POEZIA MISTICA VS POEZIA FILOZOFICA

MAWLANA RUMI SI MIHAI EMINESCU

In cautarea iubirii absolute

INTRODUCERE:

Poezia reprezinta limbajul sufletului, modul prin care frumosul si armonia universala se exprima prin intermediul unei simfonii unitare de cuvinte cu potential creator si transformator.

Primele forme de poezie au aparut cu multe mii de ani in urma, drept expresie a aspiratiei umane catre taramuri superioare dincolo de perceptia umana obisnuita, devenind astfel una dintre primele metode de comunicare cu prezenta divina.

Astfel, a luat nastere poezia mistica. Poezia poate fi privita drept una dintre cele mai profunde forme de exprimare a experietntelor interioare ale unui mistic, acestea transcendand viziunea obisnuita. Desi, in esenta, trairile elevate ale acestora depasesc cu mult domeniul exprimabilului, vremurile insusi rationale le confera poetilor mistici modalitatea de a transpune intr-un limbaj uman o licarire a planurilor celeste mai inalte.

Literatura si Filozofia definesc doua fatete diferite ale aspiratiei umane unice catrre cunoasterea absoluta. In esenta, filosofia exprima contemplarea adevarului esential dundamental in incercarea de a descrifra marele mister al vietii.

Poezia filosofica constituie o incursiune in adancurile pline de intelesuri ale planului manifestat in incercarea de a reflecta scopul si semnificatia ascunse dincolo de aparenta unei realitati materiale concrete.

Poezia filosofica reprezinta un proces analitic menit sa dezvaluie mintii umane tainele ascunde ale experietntei universului in timp ce poezia mistica este mai degraba un proces discriptiv al lumilor eterice, care transmite prin sine insasi o paleta larga de trairi interioare si stari de spirit reprezentative pentru accederea catre dimensiunile mai subtile ale constintei, specifice spatiului sacru launtri

VIETILE CELOR DOI CAUTATORI:

Mawlana Rumi s-a nascut pe 30 septembrie 1207 in apropiere de Balk Afganistan (regiune care in acele vremuri facea parte din Imp Persan. Pe vremea cand Rumi era inca copil se stabileste impreuna cu familia in Konya (Turcia) care pe atunci era un punct de intalnire al multor culturi si natiuni diferite. Tatl lui Rumi a fost un important conducator al unei comunitati Sufi locale. Sufi reprezinta un ordin spiritual stravechi ale caror principii promoveaza religia universala a iubirii (din acest punct de vedere un trecut dincolo de dogmele religiei islamice, devenind calatori mistici pe calea Inimii) Dupa tatal sau, Rumi devine liderul comunitatii si pentru un timp duce o viata obisnuita pentru un eurdit al credintei Islamice, insa toate acestea s-au transformat odata cu toamna lui 1244, cand acesta il intalneste pe mentorul si companionul sau spiritual Shans diu Tabriz. In urma despartirii bruste de acesta, Rumi lasa cu totul in urma viata sa de erudit, devenind asttel un magician. Marele poet iluminat Rumi a trecut dincolo la 17 dec. 1273 pasind astfel in eternitate reunindu-se ca intr-o nunta cosmica asa cum o descria traditia Sufi cu oceanul iubirii nesfarsite.

Sensul Iubirii

Atat lumina cat si umbra sunt dansul Iubirii,

Iubirea nu are cauza;

Este iubirea astrala a secretelor lui Dumnezeu.

Iubitul si iubirea sunt inseparabili si atemporali.

Desi am incercat sa descriu Iubirea,

Atunci cand am experimentat-o,

Am ramas lipsit de cuvinte.

Desi am incercat sa scriu despre Iubire,

Am ratacit lipsit de ajutor;

Creionul mi s-a rupt si foile au alunecat.

In acel loc inefabil in care iubitul,

Iubirea si obiectul iubit sunt una.

Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.

***

Orbit de vocea dorintei

Nu esti constient ca Preaiubitul

Traieste in adancul inimii tale,

Opreste galagia

Si vei auzi vocea Lui

In tacere.

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 in localitatea Ipotesti, Botosani. Provine dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei fiind al 7-lea dintre cei 11 copii ai lui Gheorghe si Raluca Emanovici. Personalitatea lui Titu Maiorescu a jucat un rol definitoriu in dezvoltarea poetului intrucat criticul promova imaginea visatorului a carui caracteristica principala este seninatatea abstracta deoarece traieste intr-o lume a ideilor inalte desprinsa de planul material.

Acesta se stinge din viata la 15 iunie 1889 insa poezia lui continua sa straluceasca precum un luceafar pe cerul literaturii romanesti.

La steaua

La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre,Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, şi nu e.Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmăreşte încă.

La steaua

De Mihai Eminescu

Opera constituie o meditatie filosofica cu elemente de elogie. Titlul contureaza tema textului, cu un motiv central, generand receptorului un orizont de asteptare. Textul poate fi citit ca o oda inchinata unui element cosmic, care a facut posibila constientizarea unor adevaruri definitorii pentru conditia umana.

Opera debuteaza cu descrierea peisajului celest unde “steaua care a rasarit constituie elementul central, care ia nastere si incepe sa radieze stralucirea sa cosmica va fi observata de noi abia dupa ce aceste raze au strabatut intinderea vasta a spatiului.

Prin numeroase mijloace artistice utilizare, opera capata o frumusete expresiva. Metafora “icoana stelei” sugereaza imaginea sfanta, divina a stelei, simbolizand o infatisare dumnezeiasca a unui corp ceresc care devine expresia aspiratiei umane catre taramurile inalte. Cea mai expresiva metafora este “lumina” izovrul vietii; un motiv preponderent intalnit in creatia poetului. Comparatia ampla “Tot astfel cand al nostru dor pieri in noapte-adanca lumina stinsului amar/ ne urmareste inca” arata interactiunea intre macrocosmosul interior, iubirea devenind puntea care unifica planul celest cu cel cosmic, aducand astfel in taramul manifestat din sferele superioare.

Aceasta creatie confera explicatii asupra unor experiente intelectuale fundamentale cu privire la natura universului si a vietii.

Sensul iubirii

De Mawlana Rumi

Opera este reprezentativa pentru poezia mistica. Prin intermediul acesteia se aduce un omagiu vizionarului mistic, cautatorul semnificatiilor de nepatruns al iubirii si adevarului sacru ascuns in inima fiecarei fiinte. Aceasta intentie se regaseste inca din titlul facand trimitere la marele mister al universului care se regaseste in profunzimea naturii umane, pe care calatorii pe calea iubirii, el descopera in insusi scopul divin al existentei.

Incipitul poeziei il poarta pe cititor intr-o calatorie cosmica pe taramul iubirii astrale, unde lumina si umbra se contopesc intr-o imbratisare eterna, in infinitul dans al iubirii.

Intreaga opera exprima aspiratia catre acel spatiu divin unde I”iubitul si iubirea sunt inseparabili si atemporali.” Aceasta dorinta profunda a inimii eului poetic este redata prin intermediul limbajului izoteric sugestiv, care transmite sacralitatea acestei caltorii launtrice catre unitate

“Secretele lui Dumnezeu” sunt descrise ca fiind invaluite in radiatia iubirii cosmice din luminile nou fizice mai elevate. Lumina este corelata cu beatitudinea si esenta iubirii desavarsite din care izvoraste fiecare clipa si fiecare element al existentei (Fiecare moment devine glorios prin lumina iubirii) In oceanul iubirii si iubirea insasi se contopesc, revenind la un tot unitar indivizibil, transformand atat lumina cat si intunericul in fata aceleiasi realitati unice a adevarului universal unde isi are sursa cunoasterii inimii care numai in tacere poate fi aduca la suprafara. Aceasta creatie reflecta perspectiva despre viata si univers privite prin viziunea inimii transpuse in voiajul de trairi profunde si in experienta interioara a inteleptului mistic.

CONCLUZII:

Atat in opera lui Eminescu cat si in cea a lui Rumi se regasesc o multitudine de elemente comune dintre care amintim:

Aspiratia catre un ideal, catre perfectiunea esentei de dincolo de spatiu si timp Dorinta profunda de a gasi acea Iubie Universala Neconditionata. Pentru Eminescu,

aceasta este intruchipata de catre “arhetipul iubitei ideale” imaginea eternului feminin. Pentru Rumi (In mod caracteristic traditiei Sufi) iubirea divina