Romanian stories told with Swiss

precision

Povești românești spuse

cu precizie elvețiană

În 2010, Elveția s-a angajat să sprijine România în efortul său de a reduce disparitățile economice și sociale existente între România și alte țări ale Uniunii Europene, precum și în interiorul țării. De atunci, au fost deja implementate numeroase programe și proiecte care vizează nevoile României de dezvoltare economică și socială.

Un fond special este dedicat consolidării ONG-urilor și organizațiilor societății civile, care sunt actori importanți în dezvoltarea socială și economică. Un total de 94 de proiecte au fost implementate cu acest fond, din care 2/3 se adresează problemelor sociale și 1/3 problemelor de mediu.

Pe de o parte, diferite proiecte au atins rezultate remarcabile în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, cum ar fi conservarea populației de delfini din Marea Neagră, introducerea unui nou proiect de lege privind achizițiile publice ecologice sau introducerea unor modificări la legea privind administrarea spațiilor verzi. Alte proiecte au avut un mare succes în creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța conservării soiurilor de fructe tradiționale sau prin introducerea colectării selective și gestionarea deșeurilor electronice. Pe de altă parte, multe proiecte au îmbunătățit considerabil furnizarea de servicii sociale,

cum ar fi de exemplu implementarea unui nou sistem de teleasistență pentru îngrijire la domiciliu a persoanelor în vârstă, sau sensibilizarea cu privire la problemele și politicile de sănătate publică cum ar fi prevenirea cancerului de sân.

În plus, și mai important pentru creșterea și dezvoltarea națională echilibrată, toate proiectele au sporit capacitatea organizațională a ONG-urilor și a instituțiilor societății civile implicate. Au fost elaborate numeroase noi strategii și instrumente de lucru, sporind nivelul de expertiză al personalului ONG. De asemenea, partenerii de program raportează o capacitate crescută de promovare și de elaborare a politicilor, care sunt esențiale pentru ca instituțiile societății civile să joace un rol activ în dezvoltarea țării.

Elveția este convinsă că succesul dezvoltării și stabilității sale socio-economice este rodul unei societăți pluraliste, care recunoaște și promovează toate segmentele populației și acceptă diversitatea opiniilor pe care le exprimă. Această convingere a determinat Elveția să contribuie la crearea unei societăți civile vibrante, care participă în mod activ la luarea deciziilor publice, promovând astfel existența durabilă, solidaritatea și coeziunea socială și economică în Europa.

Cuvânt înainte

Biroul Contributiei Elvetiene in Romania, Ambasada Elvetiei in Romania

Programul de Cooperare Elveţiano-Român (SRCP) face parte din ajutorul nerambursabil oferit de Consiliul Federal Elveţian către 13 state membre ale UE care au aderat în perioada 2004 – 2013. Sprijinul Elveţiei este expresia solidarităţii cu noile state membre UE şi pune bazele unei stabile cooperări economice şi politice între aceste state.

SRCP îşi propune să contribuie la reducerea disparităţilor economice şi sociale dintre România şi alte ţări mai avansate din Uniunea Europeană extinsă şi să contribuie, în interiorul țării, la reducerea disparităţilor economice şi sociale dintre centrele urbane dinamice şi regiunile periferice structural mai slabe.

SRCP va spori vizibilitatea relaţiilor bilaterale şi va oferi spaţiul necesar

pentru o bună utilizare a expertizei şi cunoaşterii elveţiene, dar va urmări, în acelaşi timp şi dezvoltarea durabilă, într-o manieră echilibrată economic şi social.

Programul este ghidat de următoarele principii: transparenţă, incluziune socială, oportunităţi şi drepturi egale, durabilitatea mediului, angajament faţă de toţi actorii implicaţi, subsidiaritate şi descentralizare.

În anul 2011, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare (ADC) a selectat consorţiul format din KEK-CDC Consultants, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Fundaţia pentru Parteneriat ca fiind Organismul Intermediar Elveţian (OIE) pentru administrarea Fondului Tematic pentru Parteneriate şi Experţi şi a Fondului Tematic pentru Participarea Societăţii Civile.

Articolele expuse prezintă bune practici din cadrul proiectelor co-finanțate prin granturi din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest material nu reflectă în mod necesar poziția guvernului Elvețian, responsabilitatea pentru conținutul său este asumată în întregime de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Textele au fost publicate în perioada mai-iunie 2017 pe www.cristianflorea.ro.Foto: Adrian Scutariu | Texte și Design: 2doGood

Despre program

Fondul Tematic pentruParticiparea Societăţii Civile

CHF 14,750,982

Fondul Tematic pentru Parteneriate şi Experți

CHF 8,626,380

Intervenții în diferite domenii

Servicii sociale

Participare publică în luarea deciziilor

Politici publice, networking,lobby și advocacy

Educație și dezvoltareaabilităților de viață

Dezvoltarea comunități

Servicii socio-medicale

Economie socială

Dezvoltare sustenabilă (în mediul rural)

Managementul deșeurilor

Schimbări climatice

Consum responsabil

Calitatea vieții în mediul urban

Acces social și dezvoltarea comunității

Mediu

Educație și cercetare

Cultură

Parteneriate şi Experți

Componenta Socială

Componenta de Mediu

283,300beneficiari

ai activitățilordin proiecte

280,000beneficiari

ai activitățilordin proiecte

30 000 români90 elvețieni

beneficiariai activitățilordin proiecte

Tipuri de servicii socio-medicale furnizate: psihoterapie pentru copii; terapii specifice pentru copii cu dizabilități; îngrijire la domiciliu și îngrijire paliativă; consiliere pentru parinți și familii; helpline/call center

Servicii socio-medicale

comunități care și-au îmbunătățit accesul la servicii sociale

53 ONG-uri care și-au crescut capacitatea în furnizarea de servicii socio-medicale

307 specialiști instruiți (angajați și voluntari)4140

Tipuri de intervenție: economie socială în domenii precum agricultura, ateliere de croitorie, arhivare documente; dezvoltare comunitară pentru creșterea participării cetățenilor în procesul de luare a deciziilor; participarea cetățenilor în Dezvoltarea de proiecte locale pentru ameliorarea calității locuirii; dezvoltarea economiei locale

(producători tradiționali, mici fermieri etc.)

Dezvoltare comunitară & economie socială

comunități76 comunități dinzone rurale64

Educație și Dezvoltarea abilităților de viață

specialiști instruiți

394copii/ tineri beneficiari ai programelor educaționale

14300CHF investiți în materile educaționale și infrastructură

200,000

Propuneri de modificări legislative: dezvoltarea normelor metodologice a legii privind serviciile specializate pentru persoane cu tulburări din spectrul autist; propunere de lege privind pacienții cu tuberculoză multidrog rezistentă; propunere de lege privind sistemul public de pensii; strategie naționala pentru educație parentală; propunere legislativă privind protejarea spațiilor urbane verzi; propunere

de lege în domeniul reducerii emisiilor cu efect de seră și achiziții publice verzi

ONG-uri sunt implicate în rețele regionale/ naționale/ internaționale20Dezvoltarea de politici & rețele

Dezvoltare rurală prin ecoturism și conservarea spațiului și peisajului ruralObservarea delfinilor ca alternative la pescuitMori de apă ca alternative la micro-hidrocentrale

Mediu

deșeuri electrice și electronice colectate

4,383 echipamente electronice recondiționate1,000 soiuri tradiționale

de pomi fructiferi protejate387

Alexandra: O baterie este legată cu două fire…

Olga (o întrerupe): O baterie slabă este legată…

Ilinca (întrerupe și ea): Pentru că e periculos să lucrăm cu baterii puternice.

Fetele sunt în clasa a III-a, într-o școală din București și le-am prins la o discuție tocmai după ce au terminat un experiment de electroliză a apei. Au venit împreună cu clasa să pună în practică tot ce au învățat la ora de știință. Ca ele, școli întregi de copii din București și din împrejurimi decid să petreacă două ore aici pentru a îi ajuta pe cei mici să își sedimenteze informațiile pe care le-au deprins doar teoretic la orele de curs. Asociația pentru Formare oferă copiilor spațiul în care paginile manualului de fizică sau de matematică devin lucruri concrete, vizibile și ușor de înțeles.

În vuietul de copii din Casa Experimentelor, îți faci cu greu loc să zăbovești în fața celor 100 de exponate, fiecare ilustrând câte un experiment fizic, chimic sau matematic. E singurul science center din România în care vizitatori de toate vârstele sunt invitați să atingă, să experimenteze și să descopere fenomenele despre care am învățat cu toții la școală. Din toate colțurile spațiului de pe

malul Dâmboviței se aud interjecții de mirare: „În sfârșit, înțeleg Teorema lui Pitagora. Acum nu o mai uit niciodată!” exclamă un elev de liceu după ce s-a jucat cu exponatul care o ilustrează.

Gabriela Ionescu, director general, își amintește cum a început ideea unui loc al descoperirilor. În 2009, în timp ce vizita Budapesta împreună cu familia, a descoperit Palatul Minunilor, loc în care fiica ei de 8 ani i-a spus „Mami! De ce nu faci și tu așa ceva în România?”. Cum „mami face lucruri”, au și început demersurile de a creiona un proiect. Au urmat câțiva ani de perfecționare a planului tehnic, de aplicații la granturi și de dezvoltare continuă. În 2014, prin programul de Cooperare Elvețiano-Român, i-a cunoscut pe cei de la Technorama, cel mai mare science center din Elveția, iar la final de 2014, cu ajutorul și expertiza partenerului, a primit vestea că ideea lor avea să fie finanțată și să devină Casa Experimentelor.

De la aflarea veștii până la tăierea panglicii de către fiica Gabrielei, acum devenită domnișoară și voluntar al asociației, a durat un an, plin de satisfacții, pionierat și moduri creative de a construi exponatele la standardele celor descoperite la science center-ul din Elveția.

Manualul se transformă în WOW!01

„Când auzi wow după

wow, e clar că locul acesta

lasă o amprentă în

viața copilului”

Acum, Casa Experimentelor e un loc în care te încarci cu energie. Nu e de la Camera Întunecată unde tronează Bobina lui Tesla, ci de la atmosfera minunată pe care o degajă zecile de copii care zilnic îi calcă pragul, fie veniți cu școala, fie cu familia.

„Aici e un loc în care înveți lucruri noi și interesante, dar te și distrezi. Eu una, învăț mai repede așa!” spune Alexandra, de 9 ani, după ce a descoperit energia electrostatică experimentând pe propriul păr efectele acesteia. 55.000 de oameni au călcat pragul Casei Experimentelor în 2016, însă e cale lungă până când fiecare clasă sau familie va decide să o viziteze. Gabriela și echipa ei lucrează acum la noi moduri de a aduce știința experimentală în viața a cât mai multor copii, prin cursuri de pregătire pentru profesori sau prin variante itinerante ale unor experimente. „Când auzi wow după wow, e clar că locul acesta lasă o amprentă în viața copilului”, spune Gabriela, convinsă că în viața fiecărui elev e mereu loc de puțină educație non-formală.

Casa Experimentelor e mai mult decât un loc în care descoperi fenomene științifice. E locul în care colegii de clasă devin prieteni, tăticii devin eroi atunci când explică experimentul din spatele exponatelor și fiecare dintre noi devine un copil curios, cât ai zice E=mc2.

„Dacă n-ar fi fost proiectul ăsta, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost viața mea.” Așa își începe doamna Lucia povestea. În camera nu mai mare decât o bucătărie de bloc în care își petrece zilele, fără ferestre și mobilată modest, doamna Lucia își montează tubul de oxigen pentru a putea continua discuția. Doctorii i-au spus că trebuie să îl poarte 16 ore pe zi și în permanență noaptea. E singurul lucru care cât de cât o ferește să facă un stop cardio-respirator. A făcut două până acum și de atunci, viața ei se scurge între pereții camerei. Cu soțul plecat din zori până-n noapte la serviciu, cu fiica prinsă mereu cu treabă, doamna Lucia trebuie să se descurce singură. Problemele medicale, dependența de aparate și singurătatea au adus-o ușor-ușor într-o stare deloc fericită.

Asta până anul trecut, când printr-o întâmplare a ajuns să fie unul dintre beneficiarii programului „Butonul Roșu”, derulat de Fundația Crucea Alb Galbenă, ce constă într-un serviciu de teleasistență complementar celui de urgență, special conceput pentru vârstnicii care suferă de diferite probleme de sănătate.

Atunci doamna Lucia a primit, pe lângă o brățară

cu un buton roșu și un telefon pe care le poate accesa ori de câte ori se simte rău, grija permanentă a oamenilor de la fundație. Săptămânal primește vizitele lui Bogdan, asistentul medical, sfaturi de tot felul, telefoane de verificare sau vorbele bune ale Mihaelei, asistentul social. E vizitată chiar și de un nutriționist – Geta, „o dulceață de fată” care a ajutat-o să scape de obezitate și să slăbească 30 de kilograme. „Eu zic mersi că îmi intră cineva pe ușă. Pare inexplicabil să vină cineva să îți ofere toate astea pe gratis, dar oamenii care mă vizitează sunt minunați!” ne explică doamna Lucia, arătându-ne cântarul și bicicleta eliptică primite de la fundație.

De partea cealaltă a liniei, în fața unui calculator, Viorel Ivănciuc, dispecer al Butonul Roșu, ne explică modul în care funcționează brățara care oferă siguranță în viața a 200 de bătrâni. „În cazul unui episod dificil, pacientul apasă pe butonul roșu și intră în legătură imediat cu fundația. Automat, pe ecranul din call-center apare o fișă socio-medicală a apelantului, iar în funcție de protocol și de gravitatea situației, este alertată ambulanța, asistentul de zonă sau apropiații beneficiarului.”

Butonul de panică aduce liniște02

„Dacă n-ar fi fost proiectul

ăsta, nici nu vreau să mă

gândesc cum ar fi fost viața

mea.”

În ultimul an, de când a fost implementat programul, au fost salvate viețile a cel puțin 10 pacienți. Viorel e mulțumit că poate să fie parte din acest demers și pentru că își dorește să fie mereu la dispoziție în caz de pericol, ia cu el acasă varianta mobilă a dispeceratului. „Au fost cazuri de urgență și la 5 dimineața. M am trezit, am alertat ambulanța și am stat până când a fost rezolvată problema.”

Brățara cu Butonul Roșu se află în casele a 200 de bătrâni, oameni din București, Buzău, Constanța și județul Giurgiu care au posibilități materiale reduse și care nu au acces la servicii medicale. „Dacă la început, nu au fost cu toții receptivi sau au considerat că sistemul este dificil de utilizat, acum se simt cu toții mai liniștiți știind că butonul de urgență le poate salva viața în câteva minute”, ne-a povestit Mariana Oancea, manager de proiect. „Pentru mulți dintre ei, noi suntem singurii oamenii cu care interacționează, iar telefonul cu minute incluse primit gratuit alături de brățară i-a reconectat pe mulți dintre beneficiari cu rude pe care nu le-au mai auzit de ani buni”.

În satul Mercheașa, localitatea în care autobuzul trece doar joia, viața oamenilor era neschimbată de sute de ani. La fel era și cea a stejarului bătrân de 900 de ani ce stă de strajă sus, pe pășunea satului. Acum ceva timp, povestea locurilor a fost schimbată definitiv de o fată de gimnaziu. Fundația Prințului Charles lansa atunci un concurs ce îi invita pe cei mici să descopere cel mai vechi copac din satul lor. Fetița nu numai că a câștigat premiul cel mare, dar a și descoperit cel mai vechi arbore din România, declarat de la acea întâmplare monument al naturii.

Așa s-a născut povestea Bătrânului Carpaților, la umbra căruia i-am cunoscut pe oamenii de la Asociația Carpaterra. E un loc neașteptat, numai bun de spus povești și care, mai presus de orice, se pricepe să aducă împreună comunitatea. De la povestea cu Prințul Charles încoace, cu ajutorul asociației Carpaterra, oamenii au realizat că stejarul de pe pășunea satului e pentru ei „cum e Turnul Eiffel pentru Paris”, așa cum îi place să glumească lui Silviu, voluntar în cadrul asociației și fanul numărul 1 al stejarului. Vizitele biologilor britanici, cursa GoRun Trail, organizată deja în fiecare an sau Ziua Stejarului, toate

întâmplări aducătoare de turiști, i-au învățat pe oameni importanța protejării locurilor minunate ce la înconjoară satul.

În aceste zone din județul Brașov, natura chiar a dat un spectacol pe cinste: de la stejari seculari și coloane de bazalt, până la vulcani noroioși și micro canioane formate de ultimele erupții vulcanice din România. La fiecare pas, decorul se schimbă, iar impresia generală e aceeași: „Nu știam că avem asemenea minunății în țară!” La fel, probabil, că a zis la început și Cătălin Cantor, manager de proiect la Carpaterra, care, după ce s-a îndrăgostit complet de această zonă, și-a lăsat meseria de jurist, a dat viața de birou pe cea de ONG-ist și și-a setat un singur scop: să declare zona din jurul munților Perșani un geo-parc natural, o zonă ce spune pe viu istoria Pământului.

Cu ajutorul Programului de Cooperarea Elvețiano-Român și cu expertiza partenerilor de la Asociația Park Ela din Elveția, Asociația Carpaterra a pus în aplicare proiectul „Din Alpii Elveției în Carpații României – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă”, prin care au construit strategia de a fi și mai aproape de scopul lor.

Ai noștri ca stejarii03

„Din Alpii Elveției în Carpații

României au venit un simț de

răspundere brici și mobilizare cât

cuprinde.”

Prin formarea de ghizi locali, cu adevărat pasionați, prin informarea locuitorilor despre zonele protejate și prin promovare coerentă, lucrurile au început să se miște.

Asociația a adus în vieților oamenilor un nou stil de abordare al acestor zone deosebit de prețioase. Atât localnicii, cât și autoritățile și-au dat seama de valoarea și importanța fiecărui obiectiv protejat, mai ales după ce o expoziție itinerantă a proiectului a stat cu succes mai bine de o lună într-un muzeu din Piața Mare din Brașov sau după ce, folosind cele mai noi tehnologii, a fost produs un film 3D despre viitorul geo-parc. Filmul a fost proiectat în toate satele din împrejurimi, iar toată suflarea a asistat la eveniment. Cuminți, cu ochelari 3D, oameni de toate vârstele au privit atunci cu alți ochi Complexul geologic Racoș, Cheile Dopca, micro canionul de bazalt de la Hoghiz, Vulcanii noroioși de la Homorod, Rezervația Cotul Turzunului sau Stejarul secular de la Mercheașa, toate arii protejate.

Oamenii se schimbă, iar atunci când trebuie, comunitățile se construiesc rapid. Din Alpii Elveției în Carpații României au venit nu numai fonduri pentru dezvoltare durabilă, dar și un simț de răspundere brici și mobilizare cât cuprinde. Pentru că nici Stejarului din Mercheașa nu i-a fost dat să vadă până acum cum un sătuc mic, fără nicio pensiune, a reușit să cazeze peste noapte 70 de turiști, primiți toți cu ospitalitate românească.

„Am învățat respectul. Am învățat cum să ajut pe cineva. Respectul te face om mare.”

Cu asta am rămas atunci când am plecat din vizita de la Concordia, organizația ce ajută tinerii aflați în situații dificile să se integreze în toate palierele sociale. Acolo, l-am cunoscut pe Ionuț, care în prezent e înscris la cursul de lucrător în cultura plantelor, în cadrul Școlii Profesionale Concordia.

Ionuț are 18 ani, dar a trăit pe pielea sa ceea ce alții văd într-o viață întreagă. A trecut prin multe centre de plasament, mama l-a părăsit de mic, iar tatăl i-a murit pe când avea 14 ani. Înainte să ajungă la Concordia, nu știa să facă absolut nimic. „Eram într-un loc închis, într-un cămin unde vedeam doar înjurături și bătăi”, ne povestește Ionuț, într-o pauză a cursului de legumicultură. Programul de formare socio-profesională pe meserii agricole, cofinanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român, i-a deschis drumul.

Ca el, alți 7 tineri, proveniți din cămine de copii sau din familii dezavantajate, învață anul acesta o meserie în agricultură și speră la un viitor mai bun. Cursurile se împart pe 3 categorii:

Legumicultură, Pomicultură și Amenajări Peisajere. Pregătirea lor profesională se bazează în principal pe activități practice, ateliere susținute de profesori profesioniști în fiecare domeniu. Dar pregătirea pentru viață înseamnă mai mult decât atât. Ceea ce proiectul „Concordia Agricultură - Întreprindere socială sustenabilă pentru inserție profesională” oferă, pe lângă formare și ajutor în găsirea unui loc de muncă, pregătirea pentru viață.

Pentru un tânăr instituționalizat, contactul cu viața reală poate să fie unul dur. De aceea, acești tineri învață lucruri practice, folositoare pentru a trăi independent. Educația non-formală reprezintă un pilon în educația lor, prin jocuri de rol, studii de caz, cursuri de comunicare sau matematică aplicată. De asemenea, ieșirile practice îi învață cum pot interacționa cu instituții ale statului pentru schimbarea anumitor acte sau cum să se comporte într-un interviu de angajare.

Echipe de specialiști formate din psihologi, consilieri școlari și profesori urmăresc parcursul fiecărui tânăr și intervin constant în dezvoltare pentru a îmbunătăți continuu șansele la o viață independentă.

Formare profesională în meseria de Oameni04

„Am învățat cum să ajut

pe cineva. Respectul te

face om mare.”

„E un traseu lung, cu multe provocări și multe satisfacții. Pentru fiecare cursant avem un plan de intervenție personalizat pe care îl monitorizăm constant”, ne explică Ramona Năstasache Vasiloaie, coordonator de programe educaționale.

Ceea ce Concordia oferă acestor tineri e un adevărat start în viață. Pe lângă cursuri de lucrător în agricultură, organizația a pregătit deja, de 7 ani încoace, sute de tineri defavorizați, în meserii precum ospătar, bucătar, brutar sau tâmplar, care acum duc o viață independentă. „După ce termină cursul și îi vedem angajați, stabili la locul de muncă, cu o locuință, și adulți responsabili care își asumă tot ceea ce este necesar, e dovada că ceea am făcut pentru ei, are un impact pozitiv”, e de părere Ramona.

În iunie, Ionuț va termina cursurile de formare profesională. Va pleca de la Concordia cu toate lucrurile pe care le-a învățat aici și cu respectul de care vă povesteam la început. Acum își dorește să își câștige pâinea din grădinărit, să trăiască la oraș și, într-o bună zi, să devină tată.

Pentru mulți dintre noi plaja, nisipul și sunetul mării înseamnă doar câteva zile de vacanță pe litoral. Însă, pentru oameni ca Răzvan Popescu, Marea Neagră reprezintă locul în care își petrece cea mai mare parte din timp. El este directorul coordonator al proiectului „Delfini și oameni”, iar ca biolog la Oceanic Club Constanța, nu de puține ori și-a început ziua într-o barcă, iar ședințele s-au transformat în vizite la delfini. Îi studiază de mulți ani și este unul dintre acei oameni despre care auzi în media că fac lucrurile pozitive să se întâmple. Așa se face că, acum, oameni ca mine sau ca tine pot să se avânte în larg și să vadă delfinii sălbatici în mediul lor natural.

În anul 1940 existau 2 milioane de exemplare de delfini în Marea Neagră, număr care s-a redus până în prezent la câteva sute de mii. Un adevărat semnal de alarmă, care le-a atras atenția lui Răzvan și a celorlalți oameni de specialitate. „Într-o primă fază, 5 ani de zile ne-am ocupat de investigațiile cauzelor pentru care mor cetaceele în zona costieră Românească. Una dintre principalele cauze a fost ceea ce presupune activitatea de pescuit, uneltele fixe care reprezintă o capcană pentru

foarte multe dintre aceste cetacee. Trebuia să găsim o soluție”. Și au găsit-o.

Se numește „dolphin-watching” și de obicei se întâmplă în țări dezvoltate, precum Islanda, Italia, Franța sau Grecia. La noi se practică de puțin timp și atrage un număr din ce în ce mai mare de turiști. Ideea s-a dovedit o modalitate sustenabilă de a capta atenția oamenilor asupra mediului marin, iar cel mai important aspect a fost schimbarea care s-a produs la nivelul comunității locale.

Este vorba despre pescarii care au crescut învățând să pescuiască de la părinți și bunici, o practică transmisă din generație în generație și care pentru mulți este singura sursă de venit prin aceste locuri. Proiectul „Delfini și oameni”, cofinanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român, a oferit acestora o alternativă de a-și câștiga traiul fără a mai risca viața delfinilor care populează adâncurile Mării Negre. Acum, pescarii implicați în proiect sunt cei care își pun la dispoziția turiștilor bărcile și abilitățile de navigatori, în timp ce echipa lui Răzvan este puntea de legătură între ei și companiile care organizează team-buildinguri sau agențiile de turism.

Activități de weekend: dolphin watching05

„Proiectul atrage anual în

jur de 300 de turiști pe

ambarcațiune.”

Dolphin-watching reprezintă o practică populară de ecoturism la nivel mondial, mai ales că nu este vorba doar despre fotografii inedite cu delfini sărind din apă. Oamenii au șansa să înțeleagă cu adevărat importanța acestei specii în ecosistem, să observe comportamentul cetaceelor și să se recreeze fără să intervină în decursul natural al vieții marine. Chiar dacă în țara noastră proiectul a fost o premieră, până în prezent a atras în jur de 300 de turiști, media pe barcă pentru un sezon.

Ne-am alăturat și noi celor care vin aici și ne-am convins pe propria piele ce înseamnă să îți începi ziua înconjurat de delfini care înoată jucăuș înspre linia orizontului. Însă, ceea ce ne-a impresionat cu adevărat a fost că am văzut cum inițiative ca cea a lui Răzvan reușesc să crească o comunitate unită în jurul unei idei și să atragă pescari cu experiență într-un proiect unic în România.

„Noi ne ocupam de culesul plantelor și înainte, însă acum o facem într-un mod mai conștient”, ne mărturisește doamna Hajnal Gaspar. Pe ea am găsit-o, într-o dimineață rece de Martie, în grădina centrului de prelucrare a plantelor medicinale înființat de Fundația Civitas, înconjurată de răsaduri de tot felul: lavandă, ciuboțica cucului, rostopască și alte plante aducătoare de sănătate. S-au făcut doi ani de când doamna Gaspar a intrat în proiectul Grădina de plante medicinale în Ardeal. Acum ea știe rostul fiecăruia și, mai mult decât atât, i-a învățat și pe alții cum să valorifice acest dar minunat al naturii și să îl transforme în tot felul de ceaiuri, tincturi, creme sau siropuri aromate.

Povestea a început în anul 2015, când Fundația Civitas pentru Societatea Civilă, cu ajutorul Programului de Cooperare Elvețiano-Român a propus proiectul „Integrarea socială a persoanelor defavorizate din zona rurală prin colectarea și procesarea plantelor medicinale într-un mod sustenabil”. Inițiativa a avut un răspuns pozitiv din partea comunităților din Odorhei și Cluj-Napoca, iar oamenii s-au înscris într-un număr neașteptat de mare pentru a învăța

tainele cultivării și prelucrării plantelor medicinale. Așa a fost selectată și doamna Gaspar, ca reprezentantă a comunității Zetea, o localitate din Harghita. Ceea ce s-a întâmplat apoi, a fost doar un prim pas spre ceea ce astăzi numim Grădina de plante medicinale în Ardeal.

„Am participat la cursuri, am fost la cules de plante medicinale, plante medicinale mai rare, nemaicunoscute până acum”. Așa a învățat cum să culeagă, să cultive și să proceseze tot ceea ce se află în grădina centrului. Tot aici i-a cunoscut și pe câțiva reprezentanți ai Asociației pentru Agricultură Biodinamică din Elveția și a participat la un schimb de experiență care a ajutat-o să conștientizeze cu adevărat valoarea plantelor medicinale din zonă și în ce fel pot să schimbe traiul oamenilor.

Ce a urmat, ne-a impresionat teribil. Dacă mergi în Odorheiul Secuiesc înveți ce înseamnă comunitate. Cu mic, cu mare, indiferent de statutul social, au pus toți umăr la umăr pentru a duce proiectul dincolo de porțile centrului, transformând inițiativa într-o metodă sustenabilă de promovarea a resurselor naturale, a tradițiilor și a unei vieți sănătoase.

Grădina în care se cresc comunități06

„De la plantele

medicinale învățăm

cultivarea diversității”

Kolumban Gabor, președintele Asociației Civitas, ne spune că asta au învățat chiar de la plantele pe care le cresc: „Noi încercăm să învățăm de la plantele medicinale un lucru important ce ține de modul de viață, și anume cultivarea diversității.” De-a lungul timpului, cât le-a privit și le-a cercetat, a observat că: „există uneori o plantă care domină, apoi se retrage și îi dă locul alteia. După aceea, vine o perioadă în care mai multe plante medicinale trăiesc toate, împreună, la un loc, înflorind în același anotimp”.

După 2 ani, Grădina s-a transformat într-un așezământ unde se cultivă și se procesează aproximativ 103 specii de plante medicinale de către 461 de localnici, cei mai mulți din medii rurale defavorizate. Activitatea de aici are ecou în comunitățile locale cu sprijinul a 181 de voluntari. Oamenii nu se vor opri aici, pentru că ceea ce fac a devenit „un scop de viață”, așa cum însăși doamna Gaspar ne spune. Multe coșuri vor mai fi umplute cu săculețe aromate de cimbrișor sau mentă și multe generații de acum încolo vor lua exemplu de la ei. Proiectul Grădina de plante medicinale în Ardeal merge mai departe și, mai mult decât atât, se transformă într-o sursă de venit sustenabilă pentru toți beneficiarii ei.

În trenul Oravița – Anina, ce parcurge în 2 ore cei 34 de kilometri ai celei mai vechi rute feroviare montane din România, timpul și spațiul capătă brusc o altă dimensiune. Din vagonul construit în 1930, zgribuliți lângă soba de la clasa a II-a, pe fundal de ninsoare în aprilie, intram în „Sălbăticie”, un loc în care în care orice amintire urbană luată de noi în rucsac, piere în fața frumuseții naturii în stare pură.

Am stat în zona Cheilor Nerei timp de 3 zile alături de WWF România. Ca să înțelegi cu adevărat programele WWF, trebuie să cunoști înainte de toate echipa minunată care stă în spatele lor. Oamenii de la WWF nu au meserii, locuri de muncă, concedii sau program de la 9 la 5. Ei au o viață dedicată mediului, iar proiectele lor nu înseamnă un check-list de task-uri, ci o imensă pasiune pentru conservarea sănătății naturii.

Ne-a fost dat să îi întâlnim și să petrecem suficient timp cu cei din echipa de la Reșița, condusă de Raluca Peternel și cu cei care se ocupă de Centrul de vizitare și Stația de cercetare din Armeniș, echipe care, cu ajutorul Programului de Cooperare Elvețiano-Român, au derulat programele „Sălbăticia din Carpați, bogăție

pentru oameni” și „Măgura Zimbrilor, laborator de inovație pentru natura sălbatică”.

E foarte greu de cuprins în cuvinte toate lucrurile pe care „Sălbăticia din Carpați, bogăție pentru oameni” a reușit să le realizeze din 2013 și până acum, dar dacă e să concluzionăm, programul a avut două direcții importante:

1. O rețea funcțională de zone de sălbăticie pe teritoriul a cinci arii protejate din Munții Carpați din Sud-Vest-ul României, pe o suprafață de peste 300.000 de hectare, una dintre ultimele și cele mai bogate zone de acest gen din Europa;

2. Activarea comunităților locale și educarea lor în protejarea și dezvoltarea zonelor.

Dincolo de zeci de workshop-uri și training-uri, strategii pentru zonele de sălbăticie întocmite alături de parteneri, sute de activități și multe ore de cercetare, cuvântul cheie ce a stat la baza proiectului a fost „armonie”, între imensa bogăție a Carpaților și dezvoltarea comunităților locale prin ecoturism, între natura sălbatică și dezvoltare sustenabilă și, primordial, între om și natură.

Pasiune pentru natura sălbatică07

„Natura sălbatică nu

e doar povestea

unor ONG-iști

pasionați”

Am plecat mai departe spre Armeniș, un sat aparent banal din Banat. Pe marginea drumului european, fix la intrarea în sat, găsești Centrul de vizitare, locul în care înțelegi că „natura sălbatică nu e doar povestea unor ONG-iști pasionați”, cum spune Oana Mondoc, Manager al proiectului „Măgura Zimbrilor, laborator de inovație pentru natura sălbatică". Aici e locul în care, cu ajutorul hologramelor și al instalațiilor high-tech făcute de Modulab, descoperi povestea în timp real a repopulării cu zimbri a Munților Țarcului.

De aici, ne suim în mașina de teren și urcăm. Oprim pe drum în satul Feneș, unde, la Stația de cercetare, tineri din toată Europa vin să facă practică în cadrul proiectului de refacere și conservare a vieții sălbatice. Georg Messerer, sau „Neamțu’”, cum îi spun copiii din sat, coordonează de 2 ani stația de cercetare care își are sediul în fostul cămin cultural al satului. A venit ca voluntar pentru 3 luni, dar s-a îndrăgostit iremediabil de proiect și de atunci își tot prelungește șederea. Ne luăm merinde pentru drum și GPS-ul și, împreună cu Oana, Georg și 3 studenți la medicină veterinară ce își pregătesc lucrarea de diplomă, pornim să descoperim locurile care sunt casă acum pentru 50 de zimbri. Până în 2020, alte 100 de exemplare venite din nordul Europei li se vor alătura în cadrul programului „Rewilding Europe”.

Unii le critică, alții le admiră. Un singur lucru este cert: le întâlnim din ce în ce mai des prin oraș, devenind parte din spațiul public contemporan. Acest lucru a influențat foarte mult modul în care este privită arta urbană în Româna. Creațiile cu spray-ul sau stencilul care acoperă deseori pereții de beton sunt acum parte dintr-o mișcare care devine din ce în ce mai populară în rândul publicului larg. Poate că așa se explică și deschiderea părinților care își încurajează copiii să vină la Asociația Quantic și să experimenteze tehnici de street art și graffitti alături de artiști consacrați.

Aici, se adună tineri de mai multe vârste, care provin din medii vulnerabile și care au resurse de studiu puține. Însă ceea ce îi definește nu este condiția materială, ci interesul pentru auto exprimare și auto reprezentare printr-o tehnică de desen originală și voința de a evolua ca artiști urbani sub îndrumarea unor oameni cu adevărat pasionați de street art și graffitti.

Așa a prins contur centrul educațional și biblioteca din cadrul proiectului Make a Mark, locul unde libera exprimare devine parte dintr-un

proces educațional. Se pare că tot ceea ce se întâmplă aici, atelierele de creație, proiecțiile de filme documentare și schimburile de experiență sau așa numitele Sketch Exchange, reprezintă o modalitate de a prezenta societății arta stradală dintr-un alt unghi și de a contura noi oportunități pentru tineri.

Ioana Ilie este omul din spatele ideii și tot ea i-a convins pe câțiva artiști urbani să se mute, pentru o scurtă perioadă, din stradă într-o galerie de artă, pentru a promova această mișcare la nivelul întregii comunități. Astfel, treptat, s-a produs o adevărată schimbare de perspectivă. Felul în care oamenii privesc literele îngroșate și formele trasate cu spray-ul a evoluat foarte mult. Atât de mult, încât pe viitor tinerii de la centru vor desena în mod organizat pe pereții unor școli din București, la care unii dintre ei chiar învață.

De asemenea, termeni precum paste up, throwup sau piece sunt doar câteva concepte care fac din mișcarea street art și graffitti un reper pentru arta contemporană.

Centrul în care ideile prind forme pe pereți08

„Dacă înainte se întâlneau doar în fața magazinelor

acum au oportunitatea să vină la centru și

să deseneze”

Drept dovadă, fiecare desen pe care l-am găsit la centru pornește de la o structură și nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Chiar Ioana ne povestește despre cum „copiii au dobândite informații și experiență în legătură cu felul în care stabilești o cromatică, cum construiești o compoziție, cum te pot ajuta umbrele la un desen, cum pui luminile, cum îți alegi conceptul desenului”. Ceea ce rezultă nu sunt doar pete de culoare, ci adevărate creații prin care ei își exprimă idei și felul în care văd lumea.

În prezent, Make a Mark este singurul spațiu din România care organizează cursuri de street art și graffitti, încurajând copiii și tinerii din medii defavorizate să își dezvolte aptitudinile și să mânuiască cu pricepere spray-urile. Dacă înainte ei se întâlneau doar în fața magazinelor și pe la colțuri de stradă, acum au oportunitatea să vină la centru și să deseneze pereții împreună cu grafferi experimentați, care și-au lăsat deja amprenta în diverse părți ale lumii.

E locul în care trăim și care ne aduce la tot pasul, în agitația noastră, prin treburile zilnice, priveliști care, ușor-ușor, devin parte integrantă a vieții noastre. E orașul și, mai presus de orice, e peisajul urban cel care influențează direct, fără să ne dăm seama, calitatea vieții. Până să ajungem în Timișoara și să îi întâlnim pe Raluca și pe Alex, știam că mergem acolo să vedem un grup de oameni care au făcut un proiect de modificare a unei legi. Recunoaștem, ne-am făcut griji că vom asista la o discuție tehnică despre proceduri și termene de implementare, dar ceea ce am găsit la Asociația Peisagiștilor din România a fost cu totul altceva: o pasiune pentru meserie cum rar întâlnești și o calitate umană desăvârșită, ambele puse la bătaie pentru a crea, până la urmă, o viață mai bună pentru noi toți.

Povestea noastră pleacă direct din Constituția României, unde e stipulat că fiecare cetățean are dreptul să trăiască într-un mediu sănătos, chiar și cei ce locuiesc în agitația și poluarea orașelor. În plus, Legea Spațiilor Verzi, o lege din anul 2007, are o abordare incompletă și neunitară despre peisajul urban. De aici, cu ajutorul Programului de Cooperare Elvețiano-Român, s-a născut proiectul

LAN-NET: Rețea socio-profesională pentru îmbunătățirea calității vieții în mediul urban din România, demers susținut de 9 entități de mediu, 8 din România și Bund Schweizer Landschaftsarchitekten und Landschaftsarchitektinnen (BSLA) din Elveția.

Ceea ce trebuie să înțelegem cu toții, e că spațiul verde nu este despre a lua ochii oamenilor cu plante decorative exotice în mijlocul intersecțiilor și despre alți copaci plantați an de an pe marginea străzii. Prin propunerea de modificare a Legii Nr. 24/2007, spațiul verde primește noi valențe: nu există spațiu verde fără un impact social și asta are direct legătură cu calitatea vieții urbane. În plus, peisajul trebuie privit „ca un depozitar al memoriei noastre. Are o valoare culturală pe specificul anumitor orașe”, ne explică Alexandru Ciubotă, coordonatorul proiectului.

În cele 12 luni de proiect, s-au născut un proiect de lege și un ghid de bune practici, care stau ca fundament pentru viitorul spațiilor verzi românești. Nu e ușor să schimbi o lege în România, dar colaborarea cu partenerul Elvețian a făcut lucrurile mult mai simple.

Spațiul Verde Urban - cu drag, către Parlamentul României09

„Spațiul verde urban

este un depozitar al

memoriei noastre”

„Ei gândesc foarte strategic. Au viziunea de ansamblu și ce înseamnă spațiul verde corelat cu celelalte componente ale spațiului public”, spune Raluca Rusu, vicepreședintele Asociației Peisagiștilor din România.

Legea se află acum pe masa Comisiei de Mediu din Parlamentul României și urmează cât de curând să fie dezbătută iar apoi să meargă la vot. Acum, treaba proiectului e terminată, dar după aprobarea noii legi, urmează un lung proces de informare al gestiunii spațiilor verzi. Asociația Peisagiștilor din România a trimis deja la sediile administrațiilor publice din țară peste 600 de ghiduri despre gestiunea unitară a peisajelor urbane. Nu e un ghid care să pedepsească și să impună reguli stricte, ci unul care invită la cooperare și la dialog continuu: „Dacă avem același scop de a îmbunătăți calitatea vieții din orașe cu o gestiune corectă și sustenabilă a spațiilor verzi, înseamnă că putem face echipă împreună”, concluzionează Raluca.

Un spațiu verde trebuie privit ca un complex ecologic-social-cultural, mereu conectat la viața urbană. Până la urmă, povestea orașului e spusă în fiecare secundă de oamenii locului și de locurile oamenilor, iar o gestiune cu suflet și conștiință a spațiilor verzi ce ne înconjoară, nu poate decât să îi aducă un final fericit.

La Saschiz nu e mereu liniște. Dacă treci într-o după amiază de 19 august prin zonă, nu te aștepta să găsești câțiva localnici care să îți răspundă binevoitor la salut și în rest tăcerea dintr-o zi caniculară de vară. Din contră. Vei găsi o mare de oameni și o agitație plină de energie. E ziua în care se dă startul concursului de mountain bike pe traseul Saschiz, Cloașterf, Meșendorf, Viscri și înapoi Saschiz.

Cine s-ar aventura pe două roți pe 80 de km de traseu prin pădure? Răspunsul vine prompt de la Cristi Ghergheceanu, președintele executiv al Fundației Adept Transilvania: oameni de pretutindeni. Și nu doar o singură dată, ci în fiecare dintre cei 3 ani de când se organizează concursul.

Stând de vorbă cu Ben Mehedin, Food and Farm Communities Manager, am aflat că întreaga comunitate locală îmbrățișează inițiativa: „în cadrul acestor activități de dezvoltare se organizează acele acțiuni în care comunitatea vine împreună.” Cu această ocazie, fermierii și producătorii locului își expun produsele cu indicație geografică protejată, iar oamenii vin și se bucură atât de peisajele și de evenimentele din zonă, cât și de bucatele specifice.

De fapt, este vorba despre două proiecte derulate de Fundația Adept Transilvania cu sprijinul Programului de Cooperare Elvețiano-Român. Inițiativele se completează reciproc, având cu scop să promoveze tradițiile și locul: „zona reprezintă o identitate clară și atunci noi promovăm și activități turistice, promovăm și meșteșuguri, promovăm și natura, iar natura are nevoie de infrastructură”, ne spune Ben. Altfel, nu am fi înțeles niciodată ce legătură există între gemul săsesc de rubarbă, care se pregătește cu spor în mica bucătărie din spatele centrului Asociației Adept, și un concurs de mountain bike. Însă, până la a transforma Saschiz într-un punct de reper turistic care împacă gurmanzii cu amatorii de adrenalină, a fost mult de muncă.

Ben este unul dintre cei care a susținut antreprenorii și producătorii din comunitățile locale să prezinte pe masa de la Bruxelles rețete transmise din moși strămoși pentru a primi indicație geografică protejată. Doar așa am reușit să obținem și noi ca țară europeană recunoașterea unor produse tradiționale precum Salamul de Sibiu, Magiunul de Topoloveni, Telemeaua de Ibănești sau Novacul Afumat de Țara Bârsei.

Gemul de rubarbă și saltul cu bicicleta10

„Noi promovăm și

activități turistice și

meșteșuguriși natura”

Și pentru că pentru orice, Fundația Adept are un exemplu bun de urmat, în bucătăria lor am găsit două gospodine ce pregăteau cu spor borcanele cu gem săsesc de rubarbă. Se mândresc cu ele și le prezintă turiștilor care vin aici din toate colțurile Europei. Totul se întâmplă după o rețetă veche, transmisă din generație în generație. Gemul așteaptă și el să primească de la Bruxelles indicația geografică.

Felul în care Fundația Adept Transilvania păstrează valorile zonei reprezintă un exemplu demn de o comunitate europeană în plină dezvoltare. Nu doar fermierii și producătorii sunt mai încrezători în viitorul lor. Toți oamenii care au ajuns aici, fie ca să încerce pista de biciclete sau să viziteze localitatea, au înțeles cât de important este să punem în valoare resursele de care dispunem.

In 2010, Switzerland committed supporting Romania in its endeavour of reducing the economic and social disparities, existing between Romania and other countries of the European Union and also within the country. Since then, a lot of programmes and projects have already been implemented addressing Romania’s needs for economic and social development.

A special fund is dedicated to the strengthening of NGOs and civil society organizations, which are important actors in social and economic development. A total of 94 projects have been implemented with this fund, out of which 2/3 address social concerns and 1/3 supporting environment protection.

On the one hand, various projects have reached outstanding results in terms of environmental protection, like conserving the dolphin population of the Black Sea, introducing a new bill for Green Public Procurement or by introducing amendments to the law on the administration of green spaces. Other projects were very successful in raising awareness about the importance of conserving traditional fruit varieties or by introducing the selective collection and management of electronic waste. On the other hand, projects have greatly improved

the provision of social services, e.g. by implementing a new tool in tele-assistance and home care for the elderly or by raising awareness about public health issues and policies, like breast cancer prevention.

Additionally, and more importantly for balanced national growth and development, all projects have increased the organisational capacity of the NGOs and civil society organizations involved. Numerous new strategies and working tools have been developed, enhancing the level of expertise of NGO staff. Programme partners also report an increased capacity for advocacy and policy making, which are crucial for civil society organisations to play an active role in the development of the country.

Switzerland is convinced that the success of its socio-economic development and stability is the fruit of a pluralistic society, which recognizes and promotes all segment of the population and accepts the diversity of opinions they express. It was this conviction that motivated Switzerland to contribute to the creation of a vibrant civil society, which actively participates in public decision-making and thereby promotes sustainable livelihoods, solidarity and social and economic cohesion in Europe.

Foreword

Swiss Contribution Office in Romania

The Swiss-Romanian Cooperation Programme (SRCP) is part of a non-refundable aid offered by the Swiss Federal Council to 13 EU member states who joined between 2004-2013. Switzerland support is an expression of solidarity with new EU member states and puts the grounds for stable economic and political connections with these countries.

The SRCP aims to contribute to the reduction of economic and social disparities between Romania and advanced countries of the enlarged EU, and contribute within Romania to the reduction of economic and social disparities between the dynamic urban centers and the structurally weak peripheral regions.

The SRCP shall enhance the visibility of

bilateral relations and provide room for a good use of Swiss knowledge and expertise, but shall also pursue a sustainable, economically and socially balanced development.

The SRCP is guided by the following principles: transparency, social inclusion, equal opportunities and rights, environmental sustainability, commitment of all actors involved, subsidiarity and decentralization.

In 2011, the Swiss Agency for Development and Cooperation selected a consortium formed by KEK-CDC Consultants, Civil Society Development Foundation and Romanian Environmental Partnership Foundation as the Swiss Intermediate Body for managing and administrating the Partnership and Expert Fund and the Thematic Fund for Civil Society Participation.

The integrated articles present good practices of projects co-financed by grants from Switzerland through the Swiss Contribution to the enlarged European Union. They do not necessarily reflect the position of the Swiss government and responsibility for its content lies entirely with CSDF.

These texts have been published in May and June 2017 on www.cristianflorea.roPhoto: Adrian Scutariu | Copywriting and Design: 2doGood

About the programme

Civil Society ParticipationCHF 14,750,982

Partnership and Expert fundCHF 8,626,380

Interventions in different fields

Social services

Public participation in decision making

Policy making, networking,lobby & advocacy

Education and lifeskills development

Community development

Socio-medical services

Social economy

Sustainable(rural) development

Waste management

Climate change

Sustainable consumption

Quality of urban living

Social access andcommunity development

Environment

Education and research

Culture

Partnership and Expert Fund

Socialcomponent

Environment component

283,300people benefited

from project activities

280,000people benefited

from project activities

30,000 Romanians90 Swiss

people benefitedfrom project

activities

Types of socio-medical services provided: psychological therapy for children; specialized therapy for children with disabilities; home care and palliative care; counselling for parents/ families; helpline/call centers

Socio-medical services

communities reporting increased access to social services

53 NGOs highlighting increased institutional capacity in providing socio-medical services

307 specialists trained (employees and volunteers)4140

Types of interventions: social economy in fields like agriculture, tailoring workshops, archive; community development for increased citizen participation in decision making processess; citizen participation in developing local projects for improving common and individual habitation; developing local economy (traditional

manufacturers, small farmers etc.)

Community development & social economy

communities 76 communities from rural area64

Education and life skills development

professionals trained

394children/young people benefitting from educational programmes

14300CHF invested in educational materials and infrastructure

200,000

Proposals for laws’ amendments: developing the methodological framework of the law regarding specialized services for people with autism spectrum disorders; policy bill regarding the patients with TB multidrug resistance; policy bill regarding the public pension system; national strategy for parental education; policy bill regarding the protection of urban green areas; proposals in the domain of decreasing the

greenhouse gas emissions and public green investments

NGOs engaged in regional/ national/ international networks20

Policy making & networking

Rural development through ecotourism and conservation of rural landscapeDolphin watching as an alternative to fishingWater wheels as an alternative to micro-hydro power plants

Environment

kg Waste Electrical and Electronic Equipment collected

4,383 electronic equipment reconditioned1,000 traditional fruit

trees protected387

Alexandra: A battery is connected with 2 wires …

Olga (interrupting her): A weak battery is wired …

Ilinca (also interrupting): Because it’s dangerous to work with powerful batteries.

The girls are in third grade in a school from Bucharest and I found them during a discussion after an experiment of water electrolysis. They came with all classmates to put in practice all they have learned during the science classes. Likewise, many schools from Bucharest and surroundings decide to spend here a couple of hours to help the little ones interiorize theoretical information from school. The Association for Training offers children the needed space where the information from the math or physics textbooks becomes touchable, visible and easy to understand.

In the noisy environment of the House of Experiments, one hardly finds a place to sit in front of 100 exhibits, each exemplifying an experiment from math, physics or chemistry. This is the only science center in Romania, where visitors of all ages are invited to touch, test and discover the phenomena we all learned about in school. Within the Center located on Dambovita’s shore, one can hear children wondering: “I can now, finally,

understand Pythagoras’ theorem. Now I will never forget it!” said a school pupil after playing with the exhibit that illustrates the theorem.

Gabriela Ionescu, general manager, remembers how the idea of a discovery place began. During 2009, while visiting Budapest with her family, she discovered the “Wonder Palace”, where her 8 year-old daughter asked her: “Mommy, why don’t you make such a place in Romania, also?” As mommy “does things”, the sketches of a project quickly began. It took a few years to sharpen the technical plan, to submit grant proposals and to continue to develop. During 2014, through the Swiss-Romanian Cooperation Programme, she met the people from Technorama, the larger science center in Switzerland and, by the end of 2014, with the help and expertise of the Swiss partner, received the positive answer for financing what was going to become The House of Experiments.

From receiving the news until the cut of the ribbon at the opening, according to Gabriela’s daughter, now a teenager and volunteer at the Association, an entire year had passed, full of satisfactions, pioneering and creative methods for building the exhibits at the standards of the

When the textbook turns into WOW!01

„Hearing one Wow after the other, makes

it clear that this place leaves its

mark on the lives of the

children”

Swiss center. Now, the House of Experiments is a place where one fills with energy. And it is not just about the dark room with Tesla coil, but also from the great atmosphere created by dozens of children who are daily vising the center, with their schoolmates or families.

“Here is a place where one can learn new and interesting things, while having fun. I, personally, learn quicker this way!” says Alexandra, a 9 year-old, after she discovered the electrostatic energy through its effects on her own hair. 55,000 visitors were registered during 2016 at the House of Experiments, but it is a long way until each and every class or family decides to come here. Gabriela and her team are working now at new ways to bring the experimental science in the path of as many children as possible, through training courses for teachers or through travel itineraries of some experiments. “When you hear wow after wow, it is clear that this place leaves a mark in children’s lives”, says Gabriela, convinced that in the educational experience of every pupil there is always place for non-formal education.

The House of Experiments is more than a place to discover scientific phenomena. It is the place where classmates become friends, fathers become heroes when explaining the experiment behind the exhibits and each of us becomes a curious child, while saying E= mc2.

“If it weren’t for this program, I don’t even want to think what my life would’ve been like.”

This is how Mrs. Lucia begins her story. In the windowless, humble, kitchen-sized room where she spends most of her days, she sets up her oxygen tube, to be able to carry on with the conversation. The doctors told her that she needs to wear the mask for 16 hours every day and constantly during the night. It’s the only thing that may keep her from going into cardiorespiratory arrest. She’s had two of them so far and ever since, her life unrolls within the walls of her room. Her husband is working from dawn to dusk and her daughter is always busy, so Mrs. Lucia must fend for herself. Her medical issues and the dependence on the machine that is keeping her alive have brought her in a very unhappy place.

All of these changed last year when, by pure chance, she became one of the beneficiaries of the White Yellow Cross’ “Red button” program, consisting of a special remote assistance service (complementary to the emergency services) for the elderly who suffer from different illnesses.

Besides the red button bracelet and phone that

she can use whenever she feels ill, Mrs. Lucia receives constant care from the foundation’s team. She gets weekly visits from Bogdan, her medical assistant, advice regarding anything she may need and phone calls from Mihaela, her social worker. She even gets constant visits from a nutritionist – Geta, “a sweet girl” that helped her lose 30 kg. “I’m grateful that someone comes through my door. It seems unreal that someone should offer you all of these for free, but the people who visit me are wonderful!” says Mrs. Lucia, pointing to the scale and elliptic bicycle she received from the foundation.

On the other side of the line, in front of a computer, Viorel Ivănciuc, the Red Button dispatcher, explains how the bracelet works and keeps 200 elderly people safe. “In case the situation arises, the patient presses the red button and is immediately put in contact with the foundation. The caller’s socio-medical chart is shown to the dispatcher taking the call, and depending on protocol and the seriousness of the situation, he alerts the ambulance, the medical assistant or the beneficiary’s relatives.”

The panic button brings tranquility02

„If it weren’t for this

program, I don’t even

want to think what my life

would’ve been like.”

In the past year, since the program has been implemented, the lives of at least 10 patients have been saved. Viorel is satisfied that he can be a part of the program and, because he wants to be reachable if there ever is need, he takes the mobile dispatch station home with him. “There have been cases of 5 AM emergencies. I woke up, called the ambulance and stayed on duty until the problem was solved.”

The Red Button bracelet is now in the homes of 200 elderly people of modest means or with poor access to medical services from Bucharest, Buzău, Constanța and Giurgiu Counties. “Even if in the beginning they weren’t all receptive to the idea, or thought the system is difficult to use, they are now at ease knowing that the emergency button can save their lives in a matter of minutes”, says Mariana Oancea, the project manager. “For most of them we are the only people they interact with and the free telephone they receive with the bracelet has helped many of them reconnect with relatives they haven’t kept in touch with for years.”

In the village of Mercheașa, a place where the bus only stops on Thursdays, the people’s lives remained unchanged for hundreds of years and so did the life of the 900-year-old oak tree that still guards patiently from the hill above the village. A short while ago this place’s story was forever changed by a young schoolgirl. The Prince of Wales Foundations organized a competition that called upon young people to discover the oldest tree in their village. Not only did the girl win the first prize, but she also discovered the oldest tree in Romania, that has since been declared a monument of nature.

This is how the story of the Carpathian Elder starts, alongside the devoted people of the CarpaTerra Association, in an unexpected place that seems made for story-telling, and above all, brings communities together. Ever since it’s instatement as the oldest tree in the country, with the CarpaTerra Association’s help, villagers have come to think about the Carpathian Elder as their own “Eiffel Tower”, says Silviu, the biggest fan of the old oak tree and a volunteer with the association. The visits of British biologists, the GoRun Trail race held yearly on the Oak’s Day,

and other tourist-attraction happenings have taught the locals the importance of protecting the wonderful places that surround their village.

In these areas of Brasov County, nature has put on quite the show: century-old oak trees, basalt columns, mud volcanoes and micro-canyons, formed by the last volcanic eruptions in Romania. The set changes at every pace, but the general feeling is the same – “I had no idea we had such wonders in our County!” It must have been the same for Cătălin Cantor at first. He is the CarpaTerra project manager, who, after irrecoverably falling in love with the area, has left his job as a legal advisor, traded the office life for the activist life and set one goal: declaring the area surrounding the Perșani mountains a natural geo-park that tells the story of the Earth.

With the help of the Swiss-Romanian Cooperation Programme and the expertise of the Swiss Park Ela Association, the CarpaTerra Association has implemented the “From the Swiss Alps to the Romanian Carpathians – A partnership for sustainable development” project. Through it, they built a strategy to help reach their goal. Through the training of local guides that are

The story of the oldest oak tree in Romania03

„From the Swiss Alps to the Romanian

Carpathians came a sense of

responsibility and mobilization.”

passionate and involved, informing the locals about the protected areas and promoting the project coherently, they got on the right track.

The Association brought about a new point of view regarding the meaning of these precious areas to people’s lives. Both the locals and the authorities have realized the value and importance of each protected objective, especially since an open-air walk-through exhibit stood in Brașov’s Grand Square for more than a month. Making use of the latest technologies, the CarpaTerra Association produced a 3D film about the future geo-park that was shown in all the surrounding villages and everyone partook. With their 3D glasses on, people of all ages were amazed by the Racoș Geological Complex, the Dopca Embankment, the Hoghiz basalt micro-canyon, the Homorod mud volcanoes, the Cotul Turzunului Reservation or the Mercheașa Age-old Oak.

People can change, and when it is important, communities come together. ”From the Swiss Alps to the Romanian Carpathians” came not only with funds for a sustainable development, but also a sense of responsibility and mobilization. A small village with no lodgings being able to house 70 tourists overnight and treat them with the specific Romanian hospitality is a sight not even the secular oak tree in Mercheașa has seen before.

„I have learnt about respect. I have learnt how to help someone. Respect makes you a great man.”

These are one’s thoughts after visiting Concordia, an organization that helps young people found in difficult situations to integrate in social and professional life. There, we met Ionut who is currently enrolled in a training course in agriculture within Concordia Vocational School.

Ionut is an 18 year-old who so far has been through more than others have in a lifetime. He has been through many placement centers, his mother abandoned him when he was a baby and his father died when he was 14. Before coming to Concordia, he did not know how to do anything. „I was in a closed place, a placement center where I could see only swearing and beating” said Ionut, in a class break. The vocational trainings in Agriculture Occupations, supported by the Swiss-Romanian Cooperation Programme, opened his way.

As him, there are other 7 young people coming from placement centers or disadvantaged families, who are enrolled in agriculture training and hope for a better future. The training courses

are separated in 3 categories: vegetable growing, fruit growing and landscaping. Their professional training is based on practical activities and workshops with professionals. But the preparation for life means more than that. The project „Concordia agriculture – sustainable social enterprise for professional integration” offers, besides training and mediation on the labor market, preparation for an independent living.

For an institutionalized young man, the contact with real life can be very tough. That is why these youngsters learn practical, useful things for an independent living. The non-formal education represents an important pillar in their education, through role playing, case studies, communication training or applied mathematics. Also, going out teaches them how to interact with public institutions for paperwork or how to behave during a job interview.

Teams comprised of psychologists, school counsellors and teachers follow the path of each young man and constantly intervene for improving the chances for an independent living. „It is a long road, with lots of challenges, but also satisfactions. For each trainee we develop a

Vocational training in human being art04

„I have learnt about

respect. Respect

makes you a great man.”

personalized plan of intervention, which is constantly monitored” explained Ramona Nastasache Vasiloaie, coordinator of educational programs.

What Concordia offers to these young people is a new start in life. Besides the training courses in agriculture, the organization already prepared, for 7 years now, hundreds of disadvantaged youths in occupations like waiters, cooks, bakers or carpenters who are now living independently. „After they finish the training course and get a job, maintain the job, have a place to live and are responsible adults, this is a proof that what we have done for them has a positive impact” says Ramona.

In June, Ionut will finish his training courses. He will leave Concordia with all the knowledge gained, together with the respect I was mentioning earlier. Now he is willing to gain his salary from gardening, to live in the city and one day, to become a father.

For many of us the beach, the sand and sea sounds mean just a few days of seaside vacation. But, for people like Razvan Popescu, the Black Sea is where he spends most of his time. He is the director and coordinator of the ”Dolphins and people” project. As biologist at Oceanic Club Constanța he often begins his day on a boat, and meetings turn into visiting the dolphins. He has been studying the animals for many years and he is one of those people you hear in the news that they make positive things happen. This is why, now, people like me or you can venture into the open sea and see the wild dolphins in their natural environment.

In 1940 there were 2 million dolphins in the Black Sea, a number that decreased to a few hundreds of thousands nowadays. It was a true warning signal that attracted the attention of Razvan and other professionals. ”As a first step, for 5 years, we focused on investigating the causes of death of the cetacean in the Romanian coastwise. One of the main causes was the fishing activity, the fixed fishing gears which are a trap for many of those cetaceans. We had to find a solution!” And

they found it.

It is called ”dolphin-watching” and it a practice characteristic to developed countries like Island, Italy, France or Greece. In Romania it has just recently become a practice, and it attracts a growing number of tourists. The idea proved a sustainable method of drawing people’s attention on the marine environment, and the most important achievement was the change at local community level.

It is about the fishermen who grew up learning to fish from their parents and grandparents, a practice passed from generation to generation, and, for many of them, the only income source. The project „Dolphins and people”, co-financed through the Swiss-Romanian Cooperation Programme, offered them an alternative to earn their living without risking the lifes of the dolphins populating the depths of the Black Sea. Now, the fishermen involved in the project are those who offer to tourists their boats and their sailing abilities, while Razvan’s team is the link between them and companies that organize teambuilding or tourism agencies.

Weekend activities: dolphin watching05

„The project attracts

around 300 tourists per

boat, per season”

Dolphin-watching is a worldwide popular ecotourism practice, especially because it is not just about taking original photos of dolphins jumping out of the water. People have the chance to really understand the importance of this species in the ecosystem, to observe their behavior as cetaceans and to relax without intervening in the natural course of the marine life. Even if in our country the project was a first, by now it attracted around 300 tourists per boat, per season.

We joined those who are coming here and felt on our own what it means to start your day surrounded by dolphins swimming towards the horizon. Furthermore, what really impressed us was to see how initiatives like Razvan’s succeeded in building a community around an idea, and how it attracted experienced fishermen into a unique project in Romania.

„We took care of the plants before, but now we are doing this in a more conscious way”, says Mrs. Hajnal Gaspar. We found her on a cold morning of March, in the garden of the Center for processing medicinal plants, set up by Civitas Foundation, surrounded by various seedlings: lavender, cuckoo shoots, celandine and other health enhancing plants. Two years have passed since Mrs. Gaspar entered the project „Medicinal garden from Ardeal”. Now she knows each and every plant and, moreover, she taught others how to value this great gift from nature and how to transform it in teas, flavors and aromatic syrups.

The story began in 2015, when Civitas Foundation for Civil Society, with the support of the Swiss-Romanian Cooperation Programme proposed a project named „Social integration of rural disadvantaged people through collecting and processing medicinal plants in a sustainable way”. The proposal had a positive answer from Odorhei and Cluj-Napoca communities and the people enrolled in unexpected high numbers in order to learn the secrets of growing and processing medicinal plants. This way Mrs. Gaspar was selected; she is from Zetea

community, a village from Harghita County. What happened afterwards was just the first step in what nowadays we call the „Medicinal garden from Ardeal”.

“I participated in training courses; I harvested medicinal plants, rare and unknown medicinal plants”. This is how she learnt how to harvest, cultivate and process all that is found in the centers’ garden. Here she also met some representatives of the Association for Biodynamic agriculture from Switzerland and participated in an exchange experience that helped her to really value the worth of the medicinal plants the area provides and how these can change peoples’ living.

What followed impressed us deeply. If you travel to Odorheiul Secuiesc, you learn what community means. From the smallest to the eldest, regardless of social status, people contributed to promote the project beyond the centers’ gates, transforming the initiative in a sustainable method for promoting natural resources, traditions and a healthy lifestyle. Kolumban Gabor, the president of Civitas Foundation, tells us how they learn directly from the plants they grow: „We try to learn from the medicinal plants

The garden where communities grow06

„From the medicinal plants we

learn to grow

diversity”

an essential aspect: growing diversity”. Over the time, as he watches them, he observed that „there is a plant that dominates, afterwards it retires and leaves room for another one. Afterwards, it comes a time when all plants live together, blossoming in the same season.”

After 2 years, the Garden became a place where almost 103 types of medicinal plants grow and are processed by 461 local villagers, most of them from rural disadvantaged areas. Their work is then promoted around the area by 181 volunteers. But people do not stop here, because what they are doing has become a goal in life, as Mrs. Gaspar is telling us. “Lots of baskets will be filled with sachets with savory or mint and many generations from now on will benefit from this example. The project „Garden with medicinal plants from Ardeal” is going further and, moreover, it transforms itself in a sustainable source of income for all its beneficiaries.”

On the train from Oravita to Anina, that travels for 2 hours the 34 km on the oldest train route in Romania, the time and space have other dimensions. From the 2nd class wagon built in 1930, shriveling near the stove, facing the April snow, we enter into the “wilds”, a place where any urban memory travelling in our backpacks phases out in front of the nature’s pure beauty.

We stopped in Cheile Nerei area for 3 days, together with WWF Romania. In order to better understand the WWF programs, one must firstly meet the wonderful people behind the scene. The people from WWF do not have professions, jobs, vacations or a time schedule from 9 to 5. They life is dedicated to environmental protection and their projects do not mean a checklist with various tasks, but a huge passion for protecting nature’s health.

We met and spent time with people from the Resita team, coordinated by Raluca Peternel, and with those taking care of the Visiting center and Research station from Armenis. These are the team who implemented, thanks to the support of the Swiss-Romanian Cooperation Programme, two projects: ”Southwestern Carpathian Wilderness and Sustainable Development

Initiatives“ and ”Bison Hillock Wilderness Innovation Lab“.

It is hard to encompass in words all the things that the Wilderness project has accomplished since 2013, but we could synthetize the two most important directions:

1. A functional network of wilderness areas within 5 protected areas from Southwestern Carpathians, an area over 300,000 hectares, one of the last and most richest areas of this type from Europe;

2. Stirring the local communities and educating them in protecting and developing the areas.

Beyond lots of workshops and training sessions, strategies for wilderness areas drafted together with partners, hundreds of activities and many hours of research, the key word of the project was “harmony” between the immense wealth of the Carpathians and local development through ecotourism, between the wild nature and sustainable development and, above all, between human beings and nature.

Passion for wild nature07

„The wilderness is not just

the story of passionate

NGO people”

We went further, toward Armenis, an apparently average village from Banat. On the European road, when entering the locality, one can find the Visiting Center, a place where one can understand that “the wilderness is not just the story of passionate NGO people”, as Oana Mondoc – the project manager of the Bison project – puts it. Here is the place where, with the help of the holograms and high-tech tools made by Modulab, one can discover the story of bison repopulation among Tarcului Mountains area.

From here, we take the off road cars and go further in. On the way, we stop in Fenes village, where, at the Research station, young people from all across Europe are coming for practice within the project of restoration and conservation of the wildlife. Georg Messer, or ”the German” as all children from the village call him, coordinates the Research station for 2 years with its offices in the former Cultural center of the village. He first came as a volunteer for 3 months, but he irremediable fell for this project and since then he continuously extends his staying here. We took some snacks for the road, the GPS and, together with Oana, Georg and 3 students from the Veterinary Medicine Faculty, who are preparing their thesis, we start to discover the home of over 50 bison. Until 2020, another 100 bison from northern Europe will come here through the “Rewilding Europe” programme.

Some criticize them, others admire them. One single thing is clear: we stumble upon them more and more often throughout the cities, as they become part of the contemporary public space. They heavily influenced the way urban art is understood in Romania. Spray or stencil creations, which frequently cover the concrete walls, are now part of a movement which is becoming increasingly popular among the general public. Maybe this also explains the openness of parents who encourage their children to come to the Quantic Association to experiment street art techniques and graffiti styles, side by side with renowned artists.

Here, youngsters of all ages get together, coming from vulnerable environments and with reduced educational resources. However, what is defining for them is not their economic background, but their interest for self-expression and self-representation through an original painting technique and the self-command to evolve as urban artists under the guidance of people truly passionate of street art and graffiti.

This is how the educational center and the library emerged within the project Make a Mark, the place where free expression becomes part of the educational process. It seems that everything happening here - the creative workshops, projections of documentary films, the exchange experiences and the so called Sketch Exchange - represents a method of presenting to society street art from another angle and creating new opportunities for young people.

Ioana Ilie is the person behind the idea and also the one who convinced few artists to move, for a short period of time, from the streets into an art gallery, to promote this movement to the whole community. Thus, little by little, a true change of perspective was produced. The way people look at the thick letters and the forms created with spray cans evolved very much. Insomuch that, in the near future, youngsters from the center will paint in an organized manner the walls of several schools in Bucharest, even schools they attend.

The Center where ideas take shape on the walls08

„If they were previously

meeting only in front of shops, now they have

the opportunity to come to the

center ”

Also, expressions like paste up, throwup or piece are just some concepts that make the street art and graffitti movement a benchmark in contemporary art. As proof, each painting we found at the center starts from a structure and nothing is random. Ioana told us how „children gained information and experience on how to set a chromatic, how to build a composition, the role of shadows in a painting, how to choose the concept of the painting”. The results are more than color spots, there are true creations through which they express ideas and the way they see the world.

Currently, Make a Mark is the only space in Romania which is organizing trainings on street art and graffiti, encouraging children and youngsters from vulnerable environments to develop their skills and handle the sprays. If they were previously meeting only in front of shops and street corners, now they have the opportunity to come to the center and draw the walls together with experienced graffers, which already made their mark in different parts of the world.

It is the place where we live, where we go in our rush, worrying about daily chores, the scenery that, slowly but steady, becomes part of our lives. It is the city and, moreover, the urban scenery that directly influences the quality of our lives, without us even realizing. Before arriving in Timisoara to meet Raluca and Alex, we knew we were going to meet people who drafted a bill. We admit to having concerns about boring, technical conversations regarding procedures and implementation terms, but what we discovered at the Romanian Landscape Architects Association was very different: a passion for work that one rarely meets and great quality people, both put to use for the community, for developing a greater quality of life.

Our story begins straight from the Romanian Constitution, specifically the part that settles that all people must live in a healthy environment, even those who live in agitated, polluted cities. Moreover, the Law for Green Areas, a law from 2007, has an incomplete and non-unitary approach of the urban environment. Here is where, with the financial support of the Swiss-Romanian Cooperation Programme, the LAN-NET project begins: a socio-professional

network for better living conditions within the urban environment in Romania; an approach supported by 9 environmental entities – 8 from Romania and Bund Schweizer Landschaftsarchitekten und Landschaftsarchitektinnen (BSLA) from Switzerland.

What we all need to understand is that urban green space is not about amazing pedestrians with exotic decorative urban plants in the middle of intersections and not about yearly planting new trees by the side of the roads. Through the changes proposed to the Law 24/2007, the green space gains new meanings: there is no green area without a social impact and this is directly related to the quality of urban life. Moreover, the landscape must be seen as a “guardian of our memory. It has a cultural value related to the specific of each city”, explains Alexandru Ciubota, project manager.

During the 12 months of the project, a proposal with law changes was drafted, together with a good practices guideline, as the basis for future Romanian urban green areas. It is not easy to change a law in Romania, but the cooperation

Dear Romanian Parliament, - The Urban Green Area09

„The landscape is

the guardian of

our memory”

with the Swiss partner made things simpler. ”They have acute strategic thinking. They have an overall view and know what the green area means, in relation with all other components of the public space” says raluca Raluca Rusu, vice-president of the Romanian Landscape Architects Association.

The bill proposal is now on the table of the Environmental Committee of the Romanian Parliament and is soon is to be put for debate. Afterward it will be voted. Momentarily, the target of the project was accomplished, but after the approval of the law the journey begins to inform and prepare stakeholders on the management of these green areas. The Romanian Landscape Architects Association already sent to all public administrations across the country over 600 guidelines for an unitary management of the urban areas. This is not a guideline with strict regulations or punishments for breaking the rules, but one that invites to cooperation and continuous dialogue: “If we have a common goal to improve the quality of life in the cities, with a correct and sustainable management of the green areas, it means that we can make a good team together” concluded Raluca.

A green area must be viewed as an ecological-social-cultural complex, permanently connected to the urban life. In fact, the story of the city is told in every moment by the people living there and by their places, and a conscious and heartfull management of the green areas can only bring a happy ending.

At Saschiz is not always quiet. If you are passing by on August 19th, in the afternoon, do not expect to find only some locals greeting you or the heat of a lazy, summer day. On a contrary, you will find lots of people and a fussy full of energy. This is the day when the mountain bike contest is starting. Its route includes Saschiz, Cloasterf, Mesendorf, Viscri and back to Saschiz.

Who would venture 80 km by bike through the woods? The answer is coming from Cristi Gherghiceanu, the executive president of Adept Transylvania Foundation: people from all over. And not just for one time, but in each and every year since the beginning of the race, 3 years ago.

Talking with Ben Mehedin, Food and Farm Communities Manager, we found out that the entire local community embraces this initiative: “Within these activities, the community members come together”. On this occasion, farmers and local producers present the products with protected Geographical Indication (GI), while people are enjoying the landscape, events, and also the local food.

These are in fact two projects developed by Adept Transylvania Foundation with the support from

the Swiss-Romanian Cooperation Programme. The initiatives complement each other, promoting both local traditions and the area: “the area possesses a unique identity and we promote touristic attractions, local crafts and also the nature, and nature requires infrastructure” disclosed Ben. Otherwise we could never understand the connection between the rhubarb jam, joyfully prepared in the small kitchen behind the Adept Association Center, and a mountain bike contest. However, it was a lot of work until Saschiz became an important touristic pole where food meets the adrenalin.

Ben is one of those people who support entrepreneurs and producers from local communities to put on the Brussel table the ancient recipes for getting the GI standard. Only in this way Romanians could obtain the recognition of some traditional products as Salamul de Sibiu (Sibiu salami), Magiunul de Topoloveni (Topoloveni jam), Telemeaua de Ibanesti (Ibanesti cheese) or Novacul Afumat de Tara Barsei (smoked fish from Tara Barsei).

Because Adept Transylvania Foundation is a good example to follow in plenty of areas, we also went

Rhubarb jam and bike jumps10

„We promote touristic

attractions, local crafts

and also the nature”

to talk to the chefs working hard on the rhubarb jam. As pride women, they respect and boast their recipes to all tourists that gather from all over the world. It is all based on an old recipe, passed for generation to generation. The rhubarb jam is next on the list to receive the GI indication from Europe’s capital.

The manner in which Adept Transylvania Association preserves local values represent an example to be followed by any European developing community. Not only farmers and local producers are trustworthy towards their future. All people that wondered here, be it for testing the bike trail or visiting the community, have understood the importance of shining a light on our resources.