PROCESUL DE HRĂNIRE Procesul de hrănire este unul dintre cele mai importante folosite în timpul

tratamentului.Prin folosirea lui se asigură pielii substanţele nutritive necesare regenerării pielii .Este un proces specific tenului uscat.

Principalele mijloace de realizare a procesului de hrănire sunt :- activarea circulaţiei sanguine- absorbţia cutanată

1.ACTIVAREA CIRCULAŢIEI SANGUINE

Ţinând seama că epidermul este un epiteliu nevascularizat şi nu beneficiază de o hrănire proprie ,este necesar să acţionăm asupra straturilor profunde,derm şi hipoderm,pentru a stimula vascularizaţia acestei zone.Astfel se aduc din interior substanţe nutritive şi oxigen care contribuie la hrănirea straturilor superficiale ale pielii.

Activarea circulaţiei sanguine se poate realiza prin mai multe metode :1. masaje manuale care prin mişcările energice executate intensifică

circulaţia sanguină2. folosirea Vapozonului în timpul masajului,peria rotativă,ionizările sau

folosirea lămpii de ultraviolete peste o mască hrănitoare pot activa circulaţia sanguină

3. folosirea măştilor grase,hrănitoare sau a cremelor hrănitoare atât în cabinetele cosmetice cât şi în îngrijirile pentru acasă .Dintre substanţele hrănitoare putem aminti: produsele apicole,gălbenuşul de ou,uleiuri vegetale,enzime ,fitohormoni,vitaminele liposolubile A,F,E,lipozomi,extrecte placentare .Unele subsatnţe acţionează asupra radicalilor liberi.Aceştia sunt fragmente de molecule care circulă liber prin organism şi devin toxice prin transformarea potenţialului energetic.Radicalii liberi atacă membrana celulară transformând fosfolipidele în lipoperoxizi.Membrana atacată lasă radicalii liberi să pătrundă în interiorul celulei şi să acţioneze asupra enzimelor şi a ribozomilor.Rezultatul este transformarea celulelor,degradarea ţesuturilor de susţinere,a fibrelor elastice şi de colagen,apariţia fenomenelor inflamatorii.

2.ABSORBŢIA CUTANATĂ

Prin absorbţie se înţelege pătrundere substanţelor aplicate pe piele în straturile profunde ale pielii şi de aici în circuitul sanguin şi limfatic.Pătrunderea substanţelor se poate realiza,pasiv, prin osmoză şi difuziune,iar în celule se face activ şi este condiţionată de structura ,de permeabilitatea şi de proprietăţile electrice ale membranei.Membrana celulară este constituită din lanţuri fosfolipidice ,bistratificate ,la interior,iar la exterior este dispus un strat de hidraţi de carbon.La extreriorul celulei se găseşte un înveliş de acid hialuronic,de colagen şi elastină care acţionează ca un filtru.Funcţia principală a membranei este de a menţine mediul celular intact.Pătrunderea substanţelor se face selectiv,în funcţie de

necesităţile celulei.Partea lipidică a membranei permite pătrunderea unor substanţe liposolubile ,gaze şi ioni.Potenţialul de membrană este rezultatul repartiţiei ionilor pe pereţii interni şi extrni ai membranei.Faţa internă este ,în repaus,negativă şi devine pozitivă în prezenţa unor stimuli:curent electric şi căldură.Aceştia pot depolariza membrana modificând permeabilitatea ei.Tratamentele cosmetice cu aparatele urmăresc tocmai acest lucru.În ceea ce priveşte pătrunderea substanţelor în diferite straturi ale pielii ,aceasta se realizează în funcţie de : - solubilitatea substanţelor

- natura vehiculului- gradul de concentrare a substanţei respective- temperatura mediului

Mecanismul absorbţiei Pielea intactă din cauza structurii ei se comportă ca o barieră pentru substanţele care vin din exterior.Absorbţia prezintă o mare importanţă din punct de vedere terapeutic şi estetic.Substanţele aplicate pe piele sunt capabile să pătrundă în interior prin:

1. absorbţie transfoliculară2. absorbţie transepidermică3. absorbţia prin porii sudoripari4. absorbţia prin ioni pereche

1. Absorbţia transfoliculară se realizează prin foliculii pilosebacei. La nivelulbulbului,epidermul se reduce la un singur strat de celule,necheratinizate ,care este separat de mediu doar de sebumul secretat de glandele sebacee.Substanţele liposolubile ce pot să se dizolve străbat pereţii foliculului ajung în vasele de sânge din derm.Pentru ca produşii activi să ajungă în derm trebuie să străbată membrana bazală situată la nivelul joncţiunii dermo-epidermică. Membrana are o permeabilitate selectivă şi străbaterea ei se face în funcţie de talia moleculelor şi de încărcătura lor negativă sau pozitivă.Stratul cornos fiind alcătuit din 50 % proteine ,20 % lipide şi 20 % substanţe hidrosolubile ,produsele aplicate trebuie să fie liposolubile şi hidrosolubile.

2.Absorbţia transepidermică presupune traversarea filmului hidrolipidic de la suprafaţa pielii şi a substanţei liante.Se realizează de către substanţe lipofile ( aşa se explică acţiunea unor emulsii şi creme )1. Absorbţia prin porii sudoripari este posibilă pentru unele soluţii bogate în

săruri minerale ( acţiunea băilor termale ).2. Absorbţia prin ioni pereche se referă la compuşii puternic ionizaţi care

leagă în ioni pereche şi astfel pătrund prin bariera hidrilipidică.Traversarea se face în prezenţa unui solvent organic.Transportul activ al substanţelor se face cu consum de energie ,cu o viteză invers proporţională cu grosimea stratului cornos şi direct proporţională cu diferenţele de concentraţie ( A. Popovici ).După atigerea unei concentraţii locale ,substanţele absorbite sunt metabolizate sau preluate de sânge şi trasportate la alte organe.

Barierele ce se opun absorbției Îngrijirile cosmetice se bazează pe aplicare inor produse pe piele care să menţină pielea netedă,catifeletă.Pătrund în piele numai substanţele care îşi găsesc corespondentul în elementele constructive ale acesteia . Barierele ce se opun absorbţiei sunt :

1. Filmul hidrolipidic

2. Bariera electrofiziologică a lui Rein3. Keratinizarea4. Mantaua gazoasă

1. Filmul hidrolipidic este o peliculă grasă de la suprafaţa pielii formată din electroliţi şi grăsimi cutanate. Grăsimile cutanate rezultă din secreţia glandelor sebacee şi din degradarea stratului cornos.Filmul hidrolipidic împiedică deshidratarea straturilor superficiale ale pielii cât şi difuzarea crescută a apei din exterior spre straturile profunde .El asigură şi o protecţie împotriva factorilor microbieni,fizici şi chimici.

2. Bariera electrofiziologică a lui Rein .Cercetările lui Rein au demonstrat că faţa externă a stratului lucid şi cornos este acidă ,iar partea profundă ,dinspre derm,este mai puţin acidă sau chiar alcalină.Aceasta s-ar datora încărcăturii electrice deosebite a acestei zone,cea superioară fiind electropozitivă ,iar cea internă este electronegativă.Ca urmare ionii nu pot pătrunde dar stimulii mecanici,termici şi chimici pot micşora rezistenţa pielii,curentul de polarizaţie scade şi pemeabilitatea creşte.

3. Keratinizarea este încărcarea celulelor cu o scleroproteină numită keratină.Această substanţă face imposibilă pătrunderea substanţelor prin stratul cornos intact.Celulele descuamate care se găsesc în foliculii pilosebacei pot opri substanţele să pătrundă în profunzime.

4. Mantaua gazoasă reprezentată de bulele de aer ce se află în pori se opun pătruderii unor substanţe în straturile profunde.

Factorii care favorizeaza absorbtia:

- degresarea suprafeţei epidermului- îndepărtarea celulelor descuamate prin gomaj sau dezincrustare- înmuierea straturilor superficiale prin vaporizări şi comprese calde- temperatura ridicată intensifică circulaţia sângelui,fapt care se

realizează prin diferite metode: vaporizări,comprese calde măşti calde,iradieri cu lampa de ultraviolete