Numărul 25, Iunie - Septembrie 2016 pagini: 20, preţ: 2 lei

P R O F E S O R U L G R U I A C I N G H I ŢĂ N E - A PĂ R Ă S I T …O veste tristă a străbătut Mehadia,

de la un capăt la celălalt, luni 4 octom-brie a.c., moartea profesorului de limbaromână Gruia Cinghiţă.

Pensionar al Liceul Tehnologic,,Nicolae Stoica de Haţeg” din Mehadia,din anul 2012, profesorul GruiaCinghiţă a fost un excelent dascăl deromână, parte a elitei dascălilor dinBanat.

Fondator al gazetei locale VESTEA deMEHADIA, regretatul profesor GruiaCinghiţă a fost timp de patru ani, înce-pând cu primul număr (octombrie2012), redactorul şef al acestei publica-ţii.

Profesionalismul şi competenţa saau pus o amprentă adâncă asupra aces-tei publicaţii săteşti, coordonată cu dă-

ruire şi devotament.Alături de activitatea sa publicistică, în paginile revistei lo-

cale, profesorul publicist Gruia Cinghiţă a colaborat cu articolede istorie literară în revistele culturale: ,,Eminescu”, ,,Vestea”,,,Icoane Bănăţene” şi în publicaţia ,,Tibiscus” din Uzdin(Serbia).

Prin plecarea sa grăbită spre cele veşnice, învăţământul şipresa din Banat pierd un talent, o capacitate şi un bun român.Să-i fie ţărâna uşoară!

(Redacţia)

2 VESTEA de MEHADIA

În 25 iunie 2013, s-au împlinit20 de ani de când a trecut în nefiinţăIon Florian Panduru, prozator şidramaturg, membru al UniuniiScriitorilor din România, unul din-tre condeiele scriitoriceşti de certăvaloare artistică din Banat, care asurprins cu nostalgie şi umor lumeasatului bănăţean din trecut şi deastăzi.

Profesorul şi scriitorul IonFlorian Panduru s-a născut la 15august 1938 în satul Plugova, dinpărinţii Ioan şi Stanca, ţărani. Vaabsolvi studiile gimnaziale laCornereva, iar liceul la Caransebeş.După absolvirea Facultăţii deFilologie, Universitatea dinTimişoara, va funcţiona, o scurtăperioadă, ca profesor de Limba şiliteratura română la Petrovaselo(Timiş), apoi la şcoala din ValeaBolvaşniţa, unde a cunosc cea maifrumoasă şi împlinită perioadă dinviaţa de dascăl (mulţi ani a fost di-rector la această şcoală) şi, în ultimiiani ai vieţii la Liceul „Hercules” dinBăile Herculane.

Dispare fulgerător, la 25 iunie

1993, în urma unei comoţii cere-brale. Moartea sa a lăsat un goladânc, nu numai în rândul trudito-rilor de la catedră, dar şi în lumea lit-eraturii beletristice din acest colţ deţară.

Cel care avea să fie numit decritică de specialitate „un Creangăal Banatului”, datorită talentului depovestitor şi umorului, a debutat înrevista „Orizont” din Timişoara, în1965 cu schiţa „Drumuri”. Vă maipublica în paginile revistelor„Luceafărul”, „Flacăra”, „Semenicul”.

Debutul editorial este marcat depiesa de teatru „Prigoruia şi copiiilui”, Reşiţa, 1973. Va urma „Pieseîntr-un act”, Reşiţa 1973. Ca proza-tor va publica volumele de pove-stiri: „Sărbătoare târzie” (1981),„Au murit poveştile, Siminico”(1983), „Calul de lângă nouri”(1985) şi romanul „Sub meriisălbatici” (1988). Ne vom opri încontinuare asupra volumelor înproză ale scriitorului.

„Sărbătoare târzie” (Editura„Facla”, Timişoara, 1981) cuprindeo suită de povestiri din viaţa unui satde munte de la poalele Arjanei,

Priboi. Cartea defineşte un autorstrâns legat de personajele sale, unfel de rapsod popular care vorbeştedespre vecinii lui din sat cu spon-taneitate, folosind expresii obişnuitedin zonă.

În volum întâmplările hazlii seîmpletesc cu cele de tensiune, ironiacu umorul, descrierea cu dialogul.Miezul întâmplărilor este dat de im-pactul formelor tradiţionale de viaţăcu cele noi, ceea ce creează situaţiidintre cele mai neobişnuite carestârnesc hazul. Cunoscător al medi-ului pe care îl descrie, autorul îşiplasează eroii în situaţii critice şi îiobligă să mediteze asupra rostuluilor şi să ia cunoştinţă de adevărurirelevante. „Ion Florian Panduru ştiesă construiască situaţii contrastanteîn care se opun caractere,mentalităţi, obiceiuri, darexploatează şi tensiunea de limbaj(neologismele -stridente ori stâlcite– se alătură unor elemente dialec-tale; expresia ironică şi cea brutală oînsoţesc pe cea lirică.”

Cartea a apărut şi în limba rusă în1986 în CP, 1986.

urmare în pagina 18

Ion Florian Panduru – ProzatorGruia CINGHIŢĂ

Continuând demersul de informare a cetăţenilor privind acţiunile întreprinse în vederea unei bunegospodăriri şi administrări a comunei noastre, am solicitat domnului primar Iancu Panduru câteva informaţiiprivind activitatea ce o desfaşoară edilii noştri în această perioadă, precum şi proiectele de viitor avute învedere în ceea ce priveşte asigurarea unor noi utilităţi, sau alte acţiuni îndreptate spre soluţionarea problemelorşi asigurarea unor condiţii cât mai bune de convieţuire a membrilor comunităţii noastre. Urmare a amabilităţiidomnului primar şi prin bunăvoinţa acordării informaţiilor de către domnul viceprimar Marius BOŢOACĂ,prezentăm un sumar bilanţ de toamnă al activităţii administraţiei locale, evidenţiind doar punctual obiectivelerealizate precum şi cele aflate în curs de execuţie.

S-au executat: - Lucrări de asfaltare a podului Şanţul mic din loc. Mehadia, - Executat rigolă carosabilă + cameră cădere în localitatea Plugova,- Reabilitat grup sanitar al Căminului Cultural din localitatea Plugova.Prin măsura 332, sunt în curs de execuţie: - Alimentare cu apă şi Canalizare menajeră cu staţie de epurare în localitatea Valea Bolvaşniţa,- Asfaltare străzi laterale localitatea Mehadia (strada Bologa, strada Şanţul Mic),- Lucrări de reparaţii şi extindere la Căminul Cultural din loc. Mehadia,- Regularizarea albiei de râu în localitatea Valea Bolvaşniţa,- Reabilitare şi modernizare Cămin Cultural în localitatea Valea Bolvaşniţa. Consemnează: Constantin VLAICU

VESTEA de MEHADIA 3

Anul 1948, în România, dupăabdicarea Regelui Mihai, încondiţiile Republicii Române,s-a pus problema unificării celordouă partide muncitoreşti:Partidul Comunist Român şiPartidul Social-Democrat Român.Ştefan Voitec, unul dintre lideriiP.S.D.R., a subscris la aceastăunificare. În provincie, în Banat,unii lideri nu au fost de acord, auboicotat această unificare şicereau ca să se menţină ambelepartide, aşa cum se menţineau înPolonia, Ungaria şi Cehoslovacia.Nu s-a ţinut seama de poziţia lor.În această situaţie, unii lideri auadunat semnături de la membriide partid şi de la sindicalişti, că nusunt de acord cu Unificarea. Înacel an, Sindicatul avea un greucuvânt de spus în problemelesocial-politice şi economice, aufost situaţii când Sindicatele audat în judecată Partidul ComunistRomân, aşa s-a întâmplat înPortul Constanţa.

Aşadar, în Banat, cei treioponenţi declaraţi împotriva linieiPartidului Comunist Român aufost: Eftimie Gherman, liderulmuncitorilor mineri din Anina,Traian Cercega, liderul muncito-rilor din Reşita şi Lughin Şandru,din Globu-Craiovei, liderulmuncitorilor ceferişti, din Nodul

de Cale Ferată Caransebeş. Demenţionat că primii doi lideri,Eftimie Gherman şi TraianCercega erau membrii cu funcţiide conducere în InternaţionalaSocialistă de la Paris.

Într-o noapte, la aceeaşi oră,din toamna lui 1948, s-a decisarestarea celor trei lideri şiîntemniţarea lor. EftimieGherman, printr-o “voce anonimă”a prins de veste şi a dispărut de ladomiciliu, a trecut graniţafraudulos şi a ajuns în Austria.Traian Cercega şi Lughin Şandruau fost ridicaţi din aşternut şiîntemniţaţi. Auziseră şi ei dearestarea lor, au avut timp doar săpună pe foc tabelele cu semnăturacelor ce se împotriveau linieiPartidului Comunist Român.

Lughin Şandru a fost con-damnat la 20 de ani muncăsilnică, a executat 16, fiind liberatîn 1964, când au fost golitepuşcăriile din România dedeţinuţi politici. S-a stabilit înGlobu-Craiova, unde îşi aveasoţia şi o fiică, de acum căsătorită.

Presa din Occident şiposturile de radio din Occidentau publicat şi vociferat desprearestarea celor doi lideri, auprezentat şi cazul EftimieGherman, care s-a bucurat deocrotirea lor. În urma multor dez-

iceri, venite din străinătate pecalea undelor şi texte decupatedin ziare, Securitatea s-a văzutnevoită să-l elibereze pe TraianCercega, originar din Târnova(Caraş-Severin). Mai mult a fostpus în drepturi politice, promovatîn Comitetul Regional PCRBanat, ca urmare a faptului că aacceptat unificarea celor douăpartide muncitoreşti.

Nepotul, Traian Cercega,coleg de liceu, cu subsemnatul, în1955 a dat admitere la Şcoala deOfiţeri M.A.I. Băneasa, 4 kilo-metri de Bucureşti, fiind coleg dediviziune cu Aurel Malnasan, fiulMinistrului ambasador Malnasan,din Jugoslavia, cu care dispăreadin şcoală noapte de noapte, fiindtoleraţi de direcţia şcolii. TraianCercega va ajunge ofiţer laRaionul M.A.I. Sânnicolau Mare(Timiş), de unde după doi-treiani a fost epurat pentru beţii, bătăişi ultraje politice.

Lughin Şandru va rămâne însatul natal, bolnav, în urma anilorde detenţie, i s-au prelungit aniicu medicamente procurate de unofiţer român, consătean, de pegraniţa româno-jugoslavă.

N.D.PetniceanuMehadia, iulie 2016

CEI TREI EROI DIN BANATUL MONTAN

Afor i sme, cugetăr i , s fa tur i ,

- Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi;- Până nu vei învăţa să scrii, nu judeca cealtul a scris;- Mulţumirea întrece bogăţia;- Nu da sfatul cel mai plăcut, ci cel mai bun;- Nimic nu apasă mai greu decât o taină;- Chibzuinţa este bunul cel mai de preţ;

- Dacă ai dovedit ceva cu fapta, orice vorbăeste de prisos;- Nimic măreţ nu se îndeplineşte fără pasi-une;- Cartea este un prieten rece, dar sigur;- Cine nu vrea să asculte de nimeni este unprost fără vindecare;- Duşmanul, cu linguriţa, îţi dă dulceaţă, iarcu coada îţi scoate ochii.

cu l e se de Ec . Nică Drăgan

4 VESTEA de MEHADIA

E vorba de ION BĂLTEANU din Topleţ,Cartierul Cearda, pe Şoseaua Naţională, născut la25 august 1886, din părinţii: Ştefan Maria născutăPatraşcu, ţărani cu stare bună.

Au fost la părinţi şase copii: el, Bălteanu Ion şiîncă cinci copii: Nicolae, croitor, (1888), Emilia(1890), Petru (1894), Ana (1898) şi Vasile(1901).

Ion Bălteanu după cele cinci clase primare făcuteîn Topleţ, a urmat timp de opt ani Şcoala Civilă deStat din Orşova, după absolvire, în urma unui cursde specialitate, a fost angajat în Garda Financiarăde la Oraviţa.

După recrutare, a primit ordin de la Cercul deRecrutare al Regimentului 43 Caransebeş ca pe

data de 1 octombrie 1907 să se prezinte la Marinade Război Austriacă din oraşul POLA, port laMarea Adriatică. A navigat pe mări şi oceane timpde patru ani. Singurul toplicean ce a fost înrolat înMarina de Război Imperială.

(Datele sunt extrase din “Autobiografia”întocmită de Ion Bălteanu în cursul anului 1950,predată preotului Alexandru Dorobanţu, Săndică,din Topleţ, în scop de folosire la “Monografia”Parohiei Topleţ. Pentru conformitate cu originalulN.D.P. (Originalul a fost colecţionat de NDP de lafiul preotului Dorobanţu)

Nicolae Danciu Petniceanu

SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICĂ SORIN TITEL DIN BANATNr.1918-2018 / 8 august 2016Comuna Mehadia, str.Pădurii 389 (Caraş Severin)

- Întâmpinăm un veac de la Marea Unire şi cu un concurs literar-artistic interjudeţean, cu spri-jinul afectiv şi efectiv al Primăriei comunei Mehadia (primar Iancu Panduru), al Bisericii OrtodoxeRomâne din localitate (preot Ciprian Danci) şi al Liceului ,,Nicolae Stoica de Haţeg” (director prof.Mihai Feneşan).

- Concursul literar-artistic se referă la: proză scurtă (medalion literar, crochiu, schiţă, povestire,nuvelă), poezie şi reportaj, cu un amendament: fiecare lucrare să aibă tangenţă cu MAREA UNIRE,cu Actul Naţional de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918).

- Pot trimite lucrări literar-artistice creatorii de frumos din judeţele: Caraş-Severin, Timiş,Hunedoara, Arad şi Mehedinţi, creatori care nu au debutat editorial (individual sau în grup).

- Lucrările vor fi evaluate de o comisie de premiere formată din: cadre universitare, profesoride liceu, scriitori şi publicişti. Lucrările premiate vor fi publicate în revista EMINESCU, publicaţiaSocietăţii. Lucrările premiate, dar şi nepremiate, insă valoroase în formă şi conţinut, vor constitui obiec-tul unei cărţi, ce va fi lansată la 1 Decembrie 2018, cu ocazia SIMPOZIONULUI MAREA UNIRE.

- Premiile vor consta în: bani, cărţi şi diplome.- Concursul literar-artistic se va încheia în data de 31.12.2017.- Materielele vor fi trimise la adresele:

- Nicolae Danciu Petniceanu, comuna Mehadia, str. Pădurii 389, Caraş-Severin, tel. 0255-523 204;- Constantin Vlaicu, comuna Mehadia, str. Spitalului 125, Caraş-Severin, tel. 0255-523 193.Ambele telefoane funcţionează seara între orele 19.00-21.00.

De asemenea, materialele pot fi trimise şi în format electronic pe adresa:slasorintiteldinbanat@gmail.com.

Preşedinte SecretarProf. Nicolae Danciu Petniceanu Ing. Constantin Vlaicu

UN TOPLICEAN ÎN MARINA IMPERIALĂ DE RĂZBOI!

VESTEA de MEHADIA 5

DE CE ?În nr. 23 al revistei aminteam

de acele schimbări nefericite cefac mult rău românilor şi culturiilor tradiţionale, cu trimitere la ac-tuala clasă politică, la televiziunilecare promovează nonvalorile fărăsă ţină cont că denatureazăgrosolan adevărul şi că tineretulromân se formează în mâzgalipicioasă care perverteşte creiereşi idealuri.

Această pecingine, dacă oputem numi aşa, începe săcuprindă şi să deformeze tradiţii,obiceiuri, folclor. E în firea lu-crurilor ca lumea să se schimbe,să dispară unele obiceiuri, săapară altele, dar asta se face întimp şi fără denaturarea celormoştenite.

Trebuie să acceptăm faptul căprin natura ei lumea politică esteîn permanentă efervescenţă şischimbare, mai ales în perioadelede trecere de la un regim la altul.Să sperăm că în timp lucrurile sevor aşeza la locul lor, dar trebuiesă ne îngrijoreze seriosdenaturările şi abaterile grave dela tradiţiile şi obiceiurile specifice.

Articolul de faţă îşi propune săanalizeze cu obiectivitate ne-fericitele schimbări ce au loc înfolosirea textelor, păstrarea linieimelodice şi interpretarea muziciipopulare.

În povestirea „Cum se nascdoinele şi cântecele cărăşene”Virgil Birou scria: „Doinele şihorele cărăşene cresc pe coaste,împreună cu florile. Pe plaiuri în-florite îşi amestecă parfumul. Deacolo le culege cărăşanul, cândiese primăvara să areşi să semenela cucuruz. De acolo le culegevara, când coseşte fânul şi toamnacând bate prunele. Iar ciobanii,

cum le zic cărăşenii în străvechigrai, păcurarii, pe plaiuri cu soareşi cu flori de fân îşi culeg melan-colia singurătăţii......În tăcereaînserării deodată s-a ridicat doina.Întâi timidă şi dibuitoare, apoicând s-a regăsit, a umplutmăreaţă valea. Tot mai sigură, totmai cuprinzătoare.

Satul asculta încremenit. Era însunetul trompetei chemarea iu-bitei şi melancolia înstrăinatului.Era îmbrăţişarea pământului peunde mândra a călcat cu pi-cioarele. Era ţipătul mamei dupăcopil şi era durerea senină aresemnării.

Pe feţele aplecate ale bărbaţilorumbra pălăriei s-a lăţit. Iar fe-meile, care ascultau rezemate destâlpul porţii, îşi ştergeaulacrimile cu colţul sucnei. Su-fletele lor s-au topit în doină şi în-treg universul lor mic şi totuşimare, nu era altceva, decât doină”.

Ca pietrele rostogolite de apă,doinele s-au şlefuit trecând dinom în om şi din tot ce s-a adăugats-a păstrat ceea ce era valoros. Aşaau ajuns la noi adevărate neste-mate folclorice ce dăinuie dinvechime, faţă de care avemobligaţia morală de a le menţineşi transmite mai departe.

E firesc să-ţi pui amprentapersonală în ceea ce priveştevocea şi stilul când cânţi doineleculese şi interpretate de IonCristoreanu, Ana Pacatiuş, AchimNica ş.a. sau instrumentate deLuca Novac, Sandu Florea oriConstantin Gherghina.Din păcate, mai ales în ultimii ani,asistăm la manelizarea doinelorprin introducerea unor inflexiunivocale cu iz oriental, ce nu core-spund tradiţiilor noastre, în-deosebi prin lungirea exagerată a

sunetelor de la sfârşitul versurilorcântate, acea hăhăialăintreminabilă ce se vrea inova-toare, dar care denaturează şistrică armonia. Este îngrijorătorfaptul că interpreţi valoroşi aimuzicii populare s-au contami-nat, adăugând din ce în ce maimulte floricele neavenite la cânte-cele interpretate. Surprinde lipsade reacţie a oamenilor de cultură,a folcloriştilor în special, care nuse pronuţă public pentru a blamadenaturarea valorilor tradiţionale.Sunt speranţe că ceea ce e valorosva învinge deoarece mulţiinterpreţi nu se lasă contaminaţide hăhăială. De asemenea, tinerivaloroşi care se ridică au înţeles cătrebuie să respecte tradiţiile.

Mai nou, „interpreţii” inovatorisunt şi mari versificatori. Eadevărat, se zice că „românul s-anăscut poet”, dar am adăuga noi:românul, nu toţi românii. Sefoloseşte din ce în ce mai multvăicăreala, ce se vreacompătimitoare, despre amaraviaţă a înstăinaţilor, adică a celorcare lucrează în străinătate. Dacăar fi să credem ce se lălăie, am zicecă cei plecaţi au fost urcaţi cupuştile la spate în bou-vagon,deportaţi şi puşi să munceascăprecum sclavii pentru străini.

Sârbizarea folcloruluibănăţean, începută înainte derevoluţie, continuă să progreseze,melodiile de joc se cântă din ce înce mai repede de cătreinstrumentişti care, zicea unbătrân, „şchipă bobe pe instru-ment”. Brâurile legănate şi de-adreptul elegante, horele de mânăcu paşi aşezaţi se cântă de parcă arfi joc de doi. Predomină acelaşiritm de târţa-pârţa, zdranga-

urmare în pagina 6

6 VESTEA de MEHADIA

continuare din pagina 5zdranga, melodiile se toacă

mărunt, cei care bagă repedemulte floricele se considerăinstumentişti valoroşi şi acestemetehne dăunătoare nu semanifestă numai în Banat, ele mi-grând cu repeziciune în alte zonefolclorice.

Unii se cred deasupra tuturor,sunt compozitori, versificatori,genii ai genului şi consideră cămuzica populară bănăţeană estemuzica lor. Colac pestepupăză, au apărut ridicolelevideoclipuri, unele dintre ele de-a dreptul groteşti. Se consideră

probabil că acestea întregesc şicopletează „artistic” melodiilezbenguite prin scălâmbăieli ce sevor teatrale. Cât despre uniiinterpreţi, din păcate foarte mulţi,se poate spune doar că au voce, camai toţi dintre noi cei care-iascultăm, şi te întrebi: pe ce cri-terii sunt promovaţi ? Banii, eicălăresc politicul, economicul,relaţiile interumane, artisticul,într-un cuvânt tot ce mişcă-n ţaranoastră.

În concluzie este firesc şi nece-sar să întrebi :

De ce nimeni nu se manifestă,nu ia poziţie împotriva

scălâmbăielilor ce se pretind fol-clor românesc ?

De ce toate televiziunile, inclu-siv cea publică promovează non-valoarea ?

Unde sunt şi ce fac folcloriştii,oamenii de specialitate, de ce nuapar pe micul ecran să-şi spunăpărerea autorizată ?

Pentru ce plătim pe cei de laConsiliul Naţional al Au-diovizualului puşi să vegheze larespectarea unor norme şi la pro-movarea valorilor adevărate ?

Gheorghe Mirulescu

N O T E D E L E C T O RA R T E M IZ A DA M IA N : “ B I SE R IC A Ş I DO M N I A Î N E P O C A Ş T E FA N I A N Ă ”

-C u R S O P ţ IO N A lEditura: Tipo MOLDOVA, Iaşi, 2015, 269 pagini, Colecţia ACADEMICĂ, cu un “Cuvânt înainte” deDumitru D.Boghian. La sfârşit, cu o valoroasă iconografie pliată pe ilustritatea sa, Ştefan cel Mare, domnal Moldovei, ctitor de biserici şi mănăstiri.Lectura cărţii convinge cu documente irefutabile, că ai în faţa ochilor o crestomaţie în paginile căreia îşidau întâlnire mai multe discipline: istorie, religie, pedagogie, metodică şi psihologie, finalizată cu arta fo-tografiei-document.Este o carte de cultură, una inteligentă, scrisă de un cadru didacticcu experienţă la catedră, dar şi cu un grad sporit de inteligenţăpoliculturală.În centrul cărţii tronează figura Marelui Domnitor Ştefan cel Mare,cel mai longeviv domnitor român din istoria românilor, care a purtatnumeroase războaie de neatârnare şi care a-nălţat în soare o sume-denie de biserici şi mănăstiri, pe care le-a dotat cu pământuri şi celenecesare înfăptuirii serviciului divin.Citind printre rânduri, lectorul descoperă o dragoste neţărmurită aautoarei făt de Ştefan Vodă, şi, fără să vrei, faci o apropiere între pro-fesoara Artemiza Damian de la Şcoala din HĂNEŞTI ( Jud.Botoşani) şi domnul Mihai Eminescu, care a scris “Doina” – testa-mentul său politic -, faţă de români şi faţă de alogeni, “Doina” fiindîn esenţă mesagerul nevoiei imperioase de libertate a poporuluiromân, libertate ciuntită astăzi…Doamna profesoară Artemzia Damian vrea cu tot dinadinsul carteasa să fie un “curs opţional”, indicând scenarii şi procedee didactice, fără a cădea în didacticism. În realitatevolumul în cauză este o operă ştiinţifică scrisă de un cărturar cu trei calificări universitare: istorie, teologie(Universitatea “Cuza”-Iaşi) şi biologie (Universitatea din Cluj). Felicitări, stimată doamnă preoteasă,prof. Artemiza Damian. Sărut mâna!

N.D.P.

VESTEA de MEHADIA 7

Gheorghe Bălteanu s-a născutla data de 1 iulie 1881 în locali-tatea Topleţ (judeţul Severin înacele vremuri) şi a decedat la 23decembrie 1961 fiind înmormân-tat în cimitirul parohial dinTopleţ, judeţul Caraş-Severin.Părinţii săi se numeau Nicolae şiPetria şi erau oameni harnici, sim-pli, cu frica lui Dumnezeu, oa-meni care l-au făcut pe marelenostru poet Gheorghe Bălteanusă fie puternic, cinstit, devenindun adevărat patriot, cu credinţămultă, un om care şi-a iubit ţara,un tată pentru fiecare copil dinşcoală, un om adevărat!

După ce a urmat şcoala laTopleţ şi Orşova, GheorgheBălteanu merge la Caransebeşunde se înscrie la InstitutulPedagogic. Aici, aşa cummărturiseşte profesorul său deatunci Dimitrie Cioloca, s-a re-marcat prin „inteligenţa, purtareaexemplară şi o mare diligenţă".

La această şcoală este format caînvăţător confesional în spirituliluminist al lui C.D.Loga.

Gheorghe Bălteanu este numit,în septembrie 1900, învăţător deţară, la Şcoala Confesională dinLocalitatea Jdioara, judeţul Timiş.

Într-una din poeziile sale de-scrie starea degradantă în care seafla această şcoală de pe timpulMariei Tereza. Pentru el, aşa cummărturisea profesorul ŞtefanPopa, fostul său elev, şcoala era unizvor de apă vie.

Cu ajutorul sătenilor reuşeşte săconstruiască o şcoală nouă care vafi inaugurată în anul 1909.

Poetul nostru s-a căsătorit înanul 1902 cu Savela Săvescuoriginară din Rusca Montană. Şiea era învăţătoare cu preocupăriliterare, unele din poeziile sale au

fost publicate în ,,Drapelul” deLugoj, în revista „ÎnvăţătorulBănăţean" şi „Şcoala Bănăţeană"dar avea o înclinaţie extraordinarăspre teatru , ajungând să scriecâteva piese. Un lucru foarte im-portant pentru localitatea Jdioaraera că aceşti doi oameni cu sufletşi inimă mare ajunseseră să fie unfel de vraci pentru locuitorii satu-lui, ştiau să-i doftoricească, să-ivindece cu miere şi lapte de caprăpe majoritatea oamenilor care seîmbolnăveau drept pentru caredeveniseră îndrăgiţi şi iubiţi detoată lumea din Jdioara şi dinvecinătatea acestei localităţi mi-nunate.

Atât Dascălul GheorgheBălteanu cât şi soţia acestuia,Savela, au urmat cursurileUniversităţii de vară de la Văleniide Munte, organizate de NicolaeIorga.

Poetul şi dascălul nostru a fostun mare luptător pentru între-girea teritorială a României astfelcă în anul 1918, la 26 decembrie,când Generalul francez Berthelottrecea prin gara Topleţ,învăţătorul Gheorghe Bălteanuface un memoriu, prin carerevendică tot Banatul caaparţinând Ţării Româneşti. Cu-rajul şi eroismul acestui om a fostde nedescris, acest memoriu afost înmânat Generalului de cătreînvăţătorul Petru Mateiovici.

În anul 1919 poetul nostru afost numit Inspector Şcolar aljudeţului Severin însă refuzăacest post din motive „sufleteşti",spunea el, însemnând că iubeafoarte mult oamenii şi locul acelaunde ajunsese învăţător şi nuvroia să lase copiii pe mâna altuidascăl, făceau parte din viaţa lui,aşadar rămâne în Jdioara până în

anul 1925 când s-a retras în local-itatea Topleţ, unde va fi învăţătorpână în anul 1930, când s-a pen-sionat.

Revenirea în satul natal a fost unvis din tinereţile sale, îşi iubealocul unde s-a născut, natură cucare a crescut, oamenii dragi cucare a copilărit, aşa cummărturisea într-o scriere a sa„Frământări pentru vatra delumină în Topleţ" scrie poezii pen-tru legendarul Iovan Iorgovan, pen-tru minunata Cerna, iar la venireasa în comună „ nu a mai găsit cese aştepta să găsească, astfel călumea bătrânilor s-a schimbat,spunea el, duhul vremii de dupărăzboi a schimbat multe, s-a golitbiserica, s-au înmulţit crâşmele şila urmă oamenii s-au învrăjbit şicu politica".

Gheorghe Bălteanu a rămasactiv şi după anul pensionării,1931, contribuind prin activitateasa la viaţa spirituală şi culturală asatului Topleţ.

OPERA SA:- În publicaţia „Răsunetul

Cultural" din anul 1926 va pub-lica piesa lirică „Ascultând Cerna„

- În anul 1920 îi apare primulvolum de versuri intitulat simplu:

„POESII"-1925, un alt volum de versuri

intitulat „Din copilărie" de fapteste o broşură.

-1928 la tipografia Anca dinCluj publică al doilea volum depoezie intitulat „Pâine cerească"

-1923 o altă broşură „Citescşcolarii, ascultă plugarii"

În anul 1930 participă la înmor-mântarea renumitului „doftor

urmare în pagina 9

MARELE POET ŞI DASCĂL GHEORGHE BĂLTEANUMARELE POET ŞI DASCĂL GHEORGHE BĂLTEANU

8 VESTEA de MEHADIA

PPrin grija şi marile strădanii a PS Daniil Partoşanu,Episcopul nostru, în Serbia de răsărit numită des ValeaTimocului viaţa bisericească în limba mumii începe săprindă contur. Dacă până nu de mult era de neimaginat şiţinea de sfera minunilor să pâlpâie măcar o viaţă religioasăa românilor timoceni ţinuţi foarte mulţi ani în întuneric,azi putem vorbi de o adevărata renaştere a BisericiiOrtodoxe Române. Şi aceia graţie Episcopului de „DaciaFelix” cu sediul la Deta, Daniil Partoşanu Stoenescu şipreotului martir într-u ortodoxia românească BoianAlexandrovici.

Azi în acest colţ de lume deja există înfiinţate 17 parohiiaparţinătoare B.O.R. şi încadrate în Protopopiatul ,,DaciaRipensis”cu sediul în oraşul Negotin acolo unde cu sprijindin patria mamă a fost cumpărată o casă spaţioasă şitransformată în sediul protopopiatului în fruntea căruieste păr. vicar administrativ al Timocului BoianAlexandrovici. Dar pe lângă păr. Boian care este şi parohulmartirei biserici din Malainiţa în această regiune locuităde mulţi români(unii-şi zic şi valahi) mai avem,deocamdată încă cinci slujitori ai sf. altar.

Parohia „Horeum Margi" din Isacova, unde e cea de-a douabiserică a românilor timoceni este slujită de către preotul IelBuobu Lui. În parohia Bobova slujitorul altarului este păr.Sarian Raicovici. În parohia Negocin (Negotin) este preotŞtehan Şarampoi iar în parohia din oraşul Bor preot esteAntonie Isac iar ipodiacon Ovidiu Ursu. Pe lângă aceste paro-hii amintite în zona Timocului mai avem înfiinţateurmătoarele parohi ale B.O.R. : Cuceva, Acvae, Sărmanovaţ,Ţărnaica şi împrejurimea, Geanova, Dupleana, Clococevăţ,Gorneana, Cladova, Busur, Şipicova, Zlocutea şi Metoniţa.

Fără îndoială că împotriva multor presiuni şi problememari, viaţa naţional- bisericească a românilor timoceni sedezvoltă tot mai pronunţat. Revenirea la biserica mamă,interzisă atâta amar de vreme este una firească şi ţine şi depreconizatele integrări europene la care şi ţara noastră, Serbiaaspiră de drept.

Vasile Barbu

Protopopiatul Ortodox Românal „Daciei Ripensis” (Serbia deRăsărit) are deja şase slujitoriai altarului

AMINTIRI (Nică Drăgan, 2016)

Curgea apa lin la vale Pe iruga de la moară Şi-nvârtea roata, cu calm Când se cocea la cazan.

Veneau carele pe-ogaşe Cu comina pusă-n vase, Ca să coacă la cazan La Nică al lu` Cruţan.

Cazanele nu mai sunt, Cu toate că erau cinci, Iar răchia la căldare Nu-i ca la cazanul mare!

Au trecut mulţi ani de-atunci, Nu-i mai apă pe irugi, Iar în loc de verzării Cresc acuma bălării.

Raţele îşi duceau veacul La irugă-n drept de Vlaicu, Iar vadul îşi �ţinea valul Până-n drept de Gore Craiu.

Veneau vitele la râu Şi aveau apă curată, Te uitai cu drag la ele La irugă, cum se-adapă!

Morile sunt amintire, Nu are niciuna roată, Întreagă-i a lui Alexe, Dar nici aia n-are apă.

Nu mai trec rândaşi la moară, Ca să-ntoarcă cu făină. Dacă vrei să faci coleaşă, Te duci la cooperativă.

Cei ce-au prins acele vremuri Cred c-ar vrea, măcar o dată Să vadă cum pe irugă Ar curge apă curată.

VESTEA de MEHADIA 9

continuare din pagina 5Nemoianu", din Mehadia,

unde va recita o poezie închinatăacestui remarcabil om şi doctor.

Participă apoi la inaugurareaCasei Naţionale din LăpuşniculMare, unde la fel va rosti o poeziecompusă de el.

Dictatul de la Viena îl face săspună într-o poezie a sa „TotArdealul şi Scriptura,,următoarele:

,,Frământa-vom sfânta glieSub a soarelui altar Până vom vedea cu ochii O lărgire de hotar".

În multe din poeziile salevorbeşte despre mama sa ca de-spre o icoană la care se gândeamereu şi plânge faptul că nu areuşit să ajungă la căpătâiulmamei sale bolnave decât dupăce aceasta moare. Cu toate aces-tea a spus cu drag şi nostalgie:

,,Eu nu te am măicuţăÎn poză nicăiereaDar viu păstrez în sufletŞi chipul tău şi fireaFemeie mărunţicăTăcută şi seninăŞi ochii tăi albaştriiArdeau lumină lină”

Trecut de 75 de ani scrie foarterar versuri, când şi când facevizite la Jdioara şi la Caransebeş.

La 9 ianuarie 1960, ca şi cum şi-ar fi cunoscut sfârşitul aproape, îiface o vizită bunului său prietenDimitrie Cioloca, fost profesor laInstitutul Pedagogic, colecţionarde documente istorice şi literare,folclorist şi istoric literar. Aces-tuia îi dă spre păstrare un dosarcare cuprindea sute de poezii,publicate în decursul a 4 decenii.Îl roagă apoi pe acest profesor săscrie pe pachetul încredinţat

emoţionanta mărturie:

„Aici se cuprinde întreg sufletulmeu"

Oamenii din Topleţ şi dinJdioara îşi aduc aminte cu drag dedascălul Bălteanu, mare pedagog,mare dirijor de cor, mare poet, unmare om , luptător pentruredeşteptarea neamului româ-nesc, mărturie în cimitirul paro-hial stă ca o strajă peste comunaTopleţ o cruce simplă, pe caresunt încrustate doar literele :G.B.

MIA ROGOBETE (TOMESCU)

„Foaia diecezană”Caransebeş, 16 martie 1941Nr.11

Nu lucrez – Duminica!

Moştenit-am de la tataScumpă moşioara mea,Şasă zile-n săptămânăTot lucrez cu drag la ea

Cum apuc de dimineaţăPân apune soareleMă frământ mereu pe brazdăEu cu vitişoarele

Bunul Dumnezeu mi-ajutăŞi-mi dă darul de la CeriŞi din care dau o parteŞi iubitei mele ţari

Iar când sună-n liturghie

Clopotul –DuminicăCaut s`ascult porunca patraCa să o sfinţesc pe ea

Pun o luminiţă-n sfeşnicÎnainte de AltarPentru darurile câte Le primeşte un plugar

Şi cu rânduiala astaDuc viaţa-n legea meaŞi pentru nimic-n lumeNu lucrez –Duminica

-----------------------------------

„Foaia diecezană”Caransebeş, 9 martie 1941Nr. 10

Visare

Primeşte-mă s'aduc şi eu Pământule - cântareCu munţii tăi, cari strigă'n Cer Cu apele din Mare. Lăsaţi-mă să laud şi eu,Voi, Ceriuri necuprinse Cu aştrii mulţi, cari ţin de veci Şi nopţile - aprinse.Voi vânturi, cari schimbaţi uşor Văzduhul în furtună, Luaţi şi glasul meu cel slab,Cu al vostru împreună. Mi-e drag să caut, s'ascult la voi,Să'nvăţ puterea - fricaCelui ce v'a făcut aşaPe toate - din nimica!

G.B. (Gheorge Bălteanu)

10 VESTEA de MEHADIA

Adept convins al ideii de ben-eficiu adus omenirii de către ex-plozia informaţională produsăprin intermediul Internetului,până nu demult am considerat căvolumul de informaţie, viteza şiaccesul facil la aceasta, va creaoportunităţi prin deschidereaunor noi orizonturi în dezvoltareaconştiinţei umane şi implicit arelaţiilor în societate.

Inclus aceluiaşi proces,fenomenul reţelelor de so-cializare, ce iniţial au avut ca scopconexiunea şi relaţionarea întrepersoane aflate în diferite arii ge-ografice, astăzi, el a devenit unmod extrem de eficient decolectare şi răspândire ainformaţiilor.

Un fenomen neaşteptat însă,juxtapus difuzării, al cărui efectdevine din ce în ce mai evident,este cel al dezinformării prin in-termediul acestora. Informaţiifalse, plasate din neştiinţă, sau cubună ştiinţă de anumite persoanesau entităţi, direcţionate spre atin-gerea unor ţeluri obscure, suntdeseori preluate cu o destul demare uşurinţă şi răspândite, cuaceeaşi uşurinţă, către ceilalţi uti-lizatori.

Din păcate, uneori chiar sec-toare de mass-media preiauinformaţii de la aceste surse,acordând interpretări eronate cuintenţii manipulative ale opinieipublice, păşind astfel pe alătureaeticii profesionale. Ceea ce esteîngrijorător este că fenomenulcapătă o din ce în ce mai mareamploare şi cuprinde varii aspecteale vieţii sociale - de la cele cultur-ale până la cele politice şi eco-nomice.

Apelând la conştiinţa şicompetenţa pregătirii mele profe-

sionale, voi încerca să tratez unsubiect, ce prin falsa lui abordareşi punere pe tapet în faţa opinieipublice, urmând acelaşi traseu aldezinformării, aduce un grav prej-udiciu de imagine unei categoriide slujbaşi ai statului, până nu de-mult foarte respectaţi pentrumunca lor şi anume a silviculto-rilor. Străduindu-mă de a fi ex-trem de concis, voi încerca în celece urmează să fac o analiză în con-tradictoriu cu pseudo-fenomenuldespăduririlor la nivel naţional,cu argumente ce au ca fundamentstudii şi verificări ale unor organ-isme cu competenţă pentru acestdomeniu.

Cel mai important instrumental acestor organisme, funcţional lanivel naţional, cu conexiuni lanivel mondial, este cel ce priveşteevaluarea resurselor forestiere,denumit Inventarul ForestierNațional (IFN). Acestacolectează, gestionează şianalizează informațiile privindresursele forestiere la nivelnaţional. Rezultatele acestorstudii se publică, iar pe baza lor sestabilesc liniile de dezvoltare asectorului forestier prin elabo-rarea politicilor forestiere. Servi-ciul funcţionează în cadrulInstitutului de Cercetări şiAmenajări Silvice (ICAS) şi are oactivitate deosebit de complexă,de la culegerea datelor pe teren(despre arbori, arborete, lemnmort, soluri forestiere etc.) şipână la fotogrametrie digitală,analize de laborator și prelucrareastatistică a unui imens volum dedate. IFN este principalul furni-zor de date pentru raportarea in-dicatorilor de gestionare durabilăa pădurilor, conform angaja-mentelor asumate de țara noastrăîn cadrul Conferinței Ministeriale

pentru Protecția Pădurilor înEuropa (MCPFE). El furnizează,de asemenea, date indispensabileraportărilor pentru ConvențiaCadru a Națiunilor Unite şi pen-tru Convenția pentru DiversitateaBiologică (CBD).

Pentru o mai temeinicăînţelegere a ideilor ce le voi ex-pune, găsesc necesar a defini ter-menul de fond forestier naţional,cu toate aspectele ce derivă dininterpretarea lui: potrivit Coduluisilvic (Legea nr. 46 din19.03.2008), fondul forestiernaţional este constituit din totali-tatea pădurilor, a terenurilor des-tinate împăduririi, a celor careservesc nevoilor de cultură,producţie sau administraţiesilvică, a iazurilor, a albiilorpâraielor, a altor terenuri cudestinaţie forestieră şi a celor ne-productive, cuprinse în amenaja-mente silvice la data de 1 ianuarie1990, sau incluse în acestea ulte-rior, în condiţiile legii, indiferentde natura dreptului de proprietateasupra acestora.

O primă şi gravă dezinformare,este cea a despăduririlor abuzivecare chipurile au văduvit Româ-nia de jumătate din suprafaţaîmpădurită, din 1989 încoace.Iniţiată în special de către aşa zişiiactivişti ecologişti şi militanţipentru salvarea pădurilor, tema afost preluată şi promovată, evi-dent pentru satisfacerea anumitorinterese, atât în proteste aleforestierilor, cât şi în retoricadiferitelor asociaţii şi federaţii cuscop lucrativ în domeniulforestier, însă nu de protejare cide exploatare a pădurilor. Toatăaceastă temă dacă nu este falsăeste cu siguranţă exagerată. Deșiau avut loc despăduriri ilegale,

urmare în pagina 11

ADEVĂR VS. MANIPULARE ON-LINE

VESTEA de MEHADIA 11

continuare din pagina 10acestea nu au dus la dispariția a

jumătate din suprafața împădurităa României. În 1989 figurau înproprietatea statului, în jur de 6milioane de hectare de pădure.Din acestea, aproximativ 3 mil-ioane de hectare au fost retroce-date foştilor proprietari. Încondiţiile unui vid legislativ îndomeniul protejării acestorpăduri retrocedate, dealtfel înmod corect, foştilor proprietari, obună parte dintre aceste păduri audispărut sub lamele drujbelor,pentru mulţi dintre aceşti propri-etari pădurea devenind un mijlocfacil de înavuţire. Despădurirea şibrăcuirea pădurilor a fostdominată de interpretarea greşităa termenului de propri-etate forestieră şi, implicit,a conceputului de recon-stituire a dreptului de pro-prietate asupra acestora. Oînţelegere greşită a ter-menului de proprietate adeterminat anume seg-mente ale populaţiei ru-rale să procedeze chiar ladefrişări masive, fără să seînţeleagă adevărul potrivitcăruia proprietateaforestieră, spre deosebirede alte forme de propri-etate, este însoţită de anu-mite obligaţii sociale petermen lung.

Cu toate acestea, potrivitInventarului Forestier Național,efectuat în perioada 2008-2012şi publicat în decembrie 2013,România deține circa 6,9 mil-ioane de hectare de păduri, dincare 51% în proprietate privată.Rezultă că în prezent R.N.P.Romsilva administrează circa 3,2milioane de hectare de fondforestier proprietate publică astatului, respectiv 49% din fondulforestier național, și mai asigură

servicii silvice pentru o suprafațăde 1,1 milioane hectare fondforestier proprietate publică aunităților administrativ teritorialesau proprietate privată. Deci,pădurile există încă, fizic, totacolo unde erau, însă jumătate numai sunt în proprietatea statului,aşa cum erau în 1989. Citând sta-tistici, fără a face aceste precizări,s-a indus că jumătate din pădurea dispărut, pe când aceastăjumătate există însă nu maifigurează în acte ca fiind în propri-etatea statului.

Făcând referire la pădurilerămase în administrarea statului,în contextul blamării instituţieiacestuia, Regia Naţională aPădurilor Romsilva (înfiinţată în

anul 1990 în scopul administrăriidomeniului forestier - la acea datăîn proporţie covârşitoare în pro-prietatea statului), constituie ogravă eroare de înţelegere şi inter-pretare, deoarece suprafeţele depădure rămase în condiţiilearătate mai sus în posesia statuluiau fost administrate prin personalspecializat, şcolit în instituţii deînvăţământ cu o bogată şi vechetradiţie în România. Numiţi ,,sil-

vicultori” (greşit ,,forestieri”,având în vedere că forestierii suntcei ce se ocupă cu exploatareapădurilor) ei aplică principiileunei discipline numită„silvicultură”. Prin metodele de-terminate de această disciplină,silvicultorii conduc pădurile peîntreg ciclul vieţii ei până în mo-mentul când aceasta poate fiexploatată. Masa silvicultoriloreste coordonată de specialiştipregătiţi ani buni în facultăţi (ratade studiu într-o facultate desilvicultură s-a situat peste mediamultor alte facultăţi, fiind de 5ani!), spre deosebire de aceştia,unii activişti, de regulă foartevehemenţi în acuzaţii, pretind căştiu lucruri despre pădure, însăsursa informaţiei lor nu este unstudiu minim al fenomenului cireţelele de socializare sau mai răupropria lor intuiţie. Pentru ei,orice camion cu lemnereprezintă dovada defrişărilor, anenorocirii pădurilor dinRomânia, toate tăierile fiindabuzive, tăierile legale fiind untermen cu desăvârşire necunos-cut, astfel, opinia publică căzândîn plasa erorii prin această atitu-dine neprofesionistă şitendenţioasă ce concluzioneazăcă pădurea nu trebuie tăiatădeloc. Ce trebuie ştiut din capullocului despre pădure, este faptul

că aceasta nu poate fi consideratăun element static ce trebuie sărămână neschimbat, cu aceeaşi ar-bori din străvechile vremuri.Pădurea este un organism viu ceevoluează şi se perpetueazăveşnic, iar atunci când arborelemoare acesta este extras şi înlocuitimediat cu altul tânăr. Înţelegândpădurea ca o populaţie de arbori,trebuie ştiut că un arbore are unciclu de viaţă asemeni omului,iar pe măsură ce timpul

urmare în pagina 14

12 VESTEA de MEHADIA

Desigur cititorii avizaţi

ştiu cine e Klaus Iohannis,dar habar n-au cine a fostTOMAS KLEPPER?!?!

Tomas Klepper a fostcolegul meu de bancă, laŞcoala Medie TehnicăSiderurgică din Reşiţa.Şcoala era pe “6 martie”nr.11, iar internatul şcolii erape aceeaşi stradă principală,la nr.18.

Şcoala era româno-germană: patru clase (A-B-C)cu predare în limba română şio clasă (cls. D) cu predare înlimba germană. În clase cupredare în limba română erauşi copii de etnie germană, aşacum de etnie germană eraKlepper Tomas, colegul meude bancă, originar din Lugoj,stabilit cu mama sa în Reşiţa,zona “Casa Muncitorească”.Tomas locuia cu mama saîntr-o cameră şi obucătărioară, cu corp sanitarcomun, în curte. În clasa “A”în afară de Tomas mai erau şialţi nemţi: Roland Haupt-mann, Joji Erhardt, BinderAladar, Heck Mihai, IosefFeimer, Rausch Mihai, RobertPerian şi alţii, mai toţibocşeni, câţiva reşiţeni.

Mă împrietenisem cucolegul meu de bancă,iubeam cântecul din pruncie,cântecul şi jocul popular, iarTomas Klepper era un exce-lent acordeonist, e dreptcânta mai mult muzicăuşoară, dar la cerere zicea şi

câte-o sârbă! În câteva rân-duri, Tomas, care era “ex-tern” mă invitase la el acasă,la masa de duminică, prilej cucare i-am cunoscut mama, odoamnă distinsă, destinsă, camai toate nemţoaicele. Eramuncitoare în Uzină, cred călucra la Hala Nouă, care erapeste apa Bârzavei. De Tomasmă lega şi o iţă nevăzută:crescuse fără tată, aşa cumcrescusem şi eu. Tomas nu-şicunoştea tatăl, în 1939, pecând avea doi ani şi ceva,tatăl său, un neamţ, adeptullui Adolf Hitler, de-a cucerilumea, s-a înrolat voluntar înarmata germană. În luptelede la Stalingrad a făcut“kaput”. Doamna Klepperprimise înştiinţare că soţul acăzut în luptă. Prin urmare,muzica şi lipsa taţilor ne-alegat sufleteşte, în vizite şi ex-cursii comune pe ValeaCaraşului, în zile deduminică, iar prin anul trei de“siderurgică” am devenitamândoi instructori de pio-nieri. Am terminat şcoala dinReşiţa şi drumurile noastre s-au despărţit. Eu visam o fac-ultate, Tomas visa muzică,aşa cum visase şi verişorulsău primar, Walter Klepper,coleg mai mare de şcoală,apoi urmase conservatorul şiajunsese compozitor (Vezi ro-manul “Prizonierul ringu-lui”, de NDP, EdituraEurostampa, Timişoara,2014).

-x-Anii au trecut peste

generaţia mea de şcoală.După facultate am ajunsofiţer pe graniţa româno-jugoslavă. Invitat de câţivacolegi, am petrecut cudoamna mea, prinţesaMehadiei, Revelionul1968/1969 în Braseria de laRestaurantul “Cina” dinTimişoara. La miezul nopţii,de masa mea s-a apropiat unbărbat înalt, frumos croit, cuochelarii fumurii, cu micro-fonul la gură. Cânta un cân-tec pe care nu-l auzisem14-15 ani! Un cântec demuzică uşoară germană, unsoi de “Holario!” M-amîmpăroşat din cap şi până înpicioare! Solistul citise pechipul meu o nedumerire! Şi-a luat ochelarii de pe nas, amsărit de pe scaun şi ne-amîmbrăţişat! Era KlepperTomas, colegul şi bunul meuprieten de la “Siderurgică”.Fusese repartizat prin“ARIA” să cânte la “Cina”cu ocazia Revelionului1968/1969. Am cerut scuzecelor de la masă, i-am prezen-tat soţia, după care preţ de-oţigară ne-am retras într-uncolţ liniştit. Am aflat că mamatrăieşte, că s-a căsătorit, căare casa în Timişoara(locuinţă cu chirie), dar căumbla în tot Banatul, acolounde este trimis. Ne-ampromis o revedere, în altecondiţii (…)urmare în pagina 13

DE LA KLEPPER TOMAS LA … KLAUS IOHANNIS!!!DE LA KLEPPER TOMAS LA … KLAUS IOHANNIS!!!

VESTEA de MEHADIA 13

continuare din pagina 12Aveam ordine de “linie”

precise: să evităm orice con-tact cu cetăţeni care au rudeîn străinătate, care au rudefoşti condamnaţi politic, curude care au fost în armatagermană. Eram verificaţi“tehnic”, supravegheaţi infor-mativ-operativ, anual testaţisub diferite metode. Organelede C.I. (contrainformaţiimilitare) stăteau cu “lupa” penoi, pe cei care lucrau în fron-tiera de vest a României. Cutoate acestea, m-am văzut cuToma, dar i-am cerut scuze cănu ne putem vizita în familie.Tomas a înţeles motivele…

Cu toate restricţiile exis-tente, Tomas “m-a filat” şi m-a contactat pe un teren“neutru”, cu ocazia uneiacţiuni culturale, unde intră şiiese multă lume cunoscută şinecunoscută. Ajunsesem şefde călimară la ServiciulPaşapoarte din Timiş. Am statîn sală, scaun lângă scaun.Tomas a vârât uşurel mâna înbuzunar şi mi-a prezentatdouă înscrisuri oficiale: îngermană şi traducere înromână. O invitaţie dinAustria, de la Herr PeterKlepper. De la tatăl său! Nuera mort! Tomas a istorisit. Afost luat prizonier la Stalin-grad, dus în Siberia, de acoloprin 1950-1951 “returnat” cuo garnitură specială directpentru Germania Federală.Peter Klepper s-a dat jos înViena. S-a recăsătorit, avea şicopii din a doua căsătorie.

Tatăl îşi invita fiul să-lviziteze:

- Ce zici, Nicule? Ce să-irăspund? Plec sau nu?

- Pleci! Chiar dacă voi plecaşi eu…

- Danke Schön!...- De Crăciun, să fiu la el…- Vei fi, Tomas…

*Înainte de Anul Nou 1980,

m-am întors cu familia, soţiaşi copiii de la Mehadia, undepetrecuserăm Crăciunul.După ce ne-am aşezat, amluat colecţia de ziare“Drapelul roşu” şi am citit,după obicei, pagina morţilor.Citesc: “Mamă şi fiicămulţumesc celor care l-a con-dus pe ultimul drum peKlepper Tomas!” Ochii mis-au umplut de lacrimi (…)

Am făcut investigaţii. Leputeam face. Fiica lui Tomasera colegă de clasă cu fiulmeu, Caius, la “ColegiulBănăţean”. Am aflat că Tomasşi-a surprins soţia cu unamant, avea o soţie, româncă,frumoasă, şoferiţă la “Taxi”.Tomas n-a făcut scandal! S-adus jos, în uliţă, la Warburgulsău, a ridicat capota, a des-fundat bateria şi a băut acidclorhidric. S-a sinucis cupaşaportul în buzunar, gata deplecare (…).

*S-a pus problema să ajungă

preşedintele României unneamţ. Gândurile mele s-auoprit la chipul lui Klepper

Tomas… Am făcut propagandă

favorabilă în revistele mele:“Eminescu” şi “Icoanebănăţene”. Am fost felicitat dedl. dr. Crişu Dascălu şi dedoamna dr. Doina Bogdan-Dascălu, ambii cu rude ger-mane, cu profesorul meu herrAl. Tierz, de la Şcoala MedieTehnică Siderurgică. Motivaţiaîn presă a fost: KonradAdenauer, cancelar alGermaniei Federale, a scosţara din marasm, a dus-o înfruntea ţărilor europene, canivel de trai. Dar până la“apogeu”, “eintoful” germana funcţionat. Mă explic: o zipe săptămână, nu s-a mâncatpâine şi carne, de poporulgerman, o zi pe săptămânătoate naţiunea călătorise cumijloace de transport încomun! S-a strâns cureaua…Şi la noi s-a strâns cureauaoamenilor de rând, în timp cealţii au huzurit, au furat cât auputut! Ziceam că herr KlausIohannis va proceda cum pro-cedase herr Konrad Adenauer!Vax! Herr Klaus, cum a ajunsla Putere, cum a ordonat să ise cumpere cea mai elegantămaşină şi să-i renoveze vila cucâteva milioane de euro! Înurechi îmi sună într-una zisalui Tomas Klepper când erasupărat: “Teiter mutter nafot!”. HERR KLAUS! Ceînseamnă asta?!

N.D.P.

Mehadia, februarie 2016

14 VESTEA de MEHADIA

continuare din pagina 11trece, arborii bătrâni mor. În

procesul de gospodărire a uneipăduri, aceasta nu poate fidispensată de latura eieconomică, comercializarearesurselor lemnoase fiind princi-pala sursă de finanţare aocoalelor silvice pentru îngrijirea

pădurilor. Lemnul de comercial-izat se selectează strict prin re-spectarea unui studiu al pădurii(numit AMENAJAMENT SIL-VIC - acesta se actualizează lafiecare zece ani) ce cuprinde înesenţa sa un complex de măsuri,adaptat fiecărei suprafeţe depădure, de conducere a arbore-tului respectiv pe bază de studiiaprofundate în mod ştiinţific, ceau ca scop adoptarea tuturormăsurilor pentru dezvoltareapădurii, o exploatare raţională aacesteia, cât şi regenerarea, prinaceasta din urmă asigurându-seşi continuitatea ei. În cadrulaceluiaşi studiu, lemnul comer-cializat este selectat prinoperaţiuni de igienizare apădurii, prin rărirea pădurilortinere prin extragerea arborilormai puţin sănătoşi sau răuconformaţi ce împiedică dez-voltarea normală a celor valoroşi,iar arborii bătrâni se supun pro-

cesului de extragere (exploatare)atunci când aceştia ajung la anu-mite vârste înainte ca lemnul săintre în procesul de deteriorare şipierdere a valorii lui economice.

Prin urmare, falşii purtători decuvânt ai ,,ecologiştilor” trebuiesă înţeleagă faptul că printre sil-vicultori nu există în prezent

noţiunea de,,defrişare apădurii” şi căRomsilva nuexploatează întotalitate osuprafaţă depădure pânăcând pe aceastăsuprafaţă nu s-aasigurat minim70% din re-g e n e r a r e a

n a t u r a l ă ,diferenţa fiindcompletată cu

puieti plantaţi artificial (aceştiasunt produşi în capacităţi propriide producţie ce aparţin Rom-silva, cu profesionalismul şitruda aceloraşi silvicultori) dupătăierea ultimilor arbori bătrâni.Această tăiere se numeşte ,,tăierede regenerare” a pădurii şi ni-cidecum ,,defrişare”.

Stăruind asupra acestei cate-gorii de slujbaşi ai statului ce oreprezintă silvicultorii, vreau săamintesc că cea mai mare ex-ploatare de păduri din Românias-a făcut sub ,,ocupaţia” URSS,după cel de-al Doilea RăzboiMondial, care prinSOVROMURI (societăţi mixteromâno-sovietice), între anii1945-1956, recuperând datoriileRomâniei către UniuneaSovietică, tăiau peste 30 demilioane de metri cubi anual.Tăierile erau adeseori rase, pesuprafeţe mari, dimensiuneaacelui prăpăd a fost remediată în

deceniile următoare cu profe-sionalismul şi eforturile masiveale silvicultorilor. Tatăl meu, caşi mine silvicultor, împădurea înanii ’50, într-un singur districtsilvic, într-un an, 200 de ha (unmilion de puieţi plantaţi), înurma tăierilor rase. Astăzi, sil-vicultorii au aceeaşi menire şi în-deplinesc aceeaşi datorie: săgospodărească pădurea în modraţional şi să-i asigure integri-tatea şi continuitatea. Aceasta sepoate face doar prin specialişti şinicidecum cu ,,sprijinul” cam-paniilor mediatice orchestrate deorganisme ce nu reuşesc sau nuvor să înţeleagă procesele ce staula baza acestui complex mecan-ism.

În concluzie, să nu lăsăm pealţii să gândească pentru noi, săfim mult mai raţionali, iar cândprimim o informaţie, dacă dorimşi să o răspândim haideţi să o şiverificăm, să nu acţionăm grab-nic sub imperiul emoţiilor,căzând astfel pradă acţiunilormanipulative. Trăim într-o epocăinformaţională, în care accesul lainformaţie este extrem de facil şinerestrictiv, cum nu a mai fostniciodată în toată istoriaomenirii, însă acest mediuinformaţional devine totodatăun mediu propice de a semăna,pentru cei inspiraţi de cugetul şifapta rea, seminţele răului. Întrejudecăţi greşite, teorii conspira-tive, etc., devine din ce în ce maianevoioasă aflarea adevărului. Înacest context, întru lesniciuneacunoaşterii adevărului, să dămîntâietate vigilenţei cugetului şiraţiunii.

Constantin VLAICU, inginer silvic,membru Uniunea Ziariştilor

Profesionişti din România

VESTEA de MEHADIA 15

În deceniul şapte, rulape ecranele din România filmulfrancez, „Babet pleacă la război”,era o satiră spumoasă franceză laadresa lui Adolf Hitler şi a gen-eralilor săi. Era în tinereţeageneraţiei mele, dar şi întinereţea Reginei Elisabeta a II-a (1926) Regatul Unit. ProbabilBabet, pardon, Regina Elisabeta,inspirată de la acest film a în-tocmit pe loc „Declaraţia derăzboi” împotriva UniuniiSovietice, fără comentarii, fără oprealabilă chibzuinţă regală,privind urmările unei asemeneadeclaraţii scrise.

Ce se întâmplase?! Cititorii,atâţi câţi mai sunt din generaţiamea, sunt rugaţi să-şi aminteascăde admosferă creată în anii1962-1963(?),nu mai reţin exactanul, data când Hrusciov, ma-harul de la Kremlin. trimisese cuvapoarele, deghizat, rachete înCuba pentru o bază militară cugurile de foc spre New-York.Preşedintele Americii, diplomatşi strateg, a cerut lui Hrusciov săducă acasă, la Moscova, ra-chetele, altfel va declanşa unrăzboi împotriva UniuniiSovietice. Spionajul american, încolaborare cu trădătorii ruşi (ase înţelege unul dintre ginerii lui

Hruşciov) au aflat deaceastă acţiune încădin faşă! În paralelKennedy a cerutasentimentul Anglieiîn acţiunea propusăde el. Regina s-agrăbit, ca orice fe-meie, stând pe tron(„adică WC”), sătrimită declaraţii derăzboi împortivaRusiei Sovietice. În

final se ştie că Hruşciov şiKennedy au căzut de acord, ruşiiau retras rachetele din Cuba, iaramericanii au lichidat o bazămilitară din Turcia, ce stătea cugurile de foc orientate spreMoscova.

Pentru cititorii „Vestei” amonoarea şi datoria de-a comu-nica date în plus privind atmos-fera antirusească din Londra, cedatează de la finele celui De-alDoilea Război Mondial, cândChurchill ceruse americanilor săcontinue războiul, de data astaîmpotriva Rusiei Sovietice. Nu afost de acord preşedinteleAmericii, care i-a zis-o : „Dom-nule! Facem o mare greşeală !Întregul popor rus e pe picior derăzboi şi antrenat, cum nu eantrenat alt popor! Şi-i placelupta şi au armament pentrudouă armate naţionale, cap-turate de la nemţii ! Nu mister!”

Eram ofiţer în Punctul deControl Stamora-Moraviţa, prinanii 1968-1969, controlamtrenurile internaţionale, ce in-trau şi ieşeau din România.Într-o seară, pe la orele 21-22,controlam rapidul Beograd-Bucureşti. La clasa întâia mi-aprezentat paşaportul diplomaticun domn tânăr (35-38 ani) cu

numele Prinţul Orloff (nu maireţin al doilea nume). Am con-versat cu el în bruma mea derusă. Venea de la Londra şimergea în treburi de afaceri laBucureşti. Numele de „Orlov” şide prinţ mi-a readus în faţă peIusupov Orlov, prinţul rus care-lîmpuşcase pe călugărulRasputin, amantul ţarinei. Mi-areplicat :„sunt nepotul prinţuluiIosupov Orlov!”

Am mai aflat şi că bogătaşi rusi(industriaşii şi magnaţii din vre-mea ţarului Nicolae al II-lea)după arestarea sa, cu mic cumare, cu o parte din avere (aur,perle, tablouri, etc), au plecat înAnglia, realizând o colonie deruşi „albi” în metropolaRegatului Unit. În permanenţăaceşti „albi” au alimentat şialimentează politica engleză îm-potriva Rusiei de ieri şi de azi.

De reţinut că la Paris, in pe-rioada anilor 1917-1921, s-afăurit o colonie de ruşi cărturari: balerini, publicişti, scriitori,preoţi, cu toţii francofoni, cuvenituri modeste.

Aşadar, în Anglia s-au aciuitindustriaşii, milionarii „ albi”, pecând la Paris intelectuali ruşi,mai toţi mensevicii. Un „ce” cu-rios : până şi manuscrisul ro-manului „Război şi Pace” deTolstoi se află într-un seif dintr-o bancă englezească. Înconsecinţă, să acceptăm ori-entarea războinică a reginei An-gliei faţă de Rusia, în ton cugenericul „Babet pleacă larăzboi”.

Mehadia, aprilie 2016Kolea Siberianul

, ,BABET PLEACĂ LA RĂZBOI”

16 VESTEA de MEHADIA

SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICĂ “SORIN TITEL”DIN BANATComuna Mehadia, str. Pădurii 389

Către:POSTUL DE RADIO

TIMIŞOARA- D-lui director ing. MIHAIL ANGHEL

Vă felicit pentru frumoasele,interesantele şi educativelepanouri din faţa studioului, de pegrilajul din fier forjat. Totuşi aş fidorit să dau cu ochii şi de pleiadade bănăţeni, pe care aţi ocolit,habar nu am din ce motive, prob-abil cei care au confecţionat fo-tomontajele nu au fost în temă, încunoştinţă de cauză. Doar unbănăţean getbeget, Traian Vuia!Corneliu Baba (oltean) şi TraianLalescu (bucureştean), au doartangenţă familială cu Banatul…

Cu permisiunea dvs. înşiruicâteva nume de bănăţeni, de talieeuropeană, care trebuie, volensnolens, luaţi în seamă:

1. Nicolae Cena, general, dinMehadia, arheolog, istoric,numis-mat, membru al Academiei deŞtiinţe din Viena.

2. Dr. Ioan Sârbu, din Rudăria,autorul unei opere despre politicaexternă a lui Matei Basarab,lăudată în Europa, de orăşenii deştiinţă germani.

3. Dr. Gheorghe Crainiceanu,medic oftalmolog, licenţiate şipremiat la Berlin pentru “Câmpulvisual”, cărţi publicate îngermană, franceză etc.

4. Anton Golopenţia, sociolog,premiat şi lăudat de presaeuropeană pentru “geopolitica”,cărţi superioare multor tratate despecialitate.

5. Cornel Miklosi, inginer, sa-vant, inventator pe mapamondpentru eliminarea joantei la liniilede căi ferate, în lume!

6. Ion Stoia-Udrea, scriitor,editor, primul ziarist român caretraduce în româneşte poezia ne-grilor din America (în perioadainterbelică)

7. Ioan Ivanovici, din Timiş-Torontal, autorul valsului“Valurile Dunării” solicitat înpremieră de cea mai mare scenădin Berlin, refutându-l pe IohannStrauss, cu “sânge vienez”.

8. Alexa Barca, din Oraviţa, so-licitat de Editurile Franceze(1905) pentru imprimarea unorcântece din folclorul bănăţean,solicitat să concerteze în: Franţa,Elveţia, Germania, Austria, Un-garia şi la Petersburg (1909).

9. Tiberiu Brediceanu, muzi-colog, membru în Societăţimuzicale internaţional.

10. Luţă Ioviţă, pe frontal de laPiave (octombrie 1917) a opritrăzboiul cu cântecul “La Paloma”.A trâmbiţat presa internaţională.

11. Gheorghe Fiat, sportiv,boxer, primul medaliat olimpic(Helsinki, 1952), câştigătorulturneelor de box din: Franţa(trei), Polonia, UniuneaSovietică, Suedia, Bulgaria.

12. Iolanda Balaş, face partedin Cartea Recordurilor pentrucele 150 de concursuri câştigate.

Deocamdată, doar atât!

*În preajma lui 2018, pot să vă

amintesc persoane din Banat careau suferit închisoare, deportare,bătăi din partea dualismuluiaustro-ungar. Iată, câteva nume:

1. Preot Gheorghe Tătucu, din

Iablaniţa.2. Coriolan Buracu, din

Mehadia, preot.3. Dr. Virgil Nemoianu, din

Mehadia.4. Învăţător Nicolae Mergea,

din Mehadia, originar din Pătaş.5. Pr. Dr. Petre Barbu, din

Caransebeş.6. Emilian Novacovici,

învăţător, din Răcăşdia.7. Preot Nicolae Brânzei, din

Comloşu Mare.8. Valeriu Branişte, ziarist, din

Lugoj.9. T. V. Pacateanu, ziarist, din

Timişoara.10. Iuliu Vuia, învăţător, din

Comloşu Mare.11. Teodor Bucurescu,

învăţător din Comloşu Mare.12. George Bălteanu, învăţător,

din Topleţ.13. Mihail Gaşpar, preot, din

Bocşa.14. Pavel Jumanaca, învăţător

din Caransebeş.15. Ion Vidu, învăţător, din

Lugoj.16. Colonel Ioan Curiţa, din

Dalboşeţ.17. Preot Ioan Chendi, din

Petnic.18. Traian Novac, tâmplar, din

Timişoara.19. Cassian M. Munteanu,

ziarist, din Bocşa.20. A.C.Popovici, medic, din

Timişoara.

Sunt eroii Banatului pentruUnirea şi făurirea României Mari,care nu trebuie uitaţi.

PreşedinteProf. N.D.Petniceanu

VESTEA de MEHADIA 17

NEDEIA 2016 - PLUGOVA

15 august - Sărbătoare mare aCreştinătăţii: Adormirea Maicii Domnului.În această zi plugovenii cinstesc HramulBisericii Ortodoxe. Cu această ocazie seorganizează NEDEIA SATULUI, aşa cumeste obiceiul în Banat şi în zonelelimitrofe.În sat sosesc în aceste zile (15-16 au-

gust) rude, prieteni, colegi de şcoală saude muncă ai sătenilor, populaţia satuluiaproape se dublează şi străzile sunt plinede maşini.Şatrele, bucuria celor mici, îşi fac şi ele

apariţia, iar sunetele, pocnetele jucăriilordevin o normalitate în aceste două zile.Aşa este în fiecare an, atmosfera în satdevine mai agitată dar şi plăcută. Vin acasă şi fiii satului şi vezi pe faţa

lor plăcerea clipelor petrecute în casapărintească alături de cei dragi. Odată cu venirea serii începe distracţia,

muzica îşi face deja datoria iar ,,la piaţă”sosesc sătenii împreună cu invitaţii. Plugovenii iubesc muzica populară bună,

inclusiv tineretul, fapt ce mă face să credcă şi în viitor vom avea ocazia să nedelectăm cu muzică de calitate la petre-cerile ce vor urma.Mulţi săteni sprijină efortul căpăraşilor,

fapt vizibil pe internet.Consiliul Local Mehadia, precum şi

sponsorii tradiţionali, au dat tot sprijinulfinanciar posibil pentru organizarea pe-trecerii.Mulţumim şi un gând bun tuturor.În acest an atmosferă a fost întreţinută

de formaţia TIMIŞUL JUNIOR, muzicabună, petrecere frumoasă.Cei care ştiu şi pot să se distreze au

fost surprinşi de soarele dimineţiiurmătoare în PIAŢĂ cu muzica alături deei.Bravo lor!

Nică DRĂGAN

TOAMNA

Toamna sumbră a sositNatura toată e un mit.Afară plouă, unu, doi,

Apa pe streşini curge şiroi.

Melancolică şi coloratăAşa-i toamna toată.

Spicul grâului s-a coptToamna este numai rod.

Toată lumea-i tristăSuntem ca într-o revistă.Stau la foc, la soba meaŞi vântul frunzele le ia.

Valuşescu Ioan Nicolaeclasa a VI-a - Liceul Tehnologic Nicolae Stoica de

Haţeg Mehadia

18 VESTEA de MEHADIA

continuare din pagina 2„Au murit poveştile, Siminico”

(Editura „Facla”, Timişoara,1983) are în centru prezentareavieţii locuitorilor din Satbătrân,un cătun de munte al satului in-dustrializat Priboi. Cei caretrăiesc aici sunt reprezentanţiiunei lumi vechi, care îşi conservădatinile şi obiceiurile. Dar carteaare şi o intenţie moralizatoarevizând pe cei care şi-au abandonatlocurile pline de amintireastrămoşilor pentru a deveni nişteanonimi într-o lume a oraşuluicare nu-i înţelege şi în care nu sevor putea realiza. Subiectul cărţiieste în aparenţă simplu. Doi copii,frate (mai mare, care este şi nara-torul) şi soră, Siminica, dupămoartea mamei sunt abandonaţide un tată căzut în patima al-coolului. Cei doi părăsesc oraşulşi îşi caută adăpost la bunicii dinSatbătrân, un cătun uitat de lumepe vârful muntelui. În acest sat de-populat, cu bătrâni care duc maideparte tradiţiile şi obiceiurilestrăvechi, cei doi copii găsescliniştea sufletească, călduracăminului după care tânjeau.Copiii ştiu satul numai dinpoveşti cu Feţi-frumoşi, MumaPădurii, zmei şi lupi. Subsupravegherea atentă a bunicilor,cei doi copii descoperă farmeculvieţii de la ţară. Povestea celor doise împleteşte cu viaţa bătrânilor.Resemnaţi de absenţa fiului, ple-cat la oraş, cu casa luminată deprezenţa nepoţilor, Vajailor(porecla familiei) renaşte odatăcu speranţa reluării vechilor obi-ceiuri (creşterea vitelor). În celedin urmă, tatăl se va întoarce însat spre bucuria copiilor şi satis-facerea bunicilor.

Dincolo de subiectul cărţii sedescoperă o lume cu profundesemnificaţii. Autorul urmăreştecomportamentul Siminicăi, psi-

hologia celor două vârstecopilăria şi adolescenţa. Siminicase află la început, la jumătateadrumului dintre basm şi real.Curând însă ele se vor separa de-finitiv, marcând trecerea la o altăvârstă, aceasta fiind şi semnificaţiatitlului.” <<Au murit poveştile,Siminico>> iată o carte ceredescoperă marea temăţărănească şi – lucru la fel de im-portant – adresantul ei de laorigini: ţăranul.

Ion Florian Panduru îşicontinuă cea de-a treia carte„Calul de lângă nouri” (Editura„Facla”, Timişoara, 1985)prezentarea satului bănăţean con-temporan, surprinzând mutaţiilepetrecute în existenţa materială aţăranului dar şi în conştiinţa aces-tora. Cele patru povestiri carealcătuiesc cartea surprind rupturadintre generaţii, concepţiilepărinţilor şi ale bunicilor fiindtotal diferite de cele ale fiilor saunepoţilor, confruntarea întrereprezentanţii a două generaţiifiind una din temele predilecte aleprozatorului. Generaţia celorvârstnici nu înţelege rupturatinerilor de valorile tradiţionaleale satului. Distanţarea faţă de val-orile tradiţionale conţine uneoriînceputul unei rupturi ireparabile.Semnificativă mi se pare dramatrăită de bătrânul Chilae prilejuităde hotărârea fiului de a omorîcalul, care nu este înţeleasă de fiu.Drama bătrânului, pentru carecalul era singura legătură cu tre-cutul, se va consuma însingurătate. Personajele, foştiţărani, acum aproape orăşeni,sunt adunaţi la bufetul din locali-tate. Tristeţea despărţirii de sat vafi amplificată de sunetele uneidoine cântate la taragot, eiconştientizând amaruldezrădăcinării. Mai puţinrealizată artistic este ultima pove-

stire „Ca pasărea în cuib străin” cuun subiect moralizator, cusecvenţe melodramatice.

Romanul „Sub merii sălbatici”(Editura „Cartea Românească”,Bucureşti, 1988) continuăprezentarea universului ţărănescînceput cu „Au murit poveştile,Siminico” şi continuat cu „Calulde lângă nouri”. Şi în acest romanscriitorul este preocupat deprezentarea transformărilor radi-cale prin care trece satul româ-nesc. Sub Merii sălbatici se aflăSatbătrân unde trăiesc o mână debătrâni care ţin cu îndârjire lapăstrarea vechilor obiceiuri. Din-tre ei se detaşează Mircu ai căruicopii au plecat de acasă făurindu-şi o nouă viaţă în localitatea decâmpie Priboi. Viaţa de aici sedesfăşoară pe un alt făgaş, are cascop acumularea de bogăţii.Agăsân, fiul lui Mircu, estereprezentatul tipic al acestei lumi,un personaj captivant pe careviaţa de la oraş l-a absorbit cutotul. El reuşeşte singur în aceastănouă lume, din simplu cojocarajungând un antreprenor care îşiva vinde marfa în mai multejudeţe. La fel de captivant este şicelălalt frate, Simion, ajunsmiliţian în Mândreana. Acestaeste un reprezentant al ordinii, unexecutant inflexibil al legii, capa-bil să-şi aresteze chiar fraţii, dacăaceştia ar fi greşit.

„Prin romanul „Sub Meriisălbatici”, Ion Florian Pandurudevine unul dintre cei mai origi-nali scriitori de literaturăţărănească de la noi.”

Prof. Gruia Cinghiţă(VESTEA de MEHADIA, nr.2,septembrie 2013)

VESTEA de MEHADIA 19

Celebra operă sculpturală amarelui artist ConstantinBrâncuşi trebuie, cum necum,cumpărată de la actualul propri-etar, habar nu am care e?! Se cerpentru această capodoperă zecide milioane de euro. De unde săscoată statul această sumăcolosală?! Statul participă cu circa50% iar restul cade pe cerşeală, pespatele poporului român, popordin care se exclud parlamentarii,diplomaţii, miliardarii, hoţii şi es-crocii. Zilnic la radio şi teve s-a transmisimplorarea poporului de a con-tribui cu un euro, s-a contribuit şinu prea, dovadă că la termenulfixat, în toamna lui 2016, suma nus-a putut aduna! Şi din nou vorbede cerşeală în presă, la radio şi maiales la televiziune. Aceste vorbe,puse la spate de poporul de rând,popor care nu are bani de pâine,medicamente, etc. aşadar acestevorbe pline de compasiune auajuns la urechile Ambasadei Fed-

erative Ruse din Bucureşti(Şoseaua Kisselef ). ExcelenţeiSale, ambasadorul ValeriIvanovici Kuzmin, i s-a făcut real-mente milă, a vârât mâna în pro-priul buzunar, a scos o sută deeuro şi a trimis-o la cerşetoriiromâni.În loc de mulţumire ,,spasibabalşoi”, se zice pe ruseşte, mass-media, politicienii şi diplomaţiiromâni au sărit de cur în sus, ausărit de doi metri, că mă rog, ges-tul Excelenţei Sale este oumilinţă! Proştilor! Era umilinţădacă trimitea o rublă sau un euro,nu o sută, cu care omul poate trăio săptămână cu familia sa! De cenu v-aţi pus întrebarea: dacăfiecare deputat, senator diplomat,politician român trimitea o sutăde euro nu se aduna suma de banicerută de proprietarul,,Cuminţeniei pământului”? Babine că nu!A doua variantă: de ce HansiCataramă al nostru nu a procedatcum a procedat Volodea Putin, cu

ani în urmă, când trebuia să achiteo datorie externă şi să acoperesalariile la rabotnichi?! I-a adunatîntr-o sală pe miliardarii ruşi şi adat ordin ca în 48 de ore fiecare săverse câte zece milioane de dolari

în contul deschis anume la Banca,,Mama Rusia”? Hanzi al nostruface ce face (minuni?!) doar pen-tru el: apartament pus la punct cumilioane de euro, maşinăblindată, aeroplan antiglonţ, etc.Aşa, că, pliscul mic!

Lae Carabină

CUMI NŢEN IA PĂMÂNT UL UI Ş ICER Ş ETOR I I…

Valeri Ivanovici Kuzmin,ambasadorul rus în România

ROMÂNIA ŢARA UNICATELOR

1. Delta Dunării este unica din lume declarată în întregime rezervaţie a biosferei şi cea mai mare rezervaţiede teritoriu mlăştinos din Europa, acoperind o suprafaţă de 2681 Km2. Tot aici este şi cea mai bogatăfaună ornitologică din Europa, cu mai mult de 300 de specii, printre care şi colonii unice de pelicani. Înplus, rezervaţia geologică Agighiol din Delta Dunării este singura rezervaţie de fosile marine din Europa. 2. Cea mai veche scriere din lume a fost descoperită pe tăbliţe scrise în România, aproape de Sibiu.Datează cu 5500 de ani înaintea erei noastre, tăbliţele de la Tărtăria, conţin semne care se regăsesc în al-fabetele fenician, etrusc şi grec.3. Lacul Sf. Ana aflat în apropiere de Băile Tuşnad, este singurul lac vulcanic din Europa. 4. Muzeul aurului din Brad jud. Hunedoara este singurul din Europa şi unul din cele trei din întreagalume. În colecţia sa se află cele mai valoroase 18 Kg de aur din lume, toate piesele fiind scoase la luminăde mineri cu mulţi ani în urmă.5. Cel mai mare gheţar subteran din România unic în Europa datorită volumului de gheaţă, se află de maibine de 4000 de ani în Peştera Scărişoara de lângă Arieşeni .

Ec. Nică Drăgan

20 VESTEA de MEHADIA

Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local al comunei Mehadia.Culegere-editare text şi tehnoredactare: Editura CETATEA CĂRŢII S.R.L. Mehadia, nr.125

TIPAR: Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I. C. Brătianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688

EDITURA CETATEA CĂRŢII,Mehadia, numărul 125,

oferă servicii EDITORIALEde: redactare,

tehnoredactare, corectură,copertă şi tipărire cărţi, reviste, (inclusivISBN, ISSN şi descriere CIP BibliotecaNaţională a României). Contact: Constantin VLAICU, Tel. 0720025844.

Două blonde stau la masă într-un bar.Pe uşă intră 2 bărbaţi, moment în care una îispune celeilate:

- Îi vezi pe cei doi bărbaţi?- Da- Primul este soţul meu iar al doilea amantul- Curios! Răspunde cealaltă. Pentru mine sunt

exact invers***

Discuţie între doi prieteni:- Atât eu cât şi soţia mea suntem împotriva

folosirii bătăii, în educarea copiilor.- Şi noi la fel. Eu nu-l bat pe al meu decât când

sunt în legitimă apărare.***

Tată, îţi aminteşti că mi-ai promis că-mi daimaşina dacă iau bacalaureatul?- Da ţi-am promis.- Eşti norocos. Poţi s-o păstrezi liniştit.

***Vecine sunt distrus. Nevastă-mea mă înşală.Mi-a spus aseară că a dormit la Angela prietenaei.

- Şi?- Păi la Angela am dormit eu.

***Doctorul îi spune unuipacient:

- Dacă vreţi să slăbiţi trebuie sămâncaţi: fructe, legume, carne slabă,pâine prăjită.- Când? Înainte sau după masă?

***Unii oameni iubesc aşa de mult femeile lorîncât, pentru a nu le uza, se folosesc de fe-meile altora.

,,Umorul e o forţă. Nimic nu uneşte oamenii mai bune ca râsul” Lev Tolstoi

R e p l i c i s e n z a ț i o n a l eR e p l i c i s e n z aț i o n a l e,,Secretul unei căsnicii fericite continuă să rămână un se-cret."Henry Youngman (1906-1998), violonist englez

,,Nu judeca un om după hainele sale. Judecă-l după alesoţiei sale."Thomas R. Dewar (1864-1930), om de afaceriscoţian

,,Lumea este imparţită în oameni care fac lucruri mareţeşi în oameni care îşi atribuie meritele. Încearcă să faciparte din prima categorie - concurenţa este infinit mairedusă.”Dwight Morrow, diplomat american