CLASIFICAREA FIZICA A RADIATIILOR

Radiatiile constituie un factor fizic al habitatului uman, in cea mai mare parte de origine naturala.

Radiatiile reprezinta emisia sau propagarea in spatiu a unor unde sau particule, insotita de transport de energie si care produc efecte fizice, chimice si biologice asupra corpurilor iradiate.

TIPUL DE RADIATII LUNGIME DE UNDA FRECVENTA

Unde infralungi 6 – 100 km 103 Hz

Unde radio

Unde lungi

Unde medii

Unde scurte

Unde ultrascurte

1 – 20 km

100 – 1000 m

10 – 100 m

1 – 10 m

105 – 104 Hz

106 – 105 Hz

108 – 107 Hz

1010 – 108 Hz

Unde decimetru (radar) 0,1 – 1 m 1010 Hz

Radiatii infrarosii 800 – 3000 m 1015 – 1012 Hz

Lumina vizibila 400 – 800 m 1015 Hz

Radiatii ultaviolete 10 – 400 m 1016 – 1015 Hz

Radiatii rontgen 0,1 – 180 A 1019 – 1016 Hz

Radiatii gamma 0,001 - 0,1 A 1023 – 1016 Hz

Radiatii ultragamma Sub 0,001 A peste 1023 Hz

RADIATIILE INFRAROSII: SURSE, ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI

Surse- soarele ; - toate corpurile care nu sunt in echilibru termic cu mediul

inconjurator si a caror temperatura este mai mare de zero absolut (zero absolut = 00 K = -273,150C)

Actiunea radiatiilor infrarosii asupra organismului

● Actiunea generala - asigura energia necesara desfasurarii proceselor vitale;- favorizeaza functiile metabolice;- stimuleaza procesele de oxidare; - intervine in activitatea aparatului circulator, a glandelor

endocrine si a sistemului nervos.

● Actiunea locala variaza in raport cu lungimea de unda.

La nivelul tegumentelor- radiatiile infrarosii cu lungime de unda intre 800 – 1500

milimicroni patrund in hipoderm, - radiatiile infrarosii cu lungimea de unda peste 1500

milimicroni sunt retinute in epiderm si derm.

Reactii :- cresterea debitului sanguin si a temperaturii locale; - cresterea activitatii glandelor sudoripare;- stimularea terminatiunilor nervoase cu efect analgezic si

regenerator → fizioterapie;

- pot produce si leziuni: eriteme, arsuri, fenomene degenerative.

In caz de expuneri prelungite sau intense apare eritemul patologic cu papule, vezicule, infectie, necroze, evolutia fiind spre vindecare cu pigmentatie sau cu cicatrici (dupa arsuri).

La repetarea expunerii pot apare dermatite cu fenomene vasculare, neurologice si imunologice, punct de plecare pentru fenomene degenerative benigne sau maligne.

La nivelul analizatorului vizual- radiatiile infrarosii cu lungimea de unda intre 800 – 1500

milicroni pot determina opacifierea cristalinului - cataracta. - radiatiile infrarosii cu lungimea de unda peste 1500 milicroni sunt retinute de conjunctiva si cornee. cu aparitie de : conjunctivite; leziuni superficiale sau opacifierea corneei; paralizia sfincterului pupilar; atrofia irisului etc.

Actiune asupra sistemului nervos

Insolatia apare sub actiunea radiatiilor infrarosii cu lungimea de unda de < 1500 milimicroni, ce strabat cutia craniana si afecteaza meningele (exudat si chiar hemoragii meningeene).

Clinic : - cefalee; - greata, varsaturi; - fotofobie;- hiperestezie cutanata; - alterarea starii generale; - tulburari circulatorii si nervoase grave; - coma, exitus.

RADIATIILE LUMINOASE: SURSE, ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI

Surse- soare, sursa naturala  - 7 culori;- surse artificiale incandescente si fluorescente.

Actiunea radiatiilor luminoase asupra organismului

● Actiunea generala - cresterea tonusului general a organismului;- stimularea : - sistemului nervos central;

- a metabolismelor intermediare;- a glandelor endocrine;

- favorizeaza evolutia psihointelectuala.

Helioterapia, in care efectele radiatiilor solare se combina, se recomanda la copii in profilaxia si terapia rahitismului, in terapia plagilor atone, a ulcerului varicos, a tuberculozei osoase.

● Actiunea locala a radiatiilor luminoase

La nivelul analizatorului vizual- ochiul are o mare capacitate de adaptare si de acomodare,

incepand cu 0,01 lx pana la 100000 lx.- radiatiile luminoase influenteaza :- acuitatea vizuala;

- sensibilitatea de contrast; - viteza perceptiei vizuale;

- stabilitatea vederii clare.

Iluminatul insuficient:

►afecteaza structurile si functionalitatea analizatorului vizual : miopie, hipermetropie, ► sistemul nervos: - tulburari de comportament cu stari depresive (in zonele

polare) ; - cefalee ;- scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala

Iluminatul excesiv :- poate detemina fototraumatismul:

- scotoame;- reflex de inchidere a pleoapelor;- nistagmus;- ingustarea campului vizual;- scaderea acuitatii vizuale (retinita cronica);- cecitate.

In stomatologie - cabinet - 500-800 lx;- lampa unitului dentar de cca 1000 lx→15000 lx;- sursele de lumina - 5500-6000 lx.

La nivelul tegumentelor

- Fotodermite prin fenomene de fotosensibilizare datorita prezentei unor substante fotodinamice : exogene (extracte de plante, produse cosmetice, medicamente); endogene (porfirine, derivati indolici).

Pot apare:

- eritem ;- edem ;- cicatrici ;- vezicule ce se pot ulcera ;- pigmentatie neuniforma ;- atrofii ;- hiperkeratoza.

RADIATIILE ULTRAVIOLETE: SURSE, ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI

Clasificarea radiatiilor ultraviolete

Radiatiile ultraviolete se clasifica astfel: Radiatie ultravioleta A - 320 – 400 milimicroni - pigmentare ; Radiatie ultravioleta B - 280 – 320 milimicroni

- eritem- favorizarea sintezei vitaminei D.

Radiatie ultravioleta C - sub 280 milimicroni – efect bactericid.

Actiunea radiatiei ultraviolete asupra organismului

►Efecte directe

Asupra organismului in ansamblu: Stimularea reactiilor biochimice;- producerea de histamina, de oxitriptamina (precursor al

serotoninei), de alte substante vasodilatatoare; - formarea de radicali liberi; - alterarea acizilor nucleici, a lizozomilor. In sange au loc modificari in dinamica:

- elementele figurate – stimularea numarului de hematii, de neutrofile, monocite, eozinofile, limfocite si de trombocite;

- scaderea colesterolului total;- neutralizarea substantelor toxice. Glandele endocrine: - intensificarea activitatii hipofizei cu cresterea secretiei de

ACTH; - a tiroidei, cu cresterea metabolismului bazal cu 30 – 50%; - a corticosuprarenalei, cu cresterea eliminarii de 17 cetosteroizi; - a pancreasului, cu cresterea glicemiei cu 10%. Aparatul cardiovascular: - intensificarea pulsului;- cresterea tensiunii arteriale;- posibil stare de soc (contraindicatie pentru cardiaci). Aparatul digestiv: - cresterea secretiilor si a motilitatii digestive.

1. Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul tegumentelor

a) Eritemul este generat de substante histaminice eliberate de mastocite:

- eritemul imediat, cu aparitie la aproximativ o ora de la expunere, maxim la 3 ore, de culoare roz;

- eritemul tardiv, cu aparitie dupa 6 ore de la expunere, maxim la 24 – 48 ore, cu durata de 3 – 5 zile, de culoare purpurica, urmat de pigmentare.

b) Pigmentatia este rezultatul formarii de melanina in melanocitele stratului bazal dermic.

Pigmentatia are efect de protectie a pielii fata de radiatia ultravioleta: direct, prin pigmentare, si indirect, prin ingrosarea stratului cornos cu retinere partiala de radiatie ultravioleta.

c) Actiunea antirahitica - lungimea de unda de 280 – 320 milimicroni care transforma

provitamina D din piele in vitamina D activa (D2, D3) cu rol in osteogeneza;

- carenta vitaminei D determina rahitismul la copii, iar la adult osteoporoza, osteomalacie;

- necesara o expunere medie zilnica la radiatii U.V. de 1/8 – 1/10 dintr-o doza eritem.

d) Actiunea nociva arsurile denumite si eriteme actinice sau solare, depind de

doza de iradiere si sensibilitatea individuala:- eritemul roz;- eritemul rosu viu si cresterea temperaturii locale; - eritemul rosu aprins si edem; - flictene, fenomene generale.

fotodermatozele au la baza:- mecanisme fototoxice cu alterari celulare si necroze ; - mecanisme fotoalergice.

neoplasmul cutanat este o fotodermatoza traumatica cronica. Progresiv apar keratoza, elastoza solara, epiteliomul spino- si bazocelular.

Expunerea excesiva la radiatii U.V. poate contribui si la aparitia melanomului malign. Presupune existenta unor factori genetici si a unor leziuni (nevi pigmentari).

2) Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul ochiului

Fotooftalmia cu aparitie la 2 – 6 ore de la expunere- dureri intense in globii oculari;- fotofobie;- cefalee;- edemul pleoapelor; - hiperemia conjunctivala; - secretia lacrimala abundenta; - blefarospasm.

Fotocheratita - la lungimi de unda mici 270-280 nm

Pterygion (hiperplazie a cojunctivei)

Cataracta 3) Efecte asupra cavitatii bucale

Expunerea insuficienta la U.V. determina si afectare dentara (tulburari de mineralizare, intarzierea aparitiei primei dentitii, displazii).

►Efecte indirecte

Actiune bactericida a radiatiei ultraviolete pentru microorganismele din mediile naturale, aer, apa, sol.

Ionizarea si ozonizarea aerului, in special in zonele montane. . Neutralizarea unor poluanti prin reactii fotochimice.

RADIATIILE IONIZANTE

Clasificare

1.Radiatii ondulatorii - radiatiile X sau Rontgen- radiatiile gamma

2. Radiatii corpusculare - radiatii alfa, beta, electronii, protoni, neutroni

Activitatea unui radionuclid reprezinta viteza de dezintegrare a atomilor componenti si se exprima in bequereli.

1 bequerel (Bq) = sec-1 (1 dezintegrare/sec.)1 Bq = 2,7 x 10-11 Ci

Expunerea la radiatiile din aer (X si gamma) se exprima prin suma ionilor de un semn al sarcinii electrice dintr-un volum de aer la 00C si presiune atmosferica de 760 mm Hg, in Coulomb/kg (C/kg).

1 C/kg = 3876 R

Doza absorbita este energia medie transferata unei unitati de masa din materialul iradiat si calculata prin formula:

D = W/mD = doza absorbita, W = energia absorbita, m = masa

materialului iradiatSe exprima in Gray.1 Gray (Gy) = 1 joule/kg1 Gy = 100 rad.

Doza biologica (echivalentul dozei absorbite, H) este produsul dintre doza absorbita (D), de catre materialul iradiat, un factor de calitate (Q) variabil in functie de tipul de radiatie (de exemplu 1 pentru radiatiile X, beta, gamma; 5 pentru neutroni; 10 pentru

protoni, neutroni rapizi; 20 pentru radiatiile alfa) si factori modificatori (N):

H = D x Q x N. Se masoara in Sivert (Sv), 1 Sv = 100 rem.

RADIOACTIVITATEA NATURALA SI ARTIFICIALA

Radioactivitatea naturala

- radiatii cosmice;- continutul factorilor de mediu in substante radioactive numite

si izotopi radioactivi naturali.Cele mai importante elemente radioactive naturale apartin

familiilor: Uraniu 238, Radiu 226, Thoriu 232, Potasiu 40.

Radioactivitatea artificiala

Radioexpunerea medicala- scop diagnostic si terapeutic in doua specialitati: radiologia si

medicina nucleara.

Radiodiagnostic cu radiatii X (radioscopia si radiografia medicala).

Radioterapia:- Roentgenterapie cu radiatii X (fotoni) cu tensiune scazuta

(superficiala, cutanata), cu tensiune medie (profunda);- Terapia cu particule, altele decat fotoni si electroni (protoni,

neutroni, produsi in acceleratori de particule);- Telecobaltoterapia.

Radiologie de interventie care permite montare de sonde vasculare sub control radiologic.

Reducerea radioexpunerii medicale

In radiodiagnostic:- limitarea numarului examenelor;- parametrii optimi de lucru (tensiune inalta, timp scurt de

expunere, diafragma, localizator);- optarea pentru radiografie, mai putin iradianta comparativ cu

radioscopia: limitarea numarului de filme/examen; filme radiologice de mare sensibilitate;

- pentru femei : examen in absenta sarcinii.

In radioterapie: intarzierea radioterapiei la copii si tineri.

In medicina nucleara:- limitarea activitatilor; - folosirea radioelementelor cu perioada efectiva scurta;

- emitatoare de radiatii gamma pure.

In radiologia stomatologica, principalele masuri de protectie vizeaza centrarea fasciculelor, izolarea si ecranarea lor, teledeclansarea si protectia individuala cu mijloace de evitare a iradierii anumitor organe si de reducere a expunerii generale.

EFECTELE RADIATIILOR IONIZANTE ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

“Teoria tintei” sau teoria actiunii directe, explica moartea celulara prin actiunea radiatiilor ionizante asupra unor portiuni radiosensibile din celula (acizii nucleici), un rol important revenind dozei si naturii radiatiei.

“Teoria radicalilor liberi” sau teoria actiunii indirecte, indica, cu cea mai mare probabilitate, reactii primare cu apa din organism, ionizand-o. Rezulta radicali liberi de tip hidroxil (HO) si peroxid de hidrogen (H2O2) foarte activi care declanseaza reactii secundare.

Efectele biologice ale radiatiilor ionizante- efecte precoce, obligatorii, expresia unui prag, cel mai adesea

reversibile, cu gravitate dependenta de doza;- efecte cronice, cu probabilitatea aparitiei proportionala cu

doza si a relatiei liniare doza – efect, cu evolutie lenta, grave, cel mai frecvent ireversibile.

A. Efectele precoce sunt efecte somatice.

1. Radioexpunerea externa globala la doze crescute, peste 1 Gy, in timp de cateva minute pana la cateva ore, duce la boala acuta de iradiere:

a. Faza prodromala cu durata de cateva ore:- greturi, varsaturi;- diaree;- adinamie, obnubilare.

b. Faza de latenta - durata este dependenta de doza si de natura; - pentru doze sub 10 Gy, durata este intre 5 – 14 zile.

Tabloul clinic

Sindromul hematopoetic - doze mai mici : 1-10 Gy- consecinta atingerii functiei medulare cu pancitopenie.- tendinta la hemoragie ;- scaderea rezistentei la infectii; - anemie;- apare in 6 – 8 saptamani de la expunere.

Sindromul gastro-intestinal - la doze de 6 – 7 Gy - debut la cateva zile – o saptamana;

- consecinta distrugerii mucoasei intestinale si a leziunilor vaselor mici din submucoasa;

- ulceratii la nivelul mucoaselor; - pierderi importante de lichide, consecinta varsaturilor,

diareei, hemoragiilor;- prognosticul este grav: aproape intotdeauna este insotit de

atingere medulara ireversibila. Decesul are loc intre 10 – 14 zile.

Sindromul pulmonar - prin expunere la 10 Gy - pneumonie interstitiala;- hemoptizii;- insuficienta respiratorie acuta.

Sindromul nervos - la radioexpunere la doze foarte mari, 20 – 30 Gy ;- latenta este foarte scurta, de la cateva ore la 1 – 3 zile;

- deteriorarea continua a cunostintei, se produc convulsii, coma si moarte intr-un interval de la cateva ore pana la o saptamana de la expunere.

Afectarea cutanata, sub forma de eritem, rezulta la expuneri la doze de 5 – 8 Gy, dupa cateva zile, la cateva saptamani de la expunere.

2. Radioexpunerea externa localizata

Leziunile cutanate

leziuni la nivelul mainilor si degetelor sub forma de eritem precoce, la cateva ore dupa expunere

manifestarile cutanate depind de doza:- caderea parului temporara la doza de 4 Gy;- radiodermita eritematoasa la doze de 6-12 Gy cu aparitie la 8

zile dupa expunere, cu vindecare rapida urmata de pigmentare;

- radiodermita exudativa cu eritem, flictene si evolutie lenta spre cicatrizare in 5-6 saptamani;

- radiodermita necrozanta, la doze peste 25 Gy cu aparitie precoce de eritem, durere, prurit, ulceratii in cateva zile si progresiva, fara vindecare si posibila malignizare.

Leziunile oculare - la doze de 2 Gy- cristalinul: opacifiere rapid progresiva; - conjunctivita acuta.

Leziunile gonadelor se datoresc radiosensibilitatii celulelor germinale, sterilitate tranzitorie incepand cu doza de 0,3 Gy si definitiva la 6-8 Gy.

Efecte asupra dezvoltarii embrionului uman

- primele 6 – 7 saptamani de gestatie;- radioexpunere chiar redusa, sub 0,1 Gy

malfomatii congenitale la nivelul: sistemului nervos- anencefalie- hidrocefalie- atrofie cerebrala ochiului- anoftalmie- microoftalmie - retinoblastom scheletului- nanism- spina bifida- malformatii extremitati.

B. Efecte tardive sunt efecte stocastice si genetice.

1. Efectele stocastice somatice- doze foarte diferite- intervale variabile- cu interesarea tuturor tesuturilor si organelor.

Scaderea duratei de viata

Carcinogeneza

Cancerele cutanate - la raze X sau gamma, cu doze de zeci de Gy, dupa o perioada de latenta de 12 – 50 ani.

Tumorile osoase (datorate Radiului cu o latenta medie de 15 ani).

Leucemiile Neoplasmele tiroidiene si pulmonare.

Cataracta, cu debut la polul posterior al cristalinului, apare dupa radioexpunerea ochilor mai ales la neutroni, dupa o latenta de 6 luni – cativa ani.

Radiodermitele cronice, apar dupa radioexpunere importanta a pielii, mai ales la betaemitatori, in cadrul radioterapiei.

2. Efectele stocastice genetice, rezultatul atingerii cromozomilor celulelor sexuale, intereseaza descendentii indivizilor radioexpusi.

Dozele maxime admise in iradierea profesionala- intregul corp 5 rem/an sau 0,1 rem/sapt ;- organe izolate 15 rem/an sau 0,3 rem/sapt;- oase, piele 30 rem/an sau 0,6 rem/sapt ;- maini, picioare 75 rem/an sau 1,5 rem/sapt.Pentru persoanele din populatie, DMA pentru o iradiere interna

sau externa pentru intregul organism este de 0,5 rem/an sau 0,01 rem/sapt.

Pentru celelalte zone izolate DMA este de 1/10 din doza maxima admisa in iradiere profesionala.

OSCILATIILE - zgomotul ;

- vibratiile ;- ultrasunetele.Zgomotele reprezinta o suprapunere dezordonata de sunete cu

frecvente si intensitati diferite. Sunt caracterizate prin:- frecventa – sub aspect fiziologic determina tonalitatea;- intensitatea – sub aspect fiziologic determina sonoritatea .Se masoara in decibeli, de la 0 la 130 – 150 db.Pragul de audibilitate este la 4 db.- fosnet de frunze 4 – 10 db;- vorbirea in soapta 20 – 30 db;- vorbirea 50 – 60 db;- tipetele copiilor 60 – 70 db.Peste 70 db apare nivelul nociv al zgomotului (tramvaie 70 –

80 db). La 120 db zgomotul devine dureros (avion cu reactie la decolare 100 – 160 db).

Actiunea zgomotului asupra organismului

Depinde de o serie de factori :- intensitatea, frecventa, timpul de actiune, caracterul

zgomotului ;- varsta, activitatea fizica, sensibilitatea individuala ;- dimensiunea, configuratia, arhitectura spatiului. Actiunea zgomotului asupra organismului :- zona linistita 0 – 30 db- zona efectelor psihice 30 – 60 db- zona efectelor fiziologice 60 – 90 db- zona efectelor otologice 90 – 120 db.

Efectele nocive ale expunerii excesive la zgomot a omului sunt in primul rand la nivelul analizatorului auditiv si apoi la nivelul sistemului nervos.

Efectele nocive asupra analizatorului auditiv● acute - determinate de zgomote puternice si de scurta durata  - traumatisme ale timpanului, urechii medii sau interne - perforarea timpanului, hemoragii otice, surditate.● cronice - oboseala auditiva (deplasarea pragului auditiv cu 10-15 db)

- hipoacuzie- surditate (leziuni degenerative atrofice la nivelul

urechii interne sau de proiectie pe scoarta a nervului auditiv).

EFECTELE ZGOMOTULUI ASUPRA DIFERITELOR APARATE SI SISTEME

Zgomotele afecteaza sistemul nervos: - fenomene de excitatie si inhibitie alternativa, - scadere rapida a functiilor cerebrale- scaderea capacitatii de concentrare (scaderea atentiei) - scaderea reactivitatii generale cerebrale la diferiti stimuli

externi.Tulburari psihice : - anxietate - stari depresive - stari de irascibilitate nejustificate (tulburari de comportament).Alte manifestari: - cefalee,- vertij, - insomnie, - scaderea randamentului intelectual.

Efectele generale Aparat circulator :- tahicardie;- aritmii;- tromboze;- hemoragii;- cresterea TA sistolice . Aparat respirator : - cresterea frecventei si amplitudinii respiratiei;- cresterea consumului de oxigen. Aparat digestiv :- modificari inhibitorii ale secretiei si motilitatii gastrice si intestinale. Glandele endocrine :- este afectata hipofiza, aparand astfel modificari la nivelul

intregului sistem endocrin;- tulburari ale glandelor tiroida si suprarenale;- creste glicemia.Influenta indelungata a zgomotului determina:- nevroze;- psihastenie;- HTA;- gastrita si ulcer gastric;- hipertiroidie;- diabet zaharat.

Zgomotul se poate ameliora prin:- metode urbanistice;- tehnologii adecvate (izolarea fonica a constructiilor);

In stomatologie, protectia impotriva zgomotului trebuie sa utilizeze metode :

- adresate aparatului stomatologic (conceptie, confectionare, intretinere tehnica);

- vizand amplasarea si izolarea cabinetului fata de sala de asteptare;

- educatie sanitara.

Mijloacele de protectie generala impotriva zgomotului sunt cuprinse in legislatie sub forma unor criterii de protectie.

Limita superioara a zgomotului extern este de 45-50 db, iar a zgomotelor interioare de 30 – 35 dB.

In spitale nivelul maxim admisibil este de 20-30 db.

VIBRATIILE

Sunt oscilatii mecanice de frecventa joasa (intre cativa Hz si 600 Hz) generate de diferite aparate si transmise organismului uman, determina vasculita de vibratie localizata la nivelul bratelor si mainilor.

Clinic:- parestezii ;- reducerea sensibilitatii tactile fine, vibratorii si termice;- tulburari trofice;- paloare.Mai pot apare afectari ale oaselor, tendoanelor, articulatiilor,

muschilor.

ULTRASUNETELE

Oscilatii mecanice de frecventa mare, peste 16000 Hz, ce pot genera o serie de tulburari patologice ca edem, hiperemie, hemoragii, degenerescente si necroze.

Leziunile apar la nivelul analizatorului auditiv, glandelor endocrine, tesut cutanat, muscular.

AMBIANTA TERMICA

Ambianta termica sau microclimatul inseamna totalitatea factorilor fizici ai aerului (temperatura, umiditatea, curentii de aer, radiatia calorica) care influenteaza schimburile de caldura dintre organism si mediul inconjurator.

Se considera ca cel mai favorabil microclimat de locuinta este cel care solicita la minimum aparatul de termoreglare, atat al omului sanatos, cat mai ales al omului bolnav. Oscilatiile mici, in limite fiziologice, ale factorilor de microclimat au un rol pozitiv, de stimulare a capacitatii de termoreglare.

Temperatura aerului este influentata, in principal, de temperatura externa a aerului, dar si de orientarea incaperii, numarul peretilor externi, natura materialelor de constructie.

Valoarea medie optima va fi de 18 – 220C, iar vara nu se vor depasi 260C.

Umiditatea aerului este dependenta de umiditatea externa,

gradul de aglomerare.Umiditatea relativa optima se va situa intre 35 – 65%, cu o

medie de 50%.

Curentii de aerViteza curentilor de aer recomandata va fi de 0,1 – 0,3 m/sec.,

fara a depasi 0,5 m/sec.

VICIEREA AERULUI

Vicierea aerului se defineste prin modificarea proprietatilor fizice ale aerului in incaperi inchise, aglomerate si neventilate, datorita activitatilor fiziologice umane.

Vicierea si sanatatea

Alterarea proprietatilor fizice (temperatura crescuta, umiditate crescuta, lipsa curentilor de aer si chiar radiatie pozitiva intr-o etapa de viciere importanta) produce tulburari ale organismelor expuse:

de tip acut, de la disconfort termic (stare de rau, cefalee, ameteli, cresterea temperaturii corpului, transpiratii, dispnee, senzatie de sufocare, sete, uscaciunea mucoaselor, scaderea atentiei) pana la deces, precedat de adinamie, somnolenta, sincopa;

de tip cronic: scaderea rezistentei organismului si cresterea predispozitiei la infectii, inertia termoreglarii, alterarea metabolismelor, retardare in dezvoltarea fizica si neuropsihica a copiilor, conservarea si cresterea virulentei germenilor din incapare, favorizarea bolilor a frigore locale si generale.

In paralel cu modificarea caracteristicilor fizice ale aerului se modifica si compozitia chimica (scaderea concentratiei oxigenului si cresterea concentratiei dioxidului de carbon), fara ca aceasta din urma sa fie determinata in aparitia acuzelor la persoanele expuse la aer viciat.

Indicatori ai gradului de viciere al aerului

Ca indicator principal al gradului de viciere al aerului in incaperi, este utilizata concentratia dioxidului de carbon, normata la maximum 0,07 – 0,1 mg CO2%. Determinarea factorilor fizici ai

aerului si aprecierea temperaturii efective sunt urmate de stabilirea abaterilor de la confortul termic.

Ventilatia cabinetelor stomatologice:

Cerinte igienice ale ventilatiei:- eliminarea la exterior, in totalitate, a aerului necesar a fi

schimbat;- evitarea modificarilor bruste ale proprietatilor fizice ale

aerului;- evitarea introducerii unor elemente poluante;- evitarea crearii unei stari de disconfort;- functionare in orice anotimp;- utilizarea unor indicatori cantitativi de ventilatie: volumul de

aer corespunzator calitativ, necesar pentru o persoana in decurs de o ora; cubajul de aer/persoana.

Ventilatia artificiala

Ventilatia artificiala se indica atunci cand ventilatia naturala este ineficienta. Metoda ideala este conditionarea aerului.

Instalatiile de conditionarea aerului actioneaza asupra proprietatilor fizice ale aerului (incalzire sau racire, umezire sau uscare, realizarea unei anumite viteze a curentilor de aer), dar si asupra compozitiei chimice (retinerea poluantilor prin intermediul filtrelor), dezinfecteaza aerul (prin metode fizice si chimice), dezodorizarea sau agremeteaza aerul, prin arome, parfumuri.

O ventilatie igienica inseamna asigurarea unui volum de aer de 30 – 35 m3/persoana si ora.