Upload
huiban-george
View
2.542
Download
3
Embed Size (px)
Citation preview
CAPITOLUL I
1.1. IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A CREŞTERII PORCINELOR IN ROMANIA
Între ramurile zootehnice,creşterea porcinelor ocupă locul al II-lea după
specia bovine.
Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea,mult solicitată
şi apreciată de consumatori,datorită valorii ei hrănitoare,suculenţei şi
frăgezimii,uşurinţei cu care se prepară într-un bogat sortiment de preparate
culinare,posibilitaţii de conservare sub diferite forme şi pe timp îndelungat,etc.
Prin conţinutul său superior de proteine si grăsimi,valoarea sa
energetică(exprimată in Kcal/kg) este superioară celorlalte specii :2700 Kcal.-la
carnea de porc ;1600 Kcal.-la carnea de taurine ;1400 Kcal.-la carnea de
ovine ;1050 Kcal.-la carnea de pasăre ;750 Kcal.-la un ou de 50 grame,etc.
De la porcine se mai obţine şi grăsimea animală,precum si o serie de
produse secundare,cum ar fi :piei,oase,copite,păr,gunoi,etc.
Creşterea porcinelor preyintă şi unele particularităţi biologice
economice,dintre care enumerăm :
Prolificitate şi precocitate ridicată(anual de la o scroafă se pot
obţine peste 20 de purcei,iar după circa 9 luni scrofiţele se pot
folosi la reproducţie) ;
Productivitatea pe animal matcă superioară(1,5 -2 tone carne in
viu/scroafă/an);
Randament la sacrificare ridicat(75-75%);
Consum specific de furaje redus(pentru obţinerea unui kg spor de
creştere in greutate vie sunt necesare circa 5 U.N.- în sistem
gospodăresc,respectiv 2,5-3 U.N.- in sistem industrial);
Adaptabilitate ridicată la condiţiile creşterii intensive;
1
Valorifică superior majoritatea produselor secundare obţinute in
ramurile vegetale,unele reziduuri industriale,precum şi resturile
menajere;
Asigură industriei alimentare o valoroasă materie primă(carnea),iar
pe piaţa externă constituie o sursă sigură de aport valutar.
Pe langă aceste particularităţi,trebuie evidenţiat şi faptul că in creşterea
porcinelor ,consumul de furaje concentrate este foarte mare ,determinând o
pondere ridicată a cheltuielilor cu furajele(în medie 75-80%)
Realizări în creşterea porcilor pe plan mondial şi în România
Pe plan mondial,consumul de carne de porc ocupă un loc important în
alimentaţia populaţiei.Creşterea cererii de consum pentru carnea de porc este
oglindită şi de sporirea efectivului şi a producţiei,care înregistrează ritmuri
superioare de creştere.
Aastfel,dacă în 1960,pe plan mondial se creşteau 530,5 mil.porcine,în
1990 efectivul de porcine ajunsese la 855,8 mil,capete(+61,3%)iar în 1997-la
923,9 mil.capete.
Este de remarcat faptul că,în 1997,China deţinea un efectiv de 452,2
mil.capete,reprezentând 48,94 % din efectivul mondial.Alte ţări mari crescătoare
de porcine,însă la diferenţe foarte mari faţă de China,sunt S.U.A.,Brazilia si
Germania,a căror efective se încadrau între 24,1 mil.capete(Germania) si 58,3
mil.capete(S.U.A)
Este de reţinut şi faptul că,în 1997,primele 10 ţări mari crescătoare de
porcine deţineau 73,2% din efectivul mondial (anexă,tab.8.1.)
2
Carnea de porc-sursă pentru alimentaţia populaţiei
Porcinele au o pondere ridicată în asigurarea producţiei de carne pentru
consum.Aceasta variază de la o ţară la alta in funcţie de zona geografică,dar,în
medie pe glob,din consumul total de carne,cea de porc reprezintă peste 40%
(anexă,tabelul nr 1).
În România carnea de porc reprezintă un produs de bază in alimentaţia şi
preferinţele consumatorilor,ea ocupând peste 50% din consumul total de carne.
Transformările din agricultura României dupa 1990 au afectat şi producţia
cărnii de porcine;astfel,trecerea secotrului din proprietatea statului in proprietatea
privată s-a resimţit atât cantitativ cât şi calitativ.
Producţia cărnii de porc in România in perioada 2000-2005 este prezentată
în tabelul nr.2(anexa).
În alimentaţia umană,carnea de porc asigură principalele elemente
necesare omului şi anume:proteine,grăsimi,unele săruri minerale şi vitamine.
Proteinele din carnea de porc fac parte din „ proteinele complete” care
conţin toţi aminoacizii esenţiali şi in proporţii optime şi dau posibilitatea
organismului uman să-şi sintetizeze proteinele proprii.
Grăsimea de porc este formată din acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi.Acizii
nesaturaţi sunt mono si polinesaturaţi.Unii dintre acizii graşi sunt beneficiu pentru
organismul uman,iar alţii sunt factori care declanşează sau agravează
arteroscleroza.De aceea se recomandă o echilibrare a acestora in
alimentaţie,respectiv din totalul de calorii pe zi,7-10% sa fie reprezentate de acizii
saturaţi,10% de mono-nesaturaţi si 7-10%de poli-nesaturaţi.
Pentru apreciere,se consideră suficientă estimarea raportului intre acizii
graşi poli-nesaturaţi si acizii graşi saturaţi,raport care este recomandabil sa se
apropie de unitate.Pentru carnea de porc valoarea raportului se situează în jurul a
0,2-0,3,valoare foarte apropiată de cea a cărnii de pasăre şi mult mai bună decât
valorile pentru carnea de bovine si ovine.
3
Din totalul grăsimilor saturate consumate de om,cca.25% provin din
carnea si cca.40%din produsele lactate.
Dupa Catford(1990)procentul de grăsimi saturate în diferite produse este:
Produse lactate Cca.60%
Grăsime de ovine Cca.50%
Grăsime de bovine Cca.45%
Grăsime de porc Cca.40%
Grăsime de pasăre Cca .35%
Ulei de porumb Cca.20%
La nivelul ţesutului muscular distingem grăsimea intermusculară şi
grăsimea intramusculară.Aceste grăsimi denumite şi grăsimi de rezervă se găsesc
in celulele adipoase diferenţiate,localizate în primul caz la periferia muşchilor iar
în al doilea caz între fibrele musculare.În afara de acestea,trebuie menţionată
existenţa lipidelor de structură,constituente ale membranei celulare,care sunt
alcătuite in principal din fosfogliceride din colesterol şi esterii acestuia precum şi
din mici cantităţi de sfingolipide.Proporţia lipidelor de structură din ţesutul
muscular este destul de ridicată,variind între 20-50% din totalul de lipide din
muşchi .
Prezenţa in proporţii normale a lipidelor în ţesutul muscular de porc
asigură calităţi organoleptice şi de prelucrare corespunzătoare.
Elementele menţionate evidenţiază nu numai importanţa cărnii de porc ca
sursă de proteină ci şi posibilitatea introducerii ei ca parte componentă a unei
alimentaţii dietetice.
Compoziţia în tesut muscular diferă in funcţie de o serie de factori cum ar
fi rasa,vârsta,sexul,condiţiile de furajare şi întreţinere ş.a.
După Fortin şi colab.(1987) compoziţia carcasei la diferitele rase este cea
prezentată în tabelul nr.3(anexă).
Din tranşările efectuate la S.C. ROMSUINTEST PERIŞ S.A. pe hibridul
comercial s-au obţinut valorile prezentate mai jos.(anexă,tabelul nr.4).
4
1.2. BIOLOGIA SUINELOR
Din punct de vedere zoologic,specia suine face parte din încrengătura
„Vertebrata”,clasa „Mammalia”,ordinul „Ungulata”,subordinul „Paricopitata”,familia
„Suidae”,subfamilia „Suinae”,genul „Sus”.Evoluţia suinelor de la primele forme până la
rasele actuale a trecut prin trepte diferite strâns legate de modificările condiţiilor de
mediu şi de condiţiile de domesticire.
Familia „Suidae” cuprinde toate formele de suine existente în stare
sălbatică sau domestică.Datorită particularităţilor morfologice si fiziologice se pot
deosebi trei subfamilii:”Taiasuinae”,”Babirusinae”şi „Suinae”.
Dintre aceste trei subfamilii,subfamilia „Suinae” a dat naştere porcilor
domestici de genul „Sus”,care este reprezentat prin două specii:”Sus scrofa
ferus”(mistreţul european) şi „Sus vittatus”(mistreţul asiatic).
„Sus scrofa ferus”sau mistreţul european a dat naştere tuturor raselor
primitive de porci din Europa.Această formă sălbatică trăieste şi azi în Europa,nordul
Africii si vestul Asiei preferând yonele de deal şi de stepă,cu păduri de foioase si terenuri
agricole de unde îşi pot procura hrana.Este un animal cu talia de 80-100 cm,lungimea
corpului 135-150 cm şi masa corporala de 120 şi peste 250 kg.
Carnea este comestibilă prezentând o serie de caractere organoleptice şi
nutritive apreciate,ceea ce face ca mistreţul să constituie un vânat important.
„Sus vittatus”sau mistreţul asiatic a dat naştere tuturor raselor de suine din
Asia.Comparativ cu mistreţul european are talia şi masa corporala mai mici(100-150kg),o
precocitate mai mare,însă o carne si o grăsime cu miros caracteristic.
Domesticirea suinelor ca proces istoric natural,nu s+a produs in mod
spontan ci treptat,ca o necesitate a omului de a-şi spori resursele de hrană în momentul
trecerii de la viaţa de vânător la cea de agricultor.
În urma domesticirii suinelor au suferit modificări spectaculoase atât
morfologice cât si fiziologice care diferenţiaza net formele domestice de cele
5
sălbatice.Aceste însuşiri au fost căpătate în cursul activităţii de selecţie care a urmat
necesităţile şi preferinţele oamenilor în anumite perioade.
În general formele corporale au devenit mai largi si mai adânci cu osatură
mai fină şi pielea mai subţire şi mai lipsită de păr.
A crescut numărul glandelor mamare de la 6-8 la 12-16 ceea ce a permis
alăptarea unui numar mai mare de purcei iar activitatea sexuală s-a modificat de la
animale monoestrice la animale poliestrice,cu posibilitatea de a se obţine 2-2,2 fătări pe
an în medie prolificitatea crescând de asemenea până la 10-12 purcei pe fătare.
Aceste modificări ale insuşirilor porcului domestic continuă şi in ziua de
azi şi trebuie să menţionăm că în comparaţie cu efectivele din anii 1950 porcul actual are
cu 50% mai puţină grăsime in carcasă iar cantitatea de carne din carcasă a crescut de la
50 kg la 68 kg(la 100 kg greutate in viu).
Mai mult decât atât,se prefigurează pentru porcul viitorului o altă
dispunere a cărnii pe zone anatomice,crescând ponderea pieselor anatomice mai căutate
pe piaţă sau de către procesatori,precum şi specializarea în producţia de carne pentru
măcelărie sau pentru preparate.
Porcul spre deosebire de alte specii de fermă se prezintă cu o formulă
dentară deosebită;prezenţa incisivilor pe ambele maxilare îi permite să consume alături
de nutreţurile combinate şi nutreţuri verzi,rădăcinoase.
Digestia(bucală,gastrică,intestinală)prezintă importante particularităţi-
aspecte ce au permis într-o oarecare măsură industrializarea exploatării lui.Sub aspect
morfofoziologic tubul difestiv este aproape unic în seria animalelor de fermă.Aparatul
digestiv al porcului,spre deosebire de rumegătoare,este foarte bine adaptat pentru
folosirea concentratelor şi într-o măsură mai mică şi a altor furaje.
Intestinul porcului are o lungime de 22-25 m,reprezentând de 14 ori
lungimea corpului.Această lungime îl clasează între carnivore(de 5 ori lungimea
corporală),om(de 7 ori) pe de o parte şi bovine (de 21 ori) şi ovine (de 28 ori),pe de altă
parte.
Ca un efect favorabil al domesticirii,intestinul s-a mărit în
lungime(raportul între lungimea stomacului şi a intestinului este de 1/9 la porcul sălbatic
6
şi de 1/13 la porcul domestic).Alungirea intestinului măreşte puterea de asimilare şi
permite organismului să se adapteze celor mai variate regimuri alimentare.
Durata atât a tranzitului digestiv cât şi a celui intestinal este diferit-fiind
influenşat atât în vârstă cât şi de alimentaţie.
Dacă raportul dintre volumul intestinului şi greutatea corporală determină
în mod firesc tranzitul,alimentaţia prin cantitatea şi calitatea ei,îl influenţeză în mod
diferit.Substanţele de balast,cele celulozice duc la accelerarea tranzitului
digestiv.Granulaţia nutreţurilor combinate influenţează de asemenea viteza de tranzit,ceea
ce condiţionează în mod deosebit reţinerea azotului şi frecvenţa ulcerelor gastro-
esofagiene.
O altă caracteristică biologică,pe care se bazează de fapt exploatarea
intensiv-industrială,o constituie ritmul de creştere rapid pe care îl înregistreză porcii de-a
lungul perioadei de creştere pentru carne.
Dacă la fătare un purcel cântăreşte în jur de 1,100-1,300,la vârsta de 6-7
luni acesta poate atimge greutatea corporală de 90-100 kg.
Această creştere rapidă a porcului duce la necesitatea de a consuma
cantităţi mari de hrană, bine echilibrate din punct de vedere
calitativ(energie,proteină,vitamine,săruri mineral) şi la instinctul de a se comporta în
concordanţă cu această dezvoltare intensă.
La cele prezentate se mai adaugă prolificitatea si policiclitatea căldurilor-
caracteristici biologice de bază pentru exploatarea industrială.
Toate aceste particularităţi biologice,plus potenţialul productiv ridicat fac
ca această specie să fie exploatată în foarte multe ţări,îndeosebi în cele mari producătoare
de porumb.Valoarea economică a porcului constă în aptitudinea acestuia de a produce în
principal carne şi grăsime.Folosin în mod stiinţific factorii ameliorării omului a reuşit
într-un timp relativ scurt să mărească cu aproape 35-40% potenţialul productiv al acestei
specii(anexa,tabelul ),existând încă certe posibilităţi de mărire.
Creşterea prolificităţii pe cap de scroafă,a sporurilor medii zilnice,scăderea
procentului de grăsime în favoarea procentului de carne în carcasă sunt câteva din
domeniile de investigaţie ştiinţifică.
7
Astfel,situând hibridarea pe primul loc s-a reuşit în ultimii ani o
spectaculoasă sporire a producţiei de carne de porc,atât sub aspect cantitativ cât şi
calitativ.
Indiferent însă de factorii ameliorării abordaţi,de gradul de concentrare şi
specializare a efectivelor de porci,totul trebuie canalizat spre calitatea produsului
finit:”carcasa de porc de calitate superioară”.
Rasele de suine
În urma procesului de domesticire,aşa cum s-a arătat,au avut loc o serie de
modificări ale însuşirilor morfologice si fiziologice,ceea ce a dat naştere la noi tipuri de
suine,din care au rezultat rasele primitive şi ulterior,prin procesul de ameliorare şi selecţie
rasele perfecţionate.
Suinele primitive din Asia
Aceste forme primitive trăiesc şi astăzi în partea de est si sud-est a
continentului asiatic,şi nu se deosebesc mult de forma sălbatica „Sus vittatus”.În
majoritate sunt suine cu talie mică spre mijlocie,cap mic cu profil uşor concav,fome
corporale largi,trunchi cilindric,membre scurte,de culoare neagră sau bălţată.
Ca reprezentant al acestor rase primitive menţionăm Porcul chinezesc cu
mască,care a avut un rol important în procesul de formare a unor rase
europene,contribuind in mod deosebit la îmbunătăţirea prolificităţii şi precocităţii.
Suinele primitive din Europa
Aceste forme sunt mai omogene decât cele asiatice şi se pot grupa în:
Suine primitive de talie mare şi cu urechi lungi;
Suine primitive de talie mică cu urechi scurte;
Prima formă a fost răspândită în nordul şi centrul Europei,purtând
denumiri diferite în funcţie de ţara în care se găseau şi se caracterizează prin masă
corporală mare,160-180 kg,cap lung şi îngust cu profil drept şi rât ascuţit,urechi lungi
atârnânde.Au o bună rezistenţă organică şi se preteză foarte bine la păşunat.
8
Cea de-a doua categorie include porcul autohton din Polonia şi
Ucraina,Porcul de Bavaria precum şi Porcul Stocli din ţara noastră.
Rasele de formaţie veche
Locul de formare a acestor rase a fost teritoriul Imperiului Roman,de
aceea aceste rase vechi mai sunt cunoscute şi sub denumirea de Grupa raselor romane(din
ţările mediteraneene) şi Grupa raselor cu părul creţ(din ţările balcanice).
Din prima grupă menţionăm ca rase care mai sunt întâlnite şi astăzi rasa
Napolitană,Romagnolă,Mora,Cinta,etc.
Din cea de-a doua categorie cel mai tipic reprezentant este rasa
Mangaliţa,din aceasta grupa mai făcînd parte şi rasa Şişka din Iugoslavia,Smajadova din
Bulgaria,rasa albaneză,ş.a.
Datorită faptului că suinele de formaţie veche au în general producţii mai
reduse,randamente la tăiere mai mici şi nu mai corespund cerinţelor şi tehnologiilor
moderne,aria de răspândire şi numărul lor sunt într-o continuă restrângere,fiind păstrate
numai nişte nuclee pentru băncile genetice in vederea unor încrucişari de intoarcere sau
transformare a raselor moderne.
Principalele rase şi populaţii de suine din România
Datorită apariţiei unui număr foarte mare de rase,s-a simtit nevoia
clasificării lor,utilizându-se pentru aceasta diferite criterii.
Cele mai importnate sunt criteriile economice şi tipul morfo-productiv.
Criterii economice
Conform acestora rasele de suine au fost clasificate în funcţie de
capacitatea lor productivă,indiferent de culoare,talie,etc,in:
Rase primitive,animalele fiind apropriate de primii porci rezultaţi în urma
domesticirii(Stocli sau Băltăreţu);
Rase ameliorate,care posedă însuşiri productive medii(Basna).
Rase perfectionate,care grupează rasele cu însuşiri productive
superioare(Landrace,Marele Alb,etc)
9
Criterii morfo-productive
În funcţie de aceste criterii,rasele se grupeaza în:
Rase pentru carne,care la sacrificare dau carcase cu un procent ridicat de ţesut
muscular,peste 65-70%(Landrace,Pietrain,etc);
Rase mixte,a căror producţie este mixtă,cu un procent mai redus de carne în
carcasă(50-55%) şi strat mai mare de grăsime(Basna);
Rase pentru grăsime,a căror producţie la sacrificare este în favoarea grăsimii
având doar 45-50%carne în carcasă(Mangaliţa);
După provenienţă,rasele pot fi clasificate în rase indigene(locale),formate
pe teritoriul ţării noastre şi rase importate,aduse din alte ţări.
Din rasele indigene amintim rasa Stocli,Mangaliţă,Basna,Albul de Banat
şi Albul de Ruşeţu.
Di păcate toate aceste rase au însuţiri morfo-productive medii,o viteză de
creştere mai redusă şi strat de grăsime mai mare,ceea ce face ca să fie necompetitive faţă
de cerinţele actuale ale pieţei şi ale tehnologiilor moderne de creştere.
Principalele rase de interes economic din Romania sunt reprezentate de
rasele perfecţionate importante,precum şi de metişii acestora.
Rasa Marele Alb
A fost creată în Anglia,în Comitatul York,fiind recunocută oficial în anul
1868 sub numele de Large White.
Însuşirile valoroase precum şi marea capacitate de aclimatizare au
determinat răspândirea ei în toată lumea devenind o rasă amelioratoare universală.
În ţara noastră,.rasa Marele Alb a fost importată din Anglia înainte de
1900 fiind utilizată atât pentru încrucişări de absorbţie pentru rasele indigene cat şi pentru
noi creaţii biologice.
Porcinele din această rasă sunt de talie mare,robuste şi cu o conformaţie
armonioasa,capul este potrivit de mare,larg,cu profil uşor concav,urechile sunt de mărime
mijlocie,purtate drept înainte şi lateral.Trunchiul de formă cilindrică are linia superioară
dreaptă,spinarea şi crupa sunt lungi şi largi iar şuncile au o descindere bună.Membrele
sunt puternice,rezistente cu o statura bine dezvoltată.Pielea şi părul sunt de culoare albă.
10
Prolificitatea este ridicată obtinându-se în medie 10-11 purcei la fătare iar
scroafele sunt bune mame,având şi o bună capacitate de alăptare.
Precocitatea este bună,vârsta introducerii la reproducţie este de 6-8 luni iar
greutatea pentru sacrificare este atinsă la vârsta de 7-8 luni cu un consum specific de 2,9-
3,05 kg furaj pe kg spor.
Rezultatele obţinute de aceasta rasă la testarea după performanţe proprii,în
cadrul complexului de selecţie al S.C. ROMSUINTEST PERIŞ au fost următoarele:
Rezultatele testării după perfomanţele proprii Masculi Femele
Greutate 181 zile(kg) 114 107
Spor mediu zilnic pe viaţă(g) 613 586
Strat mediu slănină(mm) 13,0 15,29
Procent ţesut muscular(%) 56,0 54,0
Vârsta la 100 kg(zile) 162 170
Rasa Landrace
S-a format în Danemarca în perioada anilor 1850-1900 prin încrucişarea
raselor locale cu rasa Marele Alb şi a fost recunoscută oficial ca rasă în anul 1907.
Porcinele din această rasă sunt de talie mijlocie spre mare,mai scunde dar
mai lungi decât cele din rasa Marele Alb,corpul fiind lung şi sub forma de pară datorită
dezvoltării foarte bune a trenului posterior având o conformaţie de ansamblu fină.Capul
este lung,urechile mari aplecate în faţă,membrele sunt potrivit de înalte,cu o statură fină
dar rezistentă,pielea este fină,de culoare alb-roz cu părul alb.
Prolificitatea este în medie de 10,5-11 purcei la fătare,scroafele sunt mame
bune şi au o bună capacitate de alăptare.
Precocitatea este de asemenea foarte bună,atât în ceea ce priveşte
introducerea la reproducţie cât şi vârsta la sacrificare.
Consumul specific este de 2,9-3 kg furaj pe kg spor în greutate iar
grosimea stratului de slănină la sacrificare de 18-20 mm.
11
Rezultatele obţinute de la această rasă la testarea după performanţe
proprii,in cadrului complexului de selecţie al S.C.Romsuintest Periş au fost următoarele:
Rezultatele testării după performanţe proprii Masculi Femele
Greutate 181 zile(kg) 113 105
Spor mediu zilnic pe viaţă(g) 612 575
Spor mediu slănină(mm) 12,71 15,25
Procent ţesut muscular (%) 56,80 54,10
Vârsta la 100 kg(zile) 166 173
Rasa Duroc
S-a format în SUA având la originea sa porcii locali de culoare roşie şi a
fost recunoscută ca rasă în anul 1882 sub denumirea de Duroc-Jersey iar din anul 1940 se
numeşte simplu Duroc.
La noi în ţară a fost importată pentru prima dată în anul 1968,la staţiunea
Gorneşti de unde s-a difuzat şi în alte unităţi de selecţie.
Animalele din această rasă sunt de talie mijlocie spre mare cu capul mic şi
urechi mici şi atârnând înainte,cu linia spinării convexă,ceea ce asigură o lungime mare a
cotletului.Membrele sunt potrivit de lungi si rezistente,pielea este pigmentată,culoarea
animalelor este roşcată cu nuante de la roşu deschis până la roşu închis.
Prolificitatea este bună,în medie de 8-9 purcei la fătare,scroafele fiind
mame bune.
Precocitatea este foarte bună,iar viteza de creştere mare,calitatea carcasei
este bună iar calitatea cărnii foarte bună.
Datorită acestor însuşiri,rasa Duroc este utilizată în programele de obţinere
a metişilor industriali,în special sub formă de vieri terminali.Rezultatele obţinute de
această rasă la testarea după performanţe proprii,in cadrul complexului de selecşie al S.C
Romsuintest Periş au fost următoarele:
12
Rezultatele testării după performanţe proprii Masculi Femele
Greutate 181 zile(kg) 115 105
Spor mediu zilnic pe viaţă(g) 628 583
Spor mediu slănină(mm) 12,30 13,67
Procent ţesut muscular (%) 57,0 56,0
Vârsta la 100 kg(zile) 165 171
Rasa Hampshire
S-a format în SUA în statul Kentuckz având la origine rasele Essex şi
Wessex importate din Anglia.
Animalele din această rasă sunt de talie mijlocie specializate pentru
producerea de carne.Capul este mic cu urechi purtate sus,corpul este cilindric cu linia
superioară convexă.Spinarea,şalele şi crupa sunt bine îmbrăcate în musculatură,jambonul
foarte bine dezvoltat,descins până aproape de jaret,larg si globulos.Culoarea tipică rasei
este neagră cu brîu alb,care înconjoară trunchiul în dreptul spetelor.
Prolificitatea este în general mai redusă,in medie 8-9 purcei,iar purceii
sunt sensibili la condiţiile de hrănire şi întreţinere.
Viteza de creştere este bună iar consumul specific este de 2,7-3 kg furaj pe
kg spor. La sacrificare dă carcase de bună calitate cu puţină grăsime şi multă carne de
calitate superioară şi o mare suprafaţă a ochiului muşchiului.
Datorită acestor calităţi a fost de asemenea utilizat ca vier terminal pentru
producerea hibrizilor comerciali
Rasa Pietrain
S- format în jurul localităţii Pietrain din Belgia între anii 1920-1950.Este
porcul specific de carne ,are corpul cilindric,spetele largi şi bine dezvoltate,jamboanele
globuloase şi descinse până la articulaţia jaretului.
Membrele sunt scurte,cu osatură fină dar rezistentă,culoarea este
bălţată,albă cu pete negre.
13
Prolificitatea este bună,9-10 purcei pe fătare,dar scroafele nu sunt prea
bune mame şi au o capacitate de alăptare mai redusă.
Calitatea carcasei este foarte bună,proportia de carne în carcasă fiind de
peste 70%iar ochiul muşchiului având o suprafaţă de peste 40 cm2.
Din păcate rasa Pietrain este extrem de sensibilă la stres,datorită acestiu
fapt apărând adeseori,la sacrificare,carnea palidă,exudativă.
Datorită caracterelor pozitive a fost utilizată pe scară largă de către
majoritatea companiilor pentru producerea metişilor comerciali,având în atenţie evitarea
exprimării genei Hal,responsabilă pentru sensibilitatea la stres.
Linia sintetică 345-Periş
Este o creaţie biologică a Institutului de Cercetare şi Producţie pentru
Creşterea Porcinelor-Periş,şi provine din sintetizarea însuşirilor de la rasele Landrace
Belgian,Duroc şi Hampshire.Lucrările au început în anul 1975 şi a fost omologat ca rasă
în 1988.
Este un animal de carne,de talie mijlocie spre mare,în general de culoare
albă sau cu diferite pete.Corpul este cilindric,cu spinarea dreaptă,iar trenul posterior
foarte bine dezvoltat,asigurând astfel o cantitate mare de carne de calitate superioară.
Prolificitatea este bună,10,5-11 purcei pe fătare,scroafele sunt mame bune
şi au o capacitate de alăptare bună.
Precocitatea şi viteza de creştere sunt bune,atingând greutatea de
sacrificare la 180 de zile.
Calitatea carcasei şi a cărnii situează această linie la un nivel superior
celorlalte rase paterne existente în România,însă se încearcă în continuare îmbunătăţirea
îsuşirilor prin infuzie de Pietrain.
Rezultatele obţinute de această rasă la testarea după performanţe proprii,în
cadrul complexului de selecţie al S.C. Romsuintest Periş au fost următoarele:
14
Rezultatele testării după performanţe proprii Masculi Femele
Greutate 181 zile(kg) 113 106
Spor mediu zilnic pe viaţă(g) 622 579
Spor mediu slănină(mm) 11,84 14,81
Procent ţesut muscular (%) 58,0 55,0
Vârsta la 100 kg(zile) 166 172
Hibrizii comerciali
Ca urmare a cerinţelor pieţei de carne şi preparate,precum şi a
modernizării tehnologiei de creştere şi în final a rentabilizării exploataţiilor de
porcine,porcul crescut pentru carne trebuie să aibă o mare viteză de creştere cu un
consum specific cât mai redus şi să dea la sacrificare carcase şi carne de calitate
superioară.
Din aceste considerente majoritatea companiilor de selecţie au încercat să
creeze diferite tipuri de porc comercial prin încrucişări de hibridare,între diferite rase,în
functie de scopul dorit.
Numărul de rase sau linii utilizate precum şi schemele de hibridare
diferită,şi de multe ori sunt secrete ale companiilor,mergând de la încrucişări între două
rase până la hibrizi multirasiali.
Ceea ce conteaza în final este rezultatul obţinut şi se poate afirma că în
prezent pe piaţa românească există deja destui hibrizi comerciali cu calităţi deosebite atât
în privinţa performanţelor de creştere cât şi a calităţii carcasei şi a cărnii.
Descrierea tuturor acestor hibrizi comerciali ar ocupa un spaţiu mult prea
mare şi ar interfera cu interesele companiilor,de aceea ne oprim numai la recomandarea
făcută celor interesati,de a se informa precis,direct de la companiile respective,înainte de
a lua decizia dacă hibridul respectiv corespunde intereselor sale şi se pretează la
condiţiile de exploatare existente în crescătorie
15
CAPITOLUL II
RASELE DE PORCINE
2.1.CLASIFICAREA RASELOR DE PORCINE
În lume există un număr foarte mare de rase (aproximativ 350),dar
majoritatea sunt rase locale.
Pentru o clasificare a utilizării acestora,populaţiile au fost grupate în 4
clase:
Rasele mixte din care fac parte populaţiile Marele Alb,Landrace,Duroc.Ele
prezintă valori ridicate atât pentru performanţele de reproducţie cât şi pentru cele
de creştere(îngrăşare)şi carcasă;
Rasele specializate în producţia de carne precum Pietrain,Landrace
Belgian,Hampshire şi unele linii create după anul 1970.Aceste rase se
caracterizează prin performanţe de reproducţie moderate şi foarte bune de creştere
şi carcasă;
Rasele specializate în performanţele de reproducţie.Din această grupă fac parte
rasele chinezeşti(Meishan,Jianxing) care au performanţe de reproducţie
excepţionale:prolificitatea 13-16 purcei pe fătare,pubertate precoce(2-4 luni faţă
de 6-7 luni la rasele europene).La această grupă performanţele de îngrăşare sunt
mediocre,sporul mediu zilnic şi ţesutul muscular sunt inferioare raselor Marele
Alb şi Landrace cu aproximativ 100 g şi respectiv 18%.
Rasele locale sunt o grupă importantă dar în continuu regres.La aceste rase
performanţele de reproducţie,de îngrăşare şi carcasă sunt la un nivel mediu.Ele
sunt adaptate la o exploatare extensivă în condiţii de mediu variate şi
defavorabile.
În ţara noastră,din această grupă fac parte rasele
Mangaliţa,Bazna,Băltăreţul ş.a.
16
2.2. CARACTERISTICILE MORFO-PRODUCTIVE ALE
RASELOR DE PORCINE
Rasa Marele Alb
Este o rasă formată în Anglia,pe baya porcilor locali cu urechi
lungi,utilizându-se încrucişări multiple,o hrănire abundentă şi o selecţie riguroasă.Fiind o
rasă consolidată din punct de vedere genetic îşi transmite fidel caracterele la
descendenţi,atât în cazul creşterii în rasă pură,cât şi în cazul diferitelor încrucişări.
De aceea este considerată ca una din rasele cu rol ameliorator universal.
În ţara noastră a fost importată din Anglia în repetate rânduri,încă înainte
de anul 1900.Importuri masive s-au făcut după anul 1900(1922,1931,1956,1958).Ulterior
s-au făcut importuri din URSS,Polonia,Anglia,Danemarca(1955).
Se utilizează în încrucişări cu rasa Landrace pentru producerea de femele
F1 precum şi ca vier terminal în unele programe de hibridare.
Se creşte cu rezultate bune în sistemul intensiv-industrial cât şi în sistemul
gospodăresc.
17
Rasa Landrace
Rasa de porci formată în Danemarca,în perioada 1850-1907 prin
încrucişarea porcinelor locale cu rase albe,în special cu rasa Marele Alb.Produşii
rezultaţi,hrăniţi în principal cu lapte ecremat şi orz,au fost supuşi unei selecţii riguroase
în care s-a urmărit lungimea corpului,dezvoltarea trenului posterior,îmbunătăţirea
precocităţii şi reducerea proporţiei de grăsime în carcasă.În anul 1907 a fost recunoscut
ca rasă.
În ţara nostră primele importuri s-au făcut în anul 1956 din
Canada,Anglia,Suedia,Polonia şi Franţa,iar după anul 1970 s-au importat reproducători şi
din Danemarca(1955).Performanţele de reproducţie sunt bune (anexă,tabelul 5).
Se creşte în rasă pură în unităţile de elită şi în încrucişări cu Marele Alb
pentru obţinerea de femele F1.De asemenea,unele populaţii se folosesc în încrucişări cu
Hampshire sau Duroc pentru producerea de vieri F1.
18
Rasa Duroc
Datorită faptului că are o conformaţie corporală armonioasă ,prolificitate
şi precocitate bune,valorifică bine furajele,produce carcase de calitate superioară şi este
rezistentă la condiţiile de mediu pretându-se la diferite sisteme de creştere,a devenit cea
mai răspândită rasă de porci din SUA.Treptat s-a răspândit în majoritatea ţărilor
crescătoare de porci.La noi s-a importat pentru prima oara în anul 1968.
Performanţele de reproducţie sunt reprezentate în tabelul 5(anexă).Se
creşte în rasă curată şi se utilizează în încrucşări atât ca vier terminal cât şi pentru
producerea vierului metis F1(D x H)
19
Rasa Hampshire
Formată în SUA în statul Kentucky.Deşi este o rasă mai nouă,fiind
recunoscută în anul 1904,s-a răspândit destul de repede,fiind apreciată pentru calitatea
superioară a carcaselor (strat subţire de slănină).În ţara noastră a fost importată pentru
prima dată în 1968.
Rasa Hampshire se creşte în rasă pură şi se utilizează ca vier terminal în
încrucişare trirasială,cât şi pentru producerea de vieri F1(D x H),(LR x H).
Rasa Linia Sintetică-345 Periş
Linia Sintetică-345 Periş reprezintă una dintre modalităţile de utilizare a
diversităţii genetice a raselor de porcine existente pe plan mondial în scopul valorificării
efectelor de heterozis şi complementaritate între rase.
Scopul l-a constituit reunirea unor patrimonii ereditare,detrerminate în
mare măsură aditiv(proporţie de carne în carcasă,viteză de creştere) şi reţinerea lor prin
20
selecţie în generaţii succesive în vederea realizării unei linii paterne,utilizabile în
încrucişări terminale şi adaptate la condiţiile de exploatare industrială prin valorificarea
vigorii hibride.
Ţinând seama de obiectivele menţionate,pentru formarea liniei sintetice au
fost studiate şi utilizate următoarele rase:
Landrace Belgian(cod 3),caracterizată prin
proporţie mare de carne în jambon şi cotlet,prezentând însă o rezistenţă scăzută la stres şi
un comportament mai puţin corespunzător la exploatarea de tip industrial,ceea ce a şi
detreminat renunţarea la creşterea în rasă curată;
Duroc(cod 4),cu viteză bună de creştere,rezistenţă
la stres,calitate superioară a cărnii,prezentând însă o grosime mai mare a slăninii pe
spinare;
Hampshire(cod 5),cu un procent ridicat de carne
în carcasă şi consum specific redus,prezentând insă o viteză scăzută de creşter şi unele
probleme sub aspectul reproducţiei în condiţii de exploatare industrială,ceea ce a
determinat scăderea efectivelor din această rasă.
Lucrările au fost iniţiate din anul 1975.Au fost practicate mai întâi
încrucişări reciproce urmate de împerecheri „în sine” între produşii selecţionaţi pentru
scopul propus,precum şi încrucişări de întoarcere spre rasele iniţiale până la generaţia a II
–a în cazul indivizilor la care caracterele urmărite nu au fost suficient evidenţiate.
Începând cu generaţia a III-a a fost practicată numai împerecherea „în
sine”,ajungându-se la izolare reproductivă completă.
Selecţia s-a efectuat exclusiv pe baza performanţelor proprii de creştere şi
carcasă până la generaţia a IV-a ,când s-a inclus şi criteriul de culoare pentru obţinerea de
porci albi.
Studiile efectuate pe 400 de scroafe-matcă şi 60 vieri din cadrul
Complexului I Selecţie al S.C. ROMSUINTEST PERIŞ S.A evidenţiază următoarele cote
de participare a raselor în structura Liniei Sintetice: 56% Landrace belgian,36.5%
Durocşi 7.5 % Hampshire Performanţele de reproducţie sunt prezentate în tabelul
5(anexă).
21
Animalele din Linia Sintetică-345 Periş sunt în general de culoare
albă(uneori cu pete),talie şi lungime mijlocii spre mari,cap mic,urechi nu prea mari
atârnând înainte,jamboane foarte bine dezvoltate,memebre solide,aplomburi
corecte,constituşie robustă şi sunt bine adaptate la condiţiile de exploatare industrială.
Hibridul Perhib
Performan ţ e de cre ş tere ş i carcasa ale hibridului Perhib 2
Rezultatele la sacrificare pe colaterali la LSP 2000, au arătat ca
procentul de ţesut muscular depăşeşte 56% pentru vieruşi. Încadrarea
carcaselor obţinute în sistemul SEUROP a scos în evidenţa ca peste
58% din carcase au un procent de ţesut muscular mai mare de 55%.
22
Reproducătorii din această populaţie sunt puşi la dispoziţie
fermierilor interesaţi în obţinerea unor hibrizi cu performanţe
competitive.
Rasa Yorkshire
Este o rasă americană care are la origine rasa Marele Alb.Se prezintă ca o
rasă de talie mijlocie spre mare,cu o constituţie fină spre robustă.Pielea este potrivit de
groasă ,de culoare albă,la fel şi culoarea părului.Capul este scurt,urechile sunt
mici,purtate în sus şi înainte ,gâtul este scurt,gros şi bine îmbrăcat cu muşchi.Abdomenul
este drept,larg,cu 12-14 sfârcuri bine evidenţiate şi simetrice.Membrele sunt potrivit de
lungi ,solide,cu aplomburi corecte .Prolificitatea de 10-12 purcei,din care se înţarcă în
medie 7-8 purcei.Este o rasă maternă.A făcut parte din efectivele de porcine întreţinute în
rasă curată.
23
Rasa Mangaliţa
Mangaliţa este singura populaţie din ţara noastră specializată pentru
producţia de grăsime.Prezintă o talie mijlocie,cu un corp relativ scurt,larg,foarte
adânc;părul este lung,ondulat,iar iarna se îndeseşte cu subpăr.Părul este prezent şi pe
suprafaţa urechilor.Se întâlnesc 5 varietăţi de culoare:blondă,roşi,neagră,piept de
rândunică,baris.Capul este de mărime potrivită,cu un rât lung,cilindric,profil
drept.Urechile sunt de mărime mijlocie,aplecate în faţă.Gâtul este scurt şi gros.Spinarea
potrivit de lungă,largă şi uşor convexă.Crupa este scurtă,teşită,cu şunci slab
dezvoltate.Coastele sunt foarte arcuite,aşezate aproape în plan vertical.Membrele sunt de
mărime mijlocie,spre scurte,cu o chişiţă lungă,lucru ce generează călcătura de
urs.Prolificitatea este de 5-6 purcei;capacitatea de alăptare înregistrează valori sub 25
kg.Carcasele sunt bogate în ţesut gras.Carnea se pretează foarte bine pentru fabricarea
salamurilor(ex:Salamul de Sibiu).
24
Rasa Bazna
Bazna este o populaţie de talie mijlocie,cu o robă asemănătoare raselor
Wessex,Sattelschwein,Hampshire,neagră,cu o bandă în zona greabănului,memebrelor
anterioare.Capul este mic,cu un profil uşor concav,cu urechi de mărime mijlocie,de
obicei purtate înainte.Gâtul este scurt,dar bine legat pe trunchi.Prezintă un trunchi de
lungime mijlocie,cilindric,cu o spinare largă,uşor convexă.Pieptul este
larg,adânc.Abdomenul drept,potrivit de larg.Crupa este dreaptă,uneori uşor
teşită.Membrele de mărime mijlocie,rezistente şi cu aplomburi corecte.Prolificitatea este
în medie de 9-10 purcei,din care reuşeşte să înţarce 7-8 capete;capacitatea de alăptare este
de 30-35 kg.Carcasele sunt bogate în ţesut gras,înscriind această populaţie în grupa
raselor cu producţii mixte.
25