Referat

Tema: Reparatia protezei dentare.

Realizat de:Martea Adrian.

Reparatia protezei dentare este o interventie realizata de tehnicianul dentar si devine necesara in momentul in care integritatea protezei a fost afectata, fie accidental, din cauza uzurii, sau datorita faptului ca nu a fost captusita la timp. Pe masura ce maxilarul purtatorului se modifica, proteza nu se mai potriveste corect si balanseaza in gura, fiind supusa unor forte inegale, ceea ce face ca materialul acrilic sa se fisureze sau ca dintii artificiali sa se disloce.

Pentru a preveni accidentele ce au ca rezultat fracturarea protezei, este indicat sa o manevrati deasupra unui prosop sau a unui vas plin cu apa, astfel incat sa nu cada pe o suprafata dura. O alta idee buna este ca locul in care lasati proteza atunci cand nu o purtati sa fie departe de copiii mici sau de animalele de casa.

Mediul oral este permanent cald si umed, ceea ce poate duce la uzura in timp a materialelor din care este confectionata proteza dentara, si prin urmare a scaderii rezistentei acesteia. Slabirea protezei poate fi produsa si de forte prea mari, aplicate un timp indelungat, cum este cazul pacientilor care scrasnesc dintii necontrolat.

Fisurile si fracturile in materialul acrilic, petele, ciobirea sau dislocarea dintilor artificiali, toate aceste probleme pot fi rezolvate de catre tehnicianul dentar, chiar si fara consultul medicului stomatolog. Exceptie face situatia in care defectarea protezei se datoreaza nepotrivirii pe campul protetic. In acest caz proteza trebuie sa fie totodata captusita, rebazata sau chiar schimbata.

Trebuie sa stiti ca o fractura recenta a protezei este mult mai usor de reparat decat una veche. In momentul in care s-a fracturat, marginile rezultate se potrivesc perfect; daca proteza este purtata in continuare (presupunand ca acest lucru este posibil), aceste margini se vor rotunji si nu vor putea fi imbinate perfect, iar procesul de reparatie va fi mult mai complicat.

De ce sa nu-mi repar singur proteza cu "super glue"?

In cazul in care proteza s-a fracturat, reparatia nu consta doar in lipirea fragmentelor. Tehnicianul uneste temporar bucatile cu un lipici special, apoi indeparteaza o portiune de material acrilic de pe ambele parti ale fisurii si pune in loc material acrilic nou. Acelasi procedeu se utilizeaza si pentru inlocuirea unui dinte fals.

Lipiciul tip "super glue" contine substante volatile ce vor deforma materialul acrilic si va face imposibila reparatia ulterioara a protezei de catre un tehnician dentar. Daca nu ati avut alta solutie decat sa lipiti proteza cu acest tip de lipici, proteza va necesita rebazare sau va trebui sa fie inlocuita.

In cazul in care proteza nu se potriveste bine pe arcade si din acest motiv s-a fracturat, chiar daca fisura este lipita de catre un tehnician dentar, problema de baza exista si poate produce din nou fractura. Proteza trebuie sa fie si captusita, pentru a se potrivi bine in gura pacientului. Doar medicul stomatolog este persoana potrivita care poate decide care este masura optima. Pana cand proteza ajunge la medic, cel mai bine este sa o tineti in apa la temperatura camerei, pentru a evita deformarea acesteia.

Proteza totala acrilica este o metoda conventionala de protezare in cazul edentatiei totale sau atunci cand mai rolul de a reda functionalitatea si aspectul estetic, fiind solutia optima pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor care si-au pierdut dintii naturali.

Proteza totala conventionala este realizata dintr-o baza acrilica dura, asemanatoare cu gingia si un set complet de dinti falsi, din material acrilic sau ceramica. Protezarea totala ofera beneficii multiple: pacientii pot mesteca mult mai bine si alimente mai diverse, se imbunatateste pronuntia, proteza reprezinta un suport pentru buze si obraji, eliminand efectul specific de imbatranire al pacientilor fara dinti, mentine sanatatea gingiilor si a maxilarului, si totodata reda increderea si zambetul pacientilor.

Principiile protetice ale protezei totale

O proteza adecvata trebuie sa fie destul de confortabila de la prima proba si retusurile trebuie sa fie completate in 2 - 3 sedinte. Cu toate acestea, pacientul trebuie sa fie constient de faptul ca nu va putea niciodata sa mestece la fel de bine cu proteza ca si cu dintii naturali - cu dintii protezei va putea utiliza doar 10 - 15% din forta normala de masticatie. 

• Sprijinul protezei este un principiu ce se refera la suportul oferit de catre mucoasa orala, astfel incat proteza sa nu se miste in plan vertical, adica sa nu exercite presiune pe arcada. Pentru arcada inferioara suportul este oferit de gingie, iar pentru arcada superioara de catre palatul dur impreuna cu gingia.

• Stabilitatea se refera la miscarea protezei in plan orizontal, lateral sau fata - spate. Stabilitatea protezei este cu atat mai buna cu cat materialul acrilic roz realizeaza un contact continuu cu creasta alveolara. Daca proteza este mentinuta prin aspiratie, insa se misca, putem spune ca are retentie insa nu are stabilitate.

• Retentia se refera la miscarea verticala de indepartare a protezei fata de arcada. Cu cat interiorul protezei imita mai bine anatomia campului protetic, cu atat retentia va fi mai buna, iar aspiratia, tensiunea de suprafata si frictiunea vor impiedica formarea unei brese in contactul dintre proteza si mucoasa orala. Elementul cel mai important pentru retentia protezei il constituie sigiliul periferic: marginile anterioare si laterale ale protezei, precum si sigiliul palatal posterior.

O proteza dentara nu este pentru totdeauna. Dupa pierderea dintilor naturali, maxilarul si gingia se modifica permanent, astfel incat proteza nu se va mai potrivi ca la inceput. Pe langa leziuni care se pot agrava in timp, purtarea unei proteze "largi" va avea mai multe efecte negative, ireversibile, inclusiv aspectul imbatranit al fetei. Din acest motiv proteza trebuie sa fie captusita, rebazata si chiar schimbata, de fiecare data cand pacientul simte ca se pierde din suportul, stabilitatea sau retentia protezei.

Realizarea protezei acrilice - etape clinice si tehnice

De cele mai multe ori pacientului i se vor extrage mai intai dintii restanti care sunt nerecuperabili. Dupa extractie, vindecarea gingiilor dureaza cateva luni, timp in care pacientul va purta o proteza temporara. Sunt si alte diverse situatii care pot necesita interventii chirurgicale sau terapii ocluzale pentru realizarea unei anatomii optime pentru protezarea totala.

•  Amprentarea campului protetic. Dupa vindecarea totala a tesuturilor orale poate incepe procedura de realizare a protezei totale acrilice. Proteza perfecta este o adevarata provocare, chiar si pentru profesionisti, iar momentul cel mai critic al realizarii protezei este amprentarea campului protetic. Amprenta este copia negativa a campului protetic inregistrat cu ajutorul materialelor de amprenta. Scopul acestei etape clinice este redarea cu acuratete a reperelor anatomice din cavitatea orala, fara a distorsiona tesuturile moi.

In cazul dentatiei totale, amprentarea se realizeaza de doua ori: amprentarea preliminara si cea finala, sau functionala. Prima are ca scop realizarea unei portamprente (lingura de amprenta, in care se aplica materialul special) personalizate fiecarui pacient. A doua amprentare va servi pentru realizarea modelului functional dupa care se va confectiona proteza totala.

Modelul functional reprezinta copia pozitiva, foarte precisa a campului protetic edentat total, aceasta redand cu exactitate zonele de sprijin si cele de retentie. Modelul va fi realizat de tehnicianul dentar, in ghips.

•  Determinare relatiilor intermaxilare. Se obtine cu autorul sabloanelor de ocluzie realizate de tehnician dupa modelul functional. Aceste sabloane se adapteaza cu exactitate pe suprafata mucozala a modelului final si prefigureaza arcada dentara a protezei totale. Medicul trebuie sa verifice stabilitatea si mentinerea acestor machete de ocluzie in cavitatea orala a pacientului. Dupa verificare se modeleaza marginile sablonului, pentru a indeplini cerintele estetice si de pronuntie.

Urmeaza determinarea nivelului si directiei planului de ocluzie, cu ajutorul sablonului maxilar situat in cavitatea orala. Planul de ocluzie reprezinta linia la nivelul careia se intalnesc dintii celor doua arcade, fie naturali sau artificiali.Tot in cadrul acestei etape clinice medicul trebuie sa stabileasca dimensiunea verticala a ocluziei - se masoara dinstanta de sub varful nasului pana la marginea barbiei cand dintii se afla in contact maxim, precum si determinarea si inregistrarea relatiei centrice - pozitia cea mai inalta, posterioara si nefortata a condililor in cavitatea glenoida (articulatia temporo-mandibulara), in absenta contactelor dintre arcadele dentare.

Inainte de stabilirea formei finale a sabloanelor in relatia centrica se vor mai determina uratoarele repere: linia mediana (a fetei in general), linia surasului (nivelul buzei superioare in timpul unui suras natural) si linia caninilor. Toate aceste masuratori sunt necesare pentru a realiza o dantura artificiala cat mai asemanatoare cu cea pe care pacientul a avut-o odata. Aceste masuratori ajuta si la realizarea urmatoarei etape tehnice:

•  Alegerea si montarea dintilor. Pentru dintii frontali si cei laterali se iau in considerare inaltimea si latimea dintelui. Forma dintilor frontali trebuie sa aiba in vedere particularitatile pacientului, pentru a ajunge la o armonie dento-faciala si dento-somatica (tipul constitutional). Suprafata ocluzala a dintilor laterali poate fi anatomica sau functionala, pentru a genera o eficienta masticatorie maxima. Montarea dintilor artificiali pe macheta in ceara are in vedere o serie de reguli generale, precum si respectarea cu prioritate a cerintelor estetice si de pronuntie.

•  Dupa proba machetei in cavitatea bucala se trece la realizarea machetei definitive, care cuprinde urmatoarele etape: pregatirea modelului de lucru in vederea definitivarii machetei si modelarea finala a machetei. Urmeaza etapa tehnica prin care se transforma macheta in proteza. Este normal ca proteza totala sa nu se potriveasca perfect de la inceput. Pentru a obtine confortul pacientului este necesar ca acesta sa revina la

cabinetul medicului stomatolog pentru a-i fi ajustata proteza.

Alternativa protezei totale sunt implanturile dentare, insa acestea sunt recomandate in cazuri extreme si mai ales pacientilor tineri. Costurile implanturilor dentare sunt considerabil mai ridicate decat pretul unei proteze totale acrilice.