Teoria arhitecturii

[Teoria arhitecturii]Stud. Arh. Alin Mitrache

Rolul detaliului arhitecturaStud. Arh. Alin Mitrache

Opera de arhitectura este cadrul fizic al atmosferei pe care un loc o capata in vazul sentimentelor observatorului. Asadar capacitatea noastra de a aprecia frumusetea unui loc este influentata de aspectul formal al acestuia. Cladirile sunt constructii artificiale formate din parti individuale care trebuiesc unite intr-un intreg. Aceste cusaturi care leaga compozitia sunt detaliile, care asadar capata o importanta fundamentala in expresia arhitecturala a spatiului construit. Fiecare atingere, fiecare legatura, fiecare element de sudura intre partile intregului are rolul de a intarii atmosfera pe care spatiul arhitectural cauta sa o creeze. Din aceste motive arhitectul este nevoit sa gaseasca in opera sa aceste cusaturi, care pot fi intersectii de elemente de aceeasi natura sau diferite, margini, varfuri, intersectii intre texturi si culori, materialitatea variilor elemente, suprafete. In arhitectura, detaliile creeaza un ritm formal la o scara mult mai mica decat cea a operei in ansamblu, si pot sustine sau opune diferite idei la care arhitectul tinteste atunci cand proiecteaza. Scopul detaliilor este tocmai cel de a exprima ideea de baza a obiectului, intr-un punct relevant al sau. Aceasta ide poate reprezenta apartinere sau separare, contrast sau uniune, fragilitate, soliditate, frictiune, tensiune, etc. A nu se confunda conceptul de detaliu cu cel de decoratiune, care nu coincid. Daca e tratat cu succes, detaliul nu este o simpla decoratiune, nu distrage si nu amuza. El conduce catre intelegerea intregului din care este parte integranta. [1]Un exemplu perfect il reprezinta Biserica Luminii (The Church of Light) proiectata de Tadao Ando si construita in 1989 in zona limitrofa a orasului Osaka, in Japonia. Arhitectul a tratat acest proiect pe un cadru simplu si minimalist, avand in vedere natura duala a coexistentei, plin/gol, lumina/intuneric, solid/fragil. Desi decoratiunea lipseste cu desavarsire in acest proiect, detaliile sunt cele care ii dau valoarea pe care reuseste sa o atinga. Suprafetele vitrate sunt lipsite de rama acolo unde se vrea contrastul maxim intre sticla invizibila si betonul putrnic care o sustine. Lumina joaca un rol foarte important aici si contribuie la valorificarea materialitatii betonului, care e tratat in asa fel incat in contactul cu lumina (care intra in mod direct doar printr-o mare cruce extrudata din peretele de est al bisericii), betonul se dematerializeaza capatand un aer lejer si inaltator. Un perete oblic strapunge paralelipipedul in dreptul accesului, dand nastere unor intersectii din care rezulta unghiuri ascutite. Aceste intersectii nu se intampla niciodata de fapt, deoarece sunt intrerupte de goluri vitrate care le accentueaza prezenta si permit accesul timid al luminii indirecte. Acest proiect reprezinta puritatea arhitecturala care se regaseste in detalii. Puritatea vine de la simplitatea constructiva: forme simple care capata valoare sustinand detaliile, materiale simple si putine care devin expresive fiind tratate cu maxima precizie de catre adevarati mesteri, expresie a simbolicii crestine limitata (doar crucea extrudata in perete) dar extrem de puternica si eficienta. [2][fig. 1,2,3]

Un exemplu similar vine din partea arhitectului Cristin Undurraga, care a proiectat Capilla del Retiro, construita intr-o vale pustie in Chile. Primul lucru care iese in evidenta la aceasta capela este materialitatea sincera. Betonul aparent care pluteste deasupra unei gauri ce adaposteste spatiul arhitectural pastrand inclinatia naturala a terenului intra in contrast cu peretii gaurii acoperiti cu piatra naturala, inclinati si indepartati de marginile cladirii pt a permite intrarea luminii, primul reprezentand opera omului iar al doilea pastrand raportul cu natura, ambele avand in comun expresivitatea. Elementele de contrast sunt date de tipul materialului (antropic/natural), textura (uniforma/alternanta), geometria (stricta/indecisa). Spatiul interior este inconjurat de o suprafata vitrata, care leaga baza gaurii cu peretii paralelipipedului de beton care sta deasupra. Marginile iregulate ale gaurii comprima si dilata lumina care intra. Din interior ramane asadar un corp care pluteste, ascunzand rationalitatea ancorarii sale in pamant facand in asa fel referinta la dimensiunea spirituala din noi. De aici se pot vedea doar peretii gaurii, care se apropie si se indeparteaza, dar niciodata nu ajung sa se intersecteze cu cladirea insasi. Aici arhitectul a introdus o metafora pentru dualitatea exteriorului rational si interiorului metafizic, permitand luminii acces foarte limitat in zona superioara a cutii, unde spatiu devine gol dar capata valoare datorita lemnului care acopera suprafetele. [3][fig. 4,5,6]Construita inauntrul unei jumatati de patrat perfect, avand o latime de doua ori mai mare decat inaltimea, Casa del Fascio proiectate de Giuseppe Terragni a atins varful geometriei rationale stricte reprezentand un joc serios de logica arhitecturala, fiecare fatada a cladirii fiind diferita, dand un indiciu despre spatiul interior si balansand ritmic spatiile inchise si deschise. Ferestrele si detaliile exterioare ale cladirii sunt imbinate in asa fel incat sa evidentieze atriumul interior. Inauntru, scarile suspendate si birourile sunt aranjate in jurul unei gradini interioare perfect amenajata si iluminata zenital cu lumina naturala surprinsa de o fereastra cu rama din beton si sticla. Scopul politic fascist al structurii este exprimat in mod direct prin lantul de usi de sticla care separa intrarea in foaier de piazza din fata cladirii. Acestea, cand sunt deschise simultan cu ajutorul unui dispozitiv electronic, creeaza o conexiune directa intre gradina interioara si spatiul exterior, astfel permitind un flux neintrerupt de demonstrantii in masa care vin din strada spre interior. Cladirea, desi vine cu linii severe si ordonate intr-un centru istoric tipic Italian, se amplaseaza subtil in cadru cu ajutorul materialului care ii acopera fatadele, care este acelasi tip de marmura folosit si la cladirile importante din piata.[4][Fig 7,8]Spatiul arhitectural se poate prezenta in doua forme principale distinse. Pe de o parte avem spatiul inchis, care intrerupe comunicarea cu exteriorul pentru a focaliza atentia asupra unei atmosfere particulare, iar pe de alta parte exista spatiul deschis, care comunica constant cu exteriorul, devenind o parte integranta a infinitului exterior. In aceste diferite ipostaze detalile joaca un rol foarte important, deoarece intaresc caracterul spatiului inchis, sau atenueaza tranzitia dintre un spatiu deschis si imprejurari.

Fig. 1Fig. 2

Fig. 3Fig. 4

Fig. 5Fig. 6 Fig. 7Fig. 8 Surse[1]Thinking Architecture de Peter Zumthor[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Church_of_the_Light[3] http://www.archdaily.com/221334/capilla-del-retiro-undurraga-deves-arquitectos/[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Casa_del_Fascio_(Como)1