34.PneumogramaPneumograma se prezint sub formaunei succesiuni de linii ascendente i descendente, succesiune ritmic, fr intervale ntre ele, avnd o frecven de 14-18/min.Inspiraia va apare sub forma unei linii descendente. Se caracterizeaz printr-o vitez constant, ceea ce se traduce grafic printr-o linie ce are n ntregime aceeai nclinaie, cu o mare tendin la verticalitate din cauza bruscheii inspiraieExpiraia apare sub forma unei linii frnte care, n prima parte, de durat mai scurt, este mai apropiat de vertical, iar n a doua, din cauza vitezei mai sczute, se orizontalizeaz. Acest aspect grafic al expiraiei se datoreaz revenirii cutiei toracice n doi timpi - la nceput are loc revenirea brusc a tuturor esuturilor elastice puse sub tensiune n timpul inspiraiei, apoi continu retractarea doar a plmnului, care trage dup sine cutia toracic.Urmrind raportul dintre durata inspiraiei i a expiraiei, se constat c este de 1: 2 ; frecvena este de 11-13/min la brbat, 15-18/min la femei i 20-30/min la copii.nregistrarea pneumogramei se face mai mult n scop didactic, pentru ilustrarea caracterului expiraiei, a pauzelor, a raportului dintre inspiraie i expiraie. n practic se folosete mai mult observarea subiectului, prin care ne putem da seama de frecven, ritmicitate, amplitudine, prezena sau absena pauzelor i putem aprecia aproximativ raportul dintre durata expiraiei i a inspiraiei

35.Determinarea volumelor si capacitatilor pulmonareVolume pulmonare sunt cunoscute sub urmtoarele denumiri: Volum respirator curent (VC) sau volum tidal care reprezint cantitatea de aer ce ptrunde, apoi prsete plmnul ntr-o respiraie de repaus. Valoarea sa medie este n jurul a 500 ml. Volumul inspirator de rezerv (VIR) este aerul ce ptrunde n plmni n timpul unei inspiraii forate, precedat de o inspiraie de repaus, n medie 3000 ml. Volumul respirator curent i volumul inspirator de rezerv alctuiesc capacitatea inspiratorie (CI) aprox. 3500 ml Volumul expirator de rezerv (VER) este reprezentat de volumul de aer ce prsete plmnul ntr-o expiraie forat ce are loc dup o inspiraie i o expiraie de repaus, n medie 1200 ml. Aceste 3 volume VRC, VIR i VER formeaz capacitatea vital (CV) care poate fi definit ca i volumul de aer eliminat din plmni n timpul unei expiraii forate precedat de o inspiraie forat. Aprox. 4600 ml. n cadrul capacitii vitale, circa 15% i revine VRC, 60% - VIR i 25% - VER. Volumul rezidual (VR) reprezint cantitatea de aer care rmne n plmni la sfritul unei expiraii forate, n medie 1100 ml. Volumul rezidual mpreun cu volumul expirator de rezerv alctuiesc capacitatea rezidual funcional (CRF) aprox. 2300ml, iar mpreun cu capacitatea vital - capacitatea pulmonara total a plmnilor (CPT) aprox. 5800 ml. Determinarea volumelor pulmonare Capacitatea vital i componentele sale se determin prin spirometrie sau spirografie. Pentru VR i CRF se folosesc metodele indirecte ce utilizeaz gaze greu solubile deci care, practic, trec greu prin membrana alveolo-capilar n snge (He, N2). Capacitatea vital i componentele sale se determin prin msurarea direct a volumului de aer inspirat dintr-un recipient sau expirat in acest recipient. Aparatele utilizate n acest scop sunt spirometrele i spirografele. Spirograful umed este format din doi cilindri: unul extern umplut cu ap, cel de al doilea introdus cu gura n jos n primul. Cel din interior are n centrul suprafeei sale superioare legat un fir, ce trece peste un scripete i se termin printr-o peni situat n faa unui kimograf cruia i se pot imprima turaii cu diferite viteze, reglabile. Micrile cilindrului se transmit peniei care le nscrie sub forma unui grafic numit spirogram.Spirometrul uscat este format dintr-un recipient metalic n care se gsete un sac de cauciuc, ale crui variaii de volum acioneaz o tij metalic gradat. Sacul comunic cu exteriorul printr-un tub de cauciuc. Introducerea aerului pe acest tub umfl sacul, deplasnd tija, iar capacitatea de aer se citete direct pe tij.Tehnica de lucru: Se inspir sau se expir pe gur, cu nasul pensat, din sau n aparatele deschise, cu amplitudinea necesar determinrii unui anume volum pulmonar. Astfel, pentru VRC se utilizeaz respiraia de repaus, pentru VER se expir forat dup o inspiraie i o expiraie de repaus,pentru VIR se inspir forat dup o inspiraie de repaus, iar pentru CV se expir forat dup o inspiraie forat. n cazul spirometrelor, valorile sunt citite direct pe banda sau tija gradat, iar n cazul spirografului se face transformarea amplitudinilor graficului n volume dup o prealabil etalonare. n explorarea funciei pulmonare se folosete doar determinarea CV, celelalte volume se determin pentru a ilustra noiunile teoretice, deoarece n practic variaiile lor sunt greu de interpretat.Interpretarea rezultatelorn mod normal, se admit abateri de la valorile standard de 10-15%.Scderea CV ne arat c , n caz de solicitri suplimentare (efort fizic), creterea amplitudinii respiratorii este limitat. Cum practic, n asemenea condiii, paralel cu creterea amplitudinii are loc i o cretere a frecvenei care limiteaz creterea amplitudinii, niciodat nu se ajunge la utilizarea ntregii CV, nici chiar la oamenii sntoi. Se constat c scderea CV chiar pn la 40% din valoarea standard poate fi compensat prin creterea frecvenei respiratorii, debitul maximal putndu-se menine normal.

36.Determinarea debitelor respiratoriiDebitele ventilatorii sunt volumele de aer care ventileaz plmnii n unitatea de timp (1 minut) n diferite condiii: bazale (debit ventilator de repaus), de efort fizic (debit ventilator de efort) sau de respiraie maxim (debit ventilator maxim).a. Debitul ventilator de repaus este deci cantitatea de aer ce trece prin plmni ntr-un minut, n condiii bazale (repaus muscular i digestiv, echilibru termic, inaniie de proteine de 24 de ore). Ele se pot determina:prin metoda spirografic, calculndu-se din produsul dintre frecvena respiratorie pe minut i volumul respirator curent; MV=VCxFR; MV=500 mlx12resp/min=6L/minprin metoda cu sac a lui Duglas. n acest caz, subiectul respir printr-o pies bucal prevzut cu dou ventile care dirijeaz aerul n sensul inspiraiei din aerul atmosferic i al expiraiei ntr-un sac cauciucat cu care piesa bucal este n legtur printr-un tub de cauciuc. Recoltarea aerului expirat n sac se face un timp anume, cronometrat, apoi coninutul sacului se trece printr-un gazometru msurndu-i volumulb. Debitul ventilator de efort. n efortul fizic debitul ventilator crete proporional cu intensitatea efortului. Cnd aceast cretere a debitului este nsoit de o cretere excesiv a frecvenei (peste 40/min) reprezint un indiciu al limitrii capacitii organismului de adaptare la efortul respectiv i are semnificaie cu att mai mare cu ct apare la eforturi mai mici.c. Volumul expirator maxim pe secund, denumit n practic VEMS, reprezint cantitatea de aer ce poate fi eliminat din plmni n prima secund a unei expiraii forate, fcut cu maximum de vitez, care a fost precedat de o inspiraie forat. Determinarea se face spirografic, pe un kimograf cu o vitez de 30mm/sec. d. Debitul respirator maxim este volumul maxim de aer ce poate ventila plmnii ntr-un minut. Determinarea lui se poate face indirect, nmulind valoarea VEMS - ului cu 30 (dup Tiffeneau) sau direct, punnd subiectul s respire cu maximum de frecven i de amplitudine ntr-un sistem cu rezisten sczut. Un asemenea sistem poate fi reprezentat de un spirograf sau de un sac Douglas, msurndu-se apoi volumul.Aceast respiraie se face permind subiectului s-i aleag frecvena ( >40/min) i amplitudinea respiraiei (cca. 50% din CV) i rezultate corecte se obin doar dup mai multe ncercri, fiind necesar colaborarea din partea subiectului. Determinarea se face timp de 15-20 sec. valorile obinute att n cazul determinrii directe ct i n cel al determinrii indirecte se raporteaz la valori standard. Aceste valori standard se calculeaz nmulind CV standard cu 24.37.Determinarea compliantei pulmonareForele care se opun distensiei pulmonare sunt :-elasticitatea pulmonar, denumit i rezistena elastic,- rezistena la fluxul aerului prin cile respiratorii, denumit i rezisten neelastic.Prin complian pulmonar se nelege tocmai acest grad de distensie al plmnilor n timpul actului respirator, grad de distensie ce se apreciaz dup variaia de volum a plmnilor ce corespunde unei variaii de presiune dintre pleure de 1 cm H2OVariaiile de volum ale plmnilor se determin spirografic, conectnd subiectul prin intermediul unei piese bucale cu un spirograf.Variaiile presiunii intrapleurale se determin indirect prin msurarea presiunii intraesofagiene.Spirograful se conecteaz cu subiectul prin intermediul unei piese bucale, pentru determinarea variaiilor de volum ale plmnilor. Pentru masurarea presiunii intraesofagiene se foloseste o sond subire de cauciuc, ce se termin printr-un balona i care se introduce n esofag printr-una din fosele nazale. Captul liber al sondei se conecteaz la un manometru cu ap pentru determinarea variatiilor de presiune dintre pleure .Dac determinarea variaiilor de volum i de presiune se face n condiii de apnee, adic la nceputul i la sfritul unei inspiraii sau de flux foarte lent de aer prin cile respiratorii, se elimin practic rezistena neelastic, iar compliana, denumit n acest caz static, depinde aproape exclusiv de calitile esutului pulmonar propriu-zis. n mod normal, aceast complian static este de 0,2 l/ cm H2O. Ea crete n toate cazurile de scdere ale elasticitii pulmonare cnd plmnul urmeaz mai fidel, mai pasiv excursiile cutiei toracice, opunndu-i mai puin rezisten i destinzndu-se mai multScderea complianei statice are loc n toate situaiile n care plmnul devine mai rigid, se opune mai mult la distensie i solicit n mai mare msur fora musculaturii toracice.Determinarea complianei n timpul respiraiei obinuite va face ca distensia plmnului s depind de rezistena la fluxul aerian din cile respiratorii. n acest caz, se vorbete de complian dinamicn concluzie, prin determinarea complianei pulmonare (static i dinamic) ne dm seama de gradul de distensie al plmnilor n timpul actului respirator. Cu ajutorul acestei determinri, putem aprecia pe seama creia dintre cele dou rezistene se face modificarea acestei distensii n cazuri patologice.Tehnica de lucrun cazul complianei statice, la nceputul unei inspiraii se citete volumul aerului din spirograf ca i presiunea din esofag, n condiii de apnee; apoi se face o inspiraie a unui volum precis de aer din spirograf (de ex. 400 ml) La sfritul acestei inspiraii, subiectul este oprit din nou n apnee i i se determin din nou presiunea esofagian. S presupunem c presiunea esofagian la a doua citire a sczut cu 2 cm H2O fa de prima, ceea ce nseamn c, unei creteri de volum a plmnilor de 400 ml i corespunde o scdere de presiune de 2 cm H2O ntre pleure, compliana static este de 0,2 l pe 1 cm H2O.Compliana static se poate determina i n tot timpul unei inspiraii foarte lente. Trecnd rezultatele pe un sistem de coordonate se observ c relaia dintre presiune i volum este liniar (AOB) i c nclinarea acestei linii fa de orizontal depinde de distensia pulmonar, cu ct compliana este mai mare - linia este mai vertical - cu ct este mai mic, linia se orizontalizeaz.Compliana dinamic se determin n acelai fel, doar c citirile variaiilor de presiune se fac n timpul unei respiraii normale, deci n prezena fluxului de aer pe cile respiratorii. Introducnd rezultatele pe un sistem de coordonate sau fcnd integrarea acestor valori cu osciloscopul, se obine o curb n form de bucl (AIBEA).n cazul unei ventilaii uniforme, diagonala acestei bucle (AOB) reprezint, de fapt, compliana static, iar distanele IO i EO, prin care bucla se deprteaz de diagonal, sunt n funcie de rezistena neelasic mai ales c se raporteaz la viteza fluxului de aer.n cazul unei ventilaii neuniforme, la sfritul unei faze respiratorii, dei, de fapt, nu mai exist un flux de aer prin cile respiratorii, deplasri de aer n plmni mai continu (din cauza diferenelor de presiune) ceea ce influeneaz presiunea intra-pleural. Din aceast cauz compliana static nu se suprapune cu diagonala complianei dinamice

38.Explorarea ventilatiei alveolareVentilaia alveolar este debitul de aer atmosferic ce ajunge in alveole, sacii alveolari, ductele alveolare si bronhiolele respiratorii. Ventilaia alveolar reprezint produsul dintre frecvena respiratorie i cantitatea de aer ce ptrunde n alveole cu fiecare respiraie.Frecvena respiratorie se determin fie prin observaie, fie prin nregistrarea micrilor respiratorii pe spirograf, cunoscndu-se viteza de micare a cilindrului.Cantitatea de aer ce ptrunde n alveole cu fiecare respiraie se afl din diferena dintre aerul ce ptrunde n plmni (VRC) i aerul ce rmne pe cile respiratorii, n aa numitul spaiu mort anatomic.In timpul unei respiratii linistite numai o parte din aerul inspirat ajunge in alveole. Restul umple caile aeriene pana la bronhiolele terminale. Acest volum de aer care nu participa la schimburile gazoase se numeste spatiu mort anatomic. Normal este de aproximativ 150 ml.Ventilatia alveolaraVA = FR x ( VRC VSM )VA = 12/min x ( 500ml 150ml )VA = 12/min x 350ml = 4200 ml/minVentilatia pulmonaraVP = FR x VRCVP = 12 x 500 = 6000ml/min

39.Pulsoximetria.Metoda obiectiva ( pulsoximetria ) imbina principiul oximetriei cu cel al pletismografiei pentru a determina SaO2 a sangelui arterial. Aparatul folosit se numeste pulsoximetru.Oximetria este metoda care permite inregistrarea fotoelectrica in mod continuu a gradului de saturatie in O2 a sangelui capilar.Metoda se bazeaza pe proprietatile : Hb de a absorbi in grade diferite radiatiile care dau culoarea rosie, in functie de saturarea cu O2 Radiatiilor infrarosii ( care dau culoarea verde ) de a fi absorbite in mod egal de hemoglobina si de oxihemoglobina. Datorita acestor proprietati, este posibila urmarirea concomitenta a absorbtiei spectrale in rosu si in verde in functie de grosimea stratului de sange ( prin fenomene capilaro-motorii ) si deci stabilirea continua a gradului de saturatie a Hb in O2.Pulsoximetria se practica la nivelul degetului sau al pavilionului urechii si consta in :- proiectarea unui fascicul luminos pe acesta - captarea radiatiilor care il strabat cu ajutorul unei capsule fotoelectrice- inregistrarea sub forma unei curbe a SaO2

40. Determinarea TA prin metoda ascultatoriePresiunea arteriala ( presiunea sistolica ) este presiunea pe care sangele o exercita asupra peretelui arterialSe infasoara in jurul bratului, deasupra plicii cotului, manseta tensiometrului. Sub marginea inferioara a mansetei se aplica stetoscopul. Se umfla manseta la o valoare mai mare decat valoarea presupusa a tensiunii arteriale. In acest moment nu se percepe niciun zgomot deoarece artera este comprimata de catre manseta destinsa. Se deschide gradat si cu atentie supapa de evacuare a aerului din manseta realizandu-se astfel o decomprimare progresiva a bratului si implicit a arterei brahiale (2 3mmHg/sec)Imediat ce presiunea din manseta scade sub nivelul presiunii sistolice, sangele va incepe sa treaca prin artera si incep sa se auda zgomote slabe la nivelul arterei brahiale. Nivelul presional aratat de manometru la aparitia acestor zgomote reprezinta nivelul presiunii arteriale sistolice.Se continua evacuarea aerului din manseta. Zgomotele percepute cresc in intensitate si apoi intensitatea lor scade pana nu se mai percepe niciun zgomot. Se citeste presiunea pe manometru in momentul in care zgomotele si-au schimbat calitatea devenind sterse si aceasta este presiunea arteriala diastolica. No sounds: nu se percepe nici un zgomot deoarece artera a fost comprimat de ctre maneta destins (prin intermediul prilor moi).Sounds heard: cnd presiunea aerului din manet este egal cu presiunea sistolic (sau foarte puin sub aceast valoare) jetul de snge care trece prin deschiderea ngustat a arterei depete o anumit vitez critic. Se produce o astfel de turbulen care se traduce printr-o lovitur uoar, perceput ca un prim zgomot. No sounds: cnd presiunea din manet scade sub nivelul presiunii diastolice, artera rmne suficient de larg pentru ca viteza critic pentru turbulen s nu mai fie atins, circulatia e laminara.Acuratetea determinarii presiunii sistolice si diastolice prin metoda ascultatorie nu este de 100 %, eroarea fiind de 10 % din valoarea reala.Valori fals crescute: se inregistreaza cand manseta tensiometrului este prea ingusta, cand este aplicata prea larg sau masuratoarea se executa cu bratul sub nivelul cordului.Valori fals scazute: se inregistreaza cand se utilizeaza mansete prea late, cand bratul este ridicat deasupra nivelului cordului sau cand dezumflarea mansetei se face prea rapid.Zgomotele care se percep in timpul masurarii prin metoda ascultatorie se numesc zgomotele lui Korotkoff.Acestea au 5 faze cu caractere diferite de ascultatie :1. zgomote slabe, pocnite, clare2. zgomotele se alungesc3. zgomote egale, foarte intense4. zgomotele scad in intensitate5. disparitia oricarui zgomotUneori, in faza a 2-a, zgomotele scad mult in intensitate sau devin inaudibile, fenomen cunoscut ca gaura ascultatorie.De aceea, daca nu se umfla manseta sub controlul pulsului, exista riscul ca, intalnind fenomenul gaurii ascultatorii si umfland manseta numai pana la nivelul de aparitie al acestui fenomen, sa inregistram ca presiune sistolica valoarea de la aparitia fazei a 3-a (reaparitia zgomotelor) si deci sa subapreciem cifra reala a tensiunii sistolice.Presiunea sangelui este aproape intotdeauna masurata in mmHg deoarece manometrul cu mercur a fost pentru prima data folosit pentru masuratorile de presiune. Cand se afirma ca presiunea in vas este de 100 mmHg inseamna ca forta exercitata este suficienta pentru a impinge o coloana de mercur la 100 mm. Ocazional presiunea arteriala se masoara in cmH2O (centrimetri coloana de apa)1 mmHg = 1,36 cmH2OTA maxima ( sistolica ) : 110 130 mmHgTA minima ( diastolica ) : 60 90 mmHg TA sistolica + 10 mmHg TA sistolica + 2 TA diastolicaTA medie = --------------------------------------- 3

41.Determinarea TA prin metoda palpatoriePresiunea arteriala ( presiunea sistolica ) este presiunea pe care sangele o exercita asupra peretelui arterial.Permite sesizarea presiunii arteriale maxime ( sistolice ) prin palparea pulsului arterial sub nivelul de compresiune.Se fixeaza manseta in jurul bratului, deasupra plicii cotului. Se repereaza pulsul (la nivelul arterei radiale). Se pompeaza aer pana la o valoare indicata pe manometru care se considera superioara valorii maxime a tensiunii arteriale. In acest moment nu se mai palpeaza pulsul deoarece s-a produs comprimarea arterei.Se decomprima usor manseta intr-un ritm de 2-3 mmHg per bataie prin deschiderea usoara si progresiva a supapei pana se percepe prima pulsatie arteriala. Acest moment indica pe scala manometrului valoarea tensiunii arteriale sistolice ( maxima )

42.Metoda invaziva de masurare a TAMasurarea invaziva a TA se realizeaza prin cateterizare arteriala (a. radiala). Permite inregistrarea continua a TA.Implica utilizarea unui sistem de tuburi umplute cu solutie salina prin care se transmite forta de presiune a undei pulsului unui traductor capabil sa converteasca energia mecanica in semnal electric. Semnalul electric este apoi afisat pe ecran sub forma traseului de presiune arteriala.Este utila la bolnavii cu instabilitate hemodinamica (socati).

43.OscilometriaOscilometria este o metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului.Manseta oscilometrului Pachon se aplica succesiv pe diferite segmente simetrice ale membrelor si se fac determinarile intotdeauna comparativ.Se pompeaza aer in manseta aparatului ( 20 30 mmHg deasupra TA sistolice ) apoi se decomprima lent, cu robinetul inchis, in timp ce urmarim oscilatiile acului oscilometrului care devin din ce in ce mai ample, la un moment dat atingand un maximum, dupa care scad in intensitate pana la completa lor disparitie.Valoarea maxima a amplitudinii oscilatiilor se numeste indice oscilometric ( I.O.).Oscilometrul permite masurarea TA maxime si minime si determinarea indicelui oscilometric.

44.Determinarea pulsului arterialPulsul arterial se determina prin palparea arterelor. Depinde de 3 factori:- marimea (diametrul) arterei- localizarea sa superficiala- raportul sau cu un plan durIn mod obisnuit se utilizeaza palparea pulsului arterelor radiale la nivelul epifizei distale a radiusului.1. reperarea prin inspectie si palpare a locului exact in care se poate simti artera care urmeaza sa fie palpata2. palparea pulsului trebuie facuta exercitand o presiune usoara pe artera cu 2-3 degete si nu cu unul singur3. palparea arterelor trebuie facuta comparativ ( cu ambele maini, concomitent se palpeaza arterele homologe )1. A temporala anterior de tragus2. A.carotida dr in spatiul dintre cartilajul tiroid si marginea ant. a ms. SCM3. A. carotida stg4. A. brahiala - la plica cotului, sub tendonul reflectat al ms. biceps5. A. Radiala in santul radial si tabachera anatomica6. A. Femurala in triunghiul lui Scarpa7. A. Poplitee in jumatatea mediana a spatiului popliteu8. A. tibiala post dr in spatele maleolei interne9. A. tibiala post stg10. A. pedioasaCaracterele pusului1. frecventa : puls normal intre 70 80 batai / minut. Peste 100 batai/min = puls tahicardic, sub 60 batai/minut = puls bradicardic.2. ritm : pulsul normal este regulat. Pulsul neregulat poate fi sub forma de extrasistole( ritm de baza regulat cu batai premature ) sau sub forma fibrilatiei atriale (puls complet neregulat).3. amplitudine : Pulsul normal se considera bine batut. Poate fi amplu ( in anxietate, febra, hipertiroidie, anemie ) sau poate fi slab (in socul circulator ).

45.SfigmografiaEvacuarea ritmica a sangelui in artere determina pulsatii presionale sincrone in sistemul arterial. Aceste pulsatii pot fi percepute ca o senzatie de lovitura usoara daca se comprima adecvat artera pe un plan dur ( puls arterial ).Sfigmografia centrala se realizeaza la nivelul uneia dintre arterele mari (carotida), iar cea periferica la artera radiala sau pedioasaSfigmograma are aspectul unei curbe care prezinta :- o panta ascendenta ( anacrota )- o panta descendenta ( catacrota )- o incizura ( incizura dicrota )Pe sfigmogram se pot aprecia urmtoarele caliti ale pulsului:frecvena - pulsus frecquens et rarus;viteza (celeritate) - pulsus celer et tardus;amplitudine - pulsus magnus et parvus;tensiune - pulsus durus et molis;ritm - pulsus regularis et iregularis.

46.PletismografiaEste o metoda utilizata pentru inregistrarea grafica a variatiilor de volum ale unui segment corporal ca urmare a variatiilor de volum sistolo-diastolice ale fluxului sangvin care iriga acel segment.Inregistrarea grafica se numeste pletismograma. Se impune ca segmentul la nivelul caruia se face determinarea sa fie introdus intr-un dispozitiv cu pereti rigizi.Pentru exemplificare se descrie pletismografia digitala. Aceasta metoda inregistreaza variatiile de volum ale unui deget cu ajutorul unei celule fotoelectrice aplicate pe piele. Este de preferat ca inregistrarea pletismogramei sa se faca in paralel cu inregistrarea EKG in una din derivatiile standard.

47.Testul Traianov- TrendelenburgEste un test care apreciaza permeabilitatea venoasa si ofera informatii despre functionalitatea sistemului venos al membrelor inferioare ( superficial si profund ).Tehnica de lucru : subiectul este asezat in decubit dorsal , cu membrul inferior la care se face explorarea in pozitie cat mai apropiata de verticala.Se efectueaza comprimarea venei safene interne. Compresiunea se realizeaza prin aplicarea unui garou la radacina sau la mijlocul coapsei. Se comprima digital, cu policele, safena externa la mijlocul spatiului popliteu.Subiectul trece apoi din pozite clinostatica in pozitie ortostatica. Se urmareste umplerea venoasa in timpul mentinerii compresiei. Se intrerupe compresiunea. Se urmareste revascularizarea venoasa a membrului inferior. Daca se produc dilatatii venoase la nivelul gambei in timpul compresiei acest lucru semnifica insuficienta venelor comunicante sau profunde. Daca safena interna se umple brusc cu sange de sus in jos, se poate afirma existenta unui reflux venos patologic datorita unei insuficiente venoase la nivelul acestei vene.

48.Proba celor trei garouriEste un test care se efectueaza la pacientii cu varice accentuate ale membrelor inferioare. Permite un diagnostic diferential intre dilatatii varicoase primare (fara insuficienta valvulara a ramurilor comunicante), dilatatii primare cu insuficienta a comunicantelor si dilatatii secundare unei insuficiente a venelor profunde.Tehnica de lucru : se aplica un garou sub vena comunicanta suspectata ca fiind implicata in mecanismul de producere al dilatatiei varicoase. Prin schimbarea pozitiei garoului la niveluri diferite , se poate preciza locul insuficientei valvulare.Se aplica 3 garouri : la nivelul mijlocii a coapsei, deasupra genunchiului si la gambei. Dupa cateva minute, garourile se scot succesiv, de jos in sus, de fiecare data observandu-se umplerea venoasa. dilatatii venoase superficiale pe intreg membrul inferior in prezenta celor 3 garouri ( in timpul compresiei ) = insuf. valvulara la nivelul venelor profunde sau al venelor comunicante. dilatatii venoase superficiale dupa scoaterea garoului inferior = insuficienta venei safene externe dilatatii venoase superficiale dupa scoaterea garoului mijlociu = insuficienta sistemului hunterian dilatatii venoase superficiale dupa scoaterea garoului de la nivelul coapsei = insuficienta safenei interne

49.Determinarea rezistentei capilare proba Rumpel-LeedeSe creeaz o presiune crescut prin aplicarea timp de 5 minute a unei manete pneumatice in 1/3 inferioara a bratului.Presiunea din manet va fi de aproximativ 100 mm Hg (de regul sub valoarea presiunii arteriale maxime, sistolice).Se observa fata anterioara a antebratuluiPresiunea crescuta in sistemul venos si capilar poate determina ruperea capilarelor in numar cu atat mai mare cu cat rezistenta lor mecanica e mai micaSe consider proba pozitiv (rezisten sczut a peretelui capilar) astfel: - slab pozitiv la 10-20 peteii;- pozitiv la mai mult de 20 peteii;- intens pozitiv la un numr mai mare de 80 peteii