RESURSE UMANE. LEGISLATIE ~I PROCEDURI

Ana ~TEFANESCU

RESURSE UMANE.LEGISLATIE ~I PROCEDURI

COLECTIAJURIDICA

1

Ana ŞTEFĂNESCU

RESURSE UMANE. LEGISLAŢIE ŞI PROCEDURI

Lumen 2015

RESURSE UMANE. LEGISLAŢIE ŞI PROCEDURI. (Curs universitar) Ana ŞTEFĂNESCU

Copyright Editura Lumen, 2015 Iaşi, Ţepeş Vodă, nr.2

Editura Lumen este acreditată CNCS

[email protected] [email protected]

www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com

Redactor: Roxana Demetra STRATULAT Design copertă: Roxana Demetra STRATULAT Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare neautorizată, indiferent de mediul de transmitere, este interzisă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞTEFANESCU, ANA Resurse umane : legislaţie şi proceduri / Ana Ştefănescu. - Iaşi : Lumen, 2015 ISBN 978-973-166-422-4

658.3((094)

3

Ana ŞTEFĂNESCU

Resurse umane. Legislaţie şi proceduri

Lumen 2015

4

Pagină lăsatăgoală intenţionat

5

Cuprins

1. Domeniul resurselor umane, dreptul profesional şi dreptul muncii ................................................................................... 7

2. Standarde ocupaţionale în domeniului resurselor umane, competenţe specifice şi importanţa legislaţiei ....................... 29

3. Importanţa legală a competenţelor profesionale în procesul inserţiei profesionale .................................................... 43

4. Regimul juridic al raporturilor de muncă întemeiate şi neîntemeiate pe un contract individual de muncă ................ 47

5. Sistemul actelor cu caracter normativ care reglementează relaţiile de muncă ........................................................................... 59

6. Sistemul actelor cu caracter normativ care reglementează relaţiile de muncă şi sistemul documentelor de evidenţă a personalului ...................................................................................... 69

6.1. Sistemul documentelor de evidenţă a personalului şi actele juridice individuale de drept al muncii ......................... 69 6.2. Registrul general de evidenţă a salariaţilor ...................... 72 6.3. Dosarul personal al angajatului ........................................ 75 6.4. Sistemul actelor cu caracter normativ care reglementează relaţiile de muncă şi contractul individual de muncă ............ 79

7. Contractul individual de muncă – aspecte legale şi procedurale cu privire la elementele acestuia ....................... 93

7.1. Reglementarea generală şi definiţia contractului individual de muncă .................................................................. 93 7.2. Sistemul contractelor individuale de muncă ................... 94 7.3. Noţiunea „conţinut al contractului individual de muncă” ........................................................................................ 99 7.4. Structura conţinutului contractului individual de muncă .......................................................................................... 99

Extras din volumul:Ştefănescu, A. (2015). Resurse umane. Legislaţie şi proceduri.

Iaşi, România: Lumen.

6

7.5. Generalităţi cu privire la elementele generale şi specifice în contractele de muncă .......................................................... 101 7.6. Aspecte procedurale legate de cuprinderea integrală a elementelor generale obligatorii ............................................. 106 7.7. Aspecte procedurale legate de elementele generale care trebuie cuprinse în contractele individuale de muncă speciale ...................................................................................... 121 7.8. Aspecte procedurale legate de elementele contractului individual de muncă pe parcursul executării acestuia ......... 129

8. Beneficii de securitate socială din perspectiva încadrării în muncă .......................................................................................... 135

8.1. Securitatea socială şi raporturile juridice individuale de muncă ........................................................................................ 135 8.2. Obligaţiile de plată pentru beneficiile de securitate socială ale angajaţilor ............................................................... 139 8.3. Corelaţia dintre beneficiile de asigurări sociale şi cele de asistenţă socială ........................................................................ 141 8.4. Beneficiile de asigurare socială de sănătate din perspectiva încadrării în muncă ............................................. 151 8.5. Beneficiile sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă ....................................... 159 8.6. Beneficiile sistemului public de pensii din perspectiva încadrării în muncă .................................................................. 178



7

1. Domeniul resurselor umane, dreptul profesional şi dreptul muncii

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române1,

prin resursă se înţelege ”rezervă sau sursă de mijloace

susceptibile de a fi valorificate la un moment dat”; asociind

această noţiune adjectivului uman (”privitor la om sau la

omenire”), înţelegem că domeniul resurselor umane este unul foarte

vast. Într-adevăr omul intră într-o multitudine de relaţii sociale.

Pentru că ”munca este o expresie esenţială a persoanei,

un actus personae”2, acest domeniu este legat, în general, de

activităţile lucrative, aducătoare de venituri, resurse fără de care

omul şi societatea în ansamblu nu pot exista.

Din această perspectivă, se poate afirma, astfel, că

relaţiile sociale au în prim-plan relaţiile de muncă.

Ca orice relaţie socială şi cea privitoare la muncă este

parţial reglementată, ceea ce înseamnă că rămâne şi o componentă

”nejuridică” în cadrul ei, în sfera3 managementului sau gestiunii

resurselor umane, psihologiei, sociologiei, psihosociologiei, ergonomiei,

demografiei, medicinii muncii etc., încât, pe bună dreptate se afirmă

că4 resursele umane sunt un domeniu interdisciplinar.

Norma de drept are în vedere doar realitatea juridică,

parte componentă a realităţii sociale.

1 A se vedea Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia a II-a, revizuită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012, p. 1168, p. 947. 2 Este vorba de o idee centrală a doctrinei sociale dezvoltate în religia creştină. A se vedea, pentru dezvoltări, Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediţia a IX-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 7. 3A se vedea Ana Ştefănescu, The place of human resources inspector among industry-specific occupations and the importance of mastering labor legislation (Locul inspectorului de resurse umane printre ocupaţiile specifice domeniului şi importanţa cunoaşterii legislaţiei muncii) în “Jurnalul de studii juridice”, nr. 3-4/2014, p. 109. 4 A se vedea în acest sens, de exemplu, Petre Burloiu, Managementul resurselor umane, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pp. 44-45.



Ana ŞTEFĂNESCU

8

Intervenţia dreptului este justificată, în general, în

această realitate, deci şi de muncă, pentru buna cooperare a

oamenilor, “în scopul conducerii şi dirijării

comportamentelor”. Astfel, le impune ”reguli normative,

modele”, le programează, într-un anumit sens, acţiunile şi le

limitează, „în temeiul unor raţiuni ce ţin de coexistenţa

libertăţilor, dreptul absolut de manifestare”.5

Având în vedere ansamblul relaţiilor de muncă

reglementate, trebuie să ne referim, cu necesitate, la un drept

profesional, de concepţie franceză, văzut ca ”o ramură distinctă

de drept, care ar cuprinde toate raporturile juridice în temeiul

cărora este posibil ca o persoană să presteze o activitate

remunerată (de muncă, civile, de drept public ş.a.). Este, deci,

un drept exhaustiv care priveşte atât angajaţii cât şi lucrătorii

independenţi, dar şi alte categorii de lucrători.6

Dreptul muncii, cunoscut şi ca dreptul muncii subordonate ar

fi, astfel, o specie a dreptului profesional, caracterizat de o

autonomie incontestabilă. El este format din ansamblul normelor

juridice ce reglementează, în principal, acele raporturi juridice individuale

de muncă întemeiate sau neîntemeiate pe un contract individual de muncă;

raporturile juridice colective de muncă şi raporturile juridice conexe de

muncă (care privesc formarea profesională, dialogul social, securitatea şi

sănătatea în muncă, jurisdicţia muncii etc.); organizarea, funcţionarea şi

atribuţiile organizaţiilor sindicale şi patronale; formarea profesională;

securitatea şi sănătatea în muncă; răspunderea juridică în cazul săvârşiri

unei fapte ilicite de drept al muncii; conflictele individuale şi colective de

muncă, precum şi soluţionarea acestora (prin acordul părţilor, pe cale

administrativă, prin mediere sau pe cale jurisdicţională); organizarea,

5 A se vedea Dan Claudiu Dănişor, Ion Dogaru, Gheorghe Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ediţia 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. X. 6 A se vedea: Ion Traian Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, Ediţia a III-a, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2014, p. 40, Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 15.




9

funcţionarea şi atribuţiile organismelor sau organelor învestite de stat

pentru a interveni pe piaţa muncii îndeosebi pentru controlul raporturilor

juridice de muncă.

Numai ca urmare a prestării unei munci subordonate

specifice dreptului muncii ia naştere raportul juridic individual de muncă;

”beneficiarul” muncii (angajatorul) plăteşte salariul şi asigură

toate condiţiile legale necesare realizării acesteia, inclusiv cele

privind protecţia socială.

În acest sens au fost definite7 raporturile în discuţie:

„relaţii sociale reglementate de lege, ce iau naştere între o persoană fizică,

pe de o parte, şi, ca regulă, o persoană juridică (societate comercială, regie

autonomă, unitate bugetară etc.) pe de altă parte, ca urmare a prestării

unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua,

care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare

prestării acestei munci”.

Pentru ca munca să se presteze în condiţiile legii, se va

încheia, în formă scrisă, ad validitatem, în baza consimţământului

părţilor un contract individual de muncă - în temeiul lui ”o persoană

fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub

autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în

schimbul unei remuneraţii denumite salariu” (s.n.), după cum

reiese din definiţia dată în art. 10 din Codul muncii8.

În concluzie, poate exista9:

7 A se vedea, de exemplu, Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 7; Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 20. 8 Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, modificată ulterior). 9 A se vedea şi Ana Ştefănescu, Laura Georgescu, Stabilirea elementelor generale obligatorii într-un contract individual de muncă „standard” – legislaţie, procedură, management, aspecte practice, în “Revista română de dreptul muncii” nr. 9/2014, p. 50.



Ana ŞTEFĂNESCU

10

un contract individual de muncă consensual valabil adică

încheiat în formă scrisă sau

un contract individual care are ca obiect prestarea unei

muncii subordonate specifice dreptului muncii în schimbul unei

remuneraţii (aspecte ce se constatată în fapt), de asemenea,

consensual, dar lovit de nulitate pentru lipsa formei scrise.

Pentru ultima situaţie, ar fi vorba de un contract

individual de muncă în fapt şi nu în drept, încât părţile ar putea

răspunde contravenţional în baza art. 260 alin. (1) lit. e) şi f) din

Codul muncii; de asemenea poate deveni incidentă şi

răspunderea penală a angajatorului dacă există cel puţin 5

persoane primite la muncă fără forme legale, conform art. 264 alin.

(3) din acelaşi Cod.

Dacă nu am accepta ideea existenţei contractului individual

(în fapt) de muncă consensual nul10, nu am admite posibilitatea

existenţei faptei contravenţionale sau a infracţiunii. „Cu alte

cuvinte, se poate sancţiona doar ceea ce există, nu şi ceea ce nu

există”.11

Subordonarea este trăsătura dominantă a acestui contract.

Înţelegerea specificului ei permite, pe de o parte, firesc, însăşi

înţelegerea diferenţei între munca dependentă şi cea independentă iar,

pe de altă parte, indică similitudinile dintre acestea justificând

existenţa „dreptului profesional”. Este vorba, până la urmă, de

o relaţie între „parte” şi „întreg”, care ne determină, implicit, să

fim de acord că regimul juridic al celor care prestează muncă

subordonată în sensul dreptului public şi privat al muncii a

10 A se vedea şi Radu Răzvan Popescu, Dreptul muncii, Ediţia a III-a, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2013, p. 90. 11 A se vedea şi Ana Ştefănescu, Laura Georgescu, Stabilirea elementelor generale obligatorii într-un contract individual de muncă „standard” – legislaţie, procedură, management, aspecte practice, op. cit., p. 50.




11

apărut din necesitatea depărtării de cel comun (civil)12 aplicabil

tuturor ce prestează muncă.

Dependenţa este atât economică cât şi juridică; ea

presupune13 respectarea unor condiţii de muncă de către

angajat cum ar fi: desfăşurarea unei activităţi sub ”conducerea

şi potrivit indicaţiilor angajatorului”, cu ajutorul patrimoniului

de care acesta din urmă dispune şi a bazei lui materiale (ori,

excepţional, prin compensarea utilizării celei proprii), într-o

locaţie stabilită de angajator şi cu respectarea disciplinei muncii

(”această obligaţie având, ca o componentă esenţială,

respectarea programului de lucru”); ”încadrarea angajatului

într-o anumită ierarhie funcţională” cu îndeplinirea unor

atribuţii corespunzătoare ”funcţiei încredinţate” (potrivit

pregătirii profesionale, ce implică şi răspunderea pentru

rezultatele muncii) care, deşi negociate, sunt prestabilite potrivit

nevoilor angajatorului, pentru un salariu care, de multe ori,

reprezintă singura sursă de existenţă etc. De asemenea,

consecinţă14 a subordonării, în puterea angajatorului nu stă

numai controlul muncii şi, eventual, sancţionarea salariatului ci

şi suspendarea, încetarea sau prelungirea contractului. Evident,

toate acestea se circumscriu limitelor legii.

12 A se vedea Alexandru Ţiclea (coordonator), Laura Georgescu, Ana Cioriciu Ştefănescu, Barbu Vlad, Dreptul public al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 27. 13 A se vedea şi: Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 22 şi p. 13; Mara Ioan, Contractul individual de muncă şi convenţia civilă de prestări servicii, Editura Wolters Kluwer România, Bucureşti, 2009, p. 13. A se vedea şi art. 7 alin. (1) pct. 4 din actualul Cod fiscal - Legea nr. 571/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, modificată ulterior). Dispoziţiile au fost reluate întocmai la art. 7 pct. 3 din noul Cod fiscal - Legea nr. 227/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, modificată ulterior), în vigoare de la 1 ianuarie 2016. 14 Claudia-Ana Moarcăş Costea, Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 12.



Ana ŞTEFĂNESCU

12

Personalul va fi recrutat, deci, ţinându-se cont de

avantajele şi dezavantajele muncii dependente în raport cu cele ale

muncii independente15.

Dacă balanţa înclină spre cele din urmă din perspectiva

eficienţei activităţii beneficiarului muncii (mai ales având în

vedere costurile şi exigenţele controlului autorităţilor publice),

se va decide stabilirea unui raport juridic civil; părţile se vor

afla, astfel, pe poziţii de egalitate juridică.

De regulă, se încearcă mascarea primei forme de

muncă, adică, în concret, a contractului individual de muncă cu

contracte civile, contracte de voluntariat etc. Or, aşa cum se

arată16 „existenţa relaţiei de muncă nu depinde de denumirea pe

care părţile o dau convenţiei pe care o încheie, ci de condiţiile

de fapt în care este prestată activitatea”. Astfel, lucrătorii în

resurse umane pot expune beneficiarii muncii riscului aplicării

sancţiunilor specifice contravenţionale sau, după caz, penale

pentru ceea ce este cunoscut ca muncă fără forme legale; în speţă ar

fi vorba de lipsa unor forme legale adecvate realităţii (a

contractului de muncă) şi nu a oricărui contract.

Se arată că17 ”în ceea ce priveşte raportul dintre munca

standard şi munca precară, legislaţia şi jurisprudenţa

românească manifestă următoarele tendinţe:

a) amplificarea muncii prestate fără forme legale şi a

deficitului de protecţie pe care aceasta îl presupune18;

b) mărirea numărului de contracte atipice şi „de nişă”,

multe dintre acestea generatoare de instabilitate;

15 Pentru o analiză detaliată a diferenţelor dintre munca dependentă şi cea independentă, precum şi între diversele contracte specifice muncii independente, a se vedea Mara Ioan, Contractul individual de muncă şi convenţia civilă de prestări servicii, op. cit. 16 Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 20. 17 A se vedea, Raluca Dimitriu, Prea târziu sau prea devreme pentru o „flexicuritate românească”?, în “Revista română de dreptul muncii” nr. 4/2013, p. 54. 18 Idem, Munca precară, în ”Curierul Judiciar” nr. 2/2012, pp. 116-120.




13

c) tendinţa de „precarizare” a muncii standard.”

Cu alte cuvinte, trebuie înţeleasă clar distincţia între

munca subordonată specifică dreptului muncii şi cea care nu intră în

obiectul acesteia cum ar fi cea desfăşurată de persoana fizică:

pentru satisfacerea nevoilor personale în gospodăria sa ori în

orice alt loc ales; în calitatea legală de voluntar; în mod benevol

(şi sporadic), „din raţiuni familiale, de prietenie, de bună

vecinătate, de ordin umanitar”19; în calitate de liber-profesionist

sau care în această calitate alege să-şi exercite profesia în mod

independent (ca avocat, notar public, respectiv ca medic, medic

dentist, farmacist etc.); în calitate de persoană fizică autorizată

să desfăşoare activităţi economice în formele prevăzute de

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/200820; în calitate

de asociat unic, asociat, administrator la o societate, respectiv

manager al instituţiilor publice de cultură/unităţilor sanitare

publice etc.; având exclusiv calitatea de membru cooperator (nu

şi pe cea de salariat în cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti); în

calitate de prestator de servicii în baza unui contract civil de

locaţiune a lucrărilor, numit sau nenumit etc.

Din cadrul dreptului muncii mai este exclusă şi munca

desfăşurată în considerarea unor obligaţii legale, precum şi

activitatea unor persoane numite sau alese în funcţii de demnitate

publică, ca şi cea a consilierilor acestora, ori munca elevilor şi

studenţilor aflaţi în practică etc. De asemenea, în aceeaşi

categorie, intră şi munca minorilor sub un an şi până la vârsta

de 15 ani21 (relativ) recent reglementată22.

19 Ion Traian Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, op. cit, p. 14. 20 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, modificată ulterior). 21 A de vedea şi Alexandru Ţiclea, Munca minorilor, în “Revista română de dreptul muncii” nr. 3/2015, pp. 15-23.



Ana ŞTEFĂNESCU

14

Oricum, utilitatea studierii tuturor lucrătorilor – dependenţi

sau independenţi - în cadrul dreptului profesional „este evidentă

pentru practicieni, mai ales pentru cei care desfăşoară activităţi

mixte în domeniul dreptului muncii şi salarizării, solicitaţi atât

cu problemele legate de contractele de muncă cât şi de cele

considerate, în practică, «asimilate» lor – cele de prestări

servicii, privind dreptul de autor şi/sau drepturile conexe,

management etc.”23 „Presiuni” există şi dacă avem în vedere

legislaţia specifică asigurărilor sociale, ori problema

incompatibilităţilor (acele limitări sau restrângeri ale capacităţii

de muncă), reglementate disparat în mai multe ramuri de drept24,

sau cea a cumulului de venituri în înţelesul legislaţiei securităţii

sociale şi a legislaţiei fiscale25.

În ceea ce priveşte legătură strânsă dintre dreptul

muncii şi dreptul securităţii sociale, aceasta este foarte importantă;

lipsa înţelegerii acesteia poate influenţa (negativ) nu numai

situaţia juridică a angajatorilor ci şi pe cea a angajaţilor. Redăm

câteva exemple în susţinerea ideii:

- se reglementează în Legea nr. 76/2002 privind sistemul de asigurări pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă26 următoarele contravenţii (în legătură cu încadrarea în muncă):

22 Aceasta este posibilă în baza Hotărârii de Guvern nr. 75/2015 privind reglementarea prestării de către copii de activităţi remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, modificată ulterior). 23 A se vedea Ana Ştefănescu, Discuţii privind dreptul muncii şi „dreptul profesional”, în „Revista română de dreptul muncii” nr. 3/2013, pp. 55-56. 24 A se vedea Ion Traian Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, op. cit., p. 240. 25 A se vedea Ana Ştefănescu, Discuţii privind dreptul muncii şi „dreptul profesional”, op. cit., p. 56. 26 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior.




15

necomunicarea locurilor de muncă vacante (într-un

anumit format reglementat);

neutilizarea Clasificării ocupaţiilor din România27 la

completarea documentelor oficiale;

nerespectarea obligaţiei de către angajatorii care au

încadrat în muncă persoane din rândul beneficiarilor de

indemnizaţii de şomaj de a anunţa agenţiile pentru ocuparea

forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi;

- art. 56 alin. (1) lit. c), fraza 1 din Codul muncii dispune că la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare contractul individual de muncă existent al celui în cauza încetează de drept, ceea ce înseamnă că trebuie să se cunoască, pe lângă aceste prevederi de drept al muncii şi dispoziţii din dreptul securităţii sociale, adică cele ale Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice28 şi să se identifice tipul de pensie vizat (pensia de limită de vârstă);

- se indică în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor29 (care aparţine dreptului securităţii sociale şi nu dreptului muncii), faptul că perioada concediului pentru creşterea copiilor „constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea” [art. 22 alin. (2)] etc.

27 Clasificarea ocupaţiilor din România a fost aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2011, modificat ulterior). 28 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, modificată ulterior. 29 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, modificată ulterior.



Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe

sau din librăriile noastre partenere.

www.edituralumen.rowww.lumenpublishing.com

https://www.edituralumen.ro

https://www.lumenpublishing.com

Ana Stefanescu este doctor in drept, lector univ; la Facultatea deStiinte Juridice, Sociale ~i Politice din cadrul Universitatii"Dunarea de Jos" Galati; a propus din anul2012 noua disciplinaResurse umane. Legislafie !i proceduri. Lucrarea cu acelasi titlu esteutila si in procesul de formare a adultilor, practicienilor. Are 15 anide experienfd in domeniul resurselor umane, in prezent este expertlegislalia muncii, membru de onoare al UN.E.L.M., membru inechipa de realizare a Jtandardului ocupafional al acestei profesii,

formator in dorneniu, membru in colegiulde redactie a doua reviste de drept. A publicat 48 dearticole!tiin,tijiceill reviste indexate in baze de date internationale, alte articole ~i materiale despecialitate illpresd, din care aproximativ 1400 in presa on-line, precum ~i trei cdrtiill domeniuldreptului muncii fi securitd,tiisociale.A obtinut in anul2010 "Premiului special' din partea UniuniiJunjtilor din Romania ~iS ocietd,tii"Titu Maiorescu" pentru lucrarea Dreptul public al muncii, scrisa incolaborare cu prestigiosii autori Alexandru Ticlea, Laura Georgescu~iBarbu Vlad.

Documents

RESURSE UMANE. LEGISLATIE ~I PROCEDURI