Roci magmatice

Rocile magmatice sau magmatitele sunt roci vulcanice formate prin solidificarea magmei

provenită din mantaua superioară Pământului.

Rocile magmatice, în general, sunt rezultatul cristalizării naturale secvențiale a unei

topituri de silicați (magmă), în cazul ajungerii la suprafață numindu-se lavă, și care, în funcție de

timpul de răcire, determină structura și textura rocii.

Structura rocilor magmatice:

Din punct de vedere fizic, structura rocilor poate fi cristalină, cât și amorfă. Substanța

cristalină este de obicei reprezentată printr-un număr mai mare de cristale independente, numite

in mod curent granule. Proporția substanței cristaline poate varia de la 0 la 100%, ea exprimând

gradul de cristalizare al rocii.

În funcție de gradul de cristalizare rocile magmatice pot fi clasificate în:

Hialine – roci formate din sticlă cu cel mai redus grad de cristalizare

Holocristaline – roci formate aproape numai din cristale

Hipocristaline – roci formate din sticla și cristale

În functie de dimensiunile absolute ale granulelor rocile magmatice pot fi :

o roci afanitice – marea masa a rocii este alcatuita din granule invizibile cu ochiul

liber; un caz particular poate fi roca sticloasa hialina

o roci faneritice – marea masa a granulelor din roca sunt vizibile cu ochiul liber

(plutonice).

În funcție de timpul de răcire se formează roci:

Plutonice - roci care se formează din magmă la adâncimi mari cu un timp de răcire

lent, textura rocii fiind faneritica, cu cristale mai mari granit, diorit, sienit, gabrou.

Vulcanice - roci formate prin consolidarea magmei la suprafata (lava) bazalt,

andezit, trahit.

GranitGranitul (italiană granito, „granulat“) este o rocă

magmatică masivă, cu granulație grosolană (cristale cu

dimensiunea de câțiva milimetri), formată la adâncimi mari

(făcând deci parte dintre plutonite), conținând în principal

cuarț, feldspat sau minerale de culoare închisă ca mica.

Granitele se formează din magma acidă bogată în silicați,

care vine din adâncime (fenomen favorizat de mișcările

tectonice) și care în apropierea suprafeței pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin

răcire lentă în crăpăturile scoarței, având uneori un diametru de câteva sute de kilometri;

granitele cu o granulație mai mare se numesc pegmatite.

Aspectul granitului, este diferit în masa lui se pot vedea

cristale de minerale de mărime de câțiva milimetri, culoarea

granitului variază de la cenușiu deschis până la albăstrui, roșu,

galben.

În compoziția granitului predomină cuarțul, feldspatul și

minerale de culoare închisă (20–40 %) ca: glimer, biotit,

muscovit, mai rar amphibol. Din grupa feldspatelor predomină

feldspatul potasic. Minerale accesorii sunt: zirconiu, apatit,

titanit, de asemenea magnetit, rutil, ilmenit sau alte minerale

de zăcământ (minerale utile).

Granitul este frecvent radioactiv, datorită urmelor de uraniu, rubidiu, dar pot fi urme

radioactive și în feldspat sau glimer.

Granitul este una din cele mai raspândite roci din scoarță, fiind prezentă în zonele

tectonice sau sedimentare.

Locuri cu granit în Europa: zona centrală a Alpilor,

Munții Pădurea Neagra, Spania (Galicien), Austria (Mühlviertel,

Waldviertel), Germania.

Utilizări: Granitul se folosește, datorită durității și rezistenței la

erodare în construcție la:

pavarea străzilor, bordurii trotuarelor

cale ferată (terasamente)

acoperirea pereților clădirilor cu plăci de granit, la ferestre

și uși.

2

Bazalt

Bazaltul este o rocă magmatică numită și rocă vulcanică bazică, fiind un amestec de

silicați de fier și magneziu cu olivină și piroxeni, ca și minerale bogate în calciu, feldspat.

Bazaltul ia naștere prin erupția unui vulcan, din lava fluidă (cu vâscozitate redusă) cu un

conținut sărac de acid silicic și care, ajunsă la suprafața pământului, se răcește relativ repede.

Magma din care ia naștere bazaltul, spre deosebire de granit, este o magmă bazică.

În mod obișnuit bazaltul are o culoare cenușie închisă cu nuanțe până la negru, apărând ca

o masă cu granulație fină, uneori cu incluziuni de roci de o culoare diferită. Această granulație

fină a bazaltului este determinată de procesul de răcire relativ rapidă a lavei. În cazul unei răciri

mai lente se formează coloanele de bazalt hexagonale.

Bazaltul poate fi întâlnit pe fundul mărilor, iar pe

continente apare acolo unde sunt crăpături profunde în

scoarța terestră, înlesnind ieșirea lavei la suprafață, fiind

roca cea mai răspândită.

Este de asemenea răspânit pe planete

asemănătoare Pământului: atât pe Mercur, Venus,

Marte, cât și pe Lună (satelitul Pământului) sau pe

meteoriți cu o aceași compoziție ca a bazaltului terestru.

Datorită durității lui este utilizat la pavarea străzilor, la căile ferate, ca material de

construcție, în grădini ca ornament.

Coloanele de bazalt alcătuiesc și o atracție turistică. Astfel de locuri pot fi amintite ca:

Eifel (Mendig), Siebengebirge în Germania, lângă Etna în Sicilia, Detunata în România.

3

AndezitulAndezitul (sau Islanditul) este o rocă magmatică

rezultată prin erupție vulcanică, având o granulație fină, de

culoare brună, violetă, până la cenușie. În compoziția

chimică a rocii predomină acidul silicic (ca. 60%).

Temperatura de formare este cuprinsă între 950-

1000 °C, lava de origine având un conținut de plagioclaz,

piroxeni, amfiboli si biotit.

Denumirea rocii provine de la Anzii Cordilieri, iar denumirea de islandit de la țara de

origine, Islanda (acest tip de andezit conține minerale porfirice ca zeoliți și leucit).

Datorită calitaților pe care le posedă, andezitele sunt utilizate ca piatră de construcție,

pentru drumuri și balastarea căilor ferate, ca

agregate pentru betoane rezistente la acizi, dar

mai ales ca piatră brută sau cioplită, la drumuri,

tunele, viaducte, baraje, indiguiri și la diferite

construcții. Ca rocă ornamentală poate fi

folosită la placări interioare și exterioare, trepte,

etc.

În cazul unor condiții geologice

favorabile, andezitele conțin acumulari de minerale valorificabile.

Andezit se găsește și în România, în Munții Orăștiei, la sanctuarul de la Sarmisegetuza

(”Soarele de andezit”) și în Munții Bârgău, sub formă de coloane.

4