Rolul impozitelor directe la santierul naval Constanta

CUPRINS

CAPITOLUL 1 ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE1.1. Caracterizare generala 1.2. Analiza structurii impozitelor directe 1.3. Rolul de parghie financiarã a impozitelor directe 1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul de decizie a agentilor economici CAPITOLUL 2 ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI PE PROFIT2.1. Evolutia impozitelor pe profit 2.2. Teorii moderne ale repercursiunii impozitului pe profit 2.3. Platitorii impozitului pe profit 2.4. Masa profitului impozabil 2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi si sanctiunile platitorilor 2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului pe profit la S.C. Santierul Naval Constanta S.A. CAPITOLUL 3 IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII3.1. Evolutia impozitului pe veniturile din salarii 3.2. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii 3.3. Calculul impozitului 3.4. Obligatiile, drepturile si sanctiunile platitorilor 3.5. Studiu de caz privind determinarea impozitului pe venitul din salarii la S.C. Santierul Naval Constanta S.A. CAPITOLUL 4 ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE4.1. Impozitul pe cladiri 4.2. Impozitul pe terenuri 4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport 4.4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

referat.clopotel.ro 1

CAPITOLUL 1

ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE

1.1. Caracterizare generala

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Primul impozit direct in bani care apare in tarile romane in secolul XV este birul, el fiind si singurul venit al vistieriei. Este cel mai vechi impozit al tarilor romane. Acest lucru este evidentiat de A.D. Xenopol in volumul II al lucrarii "Istoria romanilor din Dacia Traiana": "ca birul a fost una dintre cele dintai dari carora a fost supusa populatia tarilor romane se constata intai din documentele de la 1247 in care se vorbeste de veniturile si foloasele concedate de voievodatele romane cavalerilor ioaniti de Ierusalim". Birul reprezenta o dare personala, pe cap de locuitor, contribuabilul fiind "poporul de jos". Procedeul utilizat pentru impartirea impozitelor poarta denumirea de cisluire si insemna stabilirea impozitelor pe fiecare persoana de catre obstea satului in functie de avere. Perceperea acestuia pe timpul lui Duca Voda (1673 - 1678) se facea cu ajutorul unor slujbasi neoficiali. Birul continua sa fie prezent pana in 1700 cand isi schimba denumirea si devine rupta. La mijlocul secolului al XVIII-lea gasim o dare directa numita sferturi (civerturi) care era un impozit personal platibil in patru sferturi trimestriale. Ea se strangea tot sub forma cislei. Prima incercare stiintifica de asezare si percepere a impozitelor este socotita a fi reforma domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat in a treia sa domnie in Muntenia in 1739. Cea mai insemnata parte a acestei reforme consta in transformarea impozitului direct numit capitatiune, dintr-un impozit de repartitie, intr-unul de cotitate facandu-si astfel aparitia aplicarea unui principiu stiintific care la acea vreme reprezenta o adevarata revolutie fiscala. Reforma incercata de Constantin Mavrocordat a urmarit sa aplice principiile generalitatii, proportionalitatii si al raspunderii fata de fisc, principii care de altfel se regasesc in legislatia


fiscala din epoca moderna. Insa datorita starii politice, economice si sociale din vremea respectiva, reforma lui Constantin Mavrocordat a fost socotita drept un act de curaj. Aceasta reforma a avut drept scop starpirea unor abuzuri legate de perceperea impozitelor dar si marirea veniturilor domnului, ea neatingandu-se insa de privilegiile boierilor. Necesitatile tot mai mari impuse de turci au facut ca aceasta reforma sa nu fie luata in seama de domnitorii care au urmat. Regulamentul Organic avea sa infiinteze dar si sa pastreze o serie de impozite directe cum ar fi: capitatia - darea personala; dajdia mazililor si patenta - impozitul pe clase asupra comerciantilor si profesionistilor. In perioada 1866 - 1916 in Romania impozitele directe se diversifica si aceasta datorita situatiei financiare precare. Vor apare o serie de legi cum ar fi in 1871 " Legea pentru contributii directe" iar in 1877 " Legea pentru recensamantul contributiilor directe". A urmat o perioada marcata de doua incercari de reformare a impozitelor directe si anume cea a lui P.P. Carp din 1900 si cea a lui E. Costinescu din 1910, aceasta din urma avand drept scop introducerea unui impozit unic pe venit in locul impozitelor directe existente. Aceste reforme sunt urmate de cea a lui N. Titulescu din 1921 si a lui Vintila Bratianu in 1923. Impozitele directe vor lua amploare pe masura dezvoltarii economiei si in stransa corelatie cu aceasta datorita caracteristicilor lor de a fi stabilite pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati fie pe venit sau pe avere. Cea mai mare diversificare si extindere au cunoscut-o in capitalism. In primele decenii ale secolului al XX-lea se observa ca locul impozitelor asezate asupra obiectelor materiale sau activitati purtand denumirea de impozite de tip real este treptat ocupat de cel al impozitelor stabilite pe diferite venituri si anume pe salarii, profit si renta sau pe avere, fie pe cea mobiliara sau imobiliara, deci impozitele de tip personal. Aceasta a facut ca printre numerosii platitori sa se afle atat muncitorii cat si functionarii. Treptat, cu precadere in ultimele decenii ale secolului trecut, cheltuielile publice devin din ce in ce mai numeroase facand posibile acoperirea acestora prin intermediul sporului de venituri realizat prin introducerea impozitelor personale. In consecinta, suplimentarea veniturilor se va realiza prin utilizarea impozitelor indirecte. Asistam, astfel treptat la o extindere a acestora. Acest gen de impozite afecteaza in mod deosebit pe cei cu venituri mai mici din cauza ca se percep de regula la vanzarea bunurilor de larg consum.


Impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte. Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje: - constituie un venit sigur pentru stat; - sunt dinainte cunoscute ; - sunt usor de calculat si de perceput; - implinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exercitate veniturile necesare minimului de existenta si tine seama de sarcinile familiale. Impozitele directe prezinta insa si urmatoarele dezavantaje: - nu sunt agreabile platitorilor; - se considera ca nu ar fi productive, pentru ca statele nu au nici un interes sa mareasca aceste impozite deoarece ar determina conducerea lor sa devina nepopulara; - pot conduce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea lor. Impozitele directe au caracteristic, deci, faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt, in intentia legiuitorului, una si aceeasi persoana, desi, practic uneori acestea nu coincid. Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in:

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in mod diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Astfel in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului, in tarile in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor cunoaste diferetieri mai mari in totalul resurselor financiare publice, variind intre cinci si noua zecimi.


Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre clase si paturi sociale, intre persoanele fizice si cele juridice. Astfel, prin intermediul impozitelor si taxelor, statul preia de la buget intre trei si patru zecimi si chiar mai mult din produsul intern brut.

Pornind de la legile bugetelor de stat pe anii 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, evolutia impozitelor directe se prezinta in tabelul urmator:

Tabel nr.1 privind evolutia impozitelor directe pe anii 1996-2000

conform legilor bugetelor de stat

Anul

Denumire indicator

Buget de stat(mii/lei)

1996

A. Venituri totale I. Venituri curente 1. venituri fiscale 1.1 impozite directe 1.1.1. impozit pe profit 1.1.2. impozitul pe salarii 1.1.3. impozitul pe dividende la societatile comerciale 1.1.4. alte impozite directe

16.981.570.00016.973.070.00016.568.100.000 8.405.400.000 4.100.000.000 4.152.600.000

150.000.000 2.800.000

1997


40.277.940.000

39.569.940.00038.745.140.00016.466.540.000 7.366.500.000 8.697.240.000

400.000.000 2.800.000


1998


75.417.300.00067.499.170.00065.024.470.000 20.324.000.000 11.010.000.000 8.380.000.000

691.000.000 243.000.000

1999


86.884.423.35882.114.323.35878.287.523.35822.061.423.35811.245.000.000 8.272.600.000

843.000.000 1.700.823.358

2000

A. Venituri totale I. Venituri curente 1. venituri fiscale 1.1 impozite directe 1.1.1. impozit pe profit 1.1.2. impozitul pe salarii 1.1.3. impozitul pe venit 1.1.4. cote si sume defalcate din impozitul pe venit (se scad)

112.188.300.000111.210.600.000107.663.000.000 19.271.000.000 13.401.000.000 1.100.000.000 15.528.000.000

-12.304.000.000


Pe baza acestor tabele extrase din legile bugetare am calculat evolutia ponderii impozitelor directe, in totalul veniturilor incasate la bugetul statului, tratate in aceasta lucrare pe parcursul celor cinci ani.

Prin sistemul veniturilor bugetare se intelege totalitatea veniturilor

care alimenteaza bugetul statului si bugetele locale. Veniturile statului roman formeaza un sistem unitar, deoarece exprima relatii economice si, dupa incasarea lor, ele isi pierd individualitatea si sunt cheltuite pentru finantarea actiunilor social-culturale, dezvoltarea economica a tarii, etc.

In urma celor prezentate s-a constatat ca dezvoltarea economiei nationale a determinat realizarea unor venituri bugetare sporite de la an la an - s-a plecat in 1996 de la 16.981.570.000 mii lei si s-a ajuns in 2000 la 112.188.300.000 mii lei - situatie rezultata din tabelele bugetelor anuale, dar cu toate acestea, ponderea impozitelor directe a scazut simtitor pe parcursul celor cinci ani studiati.

S-a inregistrat o scadere a impozitului pe profit, in ponderea

veniturilor bugetare, fapt ce se datoreaza facilitatilor acordate prin legislatia referitoare la acest impozit. Aceste facilitati s-au acordat in perioada de scutire de impozit pe profit al agentilor economici1 si anume 5 ani , 3 ani, 1 an si 6[1] luni si de 5 ani, 3 ani si 2 ani pentru investitorii straini, fata de cei autohtoni, ramase in vigoare si prin o alta lege2.

Acest lucru este nefavorabil deoarece se observa ca profitul agentilor economici a crescut in aceasta perioada, fapt motivat de cresterea ponderii impozitului pe dividende la societatile comerciale.

Este normal ca ponderea impozitului pe profit sa scada, daca analizam aceasta situatie prezentata din punct de vedere al facilitatilor ce au fost acordate, a regimului discriminator aplicat agentilor economici romani vis-a-vis de cei de nationalitate straina, a faptului ca in timp ce bugetele de stat ale tarilor de provenienta a agentilor economici straini, ce desfasurau activitate economica pe teritoriul Romaniei, se incercau, ca cel al tarii noastre sa fie tot mai putin alimentat din veniturile obtinute aici.

Principala problema care a dus la aceasta diminuare a impozitului pe profit incasat de catre stat porneste de la facilitatile fiscale acordate, de la scutirile de plata ramase in vigoare, modificarile permanente in legislatia privind acest impozit direct in ceea ce priveste cotele de impozitare, definirea si clarificarea initiala a contribuabililor, in mari si mici si multe alte lacune anterioare.

O alta cauza a diminuarii ponderii pe care impozitele directe au avut-o in cele cinci legi bugetare, consider ca ar putea fi cresterea taxelor locale, mai precis a valorii obiectelor supuse impozitarii in cadrul acestei categorii de impozite directe (cladiri, terenuri, mijloace de transport)


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_I_834.htm#_ftn1%23_ftn1

datorita gradului sporit de inflatie cu care se lupta tara noastra. Este vorba de actualizarea cotelor la nivelul real al averii contribuabililor si al valorii acestor baze de impozit.

Tinand cont de faptul ca ne enumeram printre tarile cu un numar foarte ridicat al persoanelor ce traiesc de pe urma scaderii volumului de contributii sociale, prin scaderea numarului de angajati la nivel de tara, s-a redus ponderea impozitelor directe. Se varsa de multe ori mai putin la bugetul de stat, decat se incaseaza, sub forma de contributii, de la persoanele juridice care folosesc forta de munca angajata in regim permanent sau de colaborare.

Exista de asemenea si posibilitatea muncii "la negru", munca ce nu intra sub incidenta contributiilor sociale, dar care apeleaza la cheltuieli sociale de natura ajutorului de somaj, cheltuieli efectuate de catre stat. Nu este un secret ca multi dintre someri, din simplul motiv ca nu se descurca doar cu ce primesc din partea statului, lucreaza la diferiti agenti economici fara a fi luati in evidenta personalului acestora, fapt ce priveaza atat agentii economici de plata contributiilor fata de stat, cat si statul de anumite venituri pe care nu le mai primeste.

Aceasta situatie este convenabila celor doi intrati in raport de "colaborare" ilicita, in timp ce, tot acestia vor fi cei ce vor suferi de pe seama diminuarii veniturilor bugetare, care nu vor mai face fata acoperirii cheltuielilor la nivel national.

1.2. Analiza structurii impozitelor directe Dupa cum am aratat in subcapitolul anterior, in cadrul impozitelor

directe sunt incluse doua mari categorii de impozite:- impozite reale;- impozite personale. Impozitele reale

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc) facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului brut al obiectului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozabil. Din aceste motive, impozitele reale creeaza stari de inechitati fiscale. Asadar, un proprietar impovarat de datorii, plateste aceleasi impozite ca si cel liber de orice sarcina. Se constata ca doi contribuabili, cu putere de contributie inegala, platesc un impozit egal.


De exemplu, in secolul trecut a fost instituit impozitul funciar (pe pamant). La inceput suma impozitului funciar datorat statului se determina in functie de suprafata terenurilor. Metoda este necorespunzatoare, ea conducea la un impozit inechitabil, deoarece terenurile erau diferite din punct de vedere al fertilitatii, randamentului, capitalului investit, etc. Ulterior, impunerea s-a facut si dupa numarul de unelte, vite de munca, pretul pamantului. Mai tarziu, impunerea s-a realizat dupa bonitate, dupa cantitatea de produse obtinute, dupa randament. Impozitele reale cunosc o larga raspandire in perioada capitalismului premonopolist. In aceasta perioada si mai ales in primele stadii ale dezvoltarii capitalismului pamantul era forma de baza a bogatiei dar si principalul mijloc de productie. Este motivul pentru care multe tari europene purced la introducerea impozitului funciar. In legislatia noastra fiscala, impozitul funciar, a fost introdus in 1859 in Moldova, urmand ca acesta sa fie introdus la scurt timp, in 1860 si in Muntenia.

La 24 ianuarie 1862, A.I. Cuza propune un program fiscal din care ne retine atentia ideea de unificare a impozitelor. Astfel ca in 1862, odata cu unificarea administrativa, s-au pus bazele unui inceput de organizare financiara in scopul unificarii fiscale a ambelor Principate, legislatie inspirata dupa cea a tarilor apusene.

La 31 martie 1862, se voteaza legea privind unificarea impozitului funciar fixandu-se si o cota de 4% asezata asupra venitului proprietatilor nemiscatoare rurale si urbane. Acest impozit a suferit ulterior modificari de cota in 1871, 1885, 1901, 1907 si 1920.

Asezarea impozitului se facea din 5 in 5 ani de comisiile de recensamant. Impozitul era unul proportional.

Important de mentionat este modul de stabilire a marimii impozitului. Pentru atingerea acestui scop se utilizeaza criterii diverse cum ar fi: numarul plugarilor utilizati in vederea lucrarii pamantului, intinderea terenurilor cultivate cat si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului. Remarcam astfel ca aceste criteriinu permiteau o stabilire corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar pentru ca se luau in considerare numai unii dintre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. De aceea presupunea descrierea bunurilor funciare din fiecare localitate fiind mentionate totodata si veniturile ce produc cat si registrele in care figureaza contribuabilii cu bunurile lor, cu ajutorul carora se stabileau impozitele directe.

Legea contributiilor directe din 1923 a impartit impozitul funciar in doua cedule


A. - pentru proprietati agricole;B. - pentru cladiri.Cladirile devin cu timpul o alta forma importanta a averii

imobiliare cu precadere in mediul orasenesc. Acesta se stabilea cu ajutorul unor criterii exterioare (numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si al ferestrelor, marimea curtii, chiria) care aveau inconvenientul de a nu permite o impunere echitabila datorita imaginii incomplete a obiectului impozabil dar si aplicarii izolate.

Dezvoltarea manufacturilor,fabricilor, comertului si a profesiilor libere a condus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si a liber profesionistilor. Pentru impunerea acestora s-a introdus impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere.

Impozitul pe veniturile intreprinderilor comerciale si industriale a fost introdus prin intermediul Regulamentului Organic care a infiintat impozitul pe patenta pentru negustori impartindu-i in trei clase.

In anul 1863 s-au votat o serie de legi fiscale printre care, cea mai importanta fiind Legea patentelor cu mai multe clase de patentari punandu-se astfel bazele acestui impozit. Aceasta lege a fost ulterior completata (1877) cu taxa proportionala in raport cu valoarea locativa a magazinului.

Contribuabilii erau impusi dupa ocupatii si alte semne exterioare cum ar fi:

- marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi desfasoara activitatea;

- natura intreprinderii (atelier, fabrica, comert cu ridicata, comert cu amanuntul);

- marimea capitalului;- numarul muncitorilor;- marimea fortelor motrice folosite in intreprindere;Prin urmare, nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat

de capacitatea contributiva a platitorului.Odata cu dezvoltarea industriei si a comertului se dezvolta si relatii

de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare, se formeaza o categorie de oameni care-si vor palsa capitalurile banesti in operatiuni speculative. Impunerea acestora s-a realizat prin introducerea impozitului pe capitalurile banesti, acesta fiind stabilit in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut sau in functie de volumul dobanzilor incasate de creditor pentru capitalul dat cu imprumut.

Existau cazuri destul de frecvente cand debitorul si creditorul nu erau interesati in a informa organele despre relatiile de credit existente


intre ei, sustragandu-se astfel de la obligatiile de plata, impozitul avand datoria celor mentionate un randament fiscal scazut.

Impozitele de tip real mai sunt practicate si astazi in unele tari in curs de dezvoltare.

In cazul impozitelor reale se ia in considerare produsul net (venitul net), venitul real al obiectelor impozabile ci numai produsul brut, fapt ce dezavantajeaza pe micii producatori si avantajeaza pe cei care realizeaza un venit mai mare decat cel mediu.

Aceste impozite prezinta si alte dezavantaje:A. - largi posibilitati de evaziune fiscala;B. - la stabilirea impunerii nu se cuprinde decat o parte din materia impozabila;C. - lipsa de uniformitate in stabilirea impozitului. Cele mentionate mai sus argumenteaza faptul ca impozitele reale

capatau de mai multe ori un caracter regresiv.Pentru ca se nesocotea situatia personala a posesorului bunului, nu

se ia in considerare scaderea datoriilor acestora, impozitele reale creeaza stari de inechitati fiscale. Un proprietar impovarat plateste acelasi impozit ca si cel liber de sarcina, deci doi proprietari contribuabili cu putere inegala de contributie platesc un impozit egal.

Pe plan international cele mai raspandite impozite reale au fost cele privind impunerea cladirilor, circulatia capitalurilor si alte activitati neagricole.

Impozitele personale Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, in

stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care se mai numesc impozite subiective.

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal, s-a efectuat in unele tari in cea de-a doua jumatate a secolului XIX, iar in altele in primele decenii ale secolului XX. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.

In perioada capitalismului premonopolist, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladirile sau capitalurile mobiliare nu puteau fi supuse la plata impozitelor reale. Ei suportau greul impozitelor indirecte care le afectau salariul real.

Totodata, aceasta trecere la impunerea personala a devenit o necesitate deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoare pentru cei cu venituri mai mici, iar impozitele reale prezentau o serie de carente. Se face astfel simtita nevoia unui sistem de impunere care sa asigure impunerea progresiva a veniturilor sau averii, introducerea minimului


neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii mai numeroase.

In concluzie, s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale.

Asa cum si denumirea o specifica, impozitele personale privesc in mod direct persoana, contribuabilul care se impune fie pe baza venitului global fie pe diferite surse de venit care se grupeaza pe clase de venit cu luarea in considerare a sarcinilor familiale si a pasivului contribuabilului.

In categoria impozitelor personale sunt incluse:

Impozite personale

Impozitul pe venit

Impozitul pe venit este forma de baza a impozitelor personale fiind introdus in momentul inregistrarii unei diferente vadite a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data in Marea Britanie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea dar dupa o scurta perioada a fost retras urmand sa fie introdus in anul 1842.

referat.clopotel.ro

impozit pe avere - pe averea propriu-zisa, pe circulatia averii, pe sporul de avere

12

Initial, aceste impozite au fost stabilite in cote extrem de reduse iar numarul de contribuabili era restrans urmand ca in timp cotele impozitelor sa sufere majorari repetate iar numarul persoanelor impuse sa creasca in mod considerabil.

Impozitul pe venit a fost legiferat in momentul cand muncitorii si functionarii realizau venituri din salarii, industriasii, comerciantii si bancherii realizau profitul, proprietarii funciari realizau renta.

Venitul este plusul efectiv pe care il obtine un agent economic din activitatea sa la sfarsitul perioadei de timp, plusul de bunuri economice se exprima in bani si constituie puterea de contributie a platitorului de impozit.

Impozitul pe venit a fost stabilit in mod diferentiat pe persoanele fizice si persoanele juridice (societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.

Impozitele pe venit cunosc urmatoarele forme: - impozite pe veniturile persoanelor fizice; - impozite pe veniturile societatilor de capital.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au

domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda o serie de scutiri. Sunt exceptati de la plata impozitului pe venit:

- suveranii si familiile regale;- diplomati straini acreditati in tara respectiva dar cu conditia

reciprocitatii;- uneori militarii;- institutiile publice si persoanele fizice care realizau venituri sub

minimul neimpozabil (venituri care nu depasesc un anumit plafon). Obiectul impozabil este format din veniturile obtinute din

industrii, comert, agricultura, banci, asigurari, profesii libere etc., de catre agentii economici proprietari, micii mestesugari, muncitorii, functionarii, liber profesionistii.

Venitul impozabil este cel care ramane dupa ce din venitul brut se fac unele scazaminte cum ar fi:

- cheltuieli de productie;- dobanzile platite pentru creditele platite;- sumele prelevate la fondul de amortizare si la fondul de rezerva;- primele de asigurare platite;


- cotizatiile la asigurarile de boala;- pierderile din activitatea anilor precedenti;- pierderile provocate de calamitatile naturale.Impozitul pe venit se aseaza in majoritatea cazurilor pe fiecare

persoana care realizeaza venituri, impunerea fiind individuala. Daca veniturile se obtin in comun de mai multe persoane, acestea neputand fi individualizate atunci impunerea se va face pe ansamblul persoanelor care au participat la obtinerea veniturilor, cum ar fi veniturile obtinute de o familie, de o gospodarie sau in cazul impozitului agricol unde o impunere individuala este dificil de realizat presupunand totodata un volum mare din partea organelor fiscale.

Stabilirea impozitului de plata se poate face sub doua forme:- cu luarea in considerare a unor factori sociali (stare civila a

platitorului de impozit, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa)- fara a se tine cont de factorii sociali.Practica fiscala cunoaste doua sisteme de asezare a impozitului pe

veniturile persoanelor fizice: sistemul impunerii separate dintr-o anumita sursa si sistemul impunerii globale indiferent de sursa de provenienta.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit sub forma unui impozit unic pe venit care permite o impunere diferentiata pe fiecare categorie de venit in functie de natura venitului fie prin instituirea de mai multe impozite pentru fiecare venit.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica indiferent de sursa de provenienta. Veniturile cumulate in acest mod vor fi supuse unui singur impozit. In scopul calcularii imozitului pe veniturile persoanelor fizice se pot utiliza cote proportionale sau progresive. In unele tari venitul impozabil este supus mai intai impunerii in cote proportionale si apoi in cote progresive. Mai trebuie mentionat faptul ca numarul transelor si nivelul cotei de impunere variaza de la o tara la alta.

Sistemul impunerii globale il mai gasim aplicat in Statele Unite ale Americii, Germania, Franta, Marea Britanie.

Reforma lui C. Costinescu din anul 1910 a urmarit impunerea tuturor veniturilor intr-un mod cat mai simplu fiind prima incercare de a introduce in Romania un impozit unic pe venit prin inlocuirea celor sase impozite directe (funciar, pe salarii, pe averea mobiliara, patentele, impozitul personal si taxa asupra hectarelor de vii).

Impozitul unic direct, propus pe venit era progresiv. Fiecare contribuabil era impus asupra totalului net al veniturilor realizate de acesta din munca sau fructificarea capitalului. Venitul impus era cel care ramanea contribuabilului dupa deducerea cheltuielilor facute de acesta pentru a-l dobandi.


Pe linia perfectionarii fiscalitatii un loc aparte il ocupa raportul la bugetul statului pe anul 1916 - 1917 al lui Vintila Bratianu care cerea introducerea impozitului progresiv asupra venitului, din care o cota sa fie acordata administratiei locale (in vederea descentralizaii administrative reale).

Printre principiile reformei fiscale a Romaniei reintregite propusa in 1921 de Nicolae Titulescu se afla si introducerea impozitului pe venitul global. In scopul realizarii acestui eveniment de politica fiscala, Nicolae Titulescu avea sa propuna Parlamentului proiectul de lege cu privire la reforma contributiilor directe cu crearea impozitului progresiv pe venitul global.

De la 1 august 1921 se legifereaza impozitul global progresiv.Totalitatea veniturilor cedulare si necedulare efectiv realizate de un

contribuabil in anul precedent erau supuse in plus in cazul in care se depaseau minimul de existenta neimpozabil, la impozitul global progresiv. Cotele impozitului progresiv se aplicau pe transe de venit incepand de la 2% pentru venitul pana la 10.000 lei si mergea pana la 50% pentru portiunea de venit mai mare de 20.000.000 lei anual. Minimul de existenta fixat intre 2.500 lei pentru comunele rurale si 4.000 lei pentru cele urbane era dedus in toate cazurile oricare ar fi fost marimea venitului impozabil.

Datorita unor strategii politice sistemul impozitului global progresiv, legiferat in 1921 nu a mai fost pus in aplicare.

Reforma fiscala a lui Vintila Bratianu din 1923 avea sa puna in aplicare o noua lege a contributiilor directe.

Impozitul pe venitul global se aseza asupra intregului venit anual al contribuabilului care se compunea din veniturile supuse la impozitele elementare dar si a altor venituri care nu erau supuse la impozitare.

Impozitul pe venitul global era un impozit personal si progresiv. La acest impozit erau supuse nu numai veniturile din tara ale contribuabililor dar si cele pe care le posedau in strainatate daca acestia domiciliau mai mult de sase luni in tara.

Venitul global al unei persoane cap de familie era alcatuit din veniturile sale personale cat si cele ale sotiei si ale copiilor minori ale caror venituri le aveau la dispozitia lor.

Contribuabilii aveau obligatia de a face declaratii in luna ianuarie a fiecarui an pentru toate veniturile incasate in anul precedent. Venitul global se forma scazandu-se impozitele elementare si dobanzile platite la datoriile chirografare si ipotecare. Cotele erau cuprinse intre 1% si 30%.

Legea contributiilor directe din 1934 avea sa desfiinteze impozitul global progresiv, in locul lui introducand asa numita "supracota" care reprezenta un impozit suplimentar adaugat la fiecare impozit elementar in parte. Scopul acestei legi era realizarea unui sistem de control al veniturilor pentru a impiedica evaziunea fiscala.


Comparand cele doua sisteme putem constata ca impunerea separata admite tratarea diferita a veniturilor in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit - cotele fiind diferentiate in functie de sursa de provenienta a veniturilor (din salarii, din colaborari, din afaceri, din profesii libere, etc.). Persoanele care realizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate si mai ales datorita faptului ca nu sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii asa cum este cazul cumularii veniturilor in sistemul impunerii globale.

Pentru determinarea veniturilor brute ale persoanelor fizice se considerau veniturile provenite din agricultura si silvicultura, activitati sau intreprinderi cu caracter industrial, comercial, constructii, prestari de servicii, profesii libere, salarii si alte remuneratii pentru munca, inchirieri si arendari etc. fiind exonerate de la plata acestui impozit, in anumite tari unele indemnizatii si alocatii cu caracter social, minimul neimpozabil stabilindu-se la unele imprumuturi de stat si la unele instrumente de economisire, sporuri de munca suplimentara si pentru conditii grele si vatamatoare, ajutoare ori burse pentru educatie, studii etc. In vederea determinarii venitului impozabil din veniturile brute se scad de regula numai cheltuielile prevazute in mod expres de lege ca fiind legate de exercitarea profesiei sau desfasurarea activitatii considerate cu excluderea sau limitarea celor avand caracter de reprezentare.

Aceste cheltuieli care se deduc pot fi: cheltuieli profesionale, primele la asigurarile de viata, cheltuieli pentru tratament medical.

Este cunoscut faptul ca in multe state se resimte pe multiple planuri actiunea procesului inflationist. Inflatia conduce la cresterea nominala a veniturilor realizate de diferite persoane ceea ce face necesara adoptarea in acest sens a mecanismului de impunere. Pe aceasta linie in unele tari printre care se afla si Romania pentru veniturile din salarii se realizeaza recalcularea periodica a transelor de venit in functie de evolutia indicelui salariilor medii ale muncitorilor din industrie sau adoptarea tarifului de baza la micsorarea indicelui preturilor cu amanuntul bunurilor de consum.

In Romania impozitul pe salarii a fost infiintat in anul 1877 datorita faptului ca bugetul pe anul 1866 se votase cu un deficit de 7.000.000 lei fara a se arata modul de acoperire a acestuia. Acest impozit a inceput sa se aplice cu o cota de 9% si a durat pana in anul 1891 cand a fost desfiintat. A fost reintrodus in anul 1900.

Din anul 1923 avea sa se modifice nu numai cota de impozitare dar s-a extins si aplicarea de la lefurile si pensiile publice si private si la gratificatii si orice alte indemnizatii, participarea la beneficii ale functionarilor si lucratorilor precum si rentele viagere mai mici de 25.000 lei anual.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul


impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

In tara noastra incepand cu 1 ianuarie 20001 s-a introdus impozitul pe venitul global, care a necesitat o perioada premergatoare in cadrul careia s-au informat contribuabilii asupra acestui impozit, s-au instruit organele fiscale de impunere si nu in ultimul rand s-au pus la punct formularistica si modalitatile de evidentiere a platitorilor.

Prin reforma fiscala care se afla in plin proces de aplicare s-a urmarit eliminarea multiplelor impozite care se percepeau in mod separat pentru diferitele categorii de venituri, asa cum de altfel s-a procedat si in cazul impozitului pe profit. In locul impozitelor existente s-a legiferat introducerea impozitului pe venitul global.

In cadrul politicii fiscale si a reformei fiscale in plina desfasurare se urmareste reglarea corespunzatoare a veniturilor populatiei si participarea la formarea resurselor generale necesare dezvoltarii economiei romanesti in raport cu sporirea permanenta a veniturilor statului. Se urmareste permanent, ca prin masurile cuprinse in cadrul sistemului fiscal sa se asigure stimularea activitatilor care satisfac nevoile sociale ale populatiei si cresterea continua a veniturilor obtinute prin munca.

In calitate de platitori apar persoanele fizice rezidente care sunt denumite in continuare contribuabili si includ:

- persoanele fizice romane cu domiciliul in Romania, pentru veniturile obtinute atat in Romania cat si in strainatate;

- persoanele fizice romane fara domiciliul in Romania pentru veniturile obtinute din Romania, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat;

- persoanele fizice straine, pentru veniturile obtinute din Romania, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat;

- persoanele fizice romane fara domiciliul in Romania, precum si persoanele fizice straine, care realizeaza venituri din Romania in alte conditii decat cele mentionate mai sus potrivit conventiilor de evitare a dublei impuneri.

Veniturile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe venit si pentru care se impune determinarea bazei de calcul sunt:

- veniturile din activitati independente;- veniturile din salarii;- veniturile din cedarea folosintei bunurilor;



- venituri din dividende si dobanzi;- alte venituri.Este necesar sa precizam faptul ca nu sunt considerate venituri

impozabile si nu se impoziteaza urmatoarele sume:- ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie

speciala acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice;

- sumele incasate din asigurari de bunuri, de accident, de risc profesional si din altele similare, primite drept compensatie pentru paguba suportata;

- sumele primite ca despagubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor actiuni militare prevazute de lege;

- sumele fixe de ingrijire primite pentru pensionarii care au fost inacadrati in gradul I de invaliditate, precum si pensiile de orice fel;

- bonurile de valoare care reprezinta contravaloarea cupoanelor acordate gratuit persoanelor fizice in temeiul unor legi;

- contravaloarea unor bunuri si materiale acordate personalului angajat cum ar fi: echipamente tehnice, echipamentul individual de protectie si de lucru, alimentatia de protectie, medicamentele si materialele igieno-sanitare;

- sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari sau mecenat;

- alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa suportata integral de angajator si hrana acordata potrivit actelor normative in vigoare;

- veniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal exclusiv cele obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare si partilor sociale;

- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, indemnizatie sau diurnei acordate pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, precum si in cazul deplasarii in cadrul localitatii in interesul serviciului, inclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de mutare in interesul serviciului;

- drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii militari din institutiile de invatamant militare si civile;

- bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de salarizare sau perfectionare profesionala in cadru institutionalizat;

- sumele sau bunurile primite cu titlul de mostenire ori donatie, precum si veniturile obtinute din agricultura si silvicultura.


Impozitul pe veniturile persoanelor juridice Pentru determinarea impozitului pe veniturile realizate de persoane

juridice in unele tari se utilizeaza acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem separat.

In Belgia, societatile de persoane pot opta cu respectarea unor conditii, pentru impunerea ce se practica in cazul persoanelor fizice. In Marea Britanie, Italia, Germania, Franta, Statele Unite ale Americii etc., se aplica un sistem de impunere distinct pentru profitul realizat de societatile de capital.

Modul in care se realizeaza impunerea veniturilor inregistrate de persoanele juridice este determinat, in general, de modul de organizare a acestora, respectiv ca societati de persoane sau ca societati de capital. Daca ne referim la societatile de persoane atunci impunerea veniturilor societatii se poate realiza pe baza sistemului utilizat la impunerea veniturilor persoanelor fizice si aceasta datorita dificultatilor in a face distinctie intre averea fiecaruia dintre persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.

In cazul societatilor de capital, exista o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii, actionarii fiind raspunzatori pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin.

In tara noastra societatile comerciale se pot constitui1 ca:- societati in nume colectiv;- societati in comandita simpla;- societati in comandita pe actiuni;- societati pe actiuni;- societati cu raspundere limitata.Cel mai des intalnite sunt societatile pe actiuni, aler caror obligatii

sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii raspund numai in limitele capitalului pe care-l detin.

Sunt supuse impozitarii si veniturile realizate pe teritoriul statului nostru de catre reprezentantele societatilor comerciale si a altor organizatii economice straine, in virtutea dreptului suveran de instituire si aplicare a legislatiei fiscale, conform principiului teritorialitatii impozitelor.

Sunt exceptate de la impunere intr-o serie de tari: societatile de persoane, asociatiile care potrivit statutelor lor urmaresc scopuri confesionale, de utilitate publice sau de binefacere, de asemenea intreprinderile de gaz, apa, electricitate sau cu alt profil apartinand statului, colectivitatilor locale sau sindicatelor.

In cazul societatilor pe actiuni profitul obtinut de societate este repartizat atat actionarilor sub forma de dividend proportional cu



participarea lor la capital cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri.

Astfel, in cazul societatilor, putem vorbi de profiturile societatii inainte de repartizare, si profitul repartizat actionarilor cu titlul de dividend si de profitul ramas la dispozitia societatii. Acest mod de repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume:

- se realizeaza impunerea mai intai a profitului total obtinut de societatile de capital urmand ca apoi separat sa se impuna profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. Acesta este considerat a fi un sistem clasic in care partea din profitul repartizat actionarilor este impusa de doua ori, respectiv odata la societate si a doua oara la actionari sau asociati. Acest sistem se practica in Olanda, Luxemburg, Belgia, Elvetia si Suedia;

-se realizeaza impunerea numai a dividendelor in timp ce partea din profit care este lasata la dispozitia societatilor de capital urmeaza sa fie scutita de impozit. O astfel de impunere este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza stimularea acesteia in plasarea profitului realizat in noi investitii;

- este impusa numai partea din profit care ramane la dispozitia societatilor de capital si in nici un caz dividendele repartizate actionarilor incalcandu-se astfel principiul echitatii fiscale datorita exonerarii de la impunere a dividendelor repartizate actionarilor;

- impunerea separata mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramasa la dispozitia societatilor de capital.

Rezultatele de bilant ale activitatii desfasurate de societatile la care se adauga rezultatele aferente stocurilor - soldul stocurilor (stocurile de la inceputul anului plus intrarile din productie minus iesirile), veniturile din castigurile de capital, dobanzile la conturile curente, venituri din dobanzi la creditele acordate, venituri din chirii, reprezinta veniturile brute din care se deduc cheltuielile aferente activitatii desfasurate (cheltuieli de productie) dobanzile platite, prelevarile de la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale, pierderea din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, unele prelevari in social-culturale etc., determinandu-se astfel veniturile impozabile.

Impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice se face de regula pe baza declaratiei intocmite de acestia. Fiecarei societati i se deschide o partida (un rol) in care se vor trece pe de o parte obligatia de plata in exercitiul financiar curent, iar pe de alta parte sumele incasate in contul impozitului.


In Romania, agentii economici organizati ca persoane juridice, cu gestiune economica si autonomie financiara sunt supusi la plata impozitului pe profit.

Acest impozit direct se va trata in capitolul 2. Impozitul pe avere

Instituirea unor astfel de impozite s-a facut in stransa corelatie cu

dreptul de proprietate al diferitelor persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile.

Impozitele pe avere pot fi clasificate in:- impozite asupra averii propriu-zise;- impozite pe circulatia averii;- impozite pe sporuri (cresterea) de avere.Impozitele asezate asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat

ca impozite asezate asupra averii, dar platite din venitul obtinut pe urma averii respective, cat si ca impozit pe substanta averii. Acestea din urma conduc la micsorarea materiei impozabile deoarece se platesc chiar din substanta averii supuse impunerii, motiv pentru care se intalnesc foarte rar ca impozit cu caracter permanent. Se instituie ca impozite exceptionale asupra averii si se percep o singura data (de exemplu in timpul sau dupa terminarea unui razboi). Daca averea supusa impozitarii apartine unui intreprinzator si face parte din activul acestuia, impozitul capata caracter de impozit asupra capitalului.

Ca impozite pe averea propriu-zisa intalnite in unele tari mai frecvent sunt: impozite pe proprietati imobiliare si impozitul pe activul net.

Impozitele propriu-zise pe avere se aseaza fie asupra intregii averi impozabile si mobile a unui subiect, fie numai asupra anumitor forme ale averii imobile. Impozitul propriu-zis pe avere asezat asupra intregii averi reprezinta impozitului activului net iar cel asupra anumitor forme ale averii imobile reprezinta impozitul asupra terenurilor, cladirilor etc.

Impozitele pe proprietati imobiliare sunt adesea intalnite sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Baza de impozitare a acestora este fie valoarea de achizitie, valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. In general, cotele de impunere a acestor impozite sunt scazute. Motivul principal al apelarii la aceste impozite (cel pe terenuri si pe cladiri) este cel de ordin financiar, adica procurarea de venituri bugetare statului (existand insa si alte motive).

Impozitul pe terenurile de constructii vizeaza si o anume influentare a proprietatilor acestora pentru a le vinde in vederea realizarii de constructii, prevenindu-se astfel specula.


Impozitul pe proprietatea funciara a fost conceput si ca un instrument de influentare a modului de folosinta a fondului funciar, astfel, cotele de impozit sunt diferentiate in functie de categoria de folosinta a terenului cat si de amplasamentul acestuia.

Impozitul pe averea imobila nu stimuleaza cresterea averii si nu este suficient de elastic, datorita agravarii procesului inflationist. Adeseori acest impozit mai capata si un caracter regresiv.

Impozitul asupra activului netAcest impozit are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe

care o detine un subiect. Sunt supuse la plata acestui impozit in unele tari atat persoanele fizice cat si cele juridice (Germania, Suedia, Austria) iar in altele fie numai persoanele fizice (Olanda, Danemarca) fie numai societatile de capital (Canada).

Sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate dar in realitate se impune doar patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile utilizate pentru desfasurarea activitatii comerciale, profesiei libere, din acestea deducandu-se datoriile care le grefeaza.

Din interese de ordin social sau administrativ ori din dorinta de a incuraja plasamentele in anumite categorii de valori se acorda scutiri si reduceri. Astfel sunt exonerate sau se bucura de unele degrevari anumite bunuri mobile sau imobile cum ar fi mobilierul si efectele personale. De obicei, averea sotilor se impune in comun chiar si, averea copiilor se poate impune impreuna cu averea parintilor.

In calcularea impozitului pe activul net sunt utilizati atat cotele proportionale (Germania, Olanda, Austria) cat si cote progresive (Danemarca, Suedia, Elvetia).

Impozitul pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie a impozitelor pe circulatia averii se inscriu:

- impozitul pe succesiuni;- impozitul pe donatii;- impozitul pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;- impozitul pe hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.);- impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.Cele mai des intalnite din cele enumerate mai sus sunt impozitul pe

succesiuni si pe donatii.Daca vorbim de impozitul pe succesiuni atunci obiectul impunerii

il constituie averea primita de o persoana fizica. Acest impozit poate fi stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire (situatie intalnita in Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Austria) fie separat pentru partea din avere ce revine fiecarui mostenitor (acesta fiind de altfel si


modul in care se procedeaza in Germania, Franta, Belgia, Austria). Acest impozit este calculat cu ajutorul unor cote progresive, nivelul acestora fiind diferentiat atat in functie de valoarea succesiunii cat si in functie de gradul de rudenie existent intre defunct si mostenitorii acestuia. La aceeasi valoare a averii lasate mostenire, impozitul este cu atat mai mare, cu cat succesorul este o ruda mai indepartata cu persoana decedata.

Chiar daca impozitul pe succesiuni este calculat in baza unor cote progresive cota maxima a acestui impozit poate ajunge la 80%, acesta fiind cazul Belgiei pentru succesiunile de peste 7.000.000 F si atunci cand succesorii nu sunt: copiii si sotii, fratii si surorile, unchii si matusile, nepotii si nepoatele, el are totusi un randament fiscal relativ scazut. Acest lucru se explica prin modul de stabilire a materiei impozabile dar si prin unele facilitati acordate platitorilor acestuia.

In acest fel modul de stabilire a valorii succesiunii permite averii mobiliare sa scape de la impunere iar celei imobiliare sa fie subevaluata. Impozitul fiind platit in rate face ca sarcina fiscala a succesorului sa se micsoreze pe fundalul deprecierii monetare determinate de agravarea procesului inflationist.

Impozitul pe succesiuni vizeaza circulatia bunurilor intre persoanele fizice.

Impozitul pe dontiuni a fost introdus cu scopul de a preveni ocolirea platii impozitului pe succesiuni prin efetuarea de donatii pe avere in timpul vietii. Obiectul impozitului pe donatii il constituie averea primita drept donatie de catre o persoana. Acest impozit cade in sarcina persoanei care primeste donatia si care poarta numele de donatar si este calculat pe baza unor cote progresive influentate de valoarea averii donate, de gradul de rudenie intre donator si donatar si uneori de momentul si mobilul donatiei respective, deosebindu-se astfel:

- donatii in vederea mortii;- donatii care produc efecte dupa moarte;- donatii intre vii;- donatii pe patul de moarte.Astfel, impozitele pe succesiuni si donatii vizeaza circulatia cu titlu

gratuit a averii.Este cunoscuta si practicarea impunerii cu titlu oneros a averii. In

acest caz se percep impozite cu ocazia vanzarii-cumpararii unor bunuri mobiliare (aport la capitalul unei societati) sau imobiliare. Astfel de impozite se practicau in Franta, Belgia, Olanda, Elvetia. Sunt cunoscute sub denumirea de taxe de timbru sau taxe de inregistrare. Sunt stabilite in baza cotelor proportionale sau progresive si se percep in momentul inregistrarii actului de vanzare-cumparare sau actelor privind constituirea, transferarea sau cresterea capitalului social al unei societati comerciale.


Impozitul asupra cresterii averiiAu ca obiect sporuri de valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri

in cursul unei perioade de timp. Ca impozite de acest gen pot fi mentionate:

- impozitul pe plus valoarea mobiliara;- impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi.In unele tari se percepe un impozit asupra plusului de valoare pe

care a dobandit-o un bun intr-o perioada de timp determinata, denumita asupra castigului de capital.

In unele tari se impune si fluxul de valoare dobandit de anumite bunuri mobiliare, inclusiv hartiile de valoare si bijuteriile.

La stabilirea acestui impozit se tine seama de durata de timp cat bunul respectiv a fost detinut de o persoana, deoarece se presupune ca operatiile de instrainare a unor bunuri la scurta vreme de la dobandirea lor au un caracter speculativ. Cu cat perioada de detinere este mai scurta, cu atat cota de impozit este mai mare. Plusul de valoare este impus in unele tari in cote proportionale, iar in altele in cote progresive.

Subiectul acestui impozit este vanzatorul bunurilor imobiliare, obiectul fiind diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare a bunului respectiv (la acest din urma pret adaugandu-se eventualele cheltuieli facute de proprietari cu modernizarea imobilului respectiv in perioada de la cumparare pana la vanzare). Valoarea unei averi imobiliare poate creste in diferite imprejurari cum ar fi: constituirea unei cai de comunicatie in imediata apropiere a acestuia, extinderea perimetrului unui oras astfel incat un teren sa fie scos din circuitul agricol si sa fie utilizat pentru constructii de locuinte, executarea unor lucrari edilitare (canalizare, electricitate).

Impozitul pe sporul de avere dobandit in timp de razboi.Avea ca obiect averea dobandita in timpul sau ca urmare

nemijlocita a razboiului.In Germania, Italia dupa primul razboi mondial, iar in Franta,

Marea Britanie si Statele Unite ale Americii dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost introdus impozitul pe supraprofitul de razboi, acesta calculandu-se fie asupra profitului care depasea nivelul perioadei luate ca baza, fie asupra profitului care depasea o anumita rata considerata normala.

Desi calculat cu ajutorul cotelor progresive, acest impozit are un randament prea ridicat datorita multiplelor cai de sustragere de la impunere si datorita faptului ca moneda in care se platea era depreciata datorita inflatiei.

Impozitul progresiv pe avere si pe imbogatirea din timpul razboiului a fost propus de Nicolae Titulescu la cerea opiniei publice,


scanadalizate de castigurile fabuloase realizate de speculantii care s-au ocupat de aprovizionarea armatei si populatiei in perioada 1914 - 1921.

Se aplica tuturor cetatenilor indiferent de nationalitate care realizasera venituri in perioada amintita si viza averile nete obtinute prin aplicarea unor serii de scazaminte. Impozitul crestea progresiv prin aplicarea unor cote care ajungeau la 30% pentru averile de 20.000.000 lei si 33% pentru tot ce depasea aceasta cifra.

Sumele ce s-ar fi incasat din acest impozit trebuiau sa fie afectate, in special, pentru plata despagubirilor de razboi, reducerea datoriei publice interne si pentru cheltuielile necesare refacerii tarii. Dar, nici aceasta lege nu a fost aplicata.

1.3. Rolul de parghie financiara a impozitelor directe

Ca factor de influentare a proceselor de distribuire, redistribuire si utilizare a produsului intern brut, politica fiscala a fiecarui stat prezinta un interes particular pentru populatie, ca si pentru agentii economici. Aceasta deoarece impozitele si taxele percepute de stat la nivel central sau de unitatile administrativ – teritoriale la nivel local produc efecte pe termen scurt sau lung, care favorizeaza evolutia economica si sociala in directia dorita de organele de decizie sau efecte adverse, contrare celor urmarite de putere, dupa caz.

De aceea, o politica fiscala bine fundamentata, care tine seama de conditiile concrete ale vietii economice si sociale, de exigentele prezentului si de imperativele viitorului, se poate dovedi benefica pentru progres. In schimb, o politica fiscala care nu tine seama de aceste elemente poate frana dezvoltarea, poate duce la involutie sau la tensiuni sociale.

In fundamentarea unei politici fiscale eficiente si viabile trebuie urmarite anumite elemente cum sunt:

- ce loc vor ocupa impozitele, taxele, si contributiile in totalul resurselor financiare publice;

- ce tipuri de impozite vor alimenta cu precadere resursele statului: impozitele pe venit si pe avere sau cele pe consum si operatiuni comerciale internationale;

- care este gradul de fiscalitate in raport cu produsul intern brut pe care il considera posibil de atins fara prejudicii de pentru societate;

- cum vor fi repartizate sarcinile fiscale intre persoanele fizice si cele juridice;

- daca nivelul impozitelor pe venit va fi acelasi pentru grupurile sociale indiferent de structura lor socioprofesionala, iar nivelul impozitelor pe profit va fi acelasi pentru toate persoanele juridice, indiferent de tipul societatii, de forma de proprietate asupra capitalului social sau de marimea acestuia;


- daca impozitele vor fi utilizate exclusiv ca mijloace de alimentare a bugetului cu resurse financiare sau vor servi ca instrumente de influentare a vietii economice si de redistribuire a veniturilor intre membrii societatii;

- daca impozitele vor avea un rol activ (interventionist) sau neutru.In perioada de tranzitie la economia de piata, statul isi asuma rolul

de a crea cadrul economic, institutional si juridic in vederea realizarii functionalitatii pietei economice. Autoritatea publica poate sa influenteze activitatea economica prin politica fiscala cu ajutorul finantarii unor obiective si actiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente economico – financiare cum sunt impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditul, dobanda, preturile, cursul de schimb.

Mecanismul de functionare a economiei nationale cuprinde o serie de competente de natura financiara, care impreuna alcatuiesc mecanismul financiar. Acesta are o structura complexa formata din: sistemul financiar, parghiile financiare, cadrul institutional si cadrul juridic. Politica fiscala cuprinde metodele si mijloacele concrete de procurare a resurselor economice si a relatiilor comerciale. Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utlizate, precum si obiectivele economice ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.

Principalele caracteristici ale politicii fiscale sunt:- corelarea volumului resurselor fiscale cu volumul cheltuielilor

considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor economico – sociale in perioada considerata;

- impozitele si taxele pe persoane juridice in functie de venitul realizat (profit), avere sau alte criterii percepute la termene dinainte stabilite, impozitele si taxele operate la vanzarea de bunuri sau la prestarea de servicii, la importul sau exportul de produse fara ca acestea sa fie repartizate in prealabil pe platitori;

- influentarea proceselor economice, de stimulare a alocarii eficiente a resurselor pentru relizarea cresterii economice, precum si pentru atingere unor obiective de ordin social, demografic sau de alta natura;

- tentativele de evaziune fiscale;- respectarea principiilor de impunere a persoanelor fizice si

juridice, cum ar fi: echitatea fiscala, certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor, economicitatea mecanismului de prelevare a impozitelor.

Masurile de politica fiscala joaca un rol integral in programele economice ale unei tari, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung. Politica fiscala capata o semnificatie mai mare in programele de


ajustare orientate spre cresterea economica. Nu numai ca masurile de politica fiscala trebuie sa contribuie la cresterea economiilor interne necesare finantarii investitiilor asociate cu obiectivele cresterii economice, dar, de asemenea, o atentie speciala trebuie acordata modurilor in care politica fiscala influenteaza alocarea resurselor si cresterea.

Din aceasta perspectiva pe termen lung, problematica politicii fiscale include restructurarea impozitarii (raportul dintre impozitele directe si indirecte, completarea structurii impozitelor cu noi impozite, in raport cu modificarile institutionale din economie etc.), impactul maririi ratelor marginale de impozitare asupra economiilor si investitiilor, modificarile in structura cheltuielilor etc.

In ultimii ani, reforma sistemului de impozite in diferite tari a avut ca scop, pe termen lung, stimularea economiilor, a investitiilor, a comportamentelor pentru munca si, in final, a cresterii economice. Ideea generala care a capatat o raspandire foarte larga si a ghidat reformele, in special in tarile dezvoltate, a fost accea ca fortele pietei pot fi un ghid mai bun catre o politica de impozitare eficienta, decat este interventia guvernamentala. In acord cu aceasta idee, o serie de masuri au fost luate pentru a genera deplasarea dinspre interventionismul prin impozite catre neutralitatea impozitelor, care permite reducerea distorsiunilor generate de impozite. In mod obiectiv sensul reformei impozitelor in fostele tari socialiste nu a fost similar celui derulat in tarile dezvoltate, dar va trebui, in mod inevitabil, sa urmeze acelasi sens din moment ce obiectivul reformelor este ca fortele pietei sa joace un rol mai mare in alocarea resurselor.

In Romania reforma impozitelor a vizat, in fazele de inceput, in timp ce vechile structuri economice sunt demontate, un nou sistem de impozite sa fie dezvoltat pentru a asigura, in noile conditii, venituri bugetare adecvate, intr-un mod echitabil si cu distorsiuni minime asupra preturilor. Datorita dificultatilor de a schimba in termen scurt administrarea impozitelor, s-a considerat mai utila ajustarea temporara a unor instrumente fiscale, astfel incat sa sprijine, in primul rand, stabilizarea economiei. Instrumentele temporare au permis castigarea timpului necesar pentru proiectarea unei restructurari fiscale mai adecvate pe termen lung.

In Romania postrevolutionara s-a renuntat la metodele vechi, specifice economie supercentralizate si s-au adoptat metode noi, corespunzatoare perioadei de tranzitie la economia de piata. Astfel, printre mijloacele utilizate pentru procurarea resurselor financiare necesare statului se numara: impozitele pe salarii si alte venituri, impozitul pe veniturile agricole ale populatiei, impozitul pe profit, impozitul pe circulatia marfurilor, accize, taxe vamale, diverse impozite


si taxe locale, contributii pentru asigurarile sociale, primele de asigurare, imprumuturile de stat etc. Pentru distribuirea resurselor financiare publice catre diversi beneficiari, statul foloseste alocatiile de la buget la finantarea unor investitii publice, intretinerea institutiilor public si pentru finantarea unor actiuni de interes national; subventiile pentru completarea resurselor proprii ale unor unitati economice si institutii publice, transferurile catre anumite persoane fizice cu titlu definitiv si nerambursabil, credite pentru productie si desfacere pe termen scurt, imprumuturi pentru investitii pe termene milocii si lungi etc.

In tara noastra, obiectivele urmarite cu ajutorul parghiilor economico – financiare vizeaza productia, schimbul, consumul sau repartitia dupa caz. Astfel, interesul societatii cere sporirea productiei interne de bunuri intr-un ritm mai rapid decat cel inregistrat in trecut, sporirea exporturilor, reducerea importurilor. In scopul sporirii productiei, statul poate folosi parghia pretului si pe cea a impozitului, in relatiile cu agentii economici. Aprovizionarea economiei cu materii prime si materiale pentru productie si cu anumite bunuri de natura investitiilor din import face necesara sporirea exportului de marfuri de provenienta romanesca. Intensificarea schimburilor comerciale cu strainatatea, in conditiile adancirii diviziunii internationale a muncii, a devenit o necesitate. Activizarea balantei comerciale reclama stimularea exportului de produse romanesti, cu un grad cat mai ridicat de prelucrare, in conditii de eficienta optima – in acest sens statul folosind parghiile pretului, cursului de schimb valutar si impozitelor.

Pentru limitarea importurilor anumitor produse, ca si pentru ingradirea scoaterii din tara a unor produse deficitare de catre persoane fizice, statul are la indemana parghia taxelor vamale aplicabile atat la import cat si la export. Orientarea cererii persoanelor fizice, care realizeaza venituri in valuta, spre produse de origine romaneasca in loc sa si le procure din import, se face in mod obisnuit prin intermediul taxelor vamale, al cursului de schimb si al pretului intern.

Consumul intern sufera mutatii permanente ca urmare a progresului tehnic neintrerupt si a diversificarii productiei, precum si datorita restrictiilor impuse de structura ofertei de marfuri produse in tara si de volumul limitat al resurselor valutare de care dispune economia. Pentru influentarea consumului statul are la indemana parghiile preturilor, impozitelor, sistemul de premiere etc.

Propunerile de masuri de reforma trebuie sa vizeze unul din urmatoarele scopuri:

- evitarea dependentei de un numar limitat de impozite aplicat la un numar limitat de platitori;

- imbunatatirea echitatii sistemului prin acordarea unei atentii mai mari echitatii orizontale in comparatie cu echitatea pe verticala;


- inlaturarea distorsiunilor induse de impozite asupra deciziilor de investitii sau asupra mediului afacerilor;

- incurajarea economiilor si imbunatatirea alocarilor lor intre diferite instrumente de economisire;

- imbunatatirea stimulentelor pentru munca si pentru asumarea riscului;

- atragerea investitiilor straine sau, cel putin, evitarea “fugii” capitalului catre tari cu impozite mai scazute;

- descurajarea evaziunii fiscale si cresterii economiei subterane si simplificarea procedurilor de aplicare a legii impozitelor;

- reducerea complexitatii sitemului atat pentru platitorii de impozite, cat si pentru administratia impozitelor.

Cresterea ratelor impozitelor pe venitul din capital in sectorul cooperatist trebuie evitata pentru a preveni urmatoarele doua efecte:

- o descurajare pe termen lung a utlizarii capitalului (relativ la forta de munca) in sectorul cooperatist;

- descurajarea spiritului antreprenorial, prin reducerea investitiilor initiale in noi firme care nu pot fi finantate din imprumuturi (sau, cu alte cuvinte, evitarea discriminarii intre intreprinderile care finanteaza investitiile marginale, in fapt, prin imprumut si cele care au restrictii de credite).

In primul caz, datorita elasticitatii scazute pe termen scurt a ofertei de capital, impozitele suplimentare sunt suportate de proprietari. Dar, pe termen lung, elasticitatea ofertei de capital este nelimitata atat in economiile deschise, cat si in economiile inchise, astfel incat, in cele din urma, efectele impozitelor crescute sunt suportate de consumatorii produselor provenite din sectorul corporatist si de cei ocupati in acest sector. Pe masura ce capitalul in sectorul cooperatist va fi ajustat (prin scadere) astfel incat venitul din capital (dupa impozitare) sa ramana constant, venitul pe locuitor va scadea. Lucratorii in acest sector vor fi afectati de scaderea capitalului deoarece va creste rata eliberarii fortei de munca. In acelasi timp, preturile relative ale produselor realizate in sectorul corporatist vor creste afectand puterea de cumparare a celor ce le consuma.

Cel de-al doilea efect - descurajarea spiritului antreprenorial – este generat de o crestere a impozitului pe venitul din capital al sectorului corporatist datorita posibilitatilor oferite prin lege ca plata dobanzilor sa fie dedusa atunci cand se calculeaza venitul impozabil. Venitul net al firmelor din investirea suplimentara (peste investitiile din profit) a unui leu depinde de modul in care aceasta investitie este finantata. Firmele pot obtine capital in doua moduri: prin imprumut (sub forma de datori), caz in care finantatorul are asigurata o dobanda, si prin emisiunea de noi parti sociale sau actiuni, in care caz noii proprietari nu au garantat nici un


venit. In cazul finantarii prin imprumut, impozitul pe venitul din capital reduce venitul marginal al investitiile firmei cu echivalentul ratei de impozitare, dar acceasi reducere actioneaza si pentru costul marginal al capitalului (datorita posibilitatii ca costurile cu dobanzile sa fie deduse atunci cand se determina venitul impozabil). Astfel, deciziile de investitii ale firmelor existente sunt neafectate de impozitul pe veniturile din capital.

Nu acceasi este situatia in cazul firmelor nou infiintate. Acestea vand actiuni pentru a creste capitalul, bancile (sau publicul care ar putea cumpara obligatiuni) gasind ca acordarea de imprumuturi pe termen lung micilor firme nou infiintate este inacceptabil de riscanta. Daca se tine cont ca antreprenorii isi primesc veniturile mai degraba sub forma titlurilor de proprietate (decat sub forma salariilor), atunci este evident ca sistemul de impozitare a venitului corporatiilor, care permite deducerea cheltuielilor cu dobanzile, este un sistem care franeaza spiritul antreprenorial. Pe termen lung, efectele impozitarii excesive (sau chiar a impozitarii), par, asadar, sa nu fie asociate atat de mult cu realocarea resurselor in sectorul corporatist si cel necorporatist si curat al progresului tehnic.

Este relativ usor sa maresti ratele de impozitare pentru anumite sectoare sau tipuri de impozite. Dar aceasta nu inseamna ca o asemenea politica este dezirabila din perspectiva dezvoltarii pe termen lung. Daca acest lucru poate fi benefic sau nu depinde, in primul rand, de eficienta cu care Guvernul foloseste veniturile aditionale.

Relatiile cauzale dintre ratele de impozitare si cresterea economica, ritmul investitiilor si rata economiilor nu pot fi analizate pentru economia Romaniei, deoarece in perioada economiei planificate nu exista o legatura cauzala intre nivelul ratelor de impozitare si comportamentul agentilor economici. Seriile care pot fi constituite pe perioada de tranzitie sunt pe de o parte prea scurte, iar pe de alta parte corespund unei perioade de profunde modificari structurale, in care comportamentele nu sunt stabile. Totusi rezultatele efectuate de organisme cu reputatie in domeniu (OECD, WB) pe esantioane reprezentative la nivelul mai multor tari permit desprinderea unor tendinte.

Una din concluziile teoriei keynes-iste, larg imbratisata de unii economisti este acea forma conform careia inflatia poate fi combatuta prin cresterea impozitelor sau prin reducerea cheltuielilor. Cresterea impozitelor a fost vazuta ca o cale mai eficienta de stabilizare decat reducerea cheltuielilor, care adesea sunt asociate cu obiectivele sociale pe termen lung si nu ar trebui sa fie schimbate in functie de evolutiile pe termen scurt sau ciclice. Cresterea impozitelor, asa cum sustin multi experti din finantele publice, reduce venitul disponibil al indivizilor si, in final, reduce consumul, care se presupune ca depinde de venitul


disponibil. Aceasta reducere determina o scadere a venitului national, care la randul ei genereaza presiunea in jos asupra preturilor si salariilor, prin efectul sau asupra rate somajului si asupra utilizarii capacitatilor de productie.

Aceste efecte deflationiste inevitabile ale cresterii ratelor de impozitare au retinut atentia analistilor. In special s-a subliniat eficienta pe care cresterea ratelor de impozitare o are in stabilizarea pe termen scurt a economiei. Totusi, nivelul inalt al impozitarii si un interes reinnoit pentru cercetarile in economia ofertei au relevat si alte doua efecte ale cresterii ratelor de impozitare: impactul asupra cresterii preturilor si impactul asupra diminuarii ofertei de factori de productie. Un rezultat general, obtinut prin studii empirice, a fost acela ca exista o corelatie intre nivelul ratelor medii de impozitare (masurate ca raport intre impozite si PIB) si cresterea economica: ritmurile mai inalte de crestere economica sunt asociate cu raporturi mai scazute intre impozite si PIB, si invers. Argumentele sunt bine cunoscute: impozitele mai scazute (si cu atat mai mult ratele marginale mai scazute) ar trebui sa stimuleze o crestere a productiei prin oferirea stimulentelor de a economisi, a investi, a munci mai mult si a inova. Desi influentele cele mai puternice sunt determinate de ratele marginale de impozitare, la nivel agregat cuantificarile se pot face numai prin niveluri medii.

Concluzia ce poate fi conturata in ceea ce priveste nivelul ratelor de impozitare este urmatoarea: in timp ce efectele pe termen scurt ale cresterii ratelor de impozitare asupra preturilor par sa fie indecise, depinzand de multe alte variabile nominale, efectele pe termen lung par sa fie negative, restrangand oferta de factori de productie, diminuand economiile, investitiile si incetinind cresterea economica. Mai mult, pe termen scurt efectele deflationiste ale ratelor de impozitare inalte (in multe cazuri compensate de efectele inflationiste ale impozitelor) sunt insotite de o scadere pe termen scurt al productiei.

Concluzia generala este aceea ca daca se analizeaza atat efectele asupra cererii (deflationiste), cat si asupra ofertei (inflationiste), cresterea ratelor de impozitare nu mai apare ca un mijloc eficient de combatere a inflatiei.

Aceasta nu inseamna ca acest instrument al politicii economice trebuie abandonat, ci inseamna ca trebuie acordata mai multa atentie reducerii cheltuielilor, care poate avea un impact antiinflationist mai puternic (printr-un multiplicator mai mare) si un efect mai mic asupra poductiei decat impozitele. In al doilea rand trebuie evaluate acele conditii in care cresterea ratelor de impozitare nu va fi urmata de scaderea productiei pe termen lung. Legatura pozitiva intre ratele mai scazute de impozitare si cresterea economica s-a stabilit pe baza rate medii efective de impozitare. Ca atare, pot exista situatii in care “calitatea” sistemului de


impozite poate compensa efectele contractioniste ale cresterii ratelor de impozitare.

Cel putin doi factori pot determina ca sporire a sarcinii fiscale efective (impozite/PIB) sa poata fi asociata cu cresterea economica:

- Presiunea anterioara a imprumuturilor guvernamentale. Daca aceste imprumuturi anterioare (bancare sau nebancare) au impiedicat accesul multor intreprinderi private pe piata capitalului, atunci, o reducere a cererilor sectorului public pentru creditul disponibil (ca urmare a cresterii impozitelor), ar putea stimula, pe termen lung, investitiile sectorului privat.

- Structura impozitelor. O tara cu un raport impozite/PIB ridicat, dar cu o structura favorabila poate intrece performantele de crestere ale unei tari cu un raport impozite/PIB mai redus, dar care descurajeaza activitatile promotoare ale cresterii, sau impun rate inalte de impozitare celor mai productive si inovative segmente ale populatiei.

Cele doua situatii in care cresterea ratelor de impozitare ar putea fi asociata cu cresterea economica, trebuie judecate si din perspectiva scopului initial al cresterii ratelor de impozitare: stabilirea preturilor. In cazul discutiilor aprinse privind efectele impozitelor asupra preturilor, ofertei fortei de munca, economisirii si evaziunii, pare sa existe un consens, formulat in termeni generali, ca o crestere a ratelor de impozitare poate conduce la o crestere a veniturilor bugetului, cand nivelul impozitarii si al ratelor de impozitare ramane relativ scazut. O crestere mai mare a ratelor de impozitare sporeste rata evaziunii aducand venituri fiscale mai scazute (datorita stimularii economiei subterane sau neraportarii veniturilor), ceea ce pune in pericol scopul initial al stabilizarii preturilor. In aceasta situatie, veniturile fiscale necesare pentru a reduce deficitul nu pot fi crescute, presiunile inflationiste exercitate de deficit raman active.

Efectele asupra fortei de munca. Cresterea ratelor de impozitare influenteaza oferta si alocarea

factorilor de productie in mod indirect prin intermediul comportamentelor pe care le determina. Sensurile in care se exercita influentele nu pot fi determinate fara ambiguitate.

Cresterea ratelor de impozitare afecteaza atat ratele medii cat si pe cele marginale. Asa cum se argumenteaza in diferite studii realizate incepand cu anii 70, reactiile fata de cele doua tipuri de rate sut diferite. O crestere a ratelor medii este asociata mai degraba cu un efort de munca mai mare din moment ce forta de munca lucreaza mai mult pentru a compensa pierderile de venit datorita impozitelor marite. In schimb, o crestere a ratelor marginale va determina muncitorii sa prefere mai mult timp liber din moment ce acesta devine mai ieftin, decat sa intensifice


eforturile pentru a compensa pierderea de venit. Efectul determinat de cresterea ratelor de impozitare a veniturilor pare sa aiba la randul sau, un efect nedeterminat asupra productiei, efortul celor care sunt determinati sa lucreze mai mult putand fi compensat de timpul liber suplimentar pentru care opteaza altii.

Alte doua concluzii intemeiate statistic au adus un spor de determinare:

- persoanele cu venituri mici sunt determinate sa lucreze mai mult printr-o crestere a impozitelor, iar prsoanele cu venituri mari sunt determinate sa lucreze mai putin;

- elasticitatea veniturilor persoanelor de sex feminin, tinere nemaritate in raport cu impozitele este mica, in timp ce elasticitatea in cazul femeilor maritate, al muncitorilor (barbati) tineri si batrani este substantiala. Pe baza acestor observatii se poate spune ca productia este afectata de cresterea ratelor de impozitare a veniturilor. Evident, o reducere a impozitelor determina o crestere a productiei. Daca, totusi, o crestere a ratelor de impozitare a veniturilor este considerata inevitabila pentru echilibrarea bugetului, atunci urmatoarele masuri ar trebui avute in vedere pentru a atenua efectele negative: - conceperea modificarii ratelor de impozitare astfel incat cresterea sa afecteze mai mult ratele medii de impozitare decat pe cele marginale, pentru a beneficia de un declin minim in oferta de forta de munca;

- dezvoltarea de masuri antiinflationiste in alte zone ale politicii pentru a combate o crestere a preturilor determinata de costurile suplimentare atrase de reducerea factorilor de productie sau de mai proasta lor alocare, induse de o crestere a ratelor de impozitare

Efecte in alocarea resurselor. Nu numai nivelul ofertei fortei de munca si de economii este

afectat de impozite. Cresterea impozitelor poate avea afecte chiar mai importante prin realocarea resurselor pe care o determina. Efectele de realocare depind in primul rand de ratele marginale de impozitare si de durata aplicarii unor rate inalte de impozitare. Forta de munca este elastica in raport cu impozitele. Fluxurile migratorii pot creste rapid dinspre sectoarele in care angajamentele privind munca sunt puternic impozitate, catre cele care sunt impozitate mai putin. Cand intre sectoarele oficiale nu exista asemenea discriminari, ratele inalte de impozitare determina migrarea catre zonele subterane ale diferitelor sectoare.

Efectul de realocare ineficienta a economiilor poate fi si mai mare

in cazul fortei de munca. Migrarea muncii este constransa de factori ca relatiile personale, costul migrarii, schemele de pensionare etc.


Economiile pot fi realocate la costuri foarte scazute si impersonal. Alocarea economiilor este in mod evident distorsionata de impozitele inalte asociate cu rate marginale mari, mai ales in cazurile in care veniturile sunt distorsionate de rate inalte ale inflatiei. In acest caz, economiile sunt retrase din circuitele productive si sunt realocate pentru activitati sau active mai putin impozitate (locuinte, bijuterii) dar si mai putin productive.

Efectele asupra inovarii. Diverse studii au aratat ca schimbarile tehnice au determinat,

alaturi de capital si forta de munca, cresterea economica. Schimbarea tehnica include imbunatatirea tehnologiilor si a managementului si inovarea de produs.

Impozitele mari restrang resursele, in timp ce impozitele scazute pe venitul corporatiilor si pe venit personal permite vanzatorilor sa dispuna de resurse si stimulente pentru a lansa noi firme si produse, si sa introduca sau sa dezvolte tehnologiile noi. Aceasta se transforma in cele din urma in avantaj pentru bugetul public. Daca cresterea economica apare in mod rapid ca raspuns la practicarea unor impozite scazute, atunci veniturile cresc si noi oportunitati sunt create pe piata interna, astfel stimulandu-se cresterea productiei. Aceasta, in schimb, plaseaza platitorii de impozite in clase de impozitare mai inalte si permite Guvernului sa obtina mai multe venituri cu care sa acopere cresterea cheltuielilor pentru servicii si investitii in timp ce mentin ratele de impozitare la niveluri relativ scazute.

Actiunea parghiilor economico-financiare consta nu numai in trezirea interesului economic al participantilor la procesele economice in realizarea anumitor obiective, dar si in sanctionarea materiala a acestora, in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau contractuale.

Asadar, parghiile economico-financiare ocupa un loc important in mecanismul de functionare a economiei si se comporta ca metode economice de conducere. Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative, care se completeaza reciproc.

1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul de decizie a

agentilor economici


Fiscalitatea in datele de mediu ale intreprinderii, cu acelasi titlu ca elasticitatea cererii sau natura pietei, intrucat, in functie de aceasta variabila este ales modul de finantare al activitatii, modul de amortizare si structura juridica.

Importanta cantitativa a prelevarilor catre autoritatea publica conduce la nivelul agentilor economici la cautarea unor efecte care se dovedesc contradictorii si complementare.

Fiecare interprindere este atinsa in structura si obiectivele ei, intr-un mod direct de interventiile legiuitorului, ceea ce antreneaza distorsiuni in comportamentul acesteia, care sunt rezultatul presiunii fiscale corectate de capacitatea de a se adapta la astfel de influente. Prima dimensiune este o atitudine psihologica a decidentilor vis-a-vis de impozite. Atitudinea psihologica a factorilor de decizie se inscrie intr-un cadru mai general, respectiv cel al pozitiei cetatenilor in fata impozitelor.

Din acest punct de vedere impozitele directe sunt rareori percepute la finantarea cheltuielilor publice, ci ca o prelevare impovaratoare, care genereaza o larga injustitie sociala. Toate categoriile de contribuabili se simt excesiv imopzitate, inclusiv acelea care, prin situatia lor financiara, au multiple posibilitati de influentare a bazei impozabile si prin aceasta, suma impozitului.

Daca se ia in calcul aspectul psihologic, efectul impozitului depinde de cel putin 5 variabile: suma reala a impozitului, capacitatea factorului de decizie de a evalua sarcina fiscala reala, atitudinea aceluiasi factor de decizie fata de stat, capacitatea de a utiliza regulile administrative in favoarea firmei.

Referitor la impozitele datorate de intreprindere, esential este faptul ca acestea sunt achitate in mod diferit de contribuabilii care compun firma respectiva. Actionarii sunt direct vizati de impozitul pe profit. La modul general atunci cand exista o diferenta intre impozitarea profiturilor distribuite si a celor nedistribuite, se va cauta plusvaloarea de actiuni.

Cand impozitul pe profit devine superior celui pe venit atunci se va incuraja renumerarea efectiva a capitalului prin salarii si onorarii artificial marite.

Deducerea dobanzilor la imprumuturi din venitul impozabil al firmei ii determina, cel mai adesea, pe gestionarii acesteia sa privilegieze imprumutul ca sursa de finantare a activitatii. Cresterea taxei marginale asupra profitului poate creste sau reduce activitatea lucratorilor si a angajatilor.

Instituirea de impozite si cheltuieli sociale asupra salariilor duce la cresterea costului relativ al muncii in raport cu capitalul, dupa tipul de impozit si cheltuieli sociale, actionarii, managerii si angajatii firmei fiind afectati in moduri diferite.


In raport cu timpul, se distinge o caracteristica a sarcinilor fiscale ale intreprinderii: aceea ca sunt datate. Decalajul intre venituri si plata impozitului aferent modifica actiunea impozitului asupra intreprinderii, decalajul putand fi accentuat de inflatie ca urmare a veniturilor si cheltuielilor cu caracter fiscal.

Analiza temporala a fiscalitatii demonstreaza in mod egal ca firma este in masura sa conserve rezervele de evaluare care apar si care sunt impozitate numai in momentul realizarii lor.

Teoria bilantului, care masoara venitul ca diferenta intre activele nete de la sfarsitul si inceputul perioadei, nu este complet aplicabila pe plan fiscal, datorita faptului ca exista castiguri virtuale in capital, dificil de contabilizat. Rezulta astfel, ca venitul periodic al unui agent economic nu poate fi calculat, niciodata, cu exactitate.

In comportamentul agentilor economici se pot manifesta, sub influenta fiscalitatii, o serie de modificari si de schimbari, ceea ce genereaza distorsiuni fiscale. Acestea conduc la modificarea starii initiale a firmei, stare considerata normala inainte de interventia presiunii fiscale. In raport cu alegerea structurii juridice si a obiectului de activitate, poate opera o clasare a distorsiunilor fiscale in functie de nivelul la care se manifesta: in structura firmei si in deciziile de gestiune.

Se poate considera ca structura functiei de productie este, in parte, determinata de natura activitatii si este supusa cheltuielilor sociale, impozitului pe salarii si impozitelor locale. Pentru intreprinderile de mica dimensiune numarul de salariati poate modifica taxa cheltuielilor sociale, in timp ce cifra de afaceri poate defini modalitatile de percepere a impozitului de profit. Mai mult, asezarea impozitului pe profit poate varia in functie de modul de finantare a activitatii.

In acelasi registru al influentei fiscalitatii directe asupra deciziilor adoptate de intreprindere, pot fi mentionate destinatiile unor parti din profit care produc reduceri proportionale ale sarcinii fiscale datorate, cum este in cazul reinvestirii unei parti din profit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricatie, pentru extinderea activitatii si pentru investitii destinate protejarii mediului inconjurator.

Potentialul intreprinderii, format din ansamblul mijloacelor sale de productie, de vanzare sau distribuire a serviciilor, este afectat si de impozite precum impozitul asupra terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul asupra cladirilor si contributiile generate de plata salariilor.

Pentru a putea fi competitiva, intreprinderea supusa unei impozitari directe, trebuie sa-si optimizeze sarcina fiscala. In acest scop, este necesar ca gestionarii entitatilor economice sa dispuna de instrumente accesibile pentru a se afla in conformitate cu legislatia fiscala.


Un impozit este cunoscut daca sunt stabilite: categoriile impozabile, baza impozabila si cota aplicata, variabile care depind, la randul lor, de o serie de parametri. Categoria impozabila poate fi definita in functie de urmatoarele variabile: natura activitatii profesionale, forma juridica, localizarea, data crearii intreprinderii, plata unui alt impozit, numarul de salariati, natura juridica a operatiunilor, destinatia produsului, natura produsului, durata de posesie a bunurilor.

Baza impozabila sau asieta impozitului ia in considerare elemente valorice precum: valoarea bunurilor, suma salariilor sau a veniturilor, capacitatea cilindrica a autovehiculelor etc. In fine, cota de impozitare este influentata de nivelul de responsabilitate ierarhica, de natura veniturilor si de o multime de parametri ce influenteaza baza impozabila.

[1] Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit2 Legea nr. 73/1996 privind aprobarea O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit 1 Ordonanta nr. 73/27.08.1999 privind imopzitul pe venit publicat in M.Of. nr. 409/31.08.19991 Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

CAPITOLUL 2 ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI

PE PROFIT 2.1. Evolutia impozitelor pe profit

Reforma fiscala, componenta a reformei economice si sociale, urmareste construirea unui sistem fiscal coerent si eficient pentru a putea face fata cerintelor la economia de piata. Regimul comunist a renuntat la clasificarile si principiile traditionale ale impunerii pentru a masca cat mai bine metoda de comanda a preluarii fortate la buget a intregului venit net care depasea necesitatile minime ale intreprinderilor de stat. Numai in cadrul relatiilor statului cu sectorul cooperatist si cel particular s-a aplicat o anumita politica fiscala, dar avand o pondere redusa in economia nationala,


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_I_834.htm#_ftnref3%23_ftnref3



aportul lor este neglijabil. De aceea este dificil a inchega un nou sistem fiscal viabil si eficient. Totusi , acest lucru trebuie realizat, deoarece in cazul economiei de piata in care toti agentii economici sunt in majoritate autonomi, statul nu-si poate realiza veniturile sale prin metode administrative (de comanda), ci prin parghii fiscale. Printre cele mai importante masuri de constituire a unui sistem fiscal s-a numarat si adoptarea Legii impozitului pe profit[1]. Inaintea acestei legi agentii economici erau supusi unui sistem fiscal diferentiat. Astfel, de exemplu, unitatile economice de stat datorau impozitul pe beneficiu cu cota minima de 54% si cea maxima de 95% , cooperativele mestesugaresti erau impuse cu cota intre 21,5% si 90%, iar cele de consum si de credit cu 25%, CEC datora 70%, Loto 100% iar Administratia Asigurarilor de Stat 60% din beneficiu, societatile mixte datorau 30% intreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ plateau intre 10% si 50% din beneficiu. Impozitele datorate de persoanele juridice erau diferite nu numai din punct de vedere al categoriilor de cote de impunere, dar si in ceea ce priveste nivelul acestor cote, baza impozabila, calculul impozitului si alte elemente ale impunerii. Deci, cu alte cuvinte, agentii economici din sfere diferite de activitate plateau impozite cu sume diferite. Aparitia Legii impozitului pe profit, a creat premisele constituirii unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de toate persoanele juridice, asigurand participarea tuturor agentilor economici la formarea veniturilor bugetului public in raport cu marimea profitului obtinut, clasificand subiectii si baza de impozitare, stabilind unele facilitati fiscale, relativ stimulative. In aceste conditii, ponderea impozitului pe profit in produsul intern brut a scazut in mod simtitor de la 5,3% in anul 1991, la 3,6% in anul 1993. S-a apreciat ca a fost favorizata proliferarea scutirilor de impozit (care s-a acordat uneori in cascada la aceeasi contribuabili), a lipsit un sistem de ajustare neutra, in raport de evolutia inflatiei, a activelor si pasivelor societatilor comerciale in scopuri fiscale, ceea ce a dus la erodarea bazei de impunere. Rezultatul acestei politici a fost ca, societatile private si mixte aproape ca nu au platit impozit, fapt care a costat bugetul statului cu sume reprezentand 3.0% din produsul intern brut. La aceasta s-a adaugat si faptul ca prin dorinta de a atrage investitiile straine s-a acordat un tratament fiscal discriminatoriu fata de investitorii autohtoni. Scutirile intre 2-5 ani acordate acestora in comparatie cu 6 luni - 5ani pentru intreprinzatorii romani, nu au constituit facilitati pentru atragerea de capital strain, ci bariere, cel putin din doua motive:


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_II_833.htm#_ftn1%23_ftn1

- pentru profitul scutit in Romania, investitorii straini platesc impozit in tara de rezidenta, de regula cu cote mult mai mari, sau cotele din conventiile de evitare a dublei impuneri; - se transfera in acest fel dreptul de impunere a statului roman, tarilor de origine ale investitorilor straini, astfel ca fiscul din aceste tari isi asigura cresterea veniturilor sale pe seama profiturilor realizate in Romania. Consecinta acestor facilitati discriminatorii, acordate investitiilor straine, a determinat proliferarea intr-o proportie covarsitoare a societatilor comerciale cu participare straina avand un suport strain redus la capitalul social, respectiv intre 2 dolari si 1000 dolari. Aceste societati au avut profituri foarte mari care au fost transferate in strainatate fara a fi impozitate in tara noastra, ceea ce echivaleaza cu export de produs national. Tranzitia la economia de piata si dobandirea calitatii de membru asociat al Uniunii Europene au impus restructurarea sistemului fiscal, inclusiv a impozitului pe profit si armonizarea legislatiei fiscale cu principiile si procedurile adoptate de membrii Uniunii, ca o conditie a obtinerii de catre Romania a calitatii de membru cu toate drepturile aferente. Astfel, incepand cu data de 1.01.1995[2] s-au facut unele modificari cu privire la conceptia de impunere a profitului, baza de impozitare poate fi corectata in functie de nivelul inflatiei, scutirile de impozit au fost eliminate atat pentru investitorii straini cat si pentru investitorii romani, se reglementeaza amortizarea accelerata a mijloacelor fixe, iar cotele de impozitare se prezentau conform tabelului de mai jos.

Tabel nr.2 privind cotele de impunere a profitului impozabil pana la 29.12.1999

38% cota normala de impunere a profitului impozabil38% + kx22% pentru contribuabilii care obtin venituri din jocuri de noroc, baruri si cluburi de noapte (k reprezentand ponderea veniturilor realizate din aceste activitati in volumul total al veniturilor)80 % asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva, in cazul Bancii Nationale a Romaniei



38% + 6.2% asupra profitului impozabil al unei persoane juridice straine realizat printr-un sediu permanent in Romania25% cota impozit profit pentru contribuabilii care realizeaza anual cel putin 80% din venituri din agricultura si organizatiile cooperatiei de consum

Ulterior aceasta lege a suferit unele modificari[3]. Incepand cu 29.12.1999 s-a stabilit cota de impozitare a profitului obtinut de persoanele fizice si persoanele juridice la nivelul de 25% - cota care este valabila si in prezent, cu unele exceptii analizate in capitolul III.3. 2.2 Teorii moderne ale repercursiunii impozitului pe profit Impozitarea beneficiului este una din preocuparile permanente ale managerilor intreprinderilor si reprezinta, in acelasi timp, o variabila economica fundamentala din viata curenta a agentului economic. Pentru desprinderea unor concluzii referitoare la efectele economice ale impozitului pe profit, este necesara parcurgerea mai multor stadii, respectiv teoria presiunii fiscale trebuie sa fie precedata de teoria incidentei. Aceasta din urma este "o adevarata strangulare pentru intreaga teorie a efectelor impozitelor". In timp ce teoria economica traditionala demonstreaza ca repercursiunea impozitului pe beneficiu nu este posibila decat pe termen scurt si nu este previzibila decat pe termen lung, teoria financiara moderna, stimulata de studii econometrice, comporta judecati mai nuantate.

TEORIA CLASICÃ

In formularea sa cea mai veche, cea de pana la David Ricardo, teoria

economica nega posibilitatea unui transfer al impozitului pe profit.Aceasta teorie, de fapt, pornea de la ipoteza concurentei pure si perfecte, respectiv a situatiei in care cererea si oferta tuturor produselor si factorilor de productie se caracterizeaza prin fluiditate si atomocitate. In asemenea conditii, intreprinderea considera pretul pietei ca o informatie data.

Cautand sa maximizeze profitul sau, aceasta va avea interesul sa vanda o cantitate de produse, astfel incat costul sau marginal sa fie egal



cu pretul, care este determinat de piata. Sub aceasta conditie, si numai sub aceasta, intreprinderea va obtine profit maxim.

O intreprindere are interesul sa produca, dupa teoria clasica, preturi in perioade scurte, astfel incat pretul de vanzare pe piata sa ii permita sa acopere costurile variabile si inca o parte din costurile fixe care, astfel nu sunt definitiv pierdute. Daca pretul pietii este inferior costului variabil mediu, intreprinderea are interesul de a opri intreaga productie. Echilibrul intreprinderii in situatia de monopol, nu este dificil de determinat, pentru ca vanzatorul, in absenta unei forte colective, cum este concurenta, va determina cantitatea si pretul de vanzare care ii va permite obtinerea unui profit maxim, prin egalizarea costului marginal cu venitul marginal. In concluzie, productia firmei, a volumului de productie care asigura maximizarea profitului este cel de la punctul C din grafic. Astfel "maximum de profit economic este atins la acel nivel al productiei la care venitul marginal egaleaza costul marginal". Cand productia firmei atinge punctul C, costul mediu este D si costul total este dat de OC x OD. Venitul mediu este E si venitul total este OC x OE. Profitul economic (supranatural) este (OC x OD ) - (OC x OE ) care este de fapt DEGF, in cadrul desenului de mai jos, fiind hasurata. Grafic nr.1 privind determinarea profitului supranatural


cost marginal

G venit mediu=venit marginal


F productia care asigura

profitul maxim

productia

A C B

Formularea de mai sus prin care se exprima ideea ca profitul este maxim atunci cand venitul marginal egaleaza costul marginal nu este suficienta. In graficul de mai jos, acest lucru se intampla atunci cand productia atinge atat punctul X cat si punctul Y . Grafic nr.2 privind determinarea profitului maxim


cost marginal

venit marginal

productie

X Y

Daca productia firmei este la punctul X si firma va produce in continuare o unitate aditionala de produs, profitul economic al firmei va creste datorita faptului ca costul marginal este mai mic decat venitul marginal. Daca productia firmei este la punctul Y si firma va produce in continuare o unitate suplimentara de produs, profitul ei economic va scadea deoarece costul marginal va depasi venitul marginal. Deci, punctul Y este cel la care productia maximizeaza profitul. Profitul economic este, in concluzie, maximizat atunci cand venitul marginal egaleaza costul marginal, iar curba costului marginal este in crestere. Se pune problema daca exista posibilitatea transferarii impozitului pe profitul societatii. Atentia trebuie indreptata catre baza impozitului.


Se disting patru moduri de asezare posibila pentru impozitul pe profit: - productia bruta, sau suma vanzarilor; - beneficiile brute; - beneficiile nete; - profiturile. Daca impozitul este asezat asupra productiei brute, sau asupra vanzarii, iar piata este de tip concurential, impozitul este, in mod obisnuit, repercutat asupra consumatorilor, in totalitatea sa, fara cazuri particulare. Alegerea unei astfel de baze de asezare a impozitului risca sa majoreze pretul peste suma bruta a impozitului, pentru ca la acestea din urma, trebuie sa se adauge dobanzile aferente sumelor necesare pentru plata efectiva. Un impozit asezat asupra profiturilor brute, atunci cand piata se afla in concurenta perfecta sau de monopol, trebuie sa se repercuteze, in functie de raportul dintre elasticitatea cererii si elasticitatea ofertei. Un impozit de o suma fixa ce loveste un monopol afecteaza profiturile acestuia dar nu modifica, in perioade scurte, configuratia curbelor, deci el nu se repercuteaza. Daca piata este concurentiala, pe termen lung se va produce o majorare de pret. Impozitul pe beneficiul net, este astfel, singurul care merita titlul de impozit pe profit. Un impozit general sau universal asupra profitului, in sensul unui impozit uniform asupra profiturilor, nu exista decat daca se vorbeste de un impozit general uniform asupra tuturor capitalurilor. Un astfel de impozit general nu este, insa niciodata susceptibil de a se repercuta. Impozitul pe profit actioneaza indiferent care este sectorul de activitate al intreprinderii. Orice profit realizat, indiferent in ce sector, se va reduce proportional cu cota de impozitare. Aceasta semnifica faptul ca nu exista nici un interes de a efectua deplasari, de la un sector de activitate la altul, pentru a scapa de impozit. Impozitul pe profit nu este, prin urmare, repercutabil. Teza imposibilitatii unei repercursiuni a impozitului are o consecinta foarte importanta, pentru ca ea permite rezolvarea controversei cu privire la baza de impozitare (venituri brute sau nete) si cu privire la tipul pietei (piata de concurenta sau piata de monopol), retinandu-se cea de-a doua solutie. Referitor la aceasta, trebuie subliniate doua aspecte : - teoria traditionala a firmei este construita pe ipoteza cautarii profitului maxim; - forma juridico-economica a tuturor intreprinderilor este aceeasi. Ipoteza de maximizare a profitului antreneaza o alta, relativa la rigoarea calculului pretului. Din acest punct de vedere, gestionarea "punctului mort" pe care il calculeaza contabilitatea este larg utilizata.


Astfel, cautarea profitului maxim se reduce la simpla cautare a profitului . Mai mult, contributiile la analiza organizatiilor au aratat ca obiectivul obtinerii de profit, nu este singura motivatie a echipelor de conducatori ale marilor intreprinderi. In schimb, teoria traditionala presupune ca impozitul pe profitul societatii este general, numai ca diferitele sectoare de activitate sunt compuse din intreprinderi a caror forma juridica este foarte variata. Din aceste forme juridice diferite decurg obligatii fiscale diferite care se afla la originea opozitiei economice: intreprinderile aceluiasi sector nu recepteaza toata fiscalitatea, in aceeasi masura si se prezinta pe piata in situatii diferentiate. In cadrul acestei teorii traditionale, trebuie remarcat faptul ca antreprenorul are un rol extrem de pasiv. El suporta pretul determinat aproape independent pe piata, spera un profit pur, dar nu poate face nimic pentru realizarile lui. Astfel, intr-o asemenea viziune, epurata de elemente ale sistemului capitalist, profitul, sanctiunea sistemului scapa de sub orice control ce vine din partea intreprinzatorului sau, dupa cum arata C. Cosciani: "motivatia principala rezida in faptul ca beneficiul este privit ca un venit suplimentar, pe care si-l asigura intreprinderile, si care, in consecinta, nu intra in formarea costului de productie". Mai mult, atata timp cat se poate vorbi despre faptul ca gestionarul intreprinderii asteapta sa cunoasca rezultatele anuale, pentru a decide asupra investitiilor si surselor de finantare, de asemenea se poate vorbi de un post-profit, prin opozitie cu un ante-profit, pentru care gestionarul activitatii refuza sa ramana pasiv, incercand chiar sa-l determine si sa-l influenteze.

INCERCÃRI DE REVIZUIRE A TEORIEI CLASICE

Autori precum R. Musgrave, M. Krzyaniac, R. Goode, C. Cosciani si altii sunt de acord cu afirmatia conform careia, reformularea teoriei transferului impozitului pe profit provine de la oamenii de afaceri, ce considera acest impozit un cost care greveaza produsele lor. In alti termeni, dupa aceasta teorie, o variatie intervenita in impozitarea profiturilor societatii antreneaza o ajustare a preturilor, astfel incat, impozitul pe profit devine un fel de impozit asupra vanzarilor.

Intreprinderile vor cauta mai putin, sa maximizeze profiturile lor, deci vor fi mai interesate sa vanda la preturi care sa le acopere costurile fixe si variabile, permitand o marja rezonabila a profiturilor. Determinarea preturilor nu se mai realizeaza conform teoriei traditionale prin referinta la costul marginal, ci mai simplu, prin adaugarea unei marje la costul total mediu.


Aceasta teza a fost sustinuta si de alti autori care au aratat ca: "Impozitele societatii sunt costuri. Modul in care ele sunt asezate nu schimba nimic. Costurile trebuie platite de consumatori prin preturi. Impozitul pe profitul societatii este, in fapt, un impozit asupra vanzatorilor".

Daca se iau in considerare, in principal, comertul si industria, se va observa ca industriasii si comerciantii calculeaza remuneratiile lor, proportional cu preturile. In masura in care se majoreaza preturile, ca urmare a prelevarilor fiscale, remuneratiile intreprinzatorilor se vor majora si ele de unde rezulta, cu claritate, ideea unei interconditionari intre fiscalitate, preturi si remuneratii. In fata acestei repuneri in discutie a ipotezei maximizarii profitului, se remarca faptul ca, deciziile oamenilor de afaceri, relativ la pretul produselor lor, sunt influentate aproape invizibil, de forte ale pietei, pe care ei nu si le imagineaza.

Din aceste noi moduri de repunere a problemelor, a decurs o concluzie fundamentala cu privire la intreprinderea marginala; aceasta este intreprinderea al carei beneficiu il lasa pe antreprenorul ei indecis. Notiunea de profit minim, indusa de definitia de mai sus, reclama o alta: cea de orizont economic, care permite luarea in considerare a duratei asupra careia gestionarul intreprinderii face anticipari si isi permite profitul maxim.

In general, teoria moderna a adoptat distinctia intre repercursiunea pe termen scurt si cea pe termen lung, dar, intrucat numai prima dintre cele doua prezinta anumite dificultati, aceasta a fost pe larg studiata. Alaturi de o astfel de distinctie, operanta este si o alta, si anume cea dintre translatia progresiva si cea oblica sau regresiva. Translatia progresiva desemneaza o repercursiune asupra consumatorilor de produse in timp ce translatia regresiva ridica problema repercursiunii asupra factorilor de productie utilizati de intreprindere.

Pe termen scurt, componentele costurilor de productie nu comporta numai elementele constante si elementele variabile ci in egala masura, toate elementele pe care legislatiile fiscale le fac sa intre in beneficiul de exploatare propriu-zis, dar si venituri accesorii ale bunurilor financiare sau mobiliare care figureaza in activ, ca si profituri diverse, precum plusvaloarea.

INFLUENTA IMPOZITULUI PE PROFIT ASUPRA

POZITIEI INTREPRINDERII PE PIATÃ

In conditii de concurenta, intr-o economie de piata orice intreprindere dispune de o anumita putere pe piata. Aceasta putere se traduce prin posibilitatea de a interveni asupra preturilor si asupra cantitatilor vandute cu scopul obtinerii unui beneficiu net superior pe


unitatea de capital investita. Maximizarea profitului conduce intreprinderea la doua atitudini complementare:

- pe termen scurt agentul economic utilizeaza puterea de piata de care dispune printr-un profit superior celui al concurentei perfecte;

- pe termen lung firma investeste in conservarea puterii de piata pentru a-si asigura securitate si profit. Fiscalitatea intervine pentru a reduce profitul firmei, prin intermediul impozitului pe profit. Transferabilitatea impozitelor, pe termen scurt se refera la puterea de care dispune firma, pentru modificarea preturilor sale si a cantitatilor de produse vandute, pentru restabilirea impozitului inainte de impozitare. Pe perioade mai lungi, fiscalitatea intervine in puterea firmei prin aceea ca favorizeaza mijloacele de mentinere sau de crestere a pozitiei acesteia pe piata. Puterea instantanee pe piata se masoara printr-un coeficient L,

unde:

in care:p - pretul practicatmc - costul marginal

Atunci cand pretul este superior costului marginal (p>mc) agentul economic dispune de un anumit grad de putere pe piata, masurat prin capacitatea de a practica un pret superior pretului concurentei perfecte. In aceste conditii - p - este un pret fantoma, ce corespunde utilizarii complete a puterii pe piata, care sa-i asigure cea mai mare securitate. Aceasta se descompune in trei politici complementare: - politica de preturi; - politica de promovare a noilor produse; - politica de cercetare - dezvoltare. Profitul inferior celui normal, care este realizat prin astfel de politici de securitate, nu reprezinta decat un transfer de resurse spre termene mai indepartate. Pentru reorganizarea structurilor sale de piata, prin scaderea numarului de concurenti, practicarea de importante cheltuieli de publicitate si acumularea unei experiente tehnice care sa-i diferentieze produsul si marca, intreprinderea utilizeaza instrumentul fiscalitatii, care asigura o serie de avantaje. Cheltuielile de cercetare - dezvoltare sunt tratate diferit, in functie de reglementarile fiscale in diferite tari dar se constata ca exista o legatura directa intre puterea agentului de piata si cheltuielile sale de cercetare -


dezvoltare, pentru ca fiscalitatea acorda conditii de amortizare privilegiata (cheltuielile cu publicitatea sunt amortizate imediat, iar cele de cercetare - dezvoltare sunt amortizate dupa metoda accelerata). Exista o legatura dialectica intre puterea firmei pe piata si fiscalitate, a doua consolidand-o pe prima, care va dispune astfel de mijloace pentru reducerea aceleiasi fiscalitati. Daca fiscalitatea incurajeaza cheltuielile a caror rentabilitate creste odata cu puterea pe piata, ea contribuie la cresterea acestei puteri care antreneaza translatia partiala a impozitului pe profit asupra clientilor. Obiectivul catre care tinde orice intreprinzator, este pe termen lung supravietuirea firmei sale. Pe termen scurt poate fi urmarita maximizarea unei singure variabile cum ar fi: - maximizarea vanzarilor; - maximizarea veniturilor salariatilor; - maximizarea profiturilor. Agentul economic care-si maximizeaza vanzarile este influentat de impozitul pe profit. Prin maximizarea vanzarilor agentul economic incearca sa-si mentina situatia pe piata, in ceea ce priveste volumul vanzarilor si relatia intre marimea intreprinderii si nivelul salariilor. Intreprinderea care isi maximizeaza vanzarile este influentata de impozitul pe profit daca aceasta obtine un profit minim. Datorita impozitului pe profit, agentul se va orienta catre scaderea cheltuielilor de productie astfel incat sa se obtina egalitatea intre costul marginal si venitul marginal. Fiscalitatea mai poate actiona si asupra veniturilor salariatilor. Daca acestia participa la deciziile intreprinderii, iar profitul dupa remunerarea capitalului este distribuit intre salariati, influenta fiscalitatii este diferita fata de cea a unei intreprinderi care maximizeaza profitul sau destinat actionarilor. S-a demonstrat ca un impozit direct antreneaza o crestere a numarului de salariati si a productiei insotita de o reducere a pretului.

Pe termen lung, impozitul pe profit este transferat asupra consumatorilor ca urmare a fluxurilor de capital care se deplaseaza dinspre sectoarele impozitate catre cele neimpozitate.

Acesta este repercutat asupra pretului, ceea ce antreneaza o scadere a cantitatii produse.

Inlocuirea scopului de maximizare a profitului prin cel de maximizare a vanzarilor, precum si pe cel de crestere a cifrei de afaceri cu cel de obtinere a unui profit minim, reprezinta elemente pe care le revendica intreprinderea pe termen lung. Profitul este un factor al cresterii economice, ceea ce permite finantarea noilor investitii, dar este si o frana in calea cresterii economice, prin aceea ca limiteaza productia la nivelul la care are loc egalitatea intre costul marginal si venitul marginal. Rata de


crestere economica determina un cost al capitalului legat de riscul pe care-l antreneaza o crestere superioara sau inferioara cresterii pietei in general.

Ea actioneaza si asupra ratei profitului odata cu cresterea costului de productie. Daca factorii de crestere ai firmei sunt interdependenti, fiscalitatea actioneaza asupra optimului modificand costul capitalului si relatia dintre cota de impozitare a profitului si rata de crestere prin introducerea de incongruente in finantarea cresterii economice.

2.3. Platitorii impozitului pe profit In categoria platitorilor impozitului pe profit denumiti in

continuare contribuabili se incadreaza o serie de persoane juridice si fizice.

Sunt obligati la plata impozitului pe profit conform legislatiei[4]

urmatorii contribuabili:- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din

orice sursa, atat din Romania cat si din strainatate;Din aceasta categorie fac parte: regiile autonome indiferent de

subordonare, societatile comerciale, indiferent de forma juridica de organizare si forma de proprietate, societatile agricole, organizatiile cooperatiste, institutii financiare si de credit si alte asemenea persoane juridice romane;

- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent, cum ar fi: companii, fundatii, organizatii, trusturi sau orice alte entitati similare;

Sediu permanent este acela prin intermediul caruia orice activitate a unei persoane juridice sau fizice straine este total sau partial condusa direct sau prin intermediul unui agent dependent. Se include in acest sediu: un birou de conducere sau de desfasurare a activitatii, o agentie, un magazin, un loc de extractie a petrolului sau gazelor sau alt loc de extragere a resurselor naturale, un santier de constructii sau orice activitate de supraveghere ori consultanta pentru realizarea unui proiect daca au o durata mai mare de 12 luni.



- persoanele juridice si fizice straine atunci cand participa in baza unui contract de asociere la realizarea de activitati in scopul obtinerii de profit.

Sunt considerati platitori, persoanele juridice si fizice straine care participa la orice asociere cu persoane fizice sau juridice romane ce se bazeaza pe impartirea intre asociati a profiturilor rezultate din activitatea desfasurata.

- persoanele fizice si juridice romane partenere intr-un contract de asociere care nu da nastere unei alte persoane juridice, pentru profitul realizat, caz in care impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica;

- institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitatile economice desfasurate in conditiile legii;

- persoanele fizice si juridice romane care participa in orice asociere cu persoane juridice romane ce se bazeaza pe impartirea intre asociati a profiturilor rezultate din activitatea desfasurata.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice

derulate prin contul general al trezoreriei;- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite inclusiv

pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit legii privind finantele publice daca legea nu prevede altfel;

- organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitatile economice ale acestora constituite potrivit prevederilor legale pentru persoanele juridice;

- asociatiile de binefacere;- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special

organizate;- unitatile apartinand cultelor religioase, pentru veniturile obtinute

din producerea si valorificarea obiectelor necesare activitatii de cult, mentionate legal;

- asociatiile si fundatiile atunci cand utilizeaza cel putin 80% din veniturile obtinute din orice sursa, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari si cheltuieli de functionare;

- institutiile de invatamant particular acreditate, si cele autorizate provizoriu, pentru veniturile realizate din activitatea de invatamant, cu conditia utilizarii lor, in scopul dezvoltarii bazei tehnico-materiale;

- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice pentru veniturile obtinute din activitatile economice care sunt utilizate in vederea imbunatatirii confortului si a eficientei cladirii sau pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.


In cazul in care se constata ca persoanele juridice si fizice prezentate mai sus desfatoara activitati economice cu scopul obtinerii de profit, acestia devin platitori de impozit pentru veniturile pe care le realizeaza.

Cota de impozit este de 25% cu unele exceptii prevazute de lege.Contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de

noapte, a cluburilor de noapte si a cazinourilor platesc o cota aditionala de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitati in volumul total al veniturilor.

Cota aditionala de impozit o platesc si persoanele fizice si juridice pentru veniturile proprii de aceeasi natura, realizate in baza contractelor de asociere in participatiune.

Pentru Banca Nationala a Romaniei, cota de impozit este de 80% si se aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva.

Orice majorare a capitalului social efectuata prin incorporarea rezervelor, precum si a profiturilor cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului se impoziteaza cu o cota de 10%.

Obligatia retinerii si varsarii impozitului cade in sarcina societatii comerciale odata cu inregistrarea la registrul comertului a modificarilor respective.

2.4 Masa profitului impozabil

Diferenta intre veniturile contribuabilului si cheltuielile aferente veniturilor realizate cu exceptia cheltuielilor nedeductibile reprezinta profitul impozabil. Contribuabilii au obligatia de a inregistra in evidenta contabila ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestarilor de servicii facturate si a lucrarilor executate si alte castiguri indiferent de sursa. In vederea determinarii profitului impozabil se iau in calcul toate castigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investitiile financiare. In cazul livrarii de bunuri mobile, in baza unui contract de vanzare cu plata in rate, precum si in cazul contractelor de leasing financiar valoarea ratelor scadente se inregistreaza la venituri impozabile, la termenele prevazute in contract.

In contabilitate, veniturile inregistrate vor trebui sa cuprinda:


Venituri din exploatare:- vanzari de produse si marfuri;- servicii prestate ;- lucrari executate si din alte activitati;- din productia stocata;- din productia de imobilizari;- din subventii de exploatare;- alte venituri sau castiguri din exploatare. Venituri financiare:- venituri din participatii;- titluri de plasament;- actiuni;- diferente de curs valutar;- dobanzi;- scontari;- creante imobilizate;- alte venituri financiare. Venituri exceptionale incasate din:- operatiuni de gestiune (despagubiri si penalizari);- operatiuni de capital (subventii pentru investitii virate la venituri din cedarea actiunilor);- alte venituri exceptionale. Veniturile neimpozabile, conform legislatiei, sunt structurate astfel:- dividendele primite de catre o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica romana sau straina;- diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la societatea la care se detin participatiile;- venituri respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din incasarea creantelor, dupa caz, ca urmare a transferului de actiuni sau de parti sociale de la Fondul Proprietatii de Stat conform conventiilor;- rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau din veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.


Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor vor trebui sa

cuprinda: Cheltuieli de exploatare cu:- materii prime;- materiale si marfuri;- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti;- cheltuieli de personal;- cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate;- alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cheltuielile privind impozitul pe profit. Cheltuieli financiare:- cheltuieli pentru titlurile de plasament cedate; - cheltuieli din diferente de curs valutar;- cheltuieli cu dobanzile;- pierderi din creante legate de participatii;- alte cheltuieli financiare. Cheltuieli exceptionale, respectiv cheltuielile privind

operatiunile de capital si cele din operatiunile de gestiune.

Cheltuielile aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor legale, sunt considerate deductibile si ajuta la determinarea profitului impozabil. Legislatia in vigoare mai permite deducerea urmatoarelor sume: - sumele utilizate pentru construirea sau majorarea fondului de rezerva in limita a 5% din profitul contabil anual, pana cand acesta va atinge 20% din capitalul social; - sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor peste limita legala, cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva potrivit legii, privind activitatea bancara, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare create conform dispozitiilor legale in materie, precum si a fondului de rezerva in limita a 5% din profitul contabil anual pana cand acesta va atinge a cincea parte din capitalul social; - contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala reglementate prin legislatia in vigoare; - cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si a bunurilor imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate sunt deductibile la aceleasi termene scadente prevazute in contractele incheiate intre parti, proportional cu valoarea ratei inregistrate in valoarea livrarii.


Conform legii sunt deductibile si urmatoarele cheltuieli: - cheltuieli efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizand mijloace de informare in masa, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare, in baza unui contract scris; - cheltuieli determinate de efectuarea unor lucrari de interventii pentru reducerea riscului seismic al cladirilor si locuintelor aflate in proprietate sau administrare potrivit reglementarilor legale in vigoare, care prezinta clasa I de risc seismic; - cheltuielile privind transportul si cazarea salariatilor ocazionate de delegarea, detasarea si deplasarea acestora in tara si strainatate. Sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative; - cheltuielile privind tichetele de masa, acordate de angajatori in limitele valorii nominale prevazute de legea acordarii tichetelor de masa. Aceste cheltuieli sunt deductibile potrivit prevederilor legii bugetare anuale. Cheltuielile cu exploatarea zacamintelor naturale, de natura decopertarilor, exploatarilor, forarilor, dezvoltarilor care nu se finalizeaza in obiective economice ce pot fi exploatate, se recupereaza in urmatorii ani din veniturile realizate din exploatare. Contribuabilii care achizitioneaza incepand cu data de 1.01.2000 echipamente tehnologice (masini, utilaje, instalatii de lucru) si mijloace de transport cu exceptia autoturismelor, beneficiaza de o deducere, din profitul impozabil aferent exercitiului financiar, a unei cote de 10% din pretul de achizitie al acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care se realizeaza achizitia, numai din punct de vedere fiscal, prin inscrierea la cheltuieli deductibile in declaratia de impunere a sumelor respective. In situatia in care se realizeaza pierdere, acesta se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani. Unele cheltuieli nu sunt deductibile fiind expres prevazute de lege: - cheltuieli cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent precum si din impozitele platite in strainatate. Sunt nedeductibile si impozitele cu retinere la sursa platite in numele persoanelor fizice si juridice ca nerezidente pentru veniturile in Romania; - amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile datorate catre autoritatile romane, altele decat cele prevazute in contracte economice. Amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritatile straine sau in contul contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente in Romania sunt cheltuieli nedeductibile;


- cheltuieli de protocol care depasesc limita de 1% aplicata asupra diferentei rezultate, inclusiv accizele mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului; - cheltuieli cu diurna, care depasesc limitele legale stabilite pentru institutiile publice; - sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala, cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare create conform prevederilor legale in materie, precum si a fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul contabil anual pana cand acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat. Sunt nedeductibile si sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de catre societatile de asigurare si reasigurare pentru contractele cedate in reasigurare; - sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale ; - sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile Legislatia in vigoare[5] privind modificarea legii bugetului de stat pe anul 1999 sunt prevazute limitele procentuale pentru efectuarea unor cheltuieli din profitul realizat. Regiile autonome si societatile comerciale pot efectua anual, in limita unei cote de pana la 2,5% aplicata asupra fondului de salarii realizat anual, cheltuieli care sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pentru functionarea corespunzatoare a unor activitati sau unitati aflate in administrarea acestora si anume: - dispensare; - cabinete medicale; - servicii de sanatate acordate in cazul bolilor profesionale si al accidentelor de munca pana la internarea intr-o unitate sanitara; - gradinite; - crese; - cantine; - camine de nefamilisti; - cluburi sportive. Unitatile de mai sus pot aloca sume, conform cotei stabilite, astfel: - acoperirea partiala a transportului de la locul de munca al salariatilor; - suportarea partiala a costului biletelor de tratament sau odihna, pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora; - acordarea de ajutoare unor salariati care au suferit pierderi insemnate in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale; - acoperirea unei parti din cheltuieli, in cazul unor boli grave sau incurabile. Alte cheltuieli nedeductibile:



- cheltuielile privind bunurile, de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, precum si pentru activele corporale pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor, altele decat cele din productia proprie, acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, dar si taxa pe valoarea adaugata nedeductibila, aferenta cheltuielilor care depasesc limitele prevazute de lege; - cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat; - orice cheltuiala facuta in favoarea actionarilor sau asociatiilor, inclusiv dobanzile platite in cazul contractelor civile in situatia in care nu sunt impozitate la persoana fizica; - sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea partenerului contractual sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decat cele rezultate pe baza decontului intocmit; - cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare inregistrate de un sediu permanent care apartine unei persoane juridice straine, indiferent de faptul ca s-au efectuat in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte, care depasesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent in Romania; - cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc conditiile de document justificativ; - cheltuielile inregistrate de societatile agricole pentru dreptul de folosinta a terenului agricol adus de membrii asociati peste cota de distributie din productia realizata din folosinta acestuia, prevazut in contractul de societate sau de asociere; - cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in vigoare. Incepand cu 1.10.1999 se prevede o limita a sponsorizarii de 5% din baza impozabila. Acelasi nivel se stabileste si pentru actele de mecenat. Totalitatea reducerilor aplicate pentru sponsorizari cumulate cu cele aferente actelor de mecenat nu poate depasi 5%; - cheltuielile cu dobanzile aferente imprumuturilor, altele decat cele acordate de banci si de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depasesc dobanzile active ale bancilor, comunicate de Banca Nationala a Romaniei; - cheltuielile cu servicii, inclusiv de management sau consultanta, in cazul in care nu sunt justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificati prestatorii in legatura cu natura acestora;


- cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, inregistrate la societatea la care se detin participatiile, cu exceptia celor determinate de vanzarea - cumpararea acestora. Profitul impozabil determinat dupa metodologia de mai sus se calculeaza lunar cumulat de la inceputul anului. Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit legal stabilite asupra profitului impozabil stabilit pe baza datelor inscrise lunar in contabilitate.

Dupa cum am aratat cota de impozitare este de 25%, cu unele exceptii prevazute de lege iar profitul impozabil se calculeaza asfel:

In situatia in care in cursul anului in unele perioade se inregistreaza pierderi iar apoi profit, pierderea se recupereaza din profitul realizat in etapele urmatoare. Cand se realizeaza o pierdere anuala, contribuabilul respectiv are posibilitatea legala sa o recupereze din profitul impozabil lunar obtinut in exercitiile fiscale urmatoare fara a depasi cinci ani calendaristici.

referat.clopotel.ro

Impozit pe profit = Profit impozabil x cota de impozitare

Profit = Total venituri - Total cheltuieli + Total cheltuieliImpozabil realizate de aferente veniturilor nedeductibile contribuabil realizate

58

2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi si sanctiunile platitorilor

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul. Ceilalti contribuabili au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie iar pentru luna decembrie adauga o suma echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmand ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil. Banca Nationala a Romaniei si societatile bancare au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiasi an, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, urmand ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil. Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitelor pe profit declarate si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere. Declaratia de impunere se semneaza de catre directorul general sau orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil. Modelul de declaratie de impunere si instructiunile de completare a acesteia sunt cele prevazute in legislatia de specialitate. Daca organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu este corecta, acestea pot face un nou calcul al impozitului, urmand sa comunice in scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia. Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit, de catre organele fiscale, nu este reala, revine contribuabilului, acesta avand in continuare obligatia de a depune declaratia de impunere. Organul fiscal comunica in scris si in cazul cand contribuabilul nu a depus la termen declaratia de impunere sau a furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscala. Contribuabilul trebuie sa plateasca impozitul pe profit, care a fost stabilit pe baza instiintarii de plata la data si locul stabilit in instiintare. Organul fiscal competent poate incheia un acord scris cu contribuabilul, conform caruia acestuia din urma ii este permis sa plateasca impozitul pe profit in rate, impreuna cu majorarile de intarziere


prevazute in aceasta ordonanta daca acordul va facilita incasarea integrala a obligatiei de plata in care sens Ministerul Finantelor va stabili competentele unitatilor fiscale teritoriale. Plata impozitului de mai sus stabilit prin metodologia enuntata se face in lei. In situatiile in care plata veniturilor catre beneficiarul de venit se face in valuta, plata impozitelor, taxelor sau a eventualelor majorari de intarziere si a amenzilor reglementate se efectueaza in lei proveniti din schimb valutar la cursul in vigoare la data platii. Dovada platii impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat se face cu documentul de plata in strainatate de catre contribuabilul care are obligatia de a calcula, retine si varsa impozitul aferent veniturilor in valuta la societatea bancara la care acesta isi are deschis contul in valuta, insotit de documentele de schimb valutar. In toate cazurile, societatile bancare au obligatia virarii sumelor datorate bugetului de stat, in aceeasi zi in care contribuabilul face plata obligatiilor fiscale; in caz contrar, majorarile de intarziere datorate pentru neplata in termen la bugetul de stat sunt suportate de catre banci. Obligatia contribuabililor in cursul anului fiscal este de a depune declaratia de impunere pana la termenele de plata a impozitului inclusiv, urmand ca dupa determinarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual sa depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil. In cazul in care orice suma reprezentand obligatia fiscala nu este platita la data stabilita, contribuabilul este obligat la plata majorarilor de intarziere pentru suma respectiva pe perioada cuprinsa intre termenul de plata si data la care obligatia fiscala este efectuata inclusiv. Asemenea majorari sunt platite si de organul fiscal pentru sumele platite in plus ca impozit de catre contribuabili si nerestituite in termenul prevazut de lege. Declaratia de impunere indeplineste si functia de cerere de plata a impozitului pe profit pentru toate categoriile de contribuabili. Pentru plata majorarilor de intarziere se prevede o cota cu 2% mai mare decat rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale, ce se va stabili trimestrial de catre Ministerul Finantelor, fiind dat publicitatii cu 5 zile inainte de aplicarea acesteia. In cazul unei plati peste suma impozitului datorat s-a introdus cererea de restituire de catre platitor, organul fiscal poate compensa suma respectiva, inclusiv majorarile de intarziere aferente cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului in cauza. Daca contribuabilul nu mai are alte datorii scadente, organele fiscale sunt autorizate prin lege sa restituie acestuia sumele platite in plus


impreuna cu majorarile de intarziere aferente. Restituirea se poate face si din oficiu de catre organul fiscal in cauza . Compensarea sau restituirea se poate face si din oficiu de catre organele fiscale, fara o cerere de restituire prealabila, masura de care trebuie instiintat si contribuabilul. Nu se admit compensari ale impozitului pe profit cu eventuale creante detinute de contribuabili asupra statului, altele decat cele de natura fiscala . Functionarii publici din cadrul unitatilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil. Informatiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai in urmatoarele situatii: - altor autoritati cu atributii fiscale, in scopul realizarii unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale; - unei autoritati din domeniul muncii si protectiei sociale care face plati de asigurari sociale sau alte plati similare; - autoritatilor fiscale ale altei tari in baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri; -autoritatilor juridice competente, potrivit legii. Termenul de prescriptie in legatura cu stingerea obligatiilor privind impozitul pe profit si a celorlalte obligatii fiscale adiacente este de 5 ani de la data cand a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere, adica 25 ale lunii urmatoare perioadei pentru care se datoreaza impozitul. In cazul cererilor introduse pentru compensarea sau restituirea sumelor platite in plus sub forma de impozit peste cele datorate, termenul de prescriptie se pastreaza. Cand are loc evaziunea fiscala, termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor este de 10 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere. Contribuabilii care se considera nedreptatiti in urma impunerii efectuate de organele fiscale, au dreptul sa depuna obiectii, contestatii si plangeri la organele competente. Obiectiile se fac la organul care a dispus controlul iar contestatiile se depun la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat ale judetelor si municipiului Bucuresti in termen de 20 de zile de la data cand a primit instiintarea. Organele fiscale sunt obligate sa se pronunte printr-o decizie motivata care se comunica contribuabilului in termen de 30 de zile de la inregistrare.


Impotriva acestei decizii se pot face plangeri tot in termen de 20 de zile la Ministerul Finantelor care este obligat sa se pronunte intr-o decizie motivata in termen de 40 de zile de la data inregistrarii plangerii. Deciziile de solutionare care se comunica contribuabililor pot fi remise si prin posta, iar data comunicarii este considerata data confirmarii de primire. In situatia in care contribuabilul nu poate lua la cunostinta sau refuza primirea deciziei, se va proceda conform prevederilor Codului de procedura civila, referitoare la inmanarea citatiilor. Cererile de revizuire si contestatiile nu pot avea alt obiect decat cel asupra carora s-a intocmit impunerea si s-au emis decizii de solutionare de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat, judetene sau a municipiului Bucuresti. Organul fiscal care a inregistrat cererile de revizuire sau contestatiile are obligatia ca, pe langa documentele depuse de contribuabil sa completeze dosarul cauzei cu punctul sau de vedere, argumentat fata de sustinerile contribuabililor si sa transmita acestora solutia data. Decizia Ministerului Finantelor poate fi contestata la Curtea de Apel iar impotriva hotararii acesteia se poate face recurs la Curtea Suprema de Justitie in termen de 15 zile de la comunicare. Pentru perioadele de 30 de zile si 40 de zile de solutionare a contestatiilor sau a plangerilor se suspenda obligatia de plata a impozitului contestat si a majorarilor de intarziere aferente. Cererile de revizuire referitoare la impozitul pe profit si majorarile de intarziere introduse la organele fiscale corespunzatoare sunt supuse unei taxe de timbru de 2% dar nu mai putin de 10.000 lei. Plangerile se taxeaza cu jumatate din suma platita pentru contestatiile introduse. Taxa de timbru se datoreaza indiferent daca o alta cerere cu acelasi obiect inregistrata si rezolvata anterior a fost taxata. Daca se constata anumite abateri care potrivit legii penale nu sunt considerate infractiuni ci contraventii, respectiv abateri de la aplicarea prevederilor legale ale impozitului pe profit sunt sanctionate cu amenzi contraventionale. Printre faptele care se sanctioneaza contraventional se includ si urmatoarele: - depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv a declaratiei de impunere se sanctioneaza cu amenda egala cu 1% din impozitul datorat; - depunerea declaratiei de impunere peste termenul prevazut cu o intarziere de peste 30 de zile precum si nefurnizarea informatiilor necesare pentru a determina obligatia fiscala se sanctioneaza cu amenda egala cu 2% din suma impozitului datorat


- neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta se sanctioneaza cu amenda egala cu 3% din impozitul neplatit. Impozitul neplatit reprezinta diferenta dintre obligatia fiscala si suma impozitului platit la data la care contribuabilul era obligat sa o faca - neplata impozitului stabilit prin retinerea la sursa se sanctioneaza cu amenda de 100% din impozitul ce trebuia retinut si varsat. Amenzile stabilite pentru abaterile de mai sus trebuie platite in termen de 5 zile de la ramanerea definitiva a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Lichidarea contribuabililor se poate realiza potrivit procedurilor prevazute in legile in baza carora au luat fiinta. Valoarea activului din bilantul de lichidare, ramase dupa deducerea capitalului social, actualizat in functie de indicele de inflatie de la data varsarii capitalului social pana la data lichidarii, se impoziteaza potrivit dispozitiilor ordonantei si prezentelor instructiuni.

2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului pe profit la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.

Prezentarea societatii

Societatea comerciala "Santierul Naval Constanta" S.A. este o

persoana juridica romana, avand forma juridica de societate deschisa pe actiuni.

Sediul societatii este in Romania, localitatea Constanta, str. Incinta Port nr.1. Sediul societatii poate fi schimbat in alta localitate din Romania, pe baza hotararii Adunarii Generale a actionarilor, potrivit legii.

Mod de constituire: infiintat in anul 1892 prin ordinul Ministerului Lucrarilor Publice. Reorganizarea conform legii1, s-a facut prin preluarea integrala a patrimoniului Intreprinderii de Constructii Navale Constanta. Numarul de inregistrare la Registrul Comertului: J/13/35/11.09.1991, capitalul social fiind de 205.214.025 milioane lei.

Structura actionariatului la data de 31.12.2000FPS - 74,78%



SIF - 5,75%altii - 19,70%.Numarul de personal la data de 31.12.2000 - 3.986 persoane.Scopul societatii este producerea si comercializarea de nave,

repararea navelor maritime si fluviale, promovarea si punerea in aplicare a initiativelor de interes national in domeniul fabricatiei si reparatiilor de nave, domenii conexe si realizarea de profit.

Obiectul de activitate, conform statutului societatii este:- constructia, repararea, comercializarea si dezmembrarea navelor

maritime, fluviale si portuare, asistenta tehnica si service;- constructii si confectii metalice, rezervoare, macarale si repararea

acestora;- efectuarea operatiunilor de comert exterior, proiectare,

engineering, consulting, colaborarea directa cu banci de comert exterior efectuarea operatiunilor de fond valutar participand si convenind direct la operatiuni de credit;

- operatiuni de comision, activitati de import-export si prestatii desfasurate de societate si in cadrul societatii;

- efectuarea diverselor prestatii cu utilaje proprii;- inchirieri de spatii diversilor parteneri din cooperare; - comert interimar cu masini, echipamente industriale navale;- organizarea de agentii bursiere (brokeraj) pentru efectuarea de

tranzactii in cadrul Bursei, in nume propriu sau in numele si pe seama clientilor pe care ii reprezinta in baza unui contract de mandat comercial;

- producerea si comercializarea de oxigen comercial;- efectuarea de transport auto international, servicii de expediere,

intocmirea documentelor, activitati de agent;- desfasurari de activitati cu caracter social in favoarea salariatilor;- colectarea si valorificarea la intern si export a deseurilor

refolosibile si nerefolosibile;- servicii de manevra, acostarea la dana, activitate de pilotaj in

rada, porturi, cai navigabile;- activitatea de cantina, desfacere, produse alimentare in incinta

prin bufete proprii pentru salariati;- activitati mixte (cultura vegetala si cresterea animalelor pentru

consumuri proprii in gospodaria anexa); - inchirieri de terenuri, spatii administrative si mijloace fixe;- organizarea si realizarea de prestari servicii in lei si valuta in

porturi romanesti si straine. Determinarea impozitului pe profit


Studiul este realizat pe baza datelor preluate din bilantul contabil, a contului de profit si pierdere si a celorlalte anexe la bilant intocmite pe anul 2000:

- mii lei -

ACTIVNr.rd.

Sold la:inceputul anului Sfarsitul anului

A B 1 2

A C T I V E I M

O B I L I Z A T E

IMOBILIZARI NECORPORALE Cheltuieli de constituire si de cercetare - Dezvoltare(ct. 201+203-2801-2803-290*)

01 16.266 28.201

Alte imobilizari (ct. 205+207+208-2805-2807-2808-290*)

02 1.775.886 1.306.876

Imobilizari necorporale in curs (ct. 230-293*)

03 - -

TOTAL (rd. 01 la 03) 04 1.792.152 1.335.077IMOBILIZARI CORPORALE Terenuri (ct. 211-2810-291*)

05 288.053.598 288.052.344

Constructii (ct. 2121-2811-291*) 06 527.589.270 516.852.974 Echipamente tehnologice (ct. 2122-2812-291*)

07 12.383.916 11.152.445

Mijloace de transport (ct. 2124-2814-291*)

08 6.980.934 6.359.326

Alte mijloace fixe (ct. 2123+2125+2126-2813-2815- 2816-291*)

09 2.502.297 2.190.341

Imobilizari corporale in curs (ct. 231-293*) 10 11.711.146 13.676.025

TOTAL (rd. 05 la 10) 11 849.221.161 838.283.455

IMOBILIZARI FINANCIARE - TOTAL (ct. 261+262+263+267-269*-296*)

12 218.494 221.760

I. ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 04+11+12)

13 851.231.807 839.840.292

A C T I V E C I R C U L A

STOCURI Stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente (ct. 300+301+308+321+323-322+328- 390-391-392)

14 19.937.849 49.854.375

Stocuri aflate la terti (ct. 351+352+354+356+357+358-395)

15 5.169.115 994.491

Productia in curs de executie (ct. 331+332-393)

16 65.832.667 185.183.772

Semifabricate, produse finite, produse Reziduale (ct. 341+345+346348-394)

17 - -

Animale (ct. 361368-396) 18 - - Marfuri (ct. 371378-4428***-397) 19 227.040 344.738 Ambalaje (ct. 381388-398) 20 7.337 6.416TOTAL (rd. 14 la 20) 21 91.174.008 236.383.792ALTE ACTIVE CIRCULANTE Furnizori - debitori (ct. 409)

22 1.377.823 302.521

Clienti si conturi asimilate (ct. 411+413+416+418-491)

23 46.557.422 23.364.490


N T E

Alte creante (ct. 4111****+425+431**+437**+4282+ 4382+441**+4424+4428**+444**+ 445+446**+447**+4482+4484+451**+ 4581+461+463-495-496)

24 8.453.122 14.371.913

Decontari cu asociatii privind capitalul (ct. 456)

25 - -

Titluri de plasament (ct. 502+503+505+506+508-590*)

26 - -

Conturi la banci in lei (ct. 5121) 27 3.026.999 7.464.744

Conturi la banci in devize,in tara (din ct. 5124)

28 52.498.549 14.197.660

Conturi la banci in devize, in strainatate (din ct. 5124)

29 - -

Casa in lei (ct. 5311) 30 13.998 4.052

Casa in devize (ct. 5314) 31 889 2.450

Acreditive in lei (ct. 5411) 32 - -

Acreditive in devize (ct. 5412) 33 - -

Valori de incasat (ct. 511) 34 - -

Alte valori (ct. 5125+5126+5187+532+542)

35 1.484.325 1.539.234

TOTAL (rd. 22 la 35) 36 113.413.127 61.247.064

II. ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 21+36)

37 204.587.135 297.630.856

CONTURI DE REGULARIZARESI ASIMILATE Cheltuieli inregistrate in avans (ct. 471)

38 1.123.472 1.385.372

Decontari din operatii in curs de clarificare (ct. 473**)

39 - -

Diferente de conversie - activ (ct. 476)

40 69.953.380 118.604.254

III. CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE - TOTAL (rd. 38 la 40)

41 71.076.852 119.989.626

IV. PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR (ct. 169)

42 - -

T O T A L A C T I V (rd. 13 + 37 + 41 + 42) 43 1.126.895.794 1.257.460.774

- mii lei -

PASIVNr.rd.

Sold la:inceputul

anuluiSfarsitul anului

A B 1 2

C A P I T A L U R

Capital social, din care: 52 205.214.025 494.820.719 - capital subscris varsat (ct. 1012) 53 205.214.025 494.820.719

Patrimoniul regiei (ct. 1015.01) 54 - -


I P R O P R I I

Contul intreprinzatorului individual (ct.108)

55 - -

Prime legate de capital (ct. 104) 56 - -

Diferente din Reevaluare (ct.105)

Sold creditor 57 650.667.490 159.929.090

Sold debitor 58 - - Rezerve (ct. 106) 59 4.288.063 4.288.063REZULTATUL REPORTAT Profitul nerepartizat (ct. 107)

60 - -

Pierderea neacoperita (ct. 107) 61 53.297.008 -REZULTATUL EXERCITIULUI Profit (ct. 121)

62 - -

Pierdere (ct. 121) 63 437.441.392 130.701.995

Repartizarea profitului (ct. 129) 64 - - Alte fonduri (ct. 118) 65 6.795.539 6.795.539 Subventii pentru investitii (ct. 131) 66 156.657 144.889

Provizioane reglementate (ct. 141) 67 - -

I. CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 52+54 la 57-58+59+60-61+62-63-64+65 la 67)

68 376.383.374 535.276.305

Patrimoniul public (ct. 1015.02) 69 - -

CAPITALURI - TOTAL (rd. 68+69) 70 376.383.374 535.276.305

II. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI (ct. 151)

71 79.346.381 125.044.714

DATORII

Imprumuturi si datorii asimilate (ct. 161+162+166+167+168+512***+ 5129****+5186+519)

72 524.008.565 308.110.496

Furnizori si conturi asimilate (ct. 401+403+404+405+408)

73 41.925.689 73.263.505

Clienti - creditori (ct. 419) 74 38.643.176 85.877.388

Alte datorii (ct. 112+421+423+424+426+427+4281+ 431+437+4381+441***+4423+4428***+ 444***+446***+447***+4481+4483+ 4485+451***+455+456***+457+4582+ 462+509)

75 65.544.506 128.720.147

III. DATORII - TOTAL (rd. 72 la 75) 76 670.121.936 595.971.536

CONTURI DE REGULARIZARESI ASIMILATE Venituri inregistrate in avans (ct. 472)

77 - 401.613

Decontari din operatii in curs de clarificare (ct. 473***)

78 - -

Diferente de conversie - pasiv (ct. 477)

79 1.044.103 766.606

IV. CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE - TOTAL (rd. 77 la 79)

80 1.044.103 1.168.219

T O T A L P A S I V (rd. 70+71+76+80) 81 1.126.895.794 1.257.460.774

*) Conturi de repartizat dupa natura elementelor respective


**) Solduri debitoare ale conturilor respective

***) Solduri creditoare ale conturilor respective

****) Conturile respective se utilizeaza numai de cooperativele de credit

- mii lei -

Denumirea indicatorilorNr.rd.

Exercitiul financiarprecedent Incheiat

A B 1 2

VENITURIDIN

EXPLOATARE

Venituri din vanzarea marfurilor (ct. 707)

01 3.482.761 6.856.309

Productia vanduta (ct. 701+702+703+704+705+706+708)

02 889.050.745 484.088.748

Cifra de afaceri (rd. 01+02) 03 892.533.506 490.945.057

Venituri din productia stocata (ct. 711)

Solduri creditoare

04 99.006.072 119.406.877

Solduri debitoare

05 555.540.637 -

Venituri din productia de imobilizari(ct. 721+722)

06 128.853 54

Productia exercitiului (rd. 02+04-05+06) 07 432.645.033 603.495.679Venituri din subventii de exploatare (ct. 741)

08 - -

Alte venituri din exploatare (ct. 754+758)

09 1.542.425 1.265.024

Venituri din provizioane privind activitateade exploatare (ct. 781)

10 5.117.646 9.378.841

I. VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL (rd. 03+04-05+06+08 la 10)

11 442.787.865 620.995.853

CHELTUIELIPENTRU

EXPLOATARE

Cheltuieli privind marfurile (ct. 607) 12 5.060.774 5.599.064Cheltuieli cu materiile prime (ct.600) 13 223.179.166 131.644.449Cheltuieli cu materiale consumabile (ct. 601)

14 31.496.045 51.285.006

Cheltuieli cu energia si apa (ct. 605) 15 20.918.679 31.551.566Alte cheltuieli materiale (ct. 602+603+604+606+608)

16 3.565.821 5.455.680

Cheltuieli materiale - total (rd. 13 la 16) 17 279.159.711 219.936.709Cheltuieli cu lucrari si servicii executate deTerti (ct. 611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628)

18 64.386.431 114.068.103

Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminteAsimilate (ct. 635)

19 5.965.674 15.722.931

Cheltuieli cu remuneratiile personalului(ct. 641)

20 101.672.663 164.944.928

Cheltuieli privind asigurarile si protectia Sociala (ct. 645)

21 50.199.183 81.750.698

Cheltuieli cu personalul - total (rd. 20+21)

22 151.871.846 246.695.626


Alte cheltuieli de exploatare (ct. 654+658)

23 2.735 36.739

Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele(ct. 681)

24 17.923.523 34.145.044

II. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE - TOTAL (rd. 12+17 la 19+22 la 24)

25 524.370.694 636.204.216

A.REZULTATUL DIN EXPLOATARE Profit (rd. 11 - 21)

26 - -

Pierdere (rd. 25 - 11) 27 81.582.829 15.208.363

Venituri din participatii, alte imobilizari

Financiare si creante imobilizate (ct. 761+762+763)

28 - -

Venituri din titluri de plasament (ct. 764)

29 - -

Venituri din diferente de curs valutar (ct. 765)

30 30.096.474 13.643.294

Venituri din dobanzi (ct. 766) 31 11.448.500 988.376Alte venituri financiare (ct. 767+768) 32 124.223 1.902028Venituri din provizioane (ct. 786) 33 22.383.316 49.528.829

III. VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd. 28 la 33)

34 64.052.513 66.062.527

Pierderi din creante legate de participatii (ct. 663)

35 - -

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate (ct. 664)

36 - -

Cheltuieli din diferente de curs valutar (ct. 665)

37 199.615.820 20.041.235

Cheltuieli privind dobanzile (ct. 666) 38 94.441.665 2.551.739Alte cheltuieli financiare (ct. 667+668) 39 19.634.293 25.450.380Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele(ct. 686)

40 69.509.366 98.179.703

IV. CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd. 35 la 40)

41 383.201.144 146.223.057

B.REZULTATUL FINANCIAR Profit (rd. 34-41)

42 - -

Pierdere (rd. 41-34) 43 319.148.631 80.160530

C.

REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI Profit (rd. 11+34-25-41)

44 - -

Pierdere (rd. 25+41-11-34) 45 400.731.460 95.368.893 V. VENITURI EXCEPTIONALE - TOTAL (ct. 771+772+787)

46 3.502.706 732.664

VI. CHELTUIELI EXCEPTIONALE -TOTAL (ct. 671+672+678)

47 40.212.638 36.065.766

D.REZULTATUL EXCEPTIONAL Profit (rd. 46-47)

48 - -

Pierdere (rd. 47-46) 49 36.709.932 35.333.102

VII. VENITURI TOTALE (rd. 11+34+46) 50 510.343.084 687.791.044

VIII. CHELTUIELI TOTALE (rd. 25+41+47) 51 947.784.476 818.493.039

E.

REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI Profit (rd. 50-51)

52 - -

Pierdere (rd. 51-50) 53 437.441.392 130.701.995


Impozitul pe profit (ct. 691) 54 - -

F.

REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI Profit (rd. 52-54)

55 - -

Pierdere (rd. 53+54) (rd. 54-52)

56 437.441.392 130.701.995

Folosind datele inregistrate in conturile de cheltuieli si venituri consemnate in balanta, inchiderea conturilor se prezinta astfel:

a) inchiderea conturilor de cheltuieli:

121 = % 818.493.039 60 "cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" 219.936.709 61, 62 "cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti" 114.068.103 635 "cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate" 15.722.931 641 "cheltuieli cu remuneratiile personalului" 164.944.928 645 "cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala" 81.750.698 65 "alte cheltuieli de exploatare" 36.739 681 "cheltuieli cu amortizarile si provizioanele" 341.450.044 665 "cheltuieli din diferente de curs valutar" 20.041.235 666 "cheltuieli privind dobanzile" 2.551.739 667, 668 "alte cheltuieli financiare" 25.450.380 686 "cheltuieli cu amortizarile si provizioanele" 98.179.703

b) inchiderea conturilor de venituri

687.791.044 % = 121

490.945.057 "venituri din vanzari de produse, servicii prestate si din alte activitati" 70119.406.877 "venituri din productia stocata" 71154 "venituri din productia de imobilizari" 721.265.024 "alte venituri din exploatare" 759.378.841 "venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" 78166.062.527 "venituri financiare" 76732.664 "venituri exceptionale" 77

In urma inchiderii conturilor de venituri si cheltuieli, situatia in contul 121 "profit si pierdere" este:


D 121 "profit si pierdere" C

818.493.039 687.791.044

S.D. 130.701.995

I. VENITURI TOTALE 687.791.0441. Venituri din exploatare2. Venituri financiare3. Venituri exceptionale

620.995.85360.062.527

732.664II. CHELTUIELI TOTALE 818.493.0391. Cheltuieli din exploatare2. Cheltuieli financiare3. Cheltuieli exceptionale

636.204.216146.223.05736.065.766

III. PROFIT/PIERDERE CONTABILA (1-II) -130.701.9951. Profit/Pierdere exploatare2. Profit/Pierdere financiara3. Profit/Pierdere exceptionale

-15.208.363-80.160.530-35.333.102

IV. PROFIT/PIERDERE NET -130.701.995 Activitatea economico-financiara a S.C. Santierul Naval Constanta

S.A. prezenta in bilantul contabil pe anul 2000, contul de "profit si pierdere" conduce la concluzia considerarii acestei activitati ca fiind mai acceptabila, dar nesatisfacatoare, in comparatie cu activitatea anului 1999:

- pierderea inregistrata in anul 1999 a fost de 437.444.392 mii lei;- pierderea inregistrata in anul 2000 a fost de 130.701.995 mii lei.Astfel, pierderea inregistrata in anul 2000 este cu 29,88% mai mica

decat in 1999.Cheltuielile nedeductibile inregistrate la 31 decembrie 2000

sunt: - ajutoare sociale

1.365.419.176- reparatii div. la camine

39.143.073- cheltuieli cu caminele mai putin

523.120.528cheltuielile recuperate prin retinere


- dispensar 26.581.371

- club SNC 108.379.672

- cheltuieli cu intretinerea curenta cantina 2.755.366.109

- cantina subventie 783.173.297

- salarii cantina 2.630.507.216

- amortizare cantina 121.936.834

- total 8.353.627.276

- fond de salarii 2.474.173.925

-

depasire cheltuieli sociale 5.879.453.531

-

TVA aferent depasire sociala 1.117.096.137

- amenzi si penalitati fiscale neimputabile 31.554.294.175

- TVA facturi valuta neincasata 25.869.635

- cheltuieli protocol nedeductibile integral 964.201.765

- TVA aferent cheltuieli protocol nedeductibile 137.060.090

- donatii si sponsorizari 156.487.032

- TVA materiale donate 5.616.236

- debite neimputabile 305.191

- depasire CO preliminat in 1999 35.880.994

- cheltuieli diurna nedeductibile 275.828.556


- vanzari camine-salariati 338.677.907

- casari MF neamortizate 257.982.461

- reclama publicitate 1.103.353.482

- telefoane-C.A., S.N.C. 164.798.301

- cheltuieli consiliu administratie 233.231.291

- cheltuieli nedeductibile (storno facturi aferente) 96.892.200

- asigurare personal 527.665.000

- cheltuieli in favoarea actionarilor 118.812.147

- provizion diferenta curs 766.605.697

- cheltuieli amortizari auto import 6.337.971

TOTAL CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE 43.797.761.290

[1] Legea nr. 12/1991 ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1991 privind impozitul pe profit[2] ordonanta guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit [3] legea nr. 73/1996 pentru aprobarea O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit; Legea nr. 40/1998 pentru modificarea si completarea O.G. nr.70/1994[4] Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 aprobata si modificata prin legea nr. 73/1996 si republicata in 1997 privind platitorii impozitului pe profit[5] Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 180/1999 privind modificarea Legii bugetului de stat pe anul 19991 Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale publicata in M.Of. nr.98/8.08.1990

CAPITOLUL 3

IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII 3.1. Evolutia impozitului pe veniturile din salarii


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_II_833.htm#_ftnref6%23_ftnref6






Prin salarii sau remuneratie se intelege un venit direct, realizat din munca, de persoanele care se afla din punct de vedere juridic in subordinea unui patron.

Salariul - ca pret al muncii - este un element de cost ce intra in componenta preturilor tuturor bunurilor economice sau, cu alte cuvinte, in valoarea totala a oricarui rezultat.

Marimea salariului este fixata prin norme legale sau prin negociere, castigul realizat urmand sa asigure, in conditii normale, reproducerea fortei de munca.

Pentru ca impozitul pe salarii sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a fi indeplinite mai multe conditii si anume: impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice sau juridice, care obtin venituri din aceeasi sursa sau poseda acelasi gen de avere.

Universalitatea impozitului presupune in aceeasi masura ca intreaga materie impozabila apartinand unei persoane sa fie supusa impunerii:

- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei plati din materia impozabila;

- volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, felul si perceperea impozitelor sa fie cat mai redusa.

Se considerau1 salariile platite in natura, de la persoanele fizice si juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei, precum si salariile primite din sau in strainatate de catre persoanele care isi desfasoara activitatea in Romania.

Incepand cu 1 ianuarie 1998, castigurile salariatilor zilieri sau temporari, onorariile avocatilor prin barouri, drepturile cuvenite medicilor si personalului sanitar din policlinicile cu plata, castigurile obtinute din colaborari de orice natura, drepturile cuvenite pentru inventii si inovatii nu se mai impoziteaza la salarii in cadrul veniturilor realizate de persoanele fizice2.

De la 1 ianuarie 20003 impozitul pe veniturile din salarii este introdus in cadrul impozitului pe venitul global.

3.2. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii In calitate de platitori ai impozitului pe veniturile din salarii apar

atat persoanele fizice romane angajate cu contract individual de munca cat si cele angajate cu conventie civila de prestari de servicii sau altele care intra sub incidenta unor legi speciale.

De asemenea, in calitate de platitori apar si persoanele fizice straine care realizeaza venituri sub forma salariilor din Romania in conditiile prevazute de legislatia romana in vigoare.


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_III_832.htm#_ftn3%23_ftn3



Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale realizate de catre persoanele fizice romane sau straine, sunt supuse impozitarii potrivit prevederilor legale1, iar de la 1 ianuarie 20002 aceste impozite sunt introduse in cadrul impozitelor pe venitul global.

Sunt considerate venituri din salarii denumite in continuare salarii, toate veniturile in bani si in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate de munca temporara, de maternitate si pentru concediul privind ingrijirea copilului in varsta de pana la doi ani.

Sunt asimilate salariilor in vederea impunerii:- indemnizatiile din activitati ca urmare a unei functii de demnitate

publica ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;- indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net,

cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

- sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin subscriptie publica;

- veniturile realizate din incadrarea in munca ca urmare a incheierii unei conventii civile de prestari servicii;

- sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor, in consiliul de administratie si in comisia de cenzori;

- sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, conform legii;

- alte drepturi si indemnizatii de natura salariala.Venitul brut din salarii reprezinta totalitatea veniturilor realizate

precum si a avantajelor primite de o persoana fizica pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.

Avantajele in bani si echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt impozabile la nivelul angajatului in categoria veniturilor din salarii numai daca acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activitatii desfasurate de angajatorul care le-a acordat.

Printre avantajele care pot fi primite cu titlu gratuit sau cu plata partiala, amintim:

- folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii in scop personal;

- acordarea de produse alimentare;- acordarea de imbracaminte;- acordarea de lemne de foc;- acordarea de energie electrica, termica;




- acordarea de abonamente de radio si televiziune;- acordarea de abonamente de transport;- permise de calatorie pe diferite mijloace de transport;- cadouri primite cu diverse ocazii, etc.Nu constituie avantaj impozabil: diferenta de dobanda

subventionata de stat la creditele acordate, pentru agricultura si pentru achizitii de catre persoane fizice de bunuri mobile si imobile; veniturile reprezentand avantajele in bani si in natura acordate persoanelor cu handicap, veteranilor de razboi, etc.

Evaluarea produselor acordate cu plata in natura se face astfel:- la pretul de vanzare practicat de unitati, care cuprinde, dupa caz,

accize si TVA;- la pretul de achizitie la care se adauga accizele si TVA, daca

produsele sunt achizitionate de la producatorii individuali si acordate persoanelor fizice;

- la pretul de aprovizionare care cuprinde, dupa caz, accize si TVA pentru alte produse aprovizionate de la diversi agenti economici;

- la nivelul tarifelor practicate pe piata, inclusiv TVA pentru lucrari sau servicii;

- la nivelul chiriilor stabilite in conformitate cu prevederile legii, pentru folosinta gratuita a unei locuinte. Avantajele conexe (apa, gaz, electricitate si cheltuieli de intretinere si reparatii) acordate sunt evaluate la valoarea lor efectiva.

Venitul net din salarii se determina prin scaderea din venitul brut, determinat potrivit metodologiei de mai sus a urmatoarelor categorii de cheltuieli:

- contributiile retinute, potrivit legii, pentru pensia suplimentara, pentru constituirea fondului pentru ajutorul de somaj, pentru asigurarile de sanatate si altele care se vor infiinta;

- o cota de 15% din deducerea personala de baza acordata cu titlu de cheltuieli profesionale, odata cu deducerea personala de baza la acelasi loc de munca.

3.3. Calculul impozitului Impozitul lunar aferent venitului impozabil se calculeaza astfel:- la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea baremului

lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din


salarii aferent unei luni si deduceri personale acordate pentru luna respectiva;

- pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea aceluiasi barem lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributia la asigurarile sociale de sanatate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

Suma recunoscuta in Romania a se deduce din impozitul pe venit datorat in Romania platita pentru venitul din strainatate, este denumita credit fiscal extern si intervine in anul urmator celui de realizare a venitului daca:

- impozitul platit in strainatate pentru venitul obinut in strainatate a fost efectiv platit in mod direct de catre persoana fizica sau de catre reprezentantul sau legal, sau prin retinere la sursa de catre platitorul venitului. Plata impozitului in strainatate se dovedeste prin document eliberat de catre autoritatea fiscala a statului strain respectiv;

- venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte dintr-una din categoriile de venituri supuse procedurii de globalizare, potrivit legislatiei romane si anume venituri din activitati independente, venituri din salarii sau venituri din cedarea folosintei bunurilor.

Veniturile din salarii realizate din strainatate de persoanele fizice romane cu domiciliul in Romania, pentru care s-a platit in strainatate impozit pe venit se declara in Romania, in cadrul declaratiei de venit global a anului de realizare a venitului care se completeaza si se depune la organul fiscal pana la 31 martie a anului urmator celui de realizare a venitului.

Creditul fiscal extern nu se acorda daca nu se anexeaza la declaratia de venit global documentul care atesta plata in strainatate a impozitului care se solicita a fi recunoscut.

Daca acest document extern nu se depune odata cu declaratia de venit global la termenul stabilit prin ordonanta atunci organele fiscale romane vor declansa operatiunea de regularizare a impozitului pe venit anual ramas de achitat in Romania.

Veniturile de salarii realizate de persoane fizice romane fara domiciliul in Romania sau de persoanele fizice straine pentru activitatea desfasurata in Romania se vor impozita astfel:

- daca persoana fizica este prezenta in Romania o perioada ce depaseste in total 183 de zile in orice perioada a anului, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat, veniturile din salarii se impoziteaza incepand cu prima zi de la data sosirii lor, dovedita cu viza de intrare in Romania de pe pasaport. Organele fiscale romane elibereaza la cererea contribuabilului documentul care atesta plata impozitului in Romania pentru fiecare an fiscal.


- daca persoana fizica este prezenta in Romania o perioada mai mica de 183 de zile in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat, dar este rezidenta intr-un stat cu care Guvernul Romaniei are incheiata conventie sau acord de evitare a dublei impuneri, veniturile din salarii se vor impozita in strainatate, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

persoana fizica care beneficiaza de salariu, sta in Romania o perioada sau perioade care nu depasesc in total 183 de zile intr-o perioada de 12 luni calendaristice incepand sau sfarsind in anul fiscal vizat;

salariul este platit de un angajator care nu este rezident al Romaniei;

salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care angajatorul il are in Romania.

Contribuabilii din ultima categorie de mai sus sunt obligati ca in termen de 15 zile de la data inceperii activitatii, sa se adreseze organului fiscal in raza caruia isi au resedinta, in vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri in conformitate cu prevederile conventiilor si acordurilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Guvernul Romaniei cu alte state.

Cetatenii straini si apatrizii care urmeaza sa fie angajati cu contract individual de munca de catre persoane fizice sau juridice cu sediul sau domiciliul in Romania au obligatia obtinerii unui permis de munca eliberat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale cu exceptia celor care au dobandit statutul de refugiat in Romania.

Acest statut confera beneficiarului inclusiv dreptul de a fi salariat si de a beneficia de drepturile materiale care decurg din activitatile desfasurate precum si de asigurari sociale.

Pentru a determina venitul din salarii supus impozitarii, angajatorii vor delimita persoanele fizice care au functia de baza la acea unitate de acele persoane fizice care realizeaza venituri din salarii altele decat cele de la functia de baza.

Venitul impozabil lunar este egal cu venitul brut din care se scad contributiile legal stabilite, cheltuielile profesionale care sunt stabilite pentru anul 2001 la 164.850 (15% din deducerea personala de baza), deducerea personala de baza si deducerile suplimentare acordate salariatului pentru luna respectiva.

VBs = Vs

VNs = VBs-C-Dpb-Dps

VNs = VI

unde:VBs = venitul brut din salarii


Vs = venitul salarial realizat lunar de salariat VNs = venitul net din salariiC = contributiile calculate asupra salariilorDpb = deducerea personala de bazaDps = deducerea personala suplimentara Vi = venitul impozabil din salariiImpozitul pe venitul obtinut din salarii se calculeaza aplicand la

venitul impozabil, baremul lunar stabilit prin hotarare a Guvernului avandu-se in vedere elementele cuprinse in fisa fiscala 1-FF1.

Pentru anul 2000, calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii, baremul lunar cuprinzand transele de venituri impozabile lunare, care reprezinta 1/12 era urmatorul:

Tabel nr. 3 privind baremul lunar de impozitare a veniturilor din

salarii pe semestrul doi al anului 2000:

Venitul lunar impozabil Impozitul lunar - lei - - lei - Pana la 917.000 18% 917.001 - 2.250.000 165.060 + 23% pentru ceea ce depaseste suma de 917.000 lei2.250.001 - 3.583.000 471.650 + 28% pentru ceea ce depaseste suma de 2.250.000 lei3.583.001 - 5.000.000 884.890 + 34% pentru ceea ce depaseste suma de 3.583.000 lei peste 5.000.000 1.326.670 + 40% pentru ceea ce depaseste suma de 5.000.000 lei

In anul 2001 baremul lunar se actualizeaza semestrial prin

hotararea Guvernului in functie de indicele de inflatie realizat pe sase luni, comunicat de Comisia Nationala pentru statistica.

Tabel nr. 4 privind baremul lunar de impozitare a veniturilor din

salarii pe semestrul unu al anului 2001:

Venitul lunar impozabil Impozitul lunar - lei - - lei - Pana la 1.259.000 18%1.259.001 - 3.090.000 226.620 + 23% pentru ceea ce depaseste suma de 1.259.000 lei3.090.001 - 4.921.000 647.750 + 28% pentru ceea ce depaseste suma de 3.090.000 lei4.921.001 - 6.867.000 1.160.430 + 34% pentru ceea ce depaseste suma de 4.921.000 lei peste 6.867.000 1.822.070 + 40% pentru ceea ce depaseste suma de 6.867.000 lei


Sumele sunt calculate prin rotunjire la mia de lei, in sensul ca

fractiunile sub 500 de lei se neglijeaza, iar ceea ce depaseste 500 de lei se majoreaza la 1000 de lei.

Angajatorii de personal salariat au sarcina de a efectua regularizarea anuala a sumelor care reprezinta diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si retinut lunar in cursul anului ca plata anticipata, pentru salariatii permanenti care au avut functia de baza si care nu au si alte venituri supuse globalizarii (venituri din salarii de la alte locuri de munca, venituri din activitati independente sau venituri din cedarea folosintei bunurilor).

Daca in cursul unei luni angajatorii efectueaza pe langa platile de salarii la functia de baza si plati de venituri cum sunt premii, prime, stimulente de orice fel sunt acordate potrivit legii pentru concediul neefectuat si alte plati, denumite plati intermediare, impozitul se calculeaza la fiecare plata prin aplicarea baremului lunar de impozit asupra platilor intermediare cumulate pana la data ultimei plati pentru care se face calculul.

Impozitul de retinut la fiecare plata intermediara reprezinta diferenta dintre impozitul calculat conform metodologiei de mai sus si suma impozitelor retinute la platile intermediare anterioare.

La lichidare, la data ultimei plati a drepturilor salariale aferente unei luni, impozitul se calculeaza asupra veniturilor totale cumulate adaugand la drepturile cuvenite si plati intermediare efectuate in cursul lunii.

Impozitul retinut la aceasta data reprezinta diferenta intre impozitul calculat asupra veniturilor totale si suma impozitelor retinute la platile intermediare.

3.4. Obligatiile, drepturile si sanctiunile platitorilor Platitorii de venituri din salarii au obligatia cu privire la calcularea,

retinerea si varsarea impozitului lunar, calcularea impozitului anual si regularizarea diferentelor, dupa caz.

Printre obligatiile care revin platitorilor de venituri si contribuabililor care realizeaza venituri din salarii mentionam:

- persoanele fizice si juridice care efectueaza plati de salarii sau alte venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data platii acestor venituri, precum si varsarea acestuia la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale efectuata pentru fiecare luna dar nu


mai tarziu de data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi;

- platitorii au obligatia sa solicite organului fiscal, inscris, pana la data de 30 noiembrie a fiecarui an pentru anul urmator, formularul tipizat al fiselor fiscale pentru salariati si pentru persoanele fizice care obtin venituri asimilate salariilor. Daca pana la data completarii fiselor nu se cunosc deducerile suplimentare, acestea se vor acorda ulterior urmand a se efectua regularizarile de venituri corespunzatoare;

- platitorul de venituri are obligatia sa completeze formularele prevazute pe intreaga durata de efectuare a platii salariilor, sa calculeze si sa regularizeze anual impozitul pe salarii;

- platitorul este obligat sa pastreze fisa fiscala pe intreaga durata a angajarii si sa transmita organului fiscal competent si salariatului cate o copie pentru fiecare an pana ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat;

- datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate in intretinere se acorda pe baza de declaratie pe propria raspundere a contribuabilului, insotita de documente justificative;

- platitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un numar de angajati permanenti mai mic de 10 persoane inclusiv, pot efectua calculul venitului si impozitului anual si regularizarea acestuia;

- in cazul angajatilor pentru care angajatorii nu efectueaza regularizarea anuala impozitul pe salarii, determinarea venitului anual impozabil din salarii, calculul impozitului anual, precum si regularizarea sumelor ce reprezinta diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si retinut lunar anticipat se pot efectua, pe baza de cerere, de catre organul fiscal competent;

- operatiunile prevazute a fi efectuate de catre angajator si, respectiv, de organul fiscal pentru persoanele fizice care obtin venituri din salarii, se realizeaza pana in ultima zi a lunii februarie a anului fiscal urmator;

- contribuabilii care isi desfasoara activitatea in Romania si obtin venituri sub forma de salarii din strainatate, precum si persoanele fizice romane angajate ale misiunilor diplomatice si ale posturilor consulare acreditate in Romania au obligatia ca, personal sau printr-un reprezentant fiscal, sa calculeze impozitul legal, sã il declare si sa il plateasca in termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul;

- persoana juridica sau fizica la care contribuabilul isi desfasoara activitatea in Romania si realizeaza venituri din strainatate este obligata sa ofere informatii organului fiscal competent referitoare la data inceperii


desfasurarii activitatii de catre contribuabil si, respectiv a incetarii acesteia, in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului;

- contribuabilii sunt obligati sa puna la dispozitia organelor fiscale toate documentele tehnico-operative si contabile, evidentele si orice fel de inscrisuri care stau la baza calcularii corecte si in cuantumul legal a impozitelor datorate;

- platitorii de venituri din salarii si venituri asimilate salariilor au obligatia completarii "declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul de stat" si depunerii la organul fiscal in evidenta caruia este inregistrat platitorul.

In cazul impozitului pe veniturile din salarii sunt aplicate si o serie de sanctiuni pentru neregulile inregistrate de platitori.

Constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:

- nerespectarea de catre platitori a dispozitiilor legale privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe republicata1;

- refuzul de a pune la dispozitia organelor fiscale documentele privind modul de calculare retinere si varsare la bugetul de stat al impozitului pe salarii, amenda intre 500.000 - 2.000.000 lei;

- stabilirea pentru personalul incadrat prin incheierea unui contract individual de munca a unui salariu de baza sub nivelul salariului minim, amenda intre 500.000 - 1.000.000 lei;

- nefurnizarea de catre contribuabil sau de catre persoana imputernicita legal sa il reprezinte, a informatiilor, justificarilor sau explicatiilor solicitate de organele fiscale, amenda intre 100.000 - 1.000.000 lei;

- nerespectarea contribuabililor sau reprezentantilor legali ai acestora la sediul unitatii fiscale la data, ora si locul fixat, la solicitarea scrisa a organului fiscal, amenda intre 100.000 - 1.000.000 lei;

- netinerea evidentelor contabile si a documentelor justificative la sediul social declarat sau pastrarea acestora in conditii improprii desfasurarii controlului fiscal, amenda intre 1.000.000 - 10.000.000 lei;

- nerespectarea, de catre platitorii de salarii si venituri asimilate a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale, amenda intre 10.000.000 - 50.000.000 lei;

- netransmiterea fiselor fiscale la organul fiscal in a carui raza teritoriala angajatorul isi are sediul sau domiciliul, amenda intre 10.000.000 - 50.000.000 lei.

In cazul in care impozitul datorat nu s-a platit la termen, se calculeaza majorari de intarziere, potrivit dispozitiilor legale in materie.

Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute de lege se fac de catre organele de specialitate din Ministerul Finantelor si de



catre unitatile sale teritoriale in termen de cinci ani de la data savarsirii faptelor respective.

Cuantumul majorarilor de intarziere pentru neplata la termen a impozitelor si taxelor este de 0,15% pe zi de intarziere.

Procesele verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a amenzii, intocmite de organele imputernicite, constituie titluri executorii in conditiile legii dupa ramanerea lor definitiva, sumele inscrise in acestea urmand a fi realizate cu prioritate din conturile de la banci sau trezorerie.

Obiectiile, contestatiile si plangerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale cu privire la revizuirea si incasarea impozitelor, a majorarilor de intarziere si a amenzilor se solutioneaza conform dispozitiilor legale in materie1.

Prescriptia dreptului organelor fiscale de a stabili diferente de impozit si majorari de intarziere, precum si de a constata contraventii si a aplica amenzi pentru faptele a caror constatare si sanctionare sunt potrivit legii, de competenta acestora, este urmatoarea:

- 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectiva;

- 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;

- 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil a impozitului stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege.

Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a diferentelor de impozite este de 10 ani in caz de evaziune fiscala.

3.5. Studiu de caz privind determinarea impozitului pe venitul din

salarii la S.C. Santierul Naval Constanta S.A. S.C. Santierul Naval Constanta S.A., unde am efectuat studiul de

caz functioneaza cu forta de munca salariata pe baza de contract individual de munca.

Pentru exemplificare, prezentam un salariu lunar brut, conform statului de plata al salariatului Giugica V. George in functia de economist cu numarul de marca 11.283, in suma de 4.127.000 lei. Nu este casatorit, nu are copii in intretinere si nici nu beneficiaza de sporuri sau prime.

Impozitul pe salariu calculat pe luna februarie este:

Salariu de baza 4.127.000

Salariu timp lucrat 160 4.127.000

Salariu corectat K.1.00 4.127.000



Total venit brut 4.127.000

Ajutor somaj

41.2704.127.000 x 1%

Pensie suplimentara

206.3504.127.000 x 5%

Contributia pentru asigurari de sanatate 288.8904.127.000 x 7%Total deduceri privind contributiile 536.510

Venit net din salarii 3.590.490

Deducerea personala de baza 1.099.000

Cheltuieli profesionale 164.850

Deduceri personale 1.800.360

Baza de calcul 2.326.640

Impozit calculat aplicand baremul de impozit 472.177

226.620 + 1.067.640 x 23%

Salariul net 3.118.313

4.127.000 - 536.510 - 472.177

Avans acordat pe 28 februarie 1.733.000

Rest de plata 1.385.313

Aceluiasi angajat, in luna decembrie a anului 2000, impozitul pe

venitul din salarii a fost determinat astfel:


Salariu de baza 3.625.000

Salariu timp lucrat 160 3.625.000

Salariu corectat K.1.00 3.625.000

Total venit brut 3.625.000

Ajutor somaj

36.2503.625.000 x 1%

Pensie suplimentara

181.2503.625.000 x 5%

Contributia pentru asigurari de sanatate 253.7503.625.000 x 7%Total deduceri privind contributiile 471.250

Venit net din salarii 3.153.750

Deducerea personala de baza 800.000

Cheltuieli profesionale 120.000

Deduceri personale 920.000

Baza de calcul 2.233.750

Impozit calculat aplicand baremul de impozit 467.913

165.060 + 1.316.750 x 23%

Salariul net 2.685.837

3.625.000 – 471.250 - 467.913

Avans acordat pe 20 decembrie 1.465.000


Rest de plata 1.220.837

1 Legea nr. 32/1991, modificatã si completatã prin O.G. 62/1997, aprobatã si modificatã prin Legea 75/1998, O.U.G. nr. 61/1997, O.G. 6/1997 pentru corectarea transelor de venit lunar impozabil, Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale2 O.U.G. nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice3 O.G. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit publicat in M.Of. nr. 419/31.08.19991 Legea nr. 32/1991 republicatã in 1996 prin O.U.G. nr. 6/1996 privind regimul deductibilitatilor sumelor plãtite cu titlul de salarii si alte salariale, aprobatã prin Legea nr. 1/19972 O.G. nr. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit publicatã in M.Of. nr. 419/31.08.19991 O.G. nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe publicate in M.Of. nr. 227/30.08.19971 Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor publicate in M.Of. nr.148/14.11.1968

CAPITOLUL 4

ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

In definirea impozitelor si taxelor locale se prevede ca acestea

constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ teritoriale (comune, orase, sectoare ale municipiului Bucuresti si alte judete) iar fondurile banesti realizate din aceste surse se utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor care se finanteaza de la bugetele proprii.

Tabel nr. 5 privind impozitele si taxele locale datorate de

contribuabili:


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_III_832.htm#_ftnref7%23_ftnref7







Impozitul pe cladiri Impozitul pe terenuri Taxa asupra mijloacelor de transport Taxe pentru folosirea mijloacelor de

publicitate, afisaj si reclama Formele de impozite locale:

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura

Alte taxe locale Contribuabilii impozitelor locale enumerate mai sus sunt: persoane

fizice, persoane juridice, asociatii familiare, asociatii agricole, unitatile economice ale unor persoane juridice precum si cele ale organizatiilor obstesti, institutiile publice, fundatiile si altele asemenea, unitatile de cult, filialele, sucursalele si reprezentantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice straine si altele similare.

Ne vom referi in continuare la analiza taxelor si impozitelor locale incluse in cadrul impozitelor directe ce revin agentilor economici.

4.1. Impozitul pe cladiri Impozitul pe cladiri este instituit de la 1 ianuarie 1995 pentru

cladirile proprietate a persoanelor fizice situate in municipii, orase si comune dar si pentru cladirile persoanelor juridice particulare, precum si pentru cladirile proprietate a statului sau autoritatilor administrativ-teritoriale, ale regiilor autonome, societatilor comerciale, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole etc.

Ca obiect al impunerii il reprezinta toate cladirile,indiferent de destinatiile pentru care sunt utilizate cu exceptiile prevazute de lege.

Subiectii impunerii apar persoanele fizice in mod individual sau constituite in asociatii de orice fel, persoane juridice indiferent de modul de organizare, ori tipul sau forma de proprietate precum si persoanele


juridice ce detin unitati economice sau subunitati ale acestora din tara sau strainatate.

Subiectul impunerii coincide, de regula, cu platitorul impozitului si este in general proprietarul cladirii, indiferent de locul unde este situata si de destinatia acestuia.

Exista doua derogari de la aceasta regula:- pentru cladirile proprietate de stat aflate in administrare sau

folosinta dupa caz, a contribuabililor, in calitate de subiect al impunerii apar cei care le au in administrare sau folosinta;

- pentru cladirile care fac parte din fondul locativ de stat, subiect al impunerii este unitatea care le administreaza.

Se considera ca baza impozabila in cadrul acestui tip de impozit o reprezinta valoarea cladirii ce face obiectul impozitului.

Evaluarea cladirilor se face diferit pentru cladirile apartinand persoanelor fizice sau persoanelor juridice, fata de cladirile apartinand celorlalti contribuabili.

Astfel, pentru cladirile apartinand persoanelor fizice, baza de impozitare o reprezinta valoarea cladirii determinata pe baza normelor de evaluare stabilite pe metru patrat suprafata construita diferentiata in functie de felul, destinatia si locul unde sunt situate acestea.

Aceste norme sunt unitare pentru toate cladirile, diferentierea facandu-se in functie de structura de rezistenta a cladirilor si constructiilor, adica daca sunt prevazute sau nu cu instalatii de apa, canalizare, electricitate, incalzire, etc.

Tabel nr. 6 privind normele de evaluare pe metru patrat suprafata

construita1 sunt:

Nr.crt.

Felul si destinatia cladirilor si a altor constructii impozabile

Valoarea impozabilain lei/m2


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_IV_831.htm#_ftn1%23_ftn1

Cu instalatii de apa,

canalizare, electrice, incalzire

Fara instalatii de apa,

canalizare, electrice, incalzire

1

Cladiria) cu pereti sau cadre de beton

armatb) cu pereti din caramida arsa,

piatra naturala sau din alte materiale, fara cadre din beton armat

c) cu pereti din lemn, caramida nearsa, valatuci, paianta si din alte materiale asemanatoare

6.457.531

4.735.523

1.291.506

4.520.243

2.798.264

861.004

2

Constructii anexe - situate in corpul principal al cladiriia) cu peretii din caramida arsa,

piatra, beton si alte materiale asemanatoare

b) cu pereti dim lemn, caramida nearsa, paianta, valatuci etc.

861.004

645.753

645.753

430.502

3Pentru locuinte situate la subsol sau la mansarda

- valoarea reprezinta 75% din valoarea corespunzatoare fiecarei grupe de cladiri

4Pentru spatiile cu alta destinatie, situate in subsolul cladirilor

- valoarea reprezinta 50% din valoarea corespunzatoare fiecarei grupe de cladiri

Valorile impozabile se indexeaza anual, prin hotarare a consiliilor

locale judetene pana la 30 noiembrie a fiecarui an fiscal, pe baza indicelui de inflatie aferent unei perioade de 12 luni care sfarseste la 1 noiembrie a aceluiasi an si numai cand cresterea acestuia depaseste 5%.

Valoarea impozabila se determina avand in vedere suprafata utila a locuintei corectata cu un coeficient in functie de numarul de etaje si dotare cu lifturi.

Tabel nr. 7 privind coeficientii de echivalenta pentru stabilirea

suprafetei echivalente desfasurate la cladiri cu unul sau mai multe etaje:

Cladiri cu pereti < 25 Cladiri cu pereti > 25


Descriere

Fara subso

lCu subsol

Fara subso

lCu subsol

Nu are inca-

peri in exclusi-vitate

Are incaperi altele decat garaj

Are gara

j

Nu are inca-

peri in exclusi-vitate

Are incaperi altele decat garaj

Are gara

j

Locuinte in cladiri cu P+ (1-4) etaje

1,26

1,35 1,37 1,38 1,35 1,44 1,46 1,47

Locuinte in cladiri cu P+ (5-10) etaje care au lift

1,34

1,40 1,42 1,45 1,43 1,49 1,51 1,54

Locuinte in cladiri cu P+ peste 10 etaje cu 2 lifturi

1,46 1,51 1,53 1,57

Locuinte in cladiri cu P+ (5-10) etaje cu 2 lifturi

1,37

1,43 1,45 1,48 1,46 1,52 1,54 1,57

Locuinte in cladiri cu P+ peste 10 etaje care au 2 lifturi pe scara

1,49 1,54 1,58 1,60


Valoarea impozabila, inmultita cu cota de impozit rezulta impozitul de plata anual.

Formula de calcul este:

Impozit pe cladiri = Sn x K x Ni x Cunde: Sn = suprafata utila a cladiriiK = coeficient diferentiat pe etaje si liftNi = norma impozabila de evaluareC = cota de impozit In raport de perioada in care s-au realizat cladirile, valoarea

impozabila se reduce.Cladirile realizate pana in 1950, valoarea impozabila a lor se

reduce cu 15% iar pentru cele realizate intre 1951 - 1977 reducerea este de 5%.

Incluse in categoria cladirilor fiind supuse impozitului pe cladiri se cuprind si anexele sau dependintele: bucataria, camara, baia, pivnita, magazia, garajul, grajdul si altele, precum si unele spatii construite cum ar fi: cabane, baraci, depozite, magazine, chioscuri si altele inclusiv cele demontabile si indiferent de natura materialelor folosite pentru construirea lor.

Cladirile apartinand altor contribuabili decat persoanele fizice, baza de calcul o reprezinta valoarea inscrisa in evidenta contabila, indiferent de locul unde acestea sunt situate. Trebuie precizat faptul ca, in valoarea cladirilor se include si valoarea elementelor care le deservesc cum ar fi: terase, holuri, logii, ascensoare, scari, instalatii pentru apa, canal, lumina electrica, incalzire, telefoane, etc.

Aceasta valoare totala obtinuta nu se diminueaza cu amortizarea.Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata pe

calea amortizarii, sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri, pe baza valorii cu care au fost inscrise in evidenta contabila a mijloacelor fixe.

Sunt supuse impozitului pe cladiri si unele spatii ale institutiilor publice care sunt inchiriate pentru organizarea si desfasurarea de:

- consfatuiri- conferinte- congrese- sedinte- cursuri de pregatire- perfectionare profesionala.


Sunt supuse impozitului daca asemenea activitati se desfasoara cu caracter permanent si daca din inchirierea acestor spatii se obtin venituri.

Cotele de impozit pentru calculul acestuia sunt diferentiate in functie de detinatorii cladirilor, persoanelor fizice sau persoanelor juridice si de mediul in care sunt amplasate urban sau rural.

Initial au fost stabilite doua cote de impunere1:- 1% din valoarea stabilita in ceea ce priveste cladirile proprietatea

persoanelor fizice;- 1,5% din valoarea la care au fost inscrise in evidenta pentru

cladirile altor contribuabili, a agentilor economici.Incepand cu data de 1 septembrie 1995 s-a aplicat o singura cota de

1% din valoarea cladirii inscrisa in evidenta. S-a renuntat la cota de 1,5% deoarece prin cresterea valorii cladirilor de circa 8 ori2, impozitul pe cladiri a reprezentat, dupa cum afirma M. Habean3: "ghiulea agatata de piciorul celor mai multi agenti economici cu capital de stat".

De la 1 ianuarie 19984 se stabileste ca impozitul pe cladirile proprietatea pesoanelor fizice si a celorlalti contribuabili se calculeaza prin aplicarea unor cote stabilite de catre consiliile locale, care sunt cuprinse intre 1% si 1,5% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor si normelor de evaluare.

In cazul proprietatii persoanelor fizice, impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra valorii cladirii determinata pe baza normelor de evaluare prezentate in tabelul de mai sus.

Impozitul pe cladiri5 in cazul persoanelor juridice si a altor contribuabili, se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale care poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1% asupra valorii de inventar a cladirilor care a fost actualizata si evidentiata in contabilitatea acestora.

Astfel, in Municipiul Constanta, cotele stabilite pentru cladirile apartinand persoanelor juridice sunt prezentate mai jos:

- 0,5% pentru bazele sportive apartinand asociatiilor si cluburilor sportive;

- 0,5% pentru cladirile cu destinatia de hoteluri si restaurante situate in Mamaia si Satul de Vacanta;

- 1% pentru celelalte categorii de cladiri.Cotele se aplica si in cazul valorii cladirilor apartinand persoanelor

fizice autorizate care conduc evidente contabile. Daca valoarea din evidentele contabile este mai mica decat valoarea rezultata din aplicarea normelor de evaluare, cota de impozit se aplica la valoarea rezultata din aplicarea normelor respective.

Cladirile proprietate de stat, aflate in administrarea sau folosinta, dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei care le au in administrare sau folosinta.







Cele care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre unitatile care le administreaza.

Contribuabilii, altii decat persoanele fizice, au in vedere, la determinarea impozitului pe cladiri, si pe cele aflate in functiune cat si pe cele aflate in rezerve sau conservare.

Cladirile noi dobandite in cursul anului, indiferent sub ce forma se impun cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite, impozitul se calculeaza pe numele noului contribuabil.

Cele demolate, conform legii, distruse si cele transmise in administrarea sau proprietatea altor contribuabili, in cursul anului se scad de la impunere cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs una din aceste situatii.

Scaderea de la impunere se acorda numai pentru partea de cladire demolata, distrusa sau transmisa in administrare sau in proprietatea altor contribuabili.

Impozitul pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane fizice, se stabileste pe baza declaratiei de impunere depuse de proprietar, la serviciul de specialitate al consiliului local teritorial pe raza caruia se afla cladirea sau constructia. Pentru ceilalti contribuabili impozitul se calculeaza de catre acestia prin declaratia de impunere care se depune la aceleasi organe.

Pentru cladirile sau alte constructii ce se dobandesc in cursul anului calendaristic, contribuabilii au obligatia sa depuna declaratiile de impunere la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza carora se afla bunurile imobile impozabile in termen de 30 de zile de la data dobandirii acestora, in vederea stabilirii valorii impozabile.

Nu fac obiectul impunerii urmatoarele cladiri si constructii:- cladirile institutiilor publice cu exceptia celor folosite in alte

scopuri;- cladirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectura

si arheologice, muzeele si casele memoriale cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice si comerciale;

- cladirile care prin destinatie, constituie lacase de cult apartinand cultelor recunoscute de lege;

- constructii si amenajari funerare din cimitire;- constructii speciale:

sonde de titei, gaze, sare platforme de foraj marin centrale hidroelectrice, termoelectrice, statii de

transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane


centrale nuclearo-electrice cai de rulare galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put puturi de mina cosuri de fum baraje si constructii accesorii constructii hidrometrice, oceanografice,

hidrometeorologice poduri, viaducte, apeducte, tuneluri conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor

si al lichidelor industriale. Sunt scutiti de la plata impozitului pe cladiri veteranii de razboi,

vaduve de razboi, vaduvele necasatorite ale veteranilor de razboi.Mai beneficiaza de scutiri si eroii-martiri si urmasii acestora, ranitii

si alti luptatori pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989.Impozitul pe cladiri se reduce cu 50% pentru bunurile comune

sotilor in cazul in care unul dintre soti beneficiaza de facilitatile de mai sus.

Scutire de impozit se acorda proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului, incepand cu luna urmatoare celei in care persoanele in cauza prezinta actele doveditoare prin care se atesta situatia.

Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri de catre pesroanele fizice se acorda o reducere, daca plata impozitului datorat pe intregul an se efectueaza pana la o anumita data stabilita de consiliile locale, care poate ajunge pana la 50% din plata impozitului.

Astfel, de exemplu, Consiliul Local al judetului Constanta acorda reduceri la plata impozitului pe cladiri in functie de data la care se face plata.

Tabel nr. 8 privind reducerile la plata impozitului pe cladiri:

Reducerea stabilita Data pana la care se plateste impozitul pe cladiri

30%20%10%

15 martie 200130 aprilie 200130 iunie 2001

De asemenea, pentru unele fapte se aplica si o serie de amenzi

contraventionale sau majorari de intarziere pentru neplata sumelor la termen:


- pentru depunerea peste termen a declaratiilor de impunere se aplica amenzi contraventionale intre 300.000 - 700.000 lei

- pentru nedepunerea declaratiei de impunere se aplica amenzi intre 700.000 - 3.000.000 lei.

Stabilirea, constatarea, controlul, incasarea si urmarirea impozitului pe cladiri, a majorarilor de intarziere si amenzilor, solutionarea obiectiilor, contestatiilor si plangerilor formulate la actele de control sau de impunere precum si executarea creantelor bugetare se efectueaza de catre serviciile de specialitate ale consiliilor locale sau judetene, dupa caz.

Determinarea impozitului pe cladiri la S.C. Santierul Naval

Constanta S.A.

Determinarea impozitului pe cladiri se face cu ajutorul declaratiei pentru stabilirea impozitului pe cladiri.

La S.C. Santierul Naval Constanta S.A. calculul s-a facut prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii cladirilor din evidenta contabila.

Sunt prezentate mai jos o parte din cladirile ce apartin societatii supuse impozitarii la data de 31 decembrie 2000.

Nr.inv.

Denumire cladire Valoare contabila

1523 Magazie lacuri, vopsele 200.665.1181431 Camin nefamilisti nr. 5 6.046.284.8294751 Dispensar 120.274.7651641 Cladire club 601.390.460 Total 6.968.615.172

Impozit pe cladiri datorat = 6.968.615.172 x 1% = 69.686.152 leiIn acest mod s-a procedat si pentru celelalte cladiri ce apartin

societatii. 4.2. Impozitul pe terenuri Impozitul pe terenurile situate in municipii, orase si comune are un

volum redus in veniturile bugetelor locale.A fost instituit la 1 ianuarie 1995 cu scopul de a stimula

diminuarea suprafetelor utilizate in scopuri neagricole, precum si cultivarea spatiilor disponibile (curti, gradini, etc.).


Obiectul impunerii il constituie terenurile proprietate a persoanelor fizice si a persoanelor juridice, precum si terenurile date in folosinta, situate in municipii, orase si localitati componente ale acestora.

Blocurile de locuinte, ca obiect al impozitului pe teren il constituie suprafata de teren atribuita, potrivit legii, apartamentelor aflate in proprietatea contribuabililor, fara obligatia depunerii la organul fiscal competent a declaratiei de impunere.

Subiectii impunerii sunt atat persoanele fizice cat si persoanele juridice care detin in proprietate suprafete de teren, situate in municipii, orase si comune ori sate apartinatoare.

Impozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa pe metru patrat de teren, diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor, pe zone, intravilan.

Tabel nr. 9 privind sumele fixe folosite la determinarea impozitului pe terenuri:

(lei/m2)

Categorialocalitatii

Zona in cadrul localitatiiA B C D

Bucuresti 3.617 3.014 2.261 1.507BrasovCluj-NapocaConstantaCraiovaGalati, IasiTimisoara

3.327

2.495

1.664

832

Municipii silocalitati urbane atestate castatiuni turistice

2.495

1.664

832

416

Orase si localitati urbaneatestate castatiuni turistice

1.664

832

416

250

Comune, sateresedinte de comuna, satecomponente alecomunelor simunicipiilor

166

83

x

x

Incadrarea terenurilor pe zone, in cadrul localitatilor, se face de

catre consiliile locale in functie de pozitia terenurilor fata de centrul localitatilor, de caracterul zonei respective, apropierea sau departarea fata


de caile de comunicatie, precum si de elementele specifice fiecarei localitati in parte.

Pentru terenurile apartinand persoanelor fizice, neocupate de cladiri si de alte constructii situate in primele doua categorii de localitati, zona D, precum si in categoriile 3-5 in suprafata de pana la 1.000 metri patrati inclusiv, se datoreaza impozit pe teren, iar pentru suprafata care depaseste 1.000 de metri patrati se datoreaza impozit pe venitul agricol.

Nu se datoreaza impozit pe teren pentru cele ocupate de cladiri si constructii proprietatea:

- persoanele fizice;- persoanele juridice;- asociatii familiare;- asociatiile agricole;- unitatile economice ale unor persoane juridice;- organizatiilor politice si obstesti;- institutiile publice;- fundatiilor;- unitatilor de cult;- reprezentantele persoanelor fizice si juridice straine autorizate in

Romania- manastirilor, schiturilor manastiresti;- perimetrul cimitirelor;- terenul folosit in scop agricol.Pentru suprafetele de teren situate in extravilanul localitatilor se

datoreaza impozit pe venitul agricol.Impozitul pe terenurile situate in orasele care trec in categoria

municipiilor sau in comunele care trec in categoria oraselor, dupa caz, se modifica corespunzator noii incadrari a localitatii in care sunt situate terenurile, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a survenit aceasta modificare.

Se datoreaza impozit pe teren si de catre contribuabilii care detin baze sportive, sali pentru practirea sporturilor, bazine de inot, amenajari pentru spectacole in aer liber (gradina de vara, teatre de vara, estrade, etc.).

Alte terenuri impozabile sunt si cele afectate de deschiderea si organizarea santierelor pentru ridicarea de constructii noi, terenurile ocupate de magazii, depozite de materiale, drumuri de acces, baraci, corpuri de paza, cele folosite drept locuinta pentru personalul angajat al santierului si altele pe perioada cat sunt ocupate de aceste obiective.

Impozitul se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor, pe zone.

Baza de calcul a impozitului o reprezinta suprafata de teren iar cotele de impozit utilizate sunt stabilite in sume fixe, diferentiate in


functie de categoria localitatilor si de zone, in cadrul acestora, prezentate in tabel.

Cotele de impunere stabilite prin legea impozitelor si taxelor locale se indexeaza anual de catre consiliile locale, tinand seama de rata inflatiei.

Daca in cursul anului calendaristic intervin modificari in baza impozabila impozitul pe teren se recalculeaza in mod corespunzator noii situatii.

Pentru terenurile dobandite in cursul anului, impozit se datoreaza incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care terenul a fost dobandit.

Transmiterea terenurilor in administrarea sau in proprietatea altor contribuabili in cursul anului, impozitul se datoreaza de noul contribuabil incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs schimbarea.

Scutirile de la plata impozitului pe terenuri se acorda pentru terenurile ocupate in cladirile si constructiile care prin lege sunt scutite de la plata impozitului pe cladiri sau altele prevazute expres in ordonanta care reglementeaza acest venit bugetar.

Terenurile aflate sub incidenta taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, nu se plateste impozit pe teren.

Plata impozitului pe teren se face in doua rate semestriale la aceleasi date ca si in cazul impozitului pe cladiri.

In ceea ce priveste terenurile construite, reglementarile privind depunerea declaratiei, completarea acesteia, raspunderea pentru intocmirea ei corecta, modificarile ce intervin in cursul anului, sunt comune cu cele privind impozitul pe cladiri.

Aplicarea impozitului pe terenuriImpozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa pe metru patrat

de teren pe categorii de localitati.Astfel, la S.C. Santierul Naval Constanta S.A. vom analiza

impozitul pe teren datorat de societate, pentru suprafata de teren atribuita "clubului SNC".

Suprafata aferenta este de 380 m2, taxa corespunzatoare zonei A fiind de 3.327 lei/m2.

Impozitul datorat = 3.327 x 380 = 1.264.260 leiIn acelasi mod s-a procedat la determinarea impozitului pentru

celelalte terenuri apartinand societatii. 4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport


Avand natura unui impozit direct, instituit la 1 ianuarie 1995, ca sursa a bugetelor locale, taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza de persoanele juridice (regii autonome, societati comerciale cu capital de stat, privat, mixt, ori cu participare straina, organizatii cooperatiste, etc.) si persoanele fizice romane sau straine care poseda mijloace de transport cu tractiune mecanica sau mijloace de transport pe apa.

Obiectul impunerii il constituie atat mijloacele de transport cu tractiune mecanica (autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane, tractoare, etc.) cat si mijloace de transport pe apa (luntre, poduri plutitoare, bacuri, barci cu motor sau fara motor, salupe, iahturi, vapoare, etc.).

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste anual, in sume fixe, cu anumite particularitati, dupa cum avem de a face cu mijloace de transport cu tractiune mecanica sau pe apa.

Baza de calcul pentru mijloace de transport cu tractiune mecanica, este reprezentata de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare jumatate de litru cilindric, 500 cmc sau fractiune de jumatate litru cilindric, sub 500 cmc.

Taxa pentru fiecare 500 cmc este diferentiata pe tipuri de autovehicule.

Tabel nr. 10 privind sumele aferente taxei asupra mijloacelor de

transport:

Nr.Crt.

Autovehicule lei/an

1. autoturisme 51.6612. autobuze, autocare, microbuze si

autocamioane de orice fel103.321

3. autotrenuri de orice fel 120.5404. tractoare inmatriculate in evidentele

organelor de politie68.880

5. motociclete, motorete si scutere 25.8306. biciclete si tricicluri cu motor 9.829

Taxa se datoreaza si pentru remorci de orice fel, semiremorci si

rulote apartinand contribuabililor, nivelul anual al taxelor se stabileste in functie de capacitatea exprimata in tone.


Tabel nr. 11 privind taxa pentru remorci, semiremorci si rulote

apartinand contribuabililor:

Capacitatea lei/anpana la 1 tona inclusiv

51.661

intre 1 - 3 tone inclusiv

258.301

intre 3 - 5 tone inclusiv

389.596

peste 5 tone 490.772 Capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se

dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului respectiv a remorcii, cu factura de cumparare sau cu alte documente legale din care sa rezulte acestea.

Dovedirea capacitatii cilindrice a unui motor se poate face si cu o adeverinta eliberata de Registrul Auto Roman sau de o societate de profil, specializata, care este abilitata sa efectueze revizii tehnice auto.

Autocisternele, autospecialele, automacaralele, motostivuitoarele etc., sunt supuse unui nivel al taxei egal cu cel prevazut pentru autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel.

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa1, care apartin contribuabililor, se stabileste anual, pentru fiecare mijloc de transport in parte.

Tabel nr. 12 privind taxele mijloacelor de transport pe apa:

Mijloc de transport pe apa lei/anluntre, barci fara motor, folosite pentru uz si agrement personal

5.858

barci fara motor folosite in alte scopuri 41.008barci cu motor 117.165bacuri, poduri plutitoare 87.864salupe 234.330iahturi 2.929.120remorchere si slepuri (pana la 500 CP si diferentiate in functie de capacitate)

292.912



vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fractiune de 1.000 tdw

292.912

ceamuri, slepuri si barje fluviale, in functie de capacitatea de incarcare de la 1.500 tone pana la 3.000 tone

292.912 - 732.280

Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu data

de intai a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele organelor de politie sau ale capitaniilor porturilor, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a lunii in care a aparut una din aceste situatii.

In cazul in care apar schimbari de domiciliu, proprietarii mijloacelor de transport supuse taxei, au obligatia sa declare in termen de 30 de zile la organul fiscal de la vechiul domiciliu, data mutarii si noua adresa, in vederea inregistrarii debitului la organul fiscal din noul domiciliu.

Proprietarii mijloacelor de transport supuse taxei, plecati din localitatea de domiciliu sau din sediu fara sa declare sau sa anunte modificarile intervenite, taxele aferente se evidentiaza in rolurile fiscale, urmand ca, ulterior sa se faca cercetari pentru a fi urmariti la plata, ori sa li se transmita debitele in localitatile unde au plecat.

Sunt scutiti de la plata taxei asupra mijloacelor de transport urmatoarele categorii de contribuabili:

- invalizii care detin in proprietate autoturisme, motociclete cu atas, tricicluri cu motor adaptate invaliditatii acestora.

Pentru a beneficia de aceasta facilitate, contribuabilii in cauza trebuie sa prezinte organului fiscal de domiciliu, copia legalizata a documentului oficial prin care se atesta situatia respectiva, prcum si documentele prin care sa se ateste ca mijlocul de transport este adaptat invaliditatii acestora.

- proprietarii de barci si luntrii din Delta Dunarii si din Insula Mare a Brailei folosite pentru transport de uz personal, nu platesc taxa asupra mijloacelor de transport detinute

- institutiile publice precum si persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de calatori in comun, din interiorul localitatilor, sunt scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de calatori in comun, din interiorul localitatilor se refera si la cel care parcurge o distanta in afara localitatii, daca se practica tarifele stabilite in conditiile transportului in comun.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeaza la organul fiscal unde contribuabilii isi au domiciliul sau sediul, dupa caz, si se datoreaza indiferent daca mijloacele de transport au fost sau nu inmatriculate la organele de politie sau inregistrate la capitania portului.


Taxa se datoreaza incepand cu data intai a lunii in care au fost dobandite mijloace de transport sau au intervenit schimbari care conduc la modificarea cuantumului taxei declarate initial.

Exista cazuri in care taxa asupra mijloacelor de transport se da la scadere, datorita instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele organelor de politie sau ale capitaniei porturilor.

Taxa stabilita pe numele vanzatorului se da la scadere pe baza actului de vanzare-cumparare sau a certificatului de radiere din evidenta organelor respective, incepand cu data de intai a lunii in care a aparut una din aceste situatii.

Taxa asupra mijloacelor de transport este anuala, dar se plateste trimestrial in rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa datorata se repartizeaza in sume egale, la termenele de plata ramase pana la sfarsitul anului.

Persoanele fizice sau persoanele juridice straine, care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligatia de a achita integral taxa datorata, la data luarii in evidenta de catre organele fiscale.

Pentru analiza taxei pentru mijloacele de transport avem: 5 autoturisme Dacia break 1310 cu capacitate cilindrica de 1.398 cmc, 2 microbuze Volkswagen cu capacitatea cilindrica de 3.250 cmc si 2 camioane Roman cu capacitatea cilindrica de 5.350 cmc.

Taxa datorata de S.C. Santierul Naval Constanta S.A. pentru aceste autovehicule va fi:

taxa pentru autoturisme = 51.661 x 3 x 5 = 774.915taxa pentru microbuze = 103.321 x 7 x 2 = 1.446.494taxa pentru autocamioane = 103.321 x 11 x 2 = 2.273.062total taxa anuala = 4.494.471 In acelasi mod s-a calculat si taxa pentru celelalte mijloace de

transport apartinand societatii. 4.4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte

scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura


Aceasta taxa a fost introdusa in anul 1974 si are ca scop utilizarea cat mai eficienta a suprafetelor de teren precum si inlaturarea risipei sau degradarii acestuia.

Taxa asupra terenurilor proprietate de stat are drept scop stimularea valorificarii cat mai rationale a fondului funciar, restrangerea la strictul necesar a suprafetelor de teren utilizate de agentii economici si asigurarea integritatii terenurilor destinate agriculturii. Ea are menirea sa compenseze valoric societatea pentru veniturile pe care ar putea sa se realizeze de pe terenurile respective scoase din circuitul agricol.

Obiectul taxei il reprezinta terenurile proprietate de stat utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.

Platitorii acestei taxe sunt regiile autonome, societatile comerciale precum si celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat pe care le iau in administrare sau folosinta si care sunt utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.

Baza impozabila o reprezinta suprafata de teren ocupata de agentii economici pentru cladiri, alte constructii si spatii necesare activitatilor economice, inclusiv pentru drumuri si cai ferate precum si sedii administrative, locuinte, camine si cantine, cluburi, sali de sport si alte destinatii asemanatoare. Prin urmare, obiect al taxei il reprezinta terenurile proprietate a statului folosite in alte scopuri decat productia agricola sau silvica, aflate in administrarea directa sau in folosinta agentilor economici.

Taxa este anuala, fiind stabilita in suma fixa pe metru patrat de teren diferentiata in mediul urban fata de mediul rural1. Astfel, in mediul urban taxa este diferentiata in patru categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor pe zone, in timp ce in mediul rural, aceasta este stabilita pe cinci zone de fertilitate.

Taxele pentru terenurile utilizate de catre regiile autonome, societatile comerciale, precum si de catre celelalte persoane juridice sunt prezentate in tabelele de mai jos. Tabel nr.13 privind taxele asupra terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura pentru localitatile urbane2:

Zona in cadrul localitatii

A B C D995 545 330 220

Tabel nr.14 privind taxele asupra terenurilor proprietate de stat in

alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura pentru localitatile rurale.




Specificare Zona de fertilitate

I II III IV Vtaxa 573 491 409 246 164

Incadrarea localitatilor rurale in zona de fertilitate este cea

prevazuta de normele legale privind impunerea veniturilor realizate din activitati agricole.

Incadrarea localitatilor urbane in cele patru categorii se face in functie de gradul de dezvoltare economica si sociala:

- categoria I - municipiul Bucuresti- categoria II - municipii resedinta de judet- categoria III - orase- categoria IV - comuneIncadrarea terenurilor pe zone in cadrul localitatilor se realizeaza in

functie de pozitia acestora fata de centrul localitatilor, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau departarea fata de caile de comunicatie, precum si in functie de alte elemente care sa asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate in zonele de locuit centrale ale localitatilor.

Modificarile privind categoria localitatilor si zonele din cadrul acestora se pot efectua anual, de catre consiliile locale, pana la 1 august ale fiecarui an cu aplicarea de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care a survenit aceasta modificare.

Pentru terenurile ocupate de liniile ferate si drumuri, taxa se stabileste in lei/km de drum si cale ferata diferentiata, astfel:

- pentru liniile ferate normale - 31.473 lei/km- pentru liniile ferate inguste - 15.912 lei/km- pentru drumuri - 15.912 lei/kmUnitatile de transport feroviar datoreaza numai taxa in functie de

lungimea caii ferate. La stabilirea taxei se are in vedere lungimea totala a caii ferate, inclusiv lungimea desfasurata a retelei de linii ferate din depouri, statii de cale ferata, rampe, triaje, precum si alte obiective de exploatare feroviara.

Pentru terenurile proprietate de stat situate in afara incintei de cai ferate pe care sunt amplasate camine de nefamilisti, crese, gradinite, dispensare, policlinici, agentii de voiaj CFR, se datoreaza taxa asupra terenurilor exprimata in lei pe metru patrat.

Ceilalti agenti economici datoreaza aceasta taxa numai pentru liniile ferate si drumurile pana la accesul in incinta unitatii.

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datoreaza pentru:


- terenuri aflate in administrarea sau folosinta institutiilor publice;- terenurile scoase definitiv din circuitul agricol si silvic pentru

constructii care deservesc activitatile agricole si silvice, lucrarile de imbunatatire funciare, regularizarea cursurilor de apa, realizarea de surse de apa potabila si obiective de metrologie;

- terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, balti sau alte lacuri de acumulare;

- terenurile luate cu chirie, caz in care taxa este platita de catre unitatea care a dat terenul cu chirie;

- terenurile folosite ca pasuni, fanete naturale, plantatii de pomi fructiferi, pepiniere si alte terenuri cu destinatii similare;

- terenurile pe care sunt in curs de executie obiective noi de investitii.

Evaluarea materiei impozabile se face pe baza declaratiei de impunere, intocmita de platitor si depusa in luna ianuarie la organul fiscal teritorial pe raza caruia isi are sediul sau se afla suprafata de teren taxabila, dupa caz.

Daca in cursul anului intervin schimbari, in sensul majorarii sau diminuarii suprafetei de teren, care conduc la modificarea taxei datorate, platitorul este obligat ca in termen de 15 zile de la producerea modificarii sa depuna la organul fiscal declaratia de impunere.

In masura in care nu intervin modificari care sa conduca la majorarea sau diminuarea suprafetei de teren supuse taxei, declaratia de impunere depusa in luna ianuarie ramane valabila si pentru anii urmatori.

Taxa asupra terenurilor se varsa la bugetele locale, trimestrial, in rate egale pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Nivelul taxei se indexeaza anual, in functie de evolutia preturilor si rata inflatiei prin hotarari ale Guvernului, obligatia calcularii si raspunderea pentru achitarea in termen revenindu-i platitorului.

Obligatia calcularii si raspunderea pentru achitarea in termen a taxei revine platitorului. Astfel, diferentele de taxa stabilite in cursul anului, ca urmare a verificarilor efectuate de organele fiscale, teritoriale, se platesc in termen de 30 de zile de la data comunicarii, impreuna cu majorarile de intarziere, calculate incepand cu data cand era datorata taxa, iar taxa nestabilita la timp se datoreaza pe o perioada de 2 ani, in urma celui in care are loc constatarea.

Referitor la indeplinirea obligatiilor de catre platitori, in materie de taxa asupra terenurilor,constituie contraventie urmatoarele:

- nedepunerea declaratiei in termen;- refuzul de a pune la dispozitia organelor de control privind

calcularea si varsarea taxei;


- intocmirea unor documente eronate cu privire la suprafata de teren, in scopul diminuarii obligatiei de plata.

Contraventiile se sanctioneaza cu amenzi al caror cuantum se modifica prin indexare, in functie de evolutia preturilor si rata inflatiei, prin Hotarare de Guvern.

Platitorii de taxe asupra terenurilor proprietate de stat, au dreptul sa depuna obiectiuni si contestatii referitoare la constatarile organelor de control cu privire la diferentele de taxa stabilite in cursul anului, cat si la majorarile de intarziere aferente.

Pentru analiza taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat ne vom referi la amplasarea in incinta S.C. Santierul Naval Constanta S.A., a unei magazii de tabla, in suprafata de 1.000 m2.

Societatea mai foloseste pe langa liniile ferate normale si o linie ferata ingusta pentru transportul propriu.

Linia are 3,5 kilometri din care 2,5 kilometri pana la accesul in santier. Terenul aferent magaziei se afla in zona A. Taxa anuala datorata de societate este:

- pentru teren 1.000 x 850 = 850.000- pentru calea ferata 2,5 x 15.912 = 39.708 Taxa anuala datorata este 889.708 lei.Analog, pentru celelalte terenuri ce cad sub incidenta acestei taxe.

1 conform anexei nr. 1 la Hotararea nr. 499/2000 a Consiliului Local al Municipiului Constanta privind valorile impozabile pe metru patrat de suprafata construita – desfasurata – la cladiri si alte constructii apartinand persoanelor fizice1 Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale2 H.G. 500/1994 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si modificarile capitalului social, M.Of. 208/19943 "Curier National" nr. 395/06.10.19954 O.U.G. nr. 84/23.12.1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 publicatã in M.Of. nr. 375/24.12.19975 O.U.G. nr. 62/28.12.1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 publicatã in M.Of. nr. 517/19981 Legea nr. 149/27.07.1999 privind taxele asupra mijloacelor de transport1 H.G. 1063/28.12.1999 privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura2 Anexa nr. 2 din Hotararea Consiliului Local al Municipiului Constanta nr. 449/2000 in conformitate cu prevederile H.G. nr. 267/2001 privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura

CONCLUZII


http://www.studentie.ro/download_file.php?filename=ASE_-_Impozite_directe_la_Santierul_Naval_Constanta_-_CAPITOLUL_IV_831.htm#_ftnref9%23_ftnref9









Ratiunea de a fi a impozitelor directe este de ordin financiar. Pentru a functiona, statul are nevoie de bani, iar pentru a-i procura, pretinde impozite. De aceea, prima si cea mai insemnata functie a impozitelor a fost si continua sa ramana functia lor de mobilizare de venituri pentru stat.

Asa stand lucrurile, "impozitele sunt pretinse de catre stat in virtutea suveranitatii sale si sunt destinate sa acopere cheltuielile generale ale statului", spunea inca din 1909 Adolph Wagner si reconfirma in 1922 un alt reprezentant de frunte al finantelor clasice, Gaston Jeze care scria: "impozitul este in statele civilizate moderne, o prestatie pecuniara pretinsa cetatenilor cu scopul acoperirii cheltuielilor de interes general".

Cu timpul, la baza impozitelor sunt asezate ratiuni noi, de ordin economic si social, astfel ca impozitele dobandesc si functii noi. Ele sunt activizate ca parghii fiscale, statul utilizandu-le prin diferentierea tratamentului fiscal in raport cu anumite interese ecnomice si sociale, prin stimularea activitatilor dezirabile sau pentru inhibarea celor nedorite.

Tocmai de aceea, in lucrari mai vechi sau de data mai recenta, se subliniaza tarnsformarea impozitelor in parghii fiscale, iar definitiile sunt adaptate pentru a surprinde si noile lor functii.

Asa de exeemplu, Pierre Lalumiere scria, inca din 1970 ca "impozitele pot fi folosite pentru a incuraja sau pentru a descuraja o anumita activitate economica. Fara sa inceteze a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de interventie in domeniile economic si social". La randul sau, Gabriel Ardant scria ca "impozitul a incetat a mai fi grauntele de nisip care sa jeneze mecanismul pietei, devenind unul din regulatoarele si motoarele acestui mecanism. Ca urmare, impozitul are atat rolul alimentarii cu fonduri a bugetului statului, cat si pe acela al unui factor de echilibru in economie".

Dupa unii el este "o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoanele fizice si morale dupa capacitatile lor contributive si fara contraprestatii imediate, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste ale puterii publice".

Constatam ca autorii ierarhizeaza aici functiile impozitelor, prezentand-o pe aceea de mobilizare drept functie principala, iar calitatea de parghii fiscale este etalata drept o functie secundara.

Dobandind functii noi, impozitele isi imbogatesc continutul. Ele inceteaza sa mai reprezinte plati amorfe la buget, fiind activizate ca parghii fiscale. Gasim deci, pe deplin justificata preocuparea pentru redefinirea impozitelor intr-o astfel de maniera incat continutul lor sa reflecte si functiile noi.


Definitiile date impozitelor de-a lungul timpului, poarta insa si amprenta principalelor curente de gandire la care s-au racordat reprezentanti de seama ai scolii clasice sau moderne de finante.

Sustinatorii teoriei echivalentei prezinta impozitele drept un echivalent al seviciilor sau avantajelor oferite de catre stat contribuabililor. De aceea, marimea ar trebui stabilita in functie de costul serviciilor oferite de catre stat sau in raport cu marimea avantajelor de care beneficiaza fiecare individ de pe urma activitatii statului. Privind impozitele in ansamblul lor, volumul lor ar trebui determinat, in virtutea aceleiasi teorii, in functie de marimea cheltuielilor publice in prealabil determinata.

Aceasta este, in viziunea clasica, conditia pentru ca statul sa aiba un buget echilibrat, echilibrul bugetar fiind considerat cheia de bolta a finantelor publice si o dovada a starii de sanatate a economiei.

Adeptii de mai tarziu a teoriei sacrificiului prezinta impozitele drept sacrificii pe care platitorii lor trebuie sa le accepte pentru ca statul sa poata functiona.

Daca un astfel de sacrificiu trebuie facut, atunci fiecare ar trebui sa contribuie la sustinerea activitatii statului in raport cu posibilitatile sale de plata. De aceea, teoria sacrificiului recomanda drept criteriu pentru dimensionarea impozitelor capacitatea contributiva a platitorilor. Privite in ansamblul lor, volumul impozitelor ar trebui sa fie stabilit indiferent de volumul cheltuielilor publice, tinandu-se seama doar de posibilitatile reale de procurare ale acestora. De aici, ruptura aparuta intre veniturile si cheltuielile statului aparitia si accentuarea deficitului bugetar si apelul la veniturile extraordinare pentru acoperirea acestuia.

Incercand sa sintetizez pot spune ca impozitele directe reprezinta, in zilele noastre, obligatii pecuniare pretinse, in temeiul legii, de catre autoritatea publica, de la persoanele fizice si juridice in raport cu capacitatea contributiva a acestora preluate la bugetul statului in mod silit si fara contra-compensatie imediata, si folosite de catre acesta ca sursa pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrumente de armonizare a interesului public cu interesele individuale ale oamenilor.

Este un lucru indeobste cunoscut ca structura avutiei, din punct de vedere al apartenentei patrimoniului, influenteaza in mod decisiv structura veniturilor statului si formele de centralizare a acestora. Asa se explica faptul ca, intr-o tara in care sectorul public este dezvoltat, veniturile nefiscale sunt insemnate, mai ales daca intreprinderile si serviciile publice sunt performante. Acolo unde cea mai insemnata parte a avutiei nationale este administrata pe baze private, preponderente sunt veniturile fiscale, iar forma de realizare a acestora o reprezinta impozitele.


Dar tipologia impozitelor poate fi deformata si datorita folosirii unor criterii de clasificare bazate pe pseudoteorii cu un evident suport ideologic. Asa s-a intamplat si in Romania in perioada postbelica, unde impozitele, infatisate ca instrumente de exploatare suplimentara a populatiei, au intrat in dizgratie.

Asa se explica faptul ca impozitele si taxele detineau in Romania antedecembrista doar 3-5% din totalul veniturilor bugetare (1-1,5% impozite si taxe de la populatie si 2-2,6% cele de la unitatile cooperatiste), restul de cca 95% fiind varsaminte facute la buget de catre unitatile economice de stat, considerate venituri nefiscale.

Incepand cu anul 1990 s-au luat treptat masuri care au confirmat si din punct de vedere legislativ natura fiscala a unor venituri. Primul pas s-a facut prin transformarea varsamintelor din beneficii in impozit asupra beneficiului, devenit in 1991 impozit pe profit.

Cel de-al doilea pas l-a reprezentat revenirea la impunerea individuala a salariilor si renuntarea la impozitul pe fondul total de salarii.

Ponderea ridicata a veniturilor fiscale in cadrul veniturilor curente ale bugetului nostru s-a mentinut in toti acesti ani, in 2000 el reprezentand 96,8%.

Propuneri Intre evidenta economica, reprezentata prin componenta ei

principala-contabilitatea si controlul gestionar si financiar exista o stransa interconditionare. Aceastã interconditionare rezida din faptul ca de regula, nu se pot controla decat acele fenomene si procese economico-financiare care au fost in prealabil consemnate in documente justificative corespunzatoare si pe aceasta baza au fost reflectate in evidenta. Exactitatea si operativitatea sistemului informational influenteaza in mod nemijlocit calitatea controlului in acelasi timp, controlul impune luarea unor masuri menite sa asigure exactitatea, sinceritatea si operativitatea sistemului informational economic si in special a contabilitatii.

Planul Contabil General din Franta stabileste ca "informatiile contabile trebuie sa ofere utilizatorilor lor o descriere adecvata, loiala, clara, precisa si completa a operatiunilor, evenimentelor si situatiilor", fara sa faca alte precizari.

Financial Accounting Standards Board (FASB), principalul organism de normalizare a contabilitatii americane, precizeaza ca pentru a fi utile destinatarilor sau, pentru a-i ajuta in procesul decizional, informatiile contabile trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:

- sa fie pertinente, sa influenteze deciziile pe care le iau destinatarii acestor informatii. Pentru a fi pertinenta o informatie contabila trebuie sa ajunga la utilizatori la momentul oportun. Ceea ce este pertinent pentru o


anumita categorie de utilizatori poate sa nu intereseze alte categorii de beneficiari. Astfel, informatiile cu caracter previzional sunt pertinente pentru investitorii de pe piata de capital, iar informatiile cu caracter istoric, care servesc la aprecierea trecutului sunt pertinente pentru organele de control fiscal. Organele de normalizare si reglementare din domeniul contabilitatii sunt confruntate cu interese contradictorii atunci cand incearca sa stabileasca volumul si structura informatiilor contabile care urmeaza sa fie difuzate de intreprinderi. Aceste organe sunt chemate sa asigure un echilibru intre interesele intreprinderii, ale utilizatorilor externi si ale contabililor.

Pentru intreprinderi productia de informatii contabile este costisitoare, ajungand pana la 1-2% din cifra de afaceri, iar unele informatii au un caracter confidential (in special din categoria celor furnizate de contabilitatea de gestiune). Din aceste motive intreprinderile mici si mijlocii doresc sa produca numai informatiile impuse de reglementarile juridice, contabile si fiscale, iar intreprinderile mari chiar daca produc informatii multiple, nu sunt dispuse sa le divulge deoarece prin ele s-ar putea afecta secretul afacerilor.

Utilizatorii de informatii contabile (actionarii, creditorii, organele fiscale etc.) au interese multiple si uneori contradictorii. Ei nu reusesc sa-si delimiteze necesitatile de informatii si ca urmare au tendinta de a solicita un volum tot mai mare de informatii. Actualul sistem contabil, nu poate satisface pe deplin nevoile nici unui utilizator de informatii, fiecare utilizator considera ca informatiile furnizate de contabilitate au o pertinenta redusa.

Din aceste motive se solicita renuntarea la bilantul unic si inlocuirea lui cu mai multe bilanturi (tablouri de finantare, de utilizari si resurse, de trezorerie etc.) in functie de cerintele diferitelor categorii de utilizatori.

Contabilii, cunoscand limitele principiilor, procedeelor si tehnicilor pe care le au la dispozitie sustin ca nu pot sa produca si sa controleze toate tipurile de informatii cerute de managementul intreprinderii si de terti. Astfel, ei nu pot evalua resursele umane, riscul pe care-l prezinta unele creante, relatiile ecologice etc.

Privite din punct de vedere al acestor interese contradictorii, informatiile contabile se structureaza in mai multe categorii dintre care amintim:

- informatiile apreciate pertinente de catre cele trei parti: sunt folositoare utilizatorilor, intreprinderea accepta sa le publice si contabilii le pot produce si controla;

- informatii pe care intreprinderea accepta sã le difuzeze si sunt folositoare utilizatorilor, dar pe care contabilii nu le pot produce sau controla;


- informatii care pot fi produse si difuzate dar care nu prezinta interes pentru utilizatori;

- informatii care pot fi produse si controlate si sunt interesante pentru utilizatori, dar pe care intreprinderea nu doreste sa le difuzeze etc.

- sa fie fiabile. Utilizatorii de informatii contabile nu pot avea incredere numai in acele informatii care sunt concomitent verificabile, neutre si fidele.

Se apreciaza ca informatiile contabile sunt verificabile, daca toate inregistrarile sunt justificabile; daca toate elementele patrimoniale reflectate in contabilitate sunt in concordanta cu cele identificate fizic prin inventariere, prin confirmari primite de la terti sau prin alte procedee; daca veniturile si cheltuielile precum si activele si pasivele prezentate prin documentele de sinteza contabila sunt reale si privesc intreprinderea.

Neutralitatea (sinceritatea) informatiilor contabile presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor contabile. Buna credinta a producatorului de informatii contabile este o conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru asigurarea sinceritatii documentelor de sinteza contabila. Pentru ca informatiile sa cunoasca si sa poata aplica in mod corespunzator principiile, regulile si procedeele contabilitatii. Sinceritatea sau neutralitatea informatiilor contabile este influentata de calitatea documentelor justificative pe baza carora se fac inregistrarile contabile, de calitatea procedurilor utilizate pentru culegerea si prelucrarea datelor, de independenta (neutralitatea) si competenta profesionala a personalului din compartimentele financiar-contabile si din alte compartimente. In anumite situatii, informatiile verificabile si neutre pot sa nu fie exacte, pot sa nu reflecte cerintele fidelitatii, asa cum vom arata in continuare.

- sa fie obtinute la un cost acceptabil comparativ cu avantajele pe care aceste informatii le aduc conducatorilor de intreprinderi si tertilor.

Obiectivul fundamental al contabilitatii il reprezinta furnizarea de informatii care sa ofere o imagine fidela asupra patrimoniului, evolutiei situatiei financiare si a rezultatelor, in scopul satisfacerii necesitatilor diferitelor categorii de utilizatori.

In tarile anglo-saxone, imaginea fidela este privita ca o conventie prioritara. Ca urmare, documentele de sinteza contabila trebuie sa fie fidele realitatii economice. In aceste tari normele contabile cer reflectarea prin documentele de sinteza contabila a imaginii veridice, sincere si oneste asupra realitatii, fara constrangeri de ordin fiscal sau de alta natura.

In Europa continentala, contabilitatea are ca obiectiv principal (pe langa alte obiective) prezentarea imaginii fidele, acordandu-se prioritate juridicului in fata economicului. Ca urmare, notiunea de imagine fidela intra in contradictie cu aplicarea cerintelor regularitatii, cerinte ce se realizeaza prin intermediul principiilor contabile si prin intermediul


regulilor de evaluare a elementelor patrimoniale. In aceste tari imaginea fidela este prezentata ca un obiectiv de atins, ca un imperativ a practicii contabile, care in toate cazurile trebuie sa fie conform normelor in vigoare respectandu-se cerintele prudentei. In activitatea practica este foarte dificil sa se faca distinctie intre regularitatea contabila si regularitatea fiscala. Reglementarile contabile sunt uneori insuficient de detaliate iar reglementarile fiscale contin si elemente contabile sau in contradictie cu principiile contabilitatii.


Documents

Rolul impozitelor directe la santierul naval Constanta