Russo Studii greco-romane

STUDII ISTORICE GRECO-ROMANE

S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE

HARTIE VIDALON, TREIZECI *I SASE

DE EXEMPLARE NEPUSE IN COMERT,

NUMEROTATE DELA I LA 38

TOATE DREPTURILE REZERVATE

STUDII ISTORICEGRECO-ROMANE

OPERE POSTUME

Publicate supt ingriiirea lui

CONSTANTIN C. GIURESCUProfesor la Universitatea din Bueuresti

de

AR1ADNA CAMARIANO 0 NESTOR CAMARIANO

TOMUL, I

Cu 25 de planee afarä din text

BUCURESTIFUNDATIA PENTRU LITERATURA *I ARTA <4 REGELE CAROL »

39, Bulevardul Lascar Catargi, 399 3 9

PREFAIn 1912, regretatul D. Russo publica « Elenismul in Romania»,

lucrare in care pe de o parte arata importan,ta cutwayterii limbiigreceyti yi a culturii bizantine pentru Romani » iar pe de alta schita« punctele principale » ale influentei greceyti in Principate, aducand,ici colo, qi unele contributii.

Timp de mai bine de (loud decenii, D. Russo a acld ncit apoinecontenit problenzele pe care le pusese in lucrarea amintita, a strawmaterial documentar i bibliografie, a publicat chiar o serie de mo-nograf ii asupra unora din aceste probleme.

In 1935, el. sehotari sá dea la iveala o opera' de sintezd cuprinzandconduziile la care ajunsese asupra raporturilor greco-romane. Carteaurma sa se numeasca tot # Elenismul in Romania»; contractul incheiatcu «Fundatia pentru Literatura yi Arta Regele Carol II» prevedeacá manuscrisul trebue predat cel mai tarziu in 1938.

Dar felul extrem de minutios in care lucra D. Russo, controkindnecontenit cel mai nzic detalizz, apoi sanatatea sa mult slabita inultimul tinzp, l-au impiedecat sà isprei ()eased opera pe care o incepuse.Moartea l-a surprins în plin lucru. Redactase cdteva capitole doar,yi chiar la acestea, forma nu era definitiva. Re,stul se gasea in stadiulde note yi insemnari.

Nepotii regretatului D. Russo, d-ra Ariadna Camariano yi d-1Nestor Camariano, ei în.cii absolventi ai Facultatii de Litere dinBucure.yti, mi-au prezentat materialul manuscris aflat in bibliotecaunchiului lor. Am ales ceea ce era publicabil yi am adaogat partiintregi din cursul de istoriografie greco-ronzeina Onut la Universitatedupa razboiu, precunz ci lectia inaugurala din 1915. lar fiincicacloud din studiile lui mai vechi 4 Elenismul in Romania» yi, 4 Criticatextelor tehnica editiilor erau epuizate, iar altele apdruserd

VI PREFATA.

reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in grit-imitate,le-am adaus fi pe acestea. Am alcdtuit astfel cloud volume de # Studiiistorice greco-romane» cuprinzdnd pretioase contributii la cunoaftereamanifestdrilor elenismului in Romdnia.

Numai cine Vie ce inseamnd munca ftiintificei, metoda scrupuloasii ,

care nu lasd nimic necontrolat, poate slili dea seama de valoareaacestor cloud volume. Cdtd bogatie de informatie, cdtd rigoare inmetodd, cdte dificultdti invinse in precizarea unei date, a unui fapt,a unei filiatiii

Cu atdt mai mare e pdrerea noastrd de Mu di maestrul n'a pututset' isprd veascd opera pe care o incepuse, opera' care ar fi sintetizatcunoftintele si experienta unei vieti intregi.

In once caz, cele doud volume care apar acum constituie o te-melie foarte solidd pe care se va putea cleidi multd vreme. Ele dovedescincd odatei qi tuturora di D. Russo a fost fi reimeine cea mai de seamdfigurli a fainfei noastre in domeniul bizantinisticii fi a legalurilorgreco-romiine.

Bucuressti, Octomvrie 1939.

CONST. C. GIURESCU.

Spre tiintá"

Supt titlul de Studii istorice greco-roma'ne publicam operelepostume ale mult regretatului nostru unchiu. Ele nu formeazdun tot unitar, fiindcd parte sunt fragmente räzlete din proiec-tata operd de sintezä Elenizmul in Romeinia i parte articoleindependente unul de celdlalt,, scrise in diferite epoci, pe caream socotit cd e bine sd le publicdm, fiindcd intereseazd culturagreco-romând.

Insistdm asupra faptului cà ceea ce publicdm nu e terminat,nu are forma definitiva si nu era considerat de unchiul nostrugata de tipar, asa 'Meat rugdm pe cititor sd primeascd acesteopere postume ca atari.

Manuscrisele unchiului nostru, nefiind o redactie definitivd,aveau pe margine diferite insemndri despre anumite completanisau note ce urmau sd fie addogate. Materialul neprelucrat alacestor completdri 1-am addogat la locul indicat, inchizAndu-1insd totdeauna In paranteza [ J. Asemenea completdri va gdsicititorul in articolul: Poeme grecefti intru slava lui Mihai Viteazul;ele continua' de multe ori pe pagini intregi. A§a e cazul cu capitolulModelele f i imitatorii lui Stavrinos. Pentru prima parte a acestuicapitol: Modelele lui Stavrinos am gdsit o primd redactie, pentrua doua: Imitatorii lui Stavrinos (p. 130 145) numai materialneredactat trecut pe fise : versurile imprumutate de diferiti imi-tatori, atat dela Stavrinos cat 0 dela Matei al Mirelor, scurteintroducen i pentru imitatori, anumite comparatii, etc. Toateacestea au fost serse de unchiul nostru nu in biroul sdu de lucru,ci In pat, unde II tinea tintuit boala de care suferea de maimultd. vreme 0 care Il silise In ultimii zece ani sä se internezede §ase ori In sanatoriu i s'a se supunä unor interventii chirur-gicale. Toate aceste Insemndri referitoare atat la articolul Poeme

VI PREFAT.A.

reviste de specialitate, nu intotdeauna accesibile, sau in streiindtate,le-am adaus si pe acestea. Am alcdtuit astfel cloud volume de o Studiiistorice greco-romane» cuprinzdnd pretioase contributii la cunoastereamanifestdrilor elenismului 'in Romdnia.

Numai cine stie ce inseamnei nzunca stiintificei, metoda scrupuloasci,care nu lasd nimic necontrolat, poate sei-si dea seama de valoareaacestor cloud volume. Cad bogatie de informatie, cdtei rigoare inmetodd, cdte dificulteiti invinse in precizarea unei date, a unui fapt,a unei filiatii!

Cu ateit mai mare e peirerea noastrd de re& cei maestrul n'a pututsd isprei ()eased opera pe care o incepuse, opera care ar fi sintetizatcunostintele si experienta unei vieti intregi.

In once caz, cele cloud volume care apar acum constituie o te-melie foarte solidei pe care se va putea cleidi multd vreme. Ele dovedescbled odatd si tuturora cei D. Russo a fost si reimeine cea mai de seanzeifigurd a stiintei noastre in domeniul bizantinisticii si a legeiturilorgreco-romdne.

Bucuresti, Octomyrie 1939.

CONST. C. GIURESCU.

Spre stiintá.Supt titlul de Studii istorice greco-rondine publicam operele

postume ale mult regretatului nostru unchiu. Ele nu formeazaun tot unitar, fiindca parte sunt fragmente razlete din proiec-tata opera de sinteza Elenizmul in Romdnia §i parte articoleindependente unul de celalaltr serse in diferite epoci, pe caream socotit ca e bine sa le publicam, fiindca intereseaza culturagreco-romana.

Insistam asupra faptului ea ceea ce publicara nu e terminat,nu are forma definitiva si nu era considerat de unchiul nostrugata de tipar, asa incat rugam pe cititor sà primeasca acesteopere postume ca atari.

Manuscrisele unchiului nostru, nefiind o redactie definitiva,aveau pe margine diferite Insemnari despre anumite completarisau note ce urmau sa fie adaogate. Materialul neprelucrat alacestor completari 1-am adaogat la locul indicat, inchizandu-1Insa totdeauna in paranteza [ ]. Asemenea completari va gasicititorul in articolul: Poeme grecefti intru slava lui Mihai Viteazul;ele continua de multe ori pe pagini intregi. Asa e cazul cu capitolulModelele ci imitatorii lui Stavrinos. Pentru prima parte a acestuicapitol: Moc4elele lui Stavrinos am &it o prima redactie, pentrua doua: Imitatorii lui Stavrinos (p. 130 145) numai materialneredactat trecut pe fise: versurile imprumutate de diferiti imi-tatori, atat dela Stavrinos cat si dela Matei al Mirelor, scurteintroducen i pentru imitatori, anumite comparatii, etc. Toateacestea au fost serse de unchiul nostru nu in biroul &au de lucru,ci in pat, unde Il tinea tintuit boala de care suferea de maimulta vreme si care 11 silise in ultimii zece ani sa se internezede sase ori in sanatoriu i &A se supuna unor interventii chirur-gicale. Toate aceste insemnari ref eritoare atat la articolul Poeme

VIII SPRETUNTA

grecefti intru slava lui Mihai Viteazul, cat §i la alte articoleserse pe patul de suferiata, pe care unchiul nostru spera cainteo zi sanatatea ii va permite sa le prelucreze la biroul sau,ceea ce din nenorocire nu s'a f6cut, le-am aranjat inteo ordinelogica si le publican). Inchise in paranteza. Asa am facut si cupartea finala a articolului: Matei al Mirelor ci operele lai. Delap. 168-179, unde se publica manuscrisele copiate si operele sersede Matei al Mirelor si Matei al Mirelor imitat de preotul Sina-dinos, totul este inchis In parantez5, fiindca este material neredac-tat adaogat de noi.

La articolul Contributii la istoria bisericii romane (p. 227 306)cititorul va constata unele lacune, datorite tot motivelor pomenitemai sus. Capitolul Varlaam al Moldovei nu e terminat. MeletieSirigos de asemenea. Introducerea la Mitro polia Proilavului aremulte spatii albe, pe care le-am redat prin puncte de suspensie,iar lista mitropolitilor Proilavului a fost alcatuita de unchiulnostru numai pana la anul 1743, iar dela aceasta data pana lasfarsit a fost alcatuita de noi, pe baza materialului adunat descumpul disparut.

Am adaogat si materialul referitor la lzvoarele lui CodexDimonie (p. 343-350), desi neredactat, fiindca credem ca va fide folos specialistilor cari se ocupa cu istoricul dialectului aroman.

La p. 351-408 dam o serie de articole referitoare la primeleziare grecesti din Viena, publicate la 1928 In cotidianul t 'EletigeeovBffita* In limba greaca i traduse In limba romana de regretatulIulian Stefanescu, precum si un alt articol: Preotul Sinadinos

Matei al Mirelor, publicat de asemenea In limba greacä i tra-dus de noi In limba romana.

Pe langa operele inedite çi traduse din limba greaca, carenu prea erau accesibile cercetatorilor romani, am adaogat duptidorinta Domnilor profesori Const. C. Giurescu si Al. Rosetti siunele opere publicate : Cronica Tetra Romdnefti de MitrofanGrigorcts, Cronica Moldovei de N. Chiparisset, precum i ElenizmulIn Romdnia i Critica textelor si tehnica edifillor.

Aceste ultime opere le-am reeditat fara a aduce nicio modifi-care textului, desi despre cateva chestiuni unchiul hostru Isischimbase parerea exprimata acum un sfert de veac, dupa elm)se poate vedea dela unele din aceste probleme reluate si tratate"

SPRE $TIINTÀ IX

mai pe larg in operele inedite pe care le publiam acum ì lacare am fa'cut trimiterile cuvenite. Singurele modifiari pe caream indaznit a le aducem operelor reeditate sunt din domeniultehnicei tipografice, pentru a putea prezenta cele cloud volumeat mai uniform cu putintd.

Incheind aceste anduri, socotim de datoria noasta sà expri-m'am mulI,umirile noastre alduroase Domnului Al. Rosetti,directorul Fundatiei pentru literatua i artà « Regele Carol II»,din iniliativa aruia operele postume ale mult regretatului nostruunchiu apar in colectia «Biblioteca enciclopedia» a FundaVei,

Domnului Const. C. Giurescu pentru binevoitorul concurs datla publicarea lor.

Bucure§ti, Noemvrie 1939.

EditoriiA. Camariano i N. Camariano.

Bizantul reabilitat.

Bizantul reabilitat'.Bizantul, hulit i dispretuit pana in Iimpui din urma, astazi

s'a reabilitat pe deplin, In urma cercetärilor unor savanti ca:Rambaud, Schlumberger, Diehl, Krumbacher, Gelzer, Neumann,Finlay, Bury, Sathas, Lambros, etc. Bizantul, pana ieri, alaltaieriignorat sau pomenit numai ca sa fie improscat cu tina de detracto-rii sai, astazi e studiat cu o neasemuità râvna, dovada avantulpe care 1-au luat studiile bizantine in Intreaga Europa. Ba putem.sá zicem cá revirimentul intervenit in favoarea Bizantului caonce reviriment ne-a dus putin mai departe decat se cuvenea.In locul bizantinofobiei de ieri, vedem astazi o bizantinolatriefoarte raspanditä. Fiecare om cult crede de datoria sa sa-i re-zerve i Bizantului un coltisor in domeniul culturii sale, asa !neatnu numai specialitii, ci i diletantii in bizantinologie sporesc infiecare zi. Si cred ea acest diletantizm (daca are ca baza seteade stiintä si nu un snobizm ridicul) trebue incurajat, fiindcd une-ori poate sa aduca tiinii contributii pretioase, totdeauna insàe un semn cultural imbucurator pentru societatea in care seiveste.

Dar cum se explica cá Bizantul timp de mai multe secole afost pe nedrept criticat, cum se face a importanta culturii salea fost tagaduita, i imperiul bizantin a fost batjocorit i poreclitLe bas Empire, The Lower Empire, adica imperiul decadentei ?

Cauzele sunt multiple.Defaimarea Bizantului se datoreste In primul rand faptului

c'a" el *la acum cateva decenii era cunoscut mai mult din rela-tiunile apusenilor catolici dusmani de moarte ai Orientului or-todox si din epigramele lui Montesquieu, Voltaire i Gibbon,

Lectie de deschidere, 14 Ianuarie 1915, cu adnothri i adaose posterioare.

4 STUDII ISTORICE GRECO-ROMANE

cari prin scrierile lor persiflau mai mult bigotizmul in sine, cleatBizan tul.

Luidprand E destul sà pomenesc cbi relatiunea soliei lui Luidprand (Epis-copul Cremonei care in anul 968 a fost trimes de Otto I cel Mare(936-973) ca s6 cearà in c'a'snorie pentru fiul sh'u o printegbizantin6), relatiunea, zic, a acestei solii a fost crezut6 pe cuvant,desi episcopul Cremonei vddit denatureag adev6rul si nu-si poateascunde resentimentele pe cari le nutrea contra Bizantului eretic,care refuzase cds6toria pug la cale. NIà i fata de masà, mân-càrile untdelemn räsinos, servite la masa imperialà,nu scapà de invectivele art'ágosului prelat.

Villehar- Iar In ceea ce priveste un alt izvor insemnat, Cucerirea Con-douin stantinopolului de Tillehardouin, care paná ieri era considerat6

ca o relatiune sincer6 si naivä" a unui din cele mai insemnateevenimente istorice, astäzi s'a dovedit Ca' este o versiune oficialdscris6 anume pentru a induce in eroare opinia revoltatà a Eu-ropei si a justifica a patra cruciadd, care in loc sä. libereze Lo-curile sfinte, a ilsturnat i prklat un imperiu crestin.

Montesquieu Acuedrile formulate de Montesquieu si Voltaire in contra Bi-Voltaire zantului, dar mai cu seam6 Istoria declinului ci a aiderei impe-Gibbon .nulut roman de Gibbon au discreditat pentru mult timp impe-

riul bizantin. Acesti celebri scriitori, parte baz'andu-se pe o in-suficientà cunostint6 a izvoarelor, parte fiind preconceputi im-potriva Bizantinilor pentru bigotismul lor, au contribuit mai multca once la deMimarea Bizantului. In special Istoria lui Gibbon,care s'a tradus in mai multe limbi, a contribuit in cel mai maregrad la denigrarea imperiului bizantin. Cu toatà perspicacitatealui, Gibbon n'a fost in stare s6 se emancipeze de prejudiciile saleimpotriva crestinismului, n'a vrut sà." adanceascA problemele teo-logice, care invràjbeau lumea de atunci, i sà intelea0 insemn6-tatea lor politic6 i influenta lor asupra evenimentelor (Pears,The Destruction of the Greek Empire, p. VIII). Pentru el, oncecontrovers6 teologicä, once mirosea a monahizm, era detestabil.Ideea c616uzitoare a Istoriei sale e exprimatà in urmätoarea epi-gramd: am descris triumful barbariei fi al religiei. Cu alte cuvinte,dupd cum foarte judicios observ6 editorul s4u Bury, (1 p. VII),desvoltarea istoricd a socieVätii omenesti, dela al II-lea secol dupdHristos, a fost un regres, pentru care creginizmul era in special

BIZANTUL REABILITAT 5

de vinä. Astäzi istoria nu admite asemenea procedeuri. Un istoricpoate sà fie mai ostil religiei cleat Gibbon, dar ca sà fie in staresä pätrunz4 rostul evenimentelor, trebue sä le cerceteze cu sim-patie, sä se pue In locul oamenilor cari au atribuit insemnätateunei controverse religioase si sä examineze mediul, purtarea §imotivele din punctul lor de vedere (Pears, op. cit., p. VIII).

Gibbon caracterizeaze istoria imperiului bizantin dela Heraclieincoace ca « o poveste monotone' de släbiciune si mizerie » (5 p.180), la care compatriotul säu Bury observä: « judecata aceastaeste una din cele mai neintemeiate si severe din ate a pro-nuatat vreodatà un iátrunzetor istoric. Inainte de atentatul din1204, imperiul bizantin era zidul de ap6rare al Occidentului »(1 p. XVI).

Dar gresala fundamentalà a lui Gibbon a fost cà in istoriamilenarà a Bizantului el n'a vaut cleat o continuä decadentälInsä ce fel de decadenVä e aceea ce dureaz6 1000 de ani, In caretimp Bizantail face asemenea isprävi räzboinice, Meet un isto-riograf distins si constiincios (Schlumberger), nu un panegirist,se crede Indreptätit sä-si intituleze Istoria Bizantului: Epopéebyzantine? In ce fel de decklere se Old imperiul care producecivilizatia cea mai insemnatä din evul mediu, care crestineeze"si civilizeazä o mare parte a Aziei si a Europei?

Nu mai putin au contribuit la denigrarea Bizantului §i filo-logii clasici i estetii unilaterali, cari näutau in literatura si artabizantinä limba purei aticei, opere egale cu ale lui Omer, Tucididesau Platon, Partenone si statui de Fidias, si erau scarbiti gäsindidiomul bizantin, cronici si scrieri teologice §i biserici cu sfinticu figuri palide si supte.

lucru curios: pend si Grecii moderni, pane* ieri alaltäieritratau cu dispret Bizantul, considerAndu-se nu ca urmasi ai Bi-zantinilor, ci, trecand peste ei cu o säriturà de 1000 si mai binede ani, ca urmasi ai lui Pericle. Descendenta elenia le päireamai nobild deal, cea bizentind, de aceea inläturend numele de

prin care se numiau ei insisi, numele prin care erau nu-IMO de popoarele dimprejurul lor, se impodobiau cu numele de"Dav.

Iatà principalele motive pentru cari cuvintele bizantin si bi-zantinizm au cäpätat un sens pejorativ; lumea ajunsese a crede

Filologiiclasici

esteti


-cd Bizantul a fost o capitalä, in care oamenii se certau pentrusubtiliati teologice, pe and primejdia bdtea la ; unde In-floreau servilizmul i lingusirea ; uncle suveranii nu se ocupau deatde parade dupd un ceremonial complicat, unde intrigile se lineaulant,; unde arderea tämäiei, mdtäniile inaintea sfintdlor palizi,postul riguros erau pretuite mai mult decal salvarea patriei.Aceste defecte de sigur nu sunt specific bizantine: servilizmullingusirea sunt buruieni, cari au crescut si pänd in zilele noastrecresc cu imbelsugare la pragul palatelor ; paradele i ceremonialulbizantin trdesc panä astäzi in multe curti moderne i chiar de-mocratice, ba i ceva mai pompoase, dei mai putin pitoresti;iar intrigile cred cà au existat deand lumea si nu sunt o inventiebizantind. In ce priveste bigotizmul Bizantului, de sigur el a fostexagerat de liber-cugeatorii sài istorici, dar In once caz bigo-tizmul e mai putin primej dios socieatii, cleat unele boli socialemoderne, ateizmul de pildd, nihilizmul, anarhizmul sau bolsevizmul.

Astdzi, In urma cercearilor stiintei moderne, am ajuns la oapreciere a bizantinizmului cu totul alta, deat acea a secolilortrecuti. Cronicarii apuseni nu se mai considerd ca un cuvânt deEvanghelie pentru cunoasterea Bizantului, spusele lor se contro-leazd nu nurnai cu istoricii bizantini, ci i cu alte izvoare arabe,slave, armenesti, etc.

lar In ce priveste istoriografia bizantind, o poseddm asazi Inmare parte din editii entice. Pe lângd acestea, in timpul din urmdsi alte izvoare bizantine de mare importantd au iesit la iveald(e destul sà amintesc Istoria lui Critobul din Imbros in care sedescrie viata luí Mohamet al doilea, pe care n'a cunoscut-o Gibbon)si in fine stiinta germanä prin critica izvoarelor « Quellenkritik »a adus lumini nebdnuite, deslegänd o multime de probleme In-

semnate ale bizantinologiei.Ba si ceva mai mult. Bizantul care se credea cà avea inimd

secatä de relicvie, s'a constatat in timpul din urrnd cà posedasimt pentru frumos si romantic, pentru poezia rafinatd ca sipentru cea populard, lucru care nu se bdnuia de nimeni. Poeziareligioasd bizantind, care era putin cunoscutd, rdu publicaa sauinedia, asazi dupa lucrdrile lui Pitra, Christ-Paranicas, Meyer,Bouvy, Krumbacher, se considerd ca una din cele mai frumoasepoezii religioase. Poetul mai mare bizantin, melodul Romano5s,


abia in zilele noastre a inceput sd. fie cunoscut ; Krumbacher apublicat cAteva din poeziile lui ca probd, din cari se vede inäl-timea ideilor, focul entuziazmului si tehnica desdvársità a com-punerii. Editia operelor complete, pe care o pregdtea de multcelebrul bizantinolog, n'a vdzut pand astdzi lumina zilei. Si unuldin cei mai eleganti epigramatisti, Cristofor din Mitilene, abiaacum cativa ani a fost dat la lumind.

Dar pAnd mai tárziu, nimeni nu bdnuia eh' Bizantinii po-sedau o epopee nationald, o epopee care se mdsoarä cu cele maiinsemnate epopee ale literaturii mondiale. Si totusi in secolul alX-lea, inainte de a se alcdtui la Chanson de Roland in Frantasi Nibelungenlied in Germania, luase nastere epopeea bizantindDighenis Acritas. Eroul epopeei, tandr ca Ahile, viteaz ca Her-cule si celebru ca Alexandru, pdzeste granitele imperiului impo-triva dusmanilor Musulmani, simbolizAnd astfel idealurile si lup-tele natiunei grecesti contra lumei musulmane. In aceasta epopeee zugrdvità in culori vii nu lumea oficialä din capitald, ci viatapalpitantd a provinciei; cavalerul bizantin dela granità, al cdruiideal este rdzboiul cu dusmanul imperiului si dusmanul crucii;aventurile si faptele eroice, femeia si gloria! (Ch. Diehl, Figuresbyzantines, ed. II, Paris 1908, vol. 2 p. 319). Iatd o lume existentdin carne si oase in imperiul bizantin, pe care insd in zadar amcäutat s'o descoperim in cronicari. Paralel cu aceastd epopee, careni s'a pdstrat in mai multe manuscrise (si care pentru primadatá a fost publicatä de Sathas si Legrand la 1875) s'au pdstratIn gura poporului grec cicluri de poezii populare, care au dat nastereepopeei, si s'a constatat influenta ei asupra poeziei popoarelorve,cine, asa de pildd asupra poeziei turcesti, (Cartea lui Kioroglu,Caleitoriile lui Said Batal, care s'a tradus si in limba greacd mo-dernd de A. Kuzinopulos si publicat in IlarMea, 9 (1858 59),rusesti, sárbesti, etc. Henri Grégoire a publi.cat acum in 1=à oserie de articole in care stabileste data alcdtuirii epopeei bizantinesi raporturile ei cu epopea turcd.

Prejudecata filologilor clasici Ca' numai limba greacd clasicdmeritd sd fie studiatd, cd limba bizantind e decadentd, e bar-bará, sunt astázi inldturate. Limbile prezintd interes pentru.stiintd, fie cd ele plac estetilor, sau nu. De altfel trebue observatcd orizontul filologiei clasice s'a lárgit in timpul din urmd, mai


ales prin faptul ca ea a inceput sa studieze limba si cultura Gre-cilor si Romanilor in intreaga lor evolutde si in legatura cu po-poarele, mai vechi sau mai noi, cari au venit In contact cu ei;si cum limba si cultura Bizantului aunt o continuare vadita sio evolutie a epocei clasice si elenistice, cari primesc lumini neba-nuite dela cunoasterea Bizantului, s'a ajuns la convingerea calimba si literatura, si in genere cultura bizantina, merita in ceimai inalt grad sa fie studiate.

Mai multi savanti au studiat limba si literatura, institutiilesi controversele religioase, razboaiele si istoria politica a Bizan-tului si dupa lungi si laborioase studii constatându-se insemna-tatea capitala pe care o are Bizantul in istoria universala s'aprodus un reviriment in favoarea studiilor bizantine foarte in-semnat. Dintre scrierile cari au contribuit mai mult la aceastaschimbare in primul rand trebue sä pomenim Istoria literaturabizantine a lui Krumbacher si Infiinterea la 1892 a revistei By-zantinische Zeitschrift. Prin Istoria literaturii bizantine s'a pusla indemana tuturor o calauzà sigura in labirintul scrisului bi-zantin, iar prin Byzantinische Zeitschrift s'au centralizat si orga-nizat lucrarile referitoare la Bizant. Prin aceste douà publicatii,Krumbacher a adus bizantinologiei servicii de o insemnatate in-calculabila. Savantii din toate tarile, colaborind la aceasta re-vista poliglota, au contribuit la lamurirea si deslegarea multorprobleme.

Putin dupa infiintarea revistei lui Krumbacher, a aparut laPetrograd o alta revista ruseasca cu acelasi program: Vizan-taski Vremennik; Lambros a infiintat la Atena revista sa NgosÈ22nvo,uvucov, iar Societatea de bizantinologie din Atena a in-ceput sa publice revista ByCart*, pe care dela 1924 a inlocuit-oCu Anuarul sail 'Ens-cneig krateelag &Can-ail-iv cmovbúiv. La 1895s'a infiintat la Constantinopol Institutul arheologic rus supt direc-tiunea lui Teodor Uspenskii, al carui organ Izvestiia era consacratstudiilor bizantine, iar la Praga se publica de Institutul slayrevista Byzantinoslavica, in care se studiaza raporturile bizan-tinoslave.

Alte douà reviste consacrate bizantinologiei Bunt: Byzantinisch-Neugriechische Jahrbacher, editate de Bees in Berlin si actual-mente In Atena, §i Byzantion editat de Grégoire in Bruxelles.


La diferite universitati infiinVandu-se catedre de bizantinologie(dupaceMiinchen a datsemnalul), studiile bizantine auluat un avant,pe care nu 1-ar fi banuit niciodata detractorii de ieri ai Bizantului.

astfel in urma organizarii studiilor bizantine, in urma cer-cetarilor §tiintdfice din ultimele decenii, Bizantul apare supt o altalumina ; cultura §i istoria lui e altfel judecata i apreciata. Bi-zautul nu se mai compard cu Elada ca sa se spue cateva epi-grame: Ahile - Tersit, nobil streimay - degenerat streinepot, ci se stu-diaza In sine ca o fiinta in mediul in care s'a produs. Culturalui se studiaza fatä cu cultura popoarelor contemporane din Apussau din Rasarit. Cercetându-se ca o unitate de sine statatoare,nu ca continuare a Eladei §i a Romei, s'a constatat c5 Imperiulbizantin, ca §i cultura sa, n'a fost lute° continua decadere, ciea alaturi de momente de scadere, a avut perioade stralucitede rena§tere §i glorie, cari singure explicà cum s'au putut meatine

impune timp de 1000 de ani. Daca Bizantul ar fi trait undevasingur in lini§te, s'ar explica cum s'a putut raentine un mileniu.Dar Imperiul bizantin In acest mileniu n'a avut o clipä de lini§te.Razboaiele Gotilor i Hunilor, incursiunile Per§ilor i Arabilor,ale Bulgarilor, Ru§ilor, Cumanilor §i Pecenegilor n'au lipsit unmoment. Un imperiu care iese invingator In decursul secolelorimpotriva atator du§mani, trebue sà fi avut o vitalitate extraor-dinarei, trebue sa fi posedat virtuti ceteitenefti §i o organizatie su-perioarei, altfel de sigur ca sucomba. Chiar &And la 1453 a cazutsupt loviturile Turcilor, de villa in mare parte a fost Europa occi-dentala, care prin cruciada a patra i-a dat o lovitura, dupa carenu s'a mai putut consolida. Am spus ca Bizantul trebue A. fiaut virtuti cetatene0i §i o organizatie superioara ; acest lucruni-1 arata, Intre altele, i precep tele cari calauzeau armatele bi-zantine: « Numai cei fard experienta, spune Tactica, atribuita luiLeon (ed. Vari, Budapesta 1917-1922, vol. 2 p. 2 3), credlupta se decide prin superioritatea numerica i prin curajul orb ;pentru a invinge se cere, pe langa ajutorul lui Dumnezeu, artasuperioara, priceperea adancä a comandantilor i forta morala aarmatelor ». (Citat §i de Carl Neumann, Die Weltstellung des by-zantinischen Reiches vor den Kreuzziigen, 1894, P. 45).

serviciile pe cari Bizantul le-a adus omenirii nu sunt ne-insemnate. Prin faptul cà a rezistat asalturilor Turcilor i i-a

10 STUDII ISTORICE GRECO-RD:WANE

prin räzboaie de 100 de ani, Bizant,u1 a adus Europei si culturiiin genere un serviciu incalculabil, fiindcä altfel cine stie dac4acest popor ràzboinic, pornind neimpiedicat s'ar fi oprit la Viena,si n'ar fi ajuns Oat. la Londra, impunând Europei Intregi Coranulin locul Evangheliei.

Dar Bizantul nu numai ca a scApat Europa de cotropireabarbarilor, ci a fäcut si ceva mai mult. A crestinat si civilizat po-poarele cu care a venit In contact si le-a pastrat cele dintai cu-nostint,e sigure despre trecutul lor. Dela al V-lea pan5 la al XV-leasecol istoricii bizantini parca si-au luat sarcina a scrie istoria po-poarelor cunoscute de ei, caci dela China si India para la Engli-tera, si dela Norvegia pand la Abisinia, aproape toate tarile sitoate popoarele au fost obiectul cercetàrilor lor. i din punct devedere calitativ istoriografia bizantind e o ming de neprelmit.Pe cand popoarele contemporane cu Bizantinii n'au avut cleato analistic6 naivä, alcàtuita In majoritatea cazurilor cu maretrudà de cAlug6ri cari scriu din auzite, izolati in chiliile lor, sinu stiu &a.' deosebeasca ce e important si ce nu, operele istoricilorbizantini sunt serse de oameni pregAtiti si nu rareori bogat in-zestrati: impárati, printi, generali, ministri de stat, diplomati,curteni, etc. Va s5. zica, oameni amestecati in mersul evenimen-telor, care au influentat hotäritor politica internà sau extern6,oameni initiati in secretele statului, In stare sä-si procure infor-matiuni autentice si sa aprecieze intamplärile dupà justa lorvaloare.

Dar nu numai a civilizat popoarele vecine in timpul infloririisale, ci si càzand Bizantal a adus un imens serviciu omenirii:in momentul scufundärii sale, a transmis Europei occidentalecapodoperile Eladei, pe cari le-a pästrat in tot evul mediu ca unfideicomisar constiincios.

Importanta Iatà motivele pentru care bizantinologia se cultivd azi de toatebizantinolo- popoarele civilizate. Pentru Romani in special filologia bizantin6giei pentru si neogreaca prezint5 un interes deosebit. E indeobste cunoscutR omani

Ca' Principatele Dungrene au stat supt influenta greac4 timp demai multe secole, si au primit dela Bizant o multime de impru-muturi culturale: cuvinte, obiceiuri, credinte, institutiuni, etc.Aceste imprumuturi au avut loe atat inainte de caderea Constan-tinopolului prin contactul direct al Românilor cu Bizantul, cat


çi dupa cadere, cand imigrarea Grecilor In Principate devine maisimtitoare, i s'au continuat in epoca fanariota Intr'un grad simai pronuntat. Chiar In timpul cand influenta slavona era atot-puternica in Principate, nu trebue sa se uite ea influenta bizan-tinä era aceea care stapanea. Caci o buna parte din civilizatiaslavona, fiind imprumutata dela Bizant, cand zicem cà Româniiau imprumutat slujba bisericeasca sau institutiile de Stat delaSlavi, trebue sà subIntelegem cà slujba era bizantina, imbracataIn haind slava, asezamintele atat cele bisericesti cat si cele po-litice erau In mare parte bizantine, numai denumirile lor erauslavizate. Asa dar, atat In timpul asa zisei influente slavone, catsi mai tarziu, cand inraurirea greaca alungase cu totul din bi-sericä i coala limba slava, bizantinizmul stapanea de fapt, intaisupt o eticheta slavd, pe urma singur neturburat de rivalul au.

Pentru istoricul roman cunoasterea limbii grecesti e indispen-sabila. Cele mai vechi stiri despre trecutul poporului Daco-Macedo-Roman se datoresc scriitorilor bizantini, Cedren, Kekav-menos, Nikita Acominat, Ana Comnena, etc., iar cele mai pre-tioase documente despre inteme.ierea mitropoliei Ungro-Vlahiei ca

despre istoria bisericii Moldovei le gasim in Acta Patriarchatus,publicate de Miklosich si MiiIler. Cand dupa caderea Constanti-nopolului imigrarea Grecilor in Principate devine din ce In cemai numeroasa, influenta greaca este si mai mare. In limba greacäse scriu atunci nu numai mii de documente si acte, referitoarela trecutul tarii; nu numai se traduc carti bisericesti si profanedin aceasta limba, ci aci In Ora se produce in limba greaca ointreaga literatura istorica de cea mai mare insemnatate pentrutrecutul Principatelor. E destul sa pomenesc Viata patriarhuluiNifon, care, cu tot titlul ei, e o cronica a Tarii Românesti, scrisape la 1518, poemele lui Stavrinos, Palamed si Matei al Mirelor,Cronicile lui Amiras, Afenduli, Caragea, Daponte, Comnen Ipsi-lanti, Filipide, Fotino, Persiani, Draco Sutu, Depasta, Chiparissà,Cronica Ghiculestilor, etc.

Cu toate cà bizantinologia s'a constituit ca o disciplina aparte, Dezideratele§i-a organizat munca §i a Mcut progrese uimitoare in scurt timp, bizantino-

ramane totusi mult, foarte mult de fäcut. Toate popoarele civi- romane

lizate iau parte la studiul trecutului Bizantului, fiecare in spe-cial cultivand latura care e In legaturd cu trecutul


Si fiinded §i Romania are laturea ei specialä, voi spune catevacuvinte despre dezideratele bizantinologiei ronidne.

Publicarea Bizantinologul roman In primul rand cred cä trebue sd secronicilor ocupe cu publicarea i studiul cronicilor grece§ti, cari se referàgrecesti la trecutul României. Multe din aceste cronici sunt publicate,

dar o nou6 ediie, dupà o colatiune exacta* i dupä cerintele§tiintei de astäzi, cu aparat, cu critica §i indicarea izvoarelor,cu indice de nume i de lucruri, i editarea celor inedite e o nece-sitate urgentä. Dar i o nouà traducere In limba romanä a acestorcronici se impune, fiindc6 vechile traducen i sunt a§a de räufäcute, incat mai mult induc in croare decal lumineaz6 pecititor.

Documente, Din cronici afläm fapte istorice de mare valoare, dar fiindc6serisori, " ele se ocupà cu predilectie de povestirea räzboaielor §i a rivali-de zestre täitlor pentru o domnie, nu ne dau o icoanä fidelä a vietii tre-

cutului. Aceastä lacuna o pot umplea documentele de tot felul,scrisorile particulare, poemele cu continut istoric, discursurile fu-nebre i encomiastice, notitele genealogice, foile de zestre, testa-mentele, etc., etc. Din ele se pot desprinde multe §tiri despreviata trecutului, cauzele ascunse ale unor evenimente, §tiri de-spre finairtele, administratia §i organizarea tärii, etc. Asemeneamärturii istorice, serse in limba greacä timp de mai multe se-cole i referitoare la trecutul tärii, se afld cu miile atat In biblio-tecile tärii cat §i In cele din Constantinopol, Atena, Sf. Munte,Ierusalim, Petrograd, Moscova, etc. Adunarea i publicarea acestorizvoare e de o insemnAtate capitald. Dar se intelege, aceastäintreprindere o poate duce la un bun sfar§it numai munca me-todic6 i priceputä a catorva generatii.

Documente Nu mai putin importante Bunt documentele grece§ti referi-bisericeqli toare la trecutul bisericii romane, parte aflätoare in bibliotecile

tärii, parte in cele din sträinätate. Munca care a§teaptà pe teo-logii eleni§ti nu e de mic4 insemndtate

Dar Inainte de toate se impune reeditarea Condicei sfinte aMitropoliei Ungro-Vlahiei, care cuprinde documente In mare partegrecesti, In conditiuni §tiintifice de cari n'a avut parte primaeditie a ei, fäcutä de Ghenadie Enaceanu. Traducerea românäCu care editorul Ghenadie a insotit documentele grece§ti din Con-dica Ungro-Vlahiei fiind plinä de grerli, trebue refäcutä.


Condica sfanta a Moldovei s'a publicat fragmentar de C. Er-biceanu In Biserica Ortodoxa si de N. Iorga, Condica de hirotoniia Mitropoliei Moldovei publicata dupa original In Buletinul Co-misiei istorice a Romaniei, 3 (1924) p. 2 Al.

Acum In urma s'a descoperit de Pdrintele Nicolae Popescu« Al doilea condica pentru alegerile i hirotoniile arhieresti cu

incepere dela leat 1823 Ianuarie ». (V. C. N. Tomescu, Mitropo-Grigorie IV al Ungrovlahiei, p. 15, n. 1, unde se publica

un act din zisa condica).Adunarea i publicarea inscriptiilor grecesti aflate in tara i Corpus in-

in strainatate i referitoare la trecutul Romaniei, este iardsi o scriptionumintreprindere pe cat de folositoare pe atat de necesarä. Adunareainscriptdilor grecesti s'ar putea face separat sau inteun corpusinscriptionum in stil mare, care pe langa inscriptiile slave si ro-mane sa cuprinda si pe cele grecesti. i numarul acestor din urmainscriptdi in Orient, fie ele mormantale sau pisanii, fie aflate pediferite obiecte daruite de Romani, nu e mic. Nu exista mand-stire la Si. Munte, care sa nu ail:4 asemenea marturii, referitoarela trecutul tdrii, fie pe piatra, fie pe odäjdii, potire, candele,&gild bisericesti, etc. Multe morminte sau fântâni se pastreazaInca in Constantinopol, purtand pe ele asemenea marturii, caridaca nu se culeg cat mai in graba, vor fi pierdute pentru totdeauna.

Ce folos ar putea aduce o monasteriologie romaneasca, nu enevoie sà accentuez. E in deobste stiut rolul cultural pe care1-au avut manastirile in trecutul leàrii. Daca pentru moment nus'ar putea inca alcatui o monasteriologie in stil mare, dar celputin monografii pentru diferite manastiri cu material documentarslaevon, romanesc i grecesc ar aduce netagaduite servicii istorieibisericii i culturii romanesti in genere.

In fine un dictionar greco-roman, cuprinzand limba bizantinasi neogreaca, cu cuvintele turcesti i romanesti, intrate In bimbagreaca, ar aduce servicii mari cercetatorilor romani.

Se intelege cà pentru adunarea materialului istoric e nevoiesá se trimeata In str6inatate in misiuni stiintifice mai multi tineribine pregatiti, cari cutreierand manastirile i vizitând bibliotecileOrientului sä aduca secerisul lor si sa-1 dea la lumina.

Istoria literaturii bizantine i neogrece, pe langa altele ne va,ajuta a descoperi originalele unor scrieri romanesti cari (direct

14 STIJDII ISTORICE GRECO-ROM/NE

sau indirect prin intermediul slavon) au fost imprumutate delaGreci. Vom vedea cd. multe cronografe romane§ti sunt in totalsau in parte traduse din limba greacd. Ce folos poate trage fol-klorul din identificarea apocrifelor, sau a textelor populare, §idin ardtarea atarndrii lor de cutare sau cutare prototip bizantin,e In deob§te cunoscut. and §tim cd o scriere româneascd e pre-lucratd sau tradusd dintr'o limbd strdind, ne ferim a consideraca fond al sufletului românesc credintele §i ideile cuprinse Inea, fiindcd ele sunt ni§te plante exotice. Dar aceasta nu insem-neazd cd numai scrierile originale servesc a ne desvdlui fondulsufletesc, credintele §i. gusturile unui popor. Si prelucrdrile §i

traducerile din alte limbi pot aduce bune servicii, dacd §tim sdproceddm In mod metodic. Dupä ce se va descoperi cà originalulunei scrieri romane§ti e strdin, grecesc de pildd, numai In adao-sele §i schimbdrile aduse de prelucrAtorul roman putem vedeacredintele §i ideile poporului roman, §i nu §i In originalul strdin.Vom avea ocazie sà insistdm asupra acestui principiu metodo-logic, relevand cazuri concrete, In cari de multe ori s'au atribuitpoporului roman idei, credinte §i superstitii, cari veneau din Te-baida, sau din Extremul orient, §i n'aveau nimic a face cu fondulsufletului sdu.

Poezia populard a popoarelor balcanice are un fond comun,care nu e Incd pe deplin scos In evidentd. Studierea unor poezii,comune la Greci §i la Sarbi, la Romani §i la Bulgari, §i ardtareaprototipurilor deba care pornesc adaptdrile, poate sd aducd ser-vicii insemnate dinteun Indoit punct de vedere. Intaiu se aduceo contributie insemnatd la aceastd ramurd literard, care constituelaturea de cdpetenie a folklorului, al doilea, prin asemenea cer-cetdri se ascute mintea cercetdtorului In cel mai inalt grad. Cer-cetAtorul care are inaintea lui aceea§i poezie in 4 diferite limbicu schimbäri §i adaose, cu motive In parte comune §i In partedeosebite, §i cautd din fondul comun §i din deosebirile sau omi-siunile constatate sd restitue prototipul, are de deslegat o pro-blemd, care de sigur contribue foarte mult la ascutirea mintii§i la o deprindere metodologicd pentru cercetdri §tiintifice analoage.

Uneori va gdsi cd dintr'un prototip scurt a pornit o imitatieamplificatd, altddatd cà dimpotrivd s'au omis multe motive, carinu erau adaptabile, cari nu erau In gustul poporului, In bimba


caruia se facea prelucrarea; nu rareori va constata ca. motiveluate din diferite cantece s'au contopit intr'unul singur (conta-minare), pe care o analiza pdtrunzatoare 1-ar putea desface inelementele sale constitutive.

Dar fiindca iii literatura bitantina gasim un comunism literarfoarte pronunt,at, fiindcd prelucrarile si imprumuturile literare(nepermise dupa concep-Vile noastre de astazi) s'au practicat inscara mare, vom avea prilej sa facem critica iwoarelor, prin carestiinta in ultimul timp a facut progrese foarte maxi. i vom vedeacum trebue sa. cantarim §i. nu sa numcireim marturiile, atat in cepriveste faptele istorice, Cat si variantele manuscriselor. Vomvedea, de pilda., ca un fapt relatat de Theophanes continuatusnu trebue sa ne inspire mai mare incredere prin faptul ca se con-firma si de Cedren, Zonaras, sau Glicas, daca acesti din urmareproduc pur si simplu pe Teofan. Cand vom constata ea uneleamanunte povestite de Dorotei al Monembaziei, de Cigala si dea4i istorici mai moderni nu sunt altceva deck, reproducerea unuiizvor comun, prototipul istoriei politice si patriarhicesti, vomnumara toate aceste marturii ca una singura si o vom apreciaIn consecinta. Un principiu simplu, pe care insa nu 1-au pus inpractica uneori si istorici din cei mari si astfel s'au inselat inaprecierea faptelor.

Viata Sfantului Nifonde

Gavriii Protul Sfetagorei.

Cáderea Constantinopolului, stingereavietii intelectuale'.

Constantinopolul odatà cäzut supt stäpânirea turceascä, in-treaga viatä a imperiului bizantin se intunec6 cu desävar§ire, oncemi§care culturalà se opre§te pe loc. Preocupärile intelectualedispar, §colile se inchid, majoritatea bisericilor se transformä Ingiamii, iar din elita intelectualà câi n'au apucat sà fugä in ma-joritatea cazurilor s'au luat ca robi. Jaful care s'a desläntaitasupra oraplui a fost färä." pereche in istorie; nu s'a crutat nimio,afarà de clddirile pe cari §i-le rezervase Sultanul. Restul, persoanesau lucruri, au fost prädate, nimicite, sau robite de hoardeleaziatice.

Se Intelege Ca' de jaful §i distrugere n'au scdpat nici bibliote-cile Bizantului, In cari se pästrau aldturi de cdrti pretioase cacontinut §i altele legate luxos In aur §i argint, §i cine §tie ce operedin literatura clasicä, pästrate de-a-lungul secolelor, s'au nimicitcu cäderea Constantinopolului de vreun fanatic §i incon§tientienicer. S'o fi repetat §i cu privire la bibliotecile din Bizant rds-punsul atribuit lui Omar, relativ la biblioteca din Alexandria:dacä continutul cärtilor bibliotecii se potrive§te cu doctrina Cora-nului, atunci ele sunt de prisos, avem Coranul. Dacd dimpotrivä.,ele cuprind alte InvälAturi contrare Coranului, in acest caz Buntprimejdioase; In amândou6 imprejurärile deci trebuesc arse. Igno-ranta §i sälbäticia cuceritorilor era a§a de mare, 'neat nu ne-amputea a§tepta sä crute manifestatiile culturale ale poporului cu-cerit. Istoricul Duca ne spune cà coräbii intregi incärcate cu di-ferite lucruri pretioase, printre cari §i cärti. nenumdrate (f31.6-goc

Din Cursul de Istoriografie greco-rornand tinut in anul 1919-1920,cu adaose i adnotdri posterioare.

2"


úrcèp apL011.6v) s'au trimes de Turci dela Constantinopol in provincie ;volumele luxos legate, ne spune acela§i Duca, dupà ce se lua aurulsau argintul de pe ele, erau vandute sau aruncate. Icoanele erauarse §i pe carbunii lor Canibalii lui Mohamet 1§i frigeau friptu-rile 1.

In asemenea imprejurari indeletnicirile intelectuale sunt reduse;nu trebue sä ne a§teptam la opere literare sau §tiintifice de marevaloare dela ni§te oameni cari traiau in cea mai neagra sclavie.Totusi, de§i striviti supt jugul turcesc, au gasit ragaz sä scriecronici §i memorii nu numai despre starea neamului lor, ci §i

despre alte popoare in mijlocul carora au trait.Dela Critobul din Imbros, care ne-a povestit ca un contem-

poran tragedia cuceririi Constantinopolului de catre Mohamet,pana in timpul de fata avem un §ir neintrerupt de opere, povestiriistorice in limba greaca moderna, cari de§i nu sunt de mare va-loare §tiintifica, totu§i sunt pretioase, fiind de multe ori singureleizvoare pentru un anumit rästimp. Unele din ele sunt opere capi-tale pentru istoriografia rom'aneasca.

Daca in Laonic Halcocondil avem numai §tiri raslete despretara §i limba romana, pe care de sigur le-a avut dela fratele &auDimitrie, care a vizitat Romania ca sol, daca Duca §i Threnosul,compus imediat dupa caderea Constantinopolului, Ecthesis chronica§i Istoria politicei §i patriarhicei vorbesc incidental de tara, in schimbViafa Sf. Nifon, scrisa de Gavriil, Protul Sfetagorei, pe la 1517,e in realitate in mare parte o cronica a Tarii Romanqti.

Muntele Atos, cu republica lui federativä calugäreasca, sebucura de o mai mare independenta. Stanca de marmora §i sa-facia solului n'au ispitit pe cuceritor, a§a 'neat calugarii au ramas§i mai departe neturburati in pioasele lor indeletniciri. A§a seexplica de ce dela SI. Munte ne vine prima lucrare de continutreligios-istoric: Viafa Sf. Nifon, o lucrare care ne dà date pre-tioase nu numai pentru pastoria lui Nifon, ci §i pentru istoriaTarii Române§ti.

Dela secolul al XVI-lea, cand Grecii se wag din ce in ce mainumero§i in Principate, pana la 1821 operele istorice alcatuite inlimba greaca despre Moldova si Muntenia devin izvoare de mare

' Duca, p. 312, editia Bonn.

VIATA SF. NIFON 21

insemnatate. Serien i istorice alcatuite de Greci cari au vautevenimentele povestite, sau au luat parte la ele, opere istoricedespre tara i locuitorii ei, bazate pe izvoare mai vechi, poemeistorice i biografii panegirice, iatä o intreaga serie de opere carialatuiesc istoriografia greco-romana, despre care dam mai joso ochire sumara.

Viata SI. Nifon.

Istoriografia Moldovei, in comparatie cu acea a Munteniei, emult mai veche, mult mai bogata. Pe and pentru Moldova avemcronici serse in limba slavona, chiar in primul secol dela intemeiereaPrincipatului, prima lucrare care ne intampina in istoriografiaTarii Romanesti este din secolul al XVI-lea si ea nu e o cronica,ci o opera aghiografica: Viata i traiul pdrintelui nostru Nifon,Patriarhul Tarigradului, scrisei de chir Gavriil Protul, adecd maimarele Sfetagorei.

Lucrarea aceasta ni s'a pästrat in limba romána in manuscrissi a fost publicaa de Hasdeu abia in anul 1865. 0 redactiune greac6a acestei yield se publicase mult mai inainte, in anul 1803, si maiavem doua alte redactiuni grecesti nepublicate, una copiata inanul 1754, cealalta putin dupa 1775.

Daca posedam viata in chestiune in cloud versiuni, in greacaromana, se naste intrebarea: in ce limba s'a scris originalul ?

Iatá o chestiune care a fost obiectul unor discutiuni foartelungi.

Hasdeu spune ca « originalul pare a fi lost redes, adica redactat.in limba greacd, dar .yi traductiunea romdneascei dacd e o tra-ductiune este .,si ea foarte peche, mai-mai contimpureand »1. P.S'areu i Stoian Romansky, bazandu-se pe o notita aflatd la sfarsitulunui manuscris slay, cu continut liturgic, scris in 1567, in carenotita se spune cá acest manuscris e o traducere a fostului Protosdin Sf. Munte Gavriil, facuta din limba greaca in cea sarbeasca,

1 Arhiva istoricd a Romdniei, vol. 1, partea 2 p. 132, Bucureti 1865.

Originalulvietii Sf.

Nifon


conchid c. Gavriil ar fi fost seirb ci §.i-ar fi scris lucreirile in slam-neftel.

D. Onciul crede mai probabil c. Viata s'a scris In limba slavei,de unde pornefte traducerea romdneascei 2. N. Iorga spune cá Gavriilde sigur a compu.s grecege (Viata lui Nifon) fiind însuci probabilGrec 3. Diaconul Nicolae Popescu, care s'a ocupat in mod specialde aceastä viatä, crede de asemenea cà textul grecesc e originaluldela care pornesc versiunile slavona ci romdna 4.

Dupà cum vedem cercetätorii cari s'au ocupat de aceastä pro-blemä sustin unii prioritatea textului grec, altii a celui slay, iarHasdeu pare a admite cd textul romän ar putea sä nu fie o tra-ducere, ci chiar originalul!

Dacd am fi posedat aläturi de textul romanesc si textul slavo-nesc i grecesc, problema: « care e originalul si care e traducerea ».s'ar putea deslega lesne. O comparatie atentä a textelor ar fi.suficientä pentru deslegarea problemei. Din nenorocire lug nuposeddm un text slavon, iar dupà textul grecesc avem trei redac-Iiuni tärzii prescurtate, deosebite una de alta, asa incat suntemnevoiti sä ne bazäm pe textele pästrate i sà deslegAm chestiuneaprioritätii. Convingerea mea este cä Viata lui Nifon s'a scris intdiin limba greacei, dupei care pe urmei s'a tradus in limba slavonei

Motivele cari mà fac sä admit ca original textul grecescsunt urmätoarele:

In ce priveste textul românesc, e peste once indoialä cà elnu poate 86 fie originalul, intai, fiindc6 limba romand nu eraintrebuintatä in lucräri istorice pe la 1517, &And se scrie viata<cum vom vedea mai jos), si al doilea, fiindcd versiunea roma-neasc6 cuprinde sträinisme, cari aratd c6 e vorba de o traducere§i nu de o lucrare scrisä de-a-dreptul in limba remand. RAnaâne,asa dar, limba greacg sau limba slavä. In textul romanesc al viet,ei

1 Nifon II, Patriarhul Constantinopolului, de Diaconul N. Popescu InAnalele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1914) p. 749. Stoian Romansky,Mahnreden des walachischen Wojwoden Nigoe Basarab, Leipzig 1908, p. 147.

2 D. Onciul, Curs de istoria Romeinilor dela intemeierea Principatelor2a epoca lui yS'tefan cel Mare, 1905, p. 76.

N. Iorga, Cronicele muntene, In Analele Acad. ROM., sect. ist., ser. II,21 (1899) p. 306.

N. Popescu, op. cit., p. 750.

VIATA SF. NIFON 23

(ed. Naniescu) gasim expresiuni slavone cari probeazacà s'a fäcutdupa un izvor slavon:

Pelapov (= Peloponez) p. 9; Xinof (= manastirea Xenofon) Slavonizmep. 115; providef (.= prevazator) p. 13; Solon (= Salonic) p. 25, in versiunea

romaneasa27, 51; Preditici (= inainte mergator) p. 31; podvigul (= isprava,dcyc;3v) p. 33; ocaianic desnadajduit, nenorocit, dareyvoxylvoq)p. 81; pristaniste azil, port de mare) p. 97; bolnitei spital)p. 97; zeivase, zevese (= perdea) p. 97; simensca (=. mânastireaSimopetra) p. 115; povarncl de olovind (= cazan de rachiu)p. 123; obicinei (= obicei) p. 117; zri zmerenie st sfetago)(vezi smerenie) p. 51 pe margine; sä pristilvi st zri itecinia leat.egad prestavisea (recte: zrite cenie leat egda prestavisea dupaBogdan) -= vedeti i scurgerea anilor cand a murit, p. 54 la mar-gine; zri ciudo (vezi minunea) p. 1.05 la margine.

Aceste cuvinte slavone, dintre care unele nu revin in niciun-text romanesc, iar altele ne intampina i in alte texte romanesti,traduse insa din limba slavona, dar mai cu mama expresiunileslavone de pe marginea manuscrisului dovedesc ca textul roma-nesc nu e original ci tradus dupa un izvod slav.

Dar in acelasi text romanesc pe 'LTA' aceste slavonizme gasimmulte grecizme:amirà, imparatul turcesc, p. 21; asp ida vasiliscul, p. 59; Grecizme

.eghemon, ighimonul Panoniei, p. 57, 115; analoghiu = emao.,(6,7 in versiunea

dcvocX6rov, p. 113; chir Iosif, p. 5, 23, 119; chir Teolipt, p. 119; româneasca

pdn' la marea Ochianului, p. 19; nume proprii: Alvania, p. 19;Elispond, p. 31, 87; Panonia (= Tara Romaneasca), p. 43, 57,61, 67, 87, 115, 125; Machidonia, p. 49, 101; Eliric, Misia,p.103 ; Oreiscul, p. 101. Constructii grecesti: se impreuneinuntei (auv1lcp01 ycip.9), p. 11; harnic unui lucru (presupune unCr'cLog Trpciypzerk TLvoq), p. 25.

Aceste grecizme evidente, care se afla in aceeasi versiune ro-maneasca alaturi de slavonizme tot asa de evidente, nu se potexplica altfel cleat dacä admitem ca Viata Sf. Nifon a fost scrisaintai in limba greaca, dupd care s'a tradus pe urma in limba sla-vonà din limba slavond in limba romana.

Traducatorul slaw talmdcind un text grecesc a introdus inversiunea sa, ca aproape toti colegii sai contimporani, o multimede grecizme aflate in izvodul sau; traducatorul roman a primit


la randul &au, aläturi de o sumedenie de slavonizme ale origina-lului §i multe grecizme, aflate in el, a§a incat servilizmul tradu-atorului in cazul de fop ne aduce un serviciu: ne lasä sä ghicimoriginalul originalului.

Traducätorul slay gäsind in originalul grecesc cuvintele 1)yetufw,llocvdnna, le-a transcris eghemon §i Panonia, färä sä le traduc6;traducätorul roman le-a admis la randul su neschimbate §i astfel,trecand din versiune in versiune netraduse, trädeag provenientalor greceascA.

Cä s'ar fi scris originalul in limba slavä §i tradus in limbagreacä, de unde pe urmä s'ar fi fälmä'cit in limba romanä, nu ede loc verosimil, cäci in acest caz cum s'ar explica slavonizmele,care mi§unä in versiunea romanä, dar care lipsesc in ceagreacä ?

De asemenea nu putem admite cä s'ar fi scris in limba slava§i tradus in limba romanä, dui:4 care s'ar fi tradus in limba greackcäci in acest caz nu se pot explica grecizmele din versiunea roma-neascä.

Ca sà admitem ca' originalul s'ar fi alatuit in limba alas*din care s'ar fi tradus independent in limba greacd §i romanä nune lag grecizmele, pe cari le intampinäm in versiunea romanä,nu ne lasä textul grecesc in care nu gäsim niciun slavonizm.

Ca sà admitem iar c6 originalul s'ar fi scris in limba greacä,din care s'ar fi tradus independent in limba slava §i romanä nune lasä slavon'izmele din versiunea romanä.

lar cazul grec-român-slav nu ne explied slavonizmele din textulromanesc, care lipsesc in textul grecesc.

Un caz intru catva analog avem cu Inväläturile atribuite luiNeagoe Basarab. Ele s'au scris In limba slavä, din care s'au tradusindependent in limba romanä §i greacä, dar im ambele acesteversiuni gä'sim sträinizme cari probeag limba originalului.

Asa dar excluzAndu-se cazurile:

1) Originalular fi fost romAn

2) Slav 3) SlavI I

Grec RomanI I

RomAn Grec

VIATA SF. NIFON 25

6) Grec

Roman

Slav

Un Gavril monah contimporan Cu Nifon e pomenit In Istoriap. 68 §i Istoria patriarhicii, p. 134, ed. Bonn; Ecthesis chronica, ed. Lambros,p. 56; e probabil cd acest Gavriil e aceeasi persoand cu aghiograful nostru,Cu atdt mai mult Cu cât In urma scandalurilor provocate de el cade din scau-nul patriarhicesc Maxim si vine ca urmas Nifon.

Nu ramâne cleat cazul 7) Grec

Slav

Roman

care explica grecizmele i slavonizmele, aflate In versiunea romana.Dar multe indicii care se afla In cele 3 redactiuni neogrece Din limba

arata ea ele provin dintr'un text scris In bizantinä i ca ele sunt bizantind Ingrtraducen i posterioare intr'o limba greaca mai populara.. Chiar cu- eaca

moderndvintele cari se in-Mines° In traducerea romaneasca eghemon, Pa-nonia, Eliric, Misia, Oreiscul, aspida (in greaca moderna vecroc),vasiliscul arata cà textul grecesc a fost alcatuit In limba bizantina0 nu In greaca modernä, de care sunt straine aceste expresiuni.

Ca. autorul Vietii se numia Gavriil e sigur, caci numele lui Autorul

revine nu numai In titlu, ci i In cursul povestirei de cateva ori. Vietii

Despre el §tim ca a fost ieromonah i protul Sfetagorei, un fel deprqedinte, de prim-staret al republicei federative a Atosului. Eltraia pe la sfar0tul secolului al XV-lea 0 inceputul secolului alXVI-lea, era contimporan §i admirator al lui Nifon 1, precumreiese din laudele pe cari i-le adreseaza in cursul povestirei (p.52, 126). tim cà Gavriil a venit In tara in fruntea egumenilorSf: Munte la tarnosirea bisericii Curtea de Arge, invitat fiind deNeagoe; ca a vizitat i alte parti ale %aril i anume Cozia pe careo descrie cu admiratie.

Dupa o introducere moralizatoare, In care se arata ca i astazi ContinutulInca, ca i in vechime, se nasc oameni sfinti, se dau amanuntegenealogice despre parintii sfântului i despre studiile lui (p.

4) Slav 5) Grec

Roman Grec Slav Roman

Viata cu-prinde

istoria a 4domnii

26 STUDII ' ISTORICE GRECO-ROMA.NE

1-13); dupa multe peripetii se alege patriarh (p. 13-29); sescoate din scaunul patriarhicesc si se izgoneste la Adrianopol(p. 29-33); vestea bunatatilor lui Nifon se auzi i in Tara Ro-mâneascä i Domnul Radu trecand prin Adrianopol ruga pe Nifonca sa vie in tara lui (p. 35). Radu intervenind la imparatie cersupe acest mare pastor si i se umplu voia (p. 35). Nifon vine in TaraRomâneasca, organizeaza biserica, hirotoniseste doi episcopi, darIn urma unui conflict cu Radu paräseste tara si se duce la Sf.Munte, unde petrecand ca un simplu calugar (p. 52), a incetatdin viata la 1508 (p. 55). In urma mortii lui Radu, s'a suit pescaunul tarii Mihnea, feciorul Dracei Armasul (p. 59), dupä izgo-nirea caruia se pune domn Vlad, fratele Radului Voda (p. 67);Neagoe aclamat de norod domn (p. 79), trimite din boierii saicei mai credinciosi la Atos si aduce in tara moastele SI. Nifon(p. 83); trimite indarat la Atos moastele inteun pretios sicriu deargint (p. 93); binefacerile lui Neagoe pentru mänastirile din Atos(p. 95-99); binefaceri pentru bisericile orientului (p. 99-103);ctitorli in Tara Munteneasca (p. 103); descrierea bisericii delaCurtea de Arges (p. 109-111); ctitoria Coziei (p. 113); Neagoeinvitä pe toti egumenii dela Sf. Munte impreuna cu Gavriil Protul,pe patriarhul ecumenic si alte fete bisericesti, pe clericii din tarasi face tarnosirea bisericii dela Arges la 1517 (p. 113); Epilog(p. 125-127).

Aceasta viata, dei e intitulatä Viata Sf. Nifon, in realitate eceva mai mult: ea cuprinde pe langä viata patriarhului si istoriadomniilor a 4 domni Radu eel Mare (1496-1508), Mihnea eel"Ulu (1508-1510), Vlad al V-lea sau Vldolut (1510-1512), si inspecial istoria domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521). Domnialui Radu cel Mare era in legaturà directa cu viata lui Nifon (fiindcäel adusese pe patriarh In tard, precum am väzut, el avusese con-flict cu el si in urma 11 gonise) i trebuia intercalatd in povestire;dar celelalte trei domnii, cari sunt posterioare mortii lui Nifon,n'aveau ce cauta in planul lucrärii; cu moartea sfântului trebuiasa se pue capat povestirei. Totusi, fiindca aghiograful n'a vrutsa povesteasca numai viata lui Nifon, ci sà feed i panegiriculCraiovestilor (cari au stat In legaturi prietenesti si au sustinut peNifon), a continuat povestirea sa i, ducAnd-o pAnd la Neagoe, aexpus pe larg rivalitatea dintre Draculesti i Danesti i binefacerile

VIATA SF. NIFON 27

lui Neagoe facute in 1,ara si in strainätate. Amanuntele Irish' pre- O viatäeise pe cari le da viata cu privire la partidul lui Neagoe i dusmania aparte a luilui n'cu Draculestii, expunerea pe larg a faptelor acestui domn, Neagoe a

existatneavand nicio legatur6 cu viata sfantului, au fäcut pe unii savorbeasca de o biografie aparte a lui Neagoe. Asa cronicarulanonim, reprodus de Iorga, pare a vorbi de o asemenea biografieaparte: multe bundtati au facut (Neagoe) in lume care sunt scrisemai pe larg la o carte ce s'au facut de toata jitiia lui (In manuscrishiitii, emendat de N. Popescu, 1. c., p. 752 n. 1) si s'au dat sà fiestatätoare la sfanta mitropolie 1.

Engel 2 Aron Densusianu3 interpretand gresit vorbele cro-nicarului au crezut &A a existat o biografie a lui Neagoe, pe °andcronicarul, de sigur, face aluzie la povestirea despre Neagoe alipitade viata lui Nifon.

Daca comparam textul grecesc al vietei cu versiunea romanä, Textul grec&hp multe arnanunte In cel grecesc cari ñu se and in cel roma- In raport

nesc, si dimpotriva gasim alte lucruri In cel romanesc cari lipsesc cu versiunea

din cel grecesc. Textul grecesc de pildà incepe cu viata lui Nifon,romana

läsand la o parte introducerea care se Oa in versiunea românä§i in care se dau arnanunte despre obarsia parintilor sfantului.Amanuntele despre domniile lui Mihnea cel Rau, Vlàdu i Neagoelipsesc de asemenea din textul grecesc, care se sfarseste cu moartealui Nifon, amanunte cari in textul romanesc ocupä vreo 15 pagini(din ed. lui Naniescu). Dimpotriva, multe amanunte referitoarela alegerea lui Nifon ca mitropolit al Salonicului, aflate In textulgrecesc, lipsesc din cel romanesc 4.

Dupa alegerea sa la scaunul Salonicului, Nifon este chemat Textele pà-la Constantinopol de sinod, unde se intalneste cu invatatorul sau strate sunt

dprescurtar!Zaharia, spune textul grecesc 5, amanunte peste cari trece ver- pa unsiunea romaneasca (p. 27). In majoritatea partilor insa coincid ginal maiarrjandouà textele cuvant de cuvant. Cum säl ne explicam aceste desvoltatdeosebiri i asemänäri dintre cele douà texte? Am spus mai sus

Vezi Cronicele anoninze in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 21(1899) p. 310. Cf. si textul publicat de Stoica, Nicolaescn in Revista pentruistorie, arheologie si filologie, 21 (1910) p. 118-119.

2 J. Ch. Engel, Geschichte der Illoldau und Walachey, vol. 1 p. 198-199.3 Aron Densqianu, Istoria limbii si literaturii romdne, ed. 2, p. 207.4 cp. Ngov 'ExAdytov p. 376 b-377 b, Cu Viata, ed. Naniescu, p. 25-27.5 Niov 'Ex;.6yzor p. 378.


ca a-ta textul grecesc cdt cel romdnesc sunt versiuni de pe un textgrecesc mai pechiu. De sigur plusurile cari se afla In amb ele versiuni,afara poate de mici adaogiri tarzii, existau In textul primitiv,

traducatorul grec dupa alegerea sa prescurta sau dadea In extensoTexte de unele pa*, iar traducatorul roman altele. Ca lucrurile stau asa,präznuire ne dovedeste si faptul cá versiunea romaneasca, ca i douà re-(sinaxare) dactiuni grecesti pastrate in manuscris, sunt sinaxare adica pre-

scurtari dupá un text aghiografic, alcatuite pentru a se citi Inziva praznuirii sfantului: iata si sfintia sa s'au pus astäzi Inainteanoastra i ne chiama spre praznuire (p. 9 ed. Naniescu). Numairedactiunea greaca tiparitá nu e text de praznuire, dar si acesttext este vadit prescurtat. In once caz versiunea romaneascá emult mai apropiata de textul original cleat versiunile neogrecesti.

Apretierea Viata este scrisa intr'un stil emfatic ca toate produsele simi-literara a lare: citatele biblice, expresiunile i figurile poetice, dispretul

Vietii, limba pentru datele cronologice, dialogurile i tiradele moralizatoare,

DescriereaCoziei

panegiricul monahismului se Intalnesc cu profuziune In aceastaviata. Stilul aghiografului se poate vedea mai bine din catevacitate din Viata. Am spus mai sus ea autorul Vieii, Gavriil, avizitat tara, invitat fiind de Neagoe ; iatä ce impresie i-a facutCozia i cum. o descrie: iara acea manästire Coziea, de care ampovestit, au inoit biserica cea veche si au pus icoane prea fru-moase, a sfintei i nedespartita Troite, si a prea curatei despui-toare 1 si a lui Dumnezeu Näscatoare i pururea Ficioarä Maria, sialte poale de analoghia 2si odajdii multe si frumoase ; cal aceamanastire avea loe fara galceava i alese de petrecerea caluga-reascä depärtata de lume, si plina de toate bunatatile: cu muntimari i cu vai Ingraditä i °eolith' cu un rail mare, si izvoara marisi multe imprejurul ei, si are toatä hrana calugareasca, poenilivezi, nuci i alti pomi roditori, farä de numär, vii i grädini;si acolo cura piatra pucioase, si tot pamantul Inprejurul ei estepamant roditoriu, care si noi am vazut cu ochii nostri acel loe

i-am zis: pamantul cel fägaduit 3.In acest pasagiu se afla prima marturie scrisa despre apele

minerale din Caciulata i Govora, daca nu ma insel.

Despuitoare = stdpAnà.2 Analoghiu pupitru pe care se pun cärtile de ritual.

Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 113; ed. Tit Simedrea, p. 28 din extras.

VIATA SF. NIFON 29

latà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:sparse Mitropolia den Arges den temeliea ei i zidi In locul Descrierea

ei altà sfântä bisericà tot den piatrà cioplità i netezità i sdpatà bisericii

cu flori, si au prins toate pietrile pe dinläuntru den dos una cu Curte: deArges

alta, cu scoabe de her cu mare mestesug si au vrAsat plumbde le-au Intgrit ; si au Mcut pre in mijlocul tinzii bisericii 12stalpi nalti tot de piatr6 cioplità i Invàrtiti foarte frumos i mi-nunati, carii inchipuesc 12 Apostoli; i sfantul oltariu desupraprestolului Inc6 f5.cu un lucru minunat cu turlisoare vdrsate ; iarferestrile bisericii si ale oltariului, cele de desupra si ale tinzii,tot scobite i räzbiltute prin piatrà cu mare mestesug le fäcu;si la mijloc o ocoli cu un brAu de piatr6 inpletit In 3 vite i cioplitcu flori i poliit ; biserica cu oltariu, cu tinda inchipuind svânta

nespArtita Troite. Iar pre supt strasina cea mai de jos inpre-jurul a toatà biserica fäcu ca o strasind tot marmurà albA, cioplitäcu flori i foarte scobite i sepate frumos. Iar acoperilmântul totcu plumb amestecat cu cositor ; i crucile pre turle tot poleitecu aur, i turlele tot cioplite cu flori i unile fkute sucite i im-prejurul boltelor fAcute tot steme de piatrà cioplitä cu mestesug

poleite cu aur. i räcu un cerd6cel denaintea bisericii pre 4stalpl de marmurà pestrità, foarte minunat boltit i zugràvitsi invAlit i acela cu plumb. i fäcu scara bisericii tot de piatràscobità, cu flori i cu 12 trepte, semänând 12 semintii ale lui Izrail;

pardosi toatà biserica, tinda i altariul Impreun6 i acel cerd6celcu marmurä albd. i o impodobi pre dinlàuntru si pre dinafaräfoarte frumos i toate scobiturile pietrilor dinafarà le Väpsi culazur albastru i florile le polei cu aur. i asa vom putea spuneeà adev6rat cä.' nu iaste asa mare si sobornia. ca. Sionul, carele11 acu Solomon, nice ca. sfânta Sofia carea o Wu marele impgratIustinian, iarà cu framsetea iaste mai predesupra acelora 1.

Iatà i portretul lui Mihnea cel5i cum apucd domnia, indatà sá dezbrdcà lupul de pielea oaei Portretul

astupà urechile ca aspida 2 si ca. vasiliscul 3, iar arcul In- lui Mihneacel Rdu

Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 109-111, ed. Tit Simedrea, p. 27-28.Aspidcl, un fel de viperd veninoasä, care isi astupa urechile si nu as-

culta vocea van'atorilor-incântdtori, dupä Psalmul 57, 4.3 Vasilisc, un sarpe care dupd credinta celor vechi putea sd omoare pe

dusmani numai Cu privirea lui veninoasd.


eh' atat textul grecesc cdt i cel rom,dnesc sunt versiuni de pe un textgrecesc mai vechiu. De sigur plusurile cari se aflä In amb ele versiuni,afarà poate de mici adäogiri tarzii, existau In textul primitiv,

traducätorul grec dupá alegerea sa prescurta sau dädea In extensoTexte de unele pärtd, iar traducätorul roman altele. Cà lucrurile stau a§a,prdznuire ne dovede§te i faptul cà versiunea romaneascg, ca i douà re-(sinaxare) dactiuni grece§ti pästrate In manuscris, sunt sinaxare adicA pre-

scurtäri dupä un text aghiografic, alcAtuite pentru a se citi inziva präznuirii sfantului: iatä i sfintia sa s'au pus astäzi inainteanoastrà i ne chiamä spre präznuire (p. 9 ed. Naniescu). Numairedactiunea greacä tipärità nu e text de präznuire, dar 0 acesttext este vädit prescurtat. In once caz versiunea romaneasdi emult mai apropiatà de textul original decat versiunile neogrece§ti.

Apretierea Viata este scrisä Inteun stil emfatic ca toate produsele simi-literarä a lare: citatele biblice, expresiunile si figurile poetice, dispretul

Vietii, limba pentru datele cronologice, dialogurile i tiradele moralizatoare,si stilulpanegiricul monahismului se Intalnesc cu profuziune In aceastäviafá. Stilul aghiografului se poate vedea mai bine din catevacitate din Via-Va.. Am spus mai sus cd autorul Vietii, Gavriil, avizitat tara, invitat fiind de Neagoe ; iatà ce impresie i-a fäcut

Deserierea Cozia 0 cum o descrie: iard acea mänästire Coziea, de care amCoziei povestit, au Inoit biserica cea veche 0 au pus icoane prea fru-

moase, a sfintei i nedespärtitä Troite, §i a prea curatei despui-toare 1- 0 a lui Dumnezeu NäscRoare §i pururea Ficioarà Maria, 0alte poale de analoghiti 2 odäjdii multe 0 frumoase ; cä" aceamänästire avea loe färä galceavä i alese de petrecerea cAlugä-reascd depärtatà de lume, i plinä de toate bunätätile: cu muntimari i cu väi. Ingrädità §i ocolitä cu un rail mare, §i izvoarä mari0 multe Imprejurul ei, 0 are toatä hrana augäreasc5, poeni §ilivezi, nuci §i alti pomi roditori, färä de numär, vii i grädini;0 acolo curä piaträ. pucioase, 0 tot pdmantul Inprejurul ei estepärnant roditoriu, care §i noi am välzut cu ochii nqtri acel loe

i-am zis: pärnantul cel fägdduit 3.In acest pasagiu se afld prima märturie scrisà despre apele

minerale din C6ciulata §i Govora, dacä nu md fuel.

Despuitoare = stäpAnd.2 Analoghiu pupitru pe care se pun cärtile de ritual.

Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 113; ed. Tit Simedrea, p. 28 din extras.

VIATA SF. NIFON 29

Iatà descrierea bisericii dela Curtea de Arges:sparse Mitropolia den Arges den temeliea ei si zidi in locul Descrierea

ei altà sfântä biseric6 tot den piatra cioplita si netezità si sàpatà bisericii

cu flori, si au prins toate pietrile pe dinlduntru den dos una cu Curtea deArges

alta, cu scoabe de her cu mare mestesug si au vilsat plumbde le-au intkit ; si au Mcut pre in mijlocul tinzii bisericii 12stAlpi nalti tot de piatrà cioplit6 si invdrtiti foarte frumos si mi-nunati, carii inchipuese 12 Apostoli; si sfantul oltariu desupraprestolului inc6 fälcu un lucru minunat cu turlisoare v6rsate ; iarferestrile bisericii si ale oltariului, cele de desupra si ale tinzii,tot scobite si räzbiltute prin piatrà cu mare mestesug le Mcu;si la mijloc o ocoli cu un bail de piatrà inpletit in 3 vite si cioplitcu flori si poliit ; biserica cu oltariu, cu tinda inchipuind svântasi nespàrlita Troite. Iar pre supt strasina cea mai de jos inpre-jurul a toata biserica f6cu ca o strasin6 tot marmurà all* cioplit6cu flori si foarte scobite si sepate frumos. Iar acoperilmântul totcu plumb amestecat cu cositor ; si crucile pre turle tot poleitecu aur, si turlele tot cioplite cu flori si unile f4cute sucite si im-prejurul boltelor fäcute tot steme de piatrà cioplità cu mestesugsi poleite cu aur. i rácu un cerdälcel denaintea bisericii pre 4stalpi de marmurd pestrità, foarte minunat boltit si zugrdvitsi invAlit si acela cu plumb i f Acu scara bisericii tot de piateäscobità, cu flori si cu 12 trepte, sem4nand 12 semintii ale lui Izrail;si pardosi toat'a" biserica, tinda si altariul impreun6 si acel ceracelcu marmura alb6. i o impodobi pre dinräuntru si pre dinafaràfoarte frumos si toate scobiturile pietrilor dinafarà le fäpsi culazur albastru si florile le polei cu aur. i asa vom putea spunedi adevArat c6 nu iaste asa mare si sobornic6 ca Sionul, careleil fku Solomon, nice ca sfânta Sofia carea o Mcu marele impàratIustinian, iarà cu frAmsetea iaste mai predesupra acelora 1.

Tat:6 si portretul lui Mihnea cel R6u:cum apucà domnia, indatd sà dezbr4c6 lupul de pielea oaei Portretul

0-§i astupà urechile ca aspida 2 si ca vasiliscul 3, iar arcul 0-1 In- lui Mihneacel Räu

i Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 109-111, ed. Tit Simedrea, p. 27-28.2 Aspidcl, un fel de viperä veninoasä, care isi astupa urechile si nu as-

culta vocea vànatorilor-incântätori, dupä Psalmul 57, 4.2 Vasilisc, un sarpe care dupä credinta celor vechi putea sä omoare pe

dusmani numai cu privirea lui veninoasä.


Gorda si gati sageti de sageta, si sabia si-o fulgera, si Juana si-ointaria spre rane. $i prinse pre toti boiarii cei maxi si alesi, si-imunci cu multe munci si cumplite si le lua toatä avutiea, si seculca cu jupanesele lor si cu f etele lor inaintea ochilor lor. Deciunora le-au taiat nasurile si buzele, pre altii i-au spanzurat, sipre altii i-au inecat; iar el se inbogatea si crestea ea chedrulpana la ceriu si-si implea toatà voea sa 1.

In ce priveste limba versiunei românesti, Viata Sf. Nifonimpreuna Cu Invataturile atribuite lui Neagoe Basarab sunt dupamine cele mai frumoase monumente din intreaga literatura arhaicaromaneasca. Toate textele anterioare sau contemporane cu aceastaviatä sunt greoae, in multe parti chiar neinteligibile, cu intorsa-turi str&ine si incoherente ; dimpotriva, stilul Vietii e vioi, ciar,cu rare exceptii, constructiunea frazelor e nesilita si apropiata debimba de astazi. Afara de unele slavonizme si grecizme, stilul Vietiieste romanesc si daca il comparam cu alte monumente contem-porane sau chiar posterioare, cu stilul cronicarilor sau cu al luiCantemir, de pildä, constatam o superioritate vadita. Multe cu-vinte arhaice, pentru cari astäzi se introduc in limba neologizmefara gust, s'ar putea relua din acest text, care in aceastà privintae o comoard lexicald.

Apretierea Ca izvor istoric Viata este de o insemnatate capitala. Pentruistorica cele patru domnii pe care le trateaza pe larg, ne &A o multime

de amanunte necunoscute din alte izvoare. Autorul Vietii, desia fost in tara si serie ca martor ocular (am auzit cu urechile mele,spune la p. 127), totusi nu putea sa stie din propria lui observatietoate datele si intrigile politice ale partidelor pe cari le relateaza.De sigur altcineva trebue sä-i fi pus la dispozitde materialul istoric,altcineva trebue sa-1 fi initiat in culisele luptelor politice de atunci,si acest cineva nu poate sa fie altul deck, insusi Neagoe si par-tidul lui. Acest lucru reiese ciar nu numai din laudele si partinireavadita pentru Craiovesti in tot cursul povestirii, dar si din ama-nuntele relatate, pe cari nu putea sa le stie cleat numai Neagoesau intimii sal La p. 91 de pilda ne povesteste un vis al lui Neagoedespre un boier rationalist si necredincios in minunile luiNifon.

. Ed. Naniescu-Erbiceanu, p. 59, ed. Tit Simedrea, p. 14.

VIATA SF. NIFON 31

Asa dar, avem a face cu o cronicei of icialá, in care datele sunt Cronica"

procurate din informatie oficialà i prin urmare precisä ; dar pentru oficiala

acelasi motiv povestirea pierde din valoarea ei, deoarece, ca intoate lucrärile oficiale, adevdrul de multe ori e ocolit i interesulde partid, sau interesul personal, se (16 drept vointa norodului.Pentru aceste motive datele cuprinse in Viatà trebuesc luate curezervä i controlate cu alte izvoare oridecateori ponegresc peDräculesti sau prosldvesc pe Dänesti; nu trebue sä pierdem dinvedere cà prin pana aghiografului vorbeste Neagoe cu interesele

resentimentele sale impotriva adversarilor säi.Viata s'a scris dupä. 1517, când s'a rácut sfintirea Bisericii Cand s'a

Curtea de Arges si s'a mutat mitropolia dela Arges in Targoviste, scris Viatafapte despre cari relateazd Viata pe larg (p. 113-121). Cum nuvorbeste de moartea lui Neagoe, Viata trebue sä fi fost isprävitàinainte de 1521. 0 dificultate prezintä insä un pasagiu al Vieth O interpo-(p. 123) unde vorbind de Neagoe spune: Acestea feicu bunul cre- lare

dincios Domn Io Neagoe yodc1; fericia set' fie pomenirea lui. Ex-presiunea fericit'd sà fie pomenirea lui, intrebuirOtà de obicei cuprivire la persoane cari nu mai sunt in viatà, ar fi o dovadà c6biograful serie dupà 1521, dupä moartea lui Neagoe. Totusi, fiindc6in toatà Viata nu se relateazä nimic despre moartea lui Neagoe,desi se dau multe amänunte despre el, chiar neinsemnate, de siguracest pasagiu trebue sà fie o interpolare, introdusä in manuscrisulterior. Am vdzut cà textul romanesc nu e o traducere fidelä aoriginalului, ci un text alcätuit pe baza Vietei pentru a se citiIn bisericd in ziva präznuirei sfäntului. De sigur acela care a pre-scurtat i dichisit textul ca citire pentru ziva de präznuire, cativaani dupa moartea lui Neagoe, a introdus in text si acea expresie,intrebuintatà cand e vorba de morti, fiindc6 pentru el Neagoein realitate era mort.

Ar fi interesant dacä cineva ar lua toate citatele biblice, cari Citatene Intämpinä in textul Vietii, i le-ar compara cu traducerile biblice

Bibliei existente In limba românä ; asa s'ar putea cäpäta un ter-minus post quem, i chiar s'ar putea emenda i ici colo textulgresit transmis.

Recapitulând relevez acum inväTämintele metodologice pe carile cäpätäm din cercetarea problemelor aflate in legäturà cu aceastäViatà:

Viata Incronicileromâne§ti


1.. Original fi traducere: grecizmele §i. slavonizmele aflate Inversiunea româneasca arata ea versiunea româneasca provine delaun original slavon, care la randul sau presupune un original grecesc.

Rezumatele (sinaxare) cu plusuri cari se OA cand in ver-siunea greaca, cAnd in cea romAna, presupun un original maidesvoltat In care existau plusurile ambelor versiuni.

0 interpolare posterioarei nu ne indreptateste sa datam untext dupa ea.

Citatele biblice pot servi ca terminus post quem pentru da-tarea unui text, daca putem sa precizam dupa care traducere aBibliei sunt luate.

Viata a fost intercalata mai toga in Cronica asa numita can-tacuzineasa. (Ludescu) care s'a publicat supt titlul: Istoria TeiriiRomeine.,sti de ceind au desceilicat Romanii1, E,Ii. supt titlul: IstoriaTetra Romeinefti de cet'nd au desceilecat pravoslavnicii creftini, editieingrijita de G. Ioanid, Bucuresti 1859 p. 4-37. Cronicarul careda la inceput unele stiri scurte si grace, ajungand la domnia luiRadu cel Mare utilizeaza aproape cuvânt cu cuvânt aceasta ViataMIA &A se sinchiseasca de disproportia cu restul povestirei, sau delucrurile nepotrivite, cari lute° viga de sfant aveau rostul lor,dar nu §i inteo cronica. Interpolarea ce am constatat in manu-scrisele care ne-au pastrat Viata .(vezi mai sus p. 31) exista si inCronica cantacuzineasca p. 267 din Magazinul istoric pentru Dacia,§i la p. 36 din editia Ioanid.

Cronica lui Radu Popescu : Istoriile clomnilor Teirii Romdnefti,gresit atribuita lui Constantin Capitanul Filipescu, a utilizat deasemenea Viata, dar numai in rezumat. Daca s'a folosit de eadirect, sau prin Cronica cantacuzineascä, nu se stie ; o cercetarein acest sans nu s'a facut Oda' acum.

Dar si in Cronica paralela a ambelor Principate: LetopisetulTara Romeinefti $i a Moldovei, de viata prea luminafilor Domnice au steipeinit intru aceste cloud (eiri s'au intercalat pärti din Viata.Manuscrisul cronicii se afla la Academia RomAnà supt nr. 340(fondul românesc). Parti din manuscris reproduse dupa Viatalui Nifon in M. Gaster, Chrestomatie romeina, Bucuresti 1891, 1p. 192-194.

1 Vezi Magazinul istoric pentru Dacia, 4 (1847) p. 234-267.

VIATA SF. NIFON 33

Viata se cuprinde in manuscrisul 464 (din 1682), 3488 (din Manuscrise1720-1730) fara sfarsit si 2714 (din anul 1816), o copie dupa rornanestirnanuscrisul 3488, toate trei aflate astazi in Biblioteca AcademieiRomane. Gaster poseda in biblioteca sa Inca 2 manuscrise, unuldin 1727 si altul din 1817, (astazi trecute in posesia BiblioteciiAcademiei Romane), vezi Diaconul Nic. Popescu, Nifon II,Patriarhul Constantinopolului, in Analele Acad. Rom., sect. ist.,ser. II, 36 (1914) p. 744. Un alt manuscris mai vechiu din 1654,clupà care a facut o editde B. P. Hasdeu, s'a pierdut. Un manuscrisdin 1812 se afläi in biblioteca Episcopului Hotinului Tit Simedrea,vezi Biserica Ortodoxa rometna, 55 (1937) p. 258. Despre alte4 manuscrise romanesti pastrate in Biblioteca Academiei Romane(nr. 1947, 4460, 3373, 3702), cari cuprind traducerea Vietii Sf.Nifon dupd o redactiune neogreceasca, vezi articolul lui D. Ma-zilu citat mai jos.

Prima editie romaneasca Muta de B. P. Hasdeu dupa un manu- Editile

scris, astàzi pierdut, s'a dat la lumina in Arhiva istorica a Roma'niei, in limba

vol. 1, part. 2 (1865) p. 133-150. Manuscrisul utilizat de Hasdeu roin'ara

fiind fàrà sfarsit a fost intregit, dupa afirmatia lui, dupa un ma-nuscris din 1816, In realitate trig dupä editia tiparita. in Maga-zinul istoric, vol. 4, dupa cum m'am convins colationand textele,caci posedäm acel manuscris din 1816 care nu e altul cleat manu-scrisul Acaderniei Romane nr. 2714.

A doua editie a fost facuta de Mitropolitul Moldovei IosifNaniescu supt lngrijirea lui Constantin Erbiceanu dupa manu-scrisul 464 al Academiei Romane cu litere chirilice i in transcrierecu litere latine. In aceasta editie, dupd Viata s'a publicat si pi-sania bisericii dela Curtea de Arges, douà invataturi, atribuitelui Neagoe, si din Pildele lui Solomon, toate aflate in manuscrisulutilizat pentru

Fiinda. mai toata Viata a fost intercalata. i in Cronica can-tacizineasca, putem sà consideräm i aceasta publicatie ca oalta editde, Magazinul istoric, 4 p. 234-267 si Istoria Tarii Ro-nuinesti de cand au descalecat pravoslavnicii crestini, ed. Ioanid,Bucuresti 1859, p. 4-37. Tit Simedrea, Episcopul Hotinului, areeditat Viata Sfantului Nifon dupa manuscrisul 464, cu uneleemendatiuni dupa celelalte manuscrise utilizate, in Biserica orto-doxa romdna, 55 (1937) p. 268-299. La inceputul editiei, Si-

3

EditiileIn 1. greac6.

LucräridespreViatä

34 STUDII ISTORICE GRECO-ROMA.NE

medrea dà descrierea manuscriselor §i normele transcrierii chiri-licei in litere latine (p. 257-267).

budatä. dupg Cronica paralelä a ambelor principate §i InChrestomatia romanti a lui M. Gaster (Bucure§ti 1891), p. 192-194.

Slujba §i viata prescurtatà a lui Nifon s'a . publicat de maimulte ori: la Sibiu, 1806, de episcopul Arge§ului Iosif, la Buzgu,1841, de ierodiaconul Dionisie, devenit pe urmà episcop de Buzgu,la Ploe§ti, 1873, vezi Diaconul Nic. Popescu, op. cit., p. 745.

Prima editie In Nlov 'Ex2152nov neecizov plovç cito2.dyovg bcaTdecovdykov (Noua alegere cuprineand vieti interesante de diferiti sfinti),Venetia 1803, ed. II, 1863. Viata dupd 'Ex76yLov a fost retipäritä deDukakis in Mgyag Ivvaaeto-olg, August, Atena 1894. Despre dougredactiuni manuscrise aflate In mângstirea Sf. Dionisie din Atosv. D. Russo, Studii qi critice, Bucure§ti 1910, p. 2-3.

monografie temeinicà asupra acestei vieti a publicat Dia-conul Nicolae Popescu in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36(1914) p. 731-798.

D. Mazilu, ContribuOi la studiul vigii 8/. Ni/on, patriarhulConstantinopolului, Bucure§ti 1928, extras din Contributii privitoarela istoria literaturii roma'ne; seminarul de istoria literaturii romAne(epoca veche) al Universitätii din Bucure§ti.

editie nouà pe baza tuturor manuscriselor existente, utilizAnd§i materialul grecesc manuscris §i tipgrit, ar deslega de sigur cAtevapuncte obscure cari se leag6 de aceastä viatg, d. p. identificareanumelor geografice, cari In editiile române§ti sunt foarte gre§ittransmise.

Gheorghe Etolianul.

3.

Gheorghe Etolianull.Gheorghe, supranumit Etolianul, (originar din Etolia) a trAit

pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Crusius 2 ne dà ca an al mortiisale anul 1580: mortuus est 1580, mense Septembri, annos circiter55 natus, prin urmare s'a nAscut pe la 1525.

Gheorghe Etolianul fgrà pic de talent si cu multäl prolixitatea pus In versuri Fabulele lui Esop, a scris o poemei de laudà laadresa lui Mihail Cantacuzino §i alta la adresa fiului acestuia,Andronic Cantacuzino, in care, afarà de adjective calificativede iperbole, nu gàsim nicio insusire poeticd, nicio §-tire intere-santà. Pe 1511gà aceste opere sarbede a mai scris o poema desprecearta Chiajnei cu Cantacuzini, care, dei si ea Mfà valoare

cuprinde totusi unele stiri importante referitoare la TaraRomaneascà, necunoscute din alte izvoare.

Nu trecuse un secol dela cAderea Constantinopolului i Greciisubjugati, raialele asuprite i dispretuite de Turci, incepuseràprin cultura lor superioarà i prin bogàtdile adunate din comer,sä." se impue cuceritorilor i sà aibA de multe ori cuvântul hotà-ritor, chiar in politica externä a imperiului. Turd' in rapoartelelor politice cu statele apusene, simtind nevoia de oameni cape-bili si cunoscdtori de limbi sträine, au recurs la supusii lor greci,incredintandu-le diferite slujbe i in special oficiul de dragoman,caree putem sà zicem cà echivala Cu Ministerul Afacerilor Str6ine.Primii dragomani insemnati au fost Panaiotachi Nicusios si Ale-xandru Mavrocordat Exaporitul. Dintre dragomani se alegeau

Din Cursul de Istoriografie greco-român'd Iinut in anul 1919-1920,cu adnotari i adaose posterioare.

2 M. Crusius, In D. Solomoni Schweigkero Sultzensi Gratulatio, Strassburg1582, fol. 4 al caietului C r°, citat de Legrand in Jean et Théodose Zygomalas,Paris 1889, p. 73.


mai tarziu, de obicei, Domnii Principatelor Dudärene, cum a fost.cazul Cu Mavrocordatii, Ghicule§tii, etc. Scaunele Principatelortrau un fel de recompens6 §i de recunoqtere a serviciilor aduseIn dragomanat.

Figura cea mai important6 printre Grecii care se ridicaseràprin serviciile lor aduse Turcilor in secolul al XVI-lea, sau prinmituirea inaltilor demnitari, este Mihail Cantacuzino, supranumiteitanoglu (fiul dracului) un descendent al vechilor imparati bi-

zantini. Prin influenta sa pe l'ang6 marele vizir Mohamet Socoli,prin imensa sa avere câ§tigatà pe cale mai mult necinstitàpe care o impàrtia cu vizirul, prin trecerea pe care o avea la palatunde furniza blàni i diferite alte m6rfuri, Cantacuzino suia saufästurna de pe tronul patriarhicesc pe creaturile lui, numea saurnazilea dupd plac pe Domnii Moldovei i ai Tärii Romane§ti

E' Tot asa de mare influentä avea la Sublina Poartd i fiul acestuia, An-dronic Cantacuzino. Pentru a ilustra cele spuse mai sus e destul sa pome-nesc cà Mihai Viteazul, acea figura mareatà in trecutul romanesc, obtinescaunul prin ajutorul hotdritor dat lui de catre Andronic Cantacuzino. Nis'a pdstrat un document contimporan (1593), o scrisoare a lui AndronicCantacuzino cdtre Petru Schiopul, in care Andronic spune precis cd a numitla scaunul Tärii Romanesti pe Mihai Viteazul i ca. retine Moldova pentruPetru Schiopul.

In aceasta scrisoare (vezi Hurrnuzaki Documente, 11 p. 373), revineurmatorul pasaj : Boactxra xat ircapckampa xat gxcgia Tc.7.w xoneylicov govxonata aMiwri

Si mai departe (p. 374): 7ailv, Car ipon6,ig xca TOUTO, 8r xat dv Mnoy8a-víav Stec Eivol.ta -r7ig ai)(ievrtag Got) Ay PC/ATC73 gcoç vi5v, aL6Ttg &ITÒ -rok rcoUokyatApok 11.1.7c4épusa VVCcaip two, =1 q,ox-hv

N. Iorga traduce pasajele de mai sus in felul urmAtor: « am muncit sintam straduit si am facut Domni pe copiii copiilor mei

Numai cat, dacd intrebi çi despre aceasta, Moldova o tin si pe dansape numele Domniei-Tale pdnä acum, cad, de multi gineri, mi-am facut rasde viata mea si de sufletul mieu », si se intreabd: 4 nu-mi pot explica bineacest pasagiu, care pare cä se raporta. la Domnii munteni dinaintea lui MihaiViteazul i poate i la Aron. a Copiii copiilor » sä fie nepoti de fii sau fiice?E imposibil pentru vasta lui Andronic i niciunul din cei trei Domni nuera in acest grad de inrudire cu el. Mai curand a crede cà i aici, caputin mai departe, e vorba de gineri (vezi ibid., p. 373, n. 2, cf. si acelasi,Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti 1935, vol. 1 p. 67).

N. Iorga traduce gresit cuvantul xonat cu copil, care de fapt este servitor,lar cuvantul yav.6p6ç Il ja cu sensul propriu de ginere, pe cand A. Canta-cuzino intrebuinteazd acest cuvant in sens figurat: eandidat <la scaunul

GHEORGHE ETOLIANUL 39

Pe lâng6 veniturile pe care le avea ca c4m6ra§ al salinelor im-periale i furnizor al palatului Sultanului, o altà." Burg de Imbo-g4tire erau i numirile de domni la scaunele Principatelor Du-n6rene ca i numirile patriarhilor i mitropoliWor. Fiecare domn,fiecare patriarh trebuia sä* plg.teasc4 tributul impus ca sà ajung6la scaunul dorit.

O incuscrire cu un asemenea om era nepretuità, i DoamnaChiajna a pus-o la cale pentru a avea sprijinul lui 0 a asigurafiului ei Petru scaunul domnesc. i inteadev6r in anul 1566Doamna Chiajna a dat pe fata ei Maria 1 in c'ágtorie fratelui luiMihail, Ioan, cä'sdtorie care abia contractatà s'a desfbut intr'unmod scandalos. Anagnuntele acestei c'ägtorii aventuroase ni ledà Crusius in Turcograecia, p. 274 si Cronica lui Dorotei in capi-tolul Neordnduieli biserice.Fti, p. 443, (ed. 1818). Fata °And eracondusd de ginere la el acasà, a fost rdpità de oamenii trimi0

Moldovei> i astfel capätà sens i fraza: competitorii sAnt multi, zice Can-tacuzino, i nu mA lasä In pace, m6 plictisesc p'anä in adancul sufletului cupretentiile lor, ca'ci épitgéptcroc din pasajul de mai sus Insemneazd m'arnplictisit, nu: mi-am ficut rcis de (data mea, §i vine din turcescul bezdeurmekennuyer, dégoilter, importuner (vezi Ch. Samy-Bey Franschery, Dictionnaireturc-francais, Constantinopol 1885, p. 242.

Deci primul pasaj trebue tradus: am muncit gi m'am cd.znit gi am facutDomni pe ciracii oiracilor mei, iar al doilea: ci dacei tntrebi f i despre aceasta,Moldova o yin pentru Domnia-Ta Find acum, did mi s'a unit cu zilele dincauza mullimei de candidati <la scaunul Moldovei>, i atunci totul e in

Pentru cuvântul xonAL = servitor, vezi A. Coray, 'Arcorra, Paris 1829,vol. 2 p. 265 ; S. Xantudidis, 'Eecovixetrog, Atena 1915, p. 582 583G. Meyer, Neugriechische Studien, II (Sitzungsberichte des Kais. Akad. derWissenschaften in Wien Phil.-hist. Klasse, Band 130), Wien 1894, p. 67;Ducange, Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitatis, col. 712:

kytvl aoblog 6Xovav, xca xccOevòç xorckXt.

T'Ftcbeyniò zeaycra publicat in 'Aoxsiov roí i 1.9eaxtxoi5 Actoyeapxob-xal y2coacrosot5 1taavea, Atena, 1 (1934-1935) p. 50:

A6Sexa xp6voug Soaeucc a' gvocv naafi xonat.p.tec PcquorroISX' &yobs-rpm xrxt Nao) Tr&pcu.]

Gheorghe Etolianul, Recueil de jables ésopiques, ed. R. Legrand, Paris1896, p. XIVXV (in Bibl. gr. vulgaire, vol. VIII), unde se d'a. numeleDomnitei. N. Iorga, Despre Cantacuzini, Bucuresti 1902, p. XXVIII i acelasiFerrteile En viala neamului nostru, Vdlenii-de-Munte 1911, p. 50.


anume de Chiajna i reintoarsà la mama ei impreunä cu zestreasi cu multe din lucrurile ginerului, iar ginerele a rämas ridicol,cAsätorit i totodatä färä sotie.

Se stie cà Mihai Cantacuzino, seful familiei, a luat o räzbu-nare strasnicä pentru insulta adusä neamului säu, obtinAnd maitärziu depunerea lui Petru, impreunä cu care si cu un alt fiu alei Chiajna a fost exilatà la Alep.

Poema lui Aceastä ceartá intre familia Chiajnei si familia lui Cantacuzino,Etolianul Etolianul a luat-o ca subiect al poemei sale si a autat sä ridice

in slava cerului pe patronul s'Au Cantacuzino i sá acopere cucele mai triviale injuräturi pe Doamna Chiajna.

In cele 10 versuri dela lnceput se d'A cuprinsul i anul com-punerii poemei: 1568; in cele 4 versuri dela sfärsit autorul&A. numele. Poema n'are titlu, este un dialog In care vorbestePetru cu mama sa Chiajna i cu patriarhul Ioasaf. Petru, auzinddin iad vaietele mamei sale, cere voie ca sä se suie pe pämänt

sä stea de vorbä cu ea, cAreia Ii imputä cA n'a fost cuminte&And a provocat ruptura cu neamul Cantacuzinilor. Dusmänialor a fAcut sä fie exilat Petru in Anatolia si acolo &A gAseascAmoartea. Chiajna, desteptAndu-se din somn, povesteste visul eiin care i s'a prezentat fiul i arunc6 vina conflictului cu Canta-cuzini asupra patriarhului Ioasaf, d'Atuitorul ei. Urmeazd un dialogIn iad intre Petru i Ioasaf, din care este de retinut cà Chiajnase aflä in Anatolia surghiunità; Petru apare iaräsi mamei sale

face un rechizitoriu foarte aspru, necrupndu-i nici mäcarpäcatele din viata ei privatä. Intr'un epilog, versificatorul aratàneajunsurile trufiei din cauza cärei Ioasaf si-a pierdut scaunul,Indräznind &A se mäsoare cu Mihail Cantacuzino.

Apretiere Poema e scrisä In versuri politice rimate In limba greacä po-literarä pularä, amestecatä cu cuvinte si forme literare. Insultele groso-

lane la adresa Chiajnei i Patriarhului Ioasaf, linguirile färämargini adresate lui Cantacuzino, fac din aceastä poemä un pam-flet de prost gust, care nu face cinste nici autorului, nici lui MihailCantacuzino, dacà acesta din urmà e inspiratorul lui.

Apretiere totusi are importanp pentru istoriografia romAneascg,istoricd fiindeä a dat prilej lui N. Iorga sà deosebeasc6 pe cei doi domni

contemporani cu numele de Petru, pe cari istoricii dinaintecontopiau Intr'unul singur: pe Petru Schiopul considerändu-1 ca


fiu al Chiajnei. Iorga observând c4 In poema scrisà dupà cum amspus mai sus la 1568 se vorbeste de Petru ca mort In Anatolia(vers. 65-66), pe când din izvoare sigure §tim c6 Petru chiopula domnit in Moldova pAn6 la 1591 §i a murit pribeag nu In Ana-tolia, ci In Tirol, in Bozen, la 1594, a conchis c4 Petru al Chiajneinu poate s6 fie aceea§i persoan6 cu Petru .Schiopu11. Cercetdriposterioare au aatat inteadevAr cä Petru Vodà, supranumit ce!Tan6r, e fiul lui Mircea Ciobanul §i al Chiajnei §i a domnit In TaraRomaneasc6 dela 1559-1568, pe and Petru chiopul este fiullui Mircea Vodà (fiul lui Mihnea cel Mu) §i al Despinei §i a domnitnumai In Moldova (1574-1577, 1578-1579 §i 1582-1591).

Mihnea cel RAu

Mircea Vodà Despina

Petru .Schipoul + 1 Maria Amirali + 2 Irina

Vlad stefan Maria + Zotu Tigara

Mircea Ciobanul Chiajna fiica lui Petru Rare§

Petru ce! Tângr + Elena Cherepovici

Dupà cum se §tie, nunta lui Cantacuzino cu una din feteleChiajnei a inspirat lui Odobescu nuvela intitulatd Doamna Chiajna.Amànuntele istorice au fost respectate, chiar prea respectate deautor ; numai un motiv romantic nou: dragostea fetei cu RaduSocol §i fuga ei cu iubitul este introdus de Odobescu In povestire.Pentru popularizarea Chiajnei a contribuit mai mult talentul luiOd'obescu cleat importanta ei istoric6.

Se lntelege cä." §i Odobescu, luAndu-se dupà Orerea, in deob§teadmisà de contemporanii sài, confundà pe Petru cel TanAr cuPetru chiopul, de unde o multime de amä'nunte in povestirealui, cari nu corespund adevärului.

1 N. Iorga, Un poem grec privitor la istoria noastrli, in Neamul roma'nescliterar, 5 (1912) p. 577-579.


Odobescu se bazeazd in special pe istorisirea din Turcograecialui Crusius. Povestirea din Cronograful lui Dorotei i traducerilelui in limba roman6 Ii au fämas necunoscute.

Editii Operele lui Gheorghe Etolianul sunt pAstrate intr'un misce-laneu aflat in biblioteca män6stirii Iviron din Sf. Munte 1. Dupàacest manuscris a editat fabulele lui Esop, puse In versuri deEtolianul, Sp. Lambros in zlekrlov ç loroetxijg xcti gOvoloyocilg

izatestag zijg È2Ad5og (Buletinul SocietAii istorice i etnologice aGreciei), 5 (1896) p. 1. 22. Simultan edita acelea0 fabuleE. Legrand supt titlu: Recueil de fables ésopiques, mises en verspar Georges l'Etolien, Paris 1896.

Poema referitoare la Petru cel Tânär a fost editatà dupàacela§ manuscris de N. Bilnescu supt titlu: Un poème grec vulgairerelatif ei Pierre le Boiteux de Valachie, Bucure§ti 1912. C6 in poem6nu e vorba de Petru chiopul, cum spune in titlu editorul, ci dealt Petru, a arätat N. Iorga in Neamul romdnesc literar, 5 (1912)p. 577-579. Stoica Nicolaescu in bropra: Petra Vodei cel Tandrf i Petru V odd yS'chiopul, Bucure§ti 1915, a reluat chestia 0 pe bazadocumentelor a clarificat pe deplin filiatiunea lui Petru chiopul

Petru cel Tank% Cf. ci N. Iorga, qtiri noi despre sfdr§itul seco-lului al XVI-lea romdnesc; daniile romdnefti la meineistirea MaiciiDomnului din Patmos fi genealogia lui Petru Vodei yS'chiopul,Memoriile Acad. Rom., sect. ist., ser. III, 19 (1937) p. 33-39;Stoica Nicolaescu, Date noi despre filiatiunealui Petra V odd ,,Schiopul,Domnul Tara Moldovei ci Tratatul comercial din 1588 incheiat caElisabeta, Regina Angliei, Bucure§ti 1937.

Cele douà poeme la adresa lui Mihail 0 Andronic Cantacuzinoau fost editate de Sp. Lambros In Ngog E227poprihucov, 9 (1912)p. 259-264.

Despre Gheorghe Etolianul au scris Sp. Lambros, E. Legrand§.1 N. Beinescu in introducerile la editiile lor. Lambros a mai scrisdespre el 0 in Ixdxxov e guseo2dytov pe anul 1888, reprodus InLambros, Mogul oe2tbeg, Atena 1905, p. 561.

Principalele izvoare despre Mihai Cantacuzino sunt MartinCrusius, Turcograecia, i in special Gerlach, Tikkisches Tagebuch;

Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos,Cambridge 1900, vol. 2 p. 35, nr. 4272(152),3.


stirile respective din aceste douà izvoare le-a tradus In limbafrancez6 si le-a publicat Legrand in Recueil de poèmes historiquesen grec vulgaire, Paris 1897, p. 1-15; vezi i Daponte, Éphé-mérides daces, ed. Legrand, Paris 1880, vol. 1 p. 003-554, undese dà povestirea despre nunta lui Cantacuzino dupà Codex Pari-sinus nr. 1790 (= Dorotei al Monembaziei). Cf. si loan C. Filitti,Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XXXXV; N. Iorga In Documente Hurmuzaki, vol. 14, partea 1, (1915)p. 55-56 dà chteva extrase din poema editatä. de N. aänescu.

In biserica greceasa din Iconion (Konieh), cu hramul « Schim-barea la fatà » s'a pästrat piatra care era pug pe mormantullui Petru Vodà, fiul lui Mircea Ciobanul, cu urmätoarea inscriptie:

Mvhcsevn, Kúpte, LIJuxilq To5 ópOoKoo dc<pev-róg IléTpouBor)66-L-oc, Ted(Criq OúypoßXcaíocq, utor.i TO5 Ico. Mf.p-coc BOlßWTOC Xat

ixoLp.1101xe trouq f vppot Myoúcrrcp LO', xoct ißacsiXeuccv gt<l> xy'.« Petru care a urmat in scaun la 1559 ln Septembre tatälui

säu i care pierzand domnia dupà nouà ani impliniti In Iunie1568 a fost trimis In exil la Alep, apoi, se vede de aci, in Konieh,a murit acolo In bratele mamei sale Chiajna »1. Greutatea pre-zintä acel « a domnit 23 ani » din inscriptie, care trebue sä fie origresit apat de lapicid, ori gresit copiat, c'äci stim precis din alteizvoare contemporane cà Petru a domnit nouà si nu 23 ani. In-scriptia a fost publican.' in lzvestia Institutului rusesc din Con-stantinopol 2 si de N. Iorga 3.

N. Iorga, Morrndntal lui Petra-Voila' Mircea, In Revista istoricd, 10(1924) p. 180.

2 Anul 3 (1897) p. 23.N. Iorga, loc. cit.

Versuri cdtre Ioan vel vistieral Moldovlahiei.

ETIXOI EIE MANNHNMEFAN BIETIAPHN HAEHE MOAAOBAAXIAZ 1.

Supt acest titlu ni s'a pdstrat o poemd in 62 de versuriscrisd in limba greacd vulgard de un anonim, care dei nu pre-zintd un interes literar, cuprinde totuvi cateva vtiri istorice cuprivire la domnia lui Petru Schiopul.

Din aceastd poemd afldm cd boierii au trimis sultanului Muratal 3-lea (1574-1595) arzuri impotriva lui Petru Vodd denun-Vändu-1 ca hain vi ceränd decapitarea lui. Dar a dat Dumnezeu,zice versificatorul, vi s'a gdsit in Constantinopol vistierul loancare ducându-se la divanul impdrdtesc vi-a pus capul ca chezdvievi a susIinut nevinovdtia lui Petru; ardtand cd arzurile sunt vi-clene, a reuvit sd scape pe Petru vi sd-1 consolideze pe tron. Totdin aceastd poemd afldm cà pretendentul tronului impotriva luiPetru era un oarecare Nicolae, necunoscut pand acum din alteizvoare, cdruia, dupd ce a fost surghiunit In insula Rodos, i s'autdiat nasul vi urechile vi s'au trimis inteun cov in Moldova.

Poema de sigur s'a scris dupd anul 1589, °And Petru Vodd 1589

Schiopul a pdrdsit scaunul sdu vi a fugit de frica Turcilor, vi nu-mai cu sume insemnate a putut sd-vi redobändeascd domnia luandca coregent pe fiul sdu Stefan 2

Versificatorul, un grec de sigur din anturajul lui Ioan vistierul,a scris aceastä poemd encomiasticd pentru a linguvi pe vistierulIoan7, o persoand foarte bine cunoscutd din documentele con-temporane. Ioan sau Iani, vistier al Moldovei vi ban al fdrii Ro-mânevti, ca rudd cu Mihai Viteazul (sora lui Iani Tudora, in

i Din cursul de istoriografia greco-romAn5. tinut In anul 1919-1920,cu adnoari si adaose posterioare.

2 Hurmuzaki Documente, 11 p. LXX; N. Iorga, in Niog EZInvoitrimaor,11 (1914) p. 422.


càlugàrie Teofano, a fost mama lui Mihai) a contribuit foarte multca scoap domnia Unii cercetatori cred cá Iani e un Canta-cuzino, ceea ce nu pare verosimil. In documente nu revine numelede Cantacuzino niciodatà, ci numai Iani. Nu este probabil a.' unCantacuzino ar fi iscälit simplu Iani, läsand la o parte pronumeleglorios al impäiratilor bizantini. Pe pecetea lui nu apare vulturulbicefal bizantin, pe care de obiceiu 11 au Cantacuzinii ca emblem6.El trebue sä." fie vreun grec ajuns dinteo familie joasä la influ-entä i prestigiu. Un contemporan 11 calificd ca

pa* xovapòq cicrcávOpwrog, dcauar* aßecv-%prost, grosolan, neomenos, nedrept, calomniator.

Editii Poema a fost editatä pentru prima datg. de Sp. Lambros InNgog Eanvodurucov, 11. (1914) p. 417-419. Editorul i-a dat untitlu gre§it : E-cízor, elq 'Iwecvvnv 116-rpov posMaccv MoXaccßícq, de§imanuscrisul are titlul potrivit : ETízot, ei4 -ròv iv-n4,t6Toc-rov xoci,

eúyev6aTovrov xúpLov ' Icoc'ewrp Purnápv TrectrIg MoXao6Xcatocg (versuricare prea cinstitul i prea nobilul chir Ioan, vistier al Moldovlahiei).Acum in urna5., N. lorga, a reeditat textul grecesc din N gogE22nvo,uvucov, insolindu-1 §i de o traducere in limba romansä,vezi N. Iorga, Doud texte greceyti privitoare la terile noastre, inRevista istoricá, 19 (1933) p. 6-9.

Emendatiuni la editia lui Lambros am publicat in BuletinulComisiei istorice a Roma niei, vol. 2 (1915) si in bropra aparte supttitlu: Emendatiuni la unii autori greci ci romdni, p. 5-9.

Despre Iani vistierul i banul vezi I. Tanoviceanu, InceputulCantacuzine.ytilor in terile romdneyti in Arhiva societeitii ftiintif iceci literare din Iasi, 3 (1892) p. 30-31; N. Iorga, Documente nouii,in mare parte romd neyti, relative la Petru ijS'chiopul Mihai Vi-teazul In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20 (1897-1898)p. 436; Hurmuzaki Documente, 11 p. 232-233; N. Iorga In N gogÈarpo1uv4ducov, 11 (1914) p. 419-422; I. C. Filial, Arhiva GheorgheGrigore Cantacuzino, Bucure0i 1919, p. XXIII; idem, Mama luiMihai Viteazul, extras din Convorbiri literare, 53 (1921). Inaceastà lucrare Filitti a 14murit legendele tesute Imprejurul

Matel al Mlrelor, `loropia reo'v xaTec vv 01))7eoNaxiav TasaOivrcov InPapiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice, Bucure0i 1862, vol. 1 p. 336.

VERSURI CATRE IOAN VEL VISTIER AL MOLD OVEI 49

originei lui Mihai si a dovedit cu argumente convingäloareRaehierita Tudora, mama lui Mihai Viteazul, a fost greac6sorà cu Iani vistierul, originar din Epir. Filitti a retip6rit cuadaose articolul sä'u din Convorbiri literare intr'o plachet6 supttitlul: Mama fi sotia lui Mihai Viteazul, Craiova 1934; I. Mineasi L. T. Boga, Despre lane, mare ban de Craiova ceva despreMihai Viteazul, Iasi 1934. Cf. si critica pe care o lace Filitti lalucrarea lui Minea si Boga, publicatà in Arhivele Olteniei, 13 (1934)p. 495-496 si in extras si r6spunsul lui Minea publicat in Cer-cetäri istorice, 10-12 (1934-1936), nr. 1 p. 429; N. Iorga, Istorialui Mihai Viteazul, VAlenii-de-Munte 1935, in indice s. v. Can-tacuzino (Iani) si P. P. Panaiteseu, Mihai Viteazul, Bucuresti 1936,In indice s. v. lane.

[Inteo scrisoare nedatat6, dar care trebue sä.' fie din 1601,Leontia, stareta m6n6stirei Sf. Andrei (Filoftea) din Atena, roag6pe Ioan « marele ban a toatà Moldovlahia si Ungrovlahia », cuma dat ajutor b6nesc pentru repararea i infrumusetarea bisericeiin trecut, asa sà dea i acum ca sà se isprdveasc6 biserica Sf.Andrei. In acest scop se trimete duhovnicul Nectarie ca sà pri-measc6 ajutorul cerut

Intr'o altà scrisoare, din Martie 1601, Leontia roaga pe marelelogofäl din Constantinopol Ierax 6à intervie ca duhovnicul Nec-tarie sá obtie ajutorul Miles° 21

1 Scrisoarea Leontiei cAtre Iani este publican in Dimitrie Gr. Kambn-roglos, 111vmu6ia Tfig lotoetag reo'v 'Aenvalcov (Monumente din istoria Ate-nei), editia a 2-a, Atena 1891, vol. 1 p. 176-177 si in I. Gennadios,'0 oixog raw MnevtCacov xai Òata Ot2o0177 1420-1920, (Familia Beni-zelos i cuvioasa Filoftea), Atena 1929, p. 53-54. La inceputul scrisoareisale Leontia pomeneste de arderea palatului lui Iani banul.

D. Gr. Kamburoglos, O. cit., vol. 3(1892) p. 162-163 si I. Gen-nadios, op. cit., P. 53.

z

Cronica dela 1570. Turcograecia luiCrusius. Cronografele lui Dorotei iCigala. Cronografele romdneti.

4.

Cronica dela 15701.Unul din genurile literare, pe care Bizantinii 1-au cultivat ne-

intrerupt cu cea mai mare ingrijire, este 0 istoriografia. Dela ceidintai secoli ai Infiintdrii imperiului bizantin, pana la cäderea luisupt jugul turcesc, istoricii bizantini au povestit cu de-a-manuntulvictoriile i Infrangerile armatelor lor, au descris edificiile ma-rete i fastul pompelor durtii, soliile trimise In strainatate i tra-tativele cu prietenii sau dupnanii lor, desbinärile dogmatice, stareaculturala i economica a metropolei 0 a provinciilor, inteun cu-vant viata imperiului In toate manifestarile sale interne 0 externe.Dar fiindca imperiul bizantin a venit In contact cu aproape toatepopoarele contemporane i cu unele din ele a incheiat aliante,impotriva altora a dus razboaie sau le-a subjugat, cu multe dinele a avut legaturi comerciale §i spirituale, istoricii bizantini,povestind istoria tarii lor, ne dau amanunte pretioase i despreaceste popoare, pe cari nu le gasim In altd parte.

Aceste popoare, in majoritatea cazurilor farà cultura, n'auavut cine sa le serie analele, aa incat sunt nevoite sa recurga laistoriografii bizantini, la Corpus scriptorum historiae byzantinae.

Ranà in ultimul moment al prabu0rii complete a imperiului,istoricii bizantini ne-au povestit tragedia lui, intocmai ca capi-tanul de vas care, dei vede ea se ineaca cu vasul cu tot, con-tinue á trece in jurnalul de bord toate amdnuntele scufundärii,pana cand valurile 11 smulg de pe punte cu condeiul In mana.

istoriografia bizantina', ca multe alte manifestatiuni cultu-rale din Bizant, porneste dela traditia istoricilor vecbei Elade.Operele desavar0te ale istoriografiei grece0i, cari se citeau 0 se

Din cursul de Istoriografie greco-rornAn6 tinut In anul 1919-1920,Cu adnotdri i adaose posterioare.

IstorieCronie6

64 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÄNE

comentau de Bizantini cu ravna in §coala, au servit ca modeleBizantului. Erodot, pärintele istoriei, cu povestirea lui naivafermecatoare, Tucidide cu patrunderea filosofica in istorisirea saconcisa §i plink de intelepciune politicà, Xenofon, cu naratiuneaplink de elegantä atica, Polibiu, omul de stat practic, care inurmarirea adevarului istoric cauta sà patrunza fondul lucrurilor

sa descopera motivele actiunilor §i evenimentelor, iatk modelelepe cari le-au avut inaintea ochilor istoricii bizantini, 0 de cares'au apropiat unii mai mult, altii mai putin. AdaRtand impreju-rarilor modelele clasice ale inainta0lor geniali, Bizantinii au produsopere cari, dei inferioare prototipurilor, sunt totu0 superioaredin toate punctele de vedere operelor similare contemporane,produse a-tat in Rasarit cat 0 in Apus.

In istoriografia bizantina gasim douil genuri, deosebite intreele, istoria propriu zisa i cronica sau cronograful. Istoria are caobiect un period determinat, de obicei contemporan cu povesti-torul sau nu departe de timpul in care traie§te el, pe cand cronicaincepe dela zidirea lumii 0 duce §irul povestirii Oda in zilelecronicarului. Istoricul care de obiceiu are ca model pe Erodot saupe Tucidide, pe Xenofon sau pe Polibiu, starue asupra evenimen-telor politice importante 0 scriind in limba literard se adreseazapublicului cult ; cronicarul poveste0e cu predilectie istoria sfanta,incepand dela Adam, starue asupra lucrurilor senzationale: co-mete, cutremur, eclipse, boli, etc. §i intrebuintand limba popularase adreseazà in special paturei de jos. A§a dar, istoricii sunt cititide lumea cultà: de ofiteri, functionari, prelati, etc., cronografelealcatuesc lectura poporului de jos in special a calugarilor.

Importanta istoricä au, se intelege, operele istorice; totu0influenta mult mai mare, mai cu seama asupra popoarelor maiputin civilizate cu cari a venit in contact Bizantul, au avut cro-nografele. In special literatura slava i romank au fost influentatemai mult de cronografele bizantine, decal de istoria propriu zisa.Slavii, gksind in cronografele bizantine compendii de istorie uni-versala, cu specialà privire la istoria sacra, potrivite niveluluiculturii lor, le-au tradus i prelucrat in limba lor. In limba romanaunele din ele au trecut prin intermediul slay, altele s'au tradusdirect din grece0e. Daca cate un istoric grec e utilizat ici colo

CRONICA DELA 1570 55

de un Miron Costin, sau (le un Radu Popescu, In schimb tradu-cerile i prelucrdrile cronografelor grecesti sunt foarte multe.

Indata dupa cdderea Constantinopolului in mâinile Turcilor,Grecii i majoritatea intelectualilor s'au refugiat In sträinatateOn Italia si in oraselele de pe coastele Marii Negre: Anhialos,Mesimvria, Midia, Sozopol, etc.) 1, multi au pierit in luptele cuTurcii aparând imperiul, asa incat capitala parea pustiita. Lumeagreceasca a suferit o lovitura groaznica. Impreuna cu imperiulcu libertatea, Grecii au pierdut i biserica i coala. Bisericile aufost transformate In geamii, scoala a fost persecutata, asa Incacu venirea Turcilor In Bizant un intuneric cumplit cuprinde toataRomania.

La caderea Constantinopolului poporul grec a fost cuprins deconsternare, vazAnd pierderea ireparabilá pe care a suferit-o. Basi popoarele din Apus au fost cuprinsé de spaima, socotind c5soarta imperiului bizantin Ii asteapta pe toti rând pe rând. Sidupa ce istoricii bizantini au povestit acest eveniment In asazisele Plageri, a incercat i muza populara, Imbracata in hainecernite ca o calugarita, i diferiti poeti anonimi sa deplanga cd-derea Constantinopolului i märetiile din trecut pierdute, sà zu-graveascd cu colori vii pradaciunile i nelegiuirile faptuite decuceritori, invocdnd In acelasi timp ajutorul Apusului i cerando nouà cruciada pentru alungarea uzurpatorului aziat.

Asemenea produse literare, cunoscute In literatura supt nu- Threnosmele de Threnos (0Avoq, plângere, cântec de jale) ni s'au pastratfoarte multe. Inteuna din aceste plângeri, alcatuita curand dupä.cäderea Constantinopolului, numele de Vlahi revine foarte des. Vlahii

Poetul anonim se adreseaza i Vlahilor si cere ca ei impreuna cu in threnoscelelalte natiuni crestine sà alunge din Constantinopol pe Turci 2.Un asemenea threnos se cuprinde i In manuscrisul 386 grecescdin Biblioteca Academiei Române, pe care 1-am publicat in

Vezi scrisoarea lui Theodosie Zygomalas din 1581 In M. Crusius, Tur-cograecia, Basel 1584, p. 91, reprodusd In parte si de Const. Sathas In Bto-yecupcxen, aze6taatta ;reel zoi3 Haretdexov Ìsesulov B' (Schitd biograficadespre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870, p. y'.

2 Vezi "21,1cootg KowcrravrtvovadAccos, ed. E. Legrand, In Bibliothèquegrecque vulgaire, Paris 1880, vol. 1 p. 169-202, versurile 179, 289, 530, 588,648, 978.

Liste depatriarhi

56 STUDII ISTORICE GRECO-ROMINE

Hate1G, (ziar care aparea In Bucure§ti) anul 1.3 (1903) nr. 3620,29 Mai 1.

Dar in afara de aceste Plangeri, Bizantul nu mai producenimio. Aceasta amorteala intelectuala dainue§te aproape un secol.Cu timpul insa imprejurul patriarhului, recunoscut de cuceritorca cap duhovnicesc al raialelor, se aduna putin cate putin farameleintelectualitatii grece0i §i se alcatue§te astfel un centru §i o au-toritate bisericeasca, care se ocupa nu numai de nevoile religioase,ci si de invatamantul turmei, ambele exercitate atunci de clerici.In asemenea atmosfera nu ne putem a0epta la opere istorice;ni§te simple liste crononologice de patriarhi, insemneiri sumare despreunele ìntámplàri bisericegi vrednice de amintire, iata la ce se re-zuma activitatea istoriografica a acestui fastimp. i de§i acesteliste i Insemnari sumare sunt gre§ite i räu intocmite, totu§i auservit mult istoricilor de mai tarziu, &gel. In lipsa altor marturii,

[ 1 Pentru alte plângeri, fie pentru Constantinopol sau alte orase, editatesau rdmase in manuscris, vezi Sp. Lambros, Movcoblat xal Oefjvot ini Tri

Culaíast -c77g Kcovoravrtvovnascog In Néog 'EUrivo,uv?),ucov, 5 (1908) p. 190-269acelasi, TosEg etvixSorot plovcoblat sig Tip line) raw Tolíexcov &cow zfiç

0 ECC/CO301,1X77g, tot acolo, p. 369 391 ; D. Russo, in Ngog È'2nvo,uv4,ucov,6 (1909) p. 495-499; acelasi, Stuclii i Critice, Bucuresti 1910, p. 94-95;N. Bees (Bing), fectTai xal viov rgyazog -1g gni zfi Ct2o5oet Kcovarcevrivovnaecoggovcp6lag Tar, voitovacuog 'Icocívvov StaxcEvov Toi3 El3yevtxoll xarec xaíSixa 1-61,Ms-csoíecov in Vizantiiski Vremennik, 20 (1913) p. 319-327; Ilie Vutieridis,`.1a-coelarijçvsos22.77vog Aoyorexviag, Atena 1927, vol. 2 p. 198-232; Klageliediiber den Verlust Okzakofes von Chalil Efendi, iman bey der Moschee von SultanSuleiman in Constantinopel, mit dem Tiirkischen Texte und verschiedenenErlduterungen, Wien 1789, cu o traducere In frantuzeste a textului tur-cesc. Apud catalogul libräriei Chez Durtal", 1935, p. 55, nr. 605.

Acest gen literar e cunoscut i in literatura romând, vezi D. Russo, StudiiCritice, p. 94 95. La bibliografia data' in Studii i Critice sd se mai

adaoge: Pkingerea Moldovei, in I. G. Sbiera, Miscciri culturale si literare, Cer-!anti 1897, p. 296. Mai multe plangeri, printre care si Pkingerea nuEncistireiSecu din timpul zaverei, in Buciumul lui Codrescu, vol. 3 p. 82, 142, 165.PMngerea milnästirei Silvasului din eparhia Halegului din Prislop. Cronicdrimatd, publicatd de I. Lupas in Cronicari si istorici RomIlni din Transil-vania, vol. 1 p. 58-78 (in seria Clasicii romcini comenta(i, supt ingrijirealui N. Cartojan). O altd traducere romäneascd a plangerii armenesti, fdcutd.de Luca Sarmacas, a fost publicatd de Dimitrie Dan in Gazeta Bucovinei

separat supt titlul: Persecutarea Armenilor din Moldova En anal 1551, de-scrisei de Minas din Tocat. . . publicatd i comentatd de D. Dan, Cernduti 1895.]


pe baza lor s'a putut alcätui mai pe urmä istoria lacunarä a bi-sericii ortodoxe din acele timpuri intunecate

Abia dup'ä un secol se face prima incercare serioasd de a secompila o cronicà mai lilting dela zidirea lumei panà la anul1570. Ca baz6 la aceastä lucrare au servit cronografele mai vechi,traduse din bizantina in greaca popularg, cari circulau mai alesprintre cälugäri, i in special a servit cronica lui Manase.

Constantin Manase, care träia in prima jumAtate a secoluluial XII-lea, a scris mai multe opere, printre cari si o Cronica in6733 versuri politice; ea incepe dela zidirea lumii i sfàrseste cumoartea lui Nichifor Botaniatul (1081) 2 Manase, care a alcauit0 un roman in versuri (Taiv =re( 'ApEaTocvapov xca Koc))tEgocv ivv&ocMyor. Nouà capitole despre Aristandru i Calitea), a cäutatfacsá cät mai poeticd 0 mai aträgätoare povestirea sa, intre-buintând figuri poetice, adjective calificative, inversiuni neobis-nuite, anecdote etc. Izvoarele lui au fost Dionisie din Alicarnäs,loan din Lidia (Aua6q), loan din Antiohia, Pseudo-Simeonetc.

Cronica versificatd a lui Manase s'a prelucrat intäi intr'o re-dactiune in prozà, din care pe urmä intinse pärti au intrat inteocronicii universal anonima, scrisa In limba populard , care ni s'apästrat in multe redaqiuni, deosebite unele de altele. In aceastäcronic6 popularä au fost utilizate in multe capitole pärti intregidin Teofan, Gheorghe Monahul, Cedren, Zonarhs etc. Marelenumär de manuscrise in care ni s'a pästrat, gat cronica in versuri,

M. Ghedeon, HaTetaexosol nivaxeg, Constantinopol <1890> p. 71-74.Ioan Carlofil, 'Emuselbsg, ed. P. Zerlentis, Atena 1890, p. 3-5 (.---

darloy Tfig latoeixijg ;cal it9yobytxlig ftaces(ag Tfig È22,d6og, 3(1890-1891)p. 277-279). A. Papadopulos-Kerameus, Haretaexusol xarcaoyoc, (1453-1636),In Byzautinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 392 401. Cf. §i Hrisostom Papa-dopulos, Heel x775- i22nvos7g ex;e2nocaortxfjg xeovoyeagotag T013 16 aktívog, (Desprecronograful bisericesc grecesc dela al 16-lea secol), Alexandria 1912, p. 3,nota 2 (extras din revista 'ExxAnataarosag Odeog, 9 (1912) p. 410-454) si

Tc7o incowincov xal Imo-ewer-6v KccycrrayttyowrUecos xeovaoymig(Tabla cronologicA a episcopilor i patriarhilor din Constantinopol), inrevista esaoyta, 4 (1926) p. 177, nota.

2 Tar, xveoii Kcovarayrtyov Tar; Mayacafj xeovtaa) dexoyévn &idmoopolroctag /zinc T015- }Weed) Nomp:Seov Tog Boramdrov, (Constantin Manase,Compendiu istoric dela facerea lumei pânà la chir Nichifor Botaniatul).

Cronica luiConstantin

Manase

Manase ingreaca

populara


cat i prelucrarile ei in proza, ca i influenta pe care a avut-oasupra cronicelor posterioare, arata ca Manase a fost foartepopular 1

Raspandirea Cronica lui Manase, prelucrata In limba greaca populara, adäo-Cronicii dela gin.' la sfarsit cu povestirea luata din alte cronici, si ce e important,

intregita cu naratdunea lucrurilor auzite sau vazute de unul saumai multi anonimi, se alcatueste si se raspandeste In manuscrispe la sfarsitul secolului al XVI-lea, ducand povestirea 'Ana laanul 1570. Importanta acestei cronici consta in faptul cà ne dastiri pretioase cu privire la istoria politicä i eclesiastica din se-colul al XV-lea si al XVI-lea a imperiului bizantin supt domina-tiunea turceasca, stiri pe cari din cauza cà ne lipsesc alte iz-voare nu le avem din alta parte.

Aceasta cronica ni s'a pastrat in peste 25 de manuscrise, f aranume de autor, iar in 4 cu numele de Manuil Malaxos ; la 1631ea s'a tiparit la Venetia supt numele lui Dorotei al Monembaziei 2.Theodor Preger a studiat in mod special manuscrisele, cari contincronica, i vazand ca in titlu multe din ele au notita cá s'au al-catuit la 1570 i-a dat numele de: Die Chronik Qom Jahre 1570

supt acest titlu a scris un articol in Byzantinische Zeitschrift,11 (1902) p. 4-5, aratand legatura care exista intre diferitele

1570

Tradusa In limba mediobulgark Cronica lui Manase a fost una din celemai populare carti de istorie a Slavilor; un codex continand aceasta tra-ducere ineditä, cu ilustratiuni foarte frumoase, se afla In biblioteca vaticana.Versiunea mediobulgara a Cronicei lui Manase a fost publicata de Ion Bog-dan, Bucure§ti 1922; vezi §i B. Filov, Miniaturile Cronicei lui Manase, aflateIn Biblioteca Vatican'd, editate de Muzeul National din Sofia, Sofia 1927,84 p., Cu 44 plan§e in fototipie §i colori (In limba bulgara §i franceza) ; re-censie in Byzantinische Zeitschrift, 28 (1928) p. 226.

Dar §.1 In tärile române n'a fost mai putin apretiata Cronica lui Manase.Moxa, pe la 1620, a rezumat-o in prima parte a compilatiei sale, iar Macarie(cronica lui alcatuita din indemnul lui Petru Rare§ ajunge pânà la 1542)cu mult lnainte de Moxa §i-a luat-o de model pentru lucrärile sale literare ;vezi I. Bogdan, Vechile cronici moldovenefti kind la Urechia, Bucure§ti 1891,p. 76; Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. II, Miln-chen 1897, p. 376-380; M. Murko, Geschichte der alteren siidslawischenLitteraturen, Leipzig 1908, p. 122, 129-131, 182.

In 4 manuscrise cronica s'a pastrat acefala, Incepand nu dela zidirealumii, ci dela anul 1391-1578.

CRONIcA DELA 1570 59

manuscrise i cronograful tipärit: Btl3Hov iaroetx6v (Carteaistoric6) a lui Dorotei al Monembaziei1.

Dar dei manuscrisele in titlu au notita eh' opera s'a intocmitdin diferite cärti in anul 1570, totusi povestirea se duce .in elepeste acest an; dupà obiceiul lor, copistii nu se multumiau cu osimplä copiere a prototipului, ci continuau, färd sà schimbe titlul,lucrarea lor panä la cucerirea Ciprului (1571) sau 'Ana la sulta-natul lui Murat (1574-1595). Unii din ei läsau la o parte Ince-putul cronicei i incepeau cu istoria romanä sau bizantinä.

Manuscrisele cari contin redactiunea cea mai complectà sunt: iiarieianusllarleianus 2 5742 (British Museum, Londra) i Parisinus 1790 3(Biblioteca nationala din Paris).

Iatä titlul dupä Harleianus 5742: Eúvotk icr-coptc7)v dcpxollinCad) x-rícrecoq x6crp.ou s--7)q Pacnleícq Kona-ronivou TO5 IlcaouoÀ6you-ro i5 icrxecrou Pccatlio4 Pcd.cov, i 7reptinuaoc xoci, Tflocaacíoc4

v Toúpxcov TOL vi3v croukrávou- rcpòq Tarcou.: acocXoclißlvouacc xcd,

itcpr.Lijg Beve.ríog 7C6TE ix:ría07) xcd, TC6CYOL Tc7)v souxcliv 6pLo-acv cci)Av xott

IT6CICC XdcaTp7) É'Xoc6ov, 7r6aot, TCOCTptOtpX6SV TCOCTpLócpzeucrocv iv -riT) ap6v6,)

si)q cicytto-rcis-7)q To5 to ycX 6100075iO4 allV06VTOC TOCLTO: TaCVTa

ix aoccp6pcov f3t,6Xíwv ávartocr.6-repcc xcd, ELq 7CEir.) cppeccm [Le-rocyÀo.)-c-

-nab-cm iv g-ra , o-fr dace, x-rísecoq x6at.tou, arcò ai 15); vcscfcpxou oixo- 7078 1570

voil1ocq'coi5 Kupíoulgic7)v ' Ilao5 Xp:crro5 ,capo' ccòyoúaTcp. (Compen-dia de istorii incepand dela zidirea lumii pänä la impärätia lui Con-stantin Paleologu, ultimul impärat al Romeilor ; mai cuprindestiri referitoare la imperiul Turcilor pand la sultanul de astäzi.

Un manuscris continând Cronica dela 1570, nepomenit de TheodorPreger, s'a descris (mult dupä aparitia articolului lui Preger) de I. Papado-pulos, profesor la Universitatea din Salonic, in 'EzetnQig érat9slaç ßv-Ovrtvetiv onovbciiv, 10 (1933) p. 95-96. Acest manuscris, aflat in mänä-stirea Havocyía '0Xutucte)Ttacra. de pe langä Elasona, cuprinde istoriaRomei, a Bizantului si a sultanilor turci si duce povestirea Oa. la anul1571, sfärsind cu istorisirea expeditiei lui Sultan Selim in contra insulei Cipru.

2 Harley, om de stat englez (1661-1724).Achizitionat de Galland in Hios, vezi H. Omont, Missions archéologiques

franvaises en Orient aux XVIle et XVIII6 siècles, Paris 1902, 1 p. 213.Manuscrisul este descris in H. Omont, Inventaire sounnaire des nza-nuscrits grecs de la bibliothèque nationale, Paris 1888, seconde partiep. 144.


Mai cuprinde i despre Venetia, când s'a intemeiat i câti dogi austäpânit-o i Cate cetäti au luat, câi patriarhi au cArmuit scaunuprea sfintei i marei biserici a lui Dumnezeu toate acestea,dar mai cu seamä cele mai necesare, adunate din diferite cärtisi traduse in limba popularä in anul 7078 dela zidirea lumii, iardela intruparea Domnului nostru Iisus Hristos 1570, luna Au-gust).

Parisinus Manuscrisul din Paris (Parisinus gr. 1790) are titlu: BL6Xíovgr. 1790 xpovoypacptx6 7CE(M4COV 4.4 6v cruvr61.tcp Tec &TCÓ xrío-E64 x6alloo gcoq xcci

-61ç Poccsago4 crouXTetv Moupcfri) cru?aex0iv xoci, ar,op06)01-v nap& T013

Xorco-dc-rou xupoi5 Mccvouip Tor) Mo0.405. (Carte de cronograf, cu-prinzänd In scurt cele intämplate dela zidirea lumii i pänä laimpärätia lui Sultan Murat; adunat i Indreptat de care preainvätatul chir Manuil Malaxos).

Acest Parisinus are pe la sfarsit un capitol in care se vorbestede Neordnduielile bisericegi, capitol care nu existä In alte manu-scrise, existä insä si in tipäritura lui Dorotei. Singura deosebiree c6 In manuscris existä numai prima jurnätate a acestui capitol,pe cAnd In Dorotei il avem in lntregime. Manuscrisul se sfärsestecu cuvintele: Tailv frro cyc'ocppcov (6 Ìspeplocg) wet gtacOs eig 'ròv Movep,-ßccataç (Ieremia era cuminte si a Invätat carte la MitropolitulMonembaziei)

Sathas atri- Sathas Osind Intr'un manuscris miscelaneu aflat In bibliotecabuie cronica Metohului Sf. Morn:lilt din Constantinopol (nr. 462 = vechilui Damas- 569) 2 aceastä cronic6 färä nume de autor, scrisä dupä Fisiologul

chin Studitullui Damasehin Studitul, a atribuit cronica aceluiasi autor, cusigurantä gresit, cäci In niciunul din celelalte manuscrise cronicanu se atribue lui Damaschin 3. Faptul cA o operà färä nume deautor se aflä inteun miscelaneu dupä o °peed cu nume de autornu ne indreptäteste sd o atribuim si pe ea aceluiasi autor. Altiiau atribuit cronica lui Teodor al Monembaziei, luandu-se dupg

Reprodus de P. Legrand In Éphémérides daces, Paris 1880, 1 p.Tryl-qx3' = Dorotei, p. 443, ed. 1818.

Manuscrisul e descris de A. Papadopulos-lieramens In Ieeocto2v,atstm)fit0.1o04xn, Petrograd 1915, vol. 5 p. 32.

Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, Venetia 1872, vol. 3 p.


o notità aflatä pe Harleianus gr. 5742; dar acea notità e scrisäposterior de altä 'nand §i chiar in limba latind 1.

Acei cari atribue cronica lui Manuil Malaxos 2, se bazeazä" pe Malaxos e4 manuscrise, in titlul cärora figureaz6 Inteadevär numele lui copistul, nu

auto.rulMalaxos 3. Dar notiunea de proprietate literarä neexistAnd In cromceiacele vremuri, once copist care copia, prelucrând cAt de putino operà, sau care copia, adäogAnd i cateva rAnduri, isi puneanumele pe titlu ca autor, färà nicio jenä. Faptul cà Malaxos aconvenit cu stefan Gerlach ca sä. copieze 4 o cronic6 eclesiastic4pentru Martin Crusius, pe pret de 3 talen, aratà cà Malaxos eracopist de profesie, ceea ce de altf el §tim §i din Turcograecia lui

In prefata editiei din 1675 a lui Borotei, BtAllov icaoetmóv, editorulspune cä Ii pare ràu ca nu poate s6 dea la tipar portretul lui Teodor,autorul cronicei 1 Legraud, Bibliographie hellénique, 17 siècle, 2 p. 334. Tre-bue s6 fie o confuzie, poate, voitä. intre Dorotei i Teodor (ctici ambele numeinsemneazà: deiruit de Dumnezeu), in once caz editorul dela 1676, care tra-ie§te 100 de ani dupà alcatuirea cronicei, nu cred, c'ái era bine informatdespre autorul ei.

De pildä Hrisostom Papadopulos, 17epì x77g gLiNvocijg gxxbiataa-cogxgovoyeaTtag -tab' 16 al6vog, (Despre cronograful bisericesc grecesc dela al16-lea secol), Alexandria 1912, extras din revista 'EwcAnataamag Ocieos, 9(1912) p. 410-454.

Manuscrisele in care Cronica se atribue lui Malaxos sunt: Harleianus5632 (British Muzeum), Parisinus, ancien fonds grec, nr. 1790, Parisinus,Supplément grec, nr. 112, manuscrisul nr. 10 din Biblioteca MAniistirii Su-mela (MO Trebizonda) i Athous A. 35 (manAstirea Lavra). Vezi H. Omont,Inventaire sommaire des manuscrits grecs de la bibliothéque nationale, Paris1888, seconde partie p. 144 0 troisième partie p. 218; A. Papado-pulos-Herameus, KanUoyog Tao gv fl 1.60 ,uovfi xoi3 .Zovpael ikInvoso3vzeteoyeci(pcov, p. Ly', catalog publicat ca suplement la E. Hyriakidis,

xfig acted riv Tea.msOiivra juovijg L'ov,us)xl, Atena 1898. Despre Har-leianus 5632 vezi articolul lui F. H. Marshall, The Chronicle of M. Malaxos,In Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher, 5 (1926) p. 10 24, In careMarshall compard ms Harleianus 5632 din British Museum cu Malaxos (dinTurcograecia) i cu Cronica lui Dorotei al Monembaziei, qi gäse0e c'dHarleianus e mai pe larg redactat; pentru Athous vezi Spyridon andSophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manu,scripts in the libraryof the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 269, nr. 1526 (A 35).

4 SA' copieze (abschreiben) 0 nu sci redacteze cum gre0t sustine Hriso-stom Papadopulos, op. cit., p. 16, vezi 0 Gerlach, Tiirkisches Tagebuch, Frank-furt a. M., 1674, p. 448.

tefanGerlach


Crusius, p. 185, unde ni se spune c'ä el: libros precio describit(copiaza manuscrise In schimbul unei remuneratii) 1

Asa dar Malaxos a copiat o cronica existenta, prefacand-ope Intelesul tuturor, a compilat In unele parti din diferite izvoare,adaogand ici colo cate ceva, i dupa obiceiul contemporanilorsi-a pus numele pe titlu.

Turcograecia lui Crusius (Kraus).Teologii luterani din Ttibingen, dorind unirea Protestantilor

cu biserica ortodoxa, au lnsarcinat pe $tefan Gerlach sa facademersurile necesare in acest scop, dandu-i si o scrisoare de re-comandatie catre Patriarhul Constantinopolului.

tefan Gerlach se dusese la Constantinopol ca paroh al amba-sadorului David Ungnad, ambasador acreditat de impäratul Ger-maniei Maximilian al 2-lea (1564-1576) pe langa. Sultanul Selimal 2-lea (1566-1574) si era indicat ca sá trateze o asemenea che-stiune atat prin cultura sa teologica si humanistica, cat i printactul &d'u diplomatic. Gerlach, stand mai multi ani In Constanti-nopol a avut prilej sä vie in contact cu fi-14i prelati ai bisericiiortodoxe §i sa inlesneasca raporturile spirituale fntre luterani §iortodocsi 2. El a scris zi cu zi ce a väzut i auzit la Constantinopol

Malaxos originar din Peloponez, a fost notar In Theba, Beotia, iar peurma s'a stabilit In Constantinopol, unde a murit la 1581. Despre el veziGh. Zaviras, Na Ellsig 4 l2nvoc62, 6iareov, (Grecia nou'al sau teatrul gre-cese), editat de Gh. Cremos, Atena 1872, p. 118-120; Const. Sathas,Neosllappo) Taaoyla, (Literatura neogread.), Atena 1868, p. 185 186;M. Crusius, Turcograecia, p. 185; E. Legrand, Notice biographique sur Jeanet Théodose Zygomalcts, Paris 1889, p. 166 ; X. Sideridis, rhel TWOgyed97011 TOT3 1,0110XdV0VOg Marovii2 Mculaaj In revista `M.Anytxòç q)12o2oytxóçazílUayog Karraravrtvowrascog, vol. 30 (1908), p. 184; K. Krumbaeher,Geschichte der byzantinischen Litteratur, editia a doua, Miinchen 1897, p.400 401 ; Ph. Meyer, Die theologische Litteratur der griechischen Kircheim sechzehnten Jahrhundert, Leipzig 1899, p. 162-163.

2 Despre Incercärile de apropiere Intre Ortodocsi i Protestanti veziEpiseopul Melehisedee, Biserica ortodoxa n lupta cu Protestantismul, En spe-cial calvinismul En veacul al XVII-lea f i cele douci sinoade din Moldova contra

TURCOGRAECIA LUI CRUSIUS 63

dela 1.573-1578 In niste efemeride, pe cari le-a dat la luminànepotul säu Samuel Gerlach supt titlul: Stephan Gerlach des alterenTagebuch etc. (Frankfurt am Main 1674, in folio de 552 p.). Cartea,care are un titlu lung de tot, se citeag de obiceiu: Gerlachs Tar-kisches Tagebuch.

Dar acela care in afacerea aceasta a arätat un deosebit interespentru a cunoaste mai de aproape Orientul si a apropia pe Greciiortodocsi de Germania protestantà a fost Martin Crusius (näscutla 1526, mort la 1607) profesor de limba greacd i latin5 la Uni-versitatea din Ttibingen.

Prin mijlocirea lui Gerlach, Crusius a inceput o corespondenglifting cu invdtaIii din Constantinopol si a adunat o multime destiri referitoare la limba, obiceiurile, literatura, istoria i bisericaortodoxä a Grecilor de pe atunci. Acestor cercetdri intreprinsede Crusius li se datoresc dou5. cronici: Istoria politica i Istoriapatriarhica.

Teodosie Zygomalas (1544 p"anäi pe la 1615)1, protonotarapoi dicheofilax al Marei biserici 2, In urma stàruintelor lui Crusius,i-a copiat i i-a trimes o cronic4 intitulat5 lowela 7r02z-roo)Koworantwovvid2ecog dad roV ,a-cLia' (1391) gwg rof) ( 1578)grovg Xecaroi3. (Istoria politic6 a Constantinopolului dela anul1391 pAnäl la 1578 dela Hristos) adàogAnd la sí Arsit: J.)g cúpov,

lieT6ypcaPoc, xupEou MapTívou ro 5 KpouaEou x&poo, aLop04xsocg .rò =TeeNvoct.u,vrc' (7087) ducò xrEcrewq, Cad) XptaToi.") 1578 mvf. Malty x'(dupd cum am g6sit, am copiat pentru domnul Martin Crusius,Indreptând dupà putere ; in anul 7087 dela facerea lumei, iardela Hristos 1578, luna Mai 20). Aceastà cronic4 incepe cu

Calvinilor, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 12 (1890) p. 2-116;Hrisostom Papadopulos, 11qckat axgoetg raw 6q0o,5o'cov .7reòç I-071g 6ta1uagtvoo-,uévovg xaree zew 1 6-ov aidiva, 'Aeijvca 1924 ; acelasi, Exzasi,s de0oSdan, ;cal &a-,uaerveoyévow 6_7(3 Usesplov Tab 201) /Lint KveiLlov roi3 Aovxciescog, Ìepocaut.Ece1927 (Primele relatiuni ale ortodocsilor Cu protestantli in secolul al XVI-lea,Atena, 1924; Relatiunile ortodocsilor cu protestantii dela Ieremia al 2-leapan. la Chiril Lucaris, Ierusalim 1927).

E. Legrand, Notice biographique sur Jean et Théodose Zygomalas, Paris1889, p. 50 i 80.

2 E. Legrand, ibid., p. 74.

Istoriapolitica

EcthesisChronica


domnia lui Manuil Paleologul (1391), poveste§te luptele Bizan-tinilor cu Turcii, cdderea Constantinopolului, cuceririle imperiuluiturcesc, expeditiile intreprinse de sultani contra Venetienilor,Per§ilor, Ungurilor, Principatelor dunärene, etc., starea bisericiifäsäritene supt dominatia turceasc6 etc. si ajunge pänä ladomnia lui Muratl al 3-lea (1574). i cum nu se deosebe§tecleat foarte putin de Cronica dela 1570, despre care am vorbitmai sus, nu incape indoialà c'ä Teodosie Zygomalas a avutinaintea lui un exemplar din zisa cronicä, din care a copiat(indreptând ici colo cAte ceva), partea dela sfar§it panä la domnialui Murat al 3-lea §i. a trimes-o lui Martin Crusius. Impreunä cualte lucruri referitoare la istoria Grecilor supt dominatiunea tur-ceasc6, profesorul dela Tübingen a publicat cronica lui Zygomalasintr'o carte supt titlul caracteristic de: Turcograecia care a apärutla Basel in anul 1584 1

Manuscrisul continand Istoria politicei, trimes de Teodosie Zy-gomalas lui Crusius, se and astäzi in Biblioteca nationalà dinParis 2.

Aceastä Istorie politica ni s'a pästrat insä. §i in alte redactiuni,din care cea mai completä se cuprinde inteun manuscris pästratla mänsástirea Sf. Dionisie din Sf. Munte (Codex Athous 3796),dui:a care s'a publicat supt titlul: Ecthesis Chronica, edited bySpyridon P. Lambros, Londra 1902. i ce ne intereseaz6 In deosebi:In aceastä din urmä redactie se cuprind i tiri despre România,pe cari nu le gäsim in alte izvoare; vezi de pildà p. 70 despre 2000de galbeni depu§i de Neagoe Basarab la patriarhia din Constan-tinopol, pentru cazul and s'ar prezenta vreo nevoie pentru fiulsäu Teodosie, care se afla acolo ca ostatec; pentru niste potirede argint pe cari le dàduse Neagoe patriarhiei pentru pomenirea

Despre Turcograecia vezi Hasdeu, Cdteva analize literare externe, Bu-curesti 1864, p. 59-90.

Vezi Henri Omont, Martin Crusius, George Dusa et Théodose Zygo-malas, in Revue des études grecques, 10 (1897) p. 66-67, citat de Zerlentis,In Erbustcbgara =el ÈA24vow Magrlvov Kgovolov Zomixtxdiv ;Noma',Atena 1922, p. 5. Cf. si Henri Omont, Inventaire sommaire des manuscritsgrecs de la bibliothèque nationale et des autres bibliothèques de Paris et desDépartements, Paris 1898, Addenda la Supplément grec, t. III p. 388, nr.1152.


lui 1. Despre expedida lui Suleiman In Moldova pentru a pedepsipe Petru Voda, care a refuzat a se duce sa se inchine, se vorbe0ein P. 81.

Dupa textul publicat de Crusius in Turcograecia, Istoria Po- Editiile

litica s'a retiparit de Frederic Alter, impreund cu cronica lui Franti, Istorieipo-Viena 1796; In Corpus scriptorum historiae byzantinae s'a editat litice

de Emmanuel Bekker, Bonn 1849, dupa care s'a retiparit In Migne,Patrologia graeca, vol. 161; o alta redactiune a publicat Sathasin Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 7 p. 557-610 supt titlulArcoruov gx0solg xeovuoj, dui:A un manuscris aflat In Biblioteca

Colegiului Lincoln (Lincoln College) din Oxford 2. Aceea§i redac-tiune cu cea publicata de Sathas se pastreaza intr'un manuscrisal Metohului Sf. Mormant din Constantinopol (nr. 252) copiatade Ierotei al Monembaziei (vezi mai jos P. 80).

In Ttirkisches Tagebuch al lui Gerlach la p. 448 gasim: Den Istoria21 <I anuarie 1578> bin ich zu einem alten Griechen, mit Namen PatriarhicaMalaxus gegangen, der mir die Geschichten der Patriarchen, nachder Stadt Constantinopel Eroberung, absehreiben solle. i Intr'adevArManuil Malaxos a copiat pentru Crusius 3 un manuscris intitulat:Haretaexosii Koyvcrravrtvovnaswg &meta Cutd rolI ,avv61 (1454)icog ,a(pon' ( 1578 ) grovç Xetoroi5. (Istoria patriarhiei dinConstantinopol dela 1454 'Ana la 1578 dela Hristos), cronicä pecare Crusius a publicat-o in a sa Turcograecia (p. 106-184) dupaIstoria politic& despre care am vorbit mai sus. Dupa Turcograe-cia a retipärit-o Bekker in Corpus scriptorum historiae byzan-tinae, 1849, i dupa Bekker s'a publicat in Migne, Patrologia graeca,vol. 161. Aceasta cronica bisericeasca are ca titlu secundar:neel Te0-1, naretaexcbv ckoi3 inateldexevaav iv rh" xdo2tx7 itEyanixxkirdá -cceíroN vç KwvaTarrtrovn52Ecog ,utra cd 2afletv ratímv aoaretvMexe,ugxng, xal xlva ysyóvamv ixecarov xcuecp aura

Pasajul e citat de Diaconul Nicolae Popescu, in Patriarhii Tarigra-dului prin tàrile romdne, veacul al XVI-lea, Bucuresti 1914, p. 31-32.

2 Despre manuscrisul din Lincoln College vezi i articolul lui D. Ser-mis, Un nouveau texte de l'Historia Politica Constantino poleos, publicat InRevue des biblioth,eques, dirigée par Chatelain, 16 (1906y, nr. 5-6.

3 Turcograecia, p. 185.

5


6v.....:TayXo)TTEcrelsocv sic xotvip, 99000, 'rae' uoí Mocvoui)XMXEo3 rof, liaonovvnataxa xvg, Maertvy TO,-) Keovatcp gyit-rct ,açooCi (recte ,asoon') /DM etnetAtcpi. (Despre patriarhii cariau stat In scaunul marei biserici sobornice§ti a Tarigradului,dupà ce 1-a cucerit Sultan-ul Mohamet §i ce s'a intamplatIn patriarhia fiecärui . . . . toate acestea au fost traduse inlimba popularà de mine Manuil Malaxos, de fel din Pelo-pone; pentru domnul Martin Crush's in anul 1578, lunaAprilie). Din fraza « toate acestea au fost traduse » §i din ceeace ne apune Gerlach ch" a insärcinat pe Malaxos copiezeo cronicà tratând despre istoria patriarhiei de supt dominadaturceasc6, reiese ciar c6 Malaxos a copiat i prelucrat o cro-nic6 existentà, prefäc'and-o pe intelesul tuturor, §i nu a alclituituna, precum s'a crezut de unii gre§it2 i ceva mai mult: Cru-sius in notele ce publia la aceastà cronicA, dupà ce apune cd acumpkat manuscrisul prin Gerlach pentru 3 talen i in anul 1578,adaogà: Malaxum autem qui huno librum descripsit tantum exGerlachio cognovi. Est is admodum senex: pueros et adulescen-tulos Graecos, sub patriarcheio, in parvula et misera casadocet: pisces siccatos in ea suspensos habet: quibus vescitur, ipse

[1 Autograful lui Manuil Malaxos al Istoriei patriarhice se pdstreazä. astgziIn Biblioteca Universitgtii diii Ttibingen, vezi Verzeichnis der griechischenHandschriften der Königlichen Universitdtsbibliothek zu Tübingen von W.Schmid, Tilbingen 1902, p. 40, nr. Mb 18. Acest Verzeichnis este publicatimpreung. Cu: Verzeichnis der Doktoren der philosophischen Fakultdt der Uni-versittit Tübingen, 1901-1902, care e titlul principal al cärti. 0 pagingdin acest autograf al lui Malaxos reproduce Dim. Ghinis In articolul säu:`H eig Tedotv ;sorrily napdqvaatc rob" Noyoxcivorog TO'll Mc2a$o,3, publicatIn revista Elllivtxd, 8 (1935) p. 42. 0 copie a Istoriei patriarhice se gg-seste i Inteun alt manuscris al aceleiasi Biblioteci. Vezi W. Schmid, op.cit., p. 77, nr. Mb 37, XX, 2: Historia Patriarharum, qui sederunt, post-quam urbs a Mahometo 20 capta fuit, usque ad D. Hieremiam inclusive: invulgarem graecam a Manuelo Malaxo conversa (Istoria Patriarhilor, cari austat pe tron dupg ce Constantinopolul a fost cucerit de Mohamet al2-lea, pang' la Ieremia inclusiv, tradusg In limba popularg de ManuilMalaxos.]

2 De pildä de Hrisostom Papadopulos, Heel T77ç i271147dig ixxAnata-awefig xeovoyeaTtas TCYr) 16 alciivos, (Despre cronograful bisericesc grecescdin al XVI-lea secol), Alexandria 1912, p. 16-17.


coquens: libros precio describit: vino quicquid lucratur, insumitpinguis et robustus est (Turcograecia p. 185)1.

Din vorbele descripsit hunc librum §i. libros precio describit §i.in vulgarem graecam a Manuelo Malaxo conversa reiese ciar ca. qi.

Crusius considera Istoria patriarhica ca o copie §i o traduceredin greaca veche In cea populara facuta de Malaxos §i pe el 11considera ca un copist de profesie; acela§i lucru am constatat §i.mai sus vorbind de manuscrisele Cronicei dela 1570, cari ni s'aupastrat supt numele de Malaxos 2.

Dar dupa obiceiul copi§tilor din trecut, Malaxos, de sigur, nus'a marginit sa copieze §i sa traduca cuvant cu cuvant, ci ici coloa preschimbat §i a adaogat cate ceva dela sine, ma 'Moat multiciteazd aceasta cronica supt numele de Malaxos, fara sa-1 con-sidere frig ca autor, in intelesul modern al cuvantului3.

Istoria patriarhicei nu e intocmai la fel cu Istoria politica", Inrudireadespre care am vorbit mai sus, dar e foarte lnrudita. Istoria Po- Istoriei poli-

litica insista mai mult asupra evenimentelor lume§ti tratand maltice cu Istoriapatriarhica

pe scurt evenimentele biserice§ti, in Istoria patriarhica evenimen-tele biserice§ti constituesc povestirea de capetenie. Amandouàcronicile trig au o baza comuna, ambele provin dela acela§i izvor,

1 Pe Malaxos care a copiat aceastä carte il cunosc numai dela Gerlach.El este foarte batran ; invatá pe copii si tinerii Greci supt patriarhie, tole°cäsuta mica s'i mizera. In ea sunt atarnati pesti uscati cu cari se hraneste,el insusi gatindu-i; copieaza carp pe bani si tot castigul lui 11 cheltueste pevin. Este gras si robust.

2 Si Zygomalas 11 considera pe Malaxos ca compilator, cand seria luiCrusius: iv oig auv&rpoctl,ev ó MocXgòç ix rco)ailv ipccvLacigievog, o?.) /vivo ciklecúer.(Crusius, Turcograecia p. 96). 'Ealpcacroc ay xcd. Tok xp6vouq .. . cE p.h int.o-rá-tvrIv 81Ti kv a3cX4S (31.6)4 auvccepowekvv. 'sap& Toil MaX4oi5... Tr!, C7)-rolfq.tevovCaorr6v (ibid. p. 95) (In ce.ea ce serie Malaxos, compiland din mai multi,nu spune tocmai adevarul... Asi fi aratat si datele, daca nu stiam cal le potigasi inteo carte compilatä de Malaxos), citat si de Hrisostom Papadopulos,Despre cronografia bisericeascd, p. 17, n. 1. Cele de mai sus arata pe Ma-laxos mai mult ca un compilator, cleat ca scriitor. Scrisoarea lui Zygomalass'a reprodus s'i de Alter la sfarsitul textului lui Franti, vezi Xeovosòv FecoodovOectvrN, editia F. C. Alter, Viena 1796, p. 17-24. Dupa cronica lui Frantie o nouä paginatie la Alter.

[3 Despre Istoria patriarhicd a lui Malaxos vezi articolul lui F. H. Mar-shall, The history of the patriarchate in Malaxos' Chronicle, publicat In By-zantinisch-Neugriechische Jahrbficher, 5 (1926-1927) p. 25-28).]

5.


dela cronica lui Dorotei al Monembaziei, precum vom vedea incapitolul urmdtor.

Cuprinsul In Turcograecia sa Crusius a dat la luminä aceste (loud cronici,TurcograecieiIstoria politicd §i Istoria patriarhicei; dar Turcograecia In afarà

de ele mai cuprinde si o multime de notite i scrisori referitoarela istoria culturalà a Orientului din primii secoli dupà cddereaConstantinopolului. Asa de pild4 In Turcograecia gdsim stiri despreDespot Vodà Eraclid, Domnul Moldovei (1561.-1563), si o scri-soare a lui cu semndtura In facsimile, p. 247-248 si 556-558,amänunte interesante despre Chiajna i logodna fetei ei cu Can-tacuzino, p. 274-275, stiri despre familiile bizantine i in specialdespre Coressi p. 284-285 si Mavrocordati (11ccvroXio)v xoct Opccy-

yolfdaiq Mocupoxopa&-ro; p. 285 'Ioixo.)6o; Mowpoxopa6c-co;, 6 órcoZoc

zúptcrxe-rocc crigLepoc d580) et; BXocxíocv p. 310).

Cronograful lui Dorotei al Monembaziei.La 1631 apare In Venetia un cronograf grecesc supt titlul:

Bc6XEov iaTO pcx6 Tcepcixov auv64nt acoccp6pou; xoc). geocou;1.crropEocç, dcpx6p.evov ócrcò x-ríaeco; x6crtiou sij; cAckeco; Kcova-mcv--mounamq xoci, inixecvcc. Eu?aezOiv ¡Av acoccp6poP dcxpc6c7)v taTO-

pceo'v xoci, et; xocvilv yVT)craccv liz-rocyXoYmcseiv nap& Toil EsporrecTou

tarrporraí-rou MovetL6ocoicc; xuptou Acopoeiou. Neo)Tri, è Turccoeiv [Les-ck

g6aCOV TO 5 E6yevea'rec-cou xuptou 'AIrocrraou Tacyocpri 'rob 'Icocovi.vmxoci, 'Icoc'rcvvou To5 'Ioacocvoii et; xocvip c'ocpiXecocv. 'Eve-rbrav"e-r xuptou ,ocxXoc'. Ilocp"Iwávvy] 'AvTo)vícp T4) 'IouXcocv(7). (Carteistoricd cuprinzAnd pe scurt felurite si interesante istorii, In-cepAnd dela zidirea lumii p5ná la cdderea Constantinopoluluisi mai departe. Adunatà din diferite adevärate istorii i tradus5.In limba popularà de c5.tre prea sfintitul Mitropolit al Monembazieichir Dorotei. S'a dat la tipar de curand cu cheltuiala prea nobi-lului chir Apostol Tigara, de fel din Ianina, i loan Antonie fuljanspre folosul obstesc. Venetia 1631, tipografia lui Ioan Antoniefuljan).

Cartea e dedicat5. lui Alexandru Coconul, Domnul färiiRomânesti (1623-1627), fiul lui Radu-Mihnea (1620-1623), si

CRONOGRAFUL LUI DOROTEI AL MONEMBAZIEI 69

mitropolitului Filadelfiei Xenakis (1617-1623). In prefatA-dedicatiecatre Alexandru Coconul editorul Apostol Tigara spune ca secuvine sä-i se inchine lui Alexandru aceasta carte, fiindcael este strAnepotul lui Alexandru Vodà, care a fost frate cu Petru\Todd Schiopul, din ordinul cdruia s'a adunat si s'a scris cu chel-tuiala i supt supravegherea fratelui sau Zotu Tigara. Caci dupacum, potrivit legii, rudele de sange cele mai deaproape intra Inmostenirea avutului strdmosilor, asa i cartea aceasta nu poatesa 0)4 alt mostenitor decat pe Alexandru Voda.

Intr'o alta prefata care cititor Apostol Tigara ne spuneDorotei al Monembaziei a compilat din multi scriitori si a tradusIn limba populara cronica sa, care pe urma a intrat in mainilefratelui &au Zotu Tigara 1, dela care mostenind-o el, a crezut decuviintä sa o dea la lumina spre folosul obstesc.

Vorbele din prefap: 1-11 -rò Itp6crrawoc TO 5 Ilkpou (3o1;66acc icruAx131xoci, t-fpcicp.r) Tcapòv icrroptx6 (3L6XEov, cruvapolAq xcci, bmcrroccríocq Toi3

c2EXcpoi5 1.Lou xòp ZW-rou -ro 5 To-try-de', T&3 nporroaTcockpEou, Toti ' Tway-

vívcov (cronica de fata s'a compilat si s'a scris din porunca lui PetruVodd cu cheltuiala si supt supravegherea fratelui meu chir ZotuTigara spatarul, originar din Ianina) nu lasa nicio indoiala eamanuscrisul cronicei s'a scris la curtea lui Petru Voda Schiopul,deci inainte de 1591, cand el, abdicand de buna voie, se retrageIn Austria. Petru 5chiopul (care a domnit In Moldova dela Petru *chio-1574-1579 si dela 1582-1591) se interesa foarte mult de cultura pul se inte-§i In special de cultura greaca. Familia lui era inrudita cu Grecii. resa de cul-

tura greacaPrima sa sotie a fost greaca Maria Amirali din insula Rodos ;« fratele lui, Alexandru, tinuse pe fiica unui Salvareso din Chioscu o Pero-Ca catolicä ; fiul acestuia, Mihnea, domnul Tarii Ro-manesti, era mai mult Grec decat Roman, si el seria membrilorfamiliei sale scrisori in aceasta limbä, care era pentru dansullimb a materna' » 2. Pe fiica sa Maria a dat-o In casatorie GreculuiZotu Tigara. Patriarhii i mitropolitii greci erau oaspeti regulati

Mort la 1599, 11 Aprilie, i ingropat in biserica greceascd din Venetia(vezi A. Dimitracopulos, 17eooefixat xai 6loglaíostg. sic Tip veoeLliptxt)vTtAaoylav K000ravrivov ZdOa, Lipsca 1871, p. 33), de unde reiese cA, carteaera scrisä inainte de 1599.

Vezi N. Iorga, Istoria literaturii ronuine in sec. al XVIII-lea, Bucuresti1901, vol. 1 p. 26 (= vol. 2 p. 32 din editia a doua, Bucuresti 1928).

70 STUDII ISTORICE _GRECO-ROMANE

In curtea lui Petru Vodà. and la 1590 se unge ca coregent porfi-rogenetul säu Stefan, la serb6rile Mcute la Iasi printre oaspetiilui Petru erau i patriarhii Tarigradului, al Antiohiei si al Ieru-salimului i mitropolitul Ierotei al Monembaziei (Dorotei, Cro-nograf, p. 451 ed. 1818). Acelasi Cronograf (p. 450) Fäudând cu-nostintele lui, spune cá ii pl'Acea sà." fie inconjurat i sä" discuteCu oamenii invAtati: stia limba turcA, greaca i românà... erainv6tat des6vArsit i cunosator in once artà. Ii pra;ceau oameniiinvdtati si Ii intreba intotdeauna despre astronomie, despre zodii

despre alte multe lucruri1.Continutul Cronica contine istoria dela zidirea lumei panà la Ptolemeu

Cronicii Filadelful. Mai pe larg se expune istoria poporului evreesc, incare se intercaleaz6 pe scurt istoria Babilonienilor, Persilor, Ma-cedonenilor i domnia lui Ptolemeu Filadelful. Dup6 aceasta vinelegenda Troadei, istoria imperiului roman incepAnd dela Enèa,lista impàratilor romani i bizantini, istoria sultanilor pAn6 laMurat al 3-lea si lista patriarhilor ecumenici pand la a 3-a pa-triarhie a lui Ieremia al 2-lea.

Intre domnia lui Selim al 2-lea si domnia lui Murat al 3-lease intercaleaz6 un capitol despre neorânduielile bisericesti CAxcaoc-o-rocaEoct etq ixxXvi(ccv), In care se expune cu admiraVe activitateabinerdc6toare a mitropolitului Monembaziei Ierotei, petrecerea luila curtea lui Petru Schiopul, cds6toria lui Ioan Cantacuzino cufata Chiajnei i desfacerea ei aventuroasà, serbbirile cari au avutloe la numirea fiului lui Petru Schiopul ca domn al Moldovei,c6s6toria fiicei sale Maria cu Zotu Tigara etc.

Urmeazá lucruri cu totul disparate: Cronica Moreei in prozà,In prescurtare 2, istoria imperiului bizantin din Nichea si a sino-dului din Florenta 3, povestirea cucerirei Brusei de cdtre Orhan,

1 Citat si de N. Iorga In O familie domneascei in exil, Biblioteca pentrutoti, nr. 220, P. 84.

a Cronica Moreei, In care se descrie dominatiunea Francezilor In Pelo-ponez (sec. 13-14), este rimatd; despre legAtura ei cu Cronograful lui Do-rotei vezi A. Adamantios, Tee xeovlseei Tof, Moeicog, (Cronicile Moreei), InAchlov rijg icrroom7g levaoymig itatectag vig ERciSog, (Buletinulsocieatii istorice si etnologice a Greciei), 6 (1906) p. 550-573.

Istoria sinodului din Florenta a lui Siropol a fost prelucratd de DucaCatavolanos, A. Papadopulds-Kerameus, HaTetaextxol xaraoyot, In By-zantinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 394 si aparte.


lista dogilor p"Ang. la 1629, translatiunea moa§telor lui Constantincel Mare in Constantinopol §i. inscriptia de pe mormântul lui §iboieriile curtii bizantine i.

Precum vedem prima editie din 1631 duce povestirea Oddla anul 1629, pe când in editiile posterioare evenimentele se expunpAnd la anul tipärirei editiilor succesive.

Continutul Cronicii lui Dorotei e la f el cu continutul Croniceidela 1570, cu foarte mici deosebir,i. Capitolul despre NeoreinduielilebisericeVi se pare cd nu existä deal numai inteun manuscris(Parisinus 1790) §i acolo pe jumätate; capitolul despre cucerireaMoreei nu se §-tie dacä se aflä in manuscrisele dela 1570, dici elefiind imprà§tiate in diferite biblioteci nu s'au studiat Oda' acumde nimeni 2.

Invätatul grec Sathas observAnd cá in toe:6 Cronica nu epomenit Dorotei al Monembaziei, care figureazä in titlu ca autor,§i cd revine des numele lui Ierotei al Monembaziei; c6 se relateazämulte amänunte pe cari numai Ierotei putea sä le §tie ; cá printremitropolitii acestei eparhii dupd Ierotei nu exista niciun mitro-polit cu numele de Dorotei 2, pe &And Ierotei era unul din cei maidistinsi mitropoliti ai Monembaziei, care a vizitat de mai multeori curtea lui Petru chiopul si era in legälurà cu Zotu §i ApostolTigara, a conchis cá din grea.14 s'a pus pe titlu numele de Dorotei,pe cAnd adeväratul autor al Cronografului este Ierotei 4. Sathascrede cá zetarii sträini din Venetia n'au citit bine numele auto-rului §i in loe de Ierotei au cules Dorotei 5.

Cronica Do-rotei e Cro-nica dela

1570

Sathas atri-bue Cronicalui Ierotei

. Continutul primei editii se dä de Ph. Meyer, Die theologische Litteratur,der griechischen Kirche im sechzehnten Jahrhundert, Leipzig 1899, p. 168;cf. si Preger, Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11(1902) p. 5.

2 A. Adamantios, loc. cit. p. 55.3 Sathas a cautat un Dorotei printre succesorii lui Ierotei, fiindca a cre-

zut ca daca In Cronograf se pomeneste Ierotei ca Mitropolit al Monembaziei,acela care il pomeneste trebue s'a fi trait dupa el, trebue sa fie unul dinsuccesorii sal.

4 Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p. 15-19 prefata.5 In treacat fie pomenite si alte cateva confuzii curioase mai vechi, fa- Confuzii

cute In legatura cu numele autorului si cu paternitatea Cronicei lui Do- mai vechi 1


lerotei al Cine a fost Ierotei al Monembaziei? Despre acest prelat avemMonembaziei foarte putine §tiri, pe cari le gaim chiar in Cronicei.

rotei. Acela care primul a atribuit-o lui Ierotei n'a fost Sathas, ci Barbu Con-stantinescu. In anul 1871, adica cu un an inainte de Sathas, Barbu Con-stantinescu, In Columna lui Traian nr. 46, a banuit ca cronica n'ar fi fostscrisa de Dorotei, cad acela care e des mentionat in ea e Ierotei: sd nu fie,mi se pare, zice Barbii Constantinescu, o eroare de transcriere la publicareamanuscriptului.

Mai trebue relevat ea' autorul operei Constantiniada, patriarhul ecumenicConstantie (1830-1834), vorbind de aceastä cronicd face o confuzie intreDorotei i Ierotei. In textul càrtii Constantiniada cand citeaza. Cronica adu-candu-si aminte de Ierotei, despre care cronica vorbeste asa de pe larg ociteaza supt numele de Ierotei, in indice insa, uitand ce a scris in text, trececronica supt numele de Dorotei, i printr'o alta' confuzie crede ca Doroteia vizitat cu patriarhul Ieremia Tara Romaneasca si Moldova, Ca' Doroteis'a dus in Rusia si a infiintat patriarhia Moscovei, adica tot ceea ce MeuseIerotei. Vezi Kwvaravrivtàç avvTax0daa nag' dvSedg (paokiyov aì TtAciezalov(Constantiniadd alcatuita de un filolog iubitor al trecutului), Venetia 1824,p. 78 i 187; a doua editie, Constantinopol 1844, P. 96 si 250. Ca autorulacestei scrieri e Constantie, patriarhul Constantinopolului, e stint ; vezi tra-ducerea franceza a acestei carti aparutä supt titlul: Constantiniade, ou des-cription de Constantinople ancienne et moderne, Constantinople 1846, p. III,unde se da numele autorului anonim.

Si ca si cum n'ar fi fost de ajuns cu atatea confuziuni, iata i editorulCronicei, Iulian, care inteo notà a editiei din 1676 ne spune cd-i pare rauCa' nu poate sà reproduca' portretul Mitropolitului Monembaziei Teodor,autorul Cronicei: 'Eye.) 61/cog av iDeXa gxeL Tip elx6va Tor) TpLai.taxaptrouixetvou 'Tray Le ponecrou 1.1.7FporcoMorou Moveli6aataq xuptou OcoMpou, 67co5 Bícpv..6x0cp kaúvae xat icstivOecre 6Xov .rò 13L6Mov, ixetvv xat 6)ct. 61?Jo1v 110eXa btru-n6= [Levi nearqg xapk, dtcptvovrag ix tLépoug rácç diaaç (dar eu dacä as fiavut portretul acelui prea fericit i prea sfintit mitropolit al Monembazieichir Teodor, care cu osteneala lui a adunat si a intocmit toata cartea, acelportret i nu altul as fi reprodus cu mare placere, lasand la o parte celelalteportrete), folio 5v; nota e reprodusa de E. Legrand, Bibliographie hellénigue17 siecle, 2 p. 334. Cred ca' aci daca nu e o inadvertentä e vorba deun simplu anagramatism (Acap6Ocog = Ddruit de Dumnezeu, 0e6Scopog = Da-ruit de Dumnezeu), cäci nu e probabil ca editorul din 1676, care O. lalumina Cronica 86 de ani dupa alcdtuirea ei, stia precis cine era autorulei. In acest caz n'ar fi scris pe folio 5, ea Dorotei e autorul Cronicei(met einav-reg Ce'ç liv-vovelSouaLv cieErco-ce -an Ccdp.matov Exei:vov navLepdyraTov da,-egeov, -rem avyyecupia Tfig naecrelarig ßlßAov, -rbv no-ci ?w.f. vi)TponoXEsniv Mo-

vegaatag, (si toti sä pomeneasca totdeauna pe acel neuitat prea sfintitDorotei, autorul cartii de falá, adicá pe fostul mitropolit al Monembaziei),nici n'ar fi lasat pe titlu numele de Dorotei, ca autor al Cronicei.


El a fost ales mitropolit al Monembaziei dup. 1578, 61'6 la1578 stim cà acest scaun era ocupat de Ioasaf

Impreund cu Patriarhul ecumenic Ieremia al 2-lea, trecandspre Moscova, Ierotei s'a oprit in Bucuresti in anul 1588, unde afost primit de Mihnea Turcitul si de mama lui. Trecând in Moldovacei doi prelati au fost primiti de Petru chippul, care le dete bu-càtari sh le gReasc4 i oameni sà-i slujeasc6 la toate, la cai, la Mn,la lemne ; domnul insusi se ducea la patriarh i aräta o cinstedeosebità pentru toti 2.

Din Moldova, Ierotei cu patriarhul Ieremia ajung in Rusia,unde se duseserd spre a obtine ajutoare banesti pentru a scäpa dedatorii scaunul patriarhicesc. Acolo ing au fost opriti un an intreg,

cu fägAdueli i amenintdri au consimtit s'a" ridice la rangulde patriarhie scaunul mitropolitan al Moscovei. Ierotei, pen-tru opunerea sa, a trecut prin primejdia sd fie aruncat influviu, de care a sc6pat iscdlind documentul infiintdrii Patri-arhiei 3.

Plecand din Rusia la 1589 in luna Mai 4, au trecut iarài prinTara Romaneascg i prin Moldova.

Vezi Crusius, Turcograecia, p. 321-322.Acest Ioasaf de sigur e aceeasi persoand cu Iosif (gresit citit de Catramis,

dupd credinta mea) care iscdleste un act ca Mitropolit al Monembaziei Inanul 7082 = 1574, Aprilie 1, publicat de Catramis In Ot2aoyixei 'AvcaextaZwelivOov, Zante 1880, p. 185. Trebue observat obi Catramis calculdnd gresitanul 7082 si ludndu-1 egal cu 1578 In loe de 1574 a indus In eroare si peHrisostom Papadopulos, Hcel zfig ¿24ng ixxlnataarixfig zeovoyeaw(ag16 aidivog (Despre cronograful bisericesc grecesc din al XVI-lea secol), Alexan-dria 1912, P. 8 si 22. Exact calculeazd zisul an M. Ghedeon In Haret-aexixol nivaxeg, Constantinopol, p. 521.

Dorotei, Cronica, p. 450, citez dupd editia din 1818. Cf. si N. Popescu,Patriarhii Tarigradului prin Teirile ronzdnegi, veacul XVI, Bucuresti 1914,p. 45; N. Iorga, Fundatiunile Domnilor Romeini in Epir, In Analele Acad.Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1914) p. 902; Hurmuzaki Documente, vol. 14,partea 1 p. 83-84; V. Greet', Probitatea qtirilor contemporane din Cronografullui Dorotei al Monembasiei, In Codrul Cosminului, 2-3 (1925-1926) p.537-566.

Dorotei, Cronica, p. 449-453.4 Const. Sathas, Bloyeawtx6v oxci3lczabia neel zof, Hareiciexov Iseeplov

Toii B' (Schitd biograficd despre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870,p. 87 din introducere, dupa Haramzin.


and la 2 Ianuarie 1.590 stefan Vodà, fiul lui Petruse unge ca domn 1, la ceremonie au fost de fap atât Ieremia cht

Ierotei, pe cari Petru i-a incbircat cu daruri 2.Ierotei trebue sà se fi retras din scaunul Monerabaziei inainte

de Mai 1593, fiindaä la sinodul Iinut la aceastà data' a luat parte§i a isaälit ca mitropolit al Monembaziei Lavrentie 3.

Totu§i la 1596 aflandu-se la Moscova copiaz6 un manuscristrimite in dar lui Damaschin, arhimandritul Ierusalimului,

scriind pe el: 'Ev Mouxo/34` IsedOeog ô MovE,u13aalag xvetcp dattaa-207v6) Te0: iseo,uovcivp xal dextpavbetrn rijg diylag ncascog leeouok6,2cov.Manuscrisul s'a p6strat §i se aflä asPzi In Biblioteca MetohuluiSf. Mormant din Constantinopol supt nr. 147 4.

In lipsa de documente nu putem s'a" ne expliaärn aceastàcontrazicere altfel deck, admipad ori c5. data 1593 a documen-tului de mai sus e gre§ità, ori Oa' Ierotei vi-a dat titlu: al Monem-baziei, in loo de: fost al Monembaziei.

C5. Ierotei ar fi fost ucis in timpul rdscoalei lui Lupu Mehedin-Ieanul, int&mplatà in Tara Rom'aneasc6 in anul 1618 cum amadmis in Elenizmul in Roma nia, p. 33 n. 2, luandu-rnd dup5.Iorga, nu mi se pare as-Pzi probabil.

Kärturia pe care se intemeiaz6 Iorga §i admite uciderea luiIerotei la 1618 se an' in Matei al Mirelor: Istoria celor petrecuteIn Tara-Româneasaá:

1 Pezzen, inteun raport din Noemvrie 1589, spune cä Petru a cumpäratsuccesiunea pentru fiul säu plätind 60.000 ducati vezirului si 200.000 sul-tanului, Hammer, Geschichte des osmanischen Reiches, ed. 2, Pest 1834, vol.2 P. 542.

a Dorotei, Crania, p. 451.A. Papadopulos-Kerameus, Avhs6ora 1227txd publicat in revista '0 gv

Kawaravroovnast iarptx(35. 9912o2oym3g alLtloyog, naed792,ua rag Is' rdp,ov,Maveoyoeadzstog 1302to04xn, Constantinopol 1884-1888, p. 75; Hris ostomPapad opulos, 17eel zi¡g 61.27txfjg 6oanotaortm7g zeovoyecuplag Z073 16 ctwog(Despre cronograful bisericesc grecesc din al 16-lea secol), Alexandria1912, p. 22.

4 Vezi A. Papadopulos-Herameus, `leeoaav,ucrodi fitPlo04xn, Petrograd1899, vol. 4 p. 135-136.

5 Despre räscoala lui Lupu Mehedinteanul vezi Xenopol, Istoria Romd-nilor, ed. III, vol. 6 p. 39.


"Dream/ ecpxovreg rcoXXot ma Movetißccatocç

'Apxtepkocq Ttp.,Log, xcailq cç Ccy(ocg.Tvxesooalp T011 gxocl)otv, 7c5pccv TC4 tepá TOU,

Erhv yv yup,v6v Tòv gpptt,lav, 11.6vov TÓC raeupec -coo.

(Gdzurd multi boieri, azu i mitropolitul Monembaziei, arhiereuonorabil, 0 de o viatà build sfântd. I-au täiat capul, 1-au despoiatde sfintitele lui oddjdii 0 1-au aruncat gol jos pe pdmant, cu coa-stele lui goale) 1.

In mArturia de mai sus e vorba de un Mitropolit al Monemba-ziei, al cdrui nume nu se dd. Dar acest mitropolit nu poate sd fieIerotei, ci un succesor al Sail pentru urmdtoarele motive:

Ierotei a fost profesor al Patriarhului Ieremia al 2-lea(ndscut la 1536)2, dupd cum ne spune cronica lui Dorotei, p. 444.In acest caz cu greu ar fi putut trdi i lntreprinde aldtorii pândla 1618. Iar 1ntr'o notità din 1602, aflatd pe un manuscris auto-graf al lui Ierotei 3, Mitropolitul Elasonei serie cà trimite acestautograf ca sd se afle la patriarhia Tarigradului « pentru pome-nirea i mantuirea sufleteasa » a zisului mitropolit Ierotei. Acesteexpresiuni aratd. cà Ierotei In anul 1602, and le intrebuinta mi-tropolitul Elasonei, nu mai era intre cei vii.

Mitropolitul Monembaziei ucis la 1618 trebue sd fie acela careIn 1617, afrandu-se in Polonia, a limit o cuvântare In biserica ora-

Zolcovia, pdstratd intr'un manuscris din Lemberg (grdflichOssolinskisches Nationalinstitut) descris de Eduard Gollob 4.

Faptul cd In Cronica revine des numele lui Ierotei, a se expunamdnunte despre infiintarea patriarhiei Moscovei, a se redau

Mate i al Mirelor, 'Ioroeta rc7n, xard 013m0ß1aztav rasoBivran, inTezaur de monumente istorice, vol. 1 p. 347; N. Iorga, in ByzantinischeZeitschrift, 11 (1902) p. 688; acela4i, Istoria literaturii ronuinesti in sec. alXVIII-lea, Bucuresti 1901, vol. 1 p. 29 (= vol. 2 p. 34 din ed. a 2-a) ; acelagi,Istoria bisericii romdnesti, ed. a 2-a, 1 p. 254.

Vezi Const. Sathas, BtoyeaTtxòv oze6laopta neel T0i3 HaTeldeXOV

Ìcesplov B', Atena 1870, p. 6'.Vezi A. Papadopulos-Kerameus, Iceoaavturtx?) fitflAtoqxn, vol. 1

p. 194.4 Eduard Gollob, Verzeichnis der griechischen Handschriften in Osterreich,

Wien 1903 (Sitzungsb. der Wiener Akad. der Wissenschaften philos.-hist.Klasse, Band 146), p. 36.


convorbirile pe cari el le-a avut cu Ieremia in Rusia, a fAcut peSathas s'a" o atribue lui Ierotei. Si aceste lucruri au convins si peceilaIi cercetätori, asa 'Mat indeobste Cronica se atribue astazilui Ierotei. Si eu in Elenizmul în Romeinia am primit aceastà pgrere.

Hrisostom Papadopulos insà, cu argumente intemeiate, a aratatacum in urm6 intr'un studiu citat mai des pan6 acum (He g-

W. boanotaartxfig xeovoyeaTiag ) c'a" autorul Cronicei nu poate sä fieIerotei. Intai in ce priveste stirile despre infiintarea patriarhieiMoscovei, ele erau cunoscute si altor persoane, mai cu seam6Grecilor din Moscova ; si ceva mai mult: despre infiintarea acesteipatriarhii, a scris un alt prelat grec, Arsenie al Elasonei, care aluat parte activä la aceastà infiintare si a compus si o poemä

memorii, Mcand istoricul anarmuntit al acestui act bisericesc 1.Zotu i Apostol Tigara, care fdceau comert, cu Rusia 2 puteauafle amAnunte dela compatriotii lor de acolo ; Apostol Tigaracunostea chiar personal pe Arsenie i putea sd afle dela el toateamdnuntele, chiar in Moscova unde petrecea in anul 1593 3.

Dar chiar dela Ierotei putea 86 afle Zotu Tigara, sau oricarear fi redactat capitolul respectiv, aceste am6nunte, c'áci stimIerotei, intorcandu-se din Moscova s'a oprit in Moldova (vezimai sus p. 73) si de sigur a avut prilej sä povesteasc6 intAm-plàrile din Rusia. Pe de altà parte aceste amAnunte se expunin asa mod in Cronicà si se aduc asa de mari elogii lui Ierotei(se zice d. p. intre altele cä el era invAtat si mai presus cleat totiprelat,ii de atunci), Inca e cu neputint6 de admis cäl el ar fi scrisasemenea laude despre sine insusi. Si ceva mai mult: din Croniceise vede eh' Ierotei a sustinut din rdsputeri pe Ieremia, pe când

Poema a fost publicata de Sathas in Btoyeaçoixem oxE6taa,ua ytEei,r0,0 nctretdoxov Iees,tdov B', (Schità biografica despre Patriarhul Iere-mia al 2-lea), Atena 1870; Memoriile au fost publicate de A. Dimitrievskiin Revista Academiei din Chiev, 38-39 (1898-99), dupa un manuscris dinTrebizonda, mandstirea Sumela, v. Hrisostom Papadopulos, op. cit., p. 29,n. 2.

Hurmuzaki Documente, 14 p. 97-98: Zotu roagá pe socrul säu PetruSc.hiopul prelungeasca termenul de plata a datoriei, fiindca sunt anga-jati toti banii sai inteo intreprindere in Rusia.

'Agoeviov 'Ellaacio-vog êuoro24, publicata de loan Vasilicos in 'Exx.2rj-ataorm) 'A240sta, 28 (1907) p. 758-759, citat de H. Papadopulos, op. cit.,p. 41.


alcAtuitorul Cronicei se exprimA foarte aspru despre activitateaacestui patriarh (Papadopulos, loc. cit. p. 42-43). Asa dar, argumen-tul cd nimeni nu putea sàstie amAnuntele InfiintArii patriarhiei niciconvorbirile intre Ieremia i Ierotei, dupA cele spuse mai sus,nu e convingAtor, pe cAnd ridicarea in slava cerului a lui Ierotei,pomenit asa de des In Cronicei cu elogii, i dusmAnia cu care alc6-tuitorul cronicei ponegreste activitatea lui Ieremia (pe care Ierotei1-a sustinut cu vorba i cu fapta, dup5. cum afläm din InsälsiCronicet), aceste fapte, zic, sunt indicii sigure cA Ierotei nu poatefi autorul ei. Dar dupà ce criticä. pArerea lui Sathas, PapadopulosVoc. cit., p. 43) märturise§te cA nu-si poate explica cum cronica s'apublicat supt numele unui autor care n'a existat niciodatà.

Precum vedem existd o mare controversA in privinta acestei.cronici. Tata' i pArerea mea In aceastà chestiune.

CA zetarii strAini din Venetia, gAsind in titlu numele de Ierotei, Argumentele1-ar fi citit Dorotei, cum sustine Sathas, nu mi se pare de loc pro Sathas nu

babil, si are deplinä: dreptate Hrisostom Papadopulos In aceastA sunt interne-iate

privintà (Papadopulos, loc. cit., p. 22-23). Numele Dorotei se afld,nu numai In titlu, ci si in prefatä, unde revine de mai multe ori.Pe de alta' parte, numele de Ierotei revine foarte des in sirul po-vestirei si e tipArit: Ierotei. Cum atunci zetarii au citit de maimulte ori rdu In titlu i in prefatà si iaräsi de mai multe ori bineIn textul Cronicei? i dac4 era o gresalä de tipar, o asemeneagresalA capitalA nu s'ar fi observat si nu s'ar fi Indreptat In unadin nenumAratele editii posterioare ? Editia a doua din 1637 aapArut poate pe cAnd trAia Inc4 Apostol Tigara, i totusi poartàca nume de autor Dorotei1.

Argumentul al doilea al lui Sathas cA el (Sathas) n'a aflatprintre succesorii lui Ierotei niciun mitropolit al Monembaziei cunume de Dorotei, dei a cercetat bine condicile patriarhiei, deasemenea nu mi se pare convingAtor. De ce adicA, trebuia numai-

Apostol Tigara moare la 1637; testamentul s'al.' se deschide la 7 Iunie1637, vezi Literatura si arta romana', 5 (1901-1902) p. 178-1794i Coust.Mertzios, Tò v Beverig V-Inetearrixòv ciezdov in revista Vinetecormd ZOoPtxd,11 (1936) p. 21-27. Inscriptia depe mormantul familiei Tigara in Veludis,`.0.24vwv (3064o6(3&ev &comía év Beverig, editia a 2-a, Venetia 1893, p. 14(paginatia incepe din nou dupd p. 147).


decat autorul Cronicei s5. fie càutat printre succesorii si nu printrepredecesorii lui Ierotei? Probabil, VazAnd cà Cronica pomenestede Ierotei al Monembaziei, Sathas inchipuit cà autorul einu poate s'a' fie deck, un succesor al lui, care trdind dup5. Ierotei,ar fi putut s'a serie in cronic6 despre el. Dar modul de a se serieaceste cronografe prin adaose i intregiri continue e indeobstecunoscut. Asa i Cronica in chestiune, dintr'un s'ambure primitivs'a m6rit mereu intregindu-se de diferite persoane. Prin urmareun predecesor Dorotei poate sä" fi alatuit Cronica, in care uncontinuator, contemporan sau posterior lui Ierotei, s'a fi introdusam6nuntele referitoare la Ierotei.

Dorotei a i inteadevar, printre predecesorii lui Ierotei in scaunul Mo-Monem- nembaziei, eu gdsese un Dorotei al Monembaziei (si nu e exclus

baziei delaca s'a" fi existat i altii), care a tinut o cuvântare aincl au atacat

1422pàgdnii Turci Constantinopolul : At.acantor.M.oc XszeeT.= 6-ce gcpoaog

éyt-vcro Tc73v (106cov 'Ayocmvítív xoc-rec Tccú-nlq -L-75q Pocatlf.aoq r C6XECJV

)(AT& [Avoc Ioúvt.ov Aopco06ou Move[L6occriocg 1. (Dorotei alMonembaziei, cuvântare spusd cand s'a fäcut ridvala pAganilorAgarineni impotriva acestei regine a oraselor la 20 Iunie 2.

Nu incape nicio indoialà Ca e vorba de atacul dat de Muratal 2-lea (1421 1451) la 1422 in luna Iunie, despre care a scrispe larg istoricul bizantin Canal-160.

Aceastà cuvantare a lui Dorotei, p6stratà intr'un manuscrisal bibliotecii Laurentiana din Florenta Plut. X, cod. 22 f. 187a193b, (vezi Sp. Lambros, loc. cit.), supt numele lui Dorotei alMonembaziei, n'a fost bagatà in seam'a, fiindcà toti cercetatoriicamtau un Dorotei al Monembaziei printre succesorii si nu printrepredecesorii lui Ierotei. Faptul csá. acest Dorotei se indeletniceacu cuvant6ri de continut istoric, mä" intäreste in presupunerea mea 4.

Sp. Lambros, MovcpStat xal Oefivot bìTfi illaíast tç Kcovaravztvowraecog,In Nios Èyllipo,avibucov, 5 (1908) p. 267.

2 Cuvintele acestei regine a oraselor ne aratä cd cuvantarea s'a tinutchiar In Constantinopol.

Ed. Bonn Impreunä cu Franti ad calcem; cf. si Franti, p. 116, Duca,p. 186; Halcocondil, p. 232; Critobul, p. 66, § 11.

4 E de observat cä despre aceastä asediere a Constantinopolului deTurci vorbeste In treacdt i cronica lui Dorotei, p. 402.

CRONOGRAFUL LUI DOROTEI AL liONEMBAZIEI 79

A§a dar, acest Dorotei al Monembaziei dela 1422, sau un altDorotei al Monembaziei care nu trebue cdutat numaideca printresuccesorii lui Ierotei, trebue sá fi fost acela care a alcauit dup6Manase i dup6 altii o cronic6 universalá, care de sigur continuatàde altcineva, a dat na§tere Cronicei dela 1570, cronicá pe care Ma-laxos i Zygomalas au utilizat-o, unul insistAnd mai mult asupralaturei biserice§ti i intregind-o In acest sens páná In zilele sale,celálalt copiind de preferintd partea politicá i indrepteind-o dupdputinta pentru Crusius (vezi mai sus, p. 63-68).

A§a s'ar explica In mod firesc asemänárile izbitoare IntroMalaxos i Zygomalas: ambii copiazá acela0 izvod. A§a s'ar ex-plica ata vorbele cu cari i§i Incheie textul Istorii politice Zygo-malas : apov tizr&fpc4cc (am copiat Intocmai cum am aflatIn izvod) §i márturiile lui Gerlach §i Crusius, cari vorbescmereu de insárcinarea datá lui Malaxos de a copia o cronicä 2.

tim cá Ierotei era bibliofil §i-i plácea sà copieze manuscrisepentru sine, sau pentru a le dárui prietenilor säi 3. De sigur el

1 Crusius, Turcograecia, p. 43 Zygomalas a copiat un izvod care se sfar-sea cu cuvintele : o6re oE 7rocrépe; illi.iv /oc. cit. Cele 23 linii care urmeazd,si in care se dau In mod sumar numele patriarhilor §.1 sultanilor, cari audomnit In cei 60 de ani din urmä., de sigur sant un adaos al lui propriu.

2 Gerlach, Tagebuch, p. 448.3 Preger, Die Chronik 90M Jahre 1570, In Byzantinische Zeitschrift, 11

(1902) p. II; Marie Vogel und Victor Gardthausen, Die griechischen Schreiberdes Mittelalters und der Renaissance (XXXIII, Beiheft zum Zentral-blatt fiir Bibliothekswesen), Leipzig 1909, p. 161. Manuscrisul miscelaneudin 1566, aflat la Metohul SI. Mormant din Constantinopol supt nr. 252,e un autograf al lui (A. Papadopulos-Kerameus, Iseoao1v,urroo) 131021o04xn,4 p. 218) ; un alt manuscris, copiat de el, parte in Moscova, parte in TaraRomaneascá' Intre anii 1588 s't 1591 se afld In Ierusalim (A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., 1 p. 194, nr. 111). Manuscrisul nr. 147 al Metohului Sf.Mormant din Constantinopol a fost copiat de el la 1596 In Moscova, de undeI-a trimes in dar lui Damaschin, arhimandritul Ierusalimului. (Idem, ibid.,4 p. 135-136). 0 scriere, alcdtuitd de el Isept Tay &Irv& otxoullevLxWv

crov6acav, Zby8,51q xaXouvév1; xat -rijç C.Xo.)pevrtc se afld in Mitilene(Papadopulos-Kerameus, Maveoyocasítscog fitPlo04xn, p. 80, nr. 92). Altd scrierea lui In Codex Athous 2128: Euvocycoyil neUl cpp&aeL cip.cop*ounta-recaç Tc7.)v xparnavc7N. Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscriptson mount Athos, Cambridge 1895, vol. 1 p. 184, nr. 2128 (115), 5. Inafard de acestea ni s'au pästrat si mai multe scrisori de ale lui Ierotei Inmanuscrisul 420 al Metohului Sf. Mormant din Constantinopol (vezi Hrisostom

Ierotei aprocurat

Cronicipui.Petru

Schiopul


poseda Cronica lui Dorotei (care intregindu-se mai tarziu a datnastere Cronicei dela 1570); poate a gAsit-o chiar in bibliotecamitropoliei Monembaziei dela predecesorul sOu. Ca a avut Istoriapoliticg In forma in care e publicatà de Sathas 1 (adic6 aproapela f el cu Istoria politicd din Turcograecia lui Crusius) e mai presusde once indoialà; cOci ea se cuprinde In acel miscelaneu, copiatde el, f. 501a-514a, care astOzi se aflà In Metohul Sf. Mormântdin Constantinopol 2, un ambinunt care a scOpat cercetätorilor.E foarte probabil CO el a procurat lui Petru Schiopul Cronica luiDorotei, cu prilejul repetatelor sale vizite. Acest Domn, care,dupà cum am vgzut mai sus, argta un deosebit interes pentrustiinta, dorind säl aibd acest cronograf, a dat ordin sä" se copieze,ceea ce s'a fOcut supt supravegherea lui Zotu Tigara, cum ne asi-

Cronica se gura in prefata Cronicei Apostol Tigara. Se intelege CO in lungaintregeste cu sa petrecere la curtea lui Petru Schiopul, Ierotei a povestit pe

povestireaa.1 rg tot ce a vOzut si a pAtit, tot ce a spus si a auzit In cOlAtoria

lui Ierotetsa in Rusia, de unde sosea proaspOt la Iasi in anul 1591, si a zu-grOvit cu colori vii certurile i istoria contemporand a bisericeiTarigradului, In care el a jucat un rol insemnat. Si stim din alteizvoare ch. Petru se interesa foarte mult de biserica rOsOritean6 3.

Papadopulos, HEel Zfig W171,11g bexAnotaartnijs novoyoaTlag coi ; 16 alciivog,Alexandria 1912, p. 22) si una In manuscrisul 84 al Mandstirii Sumela, veziA. Papadopulos-lierameus, Kard2oyog rciív iv fi iteçt ,uovfi ro5 Iovitc2a-vtxciiv zetooyeciTow (Catalogul manuscriselor grecesti din sfânta mAndstireSumela), p. ye', catalog publicat ca supliment la E. Kyriakidis, Ioroota

ro5 2Lovitc2cl, (Istoria MAndstirei Sumela), Atena 1898. Din CronicaDorotei, p. 446 (ed. 1818) reiese ca era copiatd (poate chiar tradusd) de el oopera' a lui Toma de Aquin.

Const. Sathas, Bibliotheca grcvca medii aevi, vol. 7 p. 557-610.Vezi Papadopulos-Rerameus, Iepooavutrocil 13432tok.en, vol. 4 p.

223.3 La 1589 Petru Schiopul trimite lui Ieremia al 2-lea, patriarhul Con-

stantinopolului, o scrisoare prin care Il Indeamnd ca sd ocupe iaräsi scaunulpatriarhicesc (Sathas, Btoyecupocòv oxE6laoyancol ro5 narotdozov Ieoeplov rof,B', (Schitd biograficd despre Patriarhul Ieremia al 2-lea), Atena 1870 p. 83;Legrand, Bibliographie hellénique, 15 et 16 siècles, 4 p. 303). De repetate ori afácut danii patriarhiei i era In corespondentd. cu cei mai insemnati capi aibisericei ortodoxe (vezi M. Ghedeon, Xoovoset rol3 narotaozoso5 °Nov ;sal ro3vao5 (Cronica casei i bisericii patriarhicesti), Constantinopol 1884, p. 67;Hurmuzaki Documente, vol. 11 p. 370, vol. 14 p. 47 si 59).


Aceste amanunte, povestite de Ierotei, Zotu Tigara, sau alt-cineva din curtea lui Petru chiopul, le-a qternut pe hartie calucruri foarte interesante 0 cu ele a intregit Cronica dela 1570.

A§a se explica. de ce capitolul dela sfär0tul Cronicei: Neordn-duielile bisericesti (p. 439-453), care cuprinde tocmai epoca incare activitatea lui Ierotei e insemnatä, lipse0e in manuscriseleCronicei dela 1570. E de notat ea inceputul acestui capitol se aflanumai in Parisinus 1790 1, iar in celelalte peste 25 manu-scrise cunoscute lipse0e, dupä cum afirma Preger 2 sau nu le-aobservat Preger, fiindeä poate sa existe dar nu ca un capitolseparat.

Primele editiuni ale Cronicei lui Dorotei duc §irul povestirei CapitoleleOda' la sultanatul lui Murat al 3-lea (1574-1595), dupa care dela sfAr. §itul

et st

Mse afla cuvantul -r6Xoq (sfär0t). Dupd aceasta parte, adica dupa.

c:nccronica propriu zisa, s'au adaogat aya. capitole disparate: and d81:11

ea

rnis c el a-au cucerit FrAncii Morea, istoria sinodului dela Florenta, cucerirea neele luiBrusei de catre Orhan, Dogii Venetiei, translatiunea moa0elor Ierotei

SI. Constantin, slovele cari s'au gasit pe mormântul aceluia0 sí ant0 boieriile curtii bizantine. Ca aceste capitole n'au nimic a faceCu povestirea cronicei, e evident. De sigur nu provin dela autorulei, fiindca altfel n'ar avea niciun sens acel cuvant sfeirsit, pus lacapatul povestirei.

Aceste curiozitati, dupa parerea mea, sunt scoase din manu-scrisele miscelanee, puse la dispozitia lui Tigara de Ierotei. Caacestui caligraf bibliofil (Ierotei) ii placeau asemenea curiozitäti,mai cu seam'ä controversele dogmatice dintre Latini §i Greci 0chestia sinodului dela Florenta, reiese din continutul manuscri-selor copiate de el. A§a de pilda, in miscelaneele sale cari ni s'aupdstrat &kn.: o descriere a boieriilor curOi bizantine 3; slovele caris'au gdsit in cosciugul impeiratului Nicefor Foca 4; discufale dintreGreci qi Latini la Sinodul dela Floren(a si inteimpinarea contraLatinilor de Marcu al Efesului, precum 0 alte multe capitole

1 Reprodus in parte de É. Legrand in Daponte, Éphémérides daces, 1p. 503-504.

2 Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11 (1902) p. 6.3 Papadopulos-Kerameus, ' Iseocavtitztx7) j31131.to04xn, vol. 4 p. 219, nr. 252.4 Ibid., p. 233.

Cartepopularà


referitoare la acelasi sinod j. Mai sus am väzut cà Ierotei a alceituito scriere intreaga despre cele 7 sinoade i despre al 8-lea dela Flo-renta 2.

Dorotei s'a Cuvintele din prefata lui Apostol Tigara cà Cronica s'a com-compilat la pilat §i s'a copiat din porunca lui Petru, prin cele spuse mai susai se confirmä: in realitate Cronica lui Dorotei, in forma in care s'a

tipärit, s'a compilat la curtea lui Petru Schiopul, si nu seardänäintocmai cu niciunul din manuscrisele existente ale Croniceidela 1570.

Asa dar, manuscrisul cronografului nostru, alatuit in modularätat mai sus, purtänd in titlu ca nume de autor: Dorotei alMonembaziei, a trecut ca mostenire dela Zotu la Apostol Tigara,care I-a dat la tipar ca o operä a lui Dorotei al Monernbaziei3.

Aceastä CronicA a fost foarte mult citità, precum probeaz6ediiile ei succesive, i pentru motivul Cal nu existau alte cdrti deistorie universalà in limba greac6 popular g in timpul aparitiei ei,dar mai mult fiindc6 continea lucruri cari corespundeau gustuluipoporului: legendele biblice apocrife, minunile, povestile despreSf. Sofie, oracolele i lucrurile cu totul disparate, cari povestitenaiv in limba maselor de jos au Mcut din aceastä Cronicä o cartepopularei, Cu toatä intinderea ei.

Ibid., p. 221-223.2 rapadopulos-Kerameus, Maveoyoeadretoç 130.to07Pen, p. 80, nr. 92.

Intemeierea Capitolul despre intemeierea Venetiei §i lista dogilor i ateva pasaje,Venetiei i unde scriitorul vorbe0e despre lucruri vdzute in acest ora', probeazä ca'

lista dogilor continuatorul Cronicei träia acolo ; el trebue sä fi fost un Grec, care träiaIn Venetia, sau un Italian, cunoscdtor al limbii grece0i (A. Adamantios,Tee zeovocet rot-, Moeicog (Gronicile Moreei), in daTtov rijç loroetx77g xcei

10vo2oytxi7g krateciag viç ÈlidSog, (Buletinul societatii istorice §i etnologicea Greciei), 6 (1906) p. 572-573). Fiind vorba de prädarea Constantino-polului de Venetieni, el merrtioneazd: TÓC noX6Ty.a. T61./.70,cc st% clytag Eocptag Tec67cota cúpEcncouv-tat. gcog crilvepov elç Tg6pr. (tresoro) Tijç BeveTEcc;(Parisinus 1790 p. 790; ed. 1818 p. 395). Putin mai jos spune: gTr. 86 Tal%rcópTcaçTic ecyEccç Eoptocg ircdpacv Xg6ocXecv -mug eig 'ròv dyLov Mdepxov xcd pat-vowrom noVyrLiiou, xcct .9.ccovoca-rat go.K criwepov (Parisinus 1790). Cf. Preger,Die Chronik vom Jahre 1570, in Byzantinische Zeitschrift, 11 (1902) p. 15.Toi;Toç 6 7c6Xevoç sIvou. o.)ypcccpc.atz&voç et; Tij'ç BeveTtaç IIcaciTE, ed. 1818p. 431.


Importanta istorica, se intelege, au numai capitolele unde setrateaza istoria contemporana de editorii si intregitorii Cronicei;In special capitolul despre Neora'nduelile bisericefti cuprinde stiripretioase, necunoscute din alte izvoare, atat pentru biserica orto-doxa a rasaritului cat si pentru biserica Rusiei si Tärile românesti.Acest capitol a fost tradus de Barbu Constantinescu si publicatIn Columna lui Traian, 2 (1871) p. 177-178; o altà traducerede C. Erbiceanu in Revista teologica, 3 (1886) p. 252-254; uitandprima sa traducere din 1886, Erbiceanu a facut o alta traduceresi a publicat-o in Biserica ortodoxei, 23 (1899) p. 624-642;acum in urmä s'a reprodus textul grecesc cu o traducere roma-neasca de N. Iorga in Hurmuzaki Documente, 14 (1915) p. 83-86.Aceste traducen i sunt independente una de cealalta, fiindca tra-ducatorii nu cunosteau opera predecesorilor lor, iar Barbu Con-stantinescu n'a stiut ca capitolul pe care 11 traducea la 1871 eracunoscut si tradus in româneste cu sute de ani mai inainte, precumvom vedea in capitolul despre cronografe.

Partea relativa la Romani din capitolul Neordnduelile biseri-ce$ti e intrebuintata in articolul RelaOuni istorice despre tdrileromeine de Melchisedec i.

Un studiu temeinic despre izvoarele Cronicei dela 1.570, siprin urmare si a Cronicei lui Dorotei, nu exista pana acum. PareCa traducerea in limba populara a Cronicei lui Manase a fost izvorulprincipal 2, care s'a completat cu cronici mai recente ; la acesteas'au addogat succesiv intregiri ducând povestirea pana In zilelecontinuatorilor, si astfel pe &and prima editie din 1631 se opreala 1629, cea din 1818 povesteste fapte din 1797 (p. 538).

Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de Goethe, care dupàel a introdus in Faust, partea a 2-a actul 3, scena cu Elena. Com-paratia nevestei lui Gulielm II Villehardouin (1245-1278), oprintesa greaca, cu Elena sotia lui Menelaos din Faust existasi in Dorotei, asa 'neat e exclus ca Goethe sa fi cunoscutCronica din Morea, care a vazut lumina zilei abia in 1825 si numai

1 Analele Acad. Rom., Sect. ist., ser. II, 3 (1881) p. 5-14; Melchisedecutilizeazd In acest articol o lucrare a lui Ivan Malnevski despre MeletiePigas.

a K. Praeehter, Zur pulgliren Paraphrase des Konstantinos Manasses, InByzantinische Zeitschrift, 7 (1898) p. 589.

6...

Importantaistoricl

Capitoletraduse in

limbaromând

EditiileCronicii


In traducerea francezá a lui Buchon. Ba ceva mai mult: si aceastátraducere francezà nu existá In Biblioteca din Weimar, unde suntpástrate càrtile lui Goethe.

Cercetátorii nu puteau sá explice cum Goethe a ajuns la cu-nostinta cuceririi Moreei de es-Are Frânci si a o multime de am6-nunte care existá in Cronica Moreei, dar care Cronica nu puteasá fie cunoscutá de Goethe. Acum in urmá un savant din Buda-pesta, I. Moravcsic, a 16murit pe deplin chestia, arátand cá iz-vorul lui Goethe a fost Cronica lui Dorotei, care cuprinde si unextras al cucerirei Moreei 1.

Cronica lui Dorotei circula si in tará in manuscris inainte depublicarea ei. Un manuscris al ei se afla in Biblioteca manástireiVäcáresti, infiintatá de Nicolae Mavrocordat. In Catalogul acesteibiblioteci, pástrat in manuscris 2, astázi in Biblioteca AcademieiRomane nr. 603 (fondul romanesc) la f. 289v citim: ELvoLkiaTopt.c7.)v awap6pcav or.Xpovoypckcpoq elq cpplaw Cerailv 1628. (Compen-diu de diferite istorii, adicá cronograf in limba populará,1628).

Se vede cá Sp. Lambros prepara o lucrare despre Cronica luiDorotei. Intre manuscrisele sale s'a gà'sit colationarea a 8 ma-nuscrise care s'a publicat ca o operá postumá in Niog E14vottrii-pcov, 16 (1922) p. 137-1.90.

Constantin Amantos, Profesor la Universitatea din Atena,descrie trei manuserise necunoscute ale Cronicei lui Dorotei, re-producand i lungi extrase si facsimile in revista greacá 'Earivtxd,1 (1928) p. 45-70 3.

Prima editie, dupd cum am vázut mai sus, a apárut la 1631,dupá care au urmat numeroase altele: 1637k; 1654e; 1676;

1 Vezi J. Moravesik, Zur Quellenfrage der Helenaepisode in Goethes Faust,In Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher, 8 (1929-1930) p. 41-56).

Vezi D. Russo, Elenizmul in Romeinia, Bucuresti 1912, p. 67 notà.Cf. ibid., p. 45 nota 1, bibliografia despre cronica i manuscrisele

cunoscute ; Moravcsik, 'ilyvcoarog TI7g ixeloccog novtxijg (Un manuscrisnecunoscut al Ecthesis chronica), in revista È,Unvocci, 2 (1929) p. 119-123.

4 Editia din 1637 existd In Biblioteca Academiei Române, proveninddin cdrtile colonelului Papazoglu (cota: I 15.654).

5 Editia din 1654 se afla in Biblioteca Ateneului RomAn din Bucuresti.Exemplarul n'are titlu dar prefata poartà data: saxvr (1654).


16811; 1684; 1686; 1691; 1743; 1750; 1761; 1763; 1781; 1786;1792; 1798 etc.

[In adunarea istoriilor dela tnceputul lumii. . . scoasti dupd Cronica ingrecie pà limba ruma neascii de Grigorie dasc. Boza' se allá urrná- 1. s'aya

toarea« Hronograful lui chir Dorotei mitropolitul Monemvasiei, cel

tálmácit i scos din limba greceascá pe limba sloveneascá deArsenie i Dionisie Grecii, In locul semintiei Iudei socotind a fioarescarea fag: numità luda sapte ani judecátoriu el a fi 11 spunepe dânsul

Despre traducltorii cronografului Arsenie i Dionisie, Filaret,arhiepiscop de Harkov, ne spune: '.A.perévt.oq "EXX-qv aecòv

M6c:rxecv ti.e-r& TOS' ÌepocroXínvov HcCaou .34.evev (.74 X6yLoq, aLoc-roc.}51

Toi.") Pc(csaLoq. 'O 'Apcsévt.oq criiyxpove TOS' floctaEou Avyapíaoucppacre i.t.e-raM) 6'u'acov xat Acopeeéou Move[Aoccríaq -ròv Xpovoypcil(pov.

`11 p..e-cdc(ppocalq i5goc-ro 1.2.6 intó 'Apaevíou -r(.73 1656 iTeXeL(1)071

intò ALovoaCou dcpxyavap(-rou To5 "EXiolvoq -ri;) 1665 (Grecul Arse-nie, venind la Moscova impreunä cu Paisie al Ierusalimului, arámas aci, din porunca impáratului, ca profesor 4. Arsenie con-timporan cu Paisie Ligaridis a tradus Intre altele i Cronograful luiDorotei al Monembaziei. Traducerea a fost Inceputá de Arsenie Inanul 1656 si terminatà de arhimandritul grec Dionisie in anu11665).

Editia din 1681 pomenita de P. Lambros in revista Havc1c6ea, 9(1859) p. 437, nr. 60 si in al säu KarcRoyog B' anavicov /51132lcov rfig reoa-kvosfig TtAaoylag, (Catalogul al 2-lea de arti rare ale literaturii neogrecesti),Atena 1864, p. 11, nr. 26.

2 Vezi manuscrisul Bibliotecii Academiei Române nr. 116 f. 73v (fondulromânesc), cf. si manuscrisul 563 f. 44v 45r (fondul slavonese).

Vezi Filaret, arhiepiscop de Harkov, Elivowtç r77g ecoaatxfig exxancu-aarcxfig Tblobylag (Compendiul literaturii ecleziastice rusesti), Harkov1859, p. 342 (traducere de I. Parapantopulos). Cf. i M. Paranicas, EX8-61czaita asel ianvtxcti 'Ova xarciardoecog -cciív yeaftyciTcov dad dylaí-asan Kcovaravuvowcascog pént Tan, clexctiv ç vea-ccbang ixarovraerrielSog,(Schita" despre starea culturald a neamului grecesc dela cucerirea Constan-tinopolului 'Ana la inceputul secolului de fatà), Constantinopol 1867,p. 180, n. 1, unde insá Paranicas dà gresit 'Aeocvaatou in loe de AtovuaEoo,cum este la Filaret.

a Vezi Hrisostom Papadopulos, O( Harecderat Ìee000À13,ucov cbg nVEV-

pauxol xeceaywyol Tijg Pcoadag xard -còv 17 althva, (Patriarhii IerusaIimuluica conduCatori spirituali ai Rusiei in al XVII-lea secol), Ierusalim 1907, p. 77.


Mihail Lascaris In recensia operii lui Milog Weingart, ByzantskéKroniky y litefatufe cirkevn6slovanské, Bratislava, vol. 1-2(1922-1923) ne dà urnatoarea §tire luat6 din opera lui Weingart:

Ty) aLoc-rayb' TO5 pWcro-ou ccú-coxpócropoq 'AX4Cou 1VExce;IXo6t.-K tLere-

cppcfccr01 -0) 1665 ek caccßopoxramilv xpovoypapía. -roi3 AcopoOkou Mo-vet/Coco-lag úrcò TOL "Davog tepotiovdcxou. 'Aperevtou xca CcyLopeE-rou

ALoyucrEou

(Din porunca impsáratului rus Alexie Mihailovici, s'a tradus la1665 in limba slavoruseasc6 Cronograful lui Dorotei al Monem-baziei de cdtre ieromonahul grec Arsenie i aghioritul Dionisie.]

Vezi 'Enerneig irateetag tivavrtvciív anovSein, (Anuarul societ4ii studiilorbizantine), 2 (1925) p. 335-356.

Despre aceastd traducere a lui Arsenie i Dionisie vezi si Philip Strahl,Das gelehrte Russland, Leipzig 1828, p. 207, care mai adaog:1: In der Bibli-othek der geistlichen Typographie zu Moskwa verwahrt man noch bis zurheutigen Stunde das zum Drucke bestimmte Manuscript.

Cronograful lui Cigala.In anul 1637 a apärut o alta cronica, scrisä in limba populara

supt titlul: 1\IL ativo4n4 sLoccp6pcov i.cpropt.&iv apxoplvt) ciTcò xTítrew; x6ouxai. Allyouaa gcoq TY) vi3v L-rxpovía, 7Tept.ixv. a'gTt. xai Ti]v 6.Xoxv.v Ti5ç KO3V-

crTant.vourcaecaq, ypivv Cacò rv ToupxoypaETat.av xat 7Tepi.

13ao-046)v xat TcaTpt.apx(tiv .7T(.7v.; kxuapvirrev 6 xaOsiq TV f3acraef.avxcd Tòv oixotl.LevExòv ,D-p6vov,Sa0!. pacn.Xer.g ist.talKE:Tat. Tip iiipLo-avgn4 Tip crilp..spov. "ETt. sè ITept.6-xet. Tip st,d041, ¶o i3 ócyf.ou ELX66.7Tpou

Tòv Zap..6pip òv [Lecyov, xcd7repi. aykov xai. obtoullevLx&iv 7 cru-v6awv rdyre xcd rcor) xoct xaTec Ti.vcov grvav nept Tç BeveTtaq7c6Te ixTtcr01 xai. 7C6CrOL sol5x/ae4 Tip 6SpLcrav, xod nepi. ócpcputtnw

pacamor, 7caXaTiou, crovazO6vTa. arcò ITQac7)v taToptxiLv pt.6.XEcov

p.sTacppadivTa ç 7c4ip cppc'colv nap& MovcOottou KLyeaccTo5 Kongoo. 'Eve-rtricnv g-ret 1637.

(Noul compendiu de diferite istorii, incepand dela zidirea lumiiajungand panà in anul de fatd; mai cuprinde i cucerirea Con-

stantinopolului, copiata dupa Turcograecia, precum i despreimparati i patriarhi cum au carmuit imperiul i scaunul patriar-hicesc i câi imparati ismailiti au domnit pana astäzi. Mai cu-prinde i discutia Sf. Silvestru cu vrajitorul Zamvri i desprecele 7 sfinte i ecumenice sinoade cand i unde i impotriva cäroras'au facut... i despre Venetia &And s'a intemeiat i cati dogiau stapanit-o i despre boieriile curtii imperiale, adunate dinmulte carti istorice si traduse in limba popularä de catre MateiCigala din Cipru. Venetia 1637)1.

Despre viata lui Cigala avem foarte putine stiri: stim cá a fost parohal bisericii grecesti din Venetia la 1630 (I. Veludis, E224vcov de0o(Wcov Cinotxla

Bevszig, (Colonia Grecilor ortodocsi din Venetia), editia a 2-a, Venetia1893, p. 181), a era mort la 1642 (A. Legrand, Bibliographie hellénique.17 siècle, vol. 3 p. 313, n. 1 0 p. 338) si ea a publicat diferite c6rti decuprins bisericesc, déscrise de Legrand, vezi op. cit., indice).


Continutul Chiar din titlu se vede c'ä Cigala a pus la baz6 a CompendiuluiCronicei sàu Cronica dela 1570, dar si-a permis mai multe schimbäri, adaose

si omisiuni. Cigala, precum ne spune ritos in prefatä care cititor,utilizeaz'ä mai Cu seamä pe cronicarul bizantin Cedren In multepgrti, iar intampldrile politice si bisericesti, incepAnd dela anul1392 le expune dupà Turcograecia lui Crusius, tipdritä la Basella 1584.

Si inteadevär, intercaleazd in Crohica sa buc'áti intregi dupàCedren, traducându-le in limba popularà. Asa de pildä dupä cevorbeste de Nemrod si de Semiramis intercaleazd (p. 17-23imulte pagini despre Saturn, Jupiter, Mercur, ApoIon etc.,luate din Cedren (p. 28-46), ceea ce lipseste in Cronica luiDorotei.

Cigala pune ca bag a istorisirei sale incepând cu anul 1392Istoria politic6 din Turcograecia, pe care o intregeste cu Istoriapatriarhic6 (publicatä de Crusius imediat dupä Istoria politic6),intercalând la datele respective intamplgrile bisericesti de ca-petenie. Vorbind de pildà despre intrevederea care a avut loeintre cuceritorul Mohamet si patriarhul Ghenadie intercaleaza insirul povestirei sale expunerea credintei ortodoxe pe care a dat-opatriarhul In urma cererei sultanului, expunere pe care o ia dinI st oria patriarhic6.

Precum am spus mai sus Cronica lui Dorotei ca si a lui Cigalaporneste dela Cronica dela 1570, iatà de ce in aceste douà crono-grafe g'äsim sute de pagini la fel cuvânt cu cuvant. Dar asernä-narea cea mare intre ele nu se datoreste numai izvorului comunpe care 11 utilizeazd amândoi. Cigala de sigur a avut suptochi si a utilizat cam fdrà jend pe predecesorul s'äu, desitip'área un cronograf pentru a concura tiOritura lui Do-rotei.

Capitolul despre Neoreinduielile bisericefti 11 g'äsim si la Cigala,dar nu in intregime. AnAnuntele despre curtea lui Petru Schiopulsi Tigara, cds6toria aventuroas6 a lui Cantacuzino cu fata Chiajnei,expuse pe larg in Dorotei (si Parisinus nr. 1790) lipsesc la Cigala.Capitolul despre cucerirea Moreei e de asemenea suprimat. Inlocul capitolului despre sinodul dela Florenta, aflat in Doroteisi in Cronica dela 1570, Cigala pune istoricul celor sapte soboareecumenice. Legenda Troadei se aflä si la Cigala, cu singura deose-

CRONOGRAFUL LUI CIGALA 89

bire c5. dupà ea Cigala povesteste si soarta fiec5rui erou (dup5.Cedren) ceea ce lipseste in Dorotei si in Cronica dela 1570'.

Cigala nu se opreste la sultanatul lui Murat al 3-lea (1574)Cu care se incheie povestirea Turcograeciei, ci continuà 0116 lasultanatul lui Murat al 4-lea (1623) p. 469; in lista patriarhilor,ultimul patriarh pomenit e Neofit, fost al Eracliei, (1636), p. 199,In lista sultanilor, ultimul sultan pomenit e Mehmet al 4-lea(1648) p. 189 dupà care se adaogà: TéXoq st7no ccirroxpoc-r6pcov Km-a-ronnuounaecoq, v6ocq Pc4,qq, iscrot, é6occaeucrav elq ockiiv gcoq Tilv mxpoikrocv

kyxpovfav 1650 Cacò XpLcrro5 (sfarsitul impdratilor Constantino-polului, noua Roma, care au domnit in acest oras panà in anulde faVa" 1650 dela Hristos).

Mai sus am spus c5.' cartea lui Cigala a ap5rut la 1637, cumstà pe titlu, si in prefata &Are cititor mai precis: 1637 Mai 12;in prefata prin care Cigala inchinà cartea sa lui Atanasie Vale-rianos II numeste kcotlAcpwq (candidat) propus la scaunul mi-tropoliei Filadelfiei, si stim csai Valerianos s'a numit inteadev5rmitropolit la 1637 in luna Septemvrie 22 2 Va sä." zic6 in titlul avemca an al tipgririi 1637, prefata era scrisd in Mai inainte de con-firmarea mitropolitului. Atunci cum se face cd in text se pome-neste Sultanul Mehmet al 4-lea din anul 1648 si anul 1650 senumeste anul de fat5.? Cum se explicd aceastà contrazicere ?

Se vede c5. Cigala avea gata de tipar cronica sa in anul 1637,dar din imprejurä'ri necunoscute cartea nu s'a putut tipdri. Inanul 1650, cAnd Cigala nu mai trdia (v. mai sus p. 87), manuscrisulsàu s'a dat la tipar, asa cum iesise din mAinile compilatorului,iar la corecturà s'a intregit povestirea, ducandu-se mai departecleat anul 1637, si asa, cred, se explicd de ce nu se potrivesteanul care figureaz6 in titlu si in josul prefetei Cu faptele posterioarepovestite in text. 0 asemenea nepotrivire nu e ceva neobisnuit

1 Legenda Troadei a intrat in literatura romaneascd, nu dupä cum s'asustinut de mai multi savanti prin Cronica lui Dorotei, ci prin aceea a luiCigala, cum vom dovedi in capitolul despre Cronografele romcinegti, v. maijos, p. 92-93.

2 Teludis, XevadfloWla xal yecippara Canfinovra eig rof,g anAa6s2Telag wireo-natrag (Hrisoave 0 scrisori referitoare la Mitropolitii Filadelfiei), Venetia1893, p. 39.

Cigala nu s'apublicat la1637 ci la

1650


pentru teascurile venetdene, cari se §tie Cu ce lipsà de grijà puneauIn circulatie produsele lor. lath" douà cazuri analoage. Am aatataltàdatà c'5" o carte, de§i publicatà de nenunfärate ori inainte de1802, in editia din acest an, ca i in ediiile anterioare, avea intitlu: se publicà fiind inedità pânà acum. Au fost invdtati cari,vdzand acel ineditei Find acum, s'au intrebat nedumeriti cum seexplicd aceastd nepotrivire §i au ajuns la concluzii neintemeiate.Explicatia e foarte simplà: se d5.dea zetarului un exemplar ti-pArit dinteo editie anterioarä care se repeta intocmai impreunäicu acel gratios inedia peinci acum

Cum e cazul cu Cronica lui Cigala, intocmai s'a intâmplatcu editia din 1681. a Cronicei lui Dorotei al Monembaziei. In titlulacestei editii stä ca an al tip6rirei: 1681. dar in corpul cronicei sepovestesc fapte din 1685. Ar crede cineva c5 nu e o istorisire, cio proorocire! i acest caz are aceea§i explicatie: când la 1685 setip6rea o nouà editie s'a dat in mainile zetarului o editie din 1681,dela care s'a reprodus titlul intocmai, iar la corecturà s'au aaugatintregirile cari duceau povestirea pänä. la 1685 2.

A§a dar editda Cronicei lui Cigala, de§i poartà in titlu anul1637, e din 1650. Insist asupra acestui fapt, fiindc6 ne va servimai jos pentru datarea traducerei române§ti a acestei Cronici,despre care vom vorbi in capitolul urmätor.

In Biblioteca Academiei Române (manuscrisul romanesc nr.1828) existd un exemplar tipdrit al Cronicei lui Cigala, chiarexemplarul mitropolitului Dosoftei3, care poartà in titlu: editiaa doua 1650.

Vezi D. Russo, Studii si Critice, Bucure§ti 1910, p. 27 §i 33-34.2 Vezi Const. Sathas, Neocanvoo) 991,1o,loyia, (Literatura neogreac1),

Atena 1868, p. 223. Pe editiile lui Onaavek da,uampoii (Comoara lui Da-maschin), autorul figureazd ca ierodiacon, de§i el in timpul retipAririlor eraepiscop. Se repeta pur §*1 simplu titlul primei editii. Vezi Lambros, N gOg

È2rprouv4pcov, 13 (1916) p. 224.N. Iorga, Istoria literaturii religioase a Romdnilor pcind la 1688, Bucu-

reti 1904, p. 198.Impreun6 cu .Ezívoyng al lui Cigala, Dosoftei a pus sá se lege §i 1Véov

'ExAdytor; din notele sale autografe, aflate pe marginea càrii, vedem caa tradus mult din acea colectie. 'ExX6rov e citat qi de Urechia In ed. luiMiron Costin, 2 p. 175, n. 3.

CRONO GRAFELE ROMANE$TI 91

Ar fi interesant sà se cerceteze in ce legdtur6 stau acesteeditii, cari, dui:4 cum observ ulterior, nu provin din acelas zat,tipografic. Chestia trebue reluat5. i 16murità leggura dintreprima si a doua editie.

Faptul cà Dosoftei poseda aceastd cronicd, in care se and omultime de legende canonice sau apocrife, m'a fAcut sä" cred càmulte din legendele cuprinse intr'insa s'ar putea g6si i in vietilesfintilor compilate de acest prelat 1.

Lista patriarhilor, data' de Cigala in cronograful sdu, a fostrepublicatà cu mici schimb6ri de Filip din Cipru in ChroniconEcclesiae graecae, Francfurt 1679.

Lista aceast6 a lui Filip s'a reprodus de Bandurius in operasupt titlul: Bandurius, lmperium orientale, Paris 1711 lib. VIII.Bandurius a publicat tot acolo impreunä cu lista lui Filip si listalui Cigala. In Magazinul istoric pentru Dacia, 4 (1847) p. 373-374s'a reprodus capitolul despre Patriarhul Nifon, devenit pe urmAMitropolit al Ungrovlahiei, atAt din Cronica lui Filip cat si dinCigala. Editorii Magazinului reproduc dupà Bandurius, care larAndul säu a reprodus dupd Filip si Cigala.

Cronografele româneti.In bibliotecile din tar6 si din strh'inaate se p6streazà o multime

de manuscrise romanesti cuprinzand istoria universalà, asa nu.mite cronografe, in folio mare de sute si mii de pagini, manuscrisecari din cauza volumului lor, poate, au insuflat teroare cercet6to-rilor si au fa'mas pana astäzi aproape necercetate. Primul care avorbit despre un asemenea cronograf (adic6 istorie universalà) afost Cipariu 2. Descriind un astfel de manuscris, Cipariu credea

Iulian $tefdneseu, in recenta sa lucrare: Legendele despre Sf. Constan-tin In literatura ronulnel, publicatd in Revista istoricti romdrul, 1 (1931) p.251-297), a dovedit, fàrà replicä posibild, cd atAt Cronica lui Dorotei alMonembaziei cAt i Cronica lui Cigala au fost utilizate de Dosoftei in Viata

petrecerea sfintilor, Iasi 1682-1686, ($tefAneseu, loc. cit. p. 265-266).2 Tim. Cipariu, Crestomatia sau analecte literarie, Blaj 1858, p. XXXI

XXXII.

LegendaTroadei

92 STUDII ISTOR10E GRECO-ROMANE

cà el s'ar fi scris in anul 1636, gresit insä cum vom vedea mai jos.Un al doilea cronograf romanesc, aflat in biblioteca muzeuluiHohenzollern din Sigmaringen, a fost semnalat de romanistulEL. Schuchardt in Zeitschrift f. rom. Philologie, 1 (1877) p. 484.Schuchardt ne asigurà cä acest manuscris e o traducere ro-maneasc6 a Cronografului lui Dorotei, arhimandritul Monem-baziei, fäcutd in a doua jumätate a secolului XVII. Cuvântularhimandritul e gresit in loe de mitropolitul Monembaziei. Inanul 1894 s'a atras atentia invätatilor sträini asupra cronografelorromânesti, când M. Gaster, descoperind inteun cronograf manu-scris aflat in posesia sa (nr. 12) legenda Troadei, a tradus-o dinlimba romand in limba germanä si a publicat-o in ByzantinischeZeitschrift, 3 (1894) p. 530-552. In anul urmätor, invätatul germanK. Praechter a publicat in aceeasi revistä, 4 (1895) p. 520-535originalul grecesc al versiunei românesti, publicatä de Gaster,original care se Old inteun manuscris din Berna.

Dar intre traducerea româneasc6 si presupusul original gre-cesc sunt multe deosebiri, pe cari Praechter le pune pe seamatraducätorului si a copistilor, cari, precum se stie, nu prea respectäizvoadele lor. Putin timp dupà aceasta, invätatul rus T. Istrin,si dupà el acelasi Praechter (revenind asupra pärerei sale), auardtat cä prototipul versiunei românesti e Cronica lui Dorotei alMonembaziei cu care ea se apropie mult mai mult, decat cu codexBernensis j. i cu toate c6 noul prototip se asemäna cu versiunearomânä, totusi rämäneau multe deosebiri pe cari acesti invätatile puneau in spinarea traducätorului si a copistilor.

Legenda Acestor invätati le-a scäpat din vedere Cronica lui Cigala,Troadei dui:4 dupà care e tradusä aproape cuvânt cu cuvânt versiunea romänä

Cigala a legendei Troadei. Prin aceastä constatare cad toate presupu-nerile si explicatiile mai mult sau mai putin ' ingenioase ale luiGaster, Praechter si Istrin. Toate omisiunile, greselile si ampli-ficdrile pe cari le constatä Praechter si cautà sä le explice admitändun intermediar slay 2, sau utilizarea pe MO Dorotei si a lui

i Archiv für slavische Philologie, 17 (1897 p. 416 , 429; Turnalul Mini-sterului (rus) al Instrucliei Publice 1896, Noemvrie, p. 1-12; ByzantinischeZeitschrift, 8 (1899) p. 328-346.

2 Byzantinische Zeitschrift, 8 (1899) p. 329.

CRONO GRAFELE ROMA.NEUI 93

Cedren 1 etc., nu se datoresc nici intermediarului slay, nici luiCedren: ele existä intocmai In adeväratul prototip grecesc, InCronica lui Cigala. Asa de pildà, aktoria lui Paris la cetateaSidona la Proteu, impAratul Egiptului, numärul (24) al oamenilorimplatofati ascunsi in calul de lemn, soarta eroilor dupà räzboiu,se aflä toate In textul lui Cigala si nu e nevoie sä le cäutäm In in-termediare slavonesti sau bizantine 2.

Aceeasi confuzie au produs si deosebirile existente intre cro-nografele romanesti, de cari s'au ocupat Sbierea, Gaster §i Iorga!AM sä ajungä la rezultate multumitoare. Mai pe larg s'a ocupatde aceastä chestie Gaster care constatänd deosebiri insemnateIntre diferitele tipuri de cronografe românesti, sustine cà ar fiavut loe o amestecare intre ele si cà versiunea românä ar prezintao found bazatä pe redactiunea greceasc6 dar amplificatà cu ele-mente slave; mergänd si mai departe, Gaster spune eh' n'ar trebuisà däm crezämänt vorbelor traducätorului Neculae sin Mihalachecare afirmd cà a tradus un cronograf din limba greac63.

Problema cronografelor e mult mai simpld cleat s'ar crede.Avem trei tipuri de cronografe in limba romänä traduse din limbagreacd, unul dupà Dorotei, celälalt dup61 Cigala si un al treileatip si cel mai räspändit dupä Dorotei contaminat cu Cigala. Prinaceastä constatare toate nedumeririle se desleag6 in mod foartefiresc.

Manuscrisul Academiei Române nr. 86 care e cel mai vechiudin tipul Cigala are ca titlu:

« Strängere noud sa chiamä cartea aceasta, intru care suntscrisä multe istorii luate i adunate de Intru multe cärti ce spuneIntru insä, dela zädirea lumii panä Intru aii cesti mai de apoide pre acmu, i pentru linpäratii crestinesti si blagocestivi cum

Loc. cit, p. 332.2 Vezi Cigala, p. 244, 250, 251-254 ; Praechter, loc. cit., p. 332 si N.

Cartojan, Legendele Troadei In literatura veche romiineascil, in Memoriile Acad.Rom., ser. II, sect. lit., 3 (1925) p. 65 67 si addenda et corrigenda delasfarsit (nepaginat).

Gaster, Geschichte der rumiinischen Litteratur, in G. Gröber, Grundrissder romanischen Philologie, 2. Band, 3. Abteilung, Strassburg 1901, p.288 i 380-381.

CigalaDanovici

94 STIJDII ISTORICE GRECO-ROMANE

au imparatit si pentru patriarsii Tarigradului pre rand care cums'au cumpRat viata si scaunul, si Imparatii si patriarsii; asijdereaspune si pentru cum au luat Turcii Tarigradul dela imparatiicrestinesti, si catä" robie si stracare au fäcut Turcei in Tarigrad,si apoi cati imparati Turci au imparatit pana precum anume scrisisi izvoditi de Inteo carte ce sa chiama Turcogretiia, care carteeste scrisa In limba arapasca si turceasca cu slovele grecesti;asijderea mai este inteaceasta carte scrisa si despotatia svântuluiSelivestru, Papa de Ram, &and au avut pricina Cu Zamvri Jidovulvrajitoriul si Cu altdi... 1, scrisa de si plecatu tuturorntrasco Danovici, ce am fost odata suptu vlastiia luminatei siblagocestivii domniei Moldovei logof at al treilea si gramatic de

scrisoare greceascii, de ce am salit si am trudit de am scris aceastacarte la viata mea, pentru folosul tuturor ».

Precum se vede din acest lung titlu, cronograful Danovicie tradus dupa Cigala.

Traducatorul amplificg, sau da explicatiuni cari arata nivelulculturei sale; el ne spune ca Turcograecia lui Crusius, in care sepovesteste viata Grecilor aflati supt jugul turcesc, e o carte ail-peasc'a scrisa Cu slove grecesti I

In realitate Turcograecia e scrisa in limba greac A, dar cuprindesi marturisirea de credinta ortodoxa, pe care patriarhul Constanti-nopolului Ghenadie Scholarios a dat-o in scris in limba greacacuceritorului. Aceasta marturisire de credinta, tradusa in limbaturco-araba, a fost publicata cu slove grecesti de Crusius in Turco-graecia, p. 109-119, impreuna Cu textul grecesc. Traducàtorulroman generalizand, fiind influentat si de titlul Turcograecia,spune In titlul versiunei sale ca." Turcograecia este scrisa in limbaardpeasca si turceasca cu slovele grecesti.

Intocmai cum in versiunea romana lista patriarhilor mergepang. la 1636 (folio 436) pe cand povestirea faptelor sultanilorOda' la 1624 (folio 393), cronicarul declarând ca face conet(sfarsit) cu impärälia lui Murat al 4-lea, lasand altor istoricisa povesteasca restul, asa si la Cigala lista patriarhilor se ispraveste

, Manuscrisul fiind rupt, o mare parte din titlu nu se poate citi; veziI. Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti din Biblioteca Academiei Ro-mâne, Bucure§ti 1907, vol. 1 p. 181-192.

CR ONO GRAFELE RO MANE $TI 95

cu 1636 (p. 199), ultimul sultan pomenit e Murat al 4-lea sipovestirea domniei sale se ispräveste cu declaratia : TÓC xocTop-

06(.tcc-rerc -mu Elval. TÓCSCC 67-co5 8các auv-rotdocv ciccptvco vác Tác ypcqouv oti.ce

ia-ropcoypeupoc xoci BE) 7cocc7) -r6Xoq (p. 469) (isprävile lui suntasa de multe inat ca sä fiu scurt las sä le povesteascA istoriciiviitori si pun sfArsit aci) 1

Anii pAnà unde se duce sirul povestirei nu trebue sä-i 1u4mca un terminus post quem ca sà datäin versiunea româneascd.Aceste date Bunt ale originalului grecesc, asa inat gresit credeCipariu cà Cronograful Danovici s'ar fi scris in anul 1636, luAndu-sede singur dupä anul 1636 din lista patriarhilor. Cum putea tra-ducerea sä se facä la 1636, and originalul, dupä cum am väzutmai sus, s'a dat la tipar abia la 1650?

Acest tip Danovici a fost foarte räspAndit In Iarà i majori-tatea manuscriselor pästrate sunt copiate cu mici deosebiri dupàel. In multe se constatà o modernizare a limbii, lucru obisnuit,and e vorba de cArti de felul acesta.

Tipul Dorotei 11 gäsim in inanuscrisul Brancovici, descris deAron Densu§ianu in Revista criticei-literard, 4 (1896) p. 305-319.Acest manuscris cuprinde inteadevär o traducere a Cronicei luiDorotei al Monembaziei (ceea ce n'a observat Densusianu) supttitlul: Cronograf, adicei letopiset ce AI zice scrierea anilor, carespune istorii frumoase alese din Biblie Encepand dela izvodirealumei. Manuscrisul s'a scris, dupà cum spune Densusianu, intreanii 1686-1715, ibid., p. 306.

TipulDorotei

In manuscrise de tipul Cigala-Danovici gäsim dup5. cucerirea DeosebiriTroadei (sau pe la sfarsitul Cronicei) soarta eroilor « cari au fost intre Cigala

adunati la cetatea cea mare a Troadei» (Cigala, p. 151, Danovici, Dorotei

fol. 408 din manuscrisul 86 al Acad. Rom.), ceea ce lipseste intipul Dorotei. Evenimentele, incepAnd dela anul 1392 in tipulCigala-Danovici, se dau dup5. Turcograecia lui Crusius, pe andIn Dorotei se 016 o redactiune Intru atva deosebitä. Danovici

Vezi M. Gaster, Chrestonqie romiin'd, Leipzig 1891, vol. 1 p. 150 siN. Iorga, Istoria literaturii ronulne In sec. al 18-lea, Bucurqti 1901, vol. 1p. 85, unde se reproduc Ortile respective din versiunea roman'ai.


dupa Cigala da istoricul celor 7 sinoade, pe cand in tipul Doroteilipsesc cele 7 sinoade, se afla 'Mg in schimb istoricul sinoduluidela Florenta. In tipul Dorotei exista un lung capitol despre cu-cerirea Moreei de &Are Frânci, ceea ce lipse§te la Cigala-Danovici.Pe la sfar0tul povestirei sale propriu zisa (p. 439-453), tipulDorotei are un capitol : 'AxocTarsTaalca eig koala-fay (Neoran-duieli biserice0i) in care se expune starea de atunci a bisericeise vobe§te pe larg despre Petru chiopul i curtea sa. In tipulCigala capitolul despre Neorânduielile biserice§ti e prescurtat, iaramanuntele referitoare la Petru chiopul lipsesc cu totul.

Deosebiri In- Acestea sunt, printre altele, trasaturile caracteristice, caritre original deosebesc cele cloud tipuri. Dar traducatorii §i copitii, dupà

traducere obiceiul lor stravechi, 0-au permis multe schimbäri: dislocäri decapitole, adaose sau omisiuni de tot felul. In tipul Danovici lip-se§te capitolul despre intemeierea Venetiei 0 lista dogilor (celputin in manuscrisul 86 al Acad. Rom.), care exista in originalulgrecesc, revin insa in schimb la srar0tul versiunei Danovici In-vataturile lui Vasilie Macedoneanul, cari lipsesc in prototipul Cigala

cari sunt luate din alte manuscrise miscelanee (fol. 419 din manu-scrisul Acad. Rom. nr. 86). Capitolul despre soarta eroilor legendeiTroadei e dislocat: in Cigala se afla la rand dupa zisa legenda(p. 251), in traducerea Danovici s'a mutat dupa capitolul boieriileîmpáráiei Grecilor (f. 408).

Contaminare i lucrul care a incurcat mai mult pe cercetätori: inceputulDorotei cu tipului românesc al lui Danovici ca i unele parti din textul cro-

Cigala ti-pul Danovici nografului prezinta o contaminare intre Dorotei 0 Cigala. Tra-

ducerea tipul Danovici concorda la inceputul ei nu cu Cigala, cicu Dorotei i numai dupa multe pagini se reia traducerea literaladupa Cigala. Despre contaminarea intre Cigala 0 Dorotei In ver-siunile lor romane§ti ne va ldmuri mai amanuntit Iulian tefa-nescu prin lucrarea pe care o va publica in curand despre Crono-graf ele romanesti.

Legende bi- Prin traducerea acestor doua cronografe au intrat in literaturazantine In romana o multdme de povestiri i legende apocrife bizantine, carilit. românä au fost foarte gustate, precum arata numärul mare al manuscri-

selor in cari le intalnim. A§a d. p. legendele despre Constantin celMare (Cigala, p. 199), despre intemeierea Constantinopolului (p.

CRONO GRAFELE ROMANESTI 97

204), prorocirea misterioasei a lui Constantin cel Mare despre cei-derea Constantinopolului (p. 525), Pi* fi prosopografia MaiceiDomnului (p. 262), intrevederea Sibilei cu Solomon (p. 102), dis-putqia lui Zamvri Jidovul cu Silvestri', Papa dela Reim (p. 470),legenda Evdochiei cu meirul (p. 264) prin traducerea cronografelorau trecut 0 in literatura romänä.

Dupg ce am constatat prototipurile cronografelor române0i,e lesne sä precizdm dacä o legendà, aflatä intr'un cronograf ro-mânesc, e de provenientä bizantinä, sau dacä a intrat pe altä cale.N'avem deal sä recurgem la prototipul grecesc, 0 dacä o gäsimacolo 0 constat4m cä e vorba de o traducere, nu rAmâne nicioindoialà despre obar0a ei. A§a dar gre§qte Gaster and crede c'äräspunsurile date de oracolele din Memfis 0 Delfi lui Farao 0impäratului August sunt de provenientä slavä 1. Ele Bunt tradusecuvânt cu cuvânt dupà Cronica lui Cigala (p. 52 0 262) 0 seaflä amändouà in manuscrisul 86 al Acad. Rom., la f. 412.

Observ in treacät cA descrierea Efodului (Efud In manuscriseleromäne0i) 0 explicarea pietrelor scumpe de pe el, care se OAIn cronograful romanesc tip Danovici (fol 57r-57v), dupäCigala (p. 68), nu e prima urmä a Lapidarului in literatura ro-mänä, cum crede Gaster 2, cäci 11 intalnim mai inainte si multmai pe larg in Pravila lui Matei Basarab, tip6rità la 1652e.

Mentiune se face de Efud 0 in Invätäturile, atribuite lui Neagoe,p. 22-23, Bucure0i 1843.

Gaster gre§e§te de asemenea CAI-1.d admite cd unele din legende Pärti din(cele referitoare la Sf. Constantin de pild6), cuprinse In crono- cronograf ca

grafele române§ti, sunt serien i aparte, pe cari compilatorul crono- scrieri 'ride-

grafului român le-a intercalat in cronica sa prescurtändu-le 4.

pendente

Comparänd textul românesc cu Cigala gäsim c6 0 aceste legendesunt traduse dupà prototipul grecesc 0 c'd dimpotrivä ele s'auextras din cronograf si au circulat pe urmä ca serien i aparte, ampli-

' M. Gaster, Geschichte der rumanischen Litteratur, p. 400.2 M. Gaster, op. cit., p. 399.8 Ed. Bujoreanu, p. 440-441.4 M. Gaster, op. cit., p. 380-382.

7

Efod §i.Lapidarul


ficAndu-se uneori de copi§ti-preluerdtori. Ala de pildà revin desca scrieri independente Istoria Troadei, Legendele referitoare la Sf.Constantin, Boieriile curfii bizantine, etc.

Pentru manuscrisele cari cuprind Istoria Troadei ca scriereaparte vezi N. Cartojan, Legend ele Troadei in literatura vecheromeineascii 1 La pag. 95-128 a studiului s'an, Cartojan aratä ca*versiunea romAna a legendei Troadei a fost influentatà §i de untext occidental pe care prelucrAtorul roman 1-a utilizat printr'unintermediar grecesc.

In articolul sAu: Legende despre Sf. Constantin in literaturaromeinä, publicat In Revista istoricei romeina, 1 (1931) p. 251-297,retipdrit §i aparte, Iulian $tefiinescu arata (p. 265-266) ca Do-softei In Vietile Sfintilor a utilizat §i Cronografele lui Dorotei §iCigala.

Manuscrisul Acad. Rom. nr. 1433 românesc cuprinde Viaaprea marelui Constantin Empeiratul Tarigradului i soborul legiicreftinegti.

Despre Legenda Troadei din Codex Voileanu §i. din CodexConstantin Popovici vezi mai jos.

Micul tratat de istorie a Venetiei care se aflà in Cronica Bran-covici fol. 333-338, descrig de Aron Densusianu in Revistacriticei-literarei, 4 (1896) p. 306 supt titlul: Pentru ca sit' se ftie de ceinds'au zidit vestita Venefie fi Ai printipi, adecei domni, au fost Oaacum, trebue s6 fie capitolul despre descAlicarea Venetiei, cuprinsIn Cronica lui Dorotei (p. 532-538 ed. din 1818, §i In Cronicalui Cigala).

A§a dar incercarea lui N. Iorga 2 de a atribui acest tratat luiConstantin Cantacuzino Stolnicul # care ca student era pe atuncila Venetia §1 care a purtat §i pe urmA o deosebitä atentie lucru-rilor venetiene » este evident gre§ità.

Iorga revine In Istoria literaturii romeinefti, ed. 2, Buc. 1928,vol. 2 p. 187 §i sustine iaräli paternitatea lui Constantin Canta-cuzino Stolnicul. Dar manuscrisul descris de A. Densu§ianu nue altceva cleat Cronograful lui Dorotei al Monembaziei §i pove-stirile enumerate de Densu§ianu §i Iorga din acel manuscris:

' Memoriile Academiei Romdne, sect. lit., ser. III, 3 (1925) p. 77-78.' .Revista istoricit, 3 (1917) p. 23-24.

CRONO GRAFELE ROMANE $T1 99

ctind au luat Grecii (citeste FrAncii) Morea, loan Paleologul qiSinodul din Florenta, luarea Budei (citeste Brusei) de Turci, transla-fiunea oaselor lui Constantin cel Mare, nu sunt serien i aparte, cicapitole cari revin la ränd in Cronica lui Dorotei 1!

Dar nu numai in literatura popularà au trecut legende i Po- Radu Po-vestiri bizantine dela cronograf ele grecesti; Cronica dela 1570, pescu i cro-

adic6 Dorotei si Cigala, de sigur au fost utilizai i de cronicarii nica dela1570

romani. In Conyorbiri literare, 48 (1914) P. 1085 1092 si1254-1270 Al. Vasileseu a publicat un articol, in care cautd sädovedeasc4 c6 Radu Popescu in Istoriile Domnilor T iirii Romtinegi(atribuite färä temei lui Constantin Filipescu) a utilizat Istoriapoliticii in forma Turcograeciei. Asemänarea textului romenese cucel grecesc in multe pärti nu se poate tägklui. Dacä ar fi cu-noscut insä intreagd literatura respectivä, adic6 Cronica dela 1570in diferitele ei redactiuni, pästrate in manuscris i tipäriturile luiDorotei i Cigala, Vasilescu ar fi ajuns la rezultate mult mai in-temeiate. Dorotei sau Cigala dau in multe pärti un text mai apro-piat de Radu Popescu, cleat Istoria politick ceea ce dovedestec4 Popescu a avut in mang o altà redactiune a Cronicei dela 1570.Poate Codex Harleianus 5742 §i Parisinus 1790 ar deslega che-stiunea aceastä, colationându-se cu textul cronicarului romän. Inonce caz, chestia trebue reluatà i studiatà in tot complexul ei.

Inainte de Radu Popescu se vede c'ä Minn Costin a utilizat un Cronografulcronograf grecesc 2. Cronograful, (pe care Urechia nu 1-a putut utilizat dedescoperi i spune eä. ceva informatiuni analoage se aflä la Hal- Miron Costincocondil), la care se referà Miron Costin e cronica noasträ; pasajulrespectiv se aflä in Turcograecia p. 3, Dorotei p. 402, Cigala p. 416.

Manuscrisele cronografelor romänesti sunt foarte numero ase i Manuscriseleräspandite in tarà i in sträinätate. Trei poseda M. Gaster la cronografelorLondra 3. Unul e in biblioteca Hohenzollern in Sigmaringen românesti(Zeitschrift f. rom. Philologie, 1 (1877) p. 484). Unul e in Biblio-teca nationalà din Paris. nr. 4 fondul valah, descris de Ovid Den-

1 Vezi Dorotei, (ed. 1818), p. 460, 490, 531, 538.Vezi editia Ureehia, p. 419.

3 Gaster, Geschichte der rundinischen Litteratur, p. 288; astäzi In Biblio-teca Academiei Române.

7.


su0anu in Revista criticii-literarcl, 3 (1895) p. 286, 0 de C. C. Giurescuin Revue historique (Bucure0i), 2 (1925) p. 46-50 0 in bro§uráaparte supt titlul: Les manuscrits roumains de la BibliothèqueNationale, Paris 1925, p. 8-11. Un manuscris se and in BibliotecaSeminarului dela Socola, 14., (A. Densu0anu, Istoria literaturiiromeine, ed. 2, p. 227 n. 2). Unul se 06 la Galati (Xenopol-Erbi-ceanu, Serbarea fcolarei, p. 277 (tip Danovici). Unul a lost in po-sesiunea lui Aron Densu0anu (Revista critidi-literarei, 1 (1893)p. 95 0 4 (1896) p. 307-319 (tip Dorotei). Un alt manuscrisdin secolul al XVII-lea e descris in Convorbiri literare, 29 (1895)p. 657-663 de Mihail V. Demetrescu; cf. §i Arhivele Olteniei, 2(1923) p. 347-353.

Manuserisele Cele mai multe se allá in Biblioteca Academiei Române Nr. 48,

Bucgti din Niciunul din cronograf ele române§ti nu e publicat Ora acum.Cronografe Párti din ele au publicat: Gaster in Chrestomatia românei, vol. 1publicate p. 145 0 311, vol. 2 p. 70. M. Voileanu in cartea intitulatá :

Codicele M. Voileanu, Sibiu 1891, a publicat Legenda Troadeidupá un manuscris din 1748 p. 25-44 (tip Cigala-Danovici) .Leca Morariu a publicat o versiune necompletà intru cátva deose-bità de a cronografelor supt titlul: Reizboiul Troadei dupá codicelePopovici (1796), Cernáutd 1924. Leca Morariu n'a cunoscut editialui Voileanu 0 de aceia sustine cà publicatia lui « ar da primultext de felul acesta publicat in române§te » p. 36. Vasile Grecua publicat dupá manuscrisul 86- fol. 115 Legenda Maicii Dom-nului in Calendarul Glasul Buco vinei, pe anul 1921, p. 145-148.Ovid Densu§ianu a publicat extrase in Revista criticei-literarci, 3(1895) p. 286-298 (Dupd Parisinus 4 fond valah, tip Danovici);Aron Densu§ianu in Revista critica-literard, 4 (1896) p. 307-319,(tip Dorotei). M. Demetrescu, Convorbiri literare, 29 (1895) p.657-663 §i Arhiva Olteniei, 2 (1923) p. 347-353.

In Convorbiri literare, 64 (1931) p. 916-919 E. C. Gaigorapa publicat supt titlul: Din Cronografe, Legenda Sf. Sofii, dupäun manuscris tip Dorotei, care a fost in posesia cunoscutuluibibliofil N. Istrati, manuscris aflat astázi in Biblioteca Acad. Rom.supt nr. 86 fondul românesc.

Acad. Rom. 86, 108, 116, 166, 344,1466, 1469, 3450, 3456,

402, 505, 587, 595, 763,3517, 3527, 3556, 3796,

772,4243,

938, 1414,4478.

Poeme greceti intru slava luiMihai Viteazul,

Faima lui Mihai Viteazul In strdinátate1.Faptele m'Arele ale lui Mihai Viteazul au stArnit admiratia

lumii intregi §i in special a lumii elenice, i totu§i lucru straniuIn propria sa tard, Mihai n'a fost iubit de boierimea pe care oducea necontenit in ràzboaie färd voia ei, n'a fost popular printre-t,dranii care au avut mult de suferit din cauza acelora§i räizboaie.Iatà motivul pentru care nu e pomenit timp de douà secole debalade i pove§ti populare române§ti dup6 cum s'ar fi cuvenit 2.Cântece nu tocmai vrednice de faptele viteazului cdpitan sealcauiesc dupà moartea lui cum e de pildà cantecul cules, saumai bine zis ticluit, de Alecsandri:

Auzit-ati de un OlteanDe un Oltean de un CraioveanCe nu-i pasa' de Sultan?Auzit-ati de-un MihaiCe sare pe septe caiDe striga Sultanul vai? 3.

Dimpotrivil printre Grecii contemporani figura lui uimitoare Grecii speraa fost foarte popularà i apreciatà dupà merit. i nu numai muza in ajutorul

popularà greceasc6 i-a cântat vitejiile, ci i poeti improvizati' cului Mihai

' pentru scutu-rarea jugului

filmes('3 Din Cursul de Istoriografie greco-romAnk tinut in anui 1919-1920,

cu adnotari i adaose posterioare.z N. Iorga, In Neamul Romdnesc, 9 Decemvrie 1919; Al. Iordan, Mihai

Viteazul In folklorul balcanic, Bucuresti 1936, p. 4 (extras din Revista isto-rica- romdnd, VVI (1935-1936).

Poezii populare ale Romcinilor adunate de V. Alecsandri, Bucuresti1908, partea I p. 163, nr. 53; cf. si I. Sbiera, Miscari culturale Siliterare la Romdnii din std nga Minara, Cerna'uti 1897, p. 274.


putin talent dar cu multà admiratie, au incercat sà eternizeze inversuri grecesti epopea de scurta durata a viteazului voevod.ceva mai mult: a fost un moment cand Grecii au crezut ca, prinajutorul lui Mihai Voda, ar putea scäpa de jugul turcesc, ar putearecuceri Constantinopolul cu Sfanta Sofie i reconstitui imperiulbizantin. Cad dela caderea Constantinopolului pana la 1821 Greciiniciun moment n'au pierdut nadejdea cà vor scutura jugul turcesc.Timp de trei secole revolutiunile s'au tinut lant cateodata im-provizate i cu caracter local, altadata pregatite timp indelungat

cu ramificatdi atat printre raiaua din Turcia cat i printre Greciidin strainatate. Unele din aceste revolutiuni au foot provocate

sustinute cu ajutorul moral si material al unor puteri mari, saual unor pretendenti seriosi sau aventurieri, vanätori de tronuri.Toate insa au fost inabusite in sange i platite scump cu floareapopulatiei grecesti masculine si femenine; caci ecatombelor, caricadeau in lupta, le urmau de obicei alte ecatombe: once ras-coala, once lupta aducea dui:4 sine masacre de femeicopii.

Putin dupa suirea lui Mihai Viteazul pe tronul färii Roma-nesti (1593-1601), Grecii de pretutindeni, afland izbanzile luiimpotriva paganilor, incep indrepta privirile spre el ca spreun mantuitor.

Viata Grecilor devenind din ce in ce mai greu de suportat dincauza diferitelor asupriri i in primul rand din cauza tributuluiimpus patriarhiei i mitropoliilor din imperiul turcesc, prelatiigreci viziteaza Rusia, Principatele dunarene si Europa occiden-talä cerand ajutor banes° pentru alinarea nevoilor ion apasatoare.In peregrinatiile lor in tarile crestine, aceste pasari calatoare,zugravind cu culorile cele mai negre starea crestinilor din Turcia,cer alaturi de ajutor banesc i interventia potentatilor din Apuspentru scuturarea jugului musulman. Interesul lor era, fireste,sa prezinte cat mai usoara aceasta scuturare ca sà ajunga la scopuldorit. Cu izbanzile lui Mihai Viteazul s'a prezentat un nou prilejbinevenit ca sa se castige interesul Apusului, si din multipleleapeluri facute de orientul crestinesc, constatam marile sperantepe cari le-a desteptat Mihai.

Lasand la o parte repetatele incercari mai vechi de eliberarede supt jugul turcesc al Grecilor, pe cari le arafa" Const. Sathas

FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN STRAINATATE 105

In Tovproxectzowtivri E22cig1, relevez pe cele Intamplate imediatinainte i dupä apariIia lui Mihai Viteazul.

In preajma anului 1600 lui Dionisie, Mitropolitul Larisei, i se Dionisie aln'ame cà sunt imprejurarile prielnice pentru eliberarea Grecilor Larisei

si se pune In capul unei miscäri revolutionare In Grecia, ama-nuntele careia nu ne prea sunt cunoscute 2 Din documentelepastrate stim numai ca incercarea sa, insuficient pregatita, a datgres, i Patriarhia din Constantinopol s'a vazut nevoita s'a' cate-riseasca pe rasvratitul prelat, care a reusit s'a se refugieze In strai-natate 3. Din actul de caterisire reiese cà Dionisie, punand la caleaceasta razvratire impotriva stapanirei turcesti, a prilejuit moarteamultor laici, preoti i arhierei, reusind el sà se pue la adapost,fugind in strainatate. Cuprinsul actului se confirma si din alteizvoare care ne dau i alte amanunte: Dionisie a fost alungat dinscaun de Turci, cari l-au Invinuit ca avusese intelegere cu MihaiVoda i ea i-a trimes bani. Aceeasi vind au dat-o si altor mitropolitimai insemnaid precum i lui Cantacuzino, care a fugit impreunacu alti banuiti. Dionisie al Larisei dupd caterisire s'a dus la Roma,unde s'a aratat favorabil unirii bisericilor si a tratat cu catoliciipentru eliberarea Greciei 4. Din cele relatate "mai sus reiese ciar

Const. Sathas, TovexaxQazov,ubun laroetx6v SoKutov neel zcro 2zekdnoztvatv zof, deco,aavtxof) Cvyof, Inavaazdaeao T0f) illnytxott3 éVvovg (1453-1821)(Grecia supt jugul turcesc, schità istorica despre revolutiile pentru scutura-rea jugului turcesc ale poporului grecesc (1453-1821), Atena 1869, 666 p.

2 Despre Dionisie al Larisei i razvrAtirea sa vezi: Maguov iseopordzovAt5yog aznAtrevrtxòç xard 41°2,w:doy zar) intx).770évrog Exv2oadTov (Cuvant devestejire al lui Maxim ieromonahul In contra lui Dionisie, supranumit Schilo-soful) de D. Sarros, In revista 'Hnetecaroset zeovtxd, (Cronica epirotich"), 3(1928) p. 169-210. La p. 178 si 186-187 Sarros dà bibliografia referitoarela Dionisie al Larisei. Mitropolitul Paramitiei Atinagoras, Atortiatog Exylóao-svog, (Dionisie Schilosoful) in aceeasi revistà, 6 (1931) p. 10 22. Acelasi,'O Aaelaang Atortlatog ô Exv16ao(pog, (Dionisie Schilosoful al Larisei), Sa-lonic 1935. Hrisostom Papadopulos, 'O Aaelaang Atortíatog B' ô o q,126aoTog »

x2evaaroc6k btosbleeiç o ay,w126aoTog », (Dionisie al 2-lea al Larisei, «filosoful»,in rnod badjocoritor supranunait schilosoful In ..Thicie...a xeovtxd, 8(1933) p. 150-188.

Actul de caterisire din 1601, Mai 15, s'a publicat In revista 'ExxAn-ataastx?) 'A240eta, 2 (1881-1882) p. 780, de unde s'a reprodus de D. SarrosIn revista 'ThretQcortxec xeovtxd, 3 (1928) p. 178-179.

4 Golubev, Petru Kiev 1858, p. 179-181 (In ruseste), citatde P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti 1936, p. 50.

106 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÄNE

cà actul publicat In Hurmuzaki Documente, (vol. 12 p. 907 908nr. 761) prin care crestinii din Tesalia, Epir, Macedonia si toat6Grecia, adresAndu-se &Are un prea fericit pdrinte ci stet' fä'ràa indica numele lui, 11 Indeamn6 a conduce miscarea lor de eli-berare i cu acest prilej pomenesc de ràzboinicul Mihai, acest act,zic, trebue s4-1 punem In leg6turà cu rdsvrdtirea pug la cale deDionisie al Larisei din anul 1600. Din cele spuse mai sus, dupgactul publicat de Golubev se vede ciar eh' Dionisie era In lnt,elegerecu Mihai; pe de alta parte acel prea fericit pärinte i stApan,c4tre care se adreseaz6 actul publicat In Hurmuzaki Documente,nu poate fi cleat Papa, la care s'a refugiat Dionisie dupà esuareamiscàrii intreprinse 1

Prelati greci Isprdvile lui Mihai Viteazul au avut rdsunet si In Germania.duc faima lui Lui Martin Crusius i se releveaza vitejiile lui de Grecii cari 11 vi-

Mihai in ziteazà, cum sunt de pildä mitropolitii Ieremia al Pelagoniei siOccident Atanasie al Ohridei 2.

N. Iorga crede ca probabil (Hurmuzaki Documente, vol. 14, partea 1 p. 109,nr. CCVI ; Hurmuzaki Documente, 12 p. 908, nr. MCCLXI i Byzance aprèsByzance, Bucuresti 1935, p. 148), ca acel prea fericitul parinte i stäpancaltre care se adreseaza Grecii e Ralli Paleologul, Mitropolitul Tarnovei dinBulgaria. Dar titulatura prea fericit (In textul original Moomptdrsorrog) nu seda. mitropolitului Tarnovei. Cred ea' Grecii se adreseaza Papei, pentru carese potriveste titlul de prea fericit. Avem de altfel si o alta scrisoare, adre-sata Papei i iscalin de mitropolitii de Ianina i Arta, in care Papei i sedà titlul de prea fericit. Vezi scrisoarea publican.' In Const. Sathas, Tove-xoxQaTovitévn 'Back (Grecia supt jugul turcesc), p. 208. [Si Atanasie Patellaros,fost patriarh ecumenic, da Papei, inteo scrisoare din 1636, titlul de Maxce-ptcfncerog, vezi Georg Hofmann, Griechische Patriarchen und römische Plipste2,2: Patriarh Athanasios Patellaros, Roma 1930, in Orientalia christiana,vol. 19 partea 2 nr. 63]. Si inteadevar dupä protocolul admis In biserica orto-doxa titlul care se da Papei e McocapLd.nccrog (prea fericit), vezi G. Rain si M.Potli, Zövraykca urn' 8elaw xal ice-do ;caveman', Atena 1855, vol. 5 p. 497.

[2 Aci manuscrisul se intrerupe. Capitolul in care s'ar fi aratat cumispravile lui Mihai Viteazul au avut rasunet in Germania nu s'a redactat.In cele ce urmeaza dam materialul pe fise, referitor la acest capitol:

Ìepeplaç MaxeSc'ov, 1./.71-cporcoMs-tx IleXaymtag xat IlepXcearou, ales In anul1585, a fost la Ttibingen In anul 1587, vezi P. Zerlentis, Zyttscaíptara TleelE227,vcov Teo" v Maerlvov Keovalov L'ovrpsoccit'v xeovocciiv, Atena 1922, p. 21

23. Cf. i P. Legrand, Une bulle inédite de Gavriil Patriarche d'Achride,publicatd In Revue des études grecques, 4 (1891) p. 182 188 0 In Mc);Èanvopvlyuov, 15 (1921) p. 138-140.

FAIMA LUI MIHAI VITEAZUL IN STRAINATATE 107

Dintre prelatii greci care au intrat in leggturà cu Mihai Viteazul Dionisie al§i 1-au ajutat cu vorba i cu fapta in primul rAnd trebue relevat Tarnovei

Ieremia al Pelagoniei i Perleapului ante 1621 fost episcop al Munca-ciului, vezi Silviu Dragomir, Relatiile bisericei romeinefti cu Rusia, in Ana-lele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1911-1912) p. 1071 si St. Metes, Istoriabisericei Romdnilor din Transilvania f i Ungaria, Sibiu 1935, vol. 1 p. 227.

Gavriil al Ohridei a vizitat Ttibingen in anul 1587, August 31, Impreundcu Ieremia al Pelagoniei, vezi P. Zerlentis, op. cit., p. 21 si 23.

La 5 Dec. 1598, impdratul Rudolf al 2-lea recomandd arhiducelui Albertpe Patriarhul Bulgarilor, vezi Hurmuzaki Documente, 3 p. 318, nr. 246.Despre Gavriil al Ohridei, vezi Antim al Amasiel, '0 'Axet&iiv raikAIn 'Exx,Inataarodi ',4240eta, 14 (1894-1895) p. 172-173; P. Zerlentis,

aflezipl 6 'Axet&ro in revista Fenyóelog ô HaActueig (Salonic), 2 (1918) p.153-157; N. Iorga, Nichilor Dascalul,exarh patriarhal f i legifturile lui cuTeirilenoastre, in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 27 (1904-1905), p. 188.

Atanasie Risea (sic!) arhiepiscopul Ohridei i Ieremia al Pelagoniei aufost In Februarie 1599 la Praga, vezi Hurmuzaki Documente, vol. 3, parten2 p. 307, nr. 357 si 358. In documentul 357 se zice cä ei erau insotiti deFrancesco Rasea (sic!), nepote carnale del ditto patriarca.

Atanasie al Ohridei, urmasul lui Gavriil, impreund cu Ieremia, episcopulPelagoniei i Perleapului, au vizitat la 6 Mai 1599 la Tiibingen pe MartinCrusius si au läudat pe Mihai Viteazul. Cdnd ei plecau dela Crusius, acestaa urat Tc7) Mccxíocç Mtxocip, vaxpav xcd, vocrITLXip vezi Diarium Martini Martin Cru-Crusii 1598-1599 herausgegeben von Wilhelm Göz und Ernst Conrad, Tii- sius, desprebingen 1931, p. 257 (primul vol. din acest Diarium care cuprinde anii 1596 Mihai1597 a apdrut la 1927). Viteazul

Din acest Diarium, pe care mult regretatul nostru unchiu II primise dinGermania putin timp inainte de incetarea sa din viatd, exträsese mai multepasaje cu stiri pretioase referitoare atat la Mihai Viteazul, Domnul TäriiRomânesti, cat si la istoria Principatelor in genere. Fiindcd acest voluminosDiarium (429 + 420 p.), scris in limba latind i lipsit de indice, se poateCu greu consulta, am socotit c'd e bine ai. publicdm nu numai pasajele pri-vitoare la Mihai Viteazul, care ar fi intrat in acest capitol, ci toate pasajeleextrase de unchiul nostru, vezi mai jos p. 152-156.

De diferiti Greci, care vizitau Ttibingen, i s'a comunicat lui Martin Cru-sius, dupd cum noteaza el la 1600 in al sdu Diarium, vol. 8 (nepublicatCA: viderunt Mihaélem natione Graecum tneupoyivetov rctz)JoIxo'cpc esse juvenumMaxEcg waivodam. Moscovita est ejus aút.q.Locxog mittens ei recaò zpucráv.dccr7H.u, vezi recenzia despre Diarium lui Crusius fdcutd de V. Mystakidisin 'Enerrieig ircueciag fi'vCcwriveo" v onov663v, 8 (1931) p. 385 notä.

Despre sus mentionatele cäldtorii ale prelatilor greci la Tübingen, cf. V.Mystakidis, A6o dexcentaxonot 'Azet6c7o Tvfllyyn accede MaeTtrcp zcp Ifeovatcp,FafietljA (1587) ;sal 'AOavciatog ( 1599) ;cal 6. afaok lIdayovlag Iseeptag


Dionisie al Thrnovei §i a toatà Bulgaria, un descendent al Paleolo-gilor dupà tatsa", al Cantacuzinilor dupà mamä 1.

Acest cleric, dublat de un diplomat, a fost un vizionar care,chiar dupà cgderea lui Mihai, n'a pierdut toate sperantele, ci acontinuat intAiu cu imperialii, pe urm6 cu Ducele de Neverscreadà" in realizarea visului infrangerea Turcilor §i eliberareacreOidätälii din Orient 2.

in revista Ocaoyia, 9 (1931) p. 68-79, 153-170, 336-339 i vol. 10 (1932)p. 64-74 i 143-155].

Despre legaturile lui Dionisie al Tarnovei cu Mihai Viteazul, vezi N.Iorga, Sfdtuitorul bizantin al lui Mihai Viteazul: Mitropolitul Dionisie RaliPaleologul, in Revista istoricei, 5 (1919) p. 26-35 si P. P. Panaiteseu, MihaiViteazul, Bucuresti 1936, p. 52-57.

r Ad manuscrisul se intrerupe, iar pe marginea lui este semnat: LaDionisie al Teirnovei, Hebron in notei. Iatä materialul neredactat referitor laaceasta nota:

Episcopul Efrem ot Habrul semneaza, Impreuna cu Dionisie Rali-Pa-leologul, episcopul Tarnovei, i cu aIii actul de caterisire a episcopilor mol-doveni (anno 1600). In acest act el este numit iníaxono; "Eciscpov, iscaliturae: Smerenii episcop Efrem ot Habrul, cu litere chirilice. Actul e publicat deN. Iorga, in Studii fi Documente, 9 (1905) p. 29-31. Pentru acest episcopEfrem ot Habrul N. Iorga observa: e N'am putea sti inset* de unde culese<Mihai Viteazul> pe clericul de carte slavonei care isceilia o smeritul episcopEfrem din Habrul (sic) e, dacei in textul grec el nu s'ar întâlni ca episcop alHebronului, in Palestina (episcopatul nu e, de altfel,necunoscut», ibid., p. 28.In textul grec nu e cuvantul Palestina, ci numai TO-15 Ozocptlea-r&rou irnax61-cou"E[trrpov xi* 'Ecppa.e., In Istoria bisericii romdnesti, ed. a 2-a, Bucuresti1929, vol. 1 p. 216, N. Iorga spune: seint de fatd apoi un Mitropolit nza-cedonean, de Vodena, Teofan, si unul venit tocmai de la Hebron, Efrem, carestia sei scrie slavoneste». Tar in Istoria Romeinilor, Bucuresti 1937, vol. 5p. 346-347 N. Iorga spune: Patriarhul de Ohrida, Nectarie, i doi de laCesareia lui Filip f i de la Hebron, in Palestina iatei-1 deci pe Mihai ocro-titor si acolo!

Misteriosul episcop de Habrul, pe care Iorga 11 crede ca venind din Pa-lestina, din Hebron, si care iscaleste actul caterisirei episcopilor moldovenifugan, este un episcop, nu se stie al card eparhii, ot Habrul, adica avandresedinta in mandstirea Habra de langa Baia-Mare, care traind printre Rusi,Slovaci i Sarbi, stia slavoneste si de aceea iscaleste slavoneste ca i epis-copul Petronie al Muncaciului, care iscaleste alaturi de el. De notat ea' Pe-tronie iscaleste: episcop Petronie Mocadd, pe cand Efrem: Episcop Efremot Habrul, adicä el era episcop cu resedinta in manästirea Habra, dar numaititular. Despre mandstirea Habra vezi: t. Metes, Istoria bisericii fi a viefiireligioase a Ronzdnilor din Transilvania si Ungaria, ed. a 2-a, Sibiu 1925.

CINTECE POPULARE GRECE$TI DESPRE INIIHAI VITEAZUL 109

Matei al Mirelor, despre care vom vorbi mai jos, dei nuImpärtà§e§te psárerile contemporanilor sài i nu a§teaptà nimicdela str6ini, totu0 ne d'51 sà Intelegem c'd Grecii de atunci puneausperantele lor In sabia lui Mihai 1.

Intr'adev6r Mihai avea de gAnd sä." porneasa. ImpotrivaConstantinopolului, dorind sà rec4tige pentru ortodoxie SfântaSofie i sg. Infàptuiasc6 unirea bisericii ortodoxe cu cea catolic6,precum ne spune Stavrinos, vistierul lui, care de sigur Ii cuno0eaplanurile 2

Cântece populare greceti despreMihai Viteazul.

IVILVOFre-iq géß.tpte vdc necn crepravtamTpLocvwccauò zpucsok a-rocupok, aoSaexoc ßccyyaLoc,

aexorrea TCXENIOCTLKO6q, èa6xcc xaloyépouq.

vol. 1 p. 226, unde spune cd Serghie din Maramures scrie In 24 Noemv.1604 cdpitanului Toma Kendy, care asediazä cetatea Hust, printre alteleurmdtoarele: Plecand de acolo In voia lui Dumnezeu Principii mi-au datepiscopia din Muncaciu, mandstirile Peri de lângd Câmpulung In Maramures,Habra, de land Baia-Mare, etc., cf. si acelasi, Meindstirile rondinevi dinTransilvania fi Ungaria, Sibiu 1936, p. 181. In Istoria bisericii, p. 182, Metesreleveazd faptul Ca' la sinodul dela Iasi din 1600 a participat i Petronie,episcopul Muncaciului, citeazd documentul publicat de N. Iorga, dar nuobservd cá Efrem episcopul ot Habrul a venit dela Habra Maramurepluisi nu dela Hebronul Palestinei.

Descrierea cetätii Hebron din Palestina in Cälätoriile Ccilugärului Chi-riac dela Mdastirea Secul, editate de G. Giuglea, In Biserica ortodoxii ro-mdmi, 54 (1936) p. 176.

Habra, mandstire In Maramures, vezi Nemzeti encyclopaedia, avvagyMagyarorszdg es Erdaynek állam-fadrajzi és történeti nevezetességei, szótcir-alakban. Szerkeszté Vallas Antal. (Enciclopedie nationald sau locurile im-portante geografice i istorice din Ungaria si Ardeal) Pesten, 1848].

Matei al Mirelor, garoela raw xard rip OfryyeoNaziav raeckivrcov (Istoriacelor intamplate In Valahia), versul 2326, ed. E. Legrand In Bibliothéquegrecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 314.

2 Stayrinos, Vitejiile lui Mihai Viteazul, versurile 1144-1146, ed. E. Le-grand In Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire, Paris 1877, p. 114.

Canteculpublicat de

Legrand

110 STUDII I STORICE GRECO-ROMANE

# Púge nEcrou, X6yrge xcd, crr7)g BXotzLeig Tec Itinne.73q xoxxnnecCouv cpap.rcoupot aav xc'qtrcouq Ili XouXoúat,oc *.

AeELec. &Ea 'rag gxocp-re, ep68: To7.4 ,auttovLdcet, ...

.1jTCXV i'Vaq XCO36yCp0q He éXEZVOq eCaEXCp6e; TOD,

ß (Nye xt,' cri.), xca6yepe, (.4 V90 xcci .:7 x64o,),

Hoúpxcocre TÒ 6211),I.t5C TOO ear' Tdc TCOW Tec zp6vux. ».

In Recueil de chansons populaires grecques publiées et traduitespour la première fois, par Emile Legrand, Paris 1874 (=.-- Col-lection de monuments pour servir et l' etude de la langue neohellénique,nouvelle série, nr. 1), p. 292 si 293 supt nr. 131 Legrand publicd(färd titlu) cântecul de mai sus cu traducerea francez5. « en re-gard ». Despre provenienta cântecului, Legrand spune in josultraducerii franceze « Basse Moesie », Mil altä precizare. In pro-fate din al säu Recueil, Legrand spune (p. XL): les chansons quicomposent les 2e, 3e, 4e, 5e et 6e parties du present Recueilproviennent de trois sources différentes; les unes m'ont été en-voyées de Grèce par MM. Spyridon Lambros, A. N. Bernardakis,A. Phatséas et N. G. Politis; les autres m'ont été communiquéespar M. Georges Perrot et M. Brunet de Presle; quelques unesenfin sont empruntées a des recueils publiés è. Athènes et peuconnus en Europe, tels que celui de Lélékos, mais aucune d'ellesne se trouve dans les Carmina pop ularia Graeciae recentioris dePassow. Nici din aceastd 16murire nu reiese cine i-a procurat luiLegrand cântectul de mai sus, care se af15. publicat In partea a6' din al au Recueil, parte care poartà titlul: Chansons diverses.Cantecul acesta n'a fost relevat de nimeni din istoricii cari auscris despre Mihai Viteazul, de sigur fiindcél a fost publicat MA'niciun titlu si nicio indicatie. Dar nici Legrand, alcätuitorul acestuiRecueil, nu-si mai aducea, se vede, aminte de acest cântec, pu-blicat de el Insusi in 1874, când In 1881 publicând cartea: Biblio-thèque grecque vulgaire, vol. 2 (p. 82 din prefatà) vorbeste de uncântec lung referitor la Mihai Viteazul, pe care 11 auzise la Rusciuccantat de un cersetor, ante° pe care n'a putut s6-1 copieze, fiindgrait sä plece cu trenul, si ne dà numai primul vers:

Mt.xcíatmerig eltEvyyse TCGCE!. vec noXepAcrn

care e aproape la fel cu primul vers din cantecul pe care 1-am re-produs mai sus, dar care se apropie si mai mult de un alt cântec

CÄNTECE POPULARE GRECE$TI DESPRE MIHAI VITEAZUL 111

grecesc intru slava lui Mihai Viteazul, cules de T. Burada cu prilejulunei cAlgtorii In Macedonia si publicat in Convorbiri Merare':

Mczc'a-prbN p.ocq xfAnicre ve( rcecil vec rcoXegcrnIlépvec pocyykXtcc BXoczta xcct Tòv crrocupò &i rv 116X.MnpoaTec nociva c!, (=upó; XGCT6TCL "Cc/ f3otyyaccc,

Mczca-prélg avectizacc crecv 9,co; crecv cpvyyecpc.

'Exci: rcoti n'ea) xoct x6ve4mv, crrez npercolvoc Xc6ecatcc,

Ptzvouv Fccapecxtoc x6xxcvoc crrec 7cpciacvcc -ro-corcf.pcoc.

'Eecv gcpxccco-ccv Tòv nael.to, rò gpwo -rò Tcr&rxt,'O =poma-% cpd)vocev, xccpccoúktlq ?cc:He*, Maca, -ròv 7r6Xep.o, -cò gpwo rò Toiyxt.Nec LIZTpo3v ericrxipc 1.1.ccq vec wpo.v Te, crecpkpc.Merporiv o To5pxot. Tpd.g yo* Tok Àsfatouv rpZ acá8eq.MeTpo5v xoct -rec BXocz6notacx -cok Xeírcouv -rpetg vollecroc.Kpi.p.oc -L-kcoc =cacee, csi 'rima rccakIxecpccc 2.

Cânteculpublicat de

Burada

ComparAnd acest cântec publicat de Burada cu poeziile popu- Cantecul

lare grecesti, gdsim versuri asemAnätoare si In alte cântece grecesti. publicat deDe pildd ultimele 6 versuri din cântecul lui Mihai revin si inteo Burada are

versuri co-poezie popularà greceasc6 publican.' de Ar. Passow: mune cu alte

poezii popu-M'Ir() UX.0 6 dacCq cp6vgev obró gryp,i) pcczorDa- lare grecWi

licairre noccaccfc tòv Tcaello, 7C cf4rre xcci.rdc -roupkxco:,

Nec xoc-rocxec-re o xovcop-r6g, voc .crp0ouv eacncéluccMe'rporive a Toi5pxot. Tpetç cpopèq xoct Xeírcouv suò xaccfck.Me-rpaivToct. x'oi. ciptucTcoXot xoct Xebtouv .1.6aop.-7]vrac 3.

Convorbiri literare, 25 (1891 1892) p. 263 264, nr. 11 si 12

din anul 25 (1891-1892) al Convorbirilor literare, apàrut ca nurnär jubiliar;are o paginatie deosebità, care incepe din nou dupä p. 864 i contine p.1-294.

2 N. Iorga in Istoria Romdnilor, Bucuresti 1937, vol. 5 p. 286, nota 2,d'a' clima versuri:

'Axoúacers Tòv Mr.xa-visk 7seag xuv-tryii: Tok ToúpxouqTert Payyata 1-7K tò crraupò aTÒ xtpr.

dintr'un alt cantee grecesc Intru slava lui Mihai Viteazul.Vezi Popularia carmina Graeciae recentioris, ed. Ar. Passow, Lipsiae

1860, p. 6, nr. 2.

112 STUDII ISTORICE GRECO-RODIANE

Aproape cu acelea§i cuvinte revine §i sfar§itul cantecelor nr. 3p. 6. nr. 4 p. 7 i nr. 5 p. 7 din ed4ia Passow.

Dar mai mult se apropie versurile:

MeTpotív o Totípxot. Tper.q cpopk Toúq Xeírcouv Tpik xcXcercaeq,

MeTpotiv xoci. Tri BXocx6rcouXoc Toúç Xeírcouv Tpek vollecToc.

din canteen' lui Mihai cu versurile:

MeTpti..ive o Totipxor, Tpek cpopcek xcd Xeírcouv Tpik zacecaeg,MeTpcc73vrocc x'oi. olpticcro)Xot xcci. Xeírcouv TpeZq Xe8,4nrceq.

dintr'o altä poezie popularä publicata tot de Passow (p. 175 nr. 235)§i Cu versurile:

MeTpoiivToct To5pxot, Tpik cpopk xoci. Xeírcouv Tpek zatecasq,Me-rpo5wrou. Tee rpoccxórcouXoc xoct Xeírcouv Tpetq vollecToL.

din ed4ia Haxthausen 1Versurile 631-634 din poema lui Stavrinos de care ne ocuparn

mai jos:

csAv gpzeTov ocirck v60q ávapacoplvocMaocip 6.actutLocaTk xoci Kocxoucylvog,

xoci. TpeZq crrocupot 6X6xpucroc 7c-flyaway ótorpoo-Tdc TOO,

XOCT67CLV dcrcò Toi.4 crTccupok gpxovTccv Kupo'c TOU 2.

au o asernanare cu versurile cantecului popular publicat de BuradaIn Convorbiri literare:

Mczeckurelq 1.Locg XtV716E vdc 7cecti vdc 7ToXelzfrn

116pvec 13ocyyacoc 'ir' Mock& xoci. a-mope, dcre 'Ti V IlacMrcpocrTerc rcocivec crrocupk XOCT67CL Tee pocyybacc

Mcx&X-p.rcev,- dcvállecroc (say 1]Xcog (Tay perripc.

Neugriechische Yolkslieder, gesammelt von Werner von Haxthausen.Urtext und Ubersetzung, herausgegeben von Karl Schulte Kenaminghausenund Gustav Soyter, I. W. 1935, p. 46, nr. VIIb; cf. 0 ibid., nr. VII..

Vezi Recueil de po,mes histori7ues en grec vulgaire relatifs à la Turquieet aux Principautés Danubiennes, par E. Legrand, Paris 1877, p. 76.

CANTECE POPULARE GRECE$T1 DESPRE MIHAI VITEAZUL 113

Un alt cântec grecesc inedit, care se referà tot la faptele lui Un canteeMihai, se p6streaza intr'un manuscris din secolul al XVIII-lea inedit, referi-la man4stirea Simopetra din Atos: tor la Mihai

Vodkintr'unms din Mun-

Irtzot Ebtoot %cci (575o eig Mtzoo)2, v3v 13o00av tele Atos

Inc.: Ao6xcx sad, 'Tr parop.ticrropcc miccrqq TpocvcruX6ccvíaq

114LxccilX poe66aoc ocúeive OúyypoßXocxíotg.

Sfar§.: 'Ex6patcre 7COWTOTLAV s6Eocv elq -ròv ocii3voc

Koci, cpiltqv s4jv cicOlvoc-rov Tòv xcaòv ciyaivoc

Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-bridge 1895, vol. 1 p. 125, rns 1385 (117), 6.

[Pentru rdsunetul luptelor i faptelor vitejesti ale lui Mihai ViteazulIn alte popoare vezi: Andrei Veress, Cdntece istorice vechi ungurefti despreRomdni, in Memoriile Acad. Rom., sect. lit., ser. III, 3 (1925) p. 18-21;Al. Iordan, Mihai Viteazul In folklorul balcanic, in Revista istoriat romdncl,5-6 (1935-1936) p. 361-381 si in extras; N. Cartojan, O drama popu-lard italiand a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Pap f i vitejiile ronuil-nefti, extras din volumul omagial pentru fratii Alexandru si Ion I. Läpèclatu,Bucuresti 1936.1

Poema lui Stavrinos.Popularitatea insä de care s'a bucurat Mihai pe längä poporul

grecesc o dovede§te mai mult poema vistierului Stavrinos, care,fiind publicatä intäi in Venetia pe la 1638, a devenit o carte popu-lard i timp de douà secole a continuat a fi retipärità i cititàcu pläcere.

Aceastä poemä, intitulatä: 'AvbeayaBIEG rof, daq3sordrovenbestordrov Mtxctii). flosflact (Vitejiile prea evlaviosului §.1 prea vi-teazului Mihai-Vodà) a fost scrisä de Stavrinos, vistierul lui Mihai,precum el insu§i ne spune in ultimele versuri ale poemei:

'Ay .8-acre ye( tic'cOvre xod, (14-va na-rpf.acc,

Mcacncevil -;) x6pcc p.ou, 'rob' Aa6Lvou tLeptaocTó 6voilec [Lou E-rccupt,v6g, P./ICI-VAR] TÓ '7a,v6p.1,

M6vog iya) -có gypatlicc ta Thy auch [Lou yvc'opl.'Exet gm( sig 'EpaeXticv, crf4g llía-cplaccg Tò xc'ccrrpov'Exá0Lacc xoct T6ypocc,boc. vúwrce la-cpov

adicä:Dacà doriti sà aflati i patria mea, Malsiana se cheamä orasul

unde m'am n'äscut, aflat prin pärtile Delvinului... Numele meue Stavrinos, iar pronumele Vistier. i am scris poema eu singurdin propria mea initiativä, in Ardeal, in cetate a Bistritei noapteala lumina stelelor.

Iatd aproape tot ce §tim despre autorul poemei Stavrinos.Ieromonahul Neofit, care a editat opera lui Stavrinos in Venetiain anul 1672, ne mai spune c'ä Stavrinos « a fost ucis in Moldova

1 Aceste versuri au fost imitate de Ignatie Petrifis in a sa thiivnassrm.", Atysvf (Povestire despre Dighenis) publicata de Sp. Lambros in Collec-tion de Romans grecs, Paris 1880 p. 236-237, precum vom ardta mai jos.

POEMA LUI STAVRINOS 115

Impreun6 Cu fiul &au, Gheorghe hatmanul, mai tarziu dupà 30de ani de atre tefan Vodà <Toma> fgrà vin6 ».

Tot acela§i Neofit ne spune c4 opera lui Stavrinos a rämasmult timp dupà moartea autorului inedità 2, Onà cAnd càzândimpreunà cu o altà poemsá (Istoria celor Int'amplate In Tara-Ro-maneascà de Matei al Mirelor) in mAinile lui Panos Pepanos, afost datà la tipar. Neofit mai adaoga c6" Pepanos, originar dinPogoniana, Epir, a cheltuit pentru tipdrirea acestor douà opereIntal fiindc6 era compatriot §i prieten cu Matei al Mirelor, carede asemenea era din Pogoniana, al doilea fiindc6" vrea s'a" arateiubirea pe care o avea pentru Tara RomâneascP. Dar din toateaceste am6nunte nu rezultà precis când poema lui Stavrinos a väzutpentru prima data'. lumina. Prima editde care ni s'a p6strat intreagd edin 1672, sigur ing e ca au existat i alte editii mai vechi, precumvom vedea mai jos, când vom pomeni toate editiile cunoscute.

Neofit ieromonahul, editorul din 1672 al lui Stavrinos, n'arenimic comun cu Neofit Cavsocalivitu14, autorul unui comentar

Confirma si N. Iorga aceste stiri in Istoria literaturii romdne, sec. 18,Bucuresti 1901, vol. 2 p. 608-609 si in a doua editie a acestei Istoriirevazutä, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 166-167 si trimite la N. Iorga, Do-cumente romeinesti din arhivele Bistriei, Bucuresti 1899-1900, 1 p. XCI-III. Dar datele nu se potrivesc : *tefan Toma care a domnit in Mol-dova intre 1611-1615 i 1621-1623 nu putea sa ucidä pe Stavrinos cu 30de ani mai tdrziu, adica pe la 1631. De altfel in prefata lui Neofit suntalte neexactitati; el spune ca' Mihai Viteazul a luat domnia la 1588 fi a statvitezefte En domnie 13 ani (ed. Legrand, p. 18) pe cand stim precis cá el adomnit dela 1593-1601).

p Un manuscris cu opera lui Stavrinos se pastreaza in manastirea Lavradin Muntele Atos, vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue ofthe greek manuscripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge1925, p. 325, nr. 1816 (f2 6b), 4.]

Despre Panos Pepanos stim cà a trait in tara pela 1640, vezi N. Iorga,Studii fi Documente, vol. 6 p. 600-601 i I. C. Filial, Arhiva G. G. Canta-cuzino, p. 254.

Despre Neofit Cavsocalivitul, vezi Const. Sathas, Ncoalrivuo) Tawloyla,Atena 1868, p. 510-512; Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens,3 p. 7-8; C. byovuniotis, 'Ex rit'n, No,uoxavovosciív zeteoyed(pcov xç 13i13).to04,,,igro 4yergeov Haveniarmulov To13 15n' ?TA 1457 xal 1458, in 'El35ompcovra-;arras-twig rijg N'cteelov gpcx2nataorixiig ozalig 1 844-191 9, Atena 1920,p. 192-193; Tr. Evanghelidis, 'H natbela gni rovexaxearlag, Atena 1936,vol. 2 p. 398.

8*

rimate


la Gramatica lui Gazi, editat in Bucuresti la 1768, Cu care 1-auidentificat unii cerceatori cu oarecare rezerv5. 1. Dacsá. Neofit edi-torul lui Stavrinos semneaz6 prefata editiei din 1672, nu poatesA fie aceia§i persoang cu Neofit, comentatorul lui Gazi, care§tim sigur cd a murit in Bucure§ti la 1784, la care dat5 se inre-gistreazd moartea lui in condica domneasa. nr. 12 f. 169, pdstratàIn Arhivele Statului din Bucure§ti 2.

Continutul Aceastà epopee, sau mai bine zis cronica rimatà, compusä dincronicii 1312 versuri i impàrtità In mai multe capitole, are In editia Le-

grand urmaorul titlu:Arhyrpcg 6pchLoTecry) -rob' Mt.xocilX BoY,66vaoc, nik cicp6v-reucrev ek

Doczfav xcci nek Exo(Pe Tok Toúpxouq órcoi5 eúparocv xoci, 7E4é'xottle rco?acag clvapotyoceeíoctq xoci, Cío-repcx 60avoc-r601 cp06vov zcopi;iraellov 3.(Povestire foarte frumoas4 despre Mihai-Vodà cum a domnit InTara-Româneascà, cum a omorit pe Turcii cari s'au gàsit acolo,cum a fAcut multe vitejii §i cum a fost omorit din invidie fdrà luptd).

1 Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice, Bucure0i 1862, vol. 1p. 277; G. Dem. Teodorescu in Literatura si arta romcinel, 1 (1896) p. 2810 2 (1897) p. 29; N. Iorga, In Istoria literaturii romline, sec. al 18-lea, Bu-cure§ti 1901, vol. 2 p. 39, admite ca editor probabil pe Neofit Cavsoca-livitul. In Stuclii si Documente, Bucure§ti 1911, vol. 21 p. 92, Iorga spunecd nu Cavsocalivitul e editorul lui Stavrinos, in Istoria literaturii romeineinsd, editia a doua, revAzutd i larg intregitd, Bucure0i 1933, vol. 3 p. 44,uitdnd ce a spus in Stuc/ii i Documente, sustine iard0 cà Cavsocalivitul eeditorul. Iorga crede de asemenea cà Neofit Cavsocalivitul a fost egumenin Bucure§ti §i paroh al Grecilor in Sibiu, vezi N. Iorga, Contributii la istorialiteraturii romkine in veacul al 18-lea i al 19-lea. I, Scriitori biserice.Fti, inAnalele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 28 (1906) p. 186 0 acela0, Istoriabisericii romäne, ed. 2, Bucure§ti 1932, vol. 2 p. 168.

Data exacta' a mortii lui Cavsocalivitul a rdmas pdnd astäzi necunos-cutà cercetdtorilor i biografilor lui. Unii au admis cd a murit la 1780, darA. Dimitracopulos, in IleoatMxat dtoe0a5octç eig rip NeosLi.nvtoxip, plo-2.oylav KCOVOTCLUTIVOV XciOce, Lipsca 1871, p. 88, a sustinut cd a murit inanul 1790, in vdrstd de 88 ani, färd. sd ne spund insä 0 pe ce documentese bazeazd afirmatia sa. Dar iatd acum un document autentic, condicadomneascd, din care afläm cà dasceilul Neofit dela Sf. Saya a murit la 1784;cf. V. A. Urechia, Istoria §.coalelor, Bucure0i 1892, vol. 1 p. 48.

3 Vezi E. Legrand, Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire relatifsa la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877, p. 28.


Versificatorul ne poveste§te omorirea Turcilor din Bucure§ti,I nlocuirea lui Mihai prin Bogdan-Vodà, luptele ce s'au dat intrearmatele turce§ti §i Mihai, descrie pe larg bätälia dela Cdlugärenietc. §i incheie povestirea cu asasinatul dela Turda.

Urmeazg un capitol despre invidia, care a pus la cale omorultun capitol cu insulte la adresa Ungurilor §i Germanilor, cari auasasinat pe nedrept pe Mihai, §i cronica se sfär§e§te cu reflectiidespre moartea ce nu se teme de nimeni; moartea, care a luat mainainte pe Alexandru ce! Mare, pe Belizarie, pe Solomon §i pe Samson,a pus capät §i vieii lui Mihai la 20 August, ne spune Stavrinos.La sfAr§it, ceränd iertare pentru ignoranta §i gre§elile sale, neasigurà c'd era o slugä credincioasä a eroului.

Stavrinos nu ne (la anul cAnd a scris poema, ci spune numai:

'Ex eï: ek -rip 'Ep8eXt,cfcy, cr* IlEcr-rprp-ocq xcfcc-rpov,

xc'cOtcro: XO -re.SypouPoc "Lin, ylSx-roc -rò efcas-pov,

'ç -rip 7cp6-7p =1. elq &IS-reply talyòç ele6pouocptou,xoci öXot. ylze-re zapriv livekta.Toq kíoo.

E probabil cà dupà uciderea lui Mihai, in August 1601, Sta-vrinos impreunä cu cei mai apropiati demnitari ai lui au fostprin§i §i Intemnitati. Stavrinos, fiind inchis in cetatea Bistritei,a scris poema In zilele de 1. §i 2 ale lunei Februarie a anului urmätor1602. Numai a§a s'ar explica omiterea anului, fiind vorba de uneveniment proaspät in memoria tuturor.

Faptul cä a scris poema in dou6 nopti, la 1 si 2 Februarietrebue luat ca o licentä poetic'ä, fiindcà numai in douà nopti nuputea sá scrie o poemä. de 100 pagini, nici mdcar s'o copieze. Casä admitem cd In edildile pästrate a cäzut un vers In care se dädeaanul, ne impiedicà rima, cä'ci CcrEou rimeaz6 cu Oe6pouccptou.

In ceea ce priveste fondul istoric, cu sigurantä Stavrinos, care Apretiereaa träit in apropierea lui Mihai, poveste§te ce a väzut i ce a auzit, istoricaprin urmare istorisirea sa are valoare ca a unui martor ocular literarä

§i dei poemä, a fost utilizatà ca izvor istoric de Radu Popescuin Istorille Domnilor Teirii Romdnesti 0 de lralcescu In Istorialui Mihai Viteazul. Dar noul Omer n'a fost demn de Ahile pe care

l-a ales; Stavrinos a fost un om cu o culturA mediocrà §i fa'ràpic de talent poetic. Ideea de a povesti vitejiile lui Mihai In ver-


suri, de sigur i-a venit cetind cartile populare grece§ti rimate,care circulau in timpul säu j.

dei epopea lui ca lucrare poetica este mai prejos de oncecritica, a placut totu0 publicului cititor 0 s'a bucurat de o popu-laritate extraordinarä ; ceea ce are explicatia sa §i In lipsa de cul-turd a mediului contemporan, dar de sigur la succesul ei a con-tribuit foarte mult i starea spiritelor Grecilor de atunci, cari eraufoarte sensibili pentru once istorisire ce povestia de razvratiricontra Sultanului, sau de luptele cre§tinilor contra paganilor

Limbo. Limba poemei este greaca populara, pe care Stavrinos o ma-nuie0e cu stangacie ; marturisirea sa cà a fost fard cultura nu eun exces de modestie. Unde ne Intampina cate un vers mai frumos,cate o figural poetica reu0ta, ele se datoresc cantecilor popularedela cari Stavrinos imprumuta pasagii intregi, cum vom vedeamai jos.

In cele ce urmeaza dau cateva versuri ca sa vedem cum Sta-vrinos deplange moartea lui Mihai:

'E2 ni-cpouq, vi3v ESaytacre Kvapoc Eeppto.)0-7yrz.xoci 064 Pouvet Oprivipe-re.xod x&Ixrcol. Xurri(Tirce-öTt. Tòv ia-repeúnlxocv Xoc Tdc 7CGOa7lX&

ixavov &nob' Tp6p.ccocv xcei, apetxot, xcci. Xeovrápta.

1-x.d.vov no5 ixeyrcLoce Av 6poosouccv,xcci. 04ppet.ev vá Xer;roupyr)4 v..éce crriiv áyíocv Eopíocv.

3C(STC!,04EV 7T0X?a, V& align I) Loalcria`1361.qq, Kcovcrrocv-ctvoúrcoMq, vá kx&p.71

ó7c0i5 Kv icrup,o'cge no-ci T00 oyfiv TOL

tL7]8' Ç xacvévav 1T6XE4L0V pa xoptd T00.

p.ovoccrri)ptoc, )0vxúcsocs-e, lizyc'064 Xun-yriTre,

kcca))1 iXelillovaq, xoci rcoii vá Tòv cúpi¡Te;

(0 pietrelor spargeti-vä in bucati; arborilor desräd'acinati-va,voi, muntilor, plangeti; campiilor, mahniti-va, caci au pierdut

vitejii pe acela, de care se cutremurau balaurii i leii, pe acela,care se lupta pentru ortodoxie i spera sa vaza liturghia eirtodoxa

1 De .pildà Apocopos al lui Bergadis, dup. care a imitat chiar primulvers: 6allylaeg nceveocúl.icarrog, còpcao-ccini. Vezi t. Legraud, Recueil depoèmes historiques en grec vulgaire, Paris 1877, p. 29, n. 1; cf. i mai jos p. 126.


In SI. Sofie, si se stràduia sà facäi unirea bisericii Romei cu aceaa Constantinopolului, pe acela care niciodatà n'a pus pret peviata sa i in nicio luptà n'a crutat capul au. PlAngeti man6-stirilor i v4 intristati, nu mai existà miluitorul vostru, i undeati putea gasi altul la fel ?)

C6 poema lui Stavrinos a pldcut contemporanilor, se vede sidin faptul cà nu numai a avut o multime de editii, ci i imitatori.Vom vedea mai jos c'd dupà Stavrinos s'a luat i Gheorghe Palamedsi a povestit vitejiile lui Mihai intr'o altà cronic6 rimat6, i cevamai tArziu Matei al Mirelor tot in versuri a alc4tuit istoriasa ; pe cAnd Ignatie Petritis a impodobit Povestirea sa despreDighenis cu penele zmulse dela poema lui Stavrinos.

Poate dela asemenea modele porneste i ideea lui Beldimande a scrie Jalnica sa tragedie in versuri. Dar cum el stia limbafrancez4 e mai probabil c4 el s'a luat'dupä" modele frantuzesti, dup6Henriada lui Voltaire de pildà, din ale c'grui opere a si tradus(Oreste).

Stavrinos a fost utilizat in Istoriile Domnilor prii-Roma'neFti Utiliz atdede Radu Popescu; in unele p6rti e chiar tradus cuvant cu cuvânt. RaduPN. Iorga in editia lui Constantin Ciipitanul Filipescu, Bucuresti opescu

1902 (care nu e Filipescu, ci Radu Popescu), a ar6tat in notemulte pàrtd imprumutate dela Cronica rimatà a lui Stavrinos.

Cu privire la Stavrinos, istoricul Engel citeaz6 dui:4 Breviariocronologico degli principi di Valachia (un manuscris supt acesttitlu pe care Engel Il primise dela Raicevich ca s6-1 utilizeze pentruistoria sa) urmdtorul pasagiu: Es wird dem Publikum nichtunlieb sein, zu vernehmen, dass dieser Walachische Achilles ver-dient habe, seinen Homer zu haben, welcher, ohngeachtet er demgriechischen alten Homer weit nachsteht, doch das Verdiensthat ein Volksbuch und gekannt von den heutigen Griechen zusein, die gerne seine Verse wiederholen

Cum poema lui Stavrinos a fost data la lumind impreund cu EditiuniIstoria celor intamplate in Tara Româneascä a lui Matei al Mi-

J. Chr. Ton Engel. Geschiehte der Moldau und Walachei, Halle 1804,1 p. 269.


relor, despre editiile ei vom vorbi cand vom trata despre acestadin urma (vezi mai jos p. 166-168).

Traducen .' in Stavrinos a fost tradus in limba romana §i chiar in versuri1. rornând supt titlul: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodei, care mai inteii s' au

tiparit in limba greceascei la anul 1806 in Vene(ia in poezie de zme-ritul ieromonah Neofit, iarei acum intelicu datei tradusù din greceveIn romeinege de Teodor M. Eliat, in anul 1837.

Eliat a crezut ca editia din 1806, pe care a avut-o in mana,a fost cea dintai; traducerea sa romaneasca, in multe parti pre-scurtat'ä, a fost semnalata intai de V. A. Urechia in Istoria i coalelor,Bucure§ti 1892, vol. 1 p. 99; G. Dem. Teodorescu a reprodus-oin revista: Literatura qi Arta romeinii, 2 (1897) p. 307-327.Aceea§i traducere a fost retiparita. de N. Iorga in Valenii-de-Muntela 1910.

De sigur Teodor M. Eliat, care traduce in versuri pe Stavrinosla 1837, e aceea§i persoana cu Tudorache fiad, care impreuna cuAnton Pann a tradus in versuri pe Erotocrit, publicat in Sibiula 18371.

Far% sa cunoasca traducerea lui Eliat, Maxim a facut o al-Latraducere pe care a publicat-o Papiu Ilarian in Tezaur de rnonu-mente istorice, Bucure§ti 1862, vol. 1 p. 285-326.

Stavrinos in Un rezumat in limba slavoruseasca al poemei lui Stavrinos,a descoperit Iulian tefanescu intr'un manuscris dela Schottenklosterdin Viena (codex 609 din secolul XVIII) §i 1-a publicat cu o tra-ducere in limba romana §i. o introducere. Acest rezumat in proza,in care nu rareori se traduc textual vorbele originalului, e cumconstata editorul opera unui admirator anonim al voevoduluiroman §i a fost alcatuit, pare-se, pe la sfar§itul veacului al XVII-leasau inceputul celui de al XVIII-lea '.

Despre opera lui Stavrinos au scris: Eugenio Predescu unarticol in Magazinul istoric pentru Dacia, 1 (1845) p. 251-276supt titlul: Memorialul vistierului Stavrinos. in care se da o analiza

1 Pentru traducerea Erotocritului cf. N. Cartojan, Poema cretand Ero-tocrit in literatura romdneascd qi izvorul ei necunoscut, in Memoriile Acad.Rom., sect, lit., ser. III, 7 (1935) p. 85, unde Eliat nu este identificat.

2 Iulian tefAnescu, Epopeea lui Mihai-Viteazul in lumea greco-ruseascdin secolii 17 qi 18, in Revista istoricli romiind, 4 (1934) p. 141 174 si inextras.

limba slavg

Articoledespre

Stavrinos

MODELELE SI IMITATORII LUI STAVRINOS 121

a cronicii. In revista Literatura §i Arta romeinei, 1 (1896) p.280-291, G. Dem. Teodorescu a scris un articol lung supt ti tlul:Serien i neogrece despre Romani; Vistierul Stavrinos ,,si MitropolitulMatei al Mirelor, Mrà vreo contributie nou4. Tot acolo, 2 (1897)p. 26-30 §i. 307-327, G. Dem. Teodorescu reproduce traducerealui Eliat. Vezi si N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti1935, in indice s. v. Stavrinos si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul,Bucuresti 1936, in indice s. v. Stavrinos.

Modelele i imitatorii lui Stavrinos.InsemnRatea unei opere nu rezidà de multe ori numai in

valoarea ei intrinsecd, mare sau micà, ci §i in sentimentele deadmiratie, de pretuire sau de pacere, pe care le-a provocat lacontemporani sau la generatiile posterioare, indiferent dac6 pedrept sau pe nedrept. Cele mai inalte valori din sistemele filosoficegrecefti de sigur n'au trecut in doctrina crestinismului, dar cecorespundea mentalifdtii si nevoilor practice ale crestinismuluiprimitiv a intrat In doctrina lui §i a provocat entusiasmul ereinoug, influentand astfel omenirea mai mult cleat, achizitiile sub-tile ale unor sisteme filosofice, cari nu erau accesibile lumii deatunci. Tot asa, din intreaga literaturei bizantinei au fost traduse,imitate sau prelucrate multe opere si nu din cele mai bune hadimpotriv6 in literaturile slave sau balcanice, dar aceste opereau trä'it si influentat o lume intreag6 mai mult decAt altele de ocalitate superioarà. De multe ori o operà nu valoreazä nimic saufoarte putin in literatura in care s'a produs, cap4t4 ins6 o va-loare mare prin faptul c'a" a influentat sau a Osit imitatori in altmediu sau la r6stimpuri indepàrtate de data aparitiei ei, &Midastfel nastere altor opere, nu rareori superioare modelului.

Dac6 opera poetic6 a lui Stavrinos nu are o valoare marepentru istorie si mai putin pentru literaturà, totusi prin faptulCa' a avut numeroase editii si a fost imitatä si plagiatà färäl jen6timp de cloud secole, capàtà o deosebità insemnätate. Ca." a fost


utilizatä ca izvor istoric (precum am väzut mai sus) e firesc;fiind vistierul lui Mihai Viteazul §i in imediatä apropiere a lui,Stavrinos a descris ca martor ocular epopeea eroului säu §i astfeltrebuia neapärat sä serveascä ca izvor istoric cronicarilor romani,care au §i povestit unele amänunte din tragedia lui Mihai dupànaratiunea rimatä a vistierului. Cä s'a gäsit un traducnor slay,care sä intercaleze in traducerea slavä a unui cronograf grecescaproape toatà povestirea lui Stavrinos e un fapt foarte rar §iinteresant in sine, fiindc6 ne dovede§te räsunetul pe care l-a avut§i la slavi epopeea de scurtä duratà a lui Mihai. De räsunetul vi-tejiilor lui Mihai In con§tiinta Grecilor contemporani §i de nädej-diile trezite pentru scuturarea jugului grecesc prin ajutorul lui,am vorbit mai sus. Poporul grecesc s'a informat despre faptelelui Mihai poate §i din alte izvoare, sigur lug este c6 izvorul luiprincipal a fost opera lui Stavrinos, cäci a§a se explicä numeroaseleeditii care iesiau necontenit din teascurile venetiene in secolul alXVII-lea §i al XVIII-lea. i dacä continutul operei vistierului apläcut, fiinded corespundea mentalitätii §i sperantelor Grecilor,forma poetic4 naivä a povestirei, imitänd poeziile populare, acucerit mai multi versificatori greci de atunci, care au sorbita§a de lacom din Castalia poetic4 a lui Stavrinos, incAt in apoaselelor produse se väd undele neasimilate ale izvorului lor inspirator.Opera poetic6 a lui Stavrinos a fost räspanditä In cele patru un-ghiuri ale lumii elenice §i a pläcut a§a de mult, incAt o vedem cape un räu subteran apäränd la suprafatà in intervale depärtateIn imitatii and in Epir, cänd in Peloponez, Creta, Hios sau InPolonia.

Ceea ce am spus pentru Stavrinos se intämplä §i cu privirela continuatorul säu Matei al Mirelor, care, dAnd o povestirerimatà in limba greacä popularà a celor petrecute supt ochii lui,§i intretesänd In ea, pe laugh' multe aluzii la starea vrednic6 deplans a Grecilor de atunci, §i un Threnos (0Avoq), o plängerepentru cäderea Constantinopolului, a pläcut contemporanilor §.1 afost imitat panà la plagiat de versificatori posteriori. Cum ins'äcronica rimatà a lui Stavrinos era editatä impreunä cu opera luiMatei, (dupsä cum am vdzut mai sus) imitatorii luau versuricAnd dela unul, cand dela altul, nu rareori §i dela amândoi.

MODELELE SI IMITATORII LUI STAVRINO S 123

Dar daca Stavrinos a placut contemporanilor, se datore§te inmare parte §i faptului cá in povestirea sa a imitat poezia popularagreaca, din care nu rareori intercaleaza versuri intregi. Adevärate ca pe atunci nu existau colectiuni de poezii populare, din caresa swath' Stavrinos ce Ii parea potrivit, dar trebue observat eaGrecii in comparatie cu alte popoare, §tiau pe din afara foartemulte poezii populare, §i de sigur Stavrinos, care dei fail talentpoetic dar cu inclinare spre poezie, a gäsit in reminiscentele saleversurile populare potrivite pe care le-a rasadit in povestirea sa 1.CA i-a placut poezia arata i faptul ca el s'a incumetat sa cantevitejiile lui Mihai intr'o cronica rimata.

A§a de pilda., &and Stavrinos se intreaba:

"Apo,. xoct TE TEvr)xev CapévT-%6 Mczc'alg;

7coiíneTeg .36 Ccxoúcs0.7ptev ixeiç xoci 7Tpò

o6si crróv Xáv-1 ar,&67)xev, o68i cm* MrcoyaavEccv,7r6pcc. elq Tovpx1, , o6K ei.g BXccxEccv,

1.2.6vov thapcixov ncasp...5" crT7N T6pTag T6 XL6óc8E.

(Oare ce s'o fi facut Mihai Voc1.4?Nici ieri, nici alaltaieri nu s'a auzit nicaierivorbindu-se de el. Nu s'a dus nici laHan, nici in Moldova, nici dincolo in Turcia,nici in Tara Romaneasca, ci se lupta cuun balaur in campiile Turdei),

imiteaza poezia populara greaca, in care asemenea intrebäri pusede poet revin foarte des.

Compara i poezia populara despre Milionis:

Kúpce vc3c ykv7)xev XpijaTog 11/171Xt6v;

063è crròv Bda-co cpcicwpcs, o6ai crAv Kp6cc Bpúcm.

1 Despre colectiuni de poezii populare grecesti vezi A. Steinmetz, Un-tersuchungen zu den Klephtenliedern, in AaoyeaTta, I (1929 1932) p.305-321.

2 Vezi E. Legrand, Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire relatifset la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877, p. 120, v. 12271228 si 1235-1237.

Stavrinosimiteaza

poeziapopular.


eIrcocv 7répoc nipoccre x' Lr7lye Tcpòq rv "Ap-ro:X' in-4e crx7ec6o Tòv xcc-6) ta 8uò &yak j.

(Doamne, oare ce s'o fi Mcut Hristo Milionis ?Nu s'a vgzut nici la Valto, nici la Kria Vrisi.Ni s'a spus c6 a trecut dincolo 0 s'a dus spre Arta0 a luat ca rob pe cadiu impreun6 cu douà agale)

Ian.' 0 o altà poezie popular 5 despre Colocotronii cu asemeneaIntreb6ri:

Xpca-c-k, yvocv o KoXoxo-rpcovocZoc;

Mecvr) cpocívov-rocc crzòv Meyoc Acixxo.'0 eoacopecx-qq xeces-cocc crrilv ZóczuvOo crrò xeca-cpo

xcci. 1-6 Mopci ayvávTelie xcci, rò MopcFc 'yvcarceiJec 2

(Hristoase, oare ce s'o fi Mcut Colocotronii ?Nu se vdd nici In Mani, nici In Mega Laco.Tudoraki stà la Zante In cetateprive0e spre Morià).

1 Popularia carmina graeciae recentioris, ed. Arnoldus Passow, Lipsiae1860, p. 5, nr. 1, v. 4-7 si N. G. Politis, 'Esd.oyal 07tò Tel róctym'Aca -toe,

È22rpnxoz3 2aoi, Atena 1925, p. 57, nr. 49, V. 4-7.2 AaoyeaTta, 11 (1934-1937) p. 192, nr. 2, v. 1-4. Cp. si alte poezii

cu aceeasi intrebare in Popularia carnzina Graeciae recentioris, ed. ArnoldusPassow, p. 31, nr. 36, V. 28-31; p. 43, nr. 46, v. 51-52; p. 44, nr. 49,v. 1-2; p. 52, nr. 61, v. 3-7; p. 69, nr. 83, v. 4-7. La fel si in alte poeziipopulare, vezi Aaoyocupta, 1 (1909) p. 256, 0 260-263. E. Legrand, /oc. cit.p. 121, nota 1, Cu privire la aceste versuri spune: Stavrinos semble avoir vouluimiter ici le début de certaines chansons populaires, par exemple celle-ci:

TI x-cúrcog Ely'r co i5 yíve-cat xcd, povroc pLóc 1/eyeckt);

Toucpéxtoc rc6cproove xcei crret f3ouvec powcoi5ve\d a yc'ctLo rcé crow; irvac rccanlyúpt. ;

0 i5Tea yo'cv,o rcécp-couve, o i5-ce cre Tcviyóp.

(De unde sgomotul care se face, de unde vuitul mare. Multe pusti detundbubuiesc In munti. Nu cumva se descarcd la vreo nuntd, nu cumva la

vreo särbdtoare? Nu se descarca nici la nuntd, nici la sdrbdtoare). Dar inafara de punerea intrebärilor, versurile lui Stavrinos nu au nimic comuncu versurile citate de Legrand, pe cand versurile din poeziile populare despreMilionis i Colocotronii date de mine mai sus sant cat se ponte de aproape


Versurile 1241-1244 ale lui Stavrinos sunt de asemenea remi-niscente din poezia populard:

Míocv cpcovilv adOolaev Thv xapacav acpayplvl 17co5 da-re, no0Jolxcfcpta p.ou x ç civapetcol.tivoc;

'ErcócpTe T& curctecfotta crocq x' éMi-re Ccpp.a-roNikvoc,

va 1.).é yXúae-re dare, 'aro, cpf,Xoc Imo 11.7ccrretz.tAvoc.

(Un tipet a scos cu Mima Indureratà.Unde Anteti, vitejilor mei tovaràsi? luati-v4sàbiile si veniti inarmati ca sä" má scdpatide aci, iubiti prieteni).

Compar6 poezia popularà greac5.:

K' yX(Txraoc T' «lsovoXcasT., CcOovoÀoaeT. xcia X6-yet.:

T6 70 5 'a're, rcoc)alx&ptoc [IOU, xai (76, 134 tPuzork tiou;FL&7T6cpTe T6 xecgat. !mu, T6 gpwo xeyeat 2.

limba lui dulce, limba lui de privighetoare, vorbestespune: unde sânteti, vitejilor mei, si tu copilul meu desuflet? Luati-mi capul, nenorocitul meu cap).

de intrebärile i rdspunsurile lui Stavrinos. In poeziile populare grecestirevine foarte des figura retoric'a a Intrebdrilor puse si räspunsurilor date depoet. Dupä ce se pune o Intrebare, la care se dau diferite r'aspunsuri probabile,In sfarsit se resping toate si se da' adevarata cauza a evenimentelor. CredCa nu e nevoie sa relev oh chiar daca' poeziile populare, citate de mine maisus, sunt mai moderne decal Stavrinos, asemenea versuri cu tntrebäriraspunsuri tipice s'au transmis din modelele populare mai vechi i se repeta'mereu, potrivindu-se persoanelor i imprejurärilor.

Kocp8r24 cr9cewiv-/ insemneaza inima" indureratei 0 nu striípunsei, cumtraduce I. C. Maxim In Tezaur de monumente istorice, adunate de A. PapiuIlarian, Bucuresti 1862, vol. 1 p. 324. Expresia accpatec acpccw6v7) revineIn poezia populard greacd: (.1 xcep&ETCa [Lou crpcz1/1/6v7) xcei ciatzocpovet,t1L6v7),

vezi P. Legrand, ibid., p. 123, n. 1.2 Vezi Neugriechische Volkslieder, gesammelt von Werner von flaxt-

imusen, herausgegeben von Karl Schulte Kemminghausen und Gustav Soyter,Miinchen I. W. 1935, p. 40, v. 15-17; cf. si p. 42, v. 8: rco5 'CPTC mat&roS MTC6TO:p71, ITC4L8Lck TO5 KOUTOVEY-OU (unde sunteti, bàieii lui Botaris,bdietii lui Cutonicos?) i Passow, op. cit., p. 74, nr. 89, v. 14-15.

Stavrinosimiteazàpoemelepopular°


Asemängor i in urmàtoarea poezie popularà:

cpcovor.iXoc &rope Gay nc0Japtcfcpc no15Tocv:

11o3crre rcoc/M7xocpcfcxcec vou Xtyoc xoct IroccvelAvcc,

vap0-77e voc necps-re &re Toúq Exaoxovccipoue.

(A scos un tipàt ascutit ca de voinic ce era:Unde sunteti, vitejilor mei, putini dar renumitis6 veniti s4 mà luati din mainile cainilor de Coniari).

Dar nu numai poezia popular% propriu zisà, ci i p oemele scriseIn limba popularsä, unele anonime, altele cu nume de autor, manu-scrise sau ieOte din teascurile venetiene, au influentat vklit peStavrinos.

Stavrinos incepe introducerea povestirei sale cu versurile:

Atincrtg 7tocveccúp.occrroq, ptp.cc c.Lpocco-dc-cr,

T)Vgzoustv ot ppeml.toc noXXec noect.vo-recrrl.

care 11186 sunt vddit imitate dupà Apocopos al lui Bergadis:

'Arcentorcoç Tos" Mrcepyoc8-71, ()ELM Xoycco-cec-cr)

'rvgzoucrcv O 9p6vctLot. -rcoWc rcoOetvo-rec-c-/.

Passow, op. cit., p. 35, nr. 41, v. 34-36; cf. §i ibid., p. 53, nr. 61,v. 12-14; p. 81, nr. 100, v. 21-24; p. 83, nr. 102, v. 9-11; p. 125, nr.165, v. 7-9.

[Si cand Stavrinos spune (versurile 1139-1140):TS2 Tc&cpeg vi5v pocylos-re, 86v8pa eppeCo.)0.7]-7e,

xcd, crag Pouvee 0.(w)v-hcsoe-re, zed. xo'cl.erroe Xure-10-iiTe.

tot versuri populare imiteaz5.:Boma, vee xeovíavre, xeetercoe, [Li) ncxxvececA-re,

ppuaoneç xpúo vepò vet. (Li) xpoua-rccUecreijore.

Vezi Raxthausen, op. cit., p. 72, nr. 28, v. 4-5 si Passow, op. cit., p. 28,nr. 31, v. 8-9 §i p. 238, nr. 320, v. 4-5 i nr. 321, v. 4-5. Aceste ver-suri revin i in Threnosul pentru caderea Constantinopolului:

'Eadg pouvec 6.Fenrirse.re %al itiorocee payee-77emet noTa[eol cpupc'coom met. ppúcseg 4pocere,

vezi eefjvog dvcoiníttov notvroij bit Tfi dAcbast rfiç KooaravrtvovneAeon pu-blicat de D. Russo in ziarul Hcrceis (Bucure§ti), 29 Mai 1903].


Primul vers a fost putin schimbat de Stavrinos, al doilea insäa fost luat textual dela modelul s6u. Dar si ultimele versuri Cucare îi incheie opera Stavrinos (v. 1311-1312):

&Ice lloc-cpE 'TE xcct Yi xat nveúl.L.00TC 'AyEy

-rEf.) ico-rh xoct 7c9dcerrnwo, Cleg? Tep TrCarrowrícp.

sunt vàdit hnprumutate dela sfarsitul poemei lui Bergadis cu rimacu tot:

A6Ecc llourpt xoct YL(1). xoct Ilvelfy.cerc eAyft.?

TC7) rcom-rh [Lao xoct OECIS xoct rckfccrrn nocvoctsicp 1.

Dar si versul cu care incepe povestirea sa Stavrinos (v. 39):

'O vok LOO [ti nocpoomq. xe XoyLap.6q 1.,tor) pipveL

pare a fi imitat dupà cArt,i populare. Intru cAtva asemänätor e §iinceputul Pkingerii pentru moartea lui Limbona:

llocpccxcvEfc [Le 6 ol'ipocvóq, áva-roXii xoct s6..4

cand Stavrinos serie (v. 1294):

Tó pc74 [Lao icrxoTtcre-ixev ix TEA) aocxptxlv x1'.)[Loc

de sigur imità cdrti populare. Cp. de pildà versurile 530-531din poezia insträindrii flept EEvt-rebx4:

Aotn6v 7.010v oú al'ivoct.tat -m5pcc atá vá ypectkocpocp[Láxca 7so?adc 6 voi% ou éo-xo-cf.a.013.

1 Cartea popularà ' An5xono; Tal; Mnseyaviiij a fost retipdrità la 1870 deE. Legrand In Collection de Monuments pour servir à l'étude de la langue ?ido-hellénique (nr. 9), dup. editiile venetiene din 1667 i 1721. 0 altä. editie adat tot E. Legrand, in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, tom. 2p. 94 122, dupti editia venetianà din 1534. Prima editie este din 1519descrisa de E. Legrand In Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 3 p. 249250. Pentru edipile din 1534 i 1543 vezi Legrand, ibid., la anii respectivi.

Legrand a observat cà Stavrinos In cele doud versuri dela Inceputul po-vestirii sale se ja dupä Bergadis, vezi Recueil de poèmes historiques en grecvulgaire publiés par É. Legrand, Paris 1877, p. 29, n.

Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 2 p. 126.loan lialitzunakis, i'AOnvar.xof) xcL512cog naeolAar) ro() neel 6-1,trelag

not4,uarog in II eay,aarcEat srfjg' Axa672,utags 44.075o, 1 (1935) nr. 6, p.19, v.530-531.

Numele Insubscriptie


Dar Stavrinos trebue s'a.' fi avut inaintea ochilor i povestireapopulara rimath' despre Belizarie, fiindc6 in poema sa vedemvorbeste de el (v. 1272), iar ceea ce spune inteun capitol apartedespre invidie (v. 1095-1160), care invidie a pricinuit asasinarealui Mihai Viteazul, revine in mai multe versuri si In filada popularàgreac6 despre Belizarie in care se dä drept caug principalà adisgratiei generalului bizantin tot invidia 1

Poemele populare vechi grecesti dau de multe ori numele au-torului, cAteodatà cu amdnunte biografice despre el si despredata compunerii, in subscriptie, la starsitul poemei, uneori la in-ceput, rareori la inceput i sfArsit. Altà data', pentru motive pecare nu le cunoastem, dar putem cateodatà sä." le ghicim fricapersecutdilor autorit4ilor turcesti de pildd autorii evitädea numele pe fata, dar dau semnele corpului, mânei sau ale obra-zului, ca s'ä fie identificati de cunoscutii lor ; avem i cazuri undenumele autorului se dà in acrostihul primelor versuri. Mai totinu uità sä" cearà i iertare dela cititor pentru greselile operei, in-vocand nepriceperea lor 2

Vezi Povestea despre Belizarie In Carmina graeca medii aevi, ed. G.Wagner, Leipzig 1874, versurile 13-34, 435, 694 etc. Filada despre Beli-zarie s'a publicat de mai multe ori. Prima editie cunoscutä e din 1548, descrisäde E. Legrand in Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 1 p. 281. Legrandmai descrie si ed. din 1554, vol. 1 p. 296, ed. din 1562, vol. 2 p. 190, ed. din1577, vol. 4 p. 209, etc. 0 altä redactiune a acestei povestiri a dat acum Inurmä R. Cantarela In Studi bizantini e neoellenici, 4 (1935).

2 Trivolis, In a sa 'km& Tar; Taytantgqa, Venetia 1521, isi dà amAnun-tele biografice la sfärsitul operei sale, vezi retipärirea Muth' de E. Legrand,Histoire de Tagiapiera, Paris 1875, p. 46. In poema 'him& Tío"v yvyameo-yrcb-y ;sa2(7.,y ;sal Tao ;swab-y, tipäritä la 1549, autorul loan Ventranos din NaupliaIsi dà numele la sfärsit, E. Legrand, Bibliographic hellénique 15-16 siècles,vol. 1 p. 282. $i la filadele '.4.2aay6qog 6 Mwsc6o5y din anul 1553 si 'Ana-Actlyto; tot din 1553, stirile biografice se dau la sfärsit, vezi E. Legrand,op. cit., p. 287 s't 289. Bergadis in al sau 'Anórconog din anul 1534dà numele la inceputul poemei vezi E. Legrand, op. cit., p. 218 si acelasi,Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 94. Dimitrie Zenos, tipd-rind la 1543 poema Hiy0og Oaydrov, isi dà numele i anaänunte biograficela inceput, vezi P. Legrand, tot acolo, vol. 1 p. 240; tot la inceputul poemeisale din 1571 da amänunte biografice i Achelis, vezi P. Gentil de Ven-dosme et Antoine Achélis, Le siege de Malte, ed. H. Pernot, Paris 1910, p.80; GeorghillAs, in poema sa T6 Oayartx6y Z77g 1366ov, isi (1à numele la inceputsi la sfärsit, vezi editia Legrand In Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 1 p. 203,

MODELELE $1 IMITATORII LUI STAVRINOS 129

Subscriptia poemei lui Stavrinos, in care ki dà numele i arda"-nuntele biografice, e imitatà de sigur dupà alte csárti populare,dup6 care anume, nu se poate apune precis, fiindcA toate prezinaasemAnAri mai mult sau mai putin tipice. Dar e foarte probabilcá Stavrinos a avut inaintea ochilor pe Dimitrie Zenos, care,reeditAnd la 1543 poema lIgvOog Oanítov, a insotit-o de un prologIn care îsi dà numele i anul compunerei operei:

vec v.cfceesz Xorzóv Cra .767cov kurcral

7c6votg xoci acELen-ryn, xcci notog Tó &wad."ArgliorpLog xcce óvol.r.cc, Zi¡vog

¿roroi'cu7c60-1xe Tilv 8E41 [Lo u yv4.7)1.

Uta' i amAnuntele date de Stavrinos la sfArsitull poemeisale:

"Av W.Xess v& ti.aes-s xcct 116vcc noc-cpEaoc

Mcacravi) x6pci: [Lou, ro 5 A6Xßt.vou lizgacc.

Tó 6volvi vol) E-rocuptv6q, Byrrtricplq -cr') 'retv61.11.

6voçky6 gypottla at.x-h tiou yv61./.1 2.

Asem4narea e prea mare, asa IncAt e foarte probabil cA Sta-vrinos a imitat pe Zenos. Rima ira.v61.0 cu yvd*/ la amAndoi(dupà care urmeazA laude pentru Sf. Treime in sase versuri laZenos, condensate In douäl la Stavrinos) ne ara-CA &A nu e numai osimplà coincidentd, ci o imitare aproape textualà.

209 si 225. Autorul Pldngerii pentru cdderea Constantinopolului (publicatade Legrand, op. cit., vol. 1 P. 169-202), spune cá 1i ascunde numele pentrumotivele pe care le stie el, 1i cid insä semnele particulare ale corpului, V.1019-1026. Marcu Defaranas, autorul poemei din 1543: Aóyot 5t6ax-rowl rofyarar* nek róv vi6v, 1i (Id numele in acrostihul versurilor 123-151, vezieditia fácutd de Sitsa Karaiskakis, Atena 1933, p. 4.

M'am mdrginit sd dau aci exemple numai din literatura mai veche ; insec. al 17-lea si al 18-lea obiceiul acesta continuá in scard mare ; cititorulva gdsi mai jos cdteva exemple printre imitatorii lui Stavrinos.

1 P. Legrand, Bibliographie hellénique 15-16 siècles, vol. 1 p. 240.2 Editia Legrand, versurile 1301-1307.

9


Dar spre intilrirea acestei afirmatii vin i versurile din Zenos:Ke &ro' Tdcvarvd)axess xat acç 7CO5verc crk po.1011crn eek iÀ 7c60ov -rò anlycla-rev.xat CTOX6pLO 7C&VTOTE nocrik vec p.,7)Uv Xeít,lm,

-n)v kiptv TOD 7cavecyaeoç vec crelq clnoxaXqn 1.

care sunt vAdit imitate de Stavrinos:"OcroL ávaytyckxest xat &rol. 8L.try-da0e

eleip.7yre xat apaXT6v wic 1.4 [A AaacmpZere 2.

E de observat 61 pe cele patru versuri din Zenos, Stavrinosle-a condensat In dou5.

Stavrinos i Matei al Mirelor imitatide Diacrusis.

[Partea referitoare la imitaterii lui Stcwrinos a r4mas nere-dactat6. In cele ce urmeazá. (pAnà la p. 145) dá'm materialul pe fise:

Antim Diaernsis, care când a imbrAcat rasa càlug6reascA aprimit numele de Akakios, a scris o lung6 poem6 supt titlul:Adrnacç crsExcov To5 amor) rcoXou -roí") iv vilacp KA-rnyevovivou, órcoía neptixer. olOolpírrgra xat aiximacocríav ,r6Sv c106cav'AyapeoLív xat neág ixopEetxrav 6xL [16vov Tec XavLec xat -rò P6Oup.vov,

xoct iDlov Tò Wjai xat aov gva noWev.oillat xat aú-rò MeyeaoKetcrrpo, cruv-reedcra napa 'Aveítz,ou lepop.ováxou, Toi5 &Cc Toi.") acto°xat rkyyeXt,xo5 azilp.wrog 'AxaxEcp) pz-rovoliaaegv-roq Toi5 ALaxpolScrrl, Tor,lx 1-71g vilcrou KecpaXkotccq 6pp.o.n.tivoy, xat 7TpOTOTCCaestcroc elq -cok

oixdocq akoi..") dcvc0611,aat, xat atacp6potq rcpcxsahxat.g, xatvecocrri. tzeTaTuncoOsZaa xat pz-rec radcr-r% int.p..eXeíaq atopOcoOstcra.

'Eve'rblert, 7capac BaXevrtvcp -ccT) MordaT) ,axo0".

I E. Legrand, B ibliographie hell. 15-16 siècles , vol. 1 p. 240.2 Editia Legrand, v. 1291-1292.3 Vezi 'O xenztxdg "neblepog ( 1645-1669 ) anUor)tOv gA27 tx6 v

no ti buchcov 'Ayetvou Ataxpoúa.1), McepEyou Z y e au»syky.rcay xcd,ex8t8op.iyow 6rcò -re) cipxy.ay8Orou 'A y cc 0 cc y y 6X o u FE poux x Triest1908, p. 67-120.

STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRUSIS 131

i Vezi ed. Legrand in Recueil de poemes historiques en grec vulgaire rela-tifs a la Turquie et aux Principautés Danubiennes, Paris 1877 p. 42

9.

Din titlul de mai sus rezultá cá poema lui Diacrusis s'apublicat mai intAi la 1667 si cä la 1679 s'a retipárit. Dar fiindc6In asemenea retipáriri editorii se márgineau sà corecteze numaigreselile de tipar, presupun c6 noua editie nu diferá, in ceea cepriveste continutul, de prima. O comparatie atentá a poemei luiDiacrusis cu poema lui Stavrinos si Cronica lui Matei al Mirelorne va convinge &g. Diacrusis a imitat in multe párti, ha cevamai mult, a plagiat modelele sale in asa fel, incat versuri intregiau fost transplantate din acele poeme in opera sa, cum vomvedea imediat:

Stavrinos versurile 189-194 1eloyadc-roc &cape xcaec va 7.4ç elq -rin ix0p6v ¡Lou,va Tini 7ccclo71ç ykhyopoc Tólo so5Xov Tòv atx6v ¡Lou,

67-coi3 .76v eixcc 8o3Aov ¡Lou, 3jTOV xoct varco-re¡L¡Livoç,

xca Tc4cc cr-gx' inclvo) ilou aecv sp&xog clypc6)4voç,>toa xecXoccrev Toc74 xd)poccç ¡Lo°, -rec xeccrrn xat -ròv T6TCOV,

7CO5 x6F3ecrev ó necnnoç ¡Lo° ve'rec TCEpEacnov X67COV.

Diacrusis p. 74, versurile 11-14:(Douacscfurce &cape Tco?aec xcct aúpe cs.ròv lx0p6v ¡Lou,

va Tòv xorldccrlç Te. 1101.7C6V, 1A NXVICC atx6v ¡Lou,

noi5 xdaoccre TocZç z6pacq ¡Lou, -pi xeccrwl xoct Tòv Terrcov,7c0i3 xipaccrev ó neurrroç ¡Lou 4a -còv rceptacrov x67-cov.

Stavrinos versurile 217-218:Kat ocirròv mica' TOV (...wrocv6v, xoct pipe -coy ae¡Lbov,

vec bacx/pco Te, xcotóv 7CO5 11.6SXEL xalLo.y.évov.

Diacrusis p. 74, versurile 23-24:Ke .6,Òv 'sin pkyocv Mácrropoc cpép' Toy is6) cii viva,V& bacx-haco Tac xocxa rcori 12 gxec xcy.o.nlévoc.

Stavrinos versurile 1103-1106:"HM; cppíZov, a-rivccov m'a ayilvIcse calprl-ecvapecco¡Lboc, xXcdxsoure eiç -re, xocxbv TCO5 yEvn.

04 -Hp peycZkelv dcauctelc x' etç T'O auxocpawrícc

'ç ocircóv Tóv ricypoc Tóv xcaew nor) ab etzsv allía.


Diacrusis p. 94, versurile 11-12 §i. 17-18:"HXte, cp4ov, aTivaov, xat D-pipolcre, crekhvil,Iltxpoí, pxydaot xXa6craTe dig T6 xax6v nor)Etq Thy vzyclav &&m& xat atq auesTuxEa,

'ç &kip xd)pavtV xaX1r.), not; aév el:xev atTía.

Stavrinos versurile 1109-1111:xod. -71Xte, cpgov 'ç ecktía,

xat adq, Pouvá, ,5pvtirraTe xat xXa6o.aTe, NpEm,TE crhy-ep' éyxpepEcrelxv, TiLv XptaTtavc7», 6 crc6Xoq.

Diacrusis p. 99, versurile 11-13:o6pavé xat i¡Xtel cpgov rv clamEav,

xca crik vecpaatç xXa6craTe, xcei. )0tOCISCTOCTE, 011 goc

7CC7.4 TC? ixxXrptoccq Cleoi3 o (Ivo[Lot xalor)art.

Stavrinos versurile 1119-1120:Kai rcpbsec %kit T6%) .09,E6o.wratcc n6Tpatç xat Tex EúXasat 6EpxoNtrg xat nt-vireg 6?,a Ter& cliacc.

Diacrusis p. 99, versurile 5-6:lOtocl'icroc-ce .09,teepec, ni-c.pacq xoci. 'sac Eaoc

xat atpxovre4 xcci nivvreq, &bap: ta TeC SOLAXCC.

Stavrinos versurile 1139-1140:"S2 7.ciTpou.q, v3v6ayEcrete. aivapa, epgo3071Texat creT,g, Pouvec, O'plvilcreTe. xat, xecvnot, Xurrq05jre.

Diacrusis p. 94, versurile 15-16:Koc adq n6Tpatq, payEcraTe, sivrpoc 4pgo)OrilTepouvec xc 3p xXa6craTs xat xeciinot Xury)071-re.

Stavrinos versurile 1291-1292:"Oacbc Coccycvc'ocrxest xcci. sao?. ar,,,yEia0s,

ickv e6p5jTe xat cryakróv, vec 1.4 ti1 faacrcpwate.

Diacrusis p. 118, versurile 13-14:Kat oti:ç ro3 Tip) 3ca We're xoct ao tv ypcxä'c're

86op.occXGC7CCC pocxxVS, ytec vec è auyxo)paiTs.

STAVRINOS SI MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRUSIS 133

Stavrinos versurile 1301-1302 0 1305-1308:"Av 0-6XeTe vá (.1,á0e-re XOCG li.évoc -Op rca-rpEaot

Moaaravi) xeopoc 1100, TO ti ,6.6X6tvou

Tò 6vo[i.ck tLou ETocupw6q, I7laTLecp7)q 1.6 'MVO VA

1./.6vog iyio 1.6 gypco¡Ax auch (mu 1v61.4.1.éxer. 1.16a«. ek 'EpaeMáv 'ç -r.71q Ilía-rp7p7q xáa-rpovix6c0t.croc xoci, T6SypatPcc. vlf)x-roc -rò Icrrpov.

Diacrusis p. 117, versurile 23-25 0 p. 118, versurile 17-20:'Kb ,0-eXilcrng xod, Lq.) vá 6vol_tá tkou

'Axcatoq ÌepolAvocxoq, Ataxpolixr% yeveLá !Lou

Daá xcd. -;) noc-rpEaoc [Lou, v.7¡croq Kecpoc?aqvto:,...

E-rip Bevev.à gypo4oc cixousilévr) zoSpccgTar, X0C6e0g .2:0o)peiq XQC TV ata.6cgetg -rWpoc

ITyouv ek -rò xocturavotpLò -rob' gym rewpyíouixei: Tip iTeXeíoxycx ç 6E. "roi3 KupEou.

Dar Diacrusis nu imprumutà dela poema lui Stavrinos numaiversuri intregi, ci §i metrul. Stavrinos scrie a doua sa prefatäin yersuri de 8 silabe iar povestirea in versuri de 15 silabe. Tota§a face §i Diacrusis scriind prefata sa in versuri de 8 silabe iarpovestirea in versuri de 15 silabe §i incepAnd chiar prefata sacu primul vers din prefata lui Stavrinos.

Stavrinos p. 28:"Evecc crrEZ cvoc ypcy.tilvot. IIgvacAol, xoci rconveplvot

Diacrusis p. 68:feríxot, etv' MT) ypcwlvot II allopcpot, xo ouveplvor.

Se vede Ca' Diacrusis, a utilizat pe Stavrinos inteo editie incare era la sfAr§it §i opera lui Matei al Mirelor, fiindcd §i delaacesta a luat o multime de versuri.

Matei al Mirelor, versurile 55-56 1:

Nec 4jvcct, ek vO raivxpóvoug inepzollevouq,vá Inar.voi3aLv f3a-repov noUoi -rok 7CE pcca[26voug,

Mate i al Mirelor, 'low& TC45 V xa-ree rip OirmoNaxiav zdeo0évrcov, ed. n.Legrand In Bibliothèque grecque oulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 231-333.


Diacrusis p. 118, versurile 9-10:Kai, vefpoct çiveúp.lat xp6vouç cinspacrp.6vouç,ç' ixef.vouç 7o5 cúpEaxovrat ircepxoplvouq.

Matei al Mirelor versurile 2329-2332:

'07C' gZ01.1,EV acfcppoq p.ocç pAaoc elç EnavEocv,

X' elq Tec xov-rpec xec-cepya noúvocc 'ç Bevetiocv,

vI a0oucrt, -rò anoc01, -ròv To5pxov vI xo-rckovv,va nolpouv 1-6 ploccríXecov xoci, taç va liaq ad3crouv.

Diacrusis p. 100, versurile 15-18:

11o5 etzeç Taç araocç aou v.é.aoc elq EnavEocv

xoci. 'ç X0VTpa -ra xecTepya no5 'Vol.. 'ç BeveTf.av,

va gX0wat p,é -rò anoc01, -ròv To5pxov va axo-cylaouvva necpouv app,&-cav -roo xoci. vec aé 'XeuTeprlaouv.

Matei al Mirelor, versurile 2365-2366:

Kod app.oc-ca xai ypcfcp.p.oc-ra xai. 8-coXoyía

ha) -r' 1:sc7cç p&vx xcd15) no?ail ecvapda.

Diacrusis p. 112, versurile 28:

Ei yp&(i(ioc'r xoc pp.aToc, daxa x6a 'ç rilv dcvapetav,

Matei al Mirelor, versurile 2395-2400:" xat va s'Ex« secxpuoc &napa aav noTolp.c,v1xXacev xocp&oc [Lou 6Scrre TCO5 V' etnoxcfcp4],

vdc gxXacya vec ,apíptZa iaév, xpucrh (Lou 116M,g8épva -rec crrhOl p.ou p.é 1,crxúv 1.cou ökr).

eplvi6 ce, 116M ou Aoc[inpc, xcd xXod.co aLa aba,nc7K Ineaeq, gxXcvéç elq zeZpaç 1-05 xoc0évoc.

Diacrusis p. 113, versurile 11-16:Xptark, va eiza sIxpucc Ccnecpa. crav Tigv flpúo-c,vec gxXac' xapaía p.ou, ¿are v' ayavaxrhan,va xXaúao) xoci. vac .01yrIv7)0(7) taxúv p.ou ökr)vaú-rhyry nepb:Rp,ov xoci, c'exouaplyr]v nacv.

Kp117, zcSpa p.ou xpuci7], Xu7co5p.occ 6a6va,

nük isoux6elq ar,ext. 11&70c o zépcoc Eéva;

STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE DIACRLTSIS 135


Mil sly' -ce,c rcocv)lyóptcc, ico3 EN' rcocpplaioccq

ixeívcccq ¿re éyívowcocv (26crov a'coci.g ixxX7FEcccq;


o T& rcocvlytipcdc crou; TCO ya' rrocpplaloccg

ixef.voccq not; &yívovrocv vIcsoc 'ç Tocl:q axxXlaioccg;


'AXXoCtLovov, 7-c,r&Xocpe, xoct 7cc7.4 barcoccrcecOlg

T6poc a -coilsov ..cóv xacpóv Tócsoc xocx8c vet rccie.ng!


o?Jocf.! COaoítkovov1 xoct rc(7.4 btoc-roccrrecOlq,

not') aiv -cò . XrcLUg rco-ce T6CTOC XOCX& rcerchq.


"Enccocrav rcocpcfcxXlcreq xoct a(AoXoyícttq

ExeEvoccq órc' iyEvowcocv ta '7T p0CrEUXCCLq ecytoccg.


"OXot aka ircecti)ouscv xca SooXoyioccg

6xeívoccç 07c0i5 gxocpocv rcpoaeuxoctq CcyfAcq.


Hot)" etv' T6CMC dcycce& 7TO 5 ilcrouv cr-ra.catdvl,Wo-ecv ocirróv 'sew oópocvòv *rouv Ccoypccpccybrq;

Diacrusis p. 113, versurile 19-20:Ilotivoct -cócroc &yocOec, iroí ouv xopToccrtilvr1;

xoc08.4 a'nec xoc-cdcxoprcoq *rouvoc CSTOacrtgvl.

Matei al Mirelor, versurile 2463-2466:Xúsere, tzemoc, acbcpuov xúae, xapaLcc, newouq,xXotúaccre D.4ávrt.ov kou-couvok Toòq xp6vol.4.

xtkrocre avoccrrevocwok, )00.a:re ,5p.rpcoaí0cq,xXoctixsoc-ce &c.ceaosoov öklq 1-75g xccpatocg.


Diacrusis p. 99, versurile 3-4 §i 9-10:X6crocst acfcxpu' ectrksproc Cad) xccpaacq xoct re6votK,x?toci3o-re 're( seam Tec Xocvcec, sig TouTouvok -sok xpóvouq....XUcroore clvoccroevem.,to°g, x6accre ,Bpylvcpatocq,

xXotúaoc-rE xcct ,D.p.hvilcroc-re 6?tylq -r"hq xocp8tocq.


Ozi vou scocv-roS6vocv.e, eivocc Dikrwec aou,seci?tcv 86q vocq TÓ XeCpLap.CE ar.« 6vol.crec aou

8c7x;r6 1.tocq asevrefc« p.ocq, liccç T-hv TGOtT p 20C,

cróver, dcyccvecx-elcrcç xcet sco?ai) sempt8oc.

iscoctacucrig vaq, 3607COTCC, 8cec TòTCToday.6v 1.co(g,

xcdp.ag ixcer ocaixaaeg eig zeZpecç TEA( 4c0p6ívno?t?tec mOtec -e6 tscop.eq cLç vet o-cocppovca0o4cev.


veycc?to86vcci.ce, O'cv dvca. 6pcall6g aou,scc'atcv vet Av 1Xc'c6ouat. &Cc -e6 g?te6g (sou,.

xcd 86q a'ccú-cok -cac anirstec a6q xoci, TeX stoorpcxec -rocK,

xca aciovec -mug ònoccaev.6q, adwouv Tec Pecaocvec'rooxoícoqs.o6g &rcoctacuo-eq 7e-ratac4.c6v TOUG,

Xat -sok ixec-rocaExocas ek zetpccg -riLv IxOpEtiv Touq,aecv 6 novrhp -sec -rixvcc 'roo vec acoppovraorrac.

Matei al Mirelor, versurile 2477-2478 §i 2481:

'Enoctaeucrk p.ccq, 86cr7c0-roc, -r6 TCTodat.p..6v

xoci. [Lk bcceroc8Exoccreg elg xsZeocg TiLv izepc7no

'ALItec nec?tcv ?tun-hcrou [Lag 6T' ett.toca-ra: acxoí aou.


'Enocíaeua6q vocg, K6pcs, 8tet 7reccíacp.6v floc;

IA -rip auto:ion( xptcrcv o-ou cç xdpocq TCOV IX° pl:JV V.ocq.

sceOttv ?tun-hcrou vocg, g?te6q (sou.

Matei al Mirelor, versurile 2507-2508:N' dczo* -yX6icraocv pecp6ocpov ecwriq vi aTcl.Lernzoo MEEIAT.7) Tip) cpcovilv 67roi3 cr Xuacyvást.

STAVRINOS SI MATEI AL MIRELOR IMITATI DE IGNATIE PETRITIS 137

Diacrusis p. 99, versurile 19-20:N' Coso67); y?L'acrocv f3c46apov, earriq vec ai Ttp..ecn,-roil' Mouxcctikrq -;) cpcon, ó7co5 a Awry-71114a.

Matei al Mirelor, versurile 2651-2652:Bgouv Av Ixx?alcríccv crou xat -rk aorrk eix6vcq,xai. -ròv crcaupóv 'rew -4.tov IA p*piv XGCTGC [2.6V6q.

Diacrusis p. 99, versurile 25-26:Bp*)uv Av ixxXvrEotv act) xat -cacq creTcTk slx6vaqxat ròv crrocup6 ¶6 Ttp.tov 664ouv xct-rdc tt6vaq.

Stavrinos i Matei al Mirelor imitati deIgnatie Petritis.

Stavrinos a gäsit un imitator §i in Ignatie Petritis 1. Acesta

i Ignatie Petritis, prelucrätorul epopeei bizantine Dighenis Acritas, pe-trecea in anul 1650 in TArgoviste de unde trimitea o scrisoare (Tptyatatt.613ev,6v kV, cromptcp Ac)y' liz.rocynTvtEwoç lastc[tivou) lui Panos Cu numele lumescMavranghelos, vezi Const. Litzica, Catalogul manuscriselor grecevi din Bi-blioteca Academiei Române, Bucuresti 1909, p. 306, nr. 613 (292), 13; cf.si G. CAlineseu, Altre notizie sui misionan i cattolici nei paesi romeni, in Di-plomatarium italicum (al scoalei române din Roma), 2 (1930) p. 395.

Ignatie Petritis impreun6 cu Paisie Ligaridis au ajutat pe Daniil Pano-nianul la traducerea Indrepteirii legii, publicatä la Thrgoviste in anul 1652,vezi prefata traducatorului in I. Bianu s'i N. Hodos, Bibliografia romdneascitcuche, Bucuresti 1903, vol. 1 p. 193; cf. si E. Legrand, Bibliographie hell&nique, 17 siècle, vol. 4 p. 20.

Dela Ignatie Petritis ne-au rgmas mai multe manuscrise, fie copiate deel, fie cuprinzand diferite opere alcdtuite sau traduse de el, vezi Sp. Lam-bros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cambridge 1895-1900la indice s. v. ' IyváTtoq Xto; iepotAvoczoç. Spyridon and Sophronios Eustratiades,Catalogue of the greek manuscripts in the library of the Laura on Mount Athos,Cambridge 1925, la indice s. v. 'IyváTLo; Eepott.6vocxo. Eustratiades and Arcadios,Catalogue of the greek manuscripts in the library of the monastery of Vatopedion Mount Athos, Cambridge 1924, nr. 45344 s'i 212,7; A. Papadopulos-lierameus, ' Ice000kutrix2) 1302to04xn, Petrograd 1891, vol. 1 la indice, s. V.'Iyvcfunog lepopívazog XVII si 'Iyvo'cvo; He'rpt.r1G. E. Legrand, Bibliothèque


prelucrAnd In 1670 epopea lui Dighenis Acritas' imità i plagiaz4In multe pàrti pe Stavrinos i Matei al Mirelor. Nu numai fraze

versuri Intregi din operele lui Stavrinos i Matei al Mirelorrevin cuvânt cu cuvânt In Dighenis Acritas al lui Petr4is, dar

dedicatia lui Petritis este luatà aproape In Intregime delaMatei al Mirelor. Intocmai cum Azarie i Macarie, imitând pecronicarul bizantin Manase, introduc In povestea lor i atribueeroului lor lupte sau caracterizàri de persoane, facute de Manaseintocmai cum Machiaveli In istoria lui Castruccio, plagiând peDiodor din Sicilia atribue eroului säu fapte i cuvinte care eraula locul lor la Diodor i erau caracterizdri sau fapte istorice alelui Agathokles3, a c5.'rui biografie ne (16 Diodo r, dar care erau cutotul str4ine pentru Castruccio, tot asa i Petritis imprumutddela prototipul sgu caracterizgri, laude i episoade, care fdràdoealà figureazg. In versificatia sa numai fiindc5. le-a Osit in textelecare i-au servit de model.

Dupà cum Stavrinos la sfarsitul poemei sale Ii (16 numele,patria si imprejurdrile in care a scris poema sa, imitând sfarsitullui Bergadis i prologul lui Dimitrie Zenos, tot asa face si Petritis

aproape cu aceleasi cuvinte.

61v Xouviv xai ,D4Xe-rev xat viva Av na-rpf.aavcic RcfceeTev xat ,esvoroc vec hge'rev ilepíaa,Ccnò Xtov etipe-cev eivat yovwcfc

lyvdmov iivo[La, lle'rpftr7) yeveLec ot).

grecque vulgaire, Paris 1902, vol. 6 p. XIXII. A. Papadopulos-Her a-meus, Maveoyoedaretog #412co04x71 in '0 gv Ecovaravzivowtast 63.4vvaigcpaaoypeòç av'22oyog, suplimentul vol. 15 (1884) p. 158, nr. 50.

Un ex libris al lui Ignatie Petritis se aflà pe al 3-lea volum din operelelui Vasile eel Mare, ed. 1638, aflat in Biblioteca Academiei Romane, veziRevista istoricci, 19 (1933) p. 16.

.614notg civatozarri TO11 avaestcopivov Atysvij ed. Sp. Lambros, in Col-lection de romans grecs en langue vulgaire et en vers, Paris 1880, p. 111.

D. Russo, Elenizmul in Rom,a'nia, epoca bizantina i fanariota, Bucu-resti 1912, p. 38-40.

Queux de Saint-Hilaire. Nicolas Machiavel et les écrivains grecs, in An-nuaire de l'association pour l'encouragement des études grecques en France,9 (1875) p. 230-231.

STAVRINOS $1 MATEI AL MIRELOR IMITATI DE IGNATIE PETRITIS 139

'Eye') ?toutóv étr6vTaa xat a6vOecrct Totze aTixo 14 To òç no?waxo òç etç pr.p.a é'rceccrec TO

'Es.aer.601 T6 rya p òv zp6v0uç etç To 6q x.c.Xf.omoo-vac crTok i6sov.41.0v,« pl To úç Eaxocríooçetç 7c6vTe si xat etxocrt, trilvóç T05 Noev..6 pío

X6TGOV x' iny.6Xer.av ép.o roi ' IyvaTtou.6ga naTpí Te xca Otc7) xat nve6vaTL cicytcpT4) no urnjr) xat 7T?darrn nocv-mcvrícp.

Alte exemple de versuri din poema Iui Stavrinos imitate dePetritis:

Stavrinos, versurile 1139-1142:7c6Tpatç, v3v(SayEcreTe. sivapoc ep pt40}71Te.

xat creZq Po uvet, ,9-plvtilaeTe xat xótl.t.not, XurrikreÖTL T6V &aTepe6Tlxav 6?ta Tac 1Ta?JalxcfcpLa,

ixeZvov ólTo 5 T. pó xat pcfcxot, xat XeovTdcp La .

Petritis, versurile 3053-3056:né-cpcaq, vi5v frzyícrestv, sivapoc, ep pt4.o)071Tev

xcd, csik, flouvá, ,91:r1vIreTev xat X&I.ETCOL Xll7rI0TEV,

T' 6Xot 1-6v crrepeuThwy.ev TgG0C na?JoIxecptakceZvov 67To g cp p mrav avO pun° xat Xe0VT& p (,a

Stavrinos, versurile 1153-1154:'E2 ,5ecvaTe Ccx6pTaye, 7c(74 Kv Tòv

aúT6v Tóv ava pa Tóv xaX6v xat T6v iyoß-henq ;

Petritis, versurile 3057-3058:.04:voc-re C9c6p-rays, ru.7.4 av Tóv au7cii0-1ç

aúT6v Tóv ava pa -còv xaX6 Kv Tóv Lpo61110715;

Stavrinos, versurile 1267-1268:'Op.npòç a-còv Xdcpov dcvaperA -cErco-re; Kv CcEt4et,

Tok petctylvo uç TfiToTeç 6 Xcfcpoç Kv To 64 Zpga.

Petritis, versurile 2973-2974:E-rò X6cpo ótacp6ç clva pet& TE7COT4 Kv cgGet,Tok clvaper.cogvouç TbroTtç 6 Xcfcpoq sév Toòç xpgo.

140 STUDII ISTORICE GRECO-RO1VIANE

N. Politis a vgzut bine c6 aceste versuri ale lui Petritis suntpopulare i crede cä el le-a luat din cântece populare acritice ;dar trebue observat cà Petritis nu le-a luat deadreptul din vreuncântec popular, ci direct dela Stavrinos, dela care de altfel a luat

alte multe versuri populare i nepopulare, precum Vedem 1Stavrinos, versurile 1277-1278:

TE.vaq 8iy sby ixipa.rpoy ..r6y tlisússxoy sòv x6o.p.ov,oipacrael%, oúa'apxoy-rog glum) xo)piq TC6V0V.

Petritis, versurile 2975-2976:Twa; siv Tin) ix6paLcrey TON) ti)sú-nxoy TO%) x6st.x.o.f3ccollel% 0,a äpzowmg gîrrOCV X(.4 plq 7C6V0.

Stavrinos, versurile 1281-1282:'AcAxey 6yop.cc xocX6y a' ¿Av sip oixouply7p,

cbtoúouy yec sòy Tract.yoi3v sob' x6ollou oi. c'xyapeLovivot.

Petritis, versurile 3061-3062:'ApTpay Xouróy livotitc a' 6ktp sip oixoutavl

Atys* yec sòv notLyoily ¿Ao oclyapet,o4Livot.

Stavrinos, versurile 1291-1293:'Oaot ciyocyLy6axese xcci ¿icsot. anlyacres,

ay el'ip-7yre xat acpc0a6v, Yee [d] [Lé f3Xocacirvass,

6-rt, iyed eaq cl[aceilg Etna& vdc ypeui)o)

Petritis, versurile 3063-3065:'Ocrot. ecyocyLvoScrxe'rey xoci. 13aor. 8nlyeices,

ecy eTN' xat crcpcfaila eüpo-rey, y& A tioi5 xce-mpaaTev13-rt. 1-yeo cLq ect.t.cd* no)Jvic gzo) acpaktiya.

Stavrinos, 1297-1300:7cepLacr6sep' acp-,13(cc ónoiizev xoctuAtilvcs

yec f3&Ao y 76247)o-a za6s a-rec yeypocl/plvot.oi cppem+tot, xectiese vec ypoDtc7cse

&ITC, Tee '7ZGXoLnerce pa, öTC4V -ra ileXesaTe.

1 N. Politis, 'Axe/Taxi dapara In revista AaoyeaTia, 1 (1909) p. '204.

STAVRINOS I MATEI AL MIRELOR IMITATI DE I GNATIE PETRITIS 141

Petritis, versurile 3067-3070:rcepcacr6Tep' aícpytoc &nob 'zev xcy.o.ylvoc

6 Arrevilq, Kv Ta 'ficaoc ¡us aTec yeypccHilvoc,xcx Iircocoq dye cpp6v4oq racT6g 'T o u 6'4 ypcx.flan

c7c7c6 Ta Xíycc Ta rcoXX,1, &sow Ta

metrul in care serie Petritis este acelasi cu al lui Stavrinos:la inceputul fiec6rei cuvântsári este un rezumat al ei in versuride 8 silabe i pe urm'a" incepe povestirea in versuri de 15 silabe(vezi rezumatele cuvânt6rilor 3-8). La fel face si Stavrinos: adoua prefatä (p. 28 ed. Legrand), este in versuri de 8 silabe, dupäcare incepe povestirea in versuri de 15 silabe.

De sigur Petritis a utilizat pe Stavrinos intr'o editie venetian6In care poema lui Stavrinos era editatà impreun6 cu Istoria celorintamplate in Tara RomAneasc6 a lui Matei al Mirelor, fiindcg.Petritis, dedicand poema sa Preotului Hrisant (ed. Lambros, p.112-113), plagiazà aceastà dedicatie dupà Matei al Mirelor1.

Matei al Mirelor, versurile 2-9:KXo'caoç ix (5(4-% arcycc0.7]q et= ac7c6 7cpoy6vm,

xod gcog va xußepv4 Tóv sijq Kpocy66cc D'póvov.

xcci. Td.)pcc xoct IleT67cevra, exrce 7T 0 5 va yepeccrn4,

cv xocX.hv, einvcxilv, vac VIcrnq va 7cepaca7)4,va a' gxo.y.ev aav cr' gzollev rcaXac y out-v.6v o v ,

v.oci. Tóv dccp6vT7) [Lag T6v 7coXuxponAvov,xcd va cc6Ulo-n 6 0e6g xpóvouq xcci. Tap aou,

Petritis, versurile 2-9:Oecp..voç X(471q dcyoc0.7)q eta= )W. b 7cpoy6vcovoExov6p.,o4 va xpeceaccr. crT51g pccacXeíaq Tòv 46vov-

xoci. vi5v Te xcci. [AZT ÉrceLT go.4 nor) va yepciant;,13íov xocX6v, elp-r)vt.x6v va Vyrnq, va 7sepecangxcci. 6 rcavTávg K6pcoq xpóvoug ei4 (.1)11 aou

vac f3ackn rcepcaa6Tepouq va V¡criK [..tè Tc(rh aou,

vac a' éxo.y.6ve xcd LZç k cpíXov '[..uccare[..ttkivov,

a Matel al Mirelor, ed. Legrand In Bibliothèque grecque vulgaire, Paris1881, vol. 2 p. 231.



Clou 7CLUTO5 Corrcíc?accwo: XéyeL 6 OcoX6yog,8.iv elvat &Log 7COT tap3i 6 x6atzoç 6Xoç,8L6v. Oaov Tírco'req ab., stvat -cy.1(16vov(Lae()) vec gxn 6 d'cv0puncoq cpíXov ituna'reup.p.6vov.

Petritis, versurile 11-14:ALerrt &?ao -cfremq 8iv etvott Ty.w.6voWCI&V vet gXy) d'CV0pCOTCOg pf,Xov i[L7CLUTERLiVO.

6 OtoX6yo; ?lye!. 'ro xoti KE. -r6 cpcoverc et.

cpíXou 86 itv' earcó0aocmcc xpua6q o68i -rorcác t.


Kat &a Toil-ro xoa lyet) Tooee,svTaq Av paLá aou,gypoctinc -r6 PL6Mov [Lou 61-ct -r6 óvoturc aou.

Petritis, versurile 15-16:ALec Tor)To Xotar6v xat 'yd), D-éXov-raq A (pat.& crop-a) f3L6X6o Tor)To T6 'ypcctl)cc &rd. T6 6voy.ck aou

Matei al Mirelor, versurile 71-72:Móvov cruzvec vac I.LEXSTFÇ 'TC&VTCC Av ZaToptav,

Te[LíCet. Tip xap8tav TOU xat yvLicav xat avapetav.

Petritis, versurile 25-26:Kat atai6a6 Ave a urec Tayrrp Tip tcrropEa,y61.gs Av xapaía coo Ili yvii-xn, xat ótvapeía.

Stavrinos imitat de Spontis.Stavrinos, versurile 39-41:

CO vo5q I.Lou Ili 7Cocpccxt4 xt.' 6 Xorallóg 1.t.o5 pipvetTo5 x6allou -rec xcyhticacc vec atan xoa vok rccdpvn.(3Xinowraq nik 7Copeús-rca 6 x6av.oq Trik nepvdca,

STAVRINOS DIIITAT DE SPONTIS 143

Spontis, p. 398

e0 voirig 1.Lou -rrocpaxLvai xt.' 6 Xoymv.6q cgpvet.

'roo x6a[tou Tà xoci.,*.aToc vcic stai, xcd và népv-n.BX67covTag 7Tik o ptvo v,DiXoov và ypomipouv,

Stavrinos, versurile 1289-4290:

)(Dam Kax6crtor. xoci, npTov ljTOV g-coqcin6 XpLaTo5 yevvipsoK, xot084 gTpexev TÓTEq.

Spontis, p. 406-407:)(DOM ÉTVCCitx6crtot ircTà gToq,Ccreò Xptcyro5 yevirreo4 xocOaK Tpgzet. écp6Toq.


"Ocror clvocyLvdxrxeTe xat 6aot. 8Llyacr0e,idtv súp:irre xoci acpa.XT6v, vá p2 poccrywaTe,

iyea eog zinc( vac ypágxo (Atm.

Spontis p. 406:

"Oaot. 8-à "a) sta6c;conre nocpocxccX6 và UlTe

gxo) acixfatm XoulaT6 To ;tat p1rEccTi. 1-yeo dcp,x0iN rIpztaoc x' gypoctini

Stavrinos, versurile 1301-1302:"Av 0-acTe vec (10eTe xeci I.Lévcc -r;lv 7TaTpf.acc,

Mammy?) xcf.) poc [J. 00, ¶013 A6À6E.vou [L. pts..

Spontis, p. 406:av &Wyse vácr-cig 0=6 T6nov xoci yevsáv tzou,

11 KATI) eiv' Iscerptaoc two, poN.LocZog Eig TÒ y6vogscat eiq TVzcápocv T(.7.w XavLi5v eiv.oct, rivocOpepivoq.

Vezi loan Spontis, Attniatç Stet arolxcov cbealcov neei ro6 6°6=0dnof, iTaveect)671 sig Tim Movia xaree vi 1767 iv topl Isare,21301ov 18,(Poveste frumoasd in versuri despre pästorul care s'a arAtat In Morea Inanul 1767, la 18 Septemvrie) in M. Ghedeon, 'Aexeiov imanataartm7glowelag, 1 (1911) p. 398.



Tó Iivotaft [Lou ZT:cupt.v6g, arr-cuiplq Tò TcLvóta,116voq Ey6 Tò gypextFoc 1.Li Tip 8tx.h !hot) yvditayixel: 1.2.6o-cc eig Av 'Ep8eXLecv, o-fl]q IlEaTplaocq Tò xciaTpov,

Spontis, p. 406:

'Io)cfcvnq gzo.) T'6voiloc. Znovrhç II yevecf: p.m),

xxi ek Tiv lIciTpoc xeceoutkott. li.' 'ailv s-ip cpocp.1Xtáv ii.ou


Esip 7cpeyrip xac. elq ae6Teply prok 4:19e6poutxpíou,xxi. aot. v&xsTe xotpáv Ix Ilveúli.a.Toq ayíou.

Spontis, p. 407:

Eiq Tecç 86xoc xoci, óxTeo ti../vòq Toll 'OxToApEou,6TeXeLoS0' I) pill= ain't] ti.i. xecpt Tot; Kupíoul

Poema lui Gheorghe Palamed.Popularitatea printre Greci a lui Mihai Viteazul 0 a Cronicii

rimate a lui Stavrinos o invedereazd i faptul cd un alt contem-poran, Gheorghe Palamed, luAnd ca model pe Stavrinos, intoc-mqte In limba greacd o nou'd cronicd rimatd, in acela0 metru,ba chiar cu versuri ici colo im.prumutate dela model 1.

despre autorul acestei cronici n'avem deck, foarte pu-tine date. Din titlul cronicii: ICYTO p tot p tixo ucroc. 7ccfccrocq ^Pknperc et,g xoci rivapayafitocq xccì TroXip.oug To5 ixÀcq.,t7cpurckTou MExocilXf3o):66acc, ocúeiv-ri) Oúyypo6Xocxíocg, TpocvauX6avíoc, MoXao6íocq, go4

lipocv -51q TeXey* ocko5, nap& recopyíou Toi5 HocA, ypacpsZactxoct norleeZacc TuyrivovToq iv 1 ccia7) TO5 baocturpoTdc-rou aouxòq s-55Ç'Ocrrpo6Eocç xupíou xupEou xvg7) Boccsactou, iv g-ret, 1607, mvi.6ptcp, -rdcq 15, iv 'Ocrrpoßíc. (Istoria cuprinzand toate faptele,vitejiile i räzboaiele prea strdlucitului Mihai Vodd, domnul färiiRomâne§ti, al Transilvaniei 0 al Moldovei, pdnd in ziva mortiisale, scrisd i versificatd de Gheorghe Palamed, &And se afla lacurtea prea strdlucitului duce de Ostrov, domnul domn VasileCneazul, in anul 1707, 15 Decemvrie, in Ostrov) reiese cd auto-rul trdia la curtea ducelui de Ostrov Vasilie la 1607, dar nuse spune in ce calitate. Émile Legrand, editorul cronicii, pre-supune cd Palamed a fost inväTätor la §coala greceascd dinOstrov 2, ipotezd pe care o admite 0 Iorga3. Mi se pare mai

Pentru Ortile comune In poemele lui Stavrinos i Palamed cf. O.Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viata lui Mihai-Vodei Viteazul,scrisei In 1607. Studiu critic fi traducere. Bucure§ti 1905, p. 7-17.

Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. LXXXI.N. Iorga, Nichifor Dascidul, exarh patriarhal f i legaturile lui cu

noastre, in Analele Acad. Rom., sect, ist., ser. II, 27 (1904-1905) p. 190; a-

10

Cine-iPalamed

PsaltireaIn versuri


probabil c'd cneazul ortodox al Ostrovului, care era In corespon-denta cu ierarhii Orientului ortodox, avea nevoie de un interpret,cunoscgtor de slavone0e i grece0e, i ca atare avea pe lang6 elpe Palamed ; pentru un interpret s'ar potrivi mai bine 0 expresiaintrebuintatà in titlul cronicii cà « se afla la curtea prea strdlu-citului duce de Ostrov *.

inteadevär la sfAr0tul unei autorizàri date de regele Po-loniei patriarhului Ieremia (publicatà in bro§ura: De calendarionovo gregoriano, leremiae Archiepiscopi Constantinopoleos judicium,Frankfurt a./0. p. 301, 303), se spune cä" Gheorghe Palamed a tra-dus zisa autorizare din limba rus4 In cea greacg 1.

Pela sfar0tul secolului al XVI-lea i inceputul secolului alXVII-lea lupta dintre catolici i ortodoc0 in Polonia (Rusia deSud) era aprig6 ; patriarhia din Constantinopol trimitea exarhi,cAutând sà mentie in ortodoxie poporul de acolo ; a§a d. p. aufost trimisi Nichifor Dascalul i Chiril Lucaris (mai tArziu alespatriarh ecumenic), cari insà n'au putut s'a opreasc6 trecerea lacatolicism a Ru01or de Sud, cari erau incorporati in Polonia.Desigur Palamed a servit ca Valmaciu intre Cnejii Ostrovului, carinu 0iau greaca, i prelatii greci, cari nu §tiau limba Várii 2

Tatal lui Gheorghe Palamed, care se numea Mihail, trgaavea procese in Lemberg 3.

Se vede c6 Gheorghe Palamed se credea poet, fiindcà afaràde cronica rimatà despre Mihai Viteazul a mai tradus in greaca

ce1a.51, Faze sufletefti i dirti reprezentative la Romdni ca specialci privire lalegiiturile a Alexandriei ca Mihai Viteazul in Analele Acad. Rom., sect. ist.,ser. II, 37 (1915) p. 593.

Vezi F. Legrand, Bibliographic hellénique 15 16 siècles, Paris 1906, vol.4 p. 303-304. Palamed traduce i un act al lui Petru-Vodà chiopuldin limba polon'n In limba roman6, vezi Andrei Veress, Documente privitoarela istoria Ardealului, Moldovei gi Tárii Romtinesti, Bucuresti 1931, vol. 3p. 295.

2 Pentru relatiile Rusilor cu catolicii 1 cu protestantii vezi HrisostomPapadopulos, 01 flaretdexat Ìce000k6,uow cbg nvev,uarosoi xeceaycoyol "dig

Pc000lag xard Tòv 17 alawa, (Patriarhii Ierusalimului ca conduatori sufletestiai Rusiei In al XVII-lea secol), Ierusalim 1907, p. 26-36; F. Vafidis,0.notacruxii icrcoeia, (Istoria bisericeasc5.), Constantinopol 1912, vol. 3 partea1, p. 157-165.

N. Iorga, Studii qi Documente, Bucuresti 1913, vol. 23 p. 448.

POEMA LUI GHEORGHE PALAMED 147

popular in versuri Psaltirea lui David. Din nenorocire din aceastàoperà a lui Palamed nu cunoa§tem cleat ateva versuri dinprefatà i titlul: recoeylov Tcri-5 lIcaattOn tterciTeacug vov WcatijeogSul artzeov 6.7r2cbv, 1681.

Aceasta traducere se afla in manuscris in biblioteca mAn'ästiriiV5cAre§ti, precum se vede din catalogul acestei biblioteci, catalogaflat astäzi in Biblioteca Academiei Române in manuscrisul 603f. 293e. Singurul manuscris cunoscut care cuprinde traducereaPsaltirei lui Palamed se p6streaz6 asfäzi in biblioteca manästiriiLavra din Sfantul Munte supt nr. 1185 (I 101)1.

Vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek ma-nuscripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p.196, nr. 1185 (I 101).

[Traducerea Psaltirei, facutä de Palamed, se mai pastreaza §i in ma-nuscrisul 1324 (K 37) din mAnastirea Lavra (ibid., p. 221). Acum In urma,dupa rugamintea regretatului nostru unchiu, prea cuviosul monah SpiridonLavriotul a avut amabilitatea sa copieze prefata manuscrisului 1185 (I 101)dela manuscrisul 1324 (K 37) lipse0e prefata i mai multe versuri dinPsaltirea ambelor manuscrise. Manuscrisul 1185 (I 101) nu e complet el se ter-mina cu psalmul 133. lata cateva versuri din prefata. §i din primul psalm(textul se reproduce cu toate greqelile de ortografie) din aceasta traducerenepublicatä a lui Palamed:

IIpòç Toòq rivaytvWaxolprocç

Tee nec07) ou Tec =sine:scree, met 1.6acctç Stxrevakccçp.eúpccacv ei-roxcav ecvaperw auxo pccv-rEcctç

xoct Tee (inccve6ecatcoc-rcs ro xeccpoil órroil 1.ccfc)aova-rhv evurececv 1.Lè pxouvrccv, Lè xív8uvov veyeAovv.6 Tcccpcottvilcrccacv, oozy& vec ecvetyvd)vc0

-r6v pot roS Àóyou [Jo°, ncepwo p Lee vfic 8c4vo.)

&Cc la E8c7) eaeccp party, aTec rcecel [IOU Tic TócrocroS X6you (Lou crcir evc.reco'cv, iye.o T05 Tut pocSócroc

x' g-rC) nee pccxwhey]xce, Xouròv Stec vec f3yeacucc)-rò clç %-tv xo tv))v yXcl-rtecv, RR: vet Tò (3 caw.IIXtv TOÚTO vec xarcinar v eurOX6TOUV tcóvog

'reek (co líaock iSe-(101xcc 7CTÒ ípoç 'EXcxe6vogvec gXeouv cs-Av xcepSEccv [Lou, f3o.heecocv vet [Lou Sckrouv

iye) vec Pec)ao.) -r-hv &prim xect ocirrock vec TeXeccácsouv

6Xoc oE etvccycyckrxovroccq eEviscrreg xceXec vecae

zed, 1.6v .9.e6v vec Siscree, rec vec oaulfearre

10.


Traduatorul ne spune In versurile care sunt puse inainteaPsaltirii drept prefap ca nenorocirile i calomniile cari s'au.tesut impotriva lui i cari pentru un om care tràieste printrestr4ini sunt mai primejdioase, 1-au indemnat s'ä citeasca' deseoriPsaltirea ca sà g4seascA o aunare. i asa, se vede, citind mereuPsaltirea a hotArit s'o traducd In versuri in limba greac6 populard.Nu e exclus ca Mitropolitul Dosoftei, care a trait mult timp InPolonia, sä" fi cunoscut pe Palamed si s'al existe vreo legatur6intre traducerea Psaltirii In versuri a lui Palamed si traducereatot In versuri a mitropolitului.

In once caz ceea ce spune loan Bianu cà: in literatura biseri-ceased ortodoxci greco-slavonei nu a existat inainte de Dosoftei nicioversificare a Psalmilor, aa indit nu in aceastei literaturei a pututDosoftei gäsi un model dupel care sei versifice Psalmii In limbaromeind nu e intemeiat 1 Dosoftei a Mcut traducerea lui intre anii1660_16672 pe cand tradu,cerea lui Palamed (care la 1590 a

Dosoftei tradus autorizarea regelui Poloniei §i la 107 traia ca om maturMitropolitul In curtea cneazului de Ostrov, cum am vazut mai sus), trebue

sa' fie anterioara 3.

seiv yirv oi$ cl,a)a-npEou o3Pact.X0 sra621e a VzX co Xey61.tevoç yiveg x 0 o 0 Yi

<reWprog) <llaXal/ESt>

TO,* a'KaXóTexo; nob' arip potailv rv xaxilv kv n&yetto* Tcliv dcae6clv etvapc7.)v atpcita xoXeue&yet

bafter,aev rani elq ixecyclv -ròv 0.p6vovTroll aLcarrpiopouv Toòç xcaok và Toúç 7rXcevoika p.6vov&XXec cr-ròv v6v.ov -ro b' Oeoil, etym. Opttzvo'c 'roe]

1 Vezi Psaltirea in versuri intocmitii de Dosoftei, ed. I. Bianu, Bucuresti1887, p. XXVI.

Ibid., p. XXXV.Atanasie Patellaros, inainte de a se alege patriarh ecumenic, in anul

1626, cand petrecea in Tara Româneascä, a tradus Psaltirea in greaca mo-dernä, in proza; traducerea se pästreazd in manuscris in biblioteca mânà-stirii Iviron din Sf. Munte supt nr. 617, vezi Sp. Lambros, Catalogue of thegreek manuscripts on Mount Atlws, Cambridge 1895-1900, vol. 2 p. 186.Alta copie in biblioteca mânAstirii Sf. loan din insula Patmos, vezi loanSakkelion, Harptaxii ßtNiotYptn, Atena 1890, p. 196, nr. 434.

POEMA LUI GHE 0 R GHE PALAME D 149

Palamed incepe povestirea istoriei lui Mihai. Viteazul intocmaicum Omer Incepe lijada:

Mov.cct ao 'ANva, 'rob" piyoc AO); x6 p-r),(.LO3 E tat V dc ,3,7N7)065 Taynly ti.ázip

11. &XIV Tip noXtrccfcpazov 0-ocul.toccrroi3

roòç Ovoug cliikrpyrouq, [Loc-roxuatecv ileyeckr]

(57cotot 'xoct.tev cp0o pea) rcoailv ç To)c avOpeorcok

-rw lipveow xca Tc7)v o-xuMiLv paytv 7co5 Tec xoppla-rá -rol'ipxmcc É7Cobrev gepe4)ev -vet Dtpíoc.

&v0perouç gcr-reaev rcoXXo Òç cr-róv 437)v ecv 8 peto.ylvo uq

Tok Toúpxouq, Aéxouq, Mn6y8ccvok xoct 0 iSyypouq docouatLivouql.

(Te invoc Minerva, filed a marelui Jupiter, s4 mg inspiri sprea putea povesti acum acel vestit ràzboi al faimosului Mihai ;nenumgratele ucideri, mkelul cel mare care a adus oamenilorpierdere mare , ràzboi care a nutrit fiarele, fäcând ca tru-purile turce0i s'd fie hranä pentru pàsàrile rsápitoare i pentrucainii ; a trimes in iad pe mai multi bärbati viteji: Turci, Poloni,Moldoveni i Unguri vestiti).

Intocmai ca la Omer, minus geniul poetic 1Dar fiindca obiectul pe care 11 trata era mai aproape de acel

tratat de Stavrinos, deck, de ràzboiul troian, Palamed nu pre-getà sä se scoboare dela piscurile poetice ale lui Omer In smAr-curile prozaice ale lui Stavrinos. In realitate gàsirn in poema luiPalamed multe asem6n6ri In povestirea evenimentelor, cari nulash' nicio indoiald cà el a avut inaintea ochilor pe Stavrinos1-a folosit fàrà jen6: multe din versurile sale au o asemAnareizbitoare cu versurile poemei lui Stavrinos, cp. de pilda v. 121129 din Stavrinos cu v. 179-182 din Palamed si v. 381-383din Stavrinos cu 389-390 din Palamed.

In genere, Stavrinos e mai bogat In am6nunte, dar existàla Palamed ateva stiri cari lipsesc In Stavrinos, de pildàMihai Viteazul la 1601 era de 43 ani, stire pe care o vedem con-firmatà si de Sadeler, care in anul 1601 a fAcut la Praga por-

Vezi E. Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 186.

Palamedse ja dupaStavrinos


tretul lui Mihai 1. Se intelege cä." amândoi fiind contemporani cuMihai Viteazul puteau säl aibà informatiuni independent unul dealtul. In special Palamed care träia In Polonia era mai bine in-format In ce prive§te luptele In cari au fost amestecati i Polonii,

inteadefär dà unele §tiri in aceastà privintà, cari lipsesc laStavrinos.

poema lui Palamed, ca i cea a lui Stavrinos, e scrisà inlimba popularä, dar elementele limbii literare sunt mai dese lael, cleat la Stavrinos. Reminiscente clasice, in special din Omer0 din Biblia nu lipsesc, ceea ce aratà c6 el avea o culturàoarecare.

Ma nuscrise, Cronica rimatä a lui Palamed s'a pdstrat inteun singur manus-editii cris, aflat In British Museum din Londra supt nr. 5573, dupà care

a publicat-o pentru prima data' Emile Legrand in Bibliothèquegrecque vulgaire, Paris 1881, vol. 2 p. 1.83-230. Se vede cä." alimas necunoscutä contemporanilor i csá n'a circulat nici inmanuscris, nici n'a vAzut lumina zilei pan4 In timpul nostru..A.§a se explicg de ce n'a fost pomenità nici utilizatà pâ.nä in zilelenoastre, pe and opera lui Stavrinos s'a bucurat de o mare po-pularitate 0 a fost utilizatd 0 de cronicarii romani.

Despre Palamed i manuscrisul cronicii, Legrand dà atevaindicatii in Bibliothèque grecque pulgaire, vol. 2p. LXXX-LXXX III.G. Dem. Teodorescu intr'un articol intitulat: Scrieri neo grece despreRomani: Gheorghe Palamed i publicat in revista Literatura $iArta romeina , 1 (1896-97) p. 429-437, repetà cele spuse deLegrand, fdrà sa aducà vreo §tire nouä.

C. Erbiceanu, tot in Literatura' fi Arta romeina, 1 (1896-97)p. 475-487 0 564-577 a scris ateva cuvinte despre poemalui Palamed 0 a tradus cele mai insemnate pArti In limba ro-mang In versuri.

O. Tafrali, inteo plachetà supt titlu: Poema lui Gheorghe Pala-mide (Extras din Literatura' si Arta romana) Bucure§ti 1905, atradus in intregime poema lui Palamed In proz6; In introducereaacestei traducen i Tafrali a arRat cà Palamed a imitat pe Stavrinos.

Vezi Palamed, versul 1366, ed. Legrand, p. 229, cf. si P. P. Pa-naitescu, In jurul lui Mihai Viteazul, in Revista istoricei romänä , 7 (1937) p. 9.

POEMA LUI GHE OR GHE PALAME D 161

[Acum in urma s'a ocupat cu Palamed Andreas Horvith, lectorde neogreac6 la Universitatea din Budapesta, in bro§ura sa: Göröghist6rids ének Mihdly vajddról, Budapest 1935, iar in vara anului1938 vi-a trecut doctoratul la Universitatea din Roma Adrian aPapa, prezentând ca teg: Poetul grec Palamed $i poema lui despreMihai Viteazull.

*Uri despre Mihai Viteazul O. raffleRomâne in Diarium Martini Crusii

1596-1597 i.

13 Ianuarie <1596>.Steph. Walachiae Vaiuoda, ab infidis Polonis proelio victus et

captus.Mold. et Transyl. pacem cum Turca facient, nisi Imperii

Principes succurrent, (p. 5).14 Aprilie <1596>.

Nova. Walach. Vaiuoda Michaël, per Deum subsidia pectit àTransyluano. Nam Turcae, Tartari, et (ut dicitur) Poloni, contraadventant. Viennae, metus, quod Sultanus et Sinanus venturinuntientur Raabam et Viennam versus. Nulla praeparatio ibi,subsidia nulla. Bauarus nihil vult. contribuere ad bellum Tur-cicum. Ianizzari 400 minus 11 A nostris apud Iulam occisi. Forte12000 subvenient A Transyluano in Walachiam. Reges contraHispanum: Gallus, Angla, Scotus, Danus. Magnus apparatus na-vium. Papa Rosam benedictam, et ensem proximo natali Christibenedictum (stocco benedetto). Transyluano missurus (p. 69).

8 Noembrie <1596>.Michaël Walach. Vaiuoda;Tartaros 800 occidit: et 2000 in

Danubium egit, ut perierint (p. 238 not4).24 Decembrie <1596>.

Walachiae Praefectus 8000 Tartaros occidit.Taiuoda Walachiae Barbal Ianusch, revertentes 7000 Turcas

cecidit: et cum Bulgaris et Albanens. consilia tractauit.

1 Vezi mai sus p. 107, non'.

MARTIN CRUSIUS DESPRE MIHAI VITEAZUL 153

D. Iacobus Palaeologus scripserat è Constantinopoli: SinanernBassam ante biennium iactasse Constantinopoli: se Romae inEcclesia S. Petri acturum choreas etc. (p. 262 si 263).

17 Martie <1597>.D. Antonio Ienitschio Corinthio Graeco, Neopatrae Pres-

bytero: eum habuisse testimonia, à Patriarcha Hieremia, etMartino Arehiepiseopo Moldauiae: captum à Turcis cum aliis,biennium in carcere fuisse. Sibi illa visa esse: ab ipso esse amissa,etc.

Maupo6Mcztocq metropolis est Pobxepearía. Huius Vaiuoda (Pala-tinus), est IlacchX: à fratre suo Joanne ibi constitutus, magnamapud Sultanum auctoritatem habente. Sed Ioanne mortuo, Mi-chael à Sultano defecit. Civitates sub eo sunt, xúpt.o, cyWatcrrpct(ad mare nigrum.) cfOgLv, npatXaßoq, et xaíov.

A Constantinopoli Boream versus, urbes sunt, aya067coMq,

awaernoXK, circíaXog (patria[e] Patr. Hieremiae) iitarwMpEa et 1cfcpv7)(7.6Xt,q [J.eyt T) et (quam tenet nunc 6 AlLzalp) au)atarpa. HodieEcclesia S. Iohannis (sita portam Adrianopolitanam versus)est Patriarcheium (p. 299-300).

18 Martie <1597>."Dret. ,acprly' = 1593.

'0 TCCEVOCyLdYroc-roq iv x6p 'Iepevia 6 7-covspLecpmq Trilq Kow-a-ravv.vourcamg aull6o6Mov ircoblcrev [1..vr Tok [1.1.7 parc ()X( .T cc xatbstaxónouq xcd aopo6g ecvapaq, vo aOn rcpóq Tip reptLavíav Mc sipZ-xXewrilv TCLCYTLV xai gpxs-cov 4 Tòv inTrponoXEnlv Tor) Tpot,v66ou, 4-c6v 117)-rpo7coXf.-nlv -r7]g Tóv Kap6x7Iv, 4 s.òv 1/1-cporcoMtriv-c6iv lavvEvo.w,iÀ s.6v tryyrparcoMtrilv 771g Acipaou xai, 4 into-x6nougraeol.K, 4 ..r6v cipxy.avapE-L-7]v, 1..tè T6v Cepzt.aLecxovov, tz.è Tòv axeuocp6Xoc,

Tóv zap-rocp6X4 4 1.6v npoycovo-acpcov xat 4 s-6v esoaóaLov TóvZuyovaXEcv xat iTaf,poug aocpok arcvapaq.

Kai, ljX0ev go.); Tilv BXaxtav 6v6(..tav. 1117rovxouganivelg nat.%) grcettra 6 aouX-recv Moupdc-nw 6 ix0p6g Tc_73v xpLarocvv

gareaev ,rlayoúcscaeg acpapa xcdirc&TTE(PEV airróv elg v Kwvcrrav--rtvoúnoXtv. xat 8tet roro v À0ev npóq s-ino repilavíav .rrpóq ercvapaqgo'ncoaTooq aocpoi.4 xat OsoX6youq (p. 302-303).

1 Aprilie <1597>.Michael Vaiuoda Walachiae, Tart. occidit advenientes 8000 et

in Istrum egit ad 2000 (p. 318).


Venetia 26 (16) Aprilie <1597>.Bulgarorum motus, ut cum Chrysodonte se coniungant, adhuc

confirmatur. Ideo intercludere illos omnia victualia: ne quid exTransyl. et Walachia et Moldauia, ad Turcas veniat. Esse inarnais magno numero: et accipere Duces à Walachiae Vaiuoda(p. 332).

Diarium Martini Crusii1598-1599.

24 Februarie <1598>.Vesirio Bassae gratum asset, pacem fieri. Ideo legatum An-

glicum misit ad Michaidem "Vaiuodam (p. 16).20 Septembrie <1598>.

E Constantinopoli scribitur: quod Walachiae Vaiuoda, auxilioTurcarum, Michaëlis Taiuodae. 8000 milites vicerit. Nuntio huiusrei, Turca donauit einn güldinen Sarck. Al. rock (p. 113).

16 Noembrie <1598>.Fertur Michaël Taiuoda totam Bulgariam percursasse: et inde

10000 Turcas (viros, foeminas, pueros) abduxisse.Walachiae Despotam Mich. percursata tota Bulgaria, abduxisse

decem hominum milia, (p. 1.33 i 134).22 Februarie <1599>.

Walachus cecklit Turcas; (p. 181).19 Aprilie <1599>.

Abiit Iacobus <Palaelogus> 8. Iul. cum Legato Regis Mul-dauiae: et post multos errores Silistram venit (ohm Axiopolin)ad Danubium situm. Ibi invenit Emericum Morauusky Morauum:qui in direptione Lipae captus, puer abductus in Turciam fueratet Turcus factus. Peritus linguae cogitabat ad Caesarem nostrumvenire.

Ex Silistra vénit Bucarestam, in Transalpinam: exceptushonorif icé a Rege, omnia necessaria mittente. Habebat ille uxoremChiam nobilem, ex Saluaresarum familia, opulenta et splendidaohm: quae Iacobum, ut ciuem suum honorauit (p. 238).

MARTIN CRUSIUS DESPRE MIHAI VITEAZUL 155

5 Mai <1599>.Graecorum duorum adventus:Intellexi, eorum unum esse 'AOxv&co To3 xupEou yo:6p*,

qui ante 12 fere annos hIc Tybingae fuit, in Episcopatu velPatriarchatu npcias-lq EOUCTTGWAV*, cum ille sit mortuus, suc-cessorem. Alterum, esse lepevlxv, .reN T-7)q neXocyovEocq et Perleapi67cíaxonov: qui illo tempore, 1.1.Vra Tor) yoc6pcilX, hic fuerit, etc. (p.251 cf. 0 ibid. p. 420).

7 Mai <1599>.Dicunt Graeci, Walachiae Despotam hodie, esseluzcdp, Graecum

pium. Ad hunc, ut videtur, se conferent. Dicunt, omnes illas contraSinanem praeclare gestas res, ab hoc Michaële, non autem potiusa Sigismundo Transyluaniae, gestas esse. Hunc Michaëlem obedirenostro Caesari: Moldoblachiae verò Despotam, Regis Poloniaepatrocinio uti. Michaëlem contra Turcas omnia hactenus fortitergessisse. Sic audio apud nos ex aliis etiam: omnes magnas res,quae hoc bello contra Turcas gestae sint, à Lutheranis gestas esse:sed a Papistis adscribi suis Ducibus, etc.

Optavi -ccT) Boaocxícq M9ccdp,, l.Lootpecv zed. VOCaTTLXip (p.255-256 0 257).

5 Iunie <1599>.CO Mtz4X Walachiae contra Turc. et Tartaros iturus (p. 290).

Venetia 18 Iunie <1599>.Walachus Despota praelio vicit Bassam Rosmos, et multos

Turcas cepit. Ergo 1500 Ianizzari ad eum defecerunt et Baptizatisunt, (p. 298).

Viena 8 Septembrie <1599>.Fertur Vaiuodam Walachiae ad Transyl. Battorum defecisse,

(p. 352).Praga 18 Septembrie <1599>.

Walachius Despota, cum 20 millibus, irruit in Transyluaniam:et Georgius Bassa cum 150 mili. auff Groswardin zuzogen, Des-potae zuhilf. Dimidiata Transyluania facit cum Caesare. Speran-tur posse rursus inde eiicere Cardinalem Bathorum, (p. 356).

Colonia 23 Septembrie.Turcae, iyrcò ro3 uxocip,, caesi, (p. 361).

Bilsa 2 Noembrie <1599).Walachus occupauit Cron und Sibenbiirgisch Weissenburg, in


commodum Caesaris, contra Cardin. Bathori, qui victus est, (p.395).

22 Noembrie <1599>.Continuatur adhuc Walachica Transyluaniae, propter aliquot

ciuitates, occupatio: Cardinale Battoro victo, et in Poloniamprofugo (p. 404).

15 Noembrie <1599>.Walachus Michael scripsit, Bathorum Card. esse pugna supera-

tum, et in fuga occisum, caputque ei amputatum.Totam Transyluaniam occupauit ille, nomine Caesaris (p. 406).

Pilsen 4 Decembrie <1599>.Walachus iam contra, quam antea, sibi juramento, et filio

suo, Transyluaniam obligauit: loca firmo praesidio muniuit: Ibrai-mo Bassae 10000 Duc. dono misit, (p. 409).

11 Decembrie <1599>.Walachus Despota filio suo Transyluaniam vendicat, x6pLog

tuzocilX. (p. 412).

Matei al Mirelor i operele lui.

Matei al Mirelorl.Matei al Mirelor este o figura foarte simpatica in istoriografia

greco-romana. Istoria Tarii Romanesti intre anii 1602-1618 ocunoastem in special din opera acestui prelat. Cad atat Cronicaanonima, publicata de Balcescu in Magazinul istoric, vol. 4, si deIoanid supt titlul: Istoria Tara Romeineqti, Bucuresti 1859, cat

Istoriile Domniilor Tärii Roma'negi de Radu Popescu, istorisindevenimentele din acest rastimp uneori prescurteaza, mai des re-produc cuvant cu cuvant povestirea lui Matei.

Matei originar din Pogoniana, cunoscutul district din Epir2si nu din Azia Mica', a fost protosinghel i arhimandrit al Patriar-hiei din Constantinopol; in anii 1595 si 1597 se afla in Moscova,In anul 1600 in Lemberg 4. Pe la 1602 apare in tara, unde e bineprimit de Radu erban (1602-1610).

In introducerea care precede slujba lui Grigorie Decapolitul,intocmita de el, Matei ne povesteste de ce a venit in Tara Roma-neasca. Dupa ce Turcii au cucerit imperiul bizantin, multe eparhiidin Azia Mica au trecut fortat putin cate putin la islamism. Inca

Din Cursul de Istoriografie greco-romdng, tinut in anul 1919-1920,cu adnotäri i adaose posterioare.

[2 Vezi P. Aravantinos, Xe0VOyeaTia ç '11-71Ele0V, Atena 1857, vol.2 p. 137-139; I. Lambridis, `H. dextEntaxon?) 17coycovtavi7g, in [Iapaook,10 (1886) p. 269 276 ; aeelasi, 'Thretpcortmez pas-njuara Tei5zog Mon.ov:lloyamtaxd, Atena 1889.]

Vezi N. Iorga, Istoria bisericii romdnevi f i ci religioase a Roma%nilor, ed. 2, Bucuresti 1929, vol. 1 p. 252 si La vie de saint Gregoirele Décapolite et les Slaves macédoniens au I Xe siecle, par F. Dvornik, Paris1926, p. 28.

4 Codices Athoi, 962, 3366, 2174 copiati de el ne dau in subscriptiile lordemnitAtile sale bisericesti i orasele unde aflându-se i-a scris.

Viata


. Vezi introducerea la Slujba lui Grigorie Decapolitul, publicatà de N.Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 21 (1899) p. 8-9.

2 Vezi M. Ghedeon, Kavovtxal dtarestg, Constantinopol 1888, vol. 1p. 42-43 si 'ExAnotaartm) 'Ah¡Beta, 5 (1884-85) p. 210.

8 A. Papadopulos-Herameus, leeocavittwo) fitAltoOlpel, vol. 4 p. 412;dedicatia s'a publicat de Em. Ioanidis In '0 iv Kcovoravrtvovnaet, ianvotb;quAo1oyosòç oaloyog, 2 (1864) p. 64.

[4 Matei al Mirelor moare la 1624, vezi mai jos p. 174.15 Vezi mai jos, p. 168-174.

inainte de a se face arhiereu (Ano.) 4ll.).CIg 6X06vTaq trt, sk Tòv -6);CcpxLepcocrúv-G uy6v) eánaánand 0 el MI% turmä, 0 v6and c5.' nupoate ssá fac6 nimic., a plecat p511sind totul 0 a venit in pravo-slavnica Tara Romaneascä, unde domnea evlaviosul Radu erban.Domnul 1-a primit foarte bine 0 i-a dat egumenia mânàstireiDealului 1.

In aceea0 introducere ne spune neprácerile pe cari le-a suferit,cand cu incursiunea lui Báthory Gabriel (1610-1611.) in TaraRománeasa Fugind din loo in loo ca 56 scape, Matei a ajuns lamAngstirea Bistrita, unde Teofil, staretul mángstirei, 1-a primit0 1-a ascuns inteo pe0erà mare, unde se refugiase 0 el, /uand cusine moa0ele Sf. Grigorie Decapolitul, cari se pAstrau in Bistrita.Cu acest prilej a fost rugat de Teofil sä serie slujba sfantului, carei-a ocrotit de du0nani, ceea ce Matei a adus la indeplinire maitarziu (ibid., p. 14

Matei a fost hirotonisit Mitropolit al Mirelor din vechea Lichie,Azia Mic6, o eparhie care exista numai dup5 nume fä'rà turm6,cAnd era in Tara Româneasc5; numirea /ui la acest scaun s'a Montin anul 1605 (7114 Dechemvrie) 2.

In anul 1620 tràia inc4 in manástirea Dealului, unde copiaz5o evanghelie pentru Antim al Adrianopolului cu Diana tremurândä0 necäijit de bAtrânete, cum spune el in dedicatie 5. Aceasta esteultima "tire pe care o avem despre el 4. Acum daca la 1620 se aflaIn adânci b5.trânete probabil c4 s'a n5scut pe la 1550.

Matei a fost un harnic caligraf 0 bibliotecile din Orient p6streazgpán6 ast5zi o multime de manuscrise copiate de el 0 impodobiteCu miniaturi 5.

Slujba Sf. Se vede cg li pläcea s5. alc5tuiaseg slujbe de sfinti (dotoXouNca)Parascheva 0 canoane; astfel pe lâng6 Slajba Si. Grigorie Decapolitul, Matei

MATEI AL MIRELOR 161

a mai intocmit §i Slujba Sf. Parascheva, moa§tele c6rora se digIn tail la Bistrita §i Iasi.

[Slujba Sf. Parascheva a fost publicatá, dupá un autograf allui Matei al Mirelor, pástrat in Biblioteca patriarhiei ierosolimi-tane, de A. Papadopulos-Kerameus j. Aceastà slujbd nu este ooperà originará a lui Matei, ci mai mult o prelucrare a unui textslavonesc. Eftimie, Patriarhul Thrnovei, a scris In slavone§te viataSf. Parascheva 2, din slavoneste a tradus-o In limba greacá Mateial Mirelor, intregind-o §i ducAnd povestirea pan6 in zilele sale,precum el insusi spune 3.

Matei al Mirelor avea o oarecare culturá, mare putem 86' spunempentru epoca sa, §i lucru rar pentru clericii timpului sáu, cuno§tea§i limba slavä". tim cà el petrecea in anii 1595-1597 In Moscovaiar in anul 1600 in Polonia 4. Acolo, ráfá indoialà, studiosul Mateia invátat slavoneste. Dovadá 06 cunostea limba slavá este tradu-cerea nicutä mai tárziu dupà 1605, c6Ci. In titlu se intituleazá.Mitropolit al Mirelor, §i §tim cä" numirea lui ca titular al Mirelors'a facut in 1.605 a Vietei SI. Parascheva din textul slavo.nescal lui Eftimie, cum vedem. Dar si In Viata SI. Parascheva Mateipomeneste de unele hrisoave slavonesti pe care le citise 5.

Lui Matei ii atribui §i traducerea anonim6 In limba greacá a Matei,tradu-Inyclfeiturilor lui Pseudo-Neagoe. i stilul arhaizant §i incorect, §i cnorul I nv5.-subiectul etico-religios al Inveipturilor, §i. data and s'au tradus nturilor lui

Pseudo-. Inceputul secolului al XVII-lea coincid cu activitatea §i cu Neagoepreocupárile de predilectie ale lui Matei. Nu existá alt contem-poran, dup5. °At §tiu, care sà fi fost In stare sá traducd din limbaslavoná In cea greac6 aceste Inveiteituri, fiind&ä, dupà" cum am

1 A. Papadopulos-Kerameus, 'AvciAvera leeocaviztrtm7g ataxvoAoylaç, Petro-grad 1.891, vol. 1 p. 438-453.

2 Publican de Kaluiniacki in Werke des Patriarchen von Bulgarien Eu-thymius, Viena 1901.

3 Ed. Papadopulos-Kerameus, p. 438-439 s'i 449. Paginile dela sfarsit449-453 cuprind adaosele lui Matei. Pentru legAturile intre Viata Sf. Pa-rascheva alcatuin de Eftimie s'i prelucrarea din limba slav6 In cea greacda lui Matei vezi articolul erudit al lui I. tozItAneseu, Vicqa Sfintei Paras-cheva cea noucl de Matei al Mirelor, publicat in Revista istoricel romdrai, 3 (1933)p. 347-377.

4 Vezi mai jos p. 170.5 Vezi ed. A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., p. 447.

11


D. Russo, Studii bizantino-romdne, Bucuresti 1907, p. 42, notd.2 Publicatä de N. Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20

(1897-1898) p. 241-244.aceastä povestire s'a publicat tot de N. Iorga in Analele Acad. Rom.,

sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 7-27. Manuscrisul este descris deA. Papadopulos-Rerameus in Ìceocavictirtm) ficiRto07jx)), vol. 4 p. 147, nr.175. Povestirea pe scurt se mai pästreaz6 i in Athous 250 (Mândstirea Ku-tlumus), vezi Sp. Lamlb.ros, Catalogue of the greek manuscripts on MountAthos, Cambridge 1895, vol. 1 p. 306, nr. 3323 (250), 11.

afirmat i altadatd, traducatorul grec al Invataturilor lui Pseudo-Neagoe a fost un invatat de seama

Prefata la Dar pe langa aceste lucrari, Matei a mai scris §i opere istoriceslujba SI. foarte interesante. 8i Intai introducerea la slujba Si. GrigorieGrigorie Decapolitul, despre care am vorbit mai sus, pastrata inteun ma-

nuscris aflat astazi In Biblioteca nationala din Viena, fosta imperiala,care este o povestire pe scurt a navalirei lui Báthory Gabriel(1608-1613 domne§te In Ardeal), In Tara Romaneasca 2 Mateipoveste§te cruzimile nemaipomenite comise de Unguri, fuga luiRadu erban §i In fine alungarea navalitorilor din tara. Aceastaprefafa se opre§te 'Ana aci, cu ultimul cuvânt (10- neisprävit:de sigur foile cari contineau urmarea au cazut din manuscris.

Povestirea Dar ce e curios, aproape aceea§i povestire ceva mai. amplifi-pe scurt cata §i avand urmatorul titlu: Auhryst4 crúvTolloq nepí. TE -ro5 Zep-

Irnávou Bos66aa -cog xat `Pc',c8ouXou nap' arax rjç yElloví.aq

bacca6v-coq, xat 'PecaouXou Bos66aa, vioi3 MExya Boe668a v -rij

Oúyypo6Xazto,c 6:0,06v-cog. T(.7) baatimpo-dc-ccp xat ivacgo'recrcp aMévtilneccr% CMyypo6Xaziaq xupí.cp 'Io.)c'cvn `1)&8ouX, Ma-r0aZ0q, TOCTCELVÓq

tor ponoXf.-rig MupLov, v Kupf.cp zaf.pav se allá i intr'un alt ma-nuscris, pastrat In Biblioteca metohului SI. Mormânt din Constan-tinopol, de data aceasta completa, nu fara sfarsit ca cea aflataIn manuscrisul vienez 3.

Manuscrisul din Viena se opre§te la alungarea lui GabrielBáthory din tara, In manuscrisul constantinopolitan istorisireacontinua: se poveste§te numirea lui Radu Mihnea in scaunul TariiRomâne§ti, luptele dintre Radu Mihnea i Radu erban, conspi-ratia lui Barcan Stolnicul impotriva lui Radu Mihnea §i a Gre-cilor dimprejurul lui, i lupta lui Constantin Movila, domnulMoldovei, contra lui stefan Toma, succesorul sàu In scaun. Po-


vestirea se isprsáveste Cu expeditia nouà a lui Báthory Gabrielimpotriva Tärii Romanesti i uciderea lui de &are ai

In manuscrisul vienez povestirea vine ca prefatà la slujbá,In manuscrisul constantinopolitan lipseste slujba. Cum se explic6aceastä? E foarte probabil eh' Matei a reluat slujba sfântului cupovestirea introductiv6, a indreptat si amplificat-o ici colo câteputin, a copiat-o frumos si a prezintat-o ca un dar literar domnuluiRadu Mihnea, (vezi prefata de inchinare); copistul ing care adopiat manuscrisul constantinopolitan gsgsind cá slujba nu pre-zintà interes istoric a läsat-o la o parte ; cá inteadevAr dupà po-vestire venea i slujba sfântului, reiese din cuvintele aflate inprefata: deci, ceddnd rug'dmintelor pomenitului bdrbat <a staretuluiTeofil care l-a rugat sà scrie viata sfântului> .yi pentru 9enera0acdtre Sfeintul Grigorie am scris aceastä lucrare gresitd1.

[1 Slujba Sf. Grigorie Decapolitul, intocmitä de Matei al Mirelor, s'a pu-blicat la Bucuresti in anul 1692 Cu o viatä a acestui sffint Cu o viatda Sf. Parascheva cea noud, fàrà nume de autor, de Antim Ivireanul, dinindemnul i cu cheltuiala Domnului Tdrii Romdnesti Constantin Branco-veanu. (Vezi I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romdneascd peche, Bucuresti1903, vol. 1 p. 326, nr. 94; Louis Petit, Bibliographie des Acolouthiesgrecques, Bruxelles 1926, p. 228; Const. Erbiceanu, Serviciul Cuvioasei Maiceinoastre Parascheva fi a Sf. Grigorie Decapolitul, editia din 1692, in Bisericaortodoxa' romdnd, 17 (1893-1894) p. 708-715).

Acum in urmä aceastd slujbd a SfAntului Grigorie Decapolitul s'a publicatde F. Dvornik, La eje de saint Grégoire le Décapolite et les Slaves maado-niens au I Xe siecle, Paris 1926, p. 76-82. Dar Dvornik, necunoscdndautograful lui Matei al Mirelor, pdstrat in Biblioteca Patriarhiei din Ieru-salim i descris de A. Papadopulos-lierameus, (vezi 'Iseoaavutrocii 131,32to-61*, Petrograd 1891, vol. 1 p. 257, nr. 161), o editeazd dupd o copieaflatd in Biblioteca nationalä din Viena. Acest autograf al lui Matei, carepe langd Slujba Sf. Grigorie mai cuprinde i Slujba SI. Parascheva i cdtevacanoane intocmite tot de Matei, a fost in posesia Spdtarului Milescu, carel-a ddruit mAndstirii Barnovschi din Iasi la 1660, cum rezultd din urmd-toarea insemnare de pe prima paginà a manuscrisului: TÒ Tracpbv eaptiponat/cap' ivoi5 NotoMou ¶013 no-ri gym arcoceapEou Chiyxp96XocxEccç el; Tip) ispecv

[J.OVir TT]; úrcepocytocç esot6xou Tijç Xeyottévlç Mioupv&rax v Tc7) ruccrEcp 1 660.60ev xcet tacoxetpcog kyxexecpcm-rca- yivovro 86 tux 4nxcacpeXi4 xoct acarilptov.Numai aceastà insemnare este un autograf al lui Milescu, nu manuscrisulintreg, cum crede P. P. Panaitescu, (vezi Nicolas Spathar Milesco, p. 169(extrait des Melanges de l'Ecole roumaine en France, 1925, Ier partie).]

11.


Cronica Dar Matei nu s'a multumit cu aceastà povestire pe scurt, cirimata' a lui reluAnd condeiul a istorisit Inc6 odatá evenimentele petrecute suptMatei al ochii lui, de data aceast5. In versuri 0 In greaca popularà", suptMirelor titlul: (IaTopto: xot-r& v Oúyypoaoczkcv TeXecrefrco3v, ágocp.bri

Cad) Espilatecvou polß6v8cc rotßpt,i1X po-166vaoc, -roi5 ivecrc&IToq

aoux6q, noo)Osi'acc nap& TO iv c'rcpxLepeicp, rcavtepbyrck-rou ms-porro-XE-rou Mopicov xupol5 Mccreocíou TOL ix Iloiyowtco`* xcd, 3ccptepo.)06.crocTc73 Iv800-rec-ccp ápxov-rt. xupto? ' I&vv rcj Ka.rp!,-r"-j5 1. (Istoriacelor petrecute In Tara Româneasca dela Serban-Vodà pansála Gavril-Vodd, care domne0e acum, intocmità de prea sfintitulMitropolit al Mirelor chir Matei din Pogoniana, i Inchinatà preaslàvitului boier chir loan Catargi).

Continutul Matei al Mirelor, dupg cum ne spune, (versul 77-87) a avutintentiunea la inceput sá povesteasc6 faptele lui Mihai Viteazul,dar fiindc6 altdi au scris istoria acestui Voevod, el s'a hotärit ssáserie despre domnia lui Radu Serban, Radu Mihnea, Alexandru

Gavril Movilä (1602-1618). Ultimul fapt relatat e tra-gerea in teapá a capilor micàrii impotriva Grecilor, Lupu Mehe-dinteanul i Buzdugan. Si intai poveste0e pe larg incursiunilelui Moise Sekeli 0 Gabriel Báthory, descriind cu culori vii jafurilepe cari le-au fäcut Ungurii nàvàlitori:

7cp66ocrov CovítieLve, opÁ, xpoccri, yeklo3L,

rv 'EpaeXtccv -r/cr-reaocv Oa xo7tdc8L.

n'a rAmas In tara oaie, pálne, vin, va&A,toate le-a trimes cu turma In Ardeal (versul 273-4).

Cu o vàditä bucurie Matei poveste0e alungarea ru0noasà dintarà a ndvsálitorilor.

Urmeaz6 domniile lui Radu Serban, cu am6nunte despre stra-mo0i i studiile lui In Italia, a lui Alexandru Dim i Gavril Movil6cu unele amànunte referitpare la istoria contemporan6 aMoldovei.

La sfar0tul istorisirei se and un capitol supt titlul:ypcfccpoilev TLvaq rcapocyyatacq 6=5 g:voues-HrsoctLev Tòv

Vezi ed. t. Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881, vol.2 p. 231.


Xccpcpeyrovrov od)06wryp 'Icoávv-tp 'AX6gccv8pov 3os66act, &row 3j-rov-a) crxapf. Tot) (Aci scriem cateva sfaturi pe cari le-am dat preasträlucitului domn Alexandru Voda &and era Inca in scaunulsail). Se vede cà aceste sfaturi pe cari Matei le-a dat lui AlexandruIlias Mud era ?Rea in scaunul sài formau o scriere aparte pecare prelatul grec a oferit-o domnului in manuscris si pe care peurifia a pus-o la sfarsitul istoriei sale. Din continutul ei se vedeciar ca." istoria e posterioara sfaturilor, fiindca in ea se povestesc sifapte petrecute in primul an al domniei lui Gavril Movila, succesorul

lui Alexandru Ilias.Atat din povestirea scurta cat si din istoria si sfaturile date

lui Ilias, Matei se arata ca un povestitor nepartinitor si iubitor deadevar, care are curajul parerilor sale. Blândul prelat care a vazutcu ochii &Ai miscari antigrecesti in tara, da sfaturi pamantenilorsa nu persecute pe Grecii dela cari au primit legea pravoslavnicasi cultura, iar conationalilor sai sa se poarte bine cu Romanii Ina caror lard se imbogatesc, sa nu fie hrapareti si asupritori, cacialtfel atrag ura acelora cu cari trebue s'a träiasca in prieteniefrateascd (v. 413 /144).

[Indeamna. pe Ilia§ Voda (1616-18) sa judece drept si sajudece dupa pravila imparateasca (vopvápl., de sigur Vasilicale)sau dupa legea tarii cum cere cazul ; caci daca judeca dupa Vasi-licale, ceea ce trebuia judecat dupa legea àrii, succesorii lui ovor anula, (v. 1405-1430).

Il sfatueste pe Domnul farii Romanesti sa infiinteze §coli,pentruca atat clericii cat si mirenii sunt inculi, neavand undesa invete carte. Preotii nu §tiu nici macar sä boteze pe copiinici sfintele rugaciuni ca s'a slujeasca ; si cata vreme mai Wiese§i ei, buni rai, tot e bine, dar dupa ce vor muri, daca nu se vorinfiinta scoli, nu va mai fi nici preot, nici gramatic.

Mai departe, deplângand caderea Constantinopolului, Mateispune ca poporul grec nu trebue sa a§tepte ajutor ,pentru elibe-rarea sa dela Mihai Viteazul si dela Rusi, si nici sa dea crezarepseudoprofetiilor (v. 2326-2335).]

Insemnatatea istorica a operei lui Matei al Mirelor rezida in InsemnAta-faptul Ca e singurul izvor intern pentru anii 1602-1618. Croni- tea istoricii.acarii români cari istorisesc faptele din acest rastimp se intemeiazà" cronich

Mateipe povestirea lui Matei al Mirelor. intaiu anonimul cantacuzi-

EditiileCronicii


nesc (Ludescu) când ajunge la Domnia lui Radu erban recurgela Istoria lui Matei si o utilizeazä in povestirea sa In multe pärtiaproape cuvant Cu cuvânt.

Dar si cronica atribuitä. lui Constantin Cdpitanul Fipilescueditatà de Iorga, In povestirea anilor 1602-1618 se bazeazä. peMatei al Mirelor, pe care 11 citeazä chiar: cum spune un istoricViádicá anume Maftei dela Mira (p. 97 ed. Iorga). Cum insä cro-nica aceastä utilizeazd pe anonimul cantacuzinesc, trebue cercetatmai de aproape dac4 utilizeaz4 pe Matei independent sau se mul-tumeste a copia dupà modelul au si In acest caz pomeneste peMatei numai ca sä-si dea aiere de eruditie. O cercetare In aceastäprivintä e necesarà pentru lämurirea chestiei.

Cronica rimatà a lui Stavrinos, de care ne-am ocupat maisus p. 114-121, si Istoria lui Matei al Mirelor, care este o conti-nuare a cronicii lui Stavrinos, au fost totdeauna publicate impreund.Cea mai veche editie pe care o posedäm astäzi i dupà careLegrand a retipärit amândouä aceste cronici este cea din 1672.De sigur aceastä editie nu e cea dintg. Sp. Lambros in Catalogue ofthe greek manuscripts on Mount Athos, 1 p. 192 spune cà la sí Arsitulmanuscrisului Athous 2231 (= 218 Movijç 'Ea-pLy1.1.6vou) existä catevafoi din tipäritura AvbeayaBsTzg toi5 MtzaiP, Bo813aa 'Evettvrt.v 1638.G. Zaviras, Nga E2J44., Atena 1872, p. 528 pomeneste o editiea lui Stavrinos (probabil Impreunä cu Istoria lui Matei) din anul1688. [0 altä editie a lui Stavrinos impreund cu Matei al Mi-relor a apärut lnainte de 1667, din care Insä nu ni s'a pdstratniciun exemplar, cel putin mie nu-mi este cunoscutà o asemeneaeditie. Dar am vdzut mai sus (p. 130-137) c.d. Antim Diacrusis inpoema sa: Lltilynatg roft bstvof noguov coi3 tjj 7,4acp Kphyepogvov, publicatà pentru prima oarà in Venetia la 1667, nunumai a imitat pe Stavrinos i Matei al Mirelor, ci a plagiat mo-delele sale In asa fel Moat versuri intregi din operele lui Stavrinos

Matei al Mirelor au fost transplantate In poema lui Diacrusis.Deci presupun cà Diacrusis a avut in vedere o editie care, ca

Publicat de Walcescu in Magazinul istoric pentru Dacia, vol. 4 p.231-372 si vol. 5 p. 3-32 si de Ioauid supt titlul: Istoria Tara Ronzei-nevi, Bucuresti 1859.


cea din 1672, cuprindea atat poema lui Stavrinos despre MihaiViteazul, cat i Istoria in versuri a lui Matei al Mirelor. Mi separe mai putin probabil ca Diacrusis a utilizat un manuscris incare erau copiate impreun6 arnandoua aceste opere.

Dar acelasi lucru am constatat i cu Ignatie Petritis. i acesta,prelucrand in 1670 epopea lui Dighenis Acritas, a plagiat pe Sta-vrinos i Matei al Mirelor. Nu numai fraze i versuri intregi dinpoema lui Stavrinos i istoria lui Matei revin cuvant cu cuvantin poema lui Petritis, dar si dedicatia lui Petritis este luata aproapeIn intregime dela Matei al Mirelor (vezi mai sus p. 137-142). Prin ur-mare, dach. Diacrusis in 1667 si Petritis in 1670 imiteaza" i plagiazdatat pe Stavrinos cat si pe Matei al Mirelor, insemneaza cà auexistat i alte editdi anterioare datei 1672, in care operele lui Sta-vrinos i Matei al Mirelor erau publicate impreunä.

In afard de acestea mai sunt cunoscute urmAtoarele editii :1.681 1683 2, 1710, descrisa de G. D. Teodorescu 3, 1742, dupàcare E. Predescu a publicat unele fragmente 4, 1760 5, 1768 0,1785 si nu 1745 cum gresit spune Legrand 7, si 1806, dupa careTeodor Eliat a tradus poema lui Stavrinos in limba roman6 8.]

Poemele lui Stavrinos i Matei au fost retipärite dupä editiadin 1785 in Tezaurul de monumente istorice pentru Ronuinia

Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 5 p. 120 nr. 180.2 G. Zaviras, Aria 'EV* i) A,1721u;sen, Nareov, Atena 1872, p. 448; cf.É. Legrand, op. cit., vol. 2 p. 412, nr. 574.

G. D. Teodorescu, Scrieri neogrece despre Roma'ni, In Literaturcl si Artaroma'nei, 1 (1896-1897) p. 284.

4 Vezi Memorialul Vistierului Stavrinos In Magazinul istoric pentru Dacia,1 (1845; p. 251-276.

Un exemplar din aceast6 editie exist'd In biblioteca Muzeului Nationaldin Budapesta si un al doilea In Biblioteca Nationald din Viena.

Vezi Const. Sathas, Ncos227vt7o) q9c2oAoyta, Atena 1868, p. 403; cf.É. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1928, vol. 2 p.

70, nr. 672.P. Legrand, Recueil de patties historiques en grec vulgaire, Paris 1877,

p. 17. Pentru aceast6 editie vezi si A. Dimitracopulos, 17pooOfpeat

bcoe0cboetç eig rv veoe22?)vtgilv 990.o1aytav Koocrcantrov Ed0a, Lipsca 1871,p. 70-71.

Vezi mai sus p. 120. Pentru editiile lui Stavrinos i Matei al Mirelor,cf. si D. Russo In Niog È7.1.nvo,uvlbtuov, 6 (1909) p. 498.


de Papiu Ilarian, 1 (1862) p. 273-384 Insolite de o traducereIn limba româná. Editia din 1672 a fost reprodus6 de E. Legrandin Recueil de poèrnes historiques en grec vulgaire, Paris 1877(Stavrinos p. 18-126) si in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris1881, vol. 2 (Matei al Mirelor, p. 231-333).

Prefata la ('AxoXoueíoc) Slujba lui Grigorie Decapolitul a fostpublicatá de Iorga In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 20(1897-1898) p. 241-244 dupá manuscrisul 90 (Kollar 40) din Bibl.imperialá din Viena §i Analele Acad.- Rom. sect. ist., ser. II, 21(1898-1899), p. 7-17 dupg manuscrisul aflat in Bibl. metohuluisf. Mormânt din Constantinopol.

Despre Matei e de consultat G. Dem. Teodoresen in Literaturaci Arta romeinei, 1 (1896-97) p. 280-291; M. T. Berza, Mateial Mirelor i cronica cantacuzineasca, articol publicat in revistaCercetari istorice, vol. 4 partea 2 (1928) p. 117-125; MitropolitulAtinagoras, '0 #sa,udg ram Evyxg22cov gv Oixov,ucvinp llaretaexcicpin 'Ensnleig kateetag 13vCavt-tv6v anov66v, 9 (1932) p. 247nota 3.

Manuscrise [Manuscrisele copiate de Matei al Mirelor, care ne dau In sub-copiate de scriptiile lor demnitätile sale bisericesti i orasele, unde aflAndu-se

Matei le-a scris, sunt, In mod cronologic, urmátoarele 1:1595. Matei era ieromonah i protosinghel i petrecea la Mos-

cova, cum rezultá dintr'o notitá depe un manuscris aflat la Sf.Munte: 'E-rael.d.)01 rb rcccpòv DsZov xca Zepòv Eúocy*Lov xote' lw.e-pol'xrtov zet,pòq Mcc-cOodou ispop.oveczou xca Tcpw-roatryykÀou Tijg[Leye0qg éxxklatccq -rob' IlarroYeavvi)q 7.a. TO 5 etkreßecyccic-rou ma.

cpaoxpía-rou Pocal,X6c..44.(.7)v xcci ocú-coxpecTopog rcc'ccrig Tcocríccg xupoi3

Oeoad)pou 'Icoávvou v -rT) Ozoacioch-Tcp nay. Moo-zoßío. Iv &et,ivt 'Ox-raptcp Iva. I.".

De aci i pand la p. 179 este material neredactat, orânduit deeditori.

2 Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-bridge 1895, vol. 1 p. 85, nr. 962 (97 Movil E-rocopovudyra).


Manuscrisul e citat si de Evloghios Kurilas In Oedx2nrog17o2vang 1, care 11 cunoaste din Ppi1y6pLog IlaXagiq (()' p.407-408). Data pe care o dà Kurilas < -= 1578> este evidentgresitä; Matei petrecea in Moscova pe la 1595-1597, precumstim din alte subscriptii ale sale pe manuscrise.

1596. Matei se afla la Moscova: `11 cixoXoueía al.1)-n1 ayícov

XemoupyLe6v iype<cm sLa zeLpòq MaTOaíou tepop.ováxou xat rcpcino-auyy6Xou -6q ti.ey&Xlq xxX-tpíaq floyaiic,cvvriN, xat inead)04 -ri;)

o-ocpoTec-rcp xat XoyLoTc'crcp év dcpxLepe5crLv dcpxLercLaxóncp 6,7H.LovExou

xat 'EXcLacriLvog xupícp 'Apaevícp xecpLv 7rpòq litacq odyrori auxvi6veúepyeatiLv. 'Ev ,kocppouplyry naeL Mocrxo64 xa-ragtoq, [apt 431:0e6pouapícp vLxcLc)voq Ø' 2.

1596. 29/7, Matei se afla iv TT) 0-eocrdxr-rci.) 7r6XeL Mocrxo64MeTc'cX)N Pcoaíag: Lond. Add. 1.9062 (Akten der Synode vonEphesos (a. 431) 3.

1597. Matei copiazd la Moscova un Tetravanghel: ykyparc-rat, EvM6axq.1-4) 157có 1,Lovaxoti MaTOaíou ix florromavilq '117cdpou 4.

1599. Matei inchinä Bisericii Maicii Domnului a metohuluiSI. Saya din Jai o Evanghelie frumos caligrafiatà: 'Es.eXer.6011

Tò rcapòv OzZov xoci, tepeN Et'ArryaLov zeLpòç Ma-rOodou tepoliovázquxat nporroauyyaou -L-55g [ley dOolq bockqcriocq, TO bc HorycovLavi'wxat &ptpc0 v C(7.3 TCC4vcrinTcp vaq) *T.* llocvocyfaq (.,tou Te.7) ÖvTl. iv

I'LacrEcp sijg MoXao6Xazíaq, tke-róztov 'rob' tAytou E166a gteL

tvaLxTLE.Svoç L6', 031:t6pouapíou x6' 5.1599. Matei a copiat o Evanghelie, astäzi aflatä in Biblioteca

mängstirii Maicii Domnului din Halki (Constantinopol). Iscàleste:Oírrlq ii.ovocx6q, (it,Lap-rcak Momeoaoq, Han,covuxv5jq ix naXaLaq 'H-neEpou gypaLlx D'eentvelia-rov 13E6Xov. 'Ev g-reL Al'i-

yo6crrou x6' 6.

= vezi ()egos/x(1, 5 (193(1) p. 92, nota 1.2 P. Pulitzas, 'EalyeaTal ivevy4oetg ;sal (w).la a ElievTavícig in 'Enetneig

érateelag PoCarrtvcro amov6o5v, 3 (1926) p. 277.Vezi Marie Vogel und Victor Gardthausen, Die griechischen Schreiber

des Mittelalters und der Renaissance, Leipzig 1909, p. 296.4 Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 309, nr. 3366 (293 MoA Kou-rXoulloualou).5 Vezi A. Papadopulos-Rerameus, Ìsooaoh,utz-vo) fltß2toqxn, vol. 3 p.

204, nr. 6 (Nctòq 'Avcarrecacc.4 ; cf. 0 Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 720.Bartolomeus Rutlumusianos, `177c6kerrhua lotoetx6v Lasel rijg xard rip

Xdberp, Movfig v7g Oeordx.ov, Constantinopol 1846, p. 89-90.

170 STUDII ISTOR10E GRECO-ROMANE

La mitropolia din Ianina se p6streaa. o Evanghelie frumoscaligrafiatà de Matei al Mirelor: Hpeo-6wripou zetp ovocXo3 Mareaí. ouHarycovLavijq xTCC4Xougicq 'FfneEpou gypatin Ta6-r7p TV -s67cvsuo-r0v

p[ aov. Data cand a fost scrisä Evanghelia nu se cunomte, dar in oncecaz inainte de 1600, fiindcà dela aceasta. dat6 Matei se intituleazAarhimandrit al Marei biserici, iar dela 1605 mitropolit al Mi-relor

1600. 14 Octomvrie, Matei se afla in Polonia unde a copiatsfintele liturghii: éypeccim aLa zeLpòq Ma-rOar.ou p.ovocx.o5 npea.6u-répou xatciaLtLavapETou t.LeyeckiN ixx2a1críaq To5 éx Hoyyonnavilq 4i [Lot

crúyymcrOe ot clvayLvdxrxov-req rcoXX6Sv [MO acpako'crow.g-ceL 'OxrapEou Iva. Lai, v Aeov-L-ourc6XeL rjç AczEag 2.

1600. 11 Noemvrie, Matei se afla in Polonia unde a copiatliturghia lui Hrisostom: ,9.sEa XeLToupyía iypcir) a,« ze,*AIaTeaíou I.Lovazo npes6u-gpou xat CcpxLvavapíTou cç eyc'Oalq

ixxkiataq ¶o5 x Ihoyomav-5g. 'Ev Asowron6XeL 'L-7]; Aexíaç v gteLNost.L6pf.cp La', Ivs.voq

1600. Dupà Const Erbiceanu, Matei al Mirelor ar fi fost laWanAstirea Dealului inc6 din 1600, unde seria un manuscrisaflatIn posesia lui Erbiceanu purtand. aceastä data' 4. De sigur trebuesd fie acel manuscris cu Zrixot gno,utaauseol gig rip Ila,u,uaxecetarov5.In once caz, dac6 Matei nu era in Tara inc6 din 1600, e sigurinsá c6 a venit intre 1602-1605 i nu dup5. 1610 cura a sustinutA. Dimitracopulos 6 tina, din propria màrturie a lui Matei,a venit in timpul Domniei lui Radu erban (1602-1610) i inainte

1 Pentru manuscrisul din Ianina vezi /Wog EAAnvo,uv4,uoo, 11 (1914)p. 53 i Ngog `L').277vo,uv7)tuov, 13 (1916) p. 266; cf. si Mareu Beza, Urmeromeinesi în Ritsiiritul ortodox, Bucuresti, p. 135, 137 si 141.

Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscriptsin the library of Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 283, nr. 1603(A 112).

Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 189, nr. 2174 (161 Movil 'EcrcpLytgvou).4 Const. Erbiceanu, Serviciul Cuvioctsei Maicei noastre Parascheoa gi a

Sf. Grigorie Decapolitul, ed4ia din 1692, in Biserica ortodoxei, 17 (18931894) p. 714.

5 Vezi N. Iorga, Manuscrise din biblioteci sträine, in Analele Acad. Rom.,sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 2, nota 1.

A. Dimitracopulos, '00965,9$og Èacig, Lipsca 1872, p. 148-149.


de a fi numit mitropolit al Mirelor 1, care numire s'a fàcut v &TEL

,pr.a' <1605> 11 Aexel.Apíou 2.1603. Matei copiaz6 liturghia lui loan Hrisostom: Xstp Ma-cOaíou

tLOVCCX05 7rpea6usipou zed, clpxy.avapi.Tou T..** (..t.sycfckiN éxxkiríaq -roi3ix rhoycovt.avi'lq, v TEL 'ArcptMou a', Eva. cc', s.

1603. Matei copiazg o Evanghelie: TÒ ,D-E:Zov xat tepòv eúayyacovypo'ccp7) nap' To5 sti-ceXotk xat avaFjou Ma-cOatou tLovazo5

7cpEa6u-c6pou xat ápzt.t.Lavapt-cou -c-71q 1.4eyo'tX1g -1..xxXrjaíaq 'rob' éx Ilo)y6-

vtav"*, iv trec iva. a', irtpt Matcp 4.

1605. 11. Decembrie, Matei este ales mitropolit al Mirelor 2.1606. Martie. Se vede c6 Matei petrecea la Constantinopol, unde

a semnat actul sinodal prin care este caterisit Ioasaf al Seresului 5.1610. 24 Ianuarie, Matei se afla la mânàstirea Dealului: Tò

rcapòv ,9-c-Cov xat ispòv Eúayybuov éypc'ccprl aca zeLpòq MatOaEouToti TC17CELVO3, pyrponoXE-cou Mup6ono Auxf.a.ç arcoun xat a0C-

TCCXAM X0d. 7t poeulitqc 7co?0,-7) -c7)ç -cq..u.oycem).; xat ivaoF.,o-ccfc-cr)q xupíaq Ka-coc-

M.vaq xat [ts-yeaqg ilrcaviaaq 'rç Kpayt.66a xat &pp& v-7-7) se-

6aapia xat f3acsOuxíj [J.EyGCXyl Xal5pa Toi3 ócri.ou xat 0-sopópou rca-c*E66a TO.115 ITyLOCCS[LÉV011 ÉV ÌepocroX4LoLg, z (nnw.6auvov

xat Tiiív yovéop, aq xat sig a6ocv To5 lizycfcXou Oeo5 xat cro,r*og

Vezi Matei al Mirelor, rItnynatg crtívzottog :rep!, re -cm) Leo,tncivov #oe13.66azofi xal Pd6ov2ov, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 21 (1898-1899) p. 8-9.

= Vezi Const. Sathas, Bibliotheca greaca medii aevi, Venetia 1872, vol.3 p. 554; M. Ghedeon, Kavovtxol StoWetg, Constantinopol 1888, vol. 1

p. 42-43 si acelasi, Haretaextxal 4:712E06g, Atena 1936, p. 80. AcelasiGhedeon, In floretoextxol nivaxeg, Constantinopol, p. 544, in 111v:yzeia

zfig v T(7) ,ueactioot g2.2nvoefig notnaecog, publicat in revista Hoevaaads, 1

(1877) p. 868 si in Xvitßcaai eig znv iazoefav zijg ectoozo2tx:Ig ix:anatag' A0nve6v,In D. liamburoglos, MinyteTa rijg imoelog Taw ' Atena 1890, vol. 2p. 250, d'd. ca data numirii 1606. Tot data 1606 dä si Ioachim Foropulos,In 17 Ivct ztrotactettov intaxemcov wpta0ivzcov iv rq"., :tilt/tart raj; Oixowtevixof:Hozetaezetov xarcì zok reAsuratovg oleo' vag (16 0 6-19 0 0 ), avvrax0eig novaoyoubgxard nazetanelag, gni Tfi ¡Mast ze6v neetacoOivrow naretaexcxctiv xl061,COYV 157re,

To'i; clexsto02.axog T013 OixovievixoS HarelandOV publicat In 'Ex;anataartxn' AAnOeta, 21 (1901) p. 31. Dar dacà luna in care s'a Mont numirea esteinteadevAr Decemvrie, atunci sigur numirea a avut loc la 1605.

Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 150, nr. 1760 (247 Mow)] Kapoodc»ou).

4 Sp. Lambros, op. cit., vol. 2 p. 279, nr. 5506 (1386 MoA 'Ier(wcov).Vezi Byzantinische Zeitschrift, 3 (1894) p. 275. Actul fusese publicat

mai fnainte de M. Ghedeon in 'Avaro), 1877, p. 42; cf. acelasi, Ilaretae-zocol nivaxeg, Constantinopol <1890 > , p. 544.


(J.c.7)v '11croi3 Xpccrro5 xccE 7c600v -ròv npò; -ròv "AyLov Edc66cc. 'Evgret, Iva. 'Iocvouocpíou xa', iv 1 o-doccrt.4 p..ovi!) 'roo TcfcXou 1.

1610. Matei se duce la 1610 ca exarh patriarhicesc la manàs-tirea « 1(60-wroc » sau o Elxocrvpoívvraoc » din Drama 2.

1616-1617. Decemvrie 23, Ilia§, Domnul Munteniei, Intsáretelui Preda, postelnic, i domnitei Florica satele lui Mihai Viteazul.Marula, fiica din flori a acestuia, ceruse sà i se dea ei satele pentrucare avea i hrisov. Domnul Insärcineazg pe mitropolitul Lucape Vrädica Matei Mireon sä" cerceteze SI. Pravila 3. Matei iscäle§teactul de judecatà la 1617 4.

1620. Matei caligrafiaz6 In mandstirea Dealului In anulijv voeti.ßpEou x', Iva. c, iv Ty) 06yypo6XoczEq. el; Av AócXou,

Cu mAna tremurandà de bdtranete ()di.) ypr. Tpuz6vevoq T[OXUGTE-V&XTC) xoci. (eZpoc xex-rwivo; Tki.oucrocv xpóvy) o Evanghelie §i otrimite lui Antim al Adrianopolului 5.

1621. Matei scrie un manuscris Cu liturghii, care se pgstreaz6In man4stirea Cosinita din Drama: Atex Moc-rOccEou cip.ccp-rcaXo'ü

1.1,71-rponoXE-cou Mup6.6.)v, g-ret. Noep.ßpEou x', Eva. e".1622. Matei ja parte la judecarea procesului Floric6i, fata lui

Mihai Viteazul, la 1622, dac6 presupunerea mea este Intemeiatà.

A. Papadopulos-lierameus, Iseoaawttrodi ßt132to025xy, vol. 3 p. 196-197nr. 2 (Nock Til% 'Avocarciaccoq) cf. si Marco Beza, Urme romcinesti la MunteleSinai f i la Ma'neistirca St. Saca In Boabe de grdu, 3 (1932) P. 464 N. Iorga;Miniaturi roma'nesti in sec. al XVII-lea In Buletinul comisiei monumenteloristorice, 24 (1931) p. 145-146.

a Vezi M. Ghedeon, Oddo-copg daoaryteldmara in 'ExAnatctortx2) 'AA-OEM, 5 (1884-1885), p. 210; cf. i A. Papadopulos-Herameus, "ExesolgnedatoyeaToccBv aiTt2o2oyucciiv ieevvv Oedxn xal MaxeSovtge, yevo,uivow xcacire) l'rog 1885 6tet riiv Maveoyoe6d-retov 1302.1004x7 In '0 iv KcovaravrtvowraetWalvock (pdo.loytx(3g oaloyog, suplimentul vol. 17 (1886), p. 36-37, notä.

Vezi Const. Aricescu, Indice de documente ailate in Arhiva Statului,publicat In Revista Istoricei a Arhivelor Romdniei, 2 (1876), nr. 2231.

Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru .Romcinia, Bucuresti1863, vol. 1 p. 384, notd si p. 389, notd.

5 A. Papadopulos-Berameus, Ìeecroo2v,utroo) f3tß2toNxn, vol. 4 p. 412nr. 435 (Metohul Sf. Mormant din Constantinopol) ; cf. i E. Ioanidis, In '0iv Kawercavrivowtó;tet alnvock (pdaoytxòg crOloyog, 2 (1864) p. 64.

Vezi A. Papadopulos-Herameus, Heel rfig PtflAto614;o1g Zfig ,U0V77g

vit.07g In '0 ev Ifeovorarctvovnaet i24voterg (pdoloyuck otí22oyog, suplimentulvol. 17 (1886) p. 36, nr. 287.


Stoica Nicolaescu a publicat in Isvorul legendei despre originaeroului dela Ceilugeireni, Buc. 1936, p. 6, actul de judecatäl a Floricaipentru ni§te tigani In care Luca, Mitropolitul Ungrovlahiei, judecandzisul proces « Impreunei cu fratele chir Matei mitropolitul . . . fi chirTeofil episcopul Reimnicului i chir Efrem al Buzeului fi chir Iasafepiscopul Grevinii. ca§tig de cauza Floricai.

Dupd: Matei mitropolitul. dupd: episcopul Grevinii.editorul actului St. Nicolaescu pune cate trei puncte ; presupuncà n'a putut citi ce e in manuscris. Dupà mitropolitul de sigurtrebue sä fie cuvântul Mirelor, dar ce urmeaza. dupa. Grevinii nupot intelege. Ioasaf de sigur este episcop de Grevena. Ivan SnégarovIn Istorija na okridskata arkiepiskopija-patriarchija (1394-1767)da un Ioasaf ca episcop de Grevena in anul 1631; A. P. Pechayre,recenzand i completand cartea lui Snégarov in Echos d'Orient,39 (1936) p. 304-306, indica un document iscalit de Ioasafde Grevena In anul 1624. Dar iata acum un alt document carene dovede§te cà Ioasaf pastorea Grevena Inca din 1622.

1624 Martie 7. Matei trimite un Tetravanghel la Sf. Munte:Tó Tcccpòv O'c'Eov xcd ispòv el'iocyyiXt.ov &ypo'cr) xel.pòq MccrOod.ouótli.ocpzo.)Xoti 1117pm:0XE-coo Mupécov xcd dcpt.e pc'o07) iv st ciyícf xod. se.-

6occrp.4 xod. PocaLXL4 1.t.ovr) r55g Acoripoc; To5 Ccyf.ou 'AOccvoccri.ou Toii

T(.7) "A0Cp xcd 6 dacosvdxrocq TO.1370 due ocirri)q oúx óc-rt,t/WpYrroq gcre-roct-

ÉV gTEC ,4X6' (1624) Mocp-cCou (./.7]vòq

1624 Martie 17. Matei mai traia In Manastirea Dealului,unde a caligrafiat §i a trimes manastirii Pantocrator din Sf.Munte liturghia lui loan Hrisostom cu urmätoarea dedicatie:áciS-ri] acíac xcd ispec Xer.-coupyfax 6ypc"cc,oll zet,p6e; Mccrecdouatocrco.Aoi.5, ti.vrponoXETou Mupécov, xcd acpLepoSO4 év Ccrío,c, xod. cre-

6occrplo,c xod pcccrE.Mx"A flovrroxpo'c-copoq -c-T) v TE.) cicyto.w6p.q)

"Oper. -co5 "Mcovoq. 6 cbt<evoScrocq -cocirriv CX7C' cc6-*

poçËCTETCCG. 'Ev trEt. Mccp-ríou 14' Eva. Euyxopilcra.76

p.ot noc-c6peq ayyx -còv Kúptov xod, eecree 157-4 0.05 Tot)" cly.ccp--ccaoi3 i'vexoc TEJV 7C001WV [IOU o-cpc04&-cc.ov. 'Ev cicytc. p.oq Ac'cXou 2.

Ibid., p. 362, nr. 1957 (1) 145).2 Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manus-

cripts in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 393nr. 2108 (21 Mov)) '1611pow) inteun supliment aflat la sfArsitul cataloguluimanuscriselor Lavrei sunt descrise i unele manuscrise din mânästirea Iviron,rdmase necatalogate de Sp. Lambros.


1024. AIatei 1§i d'd ob§tescul sUarOt. inainte de moartea sa,trimete la Atos, un manuscris cu liturghiile lui Hrisostom, Vasilie

Grigorie, dupd cum vedem din urm'aloarea dedicatie aflatà peel: AiST7) ,OtEcc xoci. tepec Xevroupyfa iypóccp.r] 8Lck zet.p6g MottOodou,

przporcoXi.Tou Mogan+, xcd. ript.epd)01 v 1.(7) Kuptxx 5ç ócytocg

T.(.7) ár.cov4.9 6per. 705 "A06.)voq ? x Tone TO5 PiOU[Le-rocaTk napkyeacv ivaoCvcct ocirrip gvecc clyt.6pcoacv mink EatcpaskiktaTt., xoc ypecyo.) &yet) c2eXcpòq ocirroi3 "Tamp)1g 6 'AyyeÀdc-cor,

gTEL Eva. Euyv.oplrocsi TGOCTépeq &rm. aLe, Tòv KI5pLov

xoci. ei.SxEcrOs 674 cc6-roi3

Alte opere In afar5. de Cronica rimatù §i de cele douà slujbe: Sf. Paras-ale lui Matei diem Sf. Grigorie Decapolitul, de care ne-am ocupat mai sus,

Mirelor Matei al Mirelor a mai scris i urm6toarele opere, din careunele au fost publicate, iar altele au r6mas pan6 astäzi inmanuscris.

1.. Hept TO5 ocMou Tc7.)v AocTívo.w crxEcy.wroq

nbPre 8Lacpopc7.p.) chinetiv Tcpòq -NA; rpcu.xok, v xocv6voq

publicat de M. Ghedeon 2. Alte copii se gäsesc In ma-nuscrisul 220 al Bibliotecii Metohului Sf. Mormant din Con-stantinopol 3, in manuscrisul 65 al Bibliotecii Parlamentului dinAtena 4, in Atbous 755 ( Movh ' IrApcov)5 si in Atbous A 31. ( Movh

Actú paq) 6.

2. 'AxoXoueíacd.rrot8acpcov Nex-rapEouxcci, Poco-tXtx554 fr.ovq Tor) BccpXceect). -r(.7) Mered)pw Tv g 'homy-

nepi, Tc7r,

xcci

xott Oto cp pcov -ructr6pcov Sv xatCkocpcfcvouq Tc7.rd wrt.T6pwv -rijç aeóocat.docç

1 Ibid., p. 81, nr. 530 (E 68).M. Ghedeon, MmusEa .r77g iv "Clii peaalcovt illnvoefig not4ascog In Hae-

vaook, 1 (1877) p. 753-756; cf. i A. Dimitracopulos, '0e06&$ogLipsca 1872, p. 149.

Ghedeon, ibid., p. 868.Sp. Lambros, IfdAtxcç rijg .131flAtoOlpoig rijg BotAijg In Nio; E22i1vo-

pv4,ucov, 3 (1906) p. 462.5 Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-

bridge 1900, vol. 2 p. 221, nr. 4875 (755 Movil 'I640.)v).Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscripts

in the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 267, nr. 1521(A 31), 8.

OPERELE LUI MATEI AL MIRELOR 175

vívaw, Tò yivo; 'Ati)ccpcivTeg. N15v 7Cp6STov Ttírcotg ixao0sZo-cc xcafizz' intp.eXetocq a,opOcael:cra cpaoTi.p.cp acciro'cvn 'roo OtocpaeaTecTou

.C.7CLGX67COU cicyíou ETocy&W xupEou roc6ptilX Tot') 'Icoccvvívcov, xco-

pi.ou AoUTt, ek p.v-ip.,6cruvov ocirroi3, xoct tvoc scopeexv Tok ei')o.e66ctMitLIITCCG ,ocore. 'Ev Bevesiq. 1803. Hap& NtxoXo'ccp nuy.eZ

'IcoccvvEvcov. editie la 1815)1.Kocveov eig Thv ciczetponoívrov e1x6vot T.'r"]g amrocpOivou Maytag,

aleatuit din indemnul protosinghelului Adrianopolului Averkios,dupà cum rezultà dinteo scrisoare a lui Matei, adresatà lui:

CT) 1TOCv ocnon cfc cp iv tepop.ovázotq xoct 7cpcoTocuyy6Xcp 'Avaptavou-rcaswg xupEcp 'Aßepxf.(, 1\focTeccZoq Mupkow iv Kup(cp zocEpetv2.

Acest canon s'a publicat in cartea care poartà titlul:ypcccpi) mt.-cat ircocpzEocv Apcfcp.ocq xoci. 421)aí7oTow tepoi5 1.co-

vocaT7)píou Tg &rcepocyEacq azarcoív-ig iiv OeoTóxou inovop.4oplvy,qKocscpotvíacr/g, xcct Tor) yevopivou .accúp.ccToq ek Tin) iv ocú-r5 tepecv

xcci. ,aocup.ocroupyiw elatóvoc T-71q ,»eottlyropoq,:11" EpocreT607] xcct nap&xXvrtxòq xocvaw ek OSOT6X0V ire cdm.7) 'ref) 8-cci)p.ocTt. "ETt è70,11plq

axoXou0Eoc 'rob' b.) c7cyíotg TrocTpk 11(16V AtovucrEou TcocTptecpxou Kaw-

crTowTtvourcamq ga6Ehrocv v KawaTocvstvounaet, rircó Tijg

iv Tok flomptocpxeíotg Tor) rivoug TunoypccpEocq. ,occote' < 1819>.Alte editii la 1863 §i la 1894 3.

Alte canoane &Are prea sfânta Fecioard se gdsesc in manu-scrisul 161 al Bibliotecii patriarhice§ti din Ierusalim 4.

ETExot iyyopAcco-Ttxot rlocp.p.ocxecptaTov, noEigloc Mocr-

Oodou, p..)1Tpo7roXETou Mupécov, eúpto-xot,t6vou dç Tpty66tcrrov 0?)y-xpo6XccxEccq, /Iowan-41,ov Tor) iv Cc-fío4 HocTpòq IH..).(5v NtxoXócou

-cos Occup.ocToupyor), ek NTecUou.

Louis Petit, Bibliographic des Acolouthies grecques, Bruxelles 1926,p. 203.

2 Sp. Lambros, op. cit., vol. 2 p. 221, nr. 4875, 5 s't 6 (755 Mow?) 'I61)pcov);cf. si A. Papadopulos-Kerameus, "Ex0eatç ncacuoyeaq)peClv xcd TbloAoyoceo-v

igsvvoliv iv gecbaj mat Maxebovtg, yevogivcov xaree rò grOg 1885 dick Tip May-poyoeòdzetor fltfilitoeipmv In '0 iv Kcova-cavrtvowcast iRnmaig Taaoyacagcnín.oyog, suplimentul vol. 17 (1887) p. 14-15.

3 Louis Petit, op. cit., p. 68-69; cf. §i ibid., p. 154 si A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., p. 14-15.

A. Papadopulos-Kerameus, Ìee000kurcuell fit132.toOlpal, vol. 1 p. 258,nr. 161, 5 si 6.


Aceste versuri se cuprind intr'un manuscris miscelaneu careera in posesia lui Const. Erbiceanu 1.

'AxoXouOloc elg Toòç vsocpcevek Ccasipocq xod. aeoX6youq xcd8t8occrxc'Oou; rçixxXlaEccç Maiort.ov Iloc-rpLecpxlv 'AXeEccvapeíctg Tòvcinò KEirrlq xod. rotßpLiIÀ (IciaccaeXper:ccq ^còv km?) Movey.ßccaf.ocç xcd.

Mcgq..tov Ktqpcov Tòv MocpyoúvLov Tòv xcd oexcòv clrcò KEhr% Tokivi xocrp iraniptyl..tc7) -raiv -Lijg éxxklai.ocç awl/IA-con) at.caectaPocv.rocg

c-cov106.aoc MccrOod.cp TcT.) TOtTCELV(7,3 1.1.7)Tpo7coM.-L-n Mupécov Dupàslujba de mai sus In acela§i manuscris urmeazà: T(.7.) TIVACJTC'ETC.p

xod. eLyevecrrecry v&pxouat xupÉcp xupf.y ZxccpXdc-rcp -rcT) ypoy.I.Locrutc7)

Morceoaoq 6 Mupkow v Kuptcp xottpetv 2.Kccviov 'MCC poclOvrynxòç ç -r6v xlSpt.ov tiN1,6v XpLas.6v,

c-cov-q0e14 MccrOcdcp -r(.7) Totrcetv4), p.7)-cponoXErn Mupécav 3.

Drf.xot IsoXt-cmot eig iopAv Taiv Xptcyrovykvvcov xod elq¶6v nccr pLIpmv cpccipt -rob' ocúTòv xstpOTO*OCVT0q iri6ILLOV 4.

0 scrisoare catre Chiril Lucaris, Patriarhul Alexandriei 5.

Matei al Mirelor imitat de preotulSinadinos.

Am välzut mai sus (p. 133-137 §i 141-142) eft' opera lui MateiloweiarCov zaret Tip 007yeol32axiav re2eGegvzon, a fost luatà de model

plagiat6 fàrà jen6 de Diacrusis i Petritis. Un plagiator i mai

N. Iorga, Manuscrise din biblioteci strains In Analele Acad. Rom., sect.ist., ser. II, 21 (1898-1899), p. 2, nota 1.

2 Sp. Lambros, op. cit., vol. 1 p. 380, nr. 3768, 14 (234 Movii ALovuatou).Sp. Lambros, Karcaoyog -(6v gy rfi xard rip 'Avdeov govfi rijg Àytag.

wobbscov, Atena 1898, p. 46, nr. 44 (extras din 'East-wig 17aevaaaofy).4 A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., vol. 1 p. 258, nr. 161, 4.

Idem, ibid., vol. 4, p. 148, nr. 175, 5; Lambros, Catalogue of the greekmanuscripts on Mount Athos, vol. 1 p. 306, nr. 3323, 7 (250 Mow?) KourXou-vouaioo); A. Papadopulos-Kerameus, Karcaoyog rciiv v Tio: ilInvoccr, Tao-2oyucCo: av216ycp xeceonciTcov ßtfillcov, In '0 iv KowaTantvovaó2et aliptxòçcpc2o2oytxòç aaloyog. 'Aexatolorm) en1reon4, suplimentul vol. 20-22 (1892),p. 89, nr. 10, 149; cf. §i A. Dimitraeopulos, '090d6o$og ÈLIdg, Lipsca1872, p. 149.

AIATEI AL MIRELOR IMITAT DE PREOTUL SINADINOS 177

indräznift, care mai mult copiaza cleat prelucreaza Threnosul luiMatei al Mirelor pentru cäderea Constantinopolului, este preotulSinadinos 1.

Dupd cum Matei pune inaintea Istoriei sale o introducere, odedicatie catre loan Catargi, in care expune motivele pentru carea scris Istoria ca sä nu se uite intamplarile trecute tot a§aface §i Sinadinos. Inaintea T hrenosului §i a Cronicii orafului Seres 2,

inteo introducere in versuri, Sinadinos ne spune de ce le-a scrissi chiar cu propriile cuvinte ale lui Matei. Din nenorocire dinintroducerea lui Sinadinos lipse§te inceputul, a§a incat nu putem§ti daca ea era o dedicatie catre vreo persoanä insemnata. Dardin versul:

"Axoucrov ypccp61.1.evcc coci.ri5 Xiyouvcu care Sinadinos i§i termina introducerea presupun cà se adresaunei persoane.

In aceasta introducere, Sinadinos imprumuta versuri intregidela introducerea lui Matei, ceea ce insemneaza ca Sinadinos aavut in vedere nu numai Threnosul lui 14latei, ci §i Istoria lui.De pilda urmatoarele versuri:

1).6v' a-r6xouv-cca xcci poctvouv-rcu crròv xixspv x' inaLVOI5VTOCLXCCI ITC)CVTEg Tat OCup.c'cowc.cct, 7r(74 etym. yeypcq.4.L6vcc

xoaab., &Mr/Joy-01am) 7ro-r -re( Trepacylvaöcvil'OeXccv ypoccA -roi5 xccOevòç 7-rpgeLg

ßíoç xca xcc-ropedva-rcc xoa 13 cca 0163 v -rrgeLg

Trc74 -heiXocp.ev 3uvlOji, 77.74 ilOaccp.ev 0'a?)

.tetq và 8tlyoútLeaesv Tot; xccOevóç -rà 3;

se gasesc intocmai §i la Sinadinos 4.

Cf. mai jos p. 404-408 unde se dau i alte argumente care dovedesccà Sinadinos a plagiat pe Matei si nu Matei pe Sinadinos, cum au sustinut unii.

Sinadinos a scris si o Cronicä a orasului Seres care impreund cu Thre-nosul s'au pgstrat in manuscrisul 153 al manastirii Cutlumus din Sf. Munte.Vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-bridge 1895, vol. 1 p. 288, nr. 3226 (153). Trenosul precum si fragmentedin aceastà Cronica a publicat mai de mult Sp. Lambros, iar acum In urmAP. Penas a editat cronica intreag'd impreura cu Threnosul, vezi mai josp. 401.

Matei al Mirelor, laroeta rein, maret rip alryyeoNaxtav -reAcaOèvrow, ed.Legrand, in Bibliothèque grecque vulgaire, Paris 1881. vol. 2 p. 233.

4 Sp. Lambros, loc. cit.

12


Matei, terminând introducerea sa, trece la istorisirea faptelorlui erban cu urmätoarele versuri:

Eiq Toilroflc'icvop.ev c'cpAv mesa Tóv Eepturcivoecxoucrov ypoccp6l/EVOC óTCOU a' CcvccOL6cbca 1.

Sinadinos ii Incheie introducerea tot cu aceste versuri darputin schimbate:

Eig o o pricvo[Lev 'sex X OLT Tip ileycal 7T6?0,axoucrov ypacp6p.evoc órcoi5 cr X6youv öXot.2.

Fiindc6 la Sinadinos dupà introducere urmeag ThrenosulConstantinopolului, pentru aceasta el schimb4 cuvântul ZeptucecvoIn 'tat, fäcAnd ca primul vers sä aibg cloud silabe mai mult, iarIn al doilea vers, pentru ca acesta sà rimeze cu primul, schimb6cuvantul a' 3:VOCOLVCWO ht a At.youv UoL, ceea ce este o incohe-rentà.

Penas, editând Cronica orasului Seres, trebuia s'a" ne dea si odescriere am'anuntità a manuscrisului cea data" de Lambroseste prea sumarà si ce e si mai important trebuia s'a." editezeversurile care preced Threnosul, din care Lambros dä numai ateva,iar Penas niciun vers. Dela aceste versuri am fi vàzut ce l-a In-demnat pe Sinadinos sà." serie Threnosul i dac6 intreaga intro-ducere, sau numai o parte, este luatäl dela Matei.

Dac6 Penas ne dedea si opera pareneticd a lui Sinadinos, careu rmeaz6 In manuscris dupà cronic6, am fi avut opera completàa lui Sinadinos si am fi putut vedea dacA i in aceastd operà el aimitat pe Matei. NeavAnd textul nu ne putem pronunta sigur,dar presupunem c6 In aceastà operà pareneticsá Sinadinos a avutde model sfaturile lui Matei Care Alexandru Ilia Vodà.

In ceea ce priveste Threnosul lui Sinadinos, dupd cum am spusmai sus, este mai Inuit o copie cleat o prelucrare, o copie In careSin adinos a omis mai multe versuri, si mai ales acolo unde suntanumite expresiuni Indfaznete ale lui Matei In contra Tur-cilor.

Matei al Mirelor, op. cit., p. 234.Sp. Lambros, loc. cit.

MATEI AL MIRELOR IMITAT DE PREOTUL SINADINOS 179

Sin adinos, care trdia supt jugul turcesc, cautà s6 le evite, fieomiOnd mai multe versuri, fie inlocuind unele cuvinte.

De pild6 in versul 2372 din Threnosul lui Matei, Sinadinosinlocue§te cuvântul To6pxou prin laírniv.

Matei: T6pa rcc74 genkcsa-re cr-roi3 Toljpcov v crxXocßrav

Sinadinos: T6pa nç gerchrovre elq Tcdrcriv ax?aßíocv 1.

In versul 2378 inlocue§te [3.1p6apot prin g-cepot.

Matei: Kcc cy 6pf4ouv ßdeigaeoc -r6poc ta -rip 7C01.1.7Ch aouSinadinos: Kat ai 6gouv grseot -cWpot IA sip notilri] aou 2.

In versul 2455 Inlocue§te iarà§i To5pxov prin To&rouq.

Matei: Hap& 67coi3 ppt,crxeop.acrrev Tròv Tofiexov crxXocßcotgvol.

Sinadinos: Hap& intoti f3pLax6p.ocaTev eiq Toz5tovg crxXceßcaplvot, etc.

Unde Matei deplange soarta Constantinopolului, cucerit deTurci, i poveste§te cruzimile lui Mahomet §i ale poporului sdu inmai multe versuri, Sinadinos le omite pe toate. De pild6 vers.2419-2420, 2443-2452, 2461-2462, 2507-2538. In acest ultimcaz, omitand Sinadinos o pagin6 intreagà, nu se mai face legäluràintre precedentele §i cele uringtoare, aa Inca textul lui Sinadinoseste incoherent. Sinadinos mai omite §i vers. 2563-2566, 25712584, 2587-2718 §i sfarseste cu totul incoherent cu versurile2719-2720.]

Vezi ed. P. Penas, In 2-7seeaexcì xeovutd, 1 (1938) p. 77.Ibid., p. 77.

a Ibid., p. 79.

12'

loan Cariofil §i operele lui.

loan Cariofil.Ioan Cariofil s'a näscut pe la inceputul secolului al XVII-lea Viata

In Cariès, sat aflat nu departe de Constantinopol, de unde §i numelelui de Cariofil. Cateodatà se cheam5. chiar Vizantios, ca ngscutaproape de Constantinopol.

Studiile §i le-a Mont in Scoala patriarhiceasc4 din Fanar,având ca profesor pe renurnitul peripatetician Teofil Coridaleu,cdruia i-a urmat in directia acestei §coli pela 1640.

Inrudit cu familiile cele mai insemnate din Fanar §i inteligentdin fire, a jucat un rol foarte important in treburile Patriarhiei ecu-menice ca mare orator, hartofilax §i logof6t al Patriarhiei.

In anul 1653 II g6sim iseälind acte oficiale ca mare orator, in1663 ca hartofilax, in anul 1676-1691 ca mare logordt 1.

Un fiu al lui, Ralachi, era csásätorit cu fata ,lui Stefan Canta-cuzino 2, Domnul T6rii Romane§ti (1714-16), lar altul, Manola-chi, cu sora lui Alexandru Mavrocordat Exaporitu13.

P. G. Zerlentis, 'Emma& 'Ioxívvov KaovoTalov nok Maircov Xoo-nbstov aì rak eeamlovoseig, (loan Cariofil, scrisori catre Meletie Hortati§i atre Tesalonicieni), in darlov Tfig loweacrig xal ievaoyoefig grateciagrijg ELlábog, (Buletinul Societätii Istorice i Etnograf ice a Greciei), 6(1902-1906) p. 73-87, p. 5-6 din extras.

[2 Intr'o scrisoare a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul atre loanCariofil (BucurWi, 12 Mai 1692), se aflä. urmätorul pasaj referitor la Ra-lachi Cariofil i sotia lui: 76), ivtcp.6TCCTOV xat Xoytcfrscrrov xupETC7) TocXcixl,Tew cpíkrccr6v ace; uEòv xcd -rip civegntiv ¿Lag atív.6L6v Tou, eoç yvvríouç !LouuEok &a oca. Intr'o altà scrisoare adresatà de *tefan Cantacuzino luiRalachi Cariofil (15 August 1704), Il nume§te póOryr io apzawScrisorile se afla in Codex Critia-Ralli (nr. 66 0 126); despre acest Codexvezi D. Russo, Din corespondenta Doonnei Ana Racovitä, Bucureti 1911,p. 8 n.]

Vezi spip genealogic4 a lui Cariofil In dariov n7g latoevolg ;sal lOvo-loytx?7g eracoslag rç EAMSog, 3 (1891) p. 283 290; E. Legrand, Genea-logic des Maurocordato, Paris 1900).


Ca director al Scoalei din Fanar a avut o activitate foarte rod-nica ; multi oameni insemnati i-au fost elevi, printre cari i Ale-xandru Mavrocordat Exaporitul, pe care 1-a protejat in mod de-osebit

Cariofil Dositei, Patriarhul Ierusalimului (1641-1707), ne spune c'dvistier al Cariofil a fost vistier in Tara RomâneascA supt Radu-Vodà Leon

TArii (1664-1669): 1664 6y6ve-co eiq McczEow ocúeév-riq `PcfcaouX Poeß6aocq,Românesti ¡Leo'itze cp01xv rccepaw 'lioávv.r)g, xccrocpaoc 6v, xoci éreirye

1.1.gE xoct gyLve f3co-slcfcriq 1. (La 1664 s'a M'out Domn al TäriiRomâne§ti Radu-Vodä, cu care avea prietenie zisul loan, fiindatunci hartofilax, §i s'a dus Impreunä §i s'a fäcut vistier).

intr'adevär in divanurile domne§ti din acel rästimp gäsimca vel vistier pe Ianache2. Combinând spusele lui Dositei c'ä a fostvistier al lui Radu, pe când avea titlul de hartofilax, cu semng-turile divanurilor din acea epocä, unde gäsim ca vistier pe lana-che, intr'un divan chiar cu titlul patriarhicesc de hartofilax, amidentificat pe acest Ianache cu Ioan Cariofil. Se §tie c6 de obiceiboierii iscälesc in divane numai cu numele de botez, de unde iden-tificArile devin foarte grele.

Cariofil a mai venit in Bucure§ti §i in anul 1679, 13 Aprilie,unde a stat aproape un an, cum ne spune el insu§i in Efemeridelesale 3.

Valoarea lui Faptul c6 a fost director al Scoalei patriarhice§ti din Fanarpretuitä de mare demnitar al Patriarhiei aratà cä a avut o culturä serioasà,

con-timporam

Dositei Notara, patriarh al Ierusalimului, 17aewletard,ucva loroelaçTcTo t'y UseocioA7uotg narmaexevacivraw (Adaose la istoria patriarhilor Ierusa-limului), publ. de Papadopulos-Kerameus In 'Avcblex-ra gee000kutrocijg.oranaoylag, Petersburg 1891, vol. 1 P. 300-301.

2 Vezi Ioan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti1919, p. 55, nr. 191 din anul 1666, p. 56, nr. 192 din anul 1669 si p. 89, nr.282 din anul 1666, unde Il gAsim semnat Ianaehe Hartofilaehie, ve! vistier.Cf. i N. Iorga, Studii qi documente cu privire la istoria Ronuinilor, Bucu-resti 1902, vol. 4 p. 23, notà, divan din anul 1668.

loan Cariofil, 'Emusel&g, publicate de P. Zerlentis, In Achlov zflglaroeusfig ;sal 10vo2oyosilc hateelaç zijç Eadbog, 3 (1891) p. 299-300.

[Ioan Cariofil a venit la anul 1679 In Tara RomAneascA ca exarh al patri-arhiei ecumenice, impreund cu Anania al Maroniei, ca sá judece diferendulivit filtre Teodosie, fost mitropolit al Ungrovlahiei, i Varlaam, mitropolitulde atunci al Ungrovlahiei, vezi Condica Skinta, publ. de G. Endeeanu, p. 511.

IOAN CARIOFIL 185

ceea ce afirma si contemporanii si: De la Croix si Aymon Jean 1.Meletie al Atenei 11 numeste celebru printre contemporanii sai dinConstantinopol 2. lar Antim Ivireanu, publicand o opera a luiCariofil la 1697 11 numeste prea invatat si cinstit, inzestrat cu byte-lepciune si eruditie 3. Un alt invatat contemporan, Dimitrie Pro-copiu, spune despre Cariofil ca era savant si adanc cunoscatoratat in stiintele teologice cat si in cele profane 4.

lar Dimitrie Cantemir spune ca. Cariofil a fost un distins teologsi filosof si a devenit celebru prin predicile sale tinute In BisericaPatriarhiei 5.

Cat de mult pretuiau contemporanii invatatura lui Cariofilarata si urmatorul fapt relatat de Dositei al Ierusalimului. andAlexie Mihailovici, Tarul Rusiei (1645-1676), a trimes la Con-stantinopol si la cei 3 Patriarhi ai Orientului scrisori cerand dezle-gari la 25 chestiuni teologice (In diferendul cu Patriarhul Nicon),Patriarhii Dionisie si Nectarie n'au gasit pe altcineva mai compe-tent pentru acest lucru si au insarcinat pe Cariofil, care a dat dez-legärile cerute 6

Dar rivalitati personale si discutii In subtilitali teologice au Demiterea luiprovocat prigonirea lui Cariofil. Cariofil a intrat In conflict cu fostul&Au prieten Dositei al Ierusalimului pentru chestia manastirei dinSinai 7 si cu fostul sau elev si protejat Alexandru Mavrocordat,

' De la Croix, Etat present des nations et églises grecque, armenienne etmaronite en Turquie, Paris 1695, p. 5.

Aymon Jean, Monuments authentiques de la religion des Grecs. A la Haye1708, p. 479, citate de P. Zerlentis In 'Entoraal ' kocívvov HaevotpzíRovnek Mairtov Xoeratov xai -(01)g ecaoculortmerg, p. 4.

2 Meletie al Atenel, 'ExxAnataotoo) [meta (Istoria bisericeasca), Viena1783-1784, vol. 3 P. 472.

8 F. Legrand, Bibliographic hellénique, 17 siècle, vol. 3 p. 46.4 Opera lui Procopiu, scrisä la 1721 s'a publicat in Fabricii Bibliotheca

graeca, vol. 11; s'a retipärit in C. Sathas, Bibliotheca gra,eca medii aevii, vol.3, supt titlul: 'Enaetegnatç Aoylcov reatxiù v. Despre Cariofil vezi in Sathasp. 486.

5 Dimitrie Cantemir, Geschichte des osmanischen Reichs, Hamburg 1745,p. 143, n. 10 = Istoria imperiului otoman, tradusä de I. Hodos, vol. 1 p.135, n.

6 Dositei Notara, op. cit., p. 269-270.7 Hrisostom rapadopulos, 'Icoávvng IfaevovaIng (loan Cariofil), Alexandria

1918, p. 9.


care rAvnea la demnitatea de mare logofdt, detinutä. de Cariofil 1.Ei au pus la cale acuedri grave impotriva lui Cariofil: printre alteleau susIinut cbi Cariofil impàrtà§e§te doctrina calvinistä i astf elinteun sinod convocat ad hoc la Constantinopol in anul 1691,Cariofil a fost osandit ca eretic i indep'ärtat din demnitatea demare logofg pe care o ocupa in Patriarhie2. Si astfel AlexandruMavrocordat a fost numit mare logeät 3, iar Cariofil a fost nevoits'ä apuce calea pribegii 0 s'a ref ugiat in Tara Româneasc6, undeConstantin Cantacuzino Stolnicul 0 Constantin Brâncoveanu 1-auprimit cu mare cinste i 1-au gàzduit in mangstirea Radu-Vod44.

Moartea lui Cariofil a incetat din ()LIN in Bucure0i in anul 1692, 22 Sep-temvrie, 0 a fost inmormântat in mAn'ästirea Radu-Vo&ä. loanComnen, medicul lui Brancoveanu, care pe urm'ä s'a Mont Mitro-polit al Drastrei supt numele de Ierotei, i-a fácut o inscripOe tom-balà in anul 1694. Data exact6 a mortii i inscripIia tombalà ne ap6strat-o un anonim, de sigur contemporan, care adunând Efeme-ridele lui Cariofil le-a precedat de viatà 0 de spita neamului lui 5.

P. Zerlentis, 'Icocivvov Kagvoqn'hilov gntaracd arek MeAgrtov Xoercixtovxcd Toi,g Oeciaalovixeig, (Ioan Cariofil, scrisori catre Meletie Hortati i catreTesalonicieni), p. 10.

M. Ghedeon, Ifavomal Stareelg (Dispozitiuni canonice), Constan-tinopol 1888, vol. 1 p. 100-101, unde se publica tomosul osandei luiCariofil, vezi i Hrisostom Papadopulos, op. cit., p. 9.

3 P. Zerlentis, op. cit., p. 8.P. Zerlentis, op. cit., p. 14, unde se da istorisirea evenimentelor de

un contimporan anonim.5 Vezi loan Cariofil, 'EvyteeMeg, publicate de P. Zerlentis in dariov

Tijg iorootxi¡g xcd gOvo,loytx77g itateelag rfig Eadbog, 3 (1891) p. 275; p. 283,data mortii, p. 284, inscriptia tombala.

Aurelio Palmieri, Dositeo, patriarca greco di G<Tusalenze, Firenz e 1909,p. 36, spune ca data mortii lui Cariofil reiese sigur din ceea ce spune NicolaeCaragea in Mo xaíStxeg Tijg I 3 Ifilto07)xlig Nosoldov KagarCif, descrise deA. Papadopulos-Kerameus, Atena 1904. Acelasi lucru spune i HrisostomPapadopulos in 'ExAnotaartx6g Odpog, anul 5, vol. 10 (1912) p. 510.Dar in brosura lui Papadopulos-Kerameus, unde se descriu acele douamanuscrise, nu se spune nimic despre data mortii lui Cariofil.

Hrisostom Papadopulos a publicat In scrierea sa ZattoviP. Kanacroa32.7x,

17areldem 'A,Wavc5eetag, 1661 1723, Alexandria 1912 (extrasdin 'ExxAnataartxag Odeos) p. 40 42, o scrisoare a Patriarhului Ale-xandriei Gherasim Palada care loan Cariofil, datata: eacò 28 Mouvuxt6voq1693, si ar Inclina a crede cá ar fi trait Cariofil In primele luni ale anului

OPERELE LUI IOAN CARIOFIL 187

Operele lui Ioan Cariofil.Venind in sarà, Cariofil a fost rugat de Constantin Cantacu- Manual

zin9 Stolnicul sa raspunza trite° carte la cateva chestiuni i sä 16-despreatevamureasca unele nedumeriri cu privire la anumite dogme contro- nedumeririversate. In tara Cariofil nu se considera ca eretic, de0 osandit de solutiuni

sinodul din Constantinopol, ba dimpotriva ca victima. Din §tirileramase In manuscris ale unui contemporan anonim se vede ca Bran-coveanu s'a suparat pentru demiterea lui Cariofil §i a dojenit peDositei, pentru purtarea pe care a avut-o in aceasta chestie. Ano-nimul ne spune cá intre Brancoveanu, aparatorul, i Dositei, de-tractorul lui Cariofil, au avut loe chiar discutii violente, cu careprilej Patriarhul ar fi spus Domnului: oi vóo 1ç Tck 1-71q BXciaiceg

f3ouva oúx kill-vow, t,r.1),re napes TiLv aúllewrc.7)v -61g Mcczícq, (kW ivliC.OVC776CVTGVOUTC6XEL xoc tò Bacraiow xcd. Euv6acov* entep gxer.

TE, cpecvoct KccpuocpakrIg, cZ7c6X0cd[zev 6'cp.oc ç Kolvcrcavv.voincoMv

xoci ebrecTo.). Kod of.S-cco Ti)v Bccaccpcfcßxv xotrecrEyoccrev 1 (Legue <bise-rice0i> nu s'au intocmit pe muntii farii Romanqti, nici deDomnii farii Romane§ti, ci in Constantinopol §i de catre Imparati§i Sinoade. Daca deci Cariofil are ceva de spus, mergem impreunäla Constantinopol i sa vorbeasca. i astf el a redus la Were peB asarab a).

1693, vezi 'ExrcAnataarosag Odeog, anul 5, vol. 10 (1912) p. 510. Cu mijloacelede comunicatie de atunci e explicabil ca stirea mortii lui Cariofil sgi nuajungd cleat Cu mare Intdrziere, prin urmare data scrisorii lui Paladà nuinfirmd stirea pozitivd a anonimului contimporan.

[In Codex Critia-Ralli (f. 163T-163., 165,, si 1921 se aflä trei scrisoriinteresante, trimise din Bucuresti de Dionisie, fost patriarh al Constanti-nopolului, care träia pe atunci In tarä. (Bucuresti, 2 Octomvrie 1692),Partenie, egumenul mänästirii Radu Vodä (Bucuresti, 23 Decemvrie)Constantin Briincoveanu, Domnul Tärii Romanesti (30 Decemvrie 1692),care Ralaehi Cariolil, fiul lui loan Cariofil, prin care i-se aducea la cunostintämoartea tatdlui lui.]

Vezi Anonimul, 17eil rov ovOneoxcull3w6goeovog Kaevo0an, ;sal cn;

ovveyedyaro aienexoil 131Ntaelov rfig rolítov civateiascog ;ma xoi Ìseocro-2Aucov Joategov ;cal vov yrig yeargaremps ray filov. (Despre luterocalvinistulCariofil i despre cartea ereticä pe care a scris-o i despre combaterea luide cdtre Dositei al Ierusalimului i despre locul unde a murit), publicatde P. Zerlentis In 'Icocívvov Kaevoyo7322ov g7ricao2a1 neòç Melériov Xoercímov

.;cal Tak gEGGaomerg, p. 15.


Cariofil a rAspuns la toate chestiunile puse de Cantacuzino in-teo carte pe care Mg n'a publicat-o, in vial4 fiind. Dositei care nudezarma, a publicat in tipografia din Iasi la 1694, adic6 2 anidupd moartea lui Cariofil, un 'Enstel6tov xara 'Icocirvov tollKaevoqA22n (Manual impotriva lui Cariofil) in care combate unacâte una p6rerile lui Cariofil, adàogAnd la sfârsitul cärtii p. 98-108 si tomosul sinodal, fdcut impotriva caietelor manuscrise si aereziei lui Cariofil (6 xoc-cerc -riLv Te-rpccaf,o)v xoci. -Et'ç octpicreo4 To5

KcepuocpiXol ye-yovk cruvoktóg T6/..toq) datat din anul 1691 si semnatde Calinic, Patriarhul Constantinopolului, si de Dositei PatriarhulIerusalimului1.

De sigur pentru reabilitarea memoriei lui Cariofil si ca un 'is-puns la aceastà publicatie a lui Dositei, publicatie care nu maiavea rost &dd. Cariofil murise cu doi ani in urm6 Cantacu-zino Stolnicul si Brâncoveanu au indemnat pe Antim Ivireanu sddea la lumin6 cartea, despre care am vorbit mai sus, pe care oscrisese Cariofil, pe cand träia inc6, si astfel in anul 1697 a apàrutin tipografia din Snagov opera postumA a lui Cariofil 'Enstet6tovnEef, rtvoyv Cutoeteiív xai 2Ijasoo (Manual despre cateva nedume-riri si solutiuni), cu urmAtorul titlu pentru intrare in materie:Zryrhp.ce-ccc T 0 1.5 eúyevecrac-rou xoci XoyLancfc-rou ciEpzov-roq xupEou Kwv-o-rav-cívou KOWTOCX0IgV05, claexcpo 5 To5 ixXoctacpo-rdc-rou xixi. súcre 6e-

aTcfc-rou co'JOivrou 7C6Calq 06yxpo6AcaEocq, xupEou, xupEou 'Io.)6cvvou

Eepßc'cvou Kawrccxoulvo5 BoY,66vaoc, npóg Tec órco cc. anexpEN ó ivmacrxdaotq aopcfyrocTog 'Ionkvvr)q KocpuocpiNol; xoti (.1.6-1,c,,g Aoy0-061-1q TO5 Obcoup.evtxori CIp6vou, s,«-rpE6Giv iv Bouxoupecrrícp 2(Chestiuni ale prea nobilului si prea invAtatului boier DomnulConstantin Cantacuzino, fratele prea strälucitului si prea piosuluidomn a toatä" Ungrovlahia, domnului domn Ioan erban Canta-cuzino Voevod, la care a r4spuns prea invätatul intre daseáli IoanCariofil si marele logorät al Scaunului ecumenic, aflându-se inBucuresti).

i Vezi B. Legrand, Bibliographie hellenique 17 siècle, vol. 3 p. 37 siM. Ghedeon, Kavomeal 6taTaecg, (Dispozitiuni canonice), Constantinopol1888, vol. 1 p. 99-105, unde se dau semnaturile celor doi patriarhi si alecelorlalti nuembri ai sinodului, inclusiv: marele logofg loan <Cariofil>.

2 E. Legrand, op. cit., vol. 3 p. 49 s'i loan Bianu 0 Nerva Hodo5, Biblio-grafia ronulneascci peche, Bucuresti 1903, vol. 1 p. 350.


Lumea de atunci se interesa foarte mult de chestiunile teologieicontroversate, astfel cä pe la inceputul secolului al XVIII-lea car-tea lui Cariofil s'a tradus in limba romanä supt titlu: Intrebii ri aleblagorodnicului Dum. pan Con,standin Cantacozino, fratele reiposatu-lui L 'iírban Vodei Cantacozino. reispunsuri. . ale celui dintrudascali inveitat i cuveinteitor loan Careofil. Traducerea aceasta ni s'apgstrat in manuscrisul 458 al Acad. Române §i in Codex GasterNr. 562. Pentru un alt manuscris, cuprinzând traducerea romA-neascd vezi Bistrica ortodoxei romeinet, 1905 nr. VII din 15 Iunie,citat de Bianu, Catalogul mss, 2 P. 185.

Dar din toate aceste controverse 0 mai cu seam6 dupà docu-mentele publicate acum in urna6 de Hrisostom Papadopulos

'Icoávvng Kcievogy622ng, reiese clar cä numai terme-nul latinesc I.LEToucrícomq (transubstantio) nu-1 primea Cariofil, nu

taina prefacerei pAinei i vinului in adevdratul trup §i sAnge allui Hristos 3.

Cariofil a scris i viata singurului sfânt român, loan, Oltean Viata Si.de na§tere, care s'a s'ävAr0t prin streang la anul 1662 12 Mai, loan

mArturisind pentru Hristos. Românul

Dar opera lui Cariofil care are valoare istoricd sunt Efemeri- Efemerideledele lui, in care a insemnat zi cu zi evenimentele importante, pe-trecute intre anii 1676-1689. Cariofil, fiind cult 0 amestecat intreburile politice, era in mdsurà s'a" afle multe lucruri, cari se petre-ceau in culise ; pe de altà parte, av'and legguri cu Tara amväzut mai sus p. 184 c6 a fost mare vistier al prii Române0ise interesa 0 de evenimentele politice, referitoare la Principate,a§a incat in Efemeridele lui g6sim o multdme de tiri precise 0 cuprivire la istoria Prii, pe cari nu le gAsim in alte izvoare.

Numirile i mazilirile Domnilor din Tara RomâneascA 0 Mol-dova, ale Patriarhilor i Mitropolitilor greci, ràzvealirile zorbalelordin Constantinopol, schimb6rile Sultanilor i înalilor demnitari

Vezi I. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscriptelor romdnesti, Bucu-resti 1906, vol. 2 p. 184-185.

2 Vezi M. Gaster, Geschichte der rundinischen Litteratur, p. 311, In Gröber,Grundriss der romanischen Philologie, II, 3, Strassburg 1901. Astazi manus-crisul se OA in Biblioteca Academiei Române.

Vezi Hrisostom Papadopulos, 'Icoávvng KapoOang, Alexandria 1918,p. 11.


Turci, tiri1e referitoare la familia lui si la familiile Fanariotilorsunt insemnate zi cu zi, astfel cá aceste Efemeride, desi au neajun-sul c'd nu acoperà deck, un r6stimp scurt de 13 ani, totusi sunt unizvor pretios, scris de un contemporan, vrednic de credint6. Zicvrednic de credintà, fiindc6 controland datele lui Cariofil cu alteizvoare contemporane le g'äsim exacte si de multe ori cu informatiinecunoscute.

In ce priveste, de pildà, domnia lui erban Cantacuzino, stiamc4 el s'a Mcut Domn in Noemvrie 16781; Cariofil ne (16 precis si ziva:1678 Noemvrie 19 erban a grutat mAna vizirului Mustafa-pasasi a imbräcat caftanul in Adrianopol, fkandu-se domn al T6riiRomânesti 2. Pentru Gheorghe Duca (a treia oarà) ne dä1 dataexactd a numirii 18 Noemvrie 1678e. Data exactà a domniei a douaa lui Dumitrasco Cantacuzino o affäni dela Cariofil: 1684, Ianuarie29 a imbrkat caftanul Dumitrasco-Vod6 ca domn al Moldovei4.

Corespon- Dela Cariofil ne-a Minas afarà de alte lucrgri si o corespondentddenta lui foarte inting cu persoanele cele mai insemnate din timpul &du,Cariofil In special cu domnii i boierii àrii, printre altii i cu Miron Costin;

in scrisorile sale se aflä" si multe stiri importante pentru istoriaPrincipatelor.

Bibliografie Manualul despre ceiteva nedumeriri ci solutiuni, intocmit deCariofil dupà cererea lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, s'a ti-Orit la Snagov in anul 1697, vezi Bianu-Hodos, Bibliografia romd-neascei veche, 1 p. 349-350. Ms Acad. Rom. 458 (fondul românesc)cuprinde traducerea lui in limba românà. Un alt ms descris inBiserica ortodoxei romeinel, 1905 nr. 7 din 15 Iunie.

Viata mucenicului loan Vlahul s'a publicat de Nicodin Aghio-ritul in Néor Magyeadytov (Nouà culegere de vieti de mucenici),Venetia 1799, a doua editie ingrijità de *tefan Scatharos inAtena 1856. Via-ta e reprodusä de Dukakis in Mgyag Evvctaetur4g,Mai p. 210-211. Tradusà in limba romând a aphrut in Bucurestila 1801 impreun6 cu Slujba cuviosului Dimitrie dela Basarabov.

1 Vezi N. Iorga, Istoria Romdnilor fi a civilizageilor, Bucuresti 1930, p. 296.Vezi Ioan Cariofil, 'Emueel6eg, publicate de P. Zerlentis In Zlehlov

etc., 3 (1890-91) p. 298.Ibid., p. 298.

4 Ibid., p. 306. Cp. C. C. Giurescu, O noud sintezd a trecutului nostru,Bucuresti 1932, p. 103 si 108, extras din Revista istoricd romdnd, 2 (1932).


Se vede ca viata a fost scrisa de Cariofil in limba greaca vecheIonas Cavsocalivitul a tradus-o in limba greaca moderna, precum

ar reie§i din G. Zaviras, Nia EA2dç, Atena 1872, P. 374.Efemeridele s'au pastrat in 2 manuscrise. Unul In Biblioteca

Muzeului Britanic supt cota: Additional 8232 pe care l-a editatPericle Zerlentis in z162.rlov t7ç latoeocilg. xal ' E0vo2o)axiig. ErateElagri-jg È220og, 3 (1891) p. 292-315. Dupa acest text C. Erbiceanua dat o traducere in limba romana in Biserica ortodoxa romana,16 (1892-3) p. 577-600; s'a retiparit §i aparte.

Dupa un manuscris aflat in Biblioteca Silogului literargrecesc din Constantinopol §i cuprinzand un extras din Efemeridelelui Cariofil, 'Ex zfig ow(' 'liocirvov Kaevo022ov duEyci2ov AoyoOgrovibtozdeov iTnyeelbog. 'Ex2oyat, M. Paranicas &Muse inainte de P.Zerlentis in revista: '0 iv Kcovoravrivovnast i2Arivtxf3G cpt2o2oinxòçai521oyog, 11(1876-77) p. 27-29 o editie partiala.

Unele din scrisorile lui Cariofil au fost publicate de P. ZerlentisIn Vwcivvov Kaevor.524 'Entoro2a1 nek Mairtov Xoexcbaovtoi)g esaaa2ovocek in Ads-cloy °dig ioroe. ;sal 10v. krate. -dig 'Did-bog, 6 (1902-1906) p. 73-87, §i de Hrisostom Papadopulos,'Icoávvrig ô Kaevog9152*, extras din 'ExOnataarosk Ocieog, pe1918.

Editiile scrisorilor ale lui Zerlentis i Papadopulos Bunt prece-date de cate un studiu despre Cariofil. Inedite se Oa in foartemulte manuscrise grece§ti scrisori de ale lui Cariofil sau adresatelui §i mai cu seama in Codex Critia-Ralli despre care vezi D. Russo,Din Corespondenta Doarnnei Ana Racovita, p. 8 n. 1.

Pentru a combate doctrina lui Cariofil Dositei al Ierusalimuluia scris cartea: 'Eyrtelbcov xara 'Icoavvov KacwoOlov (ManualImpotriva lui Cariofil), care s'a publicat la Ia§i 1694, vezi Bianu-Hodo§, Bibliografia romaneasca veche, 1 p. 337-338; Legrand,Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 3 p. 30. Cp. Zaviras, Nga

È22cig, Atena 1872 p. 360-365; M. Ghedeon, Xeovcxet Ilarecauvelig'Axabrhutag KcovaravuvolVco2tg, 1883, P. 87-92.

Tomosul sinodal impotriva caietelor manuscrise i a ereziei luiCariofil (vezi mai sus p. 186 §i 188) s'a publicat §i in cartea: GennadiiPatriarchae Constantinopolitani Homiliae de sacramento Eucha-ristiae; Eusebius Renaudotius editit, Paris 1709, p. 195-198, yeziLegrand, op. cit., 18 siècle, 1 p. 71.

Afenduli 0 Amiras.

13

Afenduli.

Evenimentele petrecute in leg6tura cu luptele lui Carol alXII-lea, regele Suediei, cu Petru cel Mare, si trecerea lui Carolprin lard, au interesat in cel mai inalt grad, cum era firesc, si pecronicarii români, cari ne-au Idsat istorisiri amAnuntite desprea ceastà tragedie si pustiirile Värii, pricinuità de ea.

Dar alkturi de Nicolae Costin, Axinte Uricarul si Neculce, suntsi doi Greci, Afenduli Clucerul si Alexandra Amiras, cari, fiindamestecati in evenimentele de atunci, ne-au Igsat istorisiri intere-sante si documentate cu privire la trecerea suedezului prin Turciasi sederea lui in tarà.

Ce impresie a fkut si cAt a zguduit tara prez.enta si trecerealui Carol, o putein constata si din corespondenta lui Nicolae Ma-vrocordat, atunci Domn in Moldova (17H-1715), care in douäscrisori (din 20 Decemvrie 1712 despre Carol si rdzboiul ruso-turcsi din 20 Fevruarie 1713, despre prinderea lui Carol si a lui Sta-nislau, regele Poloniei) ' ne zugrdveste pustiirile si situatia inextri-cabilà a tàrii. Prin aceste scrisori de sigur Mavrocordat a vrut sdtransmità posteriatii povestirea intamplgrilor, in care el insusijuca un rol important, in lumina ce-i convenia 2

i Scrisorile sunt publicate de E. Legrand in Epistolaire grec, Paris 1888(= Bibliothèque grecque vulgaire, tom. 4), p. 76-94.

2 Vezi D. Russo, Cronica Ghiculcstilor, Bucuresti 1915 (extras din Bu-letinul Comisiei istorice, vol. 2), p. 4. Ceea ce scrie Mavrocordat in scrisoareasa a comunicat-o si lui Axinte Uricarul, care reproduce sensul scrisorii siici colo chiar cuvintele cuprinse in zisa scrisoare, vezi Épistolaire, p. 77:ÒrrIvExce Si rOapEov 'L-i5g 'ASpLocvoil yey6vatiev, Tip öaov oiSno.) T015 rca.pa&u-

VÓLOTOU i-xdae 6.cptZLv nap& -coiv xocret sip) 686v clrcavrWv-row eDarperreg etc.(CAnd ne-am apropiat de Adrianopol, aflAnd dela oamenii pe cari li intAl-neam pe drum ca in curAnd va sosi acolo Vizirul) si Axinte (Cronicile Ro-

13.


Despre Afenduli nu stim cleat ceea ce ne spune el insuy inscrierea sa anume cà era originar din Terapia depe Bosforclucer supt Brancoveanu, care 11 trimese capuchehaia pe längdserascherul Ismail Paya la Tighina in anul 1712 unde a rämasIn anul 1713 2. In acest interval, petrecand yi Carol al 12-lea inTighina, Afenduli, precum spune in introducerea scrierei sale, aputut sä vazä ca martor ocular yi sä descrie ceea ce i s'a intämplatregelui suedez.

In 10roet'a dusetxii raw av1a13civuov wcti Pnyi Zflixcp Kaeacp(Istoria partialà a celor Intämplate regelui suedez Carol), precumIntituleazä opera sa, Afenduli ne dà mai mult documente oficiale,deck, o adeväratä istorisire.

Dupä ce in introducere relevä importanta scrierilor istorice,din care cititorul poate sä scoatä invätäminte pretioase pentruprezent i viitor, Afenduli in prima parte a scrierei sale ne dä. scri-soarea Tarului Petru &Are Sultan din 6 Ianuarie 1711 i vorbeytede luptele dela Prut intre Petru i Vizirul Baltagi-Mehmet Paya 4.

Intea doua parte se dau scrisorile Sultanului care RegeleSuediei, &Are Ismail Paya, serascherul din Tighina, atre Hanul

mciniei, ed. M. Kogalniceanu, Bucuresti 1872, vol. 2 P. 129): Iarä dacàs'au apropiat de Udriu, intelegand cd nu este departe Vezirul etc. Cp. sip. 78 din Épistolaire, Ì-11.tek 8i . . -ròv Aouvci6Lov no-rati.6 SLCL6iVrEg . . . So1.xpuat

-cò gacepoq xa-reppocv-rEacy.ev cu p. 130 din Axinte: mare jale si durere la inimaavea Nicolae Voda, etc. Prin urmare n'are dreptate N. Iorga cand, combatandparerea mea, spune: n'am putea primi cà scrisoarea lui N. Mavrocordat despreimprejurärile din 1711 era o pagina de istorie pe care o destina publicitätii(Revista istoricel, 1 (1915) p. 148) Daca Mavrocordat a pus pe Axinte sareproduca istorisirea sa din zisa scrisoare, In parte chiar cu aceleasi cuvinte,Insemneazä Ca' el a dorit al. transmitä posteritatii povestirea Intamplärilorasa cum o alcatuise el.

1 Dinteo scrisoare a lui Nicolae Mavrocordat aflarn al. Brancoveanutrimisese pe Afenduli din Terapia, nepotul gramaticului Antonie, la Galatica al. preintämpine pe Mavrocordat cand, numit Domn, se ducea spre Iasi,Legrand, Ppistolaire, p. 39. /V. Iorga, neintelegand textul, a crezut cà Afen-duli a servit pe Nicolae Mavrocordat, (vezi Istoria literaturii ronuinevi,editia 2, Bucuresti 1928, vol. 2 p. 520, n. 3).

Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 51.Nieolae Costin da aceasta scrisoare In Cronica sa, publicata de M. Ko-

geniceanu in Cronicile României, Bucuresti 1872, vol. 2 p. 96-98.4 Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 53-5 7.

AFENDULI 197

Doulet-Ghirei si rdspunsurile lor care Sultan etc. Numai rareori,si atunci foarte pe scurt, Intre documentele Insirate vorbeste siAfenduli, ducând povestirea sa 1)&16 la plecarea lui Carol din Tara(1714 Octombre).

Afenduli, fiind capuchehaia al lui Brâncoveanu pe Iângs6 se-rascherul Ismail Pala la Tighina, dà documentele si istorisireaevenimentelor din punctul de vedere turcesc, pe cAnd din povesti-rea lui Amiras interpretul regelui suedez despre care vom vorbimai jos, aflAm evenimentele, dupd mArturia unui alt martor ocu-lar, din punctul de vedere suedez.

Opera lui Afenduli s'a p6strat intr'un singur manuscris, aflat Editii

astäzi In Biblioteca Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol suptnr. 129, descris de Papadopulos Kerameus In hQoao2v,ucTocii 1302w-

04se7, Petersburg 1899, vol. 4 p. 114. Dupà acest manuscris s'aeditat de Papadopulos-Kerameus In Hurmuzaki Documente, vol.13 p. 49-76.

Textul grecesc s'a tradus de C. Litzica inteun volum publicatde Academia Romanäi supt titlu: Serien i .yi documente grecesti pri-vitoare la istoria Romdnilor culese si publicate 'in tomul 13 din Do-cumente Hurmuzaki de A. Papadopulos-Kerameus, trad use deG. Murnu §i. C. Litzica, Bucureiti 1914, p. 45-68. Traducerea luiC. Litzica e plind de greseli, cum am relevat intr'un articol dinNoua revistä romemei, 15 (1914) p. 129-136, retipgrit si apartesupt titlu: Datoria criticei fi bilantul unei activiteiti ftiintif ice, Bu-curesti 1914, p. 18-22.

Istoria lui Carol al XII-lea in timpulwderei sale in Turcia de Alexandru

Amiras.Mai avem o lucrare istoried a unui Grec despre petrecerea lui

Carol al XII-lea in Turcia, §i anume istoria lui Amiras, care ni s'apdstrat in italiene§te supt titlu:

Autentica istoria di Carlo XII, re die Suezia, nel tempo dellasua dimora in Turchia, la quale durò cinque anni e tre mesi, rica-'atta esattamente dal ragguaglio fattone dal sig. d'Amira, che loHz servito in tutto il suddetto tempo per suo primo interprete.

Din acest titlu se vede cd lucrarea lui Amiras era scrisà hate°altd limbd, de sigur in limba greacd, dupd care anonimul italiana tradus-o intocmai in italiene§te.

Originalul grecesc nu e cunoscut pând acum dar e probabil cdfostul interpret al lui Carol a scris istoria sa in limba greacei §i. pu-nand pe cineva s'o traducd in limba italiand, a trimes-o in Suedia,a0eptând o micd recompensd.

Inteadevär din cele cloud scrisori trimise de Amiras unui mi-nistru al Suediei §i publicate de Constantin I. Karadja 1 reiese cdAmiras in anul 1739 a predat istoria sa autenticd ambasadei sue-deze din Constantinopol cu rugdmintea sd transmitd manuscrisulreginei Suediei (Ulrica Eleonora, sora lui Carol al XII-lea) cdreiaii era dedicatd lucrarea. Intr'una din aceste scrisori Amiras nu-me§te pe Ministru de stat suedez un vechi §i. bun prieten §iil roagdsd aminteascd reginei serviciile sale pentru cauza suedezd §i sd-iobtie vreo recompensd 2

1 Constantin I. Karadja, Deux lettres du drogman Alessandro Amira, InRevue historique (Bucuresti), 6 (1929) p. 336-339.

2 Ibid., p. 337.

ALE XANDRTJ AMIRAS NU ESTE ALE XANDRU KAN GHELA RI 0 S 199

Cum Amiras era interpretul lui Carol, el lua cunostintd de toateactele oficiale care se adresau regelui, de toate tratativele la careel servea de interpret ; fiind prin urmare initiat in treburile secrete,era In rdäsurà sä" serie lucruri interesante. Povestirea lui Amiras estem.ai bogat6 in informatii cleat a lui Afenduli, dar amandoug. 1m-preung, una dând informatii i punctul de vedere turcesc, cealaltà,a lui Amiras, fiind scrisd In tabAra suedeg, se Intregesc reciproc

ne dau o povestire amànuntita a peripetiilor sederei i plec4riilui Carol al XII-lea din tara.

Istoria autentica a lui Carol al XII-lea, regele Suediei, In tim-pul sederei sale in Turcia, s'a publicat de N. Iorga in Studii i Do-cumente, vol. 9 (1905) p. 43-111, dui:a manuscrisul 969 aflat inBiblioteca Arhivelor din Viena.

Alexandru A miras nu esteAlexandru Kanghelarios.

N. Iorga a sustinut de mai multe ori cd Alexandru Amiras eaceeasi persoan4 cu Alexandru Kanghelarios, care a tradus dinitalieneste in greceste Viata lui Petru ce! Mare ". Viata lui Petrufusese scris6 in limba italian4, MI% nume de autor, in realitateing de grecul Antonie Catiforos i publicatd in Venetia la 1736.Cartea a avut mai multe editii (1737, 1739, 1748, 1781, 1792)2;abia la editia din 1748 apare pe titlu numele autorului Catiforos.Alexandru Kanghelarios a tradus viata in 1737 dup6 prima editieitaliand, färà numele autorului Catiforos, iar dupà traducereagreacd a lui Al. Kanghelarios a tradus aceastà viatd in limba ro-mara Matei FareAsanu i traducerea sa ni s'a p6strat in mai multemanuscrise 3.

N. Iorga, Studii f i Documente, vol. 9 (1905) p. 42; vol. 12 (1906) p.XII; idem, Istoria literaturii romdne In sec. al 18-lea, vol. 1 (1901) p. 504

idem, Istoria literaturii roma'nefti, editia 2, refautä i larg intregità, vol.2 ( 1928) p. 562, cp. 0 p. 521 0 533, n. 4.

2 t. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1928, vol. 2 p. 369.Vezi de pila manuscrisele nr. 49 0 204, fondul rorranesc din

Biblioteca Academiei Române.

Editii


Dar Alexandru Amiras nu este, nu poate sá fie aceeasi per-soand cu Alexandru Kanghelarios.

Amiras e din Smirna precum el insusi spune in titlul traduceriisale a cronicilor romanesti (Btatov ia-roptx6v lie-cocypaa136 eiq

-1w.ET6pav Cork;Iv MEXEx-rov 'Trap& -roi3 Ipzov-roç npkv p..kyaXou'rVcpou 'AXeEcivapoo 'Ap.upFc Toi3 Eilupvodou, v FLacríotg trECacd Xptcrsoi3 ,o4x0'. Carte istoric6 tradus6 In limba noastrà popularàde arhon biv sluger Alexandru Amiras, originar din Smirna, In IasiIn anul dela Hristos 1729, vezi articolul lui N. Hase despre traduce-rea lui Amiras in Notices el extraits des manuscrits de la Biblio-thèque du Roi, Paris 1827, tom. 1 p. 275), pe &and Alexandru Kan-ghelarios din Ianina precum ne asigurd I. Yeludis, cel mai bineinformat in ce priveste istoria comunitàtii grecesti din Venetia 1.

Amiras a fost sluger in Moldova, precum el îi dà dreg6toria intitlul traducerii, dat mai sus, pe cand Kanghelarios e doctor in ¡ne-dicin i filosofie (Eac-rpopLX6crocpoq) 2

Kanghelarios e un elenist cult care toatà viata lucreazà" ca co-rector pentru greac4 veche, bizantin6 i modern6 al cärtilor gre-cesti tipärite la tipografiile din Venetia: Nicolae Glykys, AntonieBortoli i Nicolae Sarros 3, pe &and bietul Amiras stie asa de putinortografia greacà, precum se vede din extrasele publicate de Hase,IncAt numai ca corector nu era indicat.

Kanghelarios ca corector in Venetia revizueste sute de volumecu sute de mii de pagini dela 1723-1760, adia o viatà de om4.Numai Istoria lui Rollin, tradusd de Kanghelarios in 16 volume arepeste 9000 de pagini 5, iar Mineele i celelalte càrti traduse sau re-vizuite de el reprezintà o cifrà fantastic6 de pagini! Putea el s6cumuleze functia de user si sluger In Iasi cu indatoririle sale decorector in Venetia ?

1 I. Veludis, E2A4volv 69,0066$cov cinousta, ed. 2 Venetia 1893, p. 137.2 E. Legrand, Bibliographie hellénique, 18 siècle, Paris 1918, vol. 1

p. 332; cp. §i p. 339 unde e vorba de o carte italieneasca care se dedicá. :la illustrissino Sig. Alessandro Cantellieri, dottor medico-fisico.

Vezi E. Legrand, op. cit., indice.E. Legrand, op. cit., p. 523.E. Legrand, op. cit., p. 381-387.

AMIRAS N'A FOST POSTELNIC 201

Ca'ci tocmai când fostul sluger Alexandru Amiras, fiind la Iasi,in 1729 traduce cronicile Moldovei dela Drago § Vodà phriá." la 1729

scoate firmanul impgràtesc pe moldovenie intru intelegerea tu-turor 1, firman de inoire a domniei lui Grigorie Vodà, cellalt Ale-xandru, Alexandru Kanghelarios, tot atunci In anul 1729, revizuiaca corector Mineul greceSc pe Martie, Mineul pe August, Logicalui Coridaleu, Istoria sfánta qi profana a lui Neetarie 2.

Amiras n'a fost postelnic;Ienachi Ipsilanti n'a fost logoTht.

N. Iorga crede ch. Amiras, fiind postelnic, a tratat, impreun6cu Ienachi logofdtul Ipsilanti, cu Tàtarii pentru delimitarea hota-relor Moldovei. Cand Tätarii Nogai se supuserà lui Ghica In chestiahotarelor, la 1729, zapisele lor furà preThcute pe romaneste deAmiras. El era acum « Alexandru Postelnicul », si fu unul dindelegatii moldoveni pentru delimitare, celalt fiind un boier foarteinfluent, Ienachi Logofnul Ipsilanti, tata lui Alexandru-Vod63.

Dar Amiras a fost mare user si mare sluger i a-tata tot, nicio-datà postelnic. Dacd ajungea la rangul de postelnic In 1729; candse duceau acele tratative cu Tàtarii, vanitatea lui nul-ar fi Fäsat s6-sidea in titlul traducerii corpului de cronici moldovenesti (tradu-cere in greceste fa'cutä de el din indemnul lui Grigore Vodà i p6-stratà In manuscrisul 6, fondul grecesc, din Biblioteca Nationalàdin Paris, editatà In parte de N. Hase in Notices et Extraits des 77?a-nuscrits de la Bibliothèque du Roi, tom 11 p. 275, Paris 1827), cali-ficativul de npkv ¡Aya crÀo uT. cfrc po 'A)4ricvapou'Atz.upai To17) pvocto u

(biv vel slugerul Alexandru Amira de fel din Smirna), ci de

Cronicile Romeiniei, ed. M. liogillnieeanu, Bucure§ti 1874, vol. 3 p. 170.2 Legrand, op. cit., p. 223-225.

N. Iorga, Istoria literaturii ronzdnefti, edilia 2, revAzutd i larg Intregitä,Bueure$i 1928, vol. 2 p. 523.


postelnic 1. i era a§a de vanitos fostul mare sluger, Incät In scri-sorile sale trimise solului suedez iscäleste d' Amirat, crezändu-senobil, ca fost lowr i sluger 2.

De altfel §tim precis ca. In 1729, cand Postelnicul Alexandrupoartd tratative cu Tàtarii3, Alexandru Amiras apare ca biv velsluger 4, §1. tot aa ca biv vel sluger 11 gä'gim la 1729 In titlul tradu-cerii corpului de cronici moldovene§ti ed. Rase, p. 275.

*i tot aa de precis §tim cä Alexandru Postelnicul care poartätratativele cu Tätarii Impreunä cu Ienachi In 1729 este un oarecareAlexandri, treti postelnic, precum stä scris In traducerea corpuluide Cronici moldovenesti, traducere fäcutà de chiar Amiras: 6v-reovim-cp67cov Toi3 'Icootwócx7] Xoyoe&rou xca 'A.?4ocv8p-71, Tpi-rou 7cocrreX-

vEou (vechili fiind Ienachi logofälul i Alexandri, treti postelnic).Cred cd nu e nevoie sä observ c6 cronicarii nu precizeazd totdea-una când e vorba de dregätorii dacä cutare boier e vel sau ftorisau treti sau biv, iar copitii manuscriselor omit de multe ori unftori sau un treti. cum a fost cazul cu Alexandri. i ca sä ne con-vingem pe deplin n'avem cleat sà cäutäm cari au fost postelnicisupt Grigore Ghica vodà In acest rästimp. Intaiu a fost Cons-tantin Ipsilanti 6, 0 pe urmä Iamandi Razos, ginerele lui Constantinipsilanti 7 care aduce domnului din Tarigrad In 1729 caftanul dereinoire a domniei 8.

1 In Biblioteca Academiei Române supt nr. 887 (fondul grecesc) se aflaun manuscris: Istoria Sahilor tradusa din turceste de Alexandru fost mareportar In anul 1754 Mai 1.0. Pentru moment nu pot spune daca acest Ale-xandru e un fiu a lui Alexandru Amiras sau el insusi. Nu-mi pot explicacum Alexandru Arniras dupa ce a fost mare sluger in 1729 îi dä titlul defost mare portar in 1754.

2 Scrisorile s'au publicat de Constantin I. liaradja in Revue historique(Bucuresti), 6 (1929) p. 336-339.

3 Cronica atribuitä lui Amiras in Cronicile Romdniei ed. M. Kogilni-ceanu, vol. 3 (1874) p. 176.

4 Ibid., p. 170.5 Ed. Hase, p. 392.6 Cronica anonimd, atribuita lui Amiras, in Cronicile Romdniei, ed. M.

Kogfilniceanu, vol. 3 p. 157 i 1.59 i Neculce, ibid., 2 p. 364.Ibid., vol. 3 p. 159; Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 170; I. C.

Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XXVI.Cronicile Romdniei, vol. 3 p. 170.

AMIRAS N'A FOST POSTELNIC 203

Dar nici Ienachi logoMtul, pe cari N. Iorga 11 identific6 cu Ie-nachi Ipsilanti, n'a fost nici Ipsilanti, nici logoffit mare. *tim dinamAnuntele genealogice pe cari ni le-a ldsat despre Ienachi Ipsi-lanti i Ipsilantestii Atanasie Comnen Ipsilanti (ruda lor de aproape),cà Ienachi a ajuns pAnd la stepena de ag6 de asemenea dinCronica anonimà, atribuità lui Amiras 2, csd raare logorat supt Gri-gore Ghica a fost Gavriil-Miclescu i Ilie Catargi, ce au fost lo-gorät mare la Mihai-Vodà si pe care Grigorie Vod6 in anul 1.7291-au fäcut iaràsi logorát mare in locul Miclescului 3. De unde reiesec4, dacd 1-a pus in locul Miclescului, n'a fost numit alt logordt inacest interval.

Prin urmare acest Ienachi trebue sä fie vreun boier mic, vreunftori sau treti logorät care cu un treti postelnic au condus tratati-vele cu 'Marl

intr'adevAr stim pozitiv din izvoarele contemporane c4 acestlogof4t a fost Ienachi Teodor Calimah, treti logoMt. Atanasie Com -nen Ipsilanti ne spune c4 Grigorie Ghica, c6p6tAnd domnia Moldo-vei, a luat cu sine dela Tarigrad si pe grAm6ticul Au loan Calmuki,care in acest interval si-a schimbat numele in Calimah, i 1-a Mcuttreti logoMt. Ch acest loan treti logorät a purtat tratativele cuTätarii, ne spune ritos loan Canta (Cronicile Romaniei ed.Kogdlniceanu, 3 p. 189)4.

Comnen Ipsilanti in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 170, 171,172, 164.

Cronicile Romdniei, ed. M. Kogllniceanu, vol. 3 p. 157.3 Ibid., p. 159.4 N. Iorga, in anu11901, in Istoria literaturii romdne, sec. XVIII, vol. 1 p.

471 a identificat pe acel Ienachi cu Ienachi Ipsilanti si tot acolo, p. 495spune: <4 intre altele Canta releveazd rolul lui loan Teodor Calimah ca treti

supt Grigorie Vodà in afacerea hotarului cu Tätarii, rol pe care,Amiras nu se coboard pânà a-1 men$iona ». Amiras, spun eu, se coboara

mentioneazà i rolul si persoana lui, dar supt numele de Ienachi, pe careinsA N. Iorga 1-a identificat gresit cu alt Ienachi, Ienachi Ipsilanti. DarIn anul 1902 in Documente privitoare la familia Callimachi, vol. 1 p. XLIX,N. Iorga, revenind spune: n'asi crede ca e vorba de Ienachi Ipsilanti, cimai curand de <4 al treilea logofdt » Callimachi. Dar acelasi N. Iorga, in anul1928 in editia a doua a Istoriei literaturii romdnefti, vol. 2 p. 523 si 549revine la prima Orere i repeta ceea ce a scris in 1901, identificAnd pe acelIenachi cu Ienachi Ipsilanti.

Scrisoarea lui Neagoe cdtre oaselemamei sale este plásmuitd.

Scrisoarea lui Neagoe cdtre oaselemamei sale Neaga i fiii sdi Petru

loan i fiica sa Anghelina.

Ajungand la concluzia ca Invateiturile, atribuite lui Neagoe,sunt pseudoepigrafe si ea ele au fost serse de un calugar, admiratoral lui, am exprimat aceasta pärere, aducand i cateva argumente,cand am vorbit în treaciit despre InQaäturi, promitand ca voitrata chestiunea supt toate aspectele ei cu alta. ocazie.

Acum in urna revenind asupra chestiunei Invataturilor, N.Iorga sustine iarasi autenticitatea lor, combate in parte 1 susti-nerile mele i imi pune o intrebare:

Parerea mea este, spune Iorga, ea in teoria d-lui Russonu ni se poate arata ce 1-ar fi indemnat pe calugarul acestadin secolul al XVII-lea sa serie o astf el de carte 2.In articolul de f ata, lasând la o parte argumentele mele contra

autenticitatii Invataturilor, pe cari le voiu desvolta mai tarziu,mà marginesc sa raspund la aceasta intrebare si la altele pe carimi le pune Iorga i sà analizez un capitol din Invataturi, capitolasupra caruia colegul meu insista cu mai mare tarie.

Printre Inveiteiturile, cari ni s'au pastrat supt numele lui Neagoe,exista si o carte, o scrisoare, care s'ar fi scris de Neagoe cutre

PArerea mea nu se rezumbi in lucrarea: Studii bizantino-romdne, cumspune Iorga in Istorialiteraturii romdnesti, introducere sinteticii , Bucuresti 1929,p. 53. Studiile mele bizantino-române apAruserà la 1907, dupä care ammai vorbit despre Inv'algturi in Studii i Critice, Bucuresti 1910, p. 1-16si in Critica textelori tehnica editiilor, Bucuresti 1912, p. 22-23 si 25, n. 1.

2 N. Iorga, tot acolo, p. 54.


oasele mamei sale Neaga, cu prilejul translatiunei ei. Titlul acesteiscrisori sun6 in versiunea româneascO:

Cartea lui Neagoe Basarab &Are chir Vlàdica MacariecOtre alti Egumeni i Ieromonahi i Preoti i catre tot Clirosul,cAnd au ingropat a doa oard in mândstire la Arge§ oaselemumei sale Doamnei NeagOi 0 ale coconilor lui, Petru Voevod

Ioan Voevod 0 a Doamnei Anghelinii 1

In aceastO scrisoare Neagoe (Pseudo-Neagoe, dupd mine) cerevoie dela V1'Mica Macarie §i dela toti clericii i mirenii ca sá spunäateva cuvinte &Are oasele maicii sale. Dupà care incepe o orafie&Are mama sa in care aratä ate gnu i nevoi a avut ea cu na-§terea i crWerea lui (p. 174); ca recunqtintà i ca sá implineascd

dorintà a mamei sale, care cu limba de moarte ar fi cerut ca fiulei sd aib6 grije de sufletul ei, el ji aduce oasele ca sä" fie ingropateIn biserica Maicii Domnului, pe care o ridicase la Curtea de Arge§(p. 178). Cum ins4 la aceastà ceremonie nu poate veni in persoanO,trimite in locul sdu pe copiii lui i nepotii ei (p. 178). Urmeazä

jelanie pentru fiul sdu Petru, in care printre altele tatal intre-buinteazd pentru fiul sOu iubit i elegantele expresiuni: intr'ovreme imi erai drag, iar acum te-am ur'it; intr'o vreme imi era mildde tine, iar acum nu-mi este mild (p. 178-180). Pe urm4 vine

rugOciune pe care Neagoe invatO pe copiii gi s'o indrepte catreHristos §i in sfar0t cere iardsi dela clerici §i mireni fie ingOduitsà fac'd §i el o rugOciune catre Hristos pentru sufletul maicii sale(p. 181-182), indemnänd 0 pe fiul sOu Teodosie sA se roagelui Hristos, acoperind rdnile lui cu surguciul fratelui sdu Petru(p. 183-184) 2.

1 Inveitaturile liti Neagoe Basarab nitre fiul sau Teodosie, Bucuresti 1843,p. 173. Despre deosebirea Intre acest titlu i titlul asa cum ni s'a pastratIn originalul slay, editat de P. A. Lavrov, Petersburg 1904, p. 34 si In ver-siunea greacd Codex Athous, nr. 3755, f. 13, voiu vorbi Cu alta ocazie.

N. Iorga crede ca. Neagoe Indeamna pe fiul sau sa depue surguciullui Petru la Pantocrator, nulnestirea dela Athos deiruittl i de Neagoe, vezi Inv&tclturile lui Neagoe Basarab, ed. N. Iorga, Valenii-de-Munte 1910, p. 165,n. 1. Inteadevar exista o manästire la Athos cu hramul Pantocrator, darad nu e vorba sa se depue surguciul la aceastä manastire, ci la icoana luiHristos-Pantocrator dela Curtea de Arges precum reiese clar din ceea ce

SCRISOAREA LUI NEAGOE CATRE OASELE MAMEI SALE 209

In acest capitol, dupà pdrerea mea, avem a face cu o inchi-puitä epistolic a lui Neagoe &Are oasele mamei sale, cAnd s'aringropa a doua oarä. Ce ar fi indemnat pe autor sd facd aceastàpldsmuire, md intreabd Iorga. Dar ce a indemnat pe toti pldsmui-torii sà comità falsuri de Gaud lumea? Diferite motive, dela cazla caz, cari 'Mg revin de-a-lungul secolelor in tot scrisul omenesc.Oamenii, fiind mänati de aceleasi sentimente pretutindeni i in-totdeauna, comit falsuri, cari se aseamdnd si pe cari datoria cri-ticei e sd le desväluie disecAnd sufletul omenesc i ardtand motivelecriminale sau pioase, patriotice, interesate sau naive si inocente,cari le-au dictat.

acum sà cdutdm motivele pldsmuirei care ne intereseazd.Va fi nevoie s'o ludm cam de departe, dela Elada veche si delaBizantul medieval.

In literatura elend clasicà i bizantind se pläsmuiau scrisorisau discursuri, pe cari ar fi putut sd le serie sau sd le pronunteIn anumite imprejurdri persoane celebre. Asa a procedat TacidideIn Istoria räzboiului peloponezian: a pus in gura persoanelor, cariau jucat un rol insemnat in istorie nu discursurile pe care le-aupronuntat (fiindcä nu le putea avea), ci discursurile, alcdtuitede el, dar pe cari ar fi putut sd le spue persoanele respective inanumite imprejurdri.

S'a desvoltat apoi in coli1e retorice un gen literar de elucu-bratiuni pläsmuite, numite IlearcoLtat. (etopee), si se intoemeauincercdri de felul acesta cu duiumul ; alcdtuitorul se punea insituatia unei persoane insemnate si exprima ceea ce aceastä. per -soand ar fi putut sei spue in anumite imprejurdri.

se spune putin mai la vale: ia surguciul... lui Petru i acopere cu dcZnsulcinstitele rane ale Domnului nostru Hristos, tot acolo, p. 168.

De sigur e vorba aci de icoana lui Hristos pe care o junghie un Ovreicu hangeriul fi CUM o junghie indatd iesi izvor de singe din locul hangeriului,cdt stropi fi hainele acelui Ovrei, icoank pe care Neagoe cu multd cheltuialdo au adus din r arigrad in Tara Romdneascd i i-au fäcut cununa tot deaur curat .,si o au Empodobit cu mdrgäritariu ales Si cu alte feliuri de pietriscumpe; despre aceastä icoand circulau legende, pe care ni le relateazdGavriil Protul In Viata Sf. Nifon, ed. Naniescu-Erbiceanu, Bucuresti 1888,p. 105-109; Paul de Alep, Cälàtoriile lui Macarie de Antiohia, trad. deEmilia Cioran, Bucuresti 1900, ne spune cà toatä aceastä poveste edescrisä pe marginile icoanei, p. 145-146.

14

210 STUDII ISTORICE GRECO-R03IANE

Genul s'a cultivat foarte mult si la Bizantini si dela ei ne-aurAmas foarte multe 1]007COLtOCI, (etopee), exercitii ocazionale, carierau gustate de publicul cititor, ha aduceau i un oarecare folosalatuitorilor lor

In Biblioteca Academiei Române existà foarte multe manu-scrise grecesti cu asemenea etopee, cu cari sunt inrudite si asanumitele xpetax (exercitii retorice), vezi de pildà manuscriselenr. 639 (290) 2; nr. 726 (511) 8-12. Iatà cateva subiecte tratateIn asemenea etopee:

Tívocq &COL X6youg Acconcò TO '.A.6ecrocX4 To5 nounq 8tcox6-1.tevog (ce ar fi spus David, fiind uringrit de fiul &du Avesalom),manuscrisul Acad. Rom. 726 (511), 9.

TEvaq 61.v er.not X6youq"Ex-rcop áxoúcrocg v "i.kaou HpIov cruy-yeúecrOat

'AxOaet: (ce ar fi spus Ector, auzind c4 Priam a mancat in Tadimpreung. cu Achile), manuscrisul Acad. Rom. 726 (511), 12.

Dar si scrisori fictive de felul acesta s'au compus in literaturagreac6 foarte numeroase i avem asemenea colectii de scrisoritrimise, chipurile, de Alexandru ce! Mare, de Demostene, dePlaton si de multe alte persoane simandicoase, sau adresate lor,scrisori plasmuite in cabinetele retorilor, de cari fireste persoanelerespective habar n'aveau.

I s'au atribuit astfel de scrisori tiranului Falaris; AlcifronAristenet au compus sute de asemenea scrisori fictive, atri-

buindu-le diferitelor persoane celebre, ha chiar i Nicolae VodiiMavrocordat a compus asemenea scrisori imit'and pe cele atribuitelui Falaris 2, tatäl &Au Alexandru Exaporitul a fabricat de ase-

1 Nici capetele Incoronate nu dispretuiau acest gen ; Manuel al 2-leaPaleologul a scris o etopee: Ce ar fi spus Tamerlan aitre Baiazid cdnd l-aînpins (Migne, Patrologia gra,eca, vol. 156 p. 580). Vezi etopeele lui NiceforVasilachis si Severos din Alexandria In Leonis Allatii Excerpta Varia, Roma1641, p. 176-234 si In Rhetores Graeci, ed. Chr. Walz, Stuttgart 1832, 1p. 466-525 si 539-548. Acum In urnai s'au publicat cloud etopee, alca-tuite de Severos din Alexandria: TEvag sine X6youç Mevaccog To5 'AXe-civapou Tìv 'EXkv-tp leprretaav-roq (ce ar fi spus Menelaos chid Alexandru

(Paris) i-a furat Elena).TEvccç ay sine Vryouç coypcicpog ypcit.Paq x6plv xoct ipcca0eig ceirrijg (ce ar fi

spus un pictor, dacd pictând o fatà s'ar Indrägosti de ea). Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher, 10 (1933) p. 322-323 si 11 (1934-1935) p. 11-12.

2 Vezi C. Litziea, Catalogul manuscriptelor grecesti din Biblioteca Aca-demiei Române, Bucuresti 1909, p. 446, nr. 704 (334), 3.


menea astfel de scrisori1, iar in colile grecesti din Principate seciteau si se comentau aceste etopee, precum vedem din manu-scrisele pästrate 2 si se faceau compozitii cu subiecte fictive 3.

O astfel de etopee este si Invätätura pe care Pseudo-Neagoear fi scris-o pentru prea iubitul set'u fiu loasaf, care fiiud mort,nu mai stie cum sä-i trimeatà Invätätura:

Prea iubitul meu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor meiluminarea cea prea luminatä a inimei mele, o Invätäturà

oarecare scrisesem sä te inveti dela mine, ce Domnul nostruIisus Hristos sä mi-te primeasc6 i sà mi-te invete cu ugod-nicii säi lntru impärätia ceriului. Deci aceasta Invätäturàacum eu n'am cum o trimite undeli va zäcea trupul,

promite lug cA va ingriji de locul de odihnä a trupului lui Ioasaf,si va trimite acolo odAjdii si bucate din destul 4. Un cälugär naiv,cu misticismul dus panä la aiurealk ar fi putut sä serie oncecAtre oricine, dar mi se pare greu de admis eh' Neagoe ar fi seriao InvälVáturà pentru cineva, care nu mai träia, cä" ar fi putut sätie corespondentä cu mortii aflati in impärälia cerurilor. Se vedec6 misticismul cälugäresc are inclinare pentru astfel de elucubra-tiuni: am ardtat altädatä ca.' un cälugär alcätueste invätäturipentru Teodosie, fiul lui Neagoe, Invatá cum sä stea la maskcâteva secole dupä ce bietul Teodosie putrezise in mormant 5.

De sigur i Epistolia lui Neagoe eatre oasele mamei sale Neagae un fel de etopee, in care un admirator al lui Neagoe, substituin-du-se Domnului, pläsmuieste cam ce ar fi putut sä spue Domni-torul-fiu, cand ar fi sa se ingroape a doua oarà oasele mamei sale.

Intreaga Epistolie pluteste in vag, nu se spun decAt locuricomune, nimic personal. Se vorbeste de grijile pe cari le-a avutmama, fiind insärcinatà multä vreme, si de ostenelile i scarbele

Vezi Alexandru Mavroeordat, 'EittaTo2al, ed. Th. Livada, Triest 1879;aproape toate scrisorile adresate cdtre un anonim sunt fictive.

Vezi Litzica, op. cit., nr. 726 (511), 8-14.Vezi C. Daponte, Catalog istoric, ed. Erbiceanu (in Cronicarii Greci),

Bucuresti 1888, p. 222.4 Inväldtura publicatä in Viata i traiul Sfeintului Nifon, ed. Na-

niescu-Erbiceanu, Bucure§ti 1888, p. 170-173.Vezi D. Russo, Critica textelor si tehnica edifillor, Bucure0i 1912, p.

23. Pentru o Oa Invdtdturd (publicatä tot In Vito Sf. Nifon, p.143-170), plind de anacronisme §.1 inexactitati vom vorbi mai jos.

14*


de mai tärziu Cu cre§terea fiului Neagoe (p. 174-175 ed. loanEclisiarhul, Bucure§ti 1843). Amänuntele cä." Neagoe la moarteamamei sale n'a fost de fatä (p. 175) §.1 c'ä ea cu limb6 de moartear fi cerut ca fiul ei domnesc sà aibä grije de sufletul ei dupämoarte se par tirade inventate pentru a produce erect 1.

Tot tirade cred cä. sunt §i cele ce spune Neagoe pentru odihnasufletului ei: el (adicg Neagoe) n'a gäsit ceva mai bun pentruaceasta decat sä aducä oasele ei §i A' le ingroape in biserica delaCurtea de Arge§ pe care o väzuse sfar§ità (p. 178). Dar dinpAcate iarä§i a fost absent i la a doua Ingropare a mamei §i atrimes in locul lui pe fiii säi. Teodosie, Petru i loan si pe fiicele saleStana., Luxandra si Anghelina (p. 178).

Iarà§i tirade, cred, färä fond controlabil. Cáci §tim cà mor-mintele membrilor familiei lui Neagoe, cari s'au ingropat la Curteade Arge§, s'au pästrat pand astäzi cu inscriptii pe lespezile mor-mântale, dar mormântul mamei Neaga nu existä acolo. Aceastavaänd presupusul autor al Invätäturilor, a crezut di se cuveneasei se facei translatiunea oaselor Neageii dela locul ei de odihniiBiserica dela Curtea de Argef §i pentru acest caz a pliismuit o oratie,pe care ar fi putut s'o tie fiul ei la o asemenea ceremonie.

Dar mà intreb: cum a putut Neagoe s'a" trimeatà pe cei §asecopii ai lui la aceastà ceremonie, când §tim precis c4 Petru, Ioansi Anghelina erau deja morti 2? Si dacä i aci e o licentä poeticä,sau mai bine zis oratoricg, §i a trimes numai pe copiii in viatà,iar pe ceilalti, cari erau deja morti, li considera ca prezenti, fiindcäzäceau In mormintele lor aflate In curtea bisericii, cum se face

Dacá au vreun fond istoric, ar putea sd fie din acele stiri pästrateprobabil prin traditie in jurul familiei ctitorului si a bisericii dela Arges.

2 N. Iorga spune cá copiii lui Neagoe: Petru, loan i Anghelina « murirddupd ce acesta aduse la Arges rdmäsitele mamei sale Neaga, in urma

bisericei », N. Iorga, Inscriptii din bisericile Romdniei, vol. 1 p. 148.Dar in Inveiteituri, pe care Iorga le socoteste autentice, Neagoe vorbestede acesti copii, cu prilejul ingropärii Neagdi la Arges, ca de morti: pe cariDomnul Dumnezeu i-au luat in cámara sa cereascd (p. 178, ed. loan Ecli-siarhul) ; iar adresandu-se lui Petru, tot cu acelasi prilej, zice: scoald, fdtulmeu, scoard, cd au venit i oasele moasd-ta la tine, ca sd se odihneascd.ele langa tine (p. 180) i acest lucru dupä ce a plans moartea lui Petru peo paging intreagd. De unde atunci scoate Iorga cà ei murirä duper: ce Neagoeaduse la Arges rdmäsitele Neagdi?


c4 n'a trimes si pe sotia lui, pe Despina, despre care stim cà a trgitpAn6 mai tArziu? De ce nu vorbeste despre ea de loe, nici in oratiaaceasta, nici in celelalte Invdtdturi, desi vorbeste si de boieride fii si de fiice si de slugi in mai multe pàrti 1?

Pe urm6: vorbind de mama sa, Neagoe isi aduce aminte defiul sàu Petru, care a murit inainte vreme si tine un logos pateticsi lung de tot (p. 178-180), dar despre ceiIali copii ai lui, carimuriserà inainte, un pàrinte n'ar fi putut gäsi un cuvânt de regret,o pdrere de rgu cat de mic4 ?

Mai la vale adresându-se lui Teodosie Il indeamn6 sä" se roagelui Hristos pentru el (Neagoe) i pentru fr6tiorii sAi Petru, Stana

Anghelina (p. 183). Dar de ce nu si pentru Luxandra, caretràieste dac'd se roagäl pentru Stana, care de asemenea trdieste-de ce nu si pentru Ioan, care era mort, dac6 se roagg pentru Petru

Anghelina, cari erau tot morti?Incoherente explicabile la un pläsmuitor posterior, care n'avea

intipgrite in memoria sa si nu simtea lucrurile, pe cari le-ar fisimtit Neagoe, fiind vorba de proprii sdi copii.

Aceste intrebilri si nedumeriri trebuia sà si-le pue N. Iorga,care a avut ca bazh a cercefärii sale numai textul Invat6turilordin editia dela Bucuresti 1843, orideateori a sustinut autentici-tatea Invdtdturilor.

Adevgrul ing e cd lucrurile nu stau chiar asa de rä'u siincoherentele si contrazicerile in cazul de fatà se pot inlaura,fiindcà ele nu se datoresc poate primului alcdtuitor al Invätàtu-rilor, ci copistilor posteriori. In primul pasagiu:

Jar la aducerea oaselor tale, eu pentru Ocatele mele iarnu putui veni ca sà má satur de dorul tàu, ci am trimis inlocul meu pre iubitii mei fii Teodosie, Petru si loan si predragile mele fiice Stana, Luxandra 1i Anghelina (p. 178),

copistul a insirat pe toli copiii lui Neagoe, vii si morti, desi Neagoe

1i totu0 un text cu adevdrat autentic din acea epocd, in legaturd CuNeagoe §i cu ceremoniile sävär0te cu prilejul tarnosirii Bisericii Curtea deArge nu uitä sd aminteascä cd i Doamna Despina a luat parte, sau cdcinstita Doamna Despina dat-au o zdveasd tot särmä de aur i prea infrAm-setatä mândstirei Iviron dela Sf. Munte ca sd se pue inaintea icoanei MaiciiDomnului, vezi Gavriil Pratt], V iala si traiul Sf. Nifon, Bucure0i 1888, p.97 0 119. Despre cuvântul zdveasä vezi Convorbiri ¿iterare, 67 (193(i) p. 288.


nu putea trimite deck, numai pe cei aflati In viatà, de sigur in-terpoland In copia sa numele celor mortd; eh' lucrurile stau asa,ne-o dovedeste versiunea greacà, unde in pasagiul respectiv nuse dau deck numele copiilor aflatd in viatà, Teodosie, StanaLuxandra:

ducks-ream Tòv ecyounwlvov [Lot. uïew Oeoacíacov xact tLET' al:rcpt.)

Tecq zocpaíocç i.00 ,8-uyoc-rkpocq s-v ETÓ:VOCV xcti PcoEcfcvocv,

(am trimes pe iubitul meu fiu Teodosie si pe dragile mele fiiceStana i Luxandra), cf. Codex Athous 3755 f. 18.

Ba ceva mai mult; versiunea greac6 adaog6 urm6toarele rân-duri pe cari le dau numai In traducere:

ar fi trebuit s'a" mai trimet si pe fiul meu Petru si pe fiul meuloan si pe Anghelina, pe copiii tài, iesitd din ràdàcina ta, darDomnul i Dumnezeul meu neluAnd In seamd päcatele melei-a luat in budät4ile sale vecinice, f. 18.Iar in al doilea pasagiu, unde Neagoe indeamn6 pe Teodosie

sd se roage lui Hristos pentru el (Neagoe) i pentru frdtiorii sgiPetru, Stana i Anghelina (dintre cari Petru si Anghelina dejamorti, iar Stana aflatà in viatà), e de sigur o gresealà a copistului,care in loe de loan a scris Stana; versiunea greacd are inteadev6r:loan in loe de Stana (f. 22") si asa lucrul e firesc: Teodosie seroag5 pentru Neagoe, care e absent, pentru Petru, Ioan i Anghe-lina, cari sunt mortd, iar Stana si Luxandra, aflate in viatàpresupuse prezente la ceremonie putean sd se roage ele insesi.

*i e de mirat cum Iorga n'a observat aceste incongruentecontraziceri, cari, ele singure, dac6 ar fi existat in originalul In-väTäturilor, ar fi fost de ajuns ca sà compromità autenticitatea lor.

Dar eu tree peste ele si aduc alte argumente, cari nu se potinlAtura cu interpretari binevoitoare, sau cu deosebirile lute°versiune san in alta.

Ftàmâne singurul fapt istoric, care se and In intreaga oratie,pomenirea numelui Mitropolitului Macarie i numArul i numelecopiilor lui Neagoe.

Intai in ce priveste pe Macarie, de sigur c6 un càlugàr delaArges, care auzia In fiecare särb6toare, ha chiar In fiecare zi,pomenindu-se numele lui Macarie dupà pomelnicul bisericii alguride numele ctitorilor i Mitropolitilor Argesului, stia cà Macarie


a fost Mitropolit ; cä a fost mitropolit al prii Românesti, in timpuldomniei lui Neagoe, asta o stia din Viata Sf. Nifon Vial:4 careera citità cu sfintenie de toti cglugàrii argeseni, ca a unuia dinpatronii bisericii lor, Viatà care a fost bag in multe p4rti pentrualcätuirea Inveiteiturilor, cum vom dovedi mai jos, si care ni s'apgstrat in aproape toate manuscrisele intovdr'äsità de Invälaturi.

Al cioilea in ce priveste numdrul i numele copiilor lui Neagoesi al mamei sale.

alug4rul, spune Iorga, <care dupà mine a fost plàsmuitorul In-väTäturilor > ar fi trebuit sä fie, pe lang6 toate i foarte bine in-format in ce privege familia lui Neagoe, sä stie cari au fost fiiilui, morfi inainte de momentul cdnd s' a alettuit cartea i desprecari vorbeste atat de duios. El ar fi trebuit BA stie cine eramama lui, §i ea OAT-1g in aceste rAnduri de Alanie. Lucrulacesta, s'ar zice, putea sà-1 stie un càlugär dela Arges. DarIn cazul acesta cellugeirul ar fi spus ceva in legliturci cu bisericaaceea de care a-Lama el, si asupra acestui asezàmânt artistic

religios, care venea dela Neagoe, nu este niciun cuvtuat 2.114spund la intreb4rile lui Iorga: un cAlug6r, care avea de

metanie man6stirea Curtea de Arges, care avea inaintea ochilorlui in fiecare zi pictura murald a bisericii cu chipurile lui Neagoesi a Despinei si pe ale celor trei fii si ale celor trei fiice ale lor, in-Orate la dreapta i la stanga dupà varsta lor, fiii inaintea luiNeagoe, fetele inaintea Despinei. Din pictura mural6 el putea sàstie, care au fost copiii lui Neagoe, iar in lipsa ei din inscriptiilede pe mormintele pe cari le vedea in fiecare zi in biseric6 puteasä" vazd eäl Petru, Ioan i Anghelina erau morti i ingropati acolo,apoi din pomelnicul care se .citea la fiecare liturghie auzia (dacgnu citea chiar el) numele mamei Neaga si al copiilor incetati dinviatä. La parastasele anuale se auziau numele celor morti in zileleincetdrii lor din viatà.

Neagoe Vodd tidied biserica cea cautei si puse pe Macarie Mitropolita toati Tara Romineascii, Plaiului i Severinului, cf. Viala Sf. Nifon, ed. Na-niescu-Erbiceanu, Bucure§ti 1888, p. 78; acestea toate sá aFtizard cdnd fucursul anilor 7025, luna August 17 zile, In zilele credinciosului Domn loanNeagoe Voevodd Si a celui Teolipt, Patriarhul rarigradului Fi a lui MacarieMitropolitul Ungrovlahiei, tot acolo, p. 121 si 114.

2 N. Iorga, Istoria literaturii romdneFti, introducere sinteticá, Bucure§ti1929, p. 57.


acestui calugar care se uita la mormintele copiilor §i vedeacá lipse§te mormantul Neagai, i-a trecut poate prin minte ca. §ilocul mamei era In ctitoria lui Neagoe §i a pläsmuit acea OratieIn care se deplânge mama §i se poveste§te translatiunea oaselor ei,adica un pium desiderium al lui se prezinta ca un fapt, care aavut loe in timpul domniei lui Neagoe.

Nu §tim pentru ce motiv Neaga n'a fost inmormantatä Inbiserica manastirei din Curtea de Arge§, fapt lush' de netagaduiteste cà ea a fost inmormantata In alta. parte §i cà nici mormantulei, nici piatra tombala nu s'au gAsit in biserica, lucru care nu erape placul calugarului, §i el pentru a lndrepta aceasta lipsa deneiertat si-a inchipuit o translatiune a oaselor Neagai, dela careceremonie lipsind Neagoe trimite o inchipuitä Epistolie catreoasele mamei sale i se... scuza.

Venim la celällalt argument al lui Iorga:dar calugarul ar fi spus ceva In legatura cu biserica aceeade care atarna el, §i asupra acestui arzamant artistic §i re-ligios, care venea dela Neagoe, nu este niciun cuvantIntai o observatie: cum adica, calugarul trebuia sa spue ceva

in legatura cu falnicul a§ezamant religios §i artistic de care elatarna din mandrie de sigur i Neagoe, presupusul autor alInvathturilor, n'ar fi spus nimic? Putea sa taca Neagoe i sa nuspue niciun cuvânt despre ctitoria lui, de care era a§a de mandruInca chema pe toti clericii din Orient §i din Ora s'o tarnoseasca 2,§i calugarul trebuia numaidecat s'o pomeneasca in Epistolie?

Dar lucrurile nu stau tocmai a§a, caci asertiunea lui Iorganu e intemeiata. Calugarul n'a tacut, cum spune Iorga, ci a spus

1 N. Iorga, op. cit., p. 57.Dacd Iorga se mird Ca' un cAlugär, scriind despre translatiunea oaselor

Neagdi, nu spune nimio In legdturä cu Biserica dela Arges de care atarnael, nu trebuia sd se mire si mai mult constatand cä Neagoe scriind despremama' i copii, morti sau aflati in viata, i adresandu-se pe rand pustnicilor,patriarhilor, preotilor, calugarilor, impdratilor, domnilor, boierilor i slugilor,judecktorilor, sdracilor, fiilor i fetelor sale ca sd-si ia ramas bun In ceasulde apoi (Invdtäturi, p. 323-326) uitä cd are o sotie si nu o pomenestecu niciun cuvant Intel) carte de 336 de pagini? Cp. si mai sus, p. 213.

2 Gavriil Protul, Viala Sf. Nifon, ed. Naniescu-Erbiceanu, Bucuresti1888, p. 115-119.

SCRISOAREA LEI NEAGOE CATRE OASELE MAMEI SALE 217

substituindu-se lui Neagoe mai multe cuvinte In legaturäcu Biserica dela Argq. Citez:

Drept aceia i eu rn'am nevoit 0 am inceput a zidi sfintii-sale <adica Maicii Domnului> 1 casa din temelie 0 nu nadaj-duiam ca sh o ispravesc i sa o vaz sfar0ta, iar prea curataFecioara i nevinovata Maica a marelui imparat ceresc ean'a bagat In seama pacatele mele, ci au säturat ochii meide dorul ce doream, §i vazui casa ei gata §i sfarsitä. i dacavazui a§a, ma umplui de bucurie i saltandu-mi inima deveselie zisei in lauda ei: o prea curata Fecioara, scaunulMewl Cuvantului lui Dumnezeu, fie numele tau läudat deacum Oda in veci, ca eu robul tau nu m'am nädajduit sàvaz pofta inimii mele deplin, nici casa ta sfar0th. Iar dupaacea bucurie ce ma bucurai, dacà vazui casa ei sfar0td, euimi adusei aminte etc. 2.Dar aceasta constatare nu ne indreptateste sá tragem nicio

concluzie, fiindca dupa parerea mea i cred ea 0 a ProfesoruluiIorga 0 dela Neagoe, daca el ar fi adevaratul autor al Invata-turilor, am putea sa ne a0eptam la asemenea cuvinte de marirea falnicei ctitorii a Curtii de Arge§, pentru care panegeristulGavriil spune ea in ce priveste frcimsefea este mai deasupra Bi-sericii Sionului, facuta de Solomon, 0 a Sf. Sofii, Mouth' de Iusti-nian 3. i de sigur In aceste cuvinte ale lui Gavriil rasuna 0 mandriactitorului Neagoe 0 a contemporanilor pentru frumoasa i monu-mentala biserica dela Argq, imprejurul careia imaginatia popo-rului a creat legende nu mai putin frumoase, cleat ctitoria insh0.

Dar Iorga aduce un alt argument pentru autenticitatea operei,scos din aceasta Epistolie. In ea se deplange moartea prematuraa fiului lui Neagoe, Petru, i numai un parinte care simte pier-derea copilului iubit ar putea nemeri o nag ap de sineerl, pe candla un falsificator, care se preface cà plange, s'ar constata lesnelipsa de sinceritate:

iata, sint plangeri, a§a numite threne, de acestea In literatura

Se stie cà hramul mângstirei Curtea de Arges e Adormirea Maicii Dom-nului, vezi Gavriil Protul, tot acolo, p. 115.

2 Inveigituri, ed. loan Eclisiarhul, Bucuresti 1843, p. 177-178.3 Gavriil Protul, tot acolo, p. 111.


bizantin4, dar intru at pot judeca eu, psihologice§te, nufilologic 1, mi se pare eh" greu s'ar putea nemeri o nota ap desincera, de cineva care ar fabrica, pe numele lui, sau pe numelealtuia, o operà literarà, ca In cuvintele cu privire la Petru,fiul lui Neagoe, mort In cea mai fragedà copirdrie 2Vrea sä" zicA, Iorga judecând psihologice§te, n,u filologic, jelania

pe care o declamä presupusul Neagoe, pe mormântul fiului säuPetra o Oseste sincera". Dar o Oseste i spontanrt :

la pomenirea numelui lui Petru, sAngele lui Neagoe tasnesteiaràsi <dupà ce a ta.snit la pomenirea numelui mamei saleNeaga> cald, din rana proaspdtà a p6rintelui f5.11 mângAiere 3.Desi nu e de tagaduit cà sentimentele vii i durerile mari

izbucnesc, ateodatà, In expresiuni sincere si spontane, totusimesterii In literaturà sunt in stare sä." exprime durerea strAira cuatAta putere, Inca de multe ori literatura mestesugità, i prinurmare nesincerk Intrece In putere i efect pe cea sincerà; marileduren i sunt mute. Literatura mestesugitä, ticluitä fdrà sentimentpersonal, dar cu transpunerea eului In situatiuni analoage de du-

1 Deosebirea pe care o face Iorga intre judecata psihologicit i cea filo-logici nu o pot pricepe. Un filolog, demn de acest nume, nu un pseudofilolog,cand explicA un fenomen lingvistic, sau cand urmAre0e evolutia semanticla unui cuvânt, &ad dela un ciob de cuvant preschimbat de-a-lungul seco-lelor ajunge la etimologia lui, explicând in acela0 timp schimbArile succe-sive ale sensului lui; cAnd interpreteazA texte grele din epoci indepArtate

limbi moarte, desbracându-se de omul modern 0 retrAind In credintelesuperstitiile acelor timpuri; când In texte transmise cu coruptele aduce

emendatii, cari risipesc intunericul i lumineazd Intreg contextul; cand do-vede0e unele texte, Indeob0e admise drept autentice, ca plAsmuite, pebaza contrazicerilor, anacronismelor sau motivelor psihologice, neobservatede nimeni Inaintea lui, un asemenea filolog, zic, cand face astfel de opera-tiuni subtile, care par ware, dar sunt de o pgrundere nebanuitâ de ceiprofani, trebue sà aib6 un simt psihologic foarte pronuntat, pe care nimeni

nici istoricul Iorga nu-i-1 poate tdgddui. Filologul far% simt psihologic,ca i istoricul, ca i once invgat in genere, care trateaza chestiuni din do-meniul psihic, va produce opere superficiale, care numai In chestiuni warear putea s4 stea intrucatva in picioare, cAnd Insä se va apuca de problemecomplicate, va ajunge la rezultate cu totul gre0te.

N. Iorga, Istoria literaturii romdnesti, introducere sinteticet, Bucure0i1929, p. 57. Sublinierile din textul citat sunt ale mele.

2 N. Iorga, Istoria literaturii ronzdnesti, Bucure0i 1925, vol. 1 p. 149.


rere ale altora, studiate cu sange rece, este expresivd, vorbareatacu efect mai mare asupra auditorilor sau a cititorilor. Situatia

unui indurerat poate sa provoace mila noastra, dar vorbele ora-torului, care vorbeste la o inmormantare si cautà mestesugit sane emotioneze, sau bocetele platite ale bocitoarelor de profesie,provoaca de sigur vb'rsari de lacrami prin auditori, cari nu segandesc la prefacatorie, ci se lasa rapiti de sineeritatea ipocritiia vorbitorilor. Un tip de gelos n'ar putea sá traduca in v6rbe sen-timentele lui de gelozie cum a facut-o in Othelo Shakespeare, caren'a fost poate din fire gelos, dar a studiat cu sange rece acestsentiment de gelosi.

Dar pe langa Shakespeare sa luam un dramaturg modern,care prin observatia patrunzatoare a starilor sufletesti la semeniisai a putut BA ne faca sa luäin drept sinceritate ci spontaneitateo munca migaloasä, facutäl cu sange rece, refacuta, indreptataslefuita in cabinet. i ca sà nu ne ducem mai departe sa luam peinsusi Nicolae Iorga, dramaturgul fecund, care in dramele sale azugravit diferite pasiuni, sträine de sufletul sau, asa de mestesugit,incat a provocat lacramile, indignarea, scarba, compatimirea, saurasul, dar mai ales rasul, spectatorilor. Daca am primi acestecreatiuni i zugraviri ca fiind dupa chipul i asemanarea drama-turgului, am face cea mai mare ofensä atat lui Iorga, Shakespeare

celorlalti colegi ai lui Iorga in arta Melpomenei, dela Tespissi Eschil Oda' la cel mai modern autor dramatic.

Imi pare rail ca trebue sa spun aceste banalitati dramatur-gului Iorga, care le stie mai bine deck, mine. Caci de sigur, cands'a apucat sa serie drame, el era patruns de aceste adevaruri,altfel n'ar fi indraznit sa serie despre situatiuni, in cari s'ar cerespontaneitate i sinceritate a sentimentelor traite. i cine dinautorii dramatici n'a zugravit, alaturi de situatiuni i sentimentetasnind din sufletul lui si altele straine cu totul de el, dar studiatecu rabdare si cu sange rece la diferiti indivizi?

Ce spun despre autori dramatici se aplica i actorilor, cari stu-diind cu patrundere diferite stäri sufletesti la semenii lor ajungsà ne faca sa credem cà sunt ei criminali, ge1oi, intriganti, amo-rezati etc. si sá ne realizeze creatia autorului in carne si oase cuo ipocrizie pseudosincera, care cu cat insalä mai mult pe spectatorcu atat face onoare talentului artistului.


Dar acestea sunt teorii, la care nu stiu ce va räspunde Iorga;sunt sigur insä cd n'are nimic de räspuns, când va afla cd plän-gerea presupusului tatä'Neagoe pentru moartea prematurà a pre-supusului säu fiu Petru este mestesugit alcätuitä de... loanHrisostom (care de sigur nu era teal lui Petru i nu plängea sincer

spontan), i declamatä de Pseudo-Neagoe cu pathos actoricesc.Suspinele acestui pseudotatä nu pornesc din iMma lui indureratà,cum creele Iorga, ci sunt culese cu sage rece din pergamenteleHrisostom. Acest mare psiholog prin observatia stärilor la maimulti indurerati a ajuns sd exprime sentimentul de durere maibine si cu mai mare efect decat un sincer indurerat. Arta a reusit

aci sä Inläture lipsa de sinceritate. Iatà motivul pentru careautorul Invätäturilor 1-a utilizat färä jend, iatà motivul pentrucare chiar un lorga a luat mestesugirea hrisostomicä drept sin-ceritate negoiand

Dau mai jos izvoarele de lacrämi ale lui Pseudo-Neagoe, caritasnesc din foliantele hrisostomice.

Iatà ce zice acest pseudotatd intre altele:O iubitul meu Petre! eu gändeam i cugetam sà fii domnsä veselesti bätränetele mele oareand cu tineretele tale sisà fii biruitor pämäntului, iar acum, fiul meu, te väz zäcândsubt mormant, ca un trup al fiestecdruia särac. Intr'o vremeimi erai drag, lar acum te-am urit. Intr'o vreme imi erade tine iar acum nu-mi este milii 2.Iatà acum i omilia lui Hrisostom 3, din care s'a inspirat je-

lania de mai sus, care Meà originalul grecesc, ar fi greu de inteles:gyxuti)ov irct.p.EXik Tr] aoprp xeLtLivoug Xt Tok TcoTe Pot-Gaik, 'IA. To coTTE apxorrocq iv 'rag Xit.t,bávor,q, 2. Tip cpo6epav

Arta lui Hrisostom a rapit i pàcälitsi pe Stoian Romansky, care scriinddespre (presupusa) jelanie a lui Neagoe pe mormântul mamei i fiului sdureleveazä avântul frumos liric al sentimentelor spontane ale unui suflet duiosevlavios i iubitor, cum nu mai gäsim in literatura slavä din acel rästimp;Stoian Romansky, Mahnreden des walachischen wojwoden Negoe Basarab anseinen Sohn Theodosios, Leipzig 1908, p. 130.

2 Inculgíturi, ed. Joan Eclisiarhul, Bucuresti 1843, p. 178-179.3 Omilia pästratd supt numele lui Hrisostom e pseudoepigraficä, vezi

Hrisostom, ed. Montfaucon, Paris 1837, vol. 2 p. 896. In cele ce urmeazAo citez supt numele lui Hrisostom ca sä evit prea multe pseudo.


4EcopEccv rcliv Xer.4)&vcov xcci. sink: noZog izel: Poo:rack xod rcol:oq 6Ipxpv; Rao; 6 raoúcrcoq xoci rzotog 6 rckv7N; ... Mgxer.g eircer.v611. oô TCÓCNTCC x6vt,q, o?.) TrÓCVTOC T6cppoc, o6 7TÓCVTGC 8ucrcAcc; ordvrard nors cpt2ard, vfm 696nat /36eAvxrd; -65g cicppocrúv710 TE

roro tiiya 7repi, Ii.ucrriiptov; '0 xOgg pot noOnróg, v45v nee,-xercal poi 13c5e2wczóg. Tó zOkg ior(..1.6Xog, viiv c d0a6rpt.ov (Abu°.'Ov Trpó tuxpo5 &vrlyxocXt46p.i]v, vi3v oúK rcpoc4oci5croct, f3o6Xop.oct,

140(5E206v VT) abcobóvt, 157rd rebv ani.dxvcov flbg'ottat, (122.' '6.7r3

g TOoedg ;cal ZcZiv axwbfixcov TOI5E0V gicroblCottai. rcpó (Ivxpo5 eix6vot TOU XELVIV011 \Ma:), (30,V oúaocti.oil roci.rnlv oc6r(.7)

xoceopc7). 1105 r6 xcfaXog TO5 npoo-cf)rcou; p.ev,EXo'cvcorcct, etc. j.

(Priveste cu bdgare de seamä in cosciug ; uità-te cum zacacolo acei cari au fost altädatà impdrati, uità-te la ramAsiteledomnilor, vezi groaznica priveliste a rdmàsitelor p4mantesti

spune: cine este acolo impäratul si cine domnul ? Cine bo-gatul si cine sgracul 2? Poi sä" tAggduesti cá toate sunt pulbere,toate cenusà, toate imputiciune ? Toate cari ne-au fost dragi,nu se vild acum scArboase ?. . . Acela care ieri fmi era drag, acumzace fnaintea mea, provocand scarbd. Madularul meu de ieri,11 privesc astazi ca ceva strain. Pe acela pe care putin maiinainte 11 imbrati§am, acum nu vreau nici macar sa-1 ating.

sileste srt má apropii de cadavrul fmputit, dar suntoprit de putreziciunea si de viermii lui. Am in minte figurade altädatà a acelui care zace, dar nu o mai v6d nicàieri in el.Unde e frumusetea obrazului ? Jata s'a inegrit 1 etc.).Din textele date mai sus, de sigur s'a convins cititorul c5. Pseudo-

Neagoe nu numai cà s'a inspirat dela Hrisostom, ci 1-a i maltratatprescurtându-I. Pasagiul subliniat in textul lui Pseudo-Neagoe:lute° vreme Imi eral drag, iar acum te-am urn, nu incape nicio

loan Hrisostom, HEei xai -coi í 7ix9i6g x2alEtv rak vE2ev-tCoìrraç (Despre räbdare i cd nu trebue sä plängem amar pe cei morti),migne, Patrologia graeca, vol. 60 p. 727-728 ed. Montfaucon, Paris1837, vol. 9 p. 901-902.

Asemenea motive de jelanie, pe care le intAlnim peste tot in InväTaturi,revin des s't in ränduiala pogrebaniei, vezi de pildd Evhologiu, ed. Sfän-tului Sinod, Bucuresti 1888, p. 224; Cp. D. Russo, Studii bizantino-romdne,Bucuresti 1907, p. 50-51, unde se accentuiazä influenta amvonului asupracartilor liturgice.

222 STUDII ISTORICE GRECO-ROMÀNE

Indoiala cà e luat din hrisostcmicul: toate ca,ri ne-au fost dragi,nu se -ad acum sarboase? Acela care Imi era drag, acum zaceinaintea mea, provocAnd scârbä. Pseudo-Neagoe, scotând strigd-tele sale de jale nu din inima ci din manuscrisele hrisostomice,prescurteaza in mod stangaci prototipul i ne da o fraz5, carene revolta pentru lipsa de pietate fatä de un fiu, care zace inaintealui mort. Numai din context, asa cum 11 aflam In originalul gre-cesc, putem sa 1ntelegem ce a vrut sá spue Pseudo-Neagoe: acelacare ieri fmi era drag, astazi zace fnaintea mea provocandfin-idea e un cadavru putrezit.

Tot pasagiul hrisostomic: mila má sileste sil mà apropii decadavrul imputit, dar sunt oprit de putreziciune si de viermii luine (15. cheia Intelesului pasagiului, brutal ciuntit, al lui Neagoe:hate° vreme imi era mitä, de tine, iar acum nu-mi este

ca 86 nu rämaie nicio indoiala cà acest Pseudo-Neagoe acunoscut aceasta omilie si a läcramat hrisostomic i calculat, nuspontan i sincer, dau mai jos o alta parte a aceleasi omilii 17E0,f)noduovilg ;sal roi3 jai nosectig ;claim rol%. ze2evz65vrag (despre rah-dare si cà nu trebue sa plAngem amar pecei morti)1, din care dedata aceasta nu s'a inspirat numai, hand i cateva fraze cuvântcu cuvant, ca In Epistolia catre oasele Neagai, ci si-a insusit paginiintregi, de sigur ca sá convinga si pe cei mai nelncrezatori cà nuel, ci Hrisostom vorbeste prin gura lui Pseudo-Neagoe.

Pseudo-NeagoeInvataturi, Buc. 1843

p. 136 Cautati acest lucru i tainamare si vedeld Impara-tilor 2 si

nu vä mai insalareti. VedetiDomnii si nu va mai uluiti,cá daca se despart de viataaceasta si daca se Ingroapä, decicine mai poate cunoaste pre careau fost imparat i puternic, iar

Joan Hrisostomed. Migne vol. 60

.rò 1..tlyoc p.,ucr-c-4r.ov tacTs p. 727cppiEoure xoci, ocú-cò ixakoca0z-13occrt,Xel"q Osecaoca0e, xoci,11,7]x&rt,Ii.iya

cppovirnre. apxo\erocq 611.6Xi4GCTE,

xcd myl-n (Ilya cpavrofcicree. BX6-1TETE TÓV xeí[1.EVOV TO5 f3too xppr. 6-

p..evov xoci, Xoticòv tal Pcco-aL citp-

zov-roc iccuTòv yvo.)ptcrnq. HoZoq yacp

1 Vezi mai sus, p. 220 §i 221.2 GreOt tradus Cu vocativ; In originalul grecesc existá acuzativ. Tre-

buia tradus: ciiumg pe inzparati, vedeli pe domni, etc.

de moarte nici cum nimini nup.137 se poate mânitui, ci toti vor

se cutremure de päharul ei. Iatàc6 este 0 el ca fie§tecare om,

este fric4 i sä cutremuràde dansa, cel ce era mainainte pu-ternic si Infrico§at iar acum iatà84 duce ca un osandit, 0 de celce sä cutremura ieri ceiiatà acum cd totul sà ja j toatäintelepciunea §i puterea piere,0 pre dreptate sà späimanteazdcá väzu puterile ingere0iuità toatà obläduinta sa, väzuchipul stäpanului Hristos i säschimbd fata sa.

Unde este acum putereamdriea cea domneasc0 Multepovate ne trebuesc sä ne po-valuiasc6 i sà ne treacA prinvämile cele din väzduh.

Dar de vreme ce cand vomsä mergem in vre o lature deloe sau vom sä inträm In vre ocetate streinä i ne§tiutà noicätäm si cercä'm sä aflänn vre opovatà sà ne poatà poväluibine, cu cat mai mult inc6 nisä" cade sa" avem atunci povatà§i ajutor acolo, cand se va In-toarce 0 va trece slava noasträceastä treatoare i in§614toareIn moarte, ca sä apere 0 sädepärteze puterile i biruitoriicei neväzuti din väzduh, pre

ßoccraelk, örcou iocuTòv XuTpo5-

'AXX' 1.,306 xoct ocirròg Tò Tcorh

ptov Tp4Let laoú 6g e/g Tc7w newTow &yaw/4. taw') 8Xog ykyovev DLe-

etvóg, rcpò p.txpoti cpoßepòg yé-yove vexpóg taw!) ancfcyeTat 6;xaTc'catxog, V g-rpet.tov zOg otxaTc'catxot, taa.) iTapo'cx61, Esoi)

6Xog &sccXel'Aly), Bo?, 7CCECSoc aoptcc

xat ti) suvoccrreía. xoc-re7t60.11, lam;1-!)Xog gx0ocgog ykyovev. E/8e yecp&Eoucrtag ayyeXtxág xat -61-g EocuTor,

iEoucrtag ircaácee-ro etae 6T pcc--necq ecyy6Xow yoßepecg, xact

koc0T0i3 iEoucríav Ccpeczvv iXo-

yísaTo e/ae p.opcpag s.ano-rocdcg

xat Tp/ L09YV .11?Jt0tdxsoc-r0.11o5 T6.ív poccrOlcov pawrocatoc,

7C0 TEtSV et pZ6VTCJV uaía ;

llo?ac7w llLtvse,: Terre Tw. TroWg itv Terre Tg

Tc7w Ccryaow TC pocnoccdocq, noWilg

4.1:v T'r)g b TY) T05 cUpog clvoc6cfccet

zetpaywytag.Et yecp eig x6pav xat

7t6Xtv ivTatiOa nopet)6p.evot sz.6-

p..e0oc T05 zetpaywyorw-rog, 7C6GWV

LT.V TWV oOv XOCt zetpocyco-y6v T05 xat atarrepácsatTriz4 dcpzecg xat Tecg éovatocg xoctToi); xoolioxpecropag òq dc<pa-

ve7.g TO 5 clipog Toú-rou, ok 81.6-x-rag xat TeX6vag xcct popoXóyougóvopget Oeía rpacp-h;

SCRISOAREA LUI NEAGIOE CATRE OASELE MAMEI SALE 223


1- De sigur trebue indreptat In mormant.

Ko0,31 TÓTE auvoaot7t6poq litavXe..fw.ocrúvl xodautincfc0acc

auvá[Levou. dcat,cfcv-mq i][..tag eiç Tip

rSv oi)pocvaiv nalp ciailyijccou. xociSta.cre'ocroct- xoaoi, iltav XEauv-h-yopot, oi 7c6virce;, ivTai30oc 7upeb

0-ocváTou i)XE1'160CILEV. . .

"Eyx4ov bTLI.,t0,64 aop(T)* p.727tae xervIvoug axEZ Toúç noTe ßcc-aael%, Toúq noTe gcpx0VTaq

ToZq Xett.Pcfcvot.q, ne Tip cpoßepáv

Ozcopíocv TeLv XeLtidcvcov xat ein6:

noZoq &zit, pacc,xd,q xoct 7ToZoqápxcov; p'rt.crrç xodnotoq aTpocTecpmq; HoZoq

7aol5crLoq xcci noT.oq rciviN; IloZoqvedyrepoq xoci TC01.0q y6pcov;

ei)etAq xeci 7corEog Al-Of.o4); M eK eineív &rt. oú

TcávTa x6vt4; necvToc Tippoc;

racv-ra soacaL.; Oó 7CC(CVTO:Tec rcoTe cpai]Terc, v5v ópe6vTaL pa.-

Xuxsc',c; TT]; eccppocrúvlq1 TE

To5TO TÓ plycc Itspi4L LucrrhpLov;

`0 zOig flOt 7(0011TÓC7 7,231, necíxet-

rat pot Pbavx-cdg. Tó zOigp.aoq, vtiv eog (17a6Tpt.ov f3X6nco.

"Ov npò p.cxpo5 ivilyxo046p.ip,7cpoaciPx5crca

Ileooe2Osir r e6ox5dri 157u3

vein, on;tcíyzoo 13cdCottat,

rfig 990oedg xal ran, mead-Am,roírrov gicrobt'Copat etc.

care Ii numesc si le zic SfinteleScripturi c. sunt vamesiispititori i vràjmasi?

Atuncia bun ajutor i buildpovatd ne va fi nod milosteniea,cd ne va duce drept prin portileceresti. Acolo vom avea proca-tori buni sdracii pre care i-ammiluit mainainte de moarteanoastrd inteaceastd lume...

P. 138 Cautd cu tot deadinsul inmort i vezi pre cei ce zacacolo inteinsul si cunoaste careau fost impdrat si care suntoase de domn? Vezi groaznicul

infricosatul chip si fata aoaselor i zi: dar dintr'acestiacare au fost impdrat si care aufost domn? Sau care au fostboier, sau care au fost slugd, saubogat, sau sdrac, sau bdtrân,sau tandr, sau care au fostHarap si care au fost om fru-mos ? Au doard nu sunt toldtdrand ? Au nu aunt pulbere?Au nu sunt to0 plini de impu-ticiune ? Au nu ne sunt acumtirite oasele cebra ce ne era()data dragi ? 1 mare nevoie §igreutate !

SCRISOAREA LUI NE A GOE CATRE OASELE MAMEI SALE 225

Precum vede cititorul, Pseudo-Neagoe, care a tradus aproapecuvAnt cu cuvânt aceastd omilie a lui Hrisostom 'And la: 0 marenevoie fi greutate, lasd la o parte fraza: 6 xeig [Lot. nokr6q, vrAt

1-cp6xc'roc LOLPaeXux-r6q (acela care imi era drag, acum zaceinaintea mea pricinuind sail* ; lasà la o parte pasagiul: 7cpocreX0sZvTc7., cr-rcXecypow Pt.got.f.oct., ciaX' úrcò stq pOopeig xact

T.L.ív axo.)?Axcov TOLY700 É(1.7-COKOLIOCG (mila nad sileste sd m'd apropii

de cadavrul imputit, dar sunt oprit de putreziciunea si de viermiilui), pe cari le-a intrebuintat când plângea pe Petru mai Barecateva rAnduri din Hrisostom netraduse, i reja textul hrisostomicIn modul urnadtor:

p.138 Unde este acum frumuseteaobrazului? Iatd s'au negrit.Unde este rumeneala fetei sibuzele cele rosii? latà s'auvestejit. Unde este clipeala ochi-lor i vederile lor ? Iatd sd to-pird. Unde este pdrul cel frumos

pieptdnat ? Iatà au cdzut.Unde sunt grumazii cei netezi?Iatd s'au frânt. Unde este limbacea repede i deslusità? Iatd autdcut. Unde sunt mAinile celealbe si frumoase ? lath' s'au dez-nodat. Unde sunt hainele celescumpe ? Iatd s'au pierdut. Undeeste .inflorirea statului ? la-CA aupierit. Unde Bunt unsorilezulufiile cele cu miros frumos ?Iatd s'au imputit. Unde esteveselia i ddzmierddciunile tine-retelor ? Iatà au trecut. Undesunt pdrerile i ndlucirile ome-nesti ? latà sd fdcurd tdrand, cdtdrand au fost.

Vezi mai sus, p. 220-221

Hoi)Tò xcfc.XXoq irc poackcoo ;

'IotkeileXcfcvorrat. 11°5 oi. s,cc-

vetignPreq Cgpecal..cot xcd el'ieLael%;

'Ioòi-rcicxvrocv. 1105 v Tpt.xcliv

el'inpbreLoc; arci7TSCIC.

ecvxre-coc4vog Tplx-tpoq; '1806auvr6-cpt7CTat. 11°5 yXiiiicrace

yopyl); irkacre. Hot; T(7.)vxeLp&iv 6 xcO7corno-p.6q; 'Ioi A6-

XOTOCL. lAye0oq -rijqxíocg; 'ia06 66ppeucre. Hot" TiiSv

oc-río.r.) 7:Ow-caeca; 'I06 (76-6117CTOCL. Tec p..Lpoc

ócpc'ol.,tot-ca ; 'Isoò kcf.) ecrocv.-61q ve6s-vroq cicppooli)w); '1306

rcocpijX0e. Kod ÓCTCXWq 7CO5 6 TCO-

Xucpáv-racrroq rIvepon-cog; '1606 ncl-MN 6 zok, zoisiq ykyovev.

15

226 STUDJI ISTORICE GRECO-ROMANE

Insä nu-ti duce gandul i Cu- "0[11,4 ilézpr, Tor) 1114111.0CTOq

getul numai pana la moarte i Tòv Xoytatiòv a-L-11(1.N, CaX' bce7.0ev

la ingropare, ci de colo sa treci 1.1.e.r&610t. b-ci. dcvácprocatv, etc.gande§ti la inviere etc. 1.

Ma opresc aci, adaogand ca imprumuturile continua 'Inca pecloud pagini intregi (p. 139-140 din ed. din Bucure§ti 1843),

cred ca' s'a dovedit pe deplin cà Pseudo-Neagoe2 a intrebuintatdin omilia lui Hrisostom in plangerea sa pentru Petru catevapasagii, omilie pe care a cunoscut-o §i din care a intercalat paginiintregi in altà parte a Invataturilor sale.

acum mà intreb: sunt asemenea lacrami sincere, cari tapescspontan din ochii unui tata Indurerat, cum crede Iorga, sau auntstoarse cu truda din pergamentele prafuite ale lui Hrisostom?

De0 traducerea e cat se poate de apropiatä de textul grecesc, totu0are unele inversiuni de pasagii, mici adaose i omisiuni, care Insä sunt expli-cabile, dacd ludm In consideratie i deosebirile care se gAsesc In diferitelemanuscrise ale lui Hrisostom, i cà avem a face cu o traducere din greacAIn slavA 0 din slavA In romanA.

2 SA nu mi se obiecteze cA e vorba de reminiscente din lecturile patri-stice ale lui Neagoe, fiindcA de sigur un Domn dela 1520, cu starea culturalAde atunci nu putea sà tie pe dinafarl pe parintii biserice0i In limba slavA

cAci InvAtaturile s'au scris In limba slavA o limba pe care Neagoe poateo pricepea putin, dar de sigur nu o poseda 0 nu o vorbea. Un calugAr frisknu facea altceva decat sa citeasca i sá copieze poate manuscrise, aveala Indemand asemenea izvoare, din care scotea f Ara jenä ce credea potrivitpentru elucubratiunile sale. Citeasca cineva cu atentie Epistolia ca i cele-lalte Inveigturi §i va constata lesne di ele sunt un mozaic Cu pietricele multi-colore, scoase din cartile liturgice 0 din literatura patristica, pe care nu Neagoe,ci numai un cleric Invätat putea s'o §tie pe dinafarä.

Contributii la istoria bisericiiromane.

15*

Varlaam al Moldovei candidat la scaunulpatriarhiei ecumenice.

Una din figurile cele mai simpatice 0 cele mai insemnate alebisericii române a fost de sigur i Varlaam, care a carmuit mitro-polia Moldovei dela 1632-1653. Varlaam a fost in fruntea mana-stirii Secul timp de mai multi ani 0 din stare al acestei manastiridevine mitropolit al Moldovei la 1632.

In articolul de fata public cuvantarea inedita, pe care a tinut-ola Ia0 Meletie Sirigos la hirotonisirea Mitropolitului Varlaamactul sinodului ortodox din Constantinopol din 1639, din care sevede cà printre candidatii la tronul ecumenic era 0 Varlaam.

Faptul ca. Varlaam din simplu staret se alege mitropolit, MLAsä treaca intaiu prin scaunele Hu01or, Radautului i Romanului,e neobisnuit, dei permis de canoane; iar candidatura sa la tronulconstantinopolitan e ceva unic, care nu s'a intamplat nici inainte,nici dupd aceasta data. Chiar fàrà sá cunoqtem pregatirea sa teo-logica, insu0rile sale de carmuitor i darurile sale suflete0i, numaidin aceste cloud fapte putem sa deducem ea Varlaam se bucurade o pretuire deosebita atat pe langa clerul din tara, cat 0 incercurile biserice0i din Orientul grecesc.

Despre viata lui Varlaam avem putine, foarte putine §tiriprecise. Despre studiile i pregatirea sa teologica nu §tim absolutnimic. CA §tia bine limba greaca, putem sA deducem cu sigurantadin faptul ca a fost propus ca patriarh ecumenic. Ar fi fost cu ne-putinta sa fie propus, daca nu stia bine aceasta limba Invatatiicontemporani cu el cuno0eau mai bine limba slava 0 de sigur

Varlaam poseda aceasta limba, fiindca altfel nu s'ar fi incu-metat sa traduca din slavone§te in române0e o carte a§a de vo-luminoasa, cum e Cazania lui.

230 STUDII ISTO RICE GRECO-ROMANE

coli de inaltà inväTäturà tim sigur cd nu existau pe aceltimp nici in Tara Româneasc6 nici in Moldova. Matei al Mirelor,indemnând pe Alexandru-Vodä Ilias, domnul Tärii Romane§ti(161.6-1618), sä infiinteze §coli spune:

' Ax6(27), ÉXX(XtLTCe6TOCTE, X0C4 roto vac rcociicriw,

axoXei:ov 8tac ypcfy.v.oc-roc vck dcvocxoaoti-hcrng,

pi.o-xe-rocc xocvek ypcy+coc-rcap.évoq

B(.7.) o-Av &Tx( pxf.acv coyu vec dvact. 7Cp0X0[111.61)0.

7C0C7Taq, o ú xocX6,01 pog, o 6aè ápxtep6ocg,

a.,a Co-a) Toç Xcaxo6q E6pf.crxe'rca xavivocqgzouv -r6 7Oí5 ypecH.Loc-cce vac 1.t.oceccf.vouv

&Cc vacAy Igel'ipouacv 7coXXec xcocac rcktleocEvouv-

yEvov-roct. &Oeol.coc noUcfc, no)aéç rcocpocvot,tisq

cr-rhv ixxX/af.ocv a6yxucreg xcd cbccrtccarccoisq.

tepei% v po Tee (3 pi cp-/ vat POC7z-rEcro

o6ai Oticcq npoaeuxecç &A vac Xevro u pylfro °v.

Kodxöcv ocirroi. e6pEolsov-coct. xocXoi. xocxot aacv dvccc,

p.ck aacv rcepc'co-ouv ;cod oc6-rof., 61XXoq xocvek siv ET.voct.,

xcd öcv aèv yv oXii vac To 6ç xccOo87)-ylIcrn,

nocracq aèv e6peOTI vac To6q Ectvot6our-rícrry

&XX& 06sè ypoy.t..tactcx6g , xavévocg Xoyo06%-qq,

pecrmacco c vas p..er..vcoo-cv cLaercv 6 Mexep..6-rqq.

Eig acc Tac pocai.Xeccc gxouat. arco uaoccr-rh

8cacco-xoael".oc neptaadc, crxoXilv xcd cppov-rtarílpux,

p..6v0v aT6v TÓTCOV aou, crrip &Tx.: pxac aou,

xocvévoc aév e6 0:me-cat, xoci xect.ce eccpevv.1 aou 1.

[Prea sträilucite Domn, Fià mai faci i aceasta, sà infiintezi§coli pentru carte, c6ci aci in tara ta nu se Ose§te nici un invàtat:

1 Matei al Mirelor, UOTOQICI te0-1, eara (MyygoNaztav raeoeévraw, ed.Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 2 p. 308-310.

VARLAAM AL MOLDOVEI 231

nici preot, nici càlug5r, nici arhiereu i nici laic, fiindca' nu auunde inväta carte. Si din cauza lipsei de cultur5., totul mergerdu ; se fac multe nelegiuiri i Mrkielegi, iar in biseric6 multeIncurcàturi i neorandueli. Preotii nu stiu sà." boteze prunciinici sfintele rugäciuni ca sà slujeascà. i cat5 vreme mai sunt

ei, buni rài, tot e bine, dar dac4 vor muri i acestia i nu sevor lnfiinta coli, unde sä" fie instruiti tinerii, nu se va mai g5sicine 84 se facà preot, grdmälic sau logofdt, vor iimanea inculi caMahomet. In toate tdrile sunt multe scoli, seminarii iscoli supe-rioare, numai aci In tara ta nu existà nicio scoalà i s'a" faci M6ria ta.]

Tot asa se plânge In anul 1643 si Mitropolitul Varlaam pentrulipsa de invälati in Moldova in prefata Cazaniei sale:

« Cu mult mai viltos limba noastra romäneasc6, ce n'are cartepre limba sa, cu nevoe iaste a Intelege cartea altii limbi,pentru lipsa dascalilor s-a Inv5.16turei ; CA au fost InvAtànd maide multà vreme, acmu nice atgta nime nu invata » 1.

[Partea redactata din acest articol se opreste aci ; din mate-rialul pe fise da'm cele ce urmeazd:

Asa dar atat Matei al Mirelor cat i Varlaam se plang de lipsade scoli si de Inv4ati pentru inceputul secolului al XVII-lea.Dac6 Insà Osim ici colo cate un invdtat cu stiintA de carte te-meinicä, trebue sà presupunem csa" el, avand o mare ravna' decarte, a fost autodidact sau a prima un Indemn si o oarecarelndrumare In madastiri, unde era cate un calugdr mai iscusit In gre-ceste i slavoneste,venit dela Atos sau din Polonia, Rusia ori Bulgaria.

In ceea ce priveste pe invàtatii greci din contactul c5rora arfi putut cineva sa" ja indrumare, in Tara Romaneasc5. Intalnim peMatei al Mirelor, egumenul manastirei Dealului (circa 1600) sipe Atanasie Patellaros din Creta, prea inveitat intre da,seali, carea tradus Psaltirea in greaca popular5 cand petrecea In Tara Ro-maneascd, in anul 1626, inainte de a se alege Mitropolit al Salo-nicului si Patriarh ecumenic 2.

I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romd ?teased veche, Bucuresti 1903,vol. 1 p. 140.

2 Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-bridge 1900, vol. 2 p. 186, nr. 4737 (617 manästirea Iviron), cf. si Hurmu-zaki Documente, vol. 13 p. X4 nota 1.


Matei-Vodà avea pe l'ang4 el ca secretar (p.ocrnipLoypeccpoq)

pe Dionisie, care plecAnd din Tara Româneascä a fost ales Mi-tropolit al Larisei (1662) si pe urm6 Patriarh ecumenic (1671)1.

Ignatie Petritis i Pantelimon Ligaridis, dascali deseivarsiti amein-cloi de la Hio, vestiti ci foarte iscusiti'intru toatei dumnezeiascei scrip-turd dela care a invàtat carte §i a putut linge pre din afarcl putinelGramatica si Syntaxisul Dania Panonianul, cum el insu§i milrtu-rise§te In prefata Indrepteirii legii dela 1652 2

Nicola° Kerameus, mort in Ia§i la 1672, a Inv.&'tat In Venetia,fiind elev al lui Prohoros i a fost profesor al lui Dositei al Ie-rusalimului 3.

Vasile Lupu avea pe lângA el pe Meletie Sirigos.]

f. 27" ,.AXAB' <1632> ZEHTEMBP <IOY > 23 ME THNXEIPOTONIAN TOY BAPAAAM illOALIOBAAXIAE.

Elq 1.6 icr-rk 'Iq Izocpck XEp.wp. Aov. 54

11XoT,a, stXTUOC XOCi jaGiEg, ,9-ccXecao-aq, yockipacq, xcci, x6noog p.e-yeaoug ökap vúwra, f3Xinotkev &xeï." rcpòq d ./.6p7) -c91g FaXaoda.q,eig Mi.i.v.rp revvlaccp6T, p.óc oúa6vcc xuv-hytov, oúaéva 4dtpt, xotO6Xou,xcci. ËXEL7TEV pp6vEting xcci. Texví.1-7)q CaLeúq ixe 66.)v.

il6yog loroeusag Zfig isecTç natreiag TOO navaytan-drov xaì aowartdrovxvelov xi)e Atovvolov 17aTetdexov Kcoporavrivowt6).ccog "Mi.; Kouvrivoi; avy-yeaTsiç acted TOi3 reead,uov Kaxal3i2a In M. Ghedeon, 'Aezelov gxxAr)ota-

arig laroelag, Constantinopol 1911, p. 354.I. Bianu si N. Hodos, op. cit., p. 193.

s Ibid., p. 465 ; cf. i T. Atanasiu, Heól re5v gLInvosciiv azo2.6rPovaavig, Atena 1898, p. 64.

[4 Discursul lui Meletie Sirigos se and inteun manuscris autograf pdstratIn Biblioteca Metohului Sf. Mormant din Constantinopol, nr. vechi 748,nr. nou 780. Vezi A. Papadopulos-Kerameus, Ìs9000hturval fit132.to9q,vol. 5 p. 273.

Data sfintirii Mitropolitului Varlaam se d'a i inteo notitd in limba sla-vonä, aflatd la sfarsitul unui manuscris din 1632, pe care o reproducem in limbaromdnd dupd revista Columna lui Traian, noua serie, 3 (1883) p. 212: 1632luna Septemvrie 23 zile Duminicd s'a hirotonisit Varlaam MitropolitulMoldovei, citindu-se Evanghelia intAiei Durninici dela Luca, capitolul 5:sta Iisus lângà lacul Ghenisaretului. i fdcu in acea zi predicd Meletie Sirigo,mare dascd1 din Creta.]


Ma va icl.cpvou n&Sq gpze-cat. xo otdvv. elq 1--)¡v Xív.v7p, xat 4.6ott,-VOVTCCq elg gva raoT.ov eog aXLeúq clOacrroc xußepv-írrig xat xapa-6oxi5plq nocv-còç inLaTeCT7)q, xat T6TE auyxXsEovrat

TcX.7)0og Inetpov izeúwv, iLa-ce 'va atXTOOC &CC ppinrvuo-Oca, óxt.

4)&pLa. va ixnEwrouat. tLec yetaoucrcv ap.cp6-repa -ra nXola.Túnoq pavepóg To5 alcrOvrori [./..vas-7)píou 6no5 itaallev o-h.tepov. ALcc-ci.

If. 27v

Pi6aLa ixxkirría iÉ.tag Ti.;Sv eig -coú-rfp Ocaaacrav -cor) xexrp.ou

xont.cic ovTaq iikap vúx-ra -6.3q cfacia-cíaq, otWvoc xipaoq [..ta

oi) Xptcrròq stq -cò TrOcDuov 7^,X0e [ti -rip tepo4-15.np ..t mocrip'roo, xo.i. n6o-ov nYilOog 4uzc7)v ilypeúNaav xat iyEvip-av Ppir)tiaT'¡¡ 11. UGT LX:17] TO5 ai0i3 Tp COZ& "r). E-hp.epov Eva tPapeiv CY u tur oc pocMcp.6úvst

eig aypav TOU Aoroc iyzet,4eL aircc7.) -coi); otaxag, xat xeXeliJet.TOV inavayayel:v -cò ßeceog xat zaXeco-ar. -rc7) piwa-ct, cci)T05 Tec

sEXTOCC., mc va -ro5 rcepy.ad) 7] Tez Lidcpta -cou. "S2 dcv0pconot, crh[Lepov

-cF) aXteío,:. Taú-rn TCpocsize-re. At.a-ct ¿tv TcLacsOrtj -nvaq 13xl, etg 0-cicVCCT0V,

L& &ni) -còv 77vm../..6v gpze-caL xai. D'aet, gzeL zpucròv a-ca-r7lpa

crriv.a. -rol) va nXepWcrn eaCK TO Ta xpk. Kat ytvvrat xat itg f. 28,vúxT,a, (Dada, iiec aticpr.60ae-re, zsoò yap X6xvog

crhp.zpov ÀUX.VGOCV TiOvrou xat 6'0aq -r?)q y5P ilsúvetvanc'yze-raL, xat 7c6XLq -cotí eio5 in' öpoug clo-aXsú-rou 0-ep.eXtAveTatxat 1-iller.q X CCTec -cóv xat,p6v anoadxrop.av -cò

<Traducerea textului grecesc>

1632, 23 Septemvrie ; la hirotonisirea luiVarlaam al Moldovlahiei.

Iisus sta lângá lacul, Luca 5.

Corábii, mreji i pescan, mare, Huiste i osteneli mari toatánoaptea vedem acolo spre pàrtile Galileei In lacul Ghenisaret,dar niciun vanat, niciun peste, si acest lucru fiinda lipsea iscu-situl i mesterul pescar. Dar iatà cál pe neasteptate vine si seapropie de lac, si intrând intr'una din cornil Inv5Vgtorul lurneica pescar, sau mai bine ca carmaciu i cdpitan, indat6 s'a prins


multime nenumdrata de peste de se rupeau mrejile i MI% cacada pestii in lac s'au umplut amändouà corabiile.

0, semn vadit al tainei ce am vazut astazi! Caci biserica noastraa neamurilor, ostenindu-se in toata noaptea necredinOi in aceastämare a lumei, n'a dobändit niciun castig, iar dupa ce a venitHristos la carma cu preotia i invatatura lui, atunci c'dta multimede suflete s'au prins si au devenit mâncare la tainicul °spat, allui Dumnezeu. Astazi ia cu sine la vAnatul &au un pescar, ha chiarIi incredinteaza cArma i ii porunceste sà mäe la adanc i sá aruncedupa cuvântul sàu mrejile ca sa prindà pestii sai.

Oameni buni, privii cu bdgare de seama acest pescuit ! Cacidaca s'ar prinde cineva, nu spre moarte, ci spre viatd vine delainnec si va avea in gura un statir de aur ca sa-si plateascà toatedatoriile ; chiar dacä pescuitul se face In noaptea vietii, nu statila indoeala, caci iatä: Ca' Melia se pune in sfesnic i sarea Oman-tului incepe sa indulceasca pämäntul i cetatea lui Dumnezeuse intemeiag pe un munte neclintit i noi la timpul cuvenitvom da merindea cuvenita.

<HP EHI TH EICAOTH APOEN IOY A'ATPI APXOY KONET AN T IN 0Y170AEOZ.>

T 0 5 exyLo)TecTou xoci 1!)4,7)XoT6.rou xoci, 0 X 0 11. EVL X05 70C7pLOCpzuco

D.p6vou KcovaTocvTLvourcae6.4 8ízoc yvloiou xoci. voAlou 7rpocracTouxocToaetcpeivToq, et)Ç TO 5 ÉV ocirrcT) 7capocv6tuog xod. inc.6aTE.x614 mere(

7.0C pazWprilv Cleor) rcaTpLocpxelkravToq Kupt,XXou Tor) ix BeppoEccçX6ycp xcd, vopitup Tp67ccp xoceoupéset TeXe(c xcxeurcoß)olObToq xcd.

icocrO6vToq Tor) nocTpLocpxmoi3 0-p6vou, xoce& ávTLxpò cpaíveTott Tec

iy0.1g.tocTa minor) iv Ti',1" xotv-7) auvoatx71 xcceoctpiza XOCT5 aaog xact xe-cpoaoct,,,,s6)-q a7cò 'rob' 7cpcfrrou go.4 Tor) 6crx.c'rcTou, 111.LET.t; of, xocOcupeOivTeg,

auva.À06vTEq eiq av iv TcT) 7cocTpLocpxtx(.7) vacq) Tor) ayEou ileycaogpTupog

Fecopyíou, ircouhcroc[Lev grívpol.)q xocvovma; ar,a TÓV TCOCT p Loc px,Lxòv Toi3Tov

,apóvov KaWaTOCVTLVOUTC6XSUK, v octg Tcp6yrov v ieépzeoc '76V 7rOCVLS-

pdyroc-rov prrponoXtT7cç CcyLarrecrtlq tarrpon6Xec,4 'A8pLocvou7c6Xecoq,

Tóv V ckytcp rcvelf)p.crrt, ecyourtrbv cic8eXpe)v xoci au?aevroupyóv xi)p flap-Obtov, g7CELTOC Tòv nocvLepcfrrocTov 1.1.71T po7soXE-rtp Nt,xcdocq xi,p Hop-

CO 'Ecgcrou MeXiTt,c4.t CO pccxXeícq 'IwavvExtog.

t '0 KI4Exou "Aver+toq.t CO Topv66ou Maxecpwq.t CO XaXx7186vog flaxe.41.toq.t CO 'Ap.acretaç 'Kext1IX.t CO Aaptacr% Pply6ptoq.t CO 'AOTK.7.)v L1avt.i)X.

t CO IlaXatv Ilarpc7Jv HapObtog.t '0 'Icaavvívwv flapObLoc.t CO Ezepetiv AavollX.t CO Beppoíaq 'hoavvExtoq.

t CO KapravEaq


cpiiptov xoc Tpf..cov Tòv rcavt,epdyra-cov 1./.7]TporcoXErqv MoXaoaXazEaq xòp

BapXaCcp.. "00ev elç rcept Tanol.) si,Xoxrcv xa-recrrpcf.)01 TdC 6v6-

tocroc al'rr6av iv Tc7) nap6vv. Eep6",) XCAXL, -61q Meyo'cXylg Toi3 Xptcrmi3'ExxXITEaq.

'Ev ket, ,axX0', 'IouXEcp a', Eva.

t CO flpotkr% Xpúcsaveoq.t CO Tcpdmv ElApv-iq lepeplaq.t CO 'Paw) MeX6Ttoq.

t CO alt.Xta-cnourcascog raßpX.

t CO Apl5crrccq 'Av.r6vLoq.

t CO sIxovEou flap06vr.oq.

t CO Tcpkv Mot) 'Iyvecrtoq.t CO At8up,o-reízou Accv4X.t CO FicVyrig Aal.tacrx-Iv6q.

t CO MEcrrni.6pEocq 'AxIxt,oq.

t CO M-Ilacíaq Ne6cpuTo4 ( ?)t CO ElXu6pEaq /cocppeNtog

t CO AlyEvrlq Mártiloq (?)

t CO 'AyxLcaou Mvpocpciv7)g

<Actul sinodal prin care s'a ales ca patriarhecumenic Partenie intai, In anul 1639>

Prea sfantul i prea inaltul si ecumenic scaun patriarhicesc alConstantinopolului, rAmânând färà adevArat si legal ocrotitor,dupà ce Chiril, fost mitropolit al Veriei, care a stat ca patriarhIn mod necanonic i samavolnic, precum .se v'äd pe foaea dinfatd in actul sinodal de cateresire nelegiuirele sale una ate una,dupà felul lor, i in general toatä purtarea lui dela intAiala cea din urm6 nelegiuire,

[1 Acest act a fost publicat de A.Papadopulos-lierameus In 'Avd2Exza legoao-Avytzusfig araxvoAoylag, Petrograd 1897, vol. 4 p. 103-104 §i acum In urmäde Gh. Arabagioglu, cu unele deosebiri In ceea ce prive0,e numárul i numelemitropolitilor, cari semneazd actul, in OcoTistog pflAtot94x71 Constantinopol1933, vol. 1 p. 99. Aci se reproduce dup5. Papadopulos-Kerameus.1


Noi, care ne-am aflat aci, intrunindu-ne in biserica patriarhi-ceascä a Sfantului mare mucenic Gheorghe, am procedat la votu/canonic, punand printre candidati intai pe prea sfintitul mitro-polit al prea sfintei Mitropolii a Adrianopolului, pe iubitul inHristos frate §i impreuna liturghisitor chir Partenie, apoi pe preasfintitul mitropolit al Nicheei chir Porfirie §i in al treilea randpe prea sfintitul mitropolit al Moldovei chir Varlaam.

Spre credinta celor de mai sus s'au trecut numele lor in sfantacondica de fatal a Marei Biserici a lui Hristos.

In anul 1639, Iulie 1, indictionul 7.

t Meletie al Efesului. t Hrisant al Brusei.t Ioanichie al Eracliei. t Ieremia, fost al Smirnei.t Antim al Chizicului. t Meletie al Rodosului.t Macarie al Tarnovei. t Gavriil al Filipupolei.t Pahomie al Chalchedonului. t Antonie al Dristrei.t Iezechiil al Amasiei. t Partenie al Iconionului.t Grigorie al Larisei. t Ignatie, fost al Hiosului.t Daniil al Atenei. t Daniil al Didimotihului.t Partenie al Patrasului-Vechi. t Damaschin al Viziei.t Partenie al Ianinei t Acachie al Mesimvriei.t Daniil al Seresului. -I- Neofit ( ?) al Mediei.t Ioanichie al Veriei. t Sofronie al Selimvriei.f al Carnpaniei t Maxim (2) al Eghinei.

t Mitrofan al Anhialului.

Meletie Sirigos i Meletie al Proilavuluisunt dou5 persoane deosebite.

Viata lui Meletie Sirigos se cunoa§te In toate amänuntele ei.Cum insä el a fost confundat cu contemporanul su Meletie, carea pästorit Mitropolia Proilavului, gisesc necesar s'o dau aci Inlinii generale, insistand numai asupra unor date, care dovedesccd el n'a fost niciodatd Mitropolit al vreunei eparhii i prin urmarenici al Proilavului, cum s'a crezut panä acum de cercetätoriiromani

Despre Meletie Sirigos existä o intreag6 bibliografie. Pomenesc maijos cele mai importante serien i despre el. Un prieten i admirator al lui Sirigos,Dositei, Patriarhul Ierusalimului, a scris si a publicat viata lui in cartea:Tof5 ktaxagírov Zuptyo u, ScSaoxdylov rs xat Iceanoavyyg2ov t?-ig gv Kam-GrantV0V70.61 Mcycanç'EzxAriolag ;caret Taw xa2fhvinc5v xecpa2alaw ;sal geamjascovKvetRov rox5 Aowezieccog civtleenotg. Kai Aoar.(lio u, Hazotágzov Isgoaohi,uowgyzsigibtov xara rijç zaAiRonrcfig TeevofThaflelag (Intampinare impotriva capi-tolelor calvinesti i a intreMrilor lui Chiril Lucaris, intocmitä de räposatulSirizos, dasalul i protosinghelul Marei Biserici din Constantinopol. *i ma-nualul lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului impotriva nebuniei calvine),Bucuresti 1690. Viata lui Sirigos se aflä pe fila 7 recto i verso; e repro-dusä. in É. Legrand, Bibliographic hellénique, 17 siècle, vol. 2 p. 470-472si in I. Bianu si N. Hodos, Bibliografia romdneascei veche, vol. 1 p. 311-312.Nicolai Comneni Papadopoli, Istoria gymnasii palavini, Venetia 1727, vol. 2p. 309. Anastasie Gordios, &log Ebyeviov Airco2of) (Viaja lui Evgheniedin Etolia), in Const. Satha,s, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p.437-439. G. Zaviras, Nla 'EVA; (Grecia modernd), Atena 1872 p. 443-448.Const. Sathas, NeoeRrptx2) Taaolda, (Literatura neoelenic6), Atena 1868,p. 255-260. A. Papadopulos-lierameus, Zryzelcoaig neei ritiv öniAtcbv MeAcrlovroi3 Evelyov (Notità despre omiliile lui Meletie Sirigos), in deArlov -ri¡g

iaroeixijg gOvo.loytxijg gratgelag zfig È'Rd6o;, (Buletinul Societätii isto-rice si etnologice a Greciei), 2 (1885-1889) p. 440 447. E. Legrand,Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 5 p. 219 221. J. Pargoire, Meletios

Viata luiSirigos

238 STUDII ISTORICE GRECO-ROXIANE

Meletie Sirigos, däscut In Candia, Creta, la 1586, a Inv4tatcarte in patria sa având ca dascAl pe ieromonahul Meletie Vlastòs.Plecând in Italia pentru studii superioare, a invAtat la Venetia lo-gica cu Teofil Coridaleu, iar la Universitatea din Padova a studiatretorica i tiintele fisicomatimatice. IntorcAndu-se in Creta, s'afAcut preot 0 a predicat cuvantul Domnului In Candia ; venindIn conflict cu autoriatile venetiene din Creta pentru chestiunireligioase, este condamnat la moarte i scap6 fugind In Egipet.De acolo, fiind chemat de patriarhul ecumenic Chiril Lucaris, seduce la Constantinopol In anul 1630, unde i se incredinteazäbiserica Xevcronnyli (Crisopighi). In aceastà biseric6, unde atinut multe predici, cari ni s'au p6strat, deschide o coalà, carefunctioneaz4 pAnä la 1639, având ca elevi, printre alii, pe Pana-iotachi Nicusios, dragomanul Portii, 0 pe Ioanachi Porfirita. Aluat parte la sinodul local din Ia0 (1641-1642) 0 la 1644 se In-

Syrigos, sa vie et ses oeuvres, monografie pe care autorul murind n'a apucats'o sfArseasc6; s'a publicat in revista Echos d' Orient, vol. 11 (1908) p. 264-280si 331-340 si vol. 12 (1909) p. 17-27, 167-175 si 281-286. C. I. Dyovuniotis,Magrtog Evelyog (Meletie Sirigos), Atena 1914. NeavAnd revista 'Is,*Z6vSsoyog in care s'a publicat lucrarea lui Dyovuniotis, citez dup6. extras.G. Galetachis, Btoyeaçoosew axebiao,ua neel Tab" MeAsTtov Evelyov (Schitàbiografic6 despre Meletie Sirigos), In revista din Alexandria (Egipet) 'Exx271-ataarpoig Odeog, vol. 24 (1925) p. 5-132.

Sirigos da' de obiceiu la sfArsitul cuvantarilor sale data si locul unde letinea; aceste amänunte interesante le &inn comod in Echos d'Orient, vol.11 si 12, unde Pargoire, descriind manuscrisele lui Sirigos, reproduce sitoate notitele de pe ele. Un manuscris al lui Sirigos, continand cuvântárile,tinute in Iasi inaintea lui Vasile Lupu si a Mitropolitului Varlaam, carea rämas necunoscut 0116 acum, se and in Biblioteca Academiei Românesupt nr. 967. Cum in unele din cuvântarile cuprinse in acest manuscrisse fac urari pentru viata indelungatà a lui Vasile Lupu, a DoamneiEcaterina si a fiilor lor *tefan si Joan (fol. 181v, 186v), pe cand in altele,aläturi de Vasile i Ecaterina se pomeneste numai fiul *tefan (f. 166r, 170r),cki Ioan incetase din viatd, reiese cá aceste cuvântgri au fost tinute intreanii 1639 si 1644, c'and Sirigos se intoarce la Constantinopol. loan a muritla 1640, vezi Miron Costin, ed. Kogälniceanu, in Letopisekle, Bucuresti 1872,vol. 1 p. 309; E. Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Rumeinen, vol. 3(1884) p. 118; N. Iorga, Studii Si Documente, vol. 4 (1902) p. 226; I. Tanovi-ceanu, Apucilturi vechi ale nouei scoale istorice, IV. lorga et Comp., Bucuresti1905, p. 20 21; N. Iorga, Byzance après Byzance, Bucuresti 1935, p. 167.

MELETIE SIRIGOS NU ESTE MELETIE AL PROILAVULUI 239

toarce la Constantinopol, unde însà neputând ramânea din cauzadu§mAniei patriarhului Partenie al doilea, se duce in Chiò, AziaMic6, de unde se intoarce la Constantinopol cu venirea pe tronulpatriarhicesc a lui Ioanichie, reluAnduli re§edinta in bisericaCrisopighi. Du§manul sgu Partenie, revenind patriarh., Sirigospleac6 in Triglia, Azia MicA, unde st'd Ong. la 1651. CAnd Ioa-nichie a recàpätat tronul, dupà" moartea lui Partenie, el se intoarceiar4i in Constantinopol, la biserica Crisopighi. Sirigos moare laConstantinopol In anul 1664 in vArstä de 78 ani.

In cele de mai sus am rezumat viata lui Sirigos dupà spuselelui Dositei al Ierusalimului, care i-a fost prieten i admirator panála moarte 1 Dositei nu spune nicàieri c6. Sirigos a fost mitropolit.Totu§i cercetàtorii romani ne asigurà eh' el a fost mitropolitanume mitropolit al Proilavului. Dupà mine un omonim contem-poran, un Meletie, a fost inteadevdr mitropolit al Proilavului,nu Meletie Sirigos. SA uringrim geneza confuziei intre ace0i doiomonimi.

La 1.639 se alege ca mitropolit al Proilavului un Meletie 2.Acest Meletie, mitropolitul Proilavului, se duce la 1644 la Moscovaca sà cearà ajutor dela tar, aducand scrisori de recomandatiedela patriarhul ecumenic §i dela Matei-Vodà, Doranul färii Ro-mâne§ti. Printre altele Meletie cere dela tar sd serie lui VasileLupu ca sá ajute patriarhia, fiindc6 el are putere i multi oamenibogati pe lang4 el (dupà relatiunea amdnuntità a lui Muraviev,vezi mai jos p. 258) 3.

Meletie al Proilavului, sosind la Moscova pela sfAr§itul anului1644, este primit de tar in ziva de 28 Martie 16454. Pe acest Meletie

Vezi viata reprodusd In E. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle,vol. V p. 470-471 i Bianu-Hodos, Bibliografia romdneascd veche, vol. 1

p. 311-312.2 Vezi mai jos p. 257-259.

Meletie avea scrisori care tar numai dela Matei-Vodà, cum relateaaMuraviev (citat de Melchisedec, 1Votifs istorice f i arheologice, Bucuresti 1885,p. 199), nu si dela Vasile Lupu, cum afirm5. N. Iorga In Istoria bisericii romd-nevi f i a viegi religioase a Ronuinilor, ed. 2, Bucuresti 1929-1932, vol. 1p. 319. Cum putea Meletie sà aducA scrisori de recomandatie dela Vasile-Vodd atre tar si sA cearà tarului sd-1 recomande lui Vasile-Voda?

Muraviev, citat de Justin Fritiman, Studiu contributiv la istoriculProilavia, Chisinau 1923, p. 293-294.

240 STUDII ISTORICE GRECO-ROM2iNE

al Proilavului 11 cred identic cu contemporanul sdu Meletie Sirigosmai multi cerceVátori: Ghenadie EnAceanu, t mile Picot, SilviaDragomir, I. Fratiraan si N. Iorga 1. Dar analizA.nd faptele cudiscernamânt, examinând datele i interpret/And documentelepdstrate cu spirit critic, ajungem la concluzie cä e vorba de dou'dpersoane cu nume de Meletie, unul Meletie Sirigos i celalt Meletieal Proilavului.

Amandoi au acelasi nume i sunt contemporani, amândoi seadreseaz'd tarului cerând ajutor. Totusi sunt dou'd" persoane deo-sebite i iatà pentru ce. Pe &And Meletie al Proilavului pleac6spre Moscova cu o scrisoare de recomandatde cu data de Octom-vrie 1644 si alta cu data de 15 Noemvrie 1644 2, in acelasi timpMeletie Sirigos serie tarului la 15 Decemvrie 1644 o scrisoarecerand ajutor pentru tipdrirea unei Cárti 3. In anul 1645 lunaMartie, &And Meletie al Proilavului petrecea la Moscova, tarulprimeste o scrisoare dela Grecul Ioan Petru, in care printre altelese spune cá Meletie ieronzonahul ci predicatorul Slintei Evangheliiare gata un catehism care trebue tipàrit i ar fi bine ca tarulse milostiveascá ca s'd-1 tipdreasc6 4.

A§a dar, Meletie care are un catehism Màrturisirea orto-dox5) gata de tipkit, este un ieromonah i predicator, nu mitropo-

Ghenadie EnAceanu, Mefterul Manole f i Petru Moyilä, Bucuresti 1882,p. 299-300 si 302; lgmile Picot, in P. Legrand, Bibliographie hellénique,17 siècle, vol. 4 p 116; Silviu Dragomir, Relatiile bisericii romeinefti cu Rusiain veacul al 17-lea, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1912) p.1074; Justin Frätiman, op. cit., p. 290-294; N. Iorga, Vasile Lupu caurmeitor al imparatilor de Rilseirit, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. H,36 (1913) p. 219; acelasi, in Bulletin de la section historique de l'AcadémieRoumaine, 2 (1914) p. 98 si 103; acelasi, Istoria literaturii rominesti, ed.2, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 256 si 257-258; acelasi, Istoria bisericiiromiinesti, Bucuresti 1928, vol. 1 p. 317 si 319; acelasi, Byzance aprèsByzance, Bucuresti 1935, p. 170.

Justin Frätiman, op. cit., p. 293.3 Muraviev, p. 305-306, citat de Melchisedec. Notite istorice i arheo-

logice, Bucuresti, 1885, p. 205, notà.Melchisedec, op. cit., p. 200-202. Pentru Ioan Petru, vezi i Hriso-

stom Papadopulos, Oi naz-qtdezat IceoaoH,ucov thç vsvgartx,o1 zetgaywyoiTij; Pawalag (Patriarhii Ierusalimului ca indrumAtori spirituali ai Rusiei)Ierusalim 1907, p. 76 si In revista eeo2ayla, 2 (1924) P. 389.

MELETIE SIRIGOS NU ESTE MELETIE A.L PROILAVULUI 241

lit, de unde reiese ck Meletie Sirigos nu este aceeasi persoank cuMeletie al Proilavului. Melchisedec, reproducand spusele lui Mu-raviev, serie exact Meletie al Proilavului, cand e vorba de mitro-politul Meletie i Meletie ieromonahul i predicatorul cAnd e vorbade Meletie Sirigos 1, pe cand Ghenadie Enkceanu adaog4 dela sinela Meletie si cuvintele: mitropolit de Proilava 2. Dar mai e cevacare confirmd deosebirea acestor doi Meletii. Pe când Meletie alProilavului era in Moscova la 1644 in luna Decemvrie, Meletie Si-rigos tinea o cuvântare la Constantinopol la 12 Decemvrie 1644,la praznicul sfântului Spiridon in biserica Crisopighi din Constan-tinopol3. Tot in Decemvrie 25 din acelasi an, Meletie Sirigostinea o cuvantare cu prilejul primei liturghii a patriarhului Partenie(inseaunat la 8 Sept. 1644) 4.

Sirigos, dupà cum am vkzut mai sus, avea obiceiul sà seriela sfarsitul manuscriselor sale data si locul unde s'au tinutcuvântdrile precum i numele lui. Manuscrisele ni s'au p4stratunele autografe, altele copii, in care se reproduc de copistinotite 16muritoare, dar la niciunul nu gksim titlul de mi-tropolit alkturi de Meletie Sirigos. S'ar putea obiecta cà dinsmerenie nu-si insira titlurile alauri de numele au. Dar cumIn unele din ele îi dk titlul de ieromonah i dasceil al Bisericii, iarIn altele, dupà ce a fost ridicat la treapta de protosinghel, titlulde protosinghel qi clamed, cade i aceastä obiectie 5.

In manuscrisul 783 al Metohului SI. Mormânt din Constanti-nopol, care cuprinde o lucrare a lui Sirigos, se aflk urmktoarea no-tità a lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului: Tor) p,coca-pLoYretrou xoct cm cpcwrecTou xuptou MeXeTi.ou Tot; ZupEyou xat rcpcino-cruyyaou -cijq Mey&X7]q 'Exx?aptocç (a prea fericitului i prea intelep-

Melehisedee, op. cit., p. 199, 201, 205, non...2 Ghenadie EnAceanu, op. cit., p. 297, 299, 302.

A. Papadopulos-Kerameus, Entletcootg neel zciiv 6patc7n, MeAerlov rob"Evelyov in zlekrior Tfig laroetxijg Ovo1oytxl7g intteslaç zfig EA2d6og, 2(1885-1889) p. 442.

4 A. Papadopulos-Kerameus, tot acolo, p. 441 si Pargoire in Echos d'O-rient, 12 (1909) p. 167.

Vezi descrierea manuscriselor lui Sirigos Mouth' de Pargoire in Echosd'Orient, 11 (1908) p. 272, 273, 274, 276, 279, 280.

6 A. Papadopulos-Kerameus, Ìseocavytrtsa) 130.1o0ipen, vol. 5 p. 276.

16

242 STIJDII ISTORICE GRECO-ROMANE

tului chir Meletie Sirigos, protosinghelul Marei Biserici). In manu-scrisul 778 al Metohului Sf. Mormant se chiamä ieromonah sidelegat al Patriarhiei: auvreOET.cra únò MeXe-ríou Euptyou tepo[Lovc'f.xouTO 5 Kplyr6g, Xey&Tou TO 5 7CCOMyLorrc'erou xai oixoulievtxoll na-rptócpxou

HapOevíou xat rafanlq -r71g nept aú-ròv Zepaq auv6aou . . . ,,z-ztiy"(intocmità de Meletie Sirigos, ieromonah din Creta si delegat alintru tot prea sfântului patriarh ecumenic Partenie... 1643).

In actul din 1662, emis de Nectarie, patriarhul Ierusalimului, sipublicat in fruntea Märturisirii ortodoxe, se spune eä." la Sinoduldin Iasi au fost trimisi prea sfintitul mitropolit al Nicheei Porfiriesi Meletie Sirigos, dasceilul Marei Biserici2. Vrea sd zick Porfirieera mitropolit, iar Sirigos, nu! Dar si in opera postum6 a lui Siri-gos indreptatà impotriva Calvinismului si editatà de Dositei alIerusalimului (Bucuresti 1690), at'at, in titlu, cAt, si in mai multelocuri, Sirigos e numit: dasceil fi protosinghel, si atata tot 3.

Dar si din actul de invoialà, incheiat la 1641 intre Vasile Lupusi Patriarhia din Constantinopol, reiese cä." Meletie Sirigos, pang laacea datà, era preot si nu mitropolit. In zisul act Vasile Lupu seoferà sd achite datoriile scaunului patriarhicesc cu conditia ca inviitor sá se ja m6suri severe pentru incasarea si intrebuintarea veni-turilor patriarhiei dupd anume norme ; la sfarsitul enumer6rii ace-stor norme intr'un post-scriptum, Vasile Lupu mai cere ca preainteleptul $i prea inveitatul dctsail chir Meletie Sirigos, duhovnicul lui,sei fie ne,suparat $i sei aibei Biserica ce-i s' a dat ceit va tred, f eirei seipleiteascei embatic, sau alte deiri, iar pentru prea sfintitul Mitropolital Monembaziei, care adusese rämdsitele lui Ioan, fiul lui Lupu,cere ca Prea Sfintia sa s6 fie tratat cu cinste si bundvoint4 de totisi sä" nu fie impov6rat cu niciuna din contributiile, care se vor im-pune pentru achitarea datoriilor Patriarhiei4.

N. Iorga, interpretând gresit acest post-scriptum, crede c6.Lupu cere dela Patriarhie ca Meletie Sirigos « prea inteleptul si preainvätatul dasa, care-i e Orinte duhovnicesc si numit la eparhiaProilavului, a Breiilei muntene fi a Smilului seiu, sä" se bucure in

. A. Papadopulos-lierameus, op. cit., vol. 5 p. 272.2 Vezi E. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 2 p. 210.3 Idem, ibid., 460, 462, 468, 473.4 Hurmuzaki Documente, vol. 14, partea 1 p. 146-152 s'il C. Delieanis,

Harem/um:I gyypcupa, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 302.


pace de veniturile sale, nefiind supus la nicio dajde »1. Tot a§a inter-preteazd Iorga si in Istoria Bisericii romane§ti 2 « in special se vapastra situatia lui Meletie Sirigul, parintele sail duhovnicesc §i seva avea In vederd Mitropolitul de Monembasia ». Tot acolo, putinmai jos, Iorga explica care era situatia lui Sirigos: inainte de 1644

Inca Vasile intemeie o episcopie a Proilavului, a Brailei, pentruoralele §i tinuturile ce se tineau de raiaua turceasca. Nouaepiscopie nu era sa faca parte din alcatuirea ierarhica mol-doveneasca, ci sfätea de-a dreptul supt autoritatea Patriarhului.Pentru acest loe propuse Vasile pe Meletie Sirigul, care §i fusfintit: in aceasta calitate avea sa faca el in 1644 drumulla Moscova, cu scrisori de recomandatie dela amandoi Domniino§tri3.Dar din vorbele lui Vasile Lupu, citate mai sus: prea infeleptul

fi prea invatatul 6=71 chir Meletie Sirigos sei fie nesupeirat $i setcad biserica ce-i s'a dat Mt va treii, feird set' plateascit- embatic, reieseciar ca Sirigos era preot §i nu mitropolit. Daca admitem ea eramitropolit, cum se explic'ä atunci faptul c'd Lupu, vorbind de Mi-tropolitul Monembaziei 11 nume§te prea sfintitul mitropolit, iarlui Sirigos nu-i da' titlul de mitropolit, nu-i da calificativul de preasf intit, ci 11 nume§te simplu: chir Sirigos ? De sigur fiindca era unsimplu preot.

Dar mai vine §i cuvantul embatic care confirma acest lucru.Embaticul (4.6ovrtxtov) e un termen consacrat (pentru dareaanuala pe care o da un preot (pentru biserica parohiala, care i s'aIncredintat) chiriarhului, adic'ä patriarhului In Constantinopol, mi-tropolitilor §i episcopilor in eparhie. Preotii, care aveau biserici,plateau anual embatic, arhierei Insa -,)-rop.c.pEov 4, o redeye*anualei, proportional cu veniturile eparhiei, prin care se achitaimpozitul platit de Patriarhie catre mine, adica catre tezaurul pu-

' N. Iorga, Vasile Lupu ca urmdtor al imparafilor de Nisdrit, In AnaleleAcad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1913-191(i) p. 219; acela.si, in Bulletinde la section historique de l'Académie Roumaine, 2 (1914) p. 96 si 103.

' Editia 2, Bucuresti 1929, vol. 1 p 317.3 N. Iorga, ibid., p. 319.4 Tò .,Troi,upiov -cc"av &py.Lepgcov (redeventa arhiereilor) spune actul sinodal

din 1757 publicat In Constantin G. Mano, Documente pripitoare la familiaMano, Bucuresti 1907, p. 145.

16.


blic. In cazul nostru, cum Lupu cere dela Patriarhie s5-i se laselui Sirigos biserica, ce-i se incredintase feird sá plateasca' embatic, nurametne nicio indoialà c5.' e vorba de un preot, care are o bisericäparohialä, nu de un mitro polit. i tim precis ea' lui Meletie Sirigosi se incredintase biserica Crisopighl (Xpucromly4)) din Constanti-nopol, pentru care avea sà pl6teasc5 embatic c5tre Patriarhie. Vreasà zic5., in actul de mai sus e vorba de o biserick nu de un scaunmitropolitan 2!

Biserica numità XpuaonnyA (Izvorul de aur) se afla in Constantinopol,In suburbia Galata; in aceastä bisericd si-a fixat scoala Meletie Sirigos, imi-tând pe inaintasul sä.0 Teofan Eleavulcos. Despre Crisopighi vorbeste dest. Gerlach, Tiirkisches Tagebuch, Frankfurt a. M. 1674, p. 62, 83, 167, 470;

cp. si A. Papadopulos-Rerameus In HpeechleTcov Tijg 'Avarob7g (Calen-darul Räsälritului), pe anul 1883, p. 235 si 237 ; G. P. Gheorghiadis, '0iv faAcer yak zof, 'Aylov 'Janina?) (Biserica Sf. loan din Galata), Con-stantinopol 1898, p. 22-24; M. Ghedeon, BvCavrtval ix.x).notat. (Bisericibizantine), Constantinopol 1900, p. 19 si 78-83. La 1659 s'a intamplat unfoc mare i printre altele a ars si biserica Crisopighi, cum ne spune Dositeial Ierusalimului, vezi A. Papadopulos-Rerameus, 'AvciAcxra iceoaavutro*otaxvobylag (Analecte de spicuire ierosolimitand), Petrograd 1891, vol. 1 p. 281.

Embaticul (sinonim cu emphyteosa) este suma pe care o pläteste cinevaca arendà pe termen lung pentru un loe, sau casà; dreptul de uzufruct (-6occeuTry.6v sau igornx6 3ExceLov) din Bizant, a fost pa'strat si in dreptulcanonic dupil caderea Constantinopolului in ce priveste bisericile parohiale

preotul care obtinea o bisericd avea al. pldteasca' o dare anualk numinembatic, chiriarhului. Adamantie Coray in ale sale "A-taxra, Paris 1832,vol. 4 p. 118, explicä foarte bine ce e embatic : rr. cipyupLA rv 67rotav70,-tIp6veL zig or6v intaxorcov Ô p-rwipt.og Stec sip &SeLocv ye( Xst.-roupyf) elç Tipboa-TA= (suma de bani ce pldteste parohul episcopului pentru dreptul dea sluji in biseric4).

Dup.' M. Ghedeon, ('Ilueeol6ytov Tfig 'AvaToRjg pe anul 1883, Constanti-nopol 1882, p. 264 i 'ExxAnatcu PvCav-ctvat de acelasi Ghedeon, Constan-tinopol 1900, p. 35-36), cea mai veche mentiune a embaticului in acestsens se aflä In Istoria patriarhicli (publican.' de Martin Crusius in a sa Turco-graecia, Basel 1584, p. 175 si 179-180), unde se spune cá embaticul afost introdus de patriarhul Constantinopolului Ioasaf al 2-lea (1555-1565).Dar embaticul pare a fi mult mai vechi de cum crede Ghedeon ; Nifon al2-lea, patriarhul Constantinopolului (1497-1498), care precum se stie a fostsi In tara mitropolit al Ungrovlahiei, printeun act al sinodului constanti-nopolitan desfiinteaza embaticul. Prin urmare exista si inaintea lui (actule publicat de Ep. Stamatiadis In 'Exxinotaartxd aaloact, Samos 1891, p.37-43; despre embatic vezi tot acolo, p. 41). Vezi i Beratul patriarhuluiecumenic Chiril al 5-lea din 1754, publicat de M. Ghedeon, Bada onuelwatg


[Manuscrisul se opreste aci. La 1644, indictionu113, Septemvrie,se pune canditatura ieromonahului chir Sirigos, dasceilul, la scaunul

=pl zero ixx).notaotocctiv illubv &edam (Nota scurta, despre drepturile noastrebisericesti), Constantinopol 1909, P. 58 si Constantin Mano, Documente pri-vitoare la familia Mano, Bucuresti 1907, p. 147, de unde reiese cà emba-ticul este o dare ce se incaseazà de arhierei dela preotii, cdrora li s'a Incre-dintat o biserica. In condicile veniturilor patriarhiei din Constantinopolsunt trecute sumele ce platea fiecare biserica din Capitala ca embatic. (M.Ghedeon, 'ExxAnalat fivCavytval (Biserici bizantine), Constantinopol 1900,p. 35-38).

Prin regulamentul pentru subventia patriarhului i despre veniturilearhiereilor din 1862 (Kcevovtcy.k rcept noc.rptapxtxi¡g graxopyripecog xat ápxec-paux6v npocacov) se desfiinpazd printre allele i embaticurile, därile preotilor,ceirora li se Encredinfa o bisericei parohialà. (Dr. N. Milas, Tò ix;sAnotaartxóvSixatov Zfig de0oWov dvarcacxijg ixxAndag tLe-rayXorrnaKw ixsijg yepliavLxijg etç

v yMicraav 6Trò Mae-ríou 'Arcoa-roXarcoaou, Atena 1906, p. 774, n. 5).Dar i egumenii greci din tara, cari conduceau manästirile Inchinate,

plateau anual autoritätii de care depindeau drept embatic o sumä propor-tionala Cu veniturile lor si pe deasupra Inca' o suma, numita 4sùaLx6v, carerevenea personal patriarhului. Egumenul de Caluiu da ca embatic 300 lei: 300yp6cna 157r6crxwat. vec SESco Tòv >ask xp6vov Et.t.60CTLXCOV Hat 500 yp6ata Tcf.) iturpòçc.PoOvrt.xòv rç MaxapL6nrs6g rilg (300 de lei fägaduiesc sä dau ca embatic pefiecare an i 500 de lei acum. anticipat ca onorar al Fericirii Tale). Tradu-cerea pasajului de mai sus, facutä de Iorga, sunä 500 de lei acuma infata psaltului Fericirii Tale, ceea ce, dupä mine, n'are niciun sens, (veziHurmuzaki Documente, 14, 2 P. 1236). tra?atxòv Insemneazà: plata, ono-rarul psaltului, qi pe lima in genere : onorar, (vezi G. Ventoti, Astxavrely2c0000r, Viena 1790, vol. 3, supt cuvant i H. Gelzer, Der Patriarchaton Achrida, Leipzig 1902, p. 223, care traduce exact cuvantul fl/CaTCY.6V

Abgabe der Metropoliten und Bischöfe an den Patriarchen. Revenim la egu-menii greci din tara. Egumenul dela Pobrata, dela Taslau, dela Soveja dauca Qnbatic cate 50 de lei, cel dela Barnova 30 de lei (vezi Hurmuzaki Do-cumente, 14, 2 p. 1246; cf. si p. 1243). Si stavropighiile dd.:lean cate un micdar Patriarhiei In bani sau in naturd ca semn de supunere ; stavropighiaBisericii Maicii Domnului din Ismail, din eparhia Proilavului, ca semn desupunere 10 ocale de icre i nimic altceva (Hurmuzaki Documente, 14, 1 p.171).

Unii cercetatori au confundat i confunda Inca embaticul cu vrccosEovsau (3axiov, cuvant care revine foarte des In documentele bisericesti. Asade pilda, A. S. Alivizatos, profesor de dreptul canonic la Universitatea dinAtena, In 'E26vOseovbari 'EyxmlonalStxòv Aetxdv, vol. 5 P. 501, explicaca Tet 0.6cenxec Paxía erau banii platiti de preotii episcopilor pentru do-bandirea unei enorii. N. Iorga crede ca (3axiov e o dare speciala (N. Iorga,Vasile Lupu ca urmator al Empeiralilor de Raseirit, In Analele Acad. Rom.,sect. ist., ser. II, 36 (1913-1914) p. 216; acelasi, In Bulletin de la section


vacant al Adrianopolului, la care trig se alege Neofit 1 Sirigos §i-apus candidatura 0 la alegerile arhiere§ti din Sofia 0 Anghira darn'a fost niciodatä ales mitropolit

historique de l'Académie Roumaine, 2 (1914) p. 99 si acelasi, Byzanceapres Byzance, Bucuresti 1935, p. 166) si traduce cuvântul cu bacurile (?)In Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 161.

Cuvantul (J.Traxtov insá vine din turcescul flocxí, sinonim cu bakaiainsemneazd: arrérages, riim4ile de platei precum reiese chiar din contextuldocumentelor, unde des se adaogd explicatia cuvântului strain i se distingede embatic: epitropii Patriarhiei au drep tul Artgeever.v nácsag Tág ,rijç Meycik%'ExxXlcsíccç ela66oug . crrocoponvykov, j gapvi5v, it/.6cvnxEcov, i) Paxícov(sd incaseze toate veniturile Marei Biserici provenind... fie din stavropighii,fie din exarhii, fie din embaticuri, fie din rämdsite (vezi C. Delicanis, Ha-Tetaexual t),yeaTa, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 322 si E. Legrand,Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 421). Actul e din 1635. Neofital Corintului nevränd sd pldteascd 're xoepri,-*.ac oc&coi5 ../yreEccv Xad. Te4

dq)ELA6 ¡WM toraxEo: (niel haraciul, nici redeventa, nici rdmIsitele datorite),vezi E. Legrand, op. cit., vol. 4 p. 347. Actul e din 1624. Explicatiaaddogatd: 6cpetVglevoc (datorite) e concludentä pentru intelesul cuvântuluit.t.Tccoclov. In acelasi sens revine si in enciclica trimisä la 1577 de patriarhulecumenic Ieremia care mitropoliti pentru incasarea veniturilor Patriarhiei,dar editorul ei E. Legrand, neintelegänd cuvantul v.rcaxtov, I-a redat gresit.Acolo se vorbeste de exarhii cari au fost trimisi in eparhiile diocesei patri-arhicesti ca sà incaseze Tee oc60evrtxde xcepdr4CCE xcel .róc (1)acc 8txcet4ce-rceXIXT8C -rò 806 ocirroiq i)[./.6-repov nce-rptccpxt.xòv xce-cc'xo-rt.xov -rijg 8' xcel E' EVSLXTL-

ZO'VOq, TeC te,u7tc'exta, lor. Tee 6cpeLX61.tevoc 7co),Xo5 xat rcávroc Tel civhxovroc.htt."Cv antatc'ollovrce. Supt cuvântul neexistent, zEtimixta, gresit tipärit, se as-cunde sigur cuvantul procxEa, impreunat färd rost Cu TE, prin urmare citeste:Tee Te vizocxía (exarhii au dreptul sà incaseze haraciul impArdtesc ca i cele-lalte drepturi ale noastre, potrivit cu catastiful nostru patiarhicesc din a 4-asi a 5-a indiction, precum i rdmasitele, adicä ce ni se datoreste de demult

celelalte sume, ce ni se cuvin). Fraza lämuritoare, care se pune aläturide cuvântul strdin tutaxtoe, aruncd deplind luminä asupra textului. Enci-clica s'a publicat de E. Legrand, in Notice biographique sur Jean et ThéodoseZygomalas, Paris 1889, p. 120-122, dupd Codex Tubingensis Mb. 37fol. 7-9.

Vezi Dositei, Patriarhul Ierusalimului, Nopocii avvayorpri, fol. 129,apud Gheuadie Arabagioglu, Ocorleto; 130,1101pm, Constantinopol 1933,vol. 1 p. 170-171, nota 3; cf. si Ghermanos, mitropolitul Sardelor,'Entazomxoi zarcaoyot T65 v incieztaw zijg ciparatxfig ;cal dvzog eeqbal; in revistaeggxtxd, 6 (1935) p. 41.

Vezi Mitropolitul Atinagoras, '0 Oca,u6g T6 V EvpciLlcov ér zesí 01-xovizevtx.cp Haretaezdcp in revista 'E.Tternei; t=zatestag 13v-ctrutvci.51, o:tovdci5v, 9(1932) p. 255.

Mitropolia Proilavului 1

and s'a Infiintat Mitropolia Proilavului nu §tim precis. La1590 Nectarie iscälqte ca fost Mitropolit al Proilavului actul sino-dal al Patriarhiei din Constantinopol prin care se infiinteaz6 Pa-triarhia Rusiei 2 De unde reiese c6 Mitropolia exista i inainte de1590, i probabil Nectarie n'a fost primul mitropolit al acesteiéparhii.

Documente mentionând alti mitropoliti ai Proilavului nu nis'au pAstrat cel putin eu nu cunosc asemenea märturii prindeducere insä putem 86 Impingem in sus Infiintarea acestei mitro-polii cu aproape un seco!, i anume, recurgänd la listele mitropoliti-lor §.1 episcopilor Patriarhiei ecumenice, care liste pomenesc Proi-lavul ca existänd pe la sfär§itul secolului al XV-lea.

Asemenea liste, notitiae episcopatuum, numite In grece§te 6x06-crag §i Toomxcfc, fiindc6 in ele se cuprindea ^r(gLq T(.7.)v 67coxst.[Avow

Kyyrporcasono DlySvy KCOVUTocmvouneasw4 (oränduiala mitropo-liilor supuse scaunului Constantinopolului), au existat multe indecursul veacurilor §i se schimbau din când in °And dupä impre-jurärile politice odatà cu pierderile sau noile cuceriri ale imperiuluibizantin. In listele noi se introduceau unele schimbäri, dar nuprezintau starea exactä a scaunelor supuse Patriarhiei; mitropoliipierdute se mentineau Incà in listä cu nädejdea de a le recäpätadela du§manii imperiului, iar noile mitropolii asupra cärora seintinsese jurisdictia Patriarhiei ateodatà nu se treceau In listä dininertia biurocratiei bizantine.

[1 Introducerea de fatk care precede lista mitropolitilor Proilavului,este numai inceputul introducerii, pe care din nefericire regretatul nostruunchiu n'o terminase, cu multe spatii albe redate de noi prin puncte desuspensie].

2 Vezi W. Regel. Analecta byzantino-russica, Petropoli 1891, p. 90.


Cele din urmA liste ale imperiului bizantin sunt: a lui AndronicPaleologul barAnul, alcAtuitä dup5. 1256 a lui Andronic Paleo-logul al 3-lea, alcAtuità inainte de 1.359 2 §i a patriarhului ecu-inenic Nilos (1380-88) 3.

In Cronograful lui Dorotei al Monembaziei i in Cronograful luiCigala se d'A lista mitropollilor a lui Andronic Paleologul al 3-lea.

In aceste liste, alcAtuite pe cAnd Bizantul exista inc6 ca impe-riu independent, nu figureaz6 Proilavul, se meqioneaz6 ins5. Mitro-polia Vicinei, a Ungrovlahiei §i a Moldovlahiei.

Abia dupà ce imperiul bizantin cade supt jugul turcesc, intr'olistà alcAtuità pe la sfAr§itul secolului al XV-lea g'Asim mentionatàmitropolia Proilavului ca avAnd locul al 55-lea in seria mitropo-liilor supuse Patriarhiei ecumenice, imediat dup6 mitropolia Dri-strei care are al 54-lea loe in listá. Aceastä listá, despre care H.Gelzer spune cá s'ar putea admite cu o oarecare sigurantà c'á s'aalcAtuit in a doua jum`átate a secolului al XV-lea, a fost editatápe baz6 a 17 manuscrise in Ungedruckte und ungenligend veröffent-lichte Texte der Notitiae episcopatuum de Heinrich Gelzer, Miin-chen 1901. (In Abhandlungen derk. bayer. Akademie der Wiss. I. Cl.XXI. Bd. III. Abth.), p. 628-637. Unul din aceste manuscrisee dupà Gelzer, din al XV-lea secol (ibid., p. 621), altul din 1519(ibid., p. 624), altul din 1523 (ibid., p. 622), iar celelalte 14 din alXVII-lea §i al XVIII-lea secol. Pe baza acestei liste suntem indrep-tAtiti s'A admitem cá." Mitropolia Proilavului, care nu figureaz6 inlista lui Andronic Poleologul al 3-lea alcätuità inainte de 1359 §ia Patriarhului Nilos, alc'ätuità pe la 1359, dar figureaz6 in listaalcAtuitA in timpul turcocratiei, pe la sfAr§itul secolului al XV-lea,s'a infiintat intre aceste dou'A date din urin'A, fsár'ásà putem precizaexact cand, para' la descoperirea altor informatiuni documentare,In once caz inainte de 1500.

Vezi Ungedruckte und ungeniigend veraffentlichte Texte der Notitiaeepiscopatuum de Heinrich Gelzer, Miinchen 1901, p. 594 (in Abhandlungenderk. bayer. Akademie der Wiss. I. Cl., XXI. Bd. III. .Abth.).

Ibid., p. 606.3 Ibid., p. 611.

MITROPOLIA PROILAVULUI 249

Lista mitropolitilor Proilavului pe care o dau mai jos este omic4 contributie lacunaiä. Pentru alatuirea acestei liste am avutsupt ochi o mic6 parte din Condicile patriarhiei ecumenice. 0 cer-cetare sistematic6 a tuturor acestor condici ar implini de sigurmulte lacune si ar preciza datele succesiunei mitropolitilor ; si dacàs'ar mai cerceta si arhivele turcesti, am putea avea lista exacta' amitropolitilor Proilavului. Lista mea n'are altä pretentie cleat säadaoge cativa mitropoliti, &a.' elimine câteva nume gresit strecurateIn lista Proilavului si sä precizeze unele date.

Se stie &a' in asemenea cercetäri precizia si siguranta sunt greude atins si pentru alte motive, dar si pentrucà obiceiul nefast alierarhilor de a iscäli cu o semnäturà sau o pared ieroglificd, ceea cepricinueste editorului chinuri de descifrare, nebänuite de nespe-cialisti, si confuzii la tot pasul. Cercetätorul care vine sä utilizezeun document, publicat independent de mai multi editori, constatàde multe ori cä cutare editor a citit aceeasi parafä, intr'un fel, iaraltul inteun alt f el si al treilea cu desävdrsire altfel, sau cà al trei-lea, mai scrupulos, a läsat la semnälturà sau la numele mitropolieiloe alb. Cititorul poate afla un caz concret mai jos la anul 1621unde un editor citeste: al Proilapului iar altul al Preslavei, sau laanul 1580 unde un editor citeste al Proilamlui, iar altul fost alHiosului. De sigur in amandouà cazurile trebue exclug citirea: alProilavului. Dacä am dat-o (in paranteze) e numai ca sä previninchipuite descoperiri ale cercetätorilor viitori, care, gäsind acelecitiri eronate, mi-ar imputa scäpäri din vedere si lacune. Deja lu-crarea mea are multe lacune, n'as vrea sä i se puje In sarcinä si al-tele. Cu acest prilej vreau sä atrag atentia cititorilor eh' nu trebuesä aib4 incredere oarbd In citirea parafelor date de editori; majori-tatea lor fiind gräbiti, sau nepregätild paleograficeste, nu-si dausilinta sä citeascä cu atentie, sau sä" consulte si alte documentecontemporane publicate si nepublicate, in care revin aceleasi sem-näturi, sau sd controleze listele patriarhilor si mitropolitilor pu-blicate, ca sä vadà care anume mitropolit ocupa la cutare an cutarescaun, si astfel sä citeasc6 sigur parafa dinaintea lor. De multe orise intamplä ca unul si acelasi editor sà citeascd o parafà inteunfel dupà impresia momentului, iar dupà douà pagini s'o citeascäintr' altfel. Exemple de asemenea editori am multe In vedere,dar naä märginesc sä atrag atentia cercetätorilor asupra mo-

250 STUDIT ISTORICE GRECO-ROMANE

dului arbitrar si insuficient in care s'a publicat Condica Sfetntd aMitropoliei Ungroolahiei de Ghenadie Enaceann. Las la o partemetoda gresitä cu care s'a editat textul, indicarea nepractic6 a pa-ginatiei originalului, notitele confuze i irelevante care insotesctextul, ignoranta terminologiei bisericesti i greselile de traducere,cari schimbd cu totul sensul documentelor si insist asupra citireisemniiturilor, care compromite aceastä editie si induce In eroarepe cercetätorul care s'ar intemeia pe ea.

Editorul unui asemenea document nu numai cà trebue s5 fiepregätit din toate punctele de vedere, dar in primul ränd trebuesä fie cinstit i cu scrupule, avänd in vedere räspunderea pe care si-oasurnä f afä de cercetärile viitoare, i ori de ate ori nu e sigur decitirea unei semnäturi sä lase locul alb si sä atragA atentia citito-rului, nu sä dea o oarecare citire ca sigurd, constient fiind cà citirealui e nesigurà. Adel/rat savant nu e acela, care Ii (16 aiere c51 pen-tru el nu existä dificultäti, c6 el e omnistient, ci acela care ca So-crate m5rturiseste sincer cà nu stie, ori de ate ori se 06 Inainteaunei probleme pe care nu o poate deslega. Recunosc c6 cele spusemai sus sunt adeväruri cunoscute, dar cred cà trebuesc mereurepetate, fiindc6 nu sunt imbrätisate indeobste cum ar trebui cu origuroasä scrupulozitate, dupä care putem sà ne asteptärn la lu-cräri tiinifice, cari sä inspire incredere i sà scàpdm de noianul deimprovizatii cari ne incarc4.

Punând Condica Sfantä la baza editiei, recurgänd la codicilePatriarhiei ecumenice spre completare (la manuscrisele originale,nu la publicatiile ulterioare, de multe ori gresite), utilizand toateactele cari nu existä astäzi in Condica, dar care s'au publicat ulte-rior din felurite proveniente, viitorul editor ne va da o carte incare cercetätorul sä poatà avea incredere in ce priveste textul do-cumentelor.

In ce priveste insà semnäturile arhiereilor, niciun editor nupoate pretinde s51-1 credem pe cuvant ; semnäturile intortochiate

parafele ieroglifice, cari de cari mai greu de citit, se descifreazdCu o asa mare greutate, incat trebuesc date toate, impreunä cucitirea editorului, si In facsimile Toate ? Da, absolut toate, cel pu-in In in editia Condicii Sfinte, dacà nu si In publicarea documente-

lor, publicate rgslet. Numai asa s'ar putea verifica cu timpul de


cititorii ulteriori, indreptandu-se ici colo citirile gre0te. Numai a§aam putea avea un indreptar, care sa ne inspire incredere, la carerecurgand totdeauna, ori de cate ori descoperim acte raslet,e, amputea verifica semnaturile dupa cele din Condica Sfanta cu actelece avem de publicat.

Se intelege ca actele cuprinse in Condica Sfeintiz' le vom deosebide cele de alta provenienta, fie prin caractere tipografice deosebite,fie dandu-le in apendice, ca cititorul sa fie in stare sa. ,,tie de undeprovine fiecare act. Caci de multe ori pentru motive politice saupersonale un domn sau un mitropolit nu punea in Condica actelecare nu-i conveneau, sau chiar smulgea din ea ulterior actele cariar fi pus in lumina nefavorabild un procedeu samavolnic al lui,0 a§a Condica ni s'a transmis ciuntitd,purificatii anume, ca oncecarte oficialä, albastra, ro0e sau portocalie. Noua editie, comple-tata a§a cum am aratat mai sus, ne va da tot ce trebuia säcuprinda ea in mod sincer 0 astfel va fi o icoana fidelä a vietiibiserice0i pentru rastimpul pe care il acopera. Iar pentru actele carilipsesc din ea, cercetatorul va trebui sa afle motivele inlaturariilor.

daca la sfar0tul editiei se vor da tabele cronologice ale do-cumentelor, cuprinse in carte, 0 indice de nume de persoane(de botez 0 de familie, unde se poate), de nume de patriarhimitropoliti, episcopi etc., indicandu-se alaturi 0 scaunul 0 anulrespectiv, daca se vor da in indice de patriarhii, mitropolii, episcopii,manastiri etc. 0 indice de cuvinte slavone, grece§ti, turce0i,mai greu de inteles, atunci ni s'ar harazi un document de cer-cetare lesne de consultat, rodnic in cercetari viitoare 0 vrednicde toga increderea.

Aceste procedeuri, simple dar imperios necesare pentru onceeditie de documente 0 de texte vecbi, trebuiesc mereu accentuate,fiindca editorii nu s'au pätruns de importanta lor, sau de lene fugde ele, 0 ala constatam ea in loe de progres stiintific, facemregrese. Se publica carti voluminoase fard indice, ha chiar faratabla de materii, iar Documentele Hurmuzaki cari mai inainteaveau 0 cate un indice sumar, rareori alcatuit cum trebue, acumIn urmä nici atata.

Patriarhia 0 Sfantul Sinod, daca ar pricepe importantaacestui instrument ap cum mi-i inchipuiesc, ar face un act evla-


vios fatd de trecutul Bisericii 0 ar deschide un izvor curat, laapele caruia s'ar adapa cercetatorii viitorului.

Dar o asemenea lucrare de acribie filologicd 0 istorico-biseri-ceasca trebuie incredintata nu unui tahigraf grafoman oarecare,care ar schimonosi textele 0 ar turbura izvoarele trecutului, cuma facut Ghenadie Enaceanu, ci unui teolog sau filolog cu pregatirepaleografica, istorica 0 filologica, care, cunoscand limbile In cares'au scris actele Condicii, sa ni le dea. in limba romana pe celescrise romane0e, iar pe cele serse in slavone0e sau in grece0e,In limba originalului, insotite de traducerea lor In limba romana.

Si daca alegerea s'ar opri asupra Profesorului dela Facultateade Teologie din Bucure0i, Nicolae Popescu, care pe MO' cuno-0,inIele sale de istorie 0 paleografie, posedä limbile respective 0 eun cercetator con0iincios, am speranta ea' vom avea cartea multdoritd, care va fi spre mare folos al §tiintei 0 spre fala initiatorilor.

Ceea ce am spus pentru Condica Sfanta a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, se aplica 0 Condicii Sfinte a Mitropoliei Moldovei 0Sucevei, editia cdreia ar fi indicat s'o ja asuprali MitropoliaMoldovei. Cu ea sarcina va fi mai grea din cauza ea nu ni s'apastrat decal in acte raslete mai vechi, unele publicate, altelepastrate In manuscris ; trebue deci intai cautata §i pe urma pu-blicata In intregime. Ca a existat o Condicei Sfeintii a MoldoveiFi Sucevei mai veche e documentar adeverit. Din aceasta Condicaau facut parte, 0 nu se stie In ce imprejuräri s'au smuls din ea,i ni s'au pastrat in original doua acte, care märturisesc de existenia.

ei. Unul, este actul de caterisire a episcopilor moldoveni, care pa-räsind turma lor au fugit impreuna cu Domnul lor Ieremia VodaIn Polonia, cand Mihai Viteazul triumfator intra in Ia0 in anul1600. Celalt este un act de despart,enie. La sfar0tul acestor cloud'acte se spune, in primul : s'a trecut in prezenta Condicei Sfeintei itprea sfintei Mitro polii a Sucevii fi a toatei Moldova in anul 7108lunie 2, in al doilea: s'a trecut in prezenta Condicei Sfa'nt'd a preasfintei Mitro polii a Sucevii in anul 7108, lulie 26 1

i Originalele se pästreazd in Muzeul ardelean din Cluj ; s'au publicatde N. Iorga in Studii f i Documente, vol. 9 p. 29-37 dup. reproducerilefotografice Ostrate in Biblioteca Academiei Române. S'a reprodus primulact In intregime, al doilea in regest In Hurmuzaki Documente, vol. 14, i.

p. 109-111, cu greseli de citire: in loe de indiction 13, s'a citit 16 de Iorga.


Alte acte din care s'ar reconstitui Condica Sfanta a MitropolieiMoldovei i Sucevei se pastreaza in Condicile Patriarhiei ecumenicevi in Nolurcii ovvaycoy4 a lui Dositei al Iernsalimului 1.

O parte din Condica Sfântä a Moldovei a publicat N. IorgaIn Buletinul Comisiei istorice a Ronginiei, vol. 3 (1924) p. 2-41,parte cuprinzand anii 1750-1842. Iorga nu descrie manuscrisuldupa care a M'out editia, nici nu indica in ce depozit public sauprivat se pastreaza originalul.

Vazand incurcatura ce exista In §irul Mitropolitilor Proilavului,am in§irat numele lor cronologic de unde i-am putut gasi i amadaogat la fiecare i actele semnate sau emise de el In calitateasa de mitropolit. M'am Onda sá Inlesnesc astfel sarcina viitoruluicercetator, care va intocmi istoricul mitropoliei Proilavului, pu-nandu-i la dispozitie cateva date documentare fixe.

Dar mai e §i alt ceva, care trebue relevat. In acele timpurisbuciumate cand regiuni intregi treceau succesiv dela o stapanirela alta, se intampla ca o parte a unei eparhii sa fie ruseasca §icealalta turceasca. A§a s'a Intamplat cu eparhia Proilavului, undegasim concomitent doi mitropolii, unul in regiunea ramasa instapanirea Turcilor, atarnand de Patriarhia ecumenica, altul inpärtile cucerite de Rui, stand in legatura cu Sinodul rusesc.Era necesar sà inregistrez actele emise de ace§ti mitropoliti ge-meni, ca sa nu creadà cineva, intalnind in documente la o anumedata doi mitropoliti ai Proilavului cu nume deosebite, ca e vorbade o eroare.

Numele eparhiei revine in actele grece0i originale i in tradu-cerile lor supt diferite forme. Cuvantul Bráila grecizandu-se s'aM'out Prailov (1IpottÀoßov) i a§a iscalesc cei mai vechi mitro-politd cunoscuti2. Din Prailov s'a facut Proilav (11poiloc6ov)

Vezi de pildä mai multe acte reproduse dupä Codicile Patriarhiei ecu-menice de C. Delicanis in 17aretaexual gyyeaTa, Constantinopol 1905,

.vol. 3, p. 335, 388, 426, 437, 481, 482, 485, 492, etc. Vezi i Dositei,No,alm) avvaywy4, editatà de Const. Sathas in Bibliotheca graeca mediidevi, vol. 3 p. 547-604.

2 Vezi lista n'al jos la anul 1590.


aceasta forma' ne intampind mai des pand in timpurile moderne.Alaturi insa de forma Proilav mai revin si formele Proilavia.

Am dat de multe ori titulatura intreaga a mitropolitilor, desidin formulele de felul acesta nu poi sa tragi concluzii sigure;la asemenea titluri se pun si tari si eparhii cari nu mai erau suptobladuirea chiriarhilor, dar se repeta formula consacrata. Intitulatura imparatului Austriei Frant Iosif, ca sd iau un exemplumai recent, cate tari nu figurau, cari nu mai aveau nicio legaturäCu Austria! In titulatura mitropolitilor Moldovei Ma vreme nufigura formula: al Moldovei si Sucevei fara ca Suceava sa fiesupt jurisdictia lor I

Lista mitropolitilor Proilavului1590-1828.

Gavriil, ca membru al Sinodului Patriarhiei din Constantinopol,iscàle§te actul publicat in revista 'Exx2nacaortx7) .A.1.40eta, 2(1881-1882) p. 731 de Minas Hamudopulos, prin care act fostuldomn al Moldovei Petru chiopul dàruie§te casele lui bisericiiPatriarhiei ecumenice. Trebue sà observ Insà cà Manuil Ghedeon,tip4rind actul in Xovw. roinaretautxof) °Nov ;sal vaofi,Constantinopol 1884, p. 67 §i 145, Mil sä." cunoascd prima tipArirea lui Hamudopulos, in loo de 6 Tomec.vòq (.1..yrrporcoXts-lq HpolVc6oulicc6pvip (smeritul mitropolit al Proilpvului Gavriil) cite§te §i

editeazà: 6 Tanetv64 payrporcaímlq irpkv Moo ra.6p1.4 (smeritulfost mitropolit al Hiosului Gavriil) 1

Dupd cucerirea insulei Hios de care Genovezi (1346-1566)mitropolitul ortodox a fost inlocuit printr'un dicheu. Mitropolitiiortodoc§i reapar dupd cucerirea turceascA a insulei (1566) §i printreei lntre anii 1571-1577 e pomenit un Gavriil, Gavriil Calicantaros.Crusius in Turcograecia, Basel 1584, p. 506 pomene§te pe Gavriilca fiind mitropolit al Hiosului in anul 1575, iar din Gerlach §timcg. acest Gavriil, fiind indepktat dela mitropolia Hiosului, a fostsurghiunit in anul 1577 la SI. Munte 2. Numai o verificare a sem-nAturii, sau noi documente pot lärnuri pe deplin dacä la 1580

Actul se af15. si in manuscrisul nr. 11, f. 22 al Silogului literar grecescdin Constantinopol, vezi descrierea lui in A. Papadopulos-lierameus, KcadoloyogZan, ÉV t in.nvtxt,t5 ToloAoyosc7) ov2Adycp xstp_ond.pcov PtNícov publicat in 0 gvKorvoravrtvovnUel 0.277vvek g9t2o2oytx.dg al522oyog, ' Anato2oyuciiÉT Erre 07r supli-mentul vol. 20-22 (1892) p. 96.

2 Gerlach, Tagebuch, Francfurt 1674, p. 100 i 323-324.

[Gavriil]1580


a p6storit Proilavul un Gavriil deci, fiindcà mi se pare dubios,il pun in parantezà.

Nectarie ante Nectarie, fost mitropolit al Proilavului.1590

Antim Antim mitropolit al Proilavului.1590 Amandoi iscàlesc actul sinodal al Patriarhiei din Constantino-

pol din 1590, luna Mai, impreun'ä Cu alti 1.06 ierarhi i clerici,primul ca fost al Proilavului: 6 HpocA6ou Tcpkv NewrcipLoq, aldoilea ca mitropolit al Proilavului: 6 14.1066ou "Avktoq, princare act se intemeiaz6 patriarhia Rusiei 2.

[Grigorie] Grigorie isaleste actul sinodal al Patriarhiei din Constantino-1621 pol prin care s'a ales patriarh Chiril Lucaris. Actul aflat in manus-

crisul Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol nr. 224 vechiu --=nr. 4 nou, cuprinde printre a1i mitropoliti si pe Grigorie al Proila-vului ('O II polacíc6ou Tplyóptog) cel putin dupà citirea lui M.Ghedeon, care copiindu-1 1-a trimes lui A. Dimitracopulos, care1-a publicat in Heat:Jai-peat xal Stoe0cbcretç Eiç zip veoablvodiv pt2o-2oy fay Kcovararcivov ZdEla (Adaose i indreptgri la literatura neo-greac6 a lui Constantin Sathas), Lipsca 1872, p. 40; cf. si M.Ghedeon, fictrecantxoi nívcoteg (Liste patriarhicesti), Constantinopol1890, p. 550 nota 954. Dar acelasi act, publicat de E. Legrand inBibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 340-342 in loe de: Gri-gorie al Proilavului are scris cu litere slavonesti Grigorie al Pres-lavei (11pea?,&eag Fpnr6pLoq crXocu'exo% ypcipp..cccrL). Tot asa cu sem-nnura Grigorie al Preslavei, editeazà" si C. Delicanis actul dupäCondica patriarhiceasc6 nr. 2, p. 23 3.

Despre Gavriil al Hiosului vezi I. Foropulos, 'EyyeaTa TOV naretcte-xosa6 dezetophlaxelov in revista 'Ex7anataartx?) 'AA4Oeta, 19 (1899) p.23-24;C. Amantos, Seria mitropoliglor insulei Hios dela 1566-1822, in revistaÈltbivocci 4 (1931), p. 47 i P. Zerlentis, lozoetxal geevvat =et Tilg enxbialaçreirv v4ccov rfig civaTo2txiig peaoyetov 6aAciacing, (Cercetäri istorice despre bisericainsulelor Märii Mediterane orientale), 1 (1913) p. 33-34.

W. Regel, Analecta Byzantino-Russica, Petropoli 1891, p. 90, pomenitsi de Iorga in Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 204, notä.

C. Delicanis, Haretaextxa gyyeaTa, Constantinopol 1904, vol. 2 P. 4;cf. si A. Papadopulos-Kerameus, leeoctokv,utrott) fit132to04xn, Petrograd 1899,vol. 4 p. 10, unde Papadopulos-Kerameus trimitand la Legrand nu maidà actul i semnäturile.

LISTA MITROPOLITILOR PROILA.VULUI 257

Sinodul Patriarhiei ecumenice din Constantinopol propune ca Meletie

candidati la Mitropolia Proilavului i Ismailului, care de timpuri 1639-1655imemorabile a rdmas filr6 arhiereu, pe Meletie ieromonahul, peGrigorie ieromonahul §i pe Teofan ieromonahul. Actul intocmitIn timpul patriarhiei lui Chiril, fost mitropolit al Veriei, in anul1639 luna Mai 1, s'a publicat de A. Papadopulos-Kerameus dupàmanuscrisul Silogului literar grecesc din Constantinopol nr. 11

fol. 68 in Hurmuzaki Documente, 13 p. 386 2. Cine a fost ales nureiese sigur din actul de alegere, dar e foarte probabil cà dintrecei trei candidati a fost ales cel dintAi: Meletie. Minas Hamudo-pulos, care rezum4 actul dupti Condica Patriarhiei ecumenice nr.333 3, ne asigurà cà intr'adevär a fost ales Meletie ieromonahul;de altfel dela 1639 pAnä la 1643 nu gdsim alt mitropolit al Proila-vului, iar la 1643 g4sim iarä§i ca mitropolit al Proilavului peMeletie, care de sigur e aceea0 persoan6, §i a continuat sà pästo-reasc6 pang la acea datà.

1613 Noemvrie. Partenie cel bätran, Patriarhul Constantino-polului, prin actul sinodal din 1643, luna Noemvrie, ridic6 la rangulde stavropighie metohul SI. Mormânt cu biserica Maicii Domnuluidela Ismail, metoh care din cauza vechimei amenintand säl senimiceascd cu totul a fost inoit din temelie i infrumusetat cumare cheltuiald de marele paharnic al Moldovei Gheorghe, fratelelui Vasile Lupu. In conducerea acestui loca n'are voie s6 seamestece nici actualul Mitropolit al Proilavului Meletie, niciurma§ii sài. Pomenit intai de M. Ghedeon in liazetaexocol nivaxeg,p. 570, actul a fost publicat de N. Iorga in Hurmuzaki Documente,vol. 14, 1 p. 170-173. De sigur actualul mitropolit al ProilavuluiMeletie e acela care s'a ales in anul 1639.

Calinic al 2-lea, Patriarhul Constantinopolului, prin actulsinodal din 1699, 8 Noemvrie, intälre§te hotarirea de mai sus alui Partenie i reinoeste calitatea de stavropighie Bisericii Maicii

Pomenit §i de M. Ghedeon in 17aretaezmoi ntvasseg, Constantinopol1890, p. 568.

Pentru descrierea manuscrisului vezi A. Papadopulos-Kerameus, Ka-niAoyog Tan, IV 1' CT) iarivoscii Tt1o2oyoscp ov226ycp zeteoyecfq)cov 130,11,cov,

'0 ev Kcovcrravrtrov6Aci qoaoloyock cr6Aloyog,'Aexatobytx?) iyrtreomj,suplimentul vol. 20-22 (1892) p. 102.

3 Vezi ',12.40sca, 2 (1881-1882) p. 696.

17


Domnului dela Ismail, care arzand a fost recladita de ConstantinVoda Brancoveanu; actul publicat de 2. Legrand in Recueil dedocuments grec,s concernant les relations da Patriarcat de Jerusalemavec la Roumanie, Paris 1895, p. 35-38, a fost reprodus de N.Iorga in Hurmuzaki Documente, 14, 1 p. 322-325.

1644. In cartea lui A. Muraviev, Relatiunile bisericesti intreRusia $i Oriental, scrisa in limba rusa si publicata in Petrograd1858-1860, p. 268-270 intre altele se spune ea in anul 1644mitropolitul Proilavului Meletie se duce la Moscova ca sä cearamila si prezinta Taiului scrisori mijlocitoare dela PatriarhulPartenie si dela Matei, Domnul färii Romanesti, (citat dupaMelchisedee, Notite istorice $i arheologice, Bucuresti 1885, P. 199).Cele relatate de Muraviev si citate mai sus dupa Melchisedec,sunt date si de Ghenadie Enilteanu, Megerul Manole qi PetruMovild, Bucuresti 1882 p. 299-300 si 302 si mai pe larg deInstill FrAtiman, Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proi-lavia, Chisinau 1923, p. 290-294, cari amandoi confunda acestMeletie al Proilavului cu Meletie Sirigos. Aceeasi confuzie la SilviuDragomir, Relatiile Bi,sericii romeinefti ca Rusia in veacul alXV II-lea, in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 34 (1912)p. 1074 si la N. Iorga, Vasile Lupa ca urmèitor al imparatilor deReiseirit, In Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 36 (1913) p.219; acelasi, in Bulletin de la section historique de l'AcadémieRoumaine, 2 (1914) p. 98 si 103; acelasi, Istoria literatura ro-manefti, ed. 2, Bucuresti 1925, vol. 1 p. 256 si 257-258; acelasi,Istoria bisericii romdnegi, Bucuresti 1928, vol. 1 p. 317 si 319;acelasi, Byzance après Byzance, Bucuresti 1935, p. 170; cf. si maisus p. 239-244.

1653. Meletie al Proilavului semneaza un hrisov al PatriarhuluiIoanichie al 2-lea 1..

1655 Oetomvrie. Meletie este caterisit, fiindca inaintea tribu-nalului turcesc si-a tagaduit semnatura, vezi Dositei, PatriarhulIerusalimului, No,uvo) ovvaycoy4 (Colectie juridica), care cuprindeacte patriarhicesti dela 1538-1684 si se pastreaza in manuscris

i V. Mystakidis, Atágvea cnbusubpara In '0 Etv Kcovorcontvovnau iLliptxòçTt2o2oytz6g cOloyog, 28 (1904) p. 221.

LISTA MITROPOLITILOR PROILAVULUI 259

In Biblioteca Metohului Sf. Mormânt din Constantinopol suptnr. 2 (vechi 184) 1. Actele s'au reprodus in rezumat de Const.Sathas in Bibliotheca graeca medii acvi, Venetia 1872, vol. 3 p.547-604 (actul de caterisire la p. 591-592); cf. mai jos p. 290unde se publia actul patriarhicesc.

A§a dar e probabil cá" Meletie a pgstorit Proilavul dela 1639panA la 1655.

Ulule al 3-lea, fost al Proilavului, in Ivvon.rosii borrynatg

Tibv duna -tilv &amo Tijç Ilcovaravrtvovnascog naretagzevoávroyv(Istorisire pe scurt despre patriarhii cari au pAstorit dupà cddereaConstantinopolului) publicatà de C. Dyovuniotis, dupà manus-crisul Bibliotecii din Zagora nr. 91, In scrierea sa Ka22&txogI", Hatetcieng Kwvararavov7l52ecog, Atena 1915, p. 87 spunedespre Patellaros: 7rpoxetpteTa.t, al- KI5p0aog 6 Tupv66ou, Froi),TExkrpETCOCV14. Kocl. tisTec t..t)' 431.1.6paq rcp6 Tog p.eTocTe051vou ge6X1)011. 'Avec-

yeTar. 8i 'AeowcfccrLoq 6 IlocTe?aecpo; T6 (3'. Koci p.e-ra 86xcc 7révTe 4.6pag8tacfccrmv &ni) D-áxou Th TWV ÀyEo.)v'ArcocrT6Xo.)v hp-rh xaTa Tijg cipx.*Tor) nema. irueXec6ET.0 OCLT05 'AOccvócaLoq 6 1{67rptoq xoti cruvMeTo

PLaíov xaTóc T-7) &saz* To5, st'lly ociTtav iEWa0-1 xoci ia601 ccirri;)-rb IlpotXcc6ov gy0oc T6 xoLv6v inkflpoxye zpéoq xca iTcfccm La xd.)p.i)Ttvi nkirríov Tor) Ìepocao5 =Talla.) xoci otix Lo Ma6cp Tb" rarrptatcarroi3. MeTet =km. clváyeTou....:14 Tóv 0-p6vov floctatog 6 Accptcrg etc.(Se alege Patriarh Chiril al TArnovei, poreclit Sp'anul. *i dupà18 zile, inainte de a fi transferat, a fost scos. Se suie pe tronpentru a doua oarà Atanasie Patellaros. Si dupà 15 zile, pre-dicand dupà amvon In ziva praznicului Sfintilor Apostoli impo-triva primatului Papei, a fost atacat de Atanasie din Cipru, carea intocmit o carte, indreptatà contra predicii lui, pentru caremotiv a fost scos si i s'a dat Proilavul, unde si-a dat obstesculsfArsit si a fost inmornaAntat inteun sat in apropiere de rAulHierasels si nu in Lesbos, patria sa. Dupä" aceasta se suie pe tronPaisie al Larisei etc.). In expunerea, cam confuzà, a lui Calinic,revin fapte cari trebuiesc 16murite si In parte indreptate. DupàChiril al 3-lea, supranumit Spanul, fost al TArnovei, se suie

i Vezi A. Papadopulos-Kerameus, ./eQoao2vitatx7) fit/32co04;en, vol. 4 p.2-7, unde se descrie manuscrisul.

17.

[AtanasiePatellaros]


pentru a doua oarä" pe scaunul ecumenic Cretanul Atanasie Patel-laros in anul 1652. La praznicul Sfintilor Apostoli el a tinut ocuvântare impotriva primatului Papei, la care a r6spuns preotulAtanasie Retorul, originar din Cipru, rgspuns care s'a publicatmai tarziu, in anul 1655, supt titlu: 'Av-anocTe?acfcpoq (Contra luiPatellaros) Mkt despre polemica la care se face aluzie mai sus.Putine zile dupà aceast6 polemic6, Atanasie Patellaros s'a demissi a plecat la Iasi, la protectorul sàu Vasile Lupu 2. De acolo aplecat in Rusia si a sosit la Moscova la 16 Aprilie 1653. DelaMoscova intorCandu-se in Moldova, in Februarie 1654, s'a opritla orasul Lubnin, Rusia Micà, unde a si murit si a fost ingropatla 5 Aprilie 3. Iatà ce stiam pânà acum despre Atanasie Patellaros.Din amilnuntul ined pe care ni-1 dà Calinic reiese c6 lui Patel-laros i s'ar fi dat, dupà demitere, Proila.vul pentru intretinereasa. Dei CaEllie scrie un secol mai tarziu, totusi ar putea sà tieacest lucru din traditde, ca fost si el mitropolit al Proilavului.

1 Vezi descrierea cartii la P. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle,vol. 2 p. 82-87. Despre Atanasie Retorul vezi E. Legrand, op. cit., vol.3 p. 417-426, unde se publica autobiografia lui i alte acte referitoarela el; A. Papadopulos-Herameus, Atd(poea iLinvoset yed,u,uarct ix T0-7.5 Mov-cam, Likhatchef (Diferite documente grecesti din Muzeul Likhatchef),Petrograd 1907, p. xxce; L. Filipu, Tel 0.1nvoset yekttara iv Kijagep(Cultura greaca. in Cipru), Lefcosia 1930, vol. 2 p. 60-66; HrisostomPapadopnlos, 7/ gxx2nata Kzíneov Tovexoxoctztag (Biserica din Cipru Intimpul dominatiei turcesti), Atena 1929, p. 58; Henri Omont, Missionsarchéologiques françaises en Orient aux 17 et 18 siècles, Paris 1902, vol. 1p. 19-26 si vol. 2 la indice s. v. Athanase; Gh. Arabagioglu, Cpanieto;611322o04xn, Constantinopol 1933-1935, la indice s. v. 'Aecevciatog 6 Pirceop.

2 Spre lauda lui Vasile Voda, Patellaros intocmise la 1643 o poem& inlimba greaca veche i moderna, pe care a publicat-o A. Papadopulos-Hera-meus in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 439-449.

s Pe Atanasie Patellaros Biserica Rusiei 1-a canonizat in anul 1862. Viatalui a fost scrisä in ruseste de Andrei Muraviev, In Vietile Sf inlilor Bisericiirusefti, Petrograd 1865; tradusa in limba romana de Alexandru Papadopol-Calimah,1 a fost publicatä in Convorbiri literare, 23 (1890) p. 1016-1041si 24 (1891) p. 30; vezi si N. Capturev, Sosirea la Moscova En anul 1653 alui Atanasie Patellaros, fost Patriarh al Constantinopolului, citat de A. Pa-padopulos-Kerameus, tot acolo, p. xce x6'; cf. s't T. Valianos, laroqictTijg ecoaavg ixxbialag (Istoria bisericii rusesti), Atena 1851, p. 220;Melehisedee, Notip istorice i arheologice din Moldova, Bucuresti 1885, p.208-209; P. Legrand, Bibliographie hellénique, 17 siècle, vol. 4 p. 432-448.


Insa dupti cele spuse mai sus, Patellaros n'a murit in Braila sauin eparhia Proilavului, cum spune Calinic, ci in Lubnin, si nu eradin Lesbos, ci din Creta.

Dar stirea lui Calinic, ca i s'ar fi incredintat lui Patellaroseparhia Proilavului, desi probabild, trebue luata cu rezerva, siiata pentru ce. Eparhia Proilavului s'a dat in anul 1668 unuifost patriarh ecumenic pentru intretinerea hii si anume lui Parte-nie (vezi mai jos la aceasta data); nu cumva stiind vag dintraditie cd Proilavul s'a dat unui Patriarh, Calinic confundadatele si spune despre Patellaros ce s'a intamplat cu Partenie?Banuiala aceasta se intareste si de faptul GA, Calinic vorbind dePartenie in Istorisirea sa pe scurt p. 89 (citatil mai sus p. 259) siIn lista patriarhilor Constantinopolului (publicata tot de C.Dyovuniotis in cartea sa Calinic al 3-lea) p. 127, nu pomenes,tenimic in aceasta privinta Daca mai luam in consideratie ca bio-grafii lui A. Patellaros nu pomenesc cà el ar fi obtinut vreodataProilavul, dei i-au scris viata pe larg pe baza documentelorcontemporane, stirea lui Calinic pare si mai mult a fi neprobabila.Dar Proilavul era ocupat la 1653 de Meletie, asa Meat stirea luiCalinic este sigur neintemeiata.

Tot in Nopoo) .f,vvaywy4 p. 592, Dositei pomeneste de unmemoriu al Mitropolitului Gherasim al Proilavului $i Ismailuluiales in locul caterisitului Meletie. Alegerea lui Gherasim ca mitro-polit al Proilavului s'a facut in luna lui Octomvrie 1655. Veziactele din No/ux9) avvaycoy4, publicate mai jos, cf. si G. Araba-gioglu, Ocortetog A32to04xn, Constantinopol 1933, vol. 1 p. 213,nota 45.

Gherasim e ales mitropolit al Tarnovei la 23 Noemvrie 1658,ibid., p. 212, nota 40'.

Intr'o scrisoare din 1664 Nectarie al Ierusalimului scrie din NecunoscutTarnova, Bulgaria, catre Neofit al Adrianopolului (1644-1688) pe la 1664si-1 roaga sa intervie pe langa mitropolitul Proilavului, de curdnd

l Vezi si A. Papadopulos-Kerameus, op. cit., p. 381, unde se vorbeste deun fost al Proilavului Chiril: HCCTe< xcap6v v ápxLepoc-re6cov iv Tcoirrn 6 v5vTopv66ou xUp repicatiog, exsce&ro4 xd 6 npò v.txpo5 TÒ C-7p ixtLotp-ho-ceq

KiSpaXoq.

Gherasim1655-1658

Partenie1668?

Lavrentie1671


numit, pentru a nu se amesteca in treburile bisericii din Ismail,care ca stavropighiac6 nu atArn6 de arhiereul local. Numele mitro-politului Proilavului, de eurdnd numit, nu se (16 in zisa scrisoarepublicatà de M. Ghedeon in 'Iatoetat eetpeocat. Nedyvrog itriteo-nalvng 'Abetavovad2ecog (Istorii tracice. Neofit mitropolitul Adria-nopolului) p. 11.

Lui Partenie al 4-lea, fostul Patriarh al Constantinopolului,li dà Patriarhul Metodie al 3-lea (1668-1671) pentru intre-tinerea sa Mitropolia Proilavului, iar dupà putin timp MitropoliaTarnovei 1.

1671, Noemvrie. Lavrentie iscäle§te actul sinodal al Patriarhieiecumenice prin care se caterise§te Atanasie, episcopul de Rodosto

Panion 2.1671, Decemvrie. Lavrentie iscàleste actul sinodal al Patriarhiei

ecumenice, prin care se aduce la cuno§tinta mitropolitului Fila-delfiei Meletie, superiorul arhieresc al bisericii grece§ti din Venetia,alegerea la scaunul ecumenic al lui Dionisie i i se cere contributiacanonic6 3.

Vezi Meletie al Atenei, 'Exx2.nataarodi lotoela (Istoria bisericeasc6),Viena 1784, vol. 3 p. 467; Atanasie Comnen Ipsilanti, Tee perà tv &WOWIn Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 524, cf. §i Hurmuzaki Documente,14, 1 p. 204; M. Ghedeon, licrretaextxol atvaxec (Liste patriarhicesti),Constantinopol 1890, p. 591; Pericle G. Zerlentis, 31cOdStog, HaoOhnog,

tortíazog, oixovitevtxoi naretdexat, (Metodie, Partenie, Dionisie, patriarhiecumenici), Sira 1923, p. 3. Metodie al 3-lea pomenit mai sus a ocupatscaunul ecumenic dela 1668-1671, vezi M. Ghedeon, ibid., p. 592 si Hrisos-tom Papadopulos, Xeovo2oytx6g ntra -cciív imax6ncov ;cal narocaexcüv Kawarav-Ttvounólecog (Lista cronologicA a episcopilor i patriarhilor Constantinopo-lului), in revista eco2oyia, 4 (1926) p. 181. Meletie al Atenei, tot acolo,p. 467, pune gresit inceputul plstoriei lui la 1669. Cf. i ce spune anonimuldin Banduri: lavouagoo s.pET-fl iyévvro IlchTprApplç Me068Log lipccxXeEctg,TO Si Hapeevíou Eawaccv IlpoctXav xal. ET' 6XEyov brps orb Túpvoßov SLeic

coo.TpocpEcev TOU, apud G. Arabagioglu, OCOTIELOg /303)1004X71, vol. 1 p. 183184.

2 A. Papadopulos-Kerameus, Ìseocraviustxii 130,4004mb vol. 1 p. 348.Vezi Xovo613ovaa xai yecippasa oixowievtxciiv naretaexeo" v, Hrisoave

acte trimise de patriarhii ecumenici comunitatii grecesti din Venetia, ed.I. Veludis, Venetia 1893, p. 53-57.

LISTA AlITROPOLITILOR PROILAVULUI 263

1672, Ianuarie 1. Lavrentie isaleste actul sinodal al Patriarhieidin Constantinopol, prin care se dau rdspunsuri la unele intreb6ridespre tainele bisericii ostodoxe de Räsärit

In anul 1677 p6storea Proilavul un Daniil Vezi mai jos la Daniil

anul 1783. 1677

1680, Decemvrie 15. Dositei al Ierusalimului in Noptx.2) alma- Nectarie

'co,y4 pomeneste de un memoriu al Proilavului Nectarie, ales In 1680

locul celui care a fugit la insula Creta 2.

Calinic pomenit inteun tactian (= lista scaunelor care atArnd Calinic

de Patriarhie) ca predecesor al lui Grigorie in scaunul Proilavului. ante 1700Acest tactidn, publicat de A. Papadopulos-Kerameus in datiovTrig latoetxikxcci, gho2oyixfig itateelag v7ç DIcibog (Buletinul socie-tdtii istorice si etnologice a Greciei), 3 (1890-1891) p. 468-478,e un document extrem de interesant, in care se dau scaunele inrândul lor ierarhic imprema cu numele persoanelor, cari le ocupau,asa incât avem toate numele arhiereilor din epoca, in care s'aalc6tuit lista. Alatuitorul listei dà ing nu numai unul, ci maimulti mitropoliti consecutiv pentru aceeasi eparhie, ceea ce arat5c6 in listä au fost trecuti mitropoliii cari erau in functiune laalcAtuirea ei, iar cand vreunul din ei inceta din viatà, se transferasau se caterisea, atunci se trecea in listd i numele succesoruluisau succesorilor. De pildà, ca mitropoliti ai Ungrovlahiei sunt po-meniti Teodosie i Antim, cari au pästorit intre anii 1679 si 1716,iar ca mitropoliti ai Moldovei Saya si Misail, cari au p6storit Intre1687 si 1708. Precum se vede lista s'a alc6tuit si s'a tinut la cu-rent pe la sfârsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului alXVIII-lea, si ce ne intereseazà, in ea se pomenesc ca mitropolitiai Proilavului Calinic si Grigorie (ibid., p. 471). Cum pe Grigorie11 intalnim ca mitropolit al Proilavului la 1700 si 1704 (vezi maijos la aceastà data"), cata sà admitem un Calinic inainte de 1700,pe care nu-1 cunoastem documentar.

' Vezi A. Papadopulos-lierameus, legoao2waroa) 131111to04%71, vol. 1p. 335-336 i 348 si 'Exx,blataaroo) '20.40cia, 1 (1880-18811 p. 88-91;dela luna Mai incepe in 'Exx,I.notaarodi 'AMOcia o nouà paginatie.

2 Vezi Const. Satlias, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 p. 604.

264 STUDII ISTORICE GRECO-ROAUNE

Grigorie 1700, Aprilie. Grigorie iscàleste actul sinodal al Patriarhiei1700 ecumenice prin care se int6re§te rangul de stavropighie a manäl-

stirii de maici Sf. Nicolai din insula Santorini 1.1700, Aprilie 24. Grigorie iscdle0e actul sinodal al Patriarhiei

ecumenice, prin care se alege un nou mitropolit al Santo-rinei 2.

1704, Iulie 9. Grigorie iscàle§te actul sinodal al Patriarhuluiecumenic Gavriil al 3-lea referitor la praznicul Sf. Eufimie3.

I oanichie 1715, Septemvrie 29. Ivindu-se o neintelegere intre Ioardchie,1715-1743 mitropolitul Proilavului, i Iorest, episcopul Hu0lor, din cauza

hotarelor eparhiilor lor, Nicolae Mavrocordat, Domnul Moldovei,supune cazul divanului prezidat de Samuil al Alexandriei, care(16 o hotArire spre multumirea psárOlor interesate. IoanichieIorest 0-au dat in scris unul altuia cà primesc hot6rirea datà.Dup6 o copie a lnscrisului lui Iorest, s'a publicat actul de Mel-chisedec In Cronica Hucilor, Bucure0i 1869, p. 190-191; cf. 0I. Fratiman, Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilavia,Chi0nàu 1923, p. 9. Data 1716 la Melchisedec, ibid., p. 188, s'acalculat gre§it. Actul poartà data: 7224 Sept. 29, care corespundecu 1715 Sept. 29; de altfel Mavrocordat nu mai era domn in Mol-dova in Septemvrie 1716 4.

[1743 5. Ioanichie îi dà la 1743 demisia dela scaunul mitropoliei

Vezi V. A. Mystakidis, Oneaïxci in 'EncvNi; izatóstag 13vOrrtv6n, a7ov6c5v,7 (1930) p. 271.

2 V. A. Mystakidis, Ongai'xciiv na-rocaexualív nw61xcov xarciAoura In'Enerneig ivateetag AVOIMV6-11, cmov6ciív, 8 (1931) p. 308-309.

a A. Papadopulos-Herameus, IfcruLloyog rebv v T(T) 0.2.7ptxcli 99t1o2orn5Gv22.09 xeteoyeciTuo 13tß2icov in '0 uy Kcovaravrtvovn62st ianvosk ço120.oyiscòçcaloyog, »Aexcuaoytx4 gatTeo7i4, suplimentul vol. 20-22 (1892) p. 108.Actul s'a publicat si de M. Ghedeon, X QOVOlet T013 actretautxog oixouroi3 raa, Constantinopol 1884, p. 179-183 i in 'Exxbiatacrctxii 'A240sta,4 (1883-1884) p. 572-573, dar fard semndturi.

4 De Ioanichie al Proilavului pomeneste i Iacob Elssner, Neueste Be-schreibung der griechischen Christen in der Tiirkey, Berlin 1737, p. 4; cf.

P. Zerlentis, Hatatog ô lIc2at65v Hareetiv xal 'AOavdatog dwe6aTuyogclextuav6elv2ç In Achim, rfig icrcoetg ;sal gOvaoyusfig iratódag Tijg- ED.d6og,7 (1910-1916) p. 483.

5 Dela anul 1743 si pan6 la 1828 lista mitropolitilor Proilavului a fostalcdtuità de noi pe baza materialului adunat de unchiul nostru.


Proilavului 1. Ioanichie care demisioneaz6 la 1743 trebue s'a" fieaceeai persoan5." cu Ioanichie pe care 11 intalnim la mitropoliaProilavului la 1715, deoarece in demisia sa spune cà fiind Mtran§i neputincios, intentiona de mult sà se retrag6 dela scaun, säse odihneascA, dar din cauza evenimentelor tot meren a arna'nat ;acum insä a sosit momentul potrivit ca sà-0 aducd la indeplinirevechea sa dorintà, ceea ce insemneazg cà Ioanichie a pdstoritProilavul timp indelungat. i fiindcd intre 1715 si 1743 nu gdsimun alt mitropolit al Proilavului, inclin6m sà" admitem cà Ioanichiea pgstorit aceastä mitropolie dela 1715 pada' la 1743.

1743, Septemvrie 24. Calinic a fost hirotonisit mitropolit al Calinic

Proilavului, dupà propria sa màrturie, la 24 Septemvrie 1743 2 1743-1748.Pe paginile albe ale unei Biblii grece§ti, tipària la CambridgeIn 1665 §i aflatà astä'zi in posesia lui A. Gorovei, cunoscutul scriitordin Falticeni, se cuprind o sumà de insemn6ri de ale luipe care N. Iorga le-a publicat in memoriul Ceiteva manuscripte

Cf. actul publicat mai jos la p. 291.Iatä in scurt viata lui Calinic. S'a nascut in Zagora, in or4elul pito-

resc din muntele Pilion, Tesalia, in anul 1713, si la 1728 s'a dus la Constan-tinopol pentru a-0 continua studiile. La 29 August din 1741 s'a hirotonisitpreot §.1 mare protosinghel, iar la 1743, 24 Septemvrie, s'a ales mitropolital Proilavului. In anul 1757, 16 Ianuarie, s'a ales patriarh ecumenic, dardupa §ase luni a fost scos din scaun §i trimis in exil « cu domiciliu fortat »intai la insula Lemnos §-1 pe urma la manastirea din Muntele Sinai. Deacolo i s'a dat voie sä se retraga in patria sa Zagora, unde si-a petrecutrestul vietii pand la 1791, cand a trecut din cele pamante§ti. (Vezi viatalui pe larg in C. Dyovuniotis, Ka2211azog I", nazetdeng Kawaravrtvovnaecog,Atena 1915). In cearta despre rebotezare, care a turburat Biserica ortodoxadin Constantinopol intre anii 1750-1756, Calinic a luat o parte foarte activa§i a sustinut cá numai acei cari nu cred in Sf. Treime §i nu se boteaza innumele ei trebuiesc botezati; iar ceilalti creOini, eretici i schismatici, nutrebuiesc botezati din nou, ci (dupa ce anatematizeaza erezia lor s't primesccredinta ortodoxa') primiti numai prin ungere cu mir. Calinic fiind cea maiInsemnatä figura' dintre to.ti mitropolitii Proilavului, care, ca patriarh ecu-menic §i cärturar, dela care ne-au ramas in manuscris mai multe serien, ajucat un rol foarte important in istoria bisericeasca, am crezut de cuviintasa stäruiesc mai mult asupra paistoriei sale g't sa dau amanunte inedite culesedin manuscrisele sale i din alte izvoare, cu gat mai vartos cu cat duratapastoriei sale in Braila este foarte incurcata.


fi documente din ;arci fi din strainatate in Analele Acad. Rom.,sect. ist., ser. II, 27 (1905) p. 68-78 1.

Una din aceste Insemnäri sung.: 1743 izaperrovilOwev H poaot-6íou ESTCT. 24 (1743 am fost hirotonit al Proilavului la 24Septemvrie) loc. cit., p. 70. Si o altà notith, tot a lui Calinic, aflathIn manuserisul 101 p. 370, manuscris care se phstreaed In bibliotecacoalei din Zagorh, confirmg acela§i lucru 2

1 Calinic avea obiceiul de a scrie evenimentele insemnate nu numai pefoile albe de imprimate, ci i In caiete anume, In forma de efemeride. Cao armare la EVVOTeratil dujyriatç zctiv perec rip &coati, Kcovcrravrtvovn6Accog7raTetansvadvuov (Istorisire pe scurt despre patriarhii cari au pastorit dup.caderea Constantinopolului), publicata de C. Dyovuniotis, dupa manuscrisulbibliotecii din Zagora nr. 91, In scrierea sa despre Calinic, citata mai sus,p. 71-115, Calinic a povestit zi de zi, tot In acelasi manuscris, p. 634urm., evenimentele istorice, politice, bisericesti, razboiale, etc., petrecuteintre anii 1768-1788. Aceste efemeride s'au publicat de G. Deliianis InJekdov zijg latoetxfig ;sal lOvoyloytxijg eratgelag T27'; 'Eadbog, (Buletinulsocietatii istorice i etnografice a Greciei), seria II, 1 (1928), fasc. 1 p.52-78.

Manuscrisele i cartile lui Calinic au fost däruite de el la 1785 scoaleidin orasul säu natal Zagora, vezi despre aceasta. biblioteca. G. DeliianisfI flti3AtoNxn Zayoedg 17nA1ov, (Biblioteca ora.sului Zagora din Pilion)Alexandria 1926 si D. Russo, Mitrofan Grigoras, Cronica Tara .Romcine.yti,In Revista istoricei ronainci, 4 (1934) p. 7-8.

2 Vezi Dyovuniotis, op. cit., p. 6; cf. si actul sinodal de alegere a luiCalinic ca mitropolit al Proilavului mai jos p. 292.

Pentru obtinerea scaunului Proilavului, Calinic a fost mult ajutat defamilia Racovitestilor. Intr'o scrisoare din 1742, 20 Ianuarie, loan Racovitabeizadeaua serie lui Calinic: xcct E8ol; 6,ot rvaTavco xoct rò npòg ìypiv-wx -roi5 nccvcepurrec-rou ecyloo `11pocxXcEccg Stec 7.0,71pocpopEccv nç, xoct iv CO3730e4

0E013 ti.cyciXov 7s600v Cr.gx 7) 4,uki mu Sul vec Thy «won ixelvo 67coi.5 incOutlei:

xat iveip1/64 rvnapccxcacli vec Trepcypátiti 6Xcc Te{ T015 yeE.rovk (mg (iatacd vä trimet i scrisoarea prea sfintitului mitropolit al Heracliei adresatacatre mine, spre stiinta cucerniciei tale; Dumnezeu stie cat doresc dinsuflet ca sa" ajungeti ande doriti. Va rog cdlduros sa-mi scrieti ca de-amd-nuntul tot ce se ',dell la vecinul nostru). Scrisoarea s'a scris la 1742 siCalinic s'a ales la scaunul Proilavului la 1743; prin armare e foarte probabilcal dorinta din suflet a lui Racovitä e ca protosinghelul Calinic sà obtiescaunul Proilavului i in acest sens a intervenit si el cerand sprijinul mitro-politului Heracliei. Dela Calinic, care pe atunci era protosinghel i petreceala Constantinopol, Racovita cere sa-1 instiinteze despre tot ce priveste pevecinal salt, adica pe Constantin Mavrocordat, care pe atunci era Domn In


1746, Mai. Calinic isc5.1e§te actul patriarhicesc prin care Ga-vriil al Chalcedonului cumpArà mângstirea Mantuitorului dininsula Proti

1746, Iulie. Calinic isale§te actul patriarhicesc privitor laexarhatele Pirghion, Volisos, Psara 2

1748. Calinic se retrage de bunsd voie dela scaunul Proilavului,cum rezultà din actul p4strat in condica patriarhiceasc6 nr. 4,p. 124, publicat mai jos, p. 293.

1748. Filotei se alege mitropolit al Proilavului in locul lui Filotei

Calinic, care demisionase dela acest scaun mitropolitan 3. 1748-1751

In anul 1753 Hotel semneaz6 ca fost al Proilavului, impreun4Cu alti doi fWi mitropoliti procesul-verbal de alegere a lui Ni-codim la scaunul Ni§ei, pendinte de arhiepiscopia Ipecului 4 .

Moldova, pe cAnd tatAl corespondentului, Mihai Racovità, era Domn inTara Romdneascd. Scrisoarea aceasta se allá supt nr. 3, printre multe altescrisori inedite, adresate lui Calinic, in manuscrisul 90, aflat in Bibliotecascoalei din Zagork Tesalia, de unde am copiat-o ; vezi descrierea sumaráa acestui manuscris de C. Dyovuniotis, In revista Tgog Elbivo,uv4poo, 13(1916) p. 452. Prin scrisoarea nr. 21 din acelasi manuscris, datatd: 23 Iunie1742, acelasi Racovitä Ii scrie lui Calinic cd face interventii In favoarealui In fiecare scrisoare cAtre mitropolitul Heracliei i sperd cd, prin ajutorulsustindtorilor lui Calinic si al prietenilor Racovitestilor, Calinic va ajungela scopul dorit. Legaturile lui Calinic cu Racovitestii erau asa de strdnse,Inca ei corespundeau Cu un cifru, Intocmit de Calinic, precum reiese dinscrisoarea nr. 9 (din acelasi manuscris, nr. 90), trimisd de Mihai Vodd Ra-covitd la 9 Martie 1742.

Al. Comnen Ipsilantl, Td Anec rv Cblcomv, Constantinopol 1870, p. 611.2 Ioachim Foropulos, 'EvyeaTa TOí. narecctexpeoi3 etezetoTvAaxelov

'ExxAnataaroeh ' A240sta, 19 (1899) p. 298; cf. si Coast. G. Mano, Docu-mente din secolele al XVI-leaXIX-lea, privitoare la familia Mano, Bucuresti1907, p. 96.

Vezi actul sinodal de alegere publicat mai jos, p. 293.Arhiepiscopii Arhiepiscopiei autocefale a Ipecului la inceput se alegeau

de arhiereii acestei biserici autocefale in resedinta arhiepiscopului, care nuera in ora.sul Ipec, ci In manästirea Inaltarii, aflatd pe langd. Ipec (C. De-licanis, Haretaeztxci kyyeaTa, vol. 3 p. 910, anno 1590), sau in and partea arhiepiscopiei. Mai tdrziu insd se alegeau in Constantinopol de MareaBisericd, reprezentatd de obiceiu prin mitropoliti in functde i prin fosti mi-tropoliti, sau numai prin fosti mitropoliti, dupd care se trecea îi CondicaMarei Biserici procesul-verbal de alegere (vezi C. M. Rallis, 17eel rijg


Alegerea s'a fäcut In Constantinopol din indemnul Patriarhuluiecumenic §i cu consimtimantul chiriarhului acelei eparhii 1.

In anul 1754 luna Octomvrie, Filotei, lost al Proilayului, sem-neazä, Impreun6 cu un mitropolit in functie §.1 cu un fost mitro-polit, procesul-verbal de alegere a lui Ignatie ca mitropolit alNi§ei din Ipec. Alegerea s'a Mcut In Constantinopol din indemnulpatriarhului ecumenic i cu consimtknântul chiriarhului aceleieparhii 2.

In anul 1757, 5 Ianuarie, Filotei, fost al Proilayului, semneazgimpreun5 cu membrii Sinodului Patriarhiei ecumenice actul decaterisire a Patriarhului ecumenic Chiril al 5-lea Caracalos 3.

In anul 1758, Martie, Filotei, fost al Proilavului, semneaz4impreun6 cu un mitropolit In functie i un fost mitropolit procesul-verbal de alegere a lui Chiril ca arhiepiscop al Ipecului. Ale-

ix.loyi7g Teo' v aextseicov r7çaoxtentoxoni¡g '17tExtov xara rok rasvratovg newovsrof, afrtoxe.paov airrijg (Despre alegerea arhiereilor arhiepiscopiei Ipeculuiin cei din urmA ani ai autocefaliei ei) in Ileaxrtxdt Trig 'Axakytag ',4077vetiv,7 (1932) p. 54-57). Dar nu numai arhiepiscopii Ipecului, ci i ceilaltiarhiepiscopi ai bisericilor autonome, ai Ohridei de pilda, ca i patriarhiiAntiohiei, cand se alegeau in Constantinopol, nu se alegeau de obiceiu deSinodul endemic al Marei Biserici, ci, fiind vorba de o biseria de alteiclimä, se alegeau de fosti sau in functie mitropoliti, cari petreceau incapita15., precum reiese din actele rezumate mai jos la anii 1755, 1758,1763, 1767.

1 C. Delicanis, .11aretaextxa'iyyeaq,a, Constantinopol 1905, vol. 3 p. 919.2 C. Delicanis, op. cit., p. 920.

E. I. Savramis, `11 necbrn xaOaleeotç roh Oixowtertxo13 HaretdezovIfvglRov to() E' rof5 Kao.axcaov in 'E:rernek iratQsictç flvarrtvci," v aTtov663v,10 (1933) p. 186.

In anul 1757 intalnim si un Meletie ca fost al Proilavului. Acest Meletieisc5leste actul sinodal prin care patriarhul Ierusalimului Partenie, sinodulpatriarhiei ecumenice, demnitarii patriarhiei, dragomanul loan Calimah,multi boieri români etc., In total 63 de persoane, incredinteazà cà patriarhulecumenic Calinic nu impgrtdseste dogmele catolicilor, cum a fost acuzatpe nedrept (vezi G. Deliianis, Kaatvlxov I", Hatecdexov Kcovaravrtrov-naccog, intoraal ;salV2a lyyea,pa ix xcobbscov rfiç Bt1321004xng Zayoedg,In revista GeoXoyEcc, 7 (1929) p. 178-180, unde se publiel sus pome-nitul act). Dar fiindcà pe de o parte la o data' apropiatd de 1757 nu gäsimun Meletie al Proilavului, iar pe de altä parte atat In anul 1757 cat siinainte i dupà aceastA datà IntAlnim pe Filotei ca fost al Proilavului, cred

actul sinodal pomenit mai sus este iscdlit tot de Filotei i ca s'a cititgresit Meletie.


gerea s'a facut in Constantinopol din indemnul patriarhului ecu-menic si cu consimtimantul fostului arhiepiscop al Ipecului, demis 1.

In anul 1759 Iunie, Filotei, fost al Proilavului, semneazà im-preuna cu alti doi fosti mitropoliti procesul-verbal de alegere alui Ioasaf ca mitropolit al Belegradei, pendinte de Ohrida, BeratulAlbaniei de astazi. Alegerea s'a facut in Constantinopol din in-demnul patriarhului ecumenic si cu consimtimantul chiriarhuluieparhiei 2.

In anul 1763 Mai, Filotei, fost al Proilavului, semneaza im-preunä cu alti cinci fosti mitropoliti si cu doi episcopi procesul-verbal de alegere a protosinghelului Marei Biserici Anania lascaunul Ohridei. Alegerea s'a facut in Constantinopol din indem nulpatriarhului ecumenic 3.

In anul 1767 Ianuarie, Filotei, fost al Proilavului, iscaleste actulsinodal al patriarhiei ecumenice prin care se opreso zestrele lacäsatorii 4.

In anul 1767, 6 August, Filotei, lost al Proilavului, semneazaimpreuna cu un mitropolit in functie i cu patru atti fosti mi-tropoliti actul de alegere a lui Daniil la scaunul Antiohiei. Ale-gerea s'a facut in Constantinopol din indemnul patriarhului ecu-menic, cu recomandarea raposatului chiriarh al Antiohiei, data&And erà Incà in viata, °data cu demisia sa, i dupa cererea cresti-nilor antioheni, aflatori in Constantinopol 5.

Cat timp dureazà pastoria lui Filotei nu stim sigur dar pre-supunem Oda la 1751 pentru urmatoarele motive : In al doileaan al domniei lui Constantin \Todd Racovita, spune Cronica Ghi-culestilor (p. 1072-1073) 6, a incetat din viat4 mitropolitul Mol-d ovei Nichifor, de fel din Peloponez, in locul lui s'a ales mitropolit

C. Delicanis, op. cit., P. 921.2 C. Delicanis, op. cit., p. 885.3 C. Delicanis, op. cit., p. 890.4 Actul publicat in brosura subt titlul: tarayai ycittcov (Oränduieli

Cu privire la cäsätorii), <Constantinopol> 1767, p. 82, se aflä in Biblio-teca Academiei Romane. S'a retipärit de M. Ghedeon, In Kavovixal ita-TQE1g (Oränduieli canonice), Constantinopol 1888, vol. 1 p. 261.

5 C. Delicanis, op. cit., vol. 2 p. 214.Despre aceastä cronicä vezi D. Russo, Cronica Ghicule.,stilor, in Bule-

tinul Comisiei istorice a Roma'niei, 2 (1915) p. 9-35.


al Moldovei Iacov, fost episcop de Rädäuti 1 Dupä ce laudä pur-tarea exemplarà a lui Iacov, croni6arul adaogäl:

Mitropolitul Proilavului obtinänd firman impärätesc ca säanexeze tinutul Hotinului la eparhia sa, a trecut prin Moldovaindreptändu-se spre acolo ca sä incaseze sumele canonice delacrestini. Boierii pämanteni, impreunà cu mitropolitul Moldovei

cu episcopii, stiind bine cà acel tinut era din vechime unit cuepiscopia de Rädäffti, sau ca sä spunem mai bine cu Moldova, auadus faptul la cunostinta lui Constantin Racovitd, rugändu-1 custgruintä sä Ingrijeascd i sà obtie alt firman, revocAnd pe ce/

ca dat din gresalä. i inteadevdr, domnul a stäruit si aobtinut alt firman poruncind ca tinutul sà nu se deslipeasc4 deeparhia Moldovei, ci sä rämäng unit cu ea, precum a fost dintimpurile vechi. Mitropolitul Proilavului, care inc6 petrecea peacolo, afländ faptul a anatematizat in bisericà pe acei cari aupricinuit acest lucru, färd sä socoteascA, omul cu minte scurtà,rezultatele. Pentru aceasta a fost -caterisit de Marea Bisericd,primind pedeapsa cuvenità 2

1 DacA Constantin Racovitä a cApdtat domnia la 31 August 1749 (V.Sacerdotianu, Tableau chronologique des princes roumains, p. 61, extrait duBulletin du comité international des sciences historiques, nr. 26, Mars 1935),al doilea an al domniei sale cade hare 1750, 31 August, §i 1751, 31 August.Iacov a fost ales mitropolit la 1750, Noemvrie, dupd ce Nichifor Ii dädusedemisia (Condica de hirotonii a Moldovei, publicatd de N. Iorga In BuletinulComisiei istorice a Romelniei, 3 (1924) p. 3-4). Din pasajul reprodus mai sus,se vede cä Nichifor a murit curänd dupä retragerea sa din scaunul Moldovei.

Textul fiind inedit 11 dau §i In originalul grecesc: ôirtycporroXE-riçIlpoaci6ou XoL6aw pLpvávLov filaaaLx6v và Evc&ry) .rt3 TOLVOÚTOV TV.) XOTLVEOU

T)y inaeXECCV TOO, inkpoare &Là ç MoXSaetaç tircepx6tavoç etç Tee ixei'cre &Làvà auvcg-ndV auv0 lTV 7p& TE5v xpterrLavE6v. OE ivT67cLoL dEpxovreç 61.LoiSi.LeTec To5 MvrporroXt-rou MoX8o6Xaxtag xat ta-rà Tc7.w inLax6no)v, exrecv 67toi5 iytvo)-azov xaXik ESTE. kxstvo .re TaLvoi:rrov civ6xa0ev frroj IDNO[LiVOV 1th TV &rcLaxorcilvPaSaotyratou, Tairròv sirceiv v MoXact6Ectv, etv6cpzpov .sq.) Kcaverrav-clv 1364Paxo6ttac,e Trapaxcaormeç [Li gva-raatv 8-eLv cppovrtcrn vet Xec6cocrLv ö'cXXo cptpt.LctvLov

avaLpe'rLxòv Toií Tcpctnou, ebç xa-ràOoç ix8036vToç xat axoXotSecug icpp6v-reas xatV,(3ev CEXXo pLpt.LávL 8Loaals6otvov 8-rt vs) -raLvoi5.rov TO15 XOTGVEOU V& rv circoarcaa0T)

evrò rvinapxtav -Lijç Mnoyaavtaç, eaxe, vet etym. L-v(Op.6,0v cL6-ri)v, xaOk freov:tat naXaL60ev. '0 LEpoacißou insoi5 811.rptMev etç Tee ixdae, [LaecLv -rò yeyovòç,c'eveeet.Lcincrev Loravrtaç Ixetvouç ôiro5 &may atTLoL, crroxa61.Levog,i'atLy6ppaw, Tde Cez6Xou0a. "00ev xat xaeatpeeetç Trap& Tijç Meyctktlç 'Elcx)alcstocç,inaL8e,501 elx6-764.


Care este acest mitropolit caterisit nu ne spune Cronica Ghica-levilor dar credem cä este Filotei, fiindcä din actele patriarhicesti§tim cà a fost caterisit un Filotei al Proilavului, In locul cäruiaa fost ales Daniil de Side. In copia actului ce ni s'a trimes delaPatriarhie se dà ca datà de alegere a lui Daniil de Side ,acti,p.oc'(1741), dar credem c'd aceastä data' este gre§ità in loc de ,cctip.roc' (1751)in copia ce o posedäm sau poate chiar i in Condica patriarhiceascd.Pe de o parte faptul cà inainte de 1741 nu gdsim pomenit nicàieriun Filotei al Proilavului, c6 Intre anii 1741-1743, epocá cAndar fi pästorit Proilavul Daniil de Side nu &fin niciun act iscälitde un Daniil, cä* la 1743 1§i dà demisia un Ioanichie al Proila-vului, care cum am väzut mai sus trebue sä." fi pästorit aceastämitropolie timp indelungat, dela 1715-1743, iar pe de altà partefaptul cä." la 1748 se alege un Filotei, cä dela 1753 §i pânä la 1767gäsim semnând diferite acte un Filotei fost al Proilavului, cä dela1751 §i. pänä la 1.774 pästore§te Proilavul un Daniil ne face A.'credem cá acest Daniil este Daniil de Side §i c'ä Filotei, in loculcäruia a fost ales, este cel din 1748, care a fost caterisit, cum sespune In Cronica Ghiculevilor, In anul 1751.

Dar mai este Incà ceva care vine in sprijinul afirmatiei noastrecd data 1741 pentru alegerea lui Daniil de Side este gre§itä.Acest act este trecut In condica patriarhiceascä nr. 4. Dar chiardin ordinea In care vine actul In condic6 rezultà sigur cà nu poateavea data 1741. La p. 72 al acestei Condici figureag un act, re-feritor la mitropolia Proilavului, avänd data 1743, la p. 125 unalt act cu data 1748 iar la p. 148, unde figureazä actul nostru,nu poate sà aibä data 1741 ci 1751, cäci un act datat din 1741nu putea fi Inregistrat In condic6 dupä altele datate din 1748.Pe urna alegerea lui Daniil de Side s'a fä.'cut din indemnulCu consimtimantul Patriarhului Chiril Dar In 1741 scaunulecumenic era ocupat de Paisie, pe &And In 1751., Onà in lunaMai, Patriarh ecumenic era Inteadevär Chilil 1. Deci nu incapenicio indoialà cà Filotei a fost caterisit In anul 1751 §i cà Daniil

Vezi M. Ghedeon, Harecctexosol nivaxeg, Constantinopol <1890>,p. 635 §.1 641 §i Hrisostom Papadopulos, nro imaxónwv aì naTetaucToKowarantrovnascug zeovaoymòç giva In revista eeo2oyla, 4 (1926)p. 181.


de Side s'a ales mitropolit al Proilavului in primele luni aleaceluiasi an.

Dar si Bartolomeus Kutlumusianos ne spune c6 Daniil deSide a p6storit Proilavul in aceastd epoc6. In monografia sa despreMandstirea Maicii Domnului din insula Halche, la p. 34 notà,vorbind in treacàt despre titularii, adic6 arhiepiscopii fàrà eparhie,ai mitropoliei de Side din Pampilia, ne spune cà in Condicile MareiBiserici se intAlnesc doi arhierei titulan i de Side si anume, unulDaniil, transferat la mitropolia Proilavului in anul 1752, altulIacob, transferat la mitropolia de Ganos si Hora In anul 1637.Stirea lui Kutlumusianos referitoare la Iacob, o gAsim trecutä inCondica 333 2. Pentru Daniil de Side insd Kutlumusianos (Id epocadar nu si anul exact ; in loe de 1751 el dd 1752.

Daniil Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proelaviei, Tomarova1751-1773 <Reni> Hotinul si a toata margine Dun4rii si a tot Nistru hiro-

toneste pe ierodiaconul Alexandru Ureache preot degvarsit laschitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August 4. In pe-cetea se citeste de jur imprejur In greceste TIXTCELVòq ii3iTp0170-

Xíniq Hpollec6ou Acanip, » 1751 3. Aceastà datà 1751 este de siguranul alegerii sale, fiinda avem i alte cazuri analoage.

Pecetea lui Al. Mavrocordat pus6 pe un act din 1783, aregravat anul 1782, adic6 primul an al domniei sale 4.

Pecetea lui Ioachim, mitropolitul Proilavului poarta anul 1774,pug pe un act din 1775, adic6 anul alegerii sale 5. De unde con-chidem eh' anul gravat pe pecete este anul numirei Domnului saual mitropolitului i cà pecetea aceasta se punea pe actele liberatesi posterior anului numirei Se iveste ins6 urmaoarea dificultate:Pecetea lui Chiril, mitropolitul Proilavului, are gravat pe ea anul

Bartolomeus Hutlumusianos, Yaó,uvlyza &coot's& neel Tfig xardXd2x7 ,uovfiç tfig Osoróxov, Constantinopol 1846, p. 34, nota.

2 Const. Sathas, Bibliotheca graeca medii aevi, vol. 3 P. 572; M. Hamu-dopulos, 'Autegarocal &allay& In 'ExAnataartx7) 'Ab5Osta, 2 (1881-1882)p. 695; Ghermanos al Sardiei, 'Entcrxontxoi xaraoyot -cijg dvaniiosfiç xaibv-ttxijgeg.c'peng in revista gewaxd, 6 (1935) p. 59.

Actul a fost publicat impreun6 Cu un facsimile in Buletinul Fun-dagunei Urechid, 1 (1901) Bucuresti, p. 30.

4 Iustin FrAtiman, Studiu contributiv la istoricul Mitro poliei Proilavia,Chisin'au 1923, p. 327.

Vezi Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 360-361.


1782; totusi nu putem admite g el a fost ales mitropolit in acestan, fiindg stim precis din actele patriarhicesti cA alegerea lui lascaunul mitropoliei Proilavului a avut loe in anul 1781, Aprilie,(vezi mai jos la aceastà datä). Dag nu e vorba de citire gresità atuncitrebue sä." asteptAm noi documente, cari sä." ne Mmureasg chestia.

1761. Din viedomostiile clerului vedem cà dupà binecuvAn-tarea lui Daniil, mitropolitul Proilavului, s'au fácut i s'au sfintitsase biserici si anume: in anul 1761 s'a fAcut si s'a sfintit bisericadin Molovata pe malul stAng al Nistrului, apoi in satele Dorotcoe,Mahala, Pogrebi, Cucieri si Dencov, ne spune I. FrAtiman In Studiucontributiv la istoricul mitropoliei Proilavia, Chisin6u 1923, p. 11,fdrd sä." precizeze mai bine izvorul si pagina. Ce erau viedomostiileclerului ne spune FrAtiman, tot acolo, p. 131: « acestea erau unstat personal, lucrat de aceiasi preoti cari poate, neavAnd destulAatentde, si mai stiu eu ce, erau serse aproape de adefär, insAniciodatà corespunzAtor cu adefärul ». Trebue sà adaog g de-oarece i Studiul lui FrAtiman este lucrat, cum se lucrau viedo-mostiile clerului, färá atentie fi mai Vitt eu ce, nu inspirà ineredere,

prin urmare spusele lui trebuesc luate cu rezervA, dag nu seintAresc prin documente controlabile.

1766, Februarie 16. Daniil, Mitropolitul Proilavului, trimite oscrisoare ieromonahului Neofit, parohul mAngstirei SI. Gheorghedin Bucuresti, prin care II instiinteag CA a obtinut dela Patriarhulsi dela Sinodul ecumenic din Constantinopol pe numele lui (adiga lui Neofit) scaunul Hotinului invità la el ca sà-1 hirotoni-seascd (impreunA cu un alt mitropolit) ca episcop al Hotinului.Scrisoarea lui Daniil scrisA in limba greag a fost tradusA i pu-blicatA impreunä cu originalul grecesc de N. Iorga in Memoriul:Contributiuni la istoria literatura roma'ne in veacul al XVIII-lea

al XIX-lea, I Scriitori bisericegi, in Analele Acad. Rom., sect.ist., ser. II, 28 (1906) p. 187-189. Atrag atentia cititorului asupradatei scrisorei; originalul grecesc are datà: 1766, Februarie 16,pe cAnd Iorga in traducerea pe care o dà a textului grecesc a pusdin gresealA 1.765, Februarie 16, iar tot acolo In p. 187 Iorga spuneed are data de 1757. Am admis data de 1766, care se allá in ori-ginalul grecesc.

1769, Februarie 30. Daniil, mitropolitul Proilavului, al Toma-rovei <Reni>, al Hotinului, al intregului tArm al DunArii §i al

18

274 sTumi IsToRicE GRECO-RomANE

Actul s'a publicat de I. FrAtiman, tot acolo, p. 314-315 si de StefamBerechet in revista Spicuitor in ogor pecin, ChisinAu, 3 (1924) p. 73-74,In ruseste si p. 85 In traducere In limba romângi.

2 Actul s'a publicat de I. Fritiman, op. cit., p. 132-133 si de StefamBerechet, In revista citatd, p. 74-75 In limba rusa si p. 85-86 In tra-ducere româneascA.

Vezi I. FrAtiman, op. cit., p. 13-17.4 Actul s'a publicat de Const. N. Tomescu in revista Arhivele Basarabiei,

6 (1934) p. 360-361, Cu semnàtur i pecetea date in facsimile.5 Publicat de I. FrAtiman, ibid., p. 318 si de St. Berechet, ibid., p. 77

In ruseste i p. 87 In traducere româneasc6.5 Publicat de I. Frltiman, ibid., p. 319 si de 51. Berechet, ibid., p. 77

In ruseste si p. 86 In traducere românti.

Nistrului si al intregii Ucraine a Hanului, isc51este actul de hiro-tonisire la treapta preatiei a lui Dimitrie Cerneavschi

1772, Iulie 4. Daniil, mitropolitul Proilavului, al Tomarovei<Reni>, al 1ntregului tàrm al Dungrii, al intregii Basarabii si alUcrainei iscàleste actul de hirotonisire la treapta preotiei a luiTimotei Muzichevici 2.

Dup5 moartea mitropolitului Daniil, intámplatà la 1.773 3,scaunul Proilavului a fost ocupat de Ioachim.

Ioachim 1774, Septemvrie. Ioachim se alega mitropolit al Proilavului1774-1780 In locul fäposatului Daniil, ne spune actul patriarhicesc pdstrat

In condica 7 p. 78 (cf. actul mai jos la. p. 295).1775, Iulie 27. Ioachim al Proilavului isaleste actul, din care

se constatà eh' a dat darul preotiei lui Ioan i l-a oránduit la satuldin « tänutul Otinului anume Brànzeni »; in fruntea actului st5:Ioachim, cu mila lui Dumnezeu Mitropolit al Proilavului, Toma-rovului, Otinului si a toatá Basarabiei i Ocrainei, iar In josul actuluise aflà semn6tura: 6 Hpoaáßou xtxt Xo'rt.viou 'hoccxeEli, i alkturi desemn6turà pecetea avand pe ea: TarceLvk [1.7] poco? il pa-Àc'cßou ' 16=4 ccq)oa (Ioachim smeritul mitropolit al Proilavului1774). Anul de pe pecete indicd anul alegerii lui Ioachim la scaunulProilavului 4.

1776, Iunie 16. Ioachim al Proilavului iscàleste actul princare se Incredinteazd preotului Chiril parohia satelor Teea, Speea,si Butur 5.

1776, Iunie 24. Ioachim al Proilavului iscAleste actul de hi-rotonisire la treapta preotiei a lui Gherasim Tetovschi 6.


1777, Aprilie. Ioachim dà un antimis purtand inscriptia: jert-felnic dumnezeesc inchinat de prea sfântul mitropolit al Proila-vului chir Ioachim 1777, April, indiction 10 1.

1777, Mal 10. Ioachim al Proilavului iscàle§te actul prin carei se dà voie preotului Gherasim de a se retrage dela parohia sa-tului ucrainian Pasitel cAuta alt loc; publicat de I. Fri-timan, tot acolo, p. 134, repetat la p. 320, §i de Stefan Berechetin revista Spicuitor In ogor vecin, 3 (1914) p. 76 In ruse§te §i p. 87in traducere in limba romanA. Fratiman, tot acolo, p. 134-135ne d'ä motivul retragerii preotului: Gherasim a declarat inainteaautoritätilor din Ecaterinoslav cà dânsul in ora§ul Smailov a fosthirotonit de prea sfântitul ortodox Ioachim al Proilaviei in zivade 24 Iunie anul 1776 ca preot i insemnat in satul Pasitel, incare a trAit aproape 10 luni; tug din cauza netiinii limbii volohe§i mai ales in urma prigonirilor turce§ti a [fost] demisionat dineparhie cu certificatul c5p5tat dela acelasi arhiereu Ioachim.

1777, Iunie 1. Ioachim al Proilavului hirotonise§te ca preot peGheorghe §iIi d5." parohia Paladie, tinutul Hotinului 2.

1777, Iunie 8. Ioachim al Proilavului hirotonise§te ca preotpe Vasilie j Ii d5. parohia Cruhlec, inutu1 Hotinului 3.

1777, Iulie 24. Ioachim al Proilavului dà darul duhovniciei preo-tului Ioan ot Br5nceni 4.

1778, Ianuarie 15. Ioachim al Proilavului dà voie preotuluiVasilie de a pleca din eparhie, fiindcd nu putea suferi obiceiurilepeirtilor acelor 5.

1779. Ioachim al Proilavului In anul 1779 a fäcut trei hirotoniiin satele Molovata i Hahala, ne asigurä I. Fri-itiman, tot acolo, p.19, fgr'ä trimitere la izvor.

1780, Iulie 23. Ioachim al Proilavului trimite o scrisoare careNichifor <Teotochis>, arhiepiscopul Slovenilor i al Hersonului,aràtându-i situatia canonic6 a doi preoti 6.

Melchisedec, Cronica Hugilor, Bucuresti 1869, p. 160 din apendice.2 Constantin Tomescu, in Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 361.

Tomescu, tot acolo.Tomescu, tot acolo.

5 Tomescu, tot acolo.Publicatà de I. FrAtiman, tot acolo, p. 320-321 si de stefan Berechet,

/oc. cit., p. 77-78 in ruseste i p. 88 in traducere româneascA.

18.

276 STUDII ISTORICE ernEco-norc4NE

1780. Din viedomostiile clerului pe anul 1780 vedem cä" mitro-politul Ioachim intr'acest an a fAcut serviciul divin in satul Molo-vata i aici a hirotonit preot pe Stefan Veselovschy ; se poate caaceastä vizitare canonicd a mitropolitului Ioachim in Ucraina sAfi fost ultima, spune I. Friltiman, tot acolo, p. 19.

Chiril 1781, Aprilie. Chiril se alege mitropolit la scaunul mitropoliei4781-1801(?)Proilavului in locul rdposatului Ioachim 1.

1781, Mai 20. Chiril, Mitropolitul Proilaviei, Tomarovului si atoatà Rasarabia i Ocraina, hirotoniseste preot pe Dumitru, lucre-dintându-i parohia din tdrgul Tomrov, dincolo de Bug 2.

1782. Smeritul mitrOpolit al Proilavului Chiril, sta gravat inlimba greacä pe pecetea lui pug pe un act de hirotonisire de preot 3.

1782, Decemvrie 6. Chiril, mitropolit al Proilaviei, al Tomarovei,al Hotinului si al intregii Ucraine, hirotoniseste preot pe Teodor 4.

1783, Fevruarie 20. Chiril, mitropolitul Proilavului a cersuta eäpätat int6riturd pentru posesiunea madästirei din Iasi cu hra-mul Sfintilor patruzeci de Mucenici, madästire care se dAruise la1677 de Vasile Roset Hatmanul in seama rdposatului mitropolital Proilavului Daniil, ca s'a"-i fie metoh pentru odihna sa chid vaveni la Iasi sä" seadä i sä se odihneascä 5.

1783, Iunie 20. Chiril al Proilavului obtine mArturie de hotAr-nicie, prin care se fixeaza hotarele proprietätii imobile a bisericiicu hramul Sfirrtii patruzeci de Mucenici din Iasi 6

1783, Septemvrie 27. Chiril, mitropolitul Proilavului primestedemisia preotului Teodor <Niedritchi > 7. Teodor fusese hirotonisitpreot de Chiril la 6 Decemvrie 1782, vezi mai sus la aceastà dat5..

1784, Martie 10. Chiril al Proilavului iscàleste un certificatde hirotonie a unui preot 8.

1 Actul de alegere pästrat in condica patriarhiceasca nr. 7, p. 144, sepublica' mai jos, p. 296.

2 Const. Tomescu, in Arhivele Basarabiei, 4 (1932) p. 242.3 Const. Tomescu, op. cit., 6 (1934), p. 365, unde insa nu se precizeaza

anul hirotonisirei.4 I. Fratiman, op. cit., p. 325 0 St. Berechet, op. cit., 3 (1924), p. 89.5 Hrisovul s'a publicat de Fritiman, ibid., p. 325-327.6 Fritiman, op. cit., p. 327-330.

Friitiman, ibid., p. 330-331 §i t. Berechet, ibid., p. 89-90.Arhivele Basarabiei, 5 (1933) p. 221.


1784, August 1. Chiril al Proilavului emite certificatul pentruhirotonie in preot a lui Pavel Rujavnitu 1.

1785. Chiril al Proilavului savarseste hirotonisiri de preoti inBirzula, Mahala si Dubasari 2

1786, Aprilie 1. Prin actul de confirmare (ecdosis) a mitropoli-tului Moldovei Leon, liberat de patriarhia ecumenica supt aceastadata, mitropolitul Proilavului Chiril e invitat ca impreura cu epis-copii Mitropoliei Moldovei si cu ceilalti arhierei, cari se afla acolo,intrunindu-se in biserica Sf. Gheorghe a Mitropoliei Moldovei, sainainteze la scaunul mitropolitan al Moldovei pe episcopul Roma-nului chir Leon, ales deja la acest scaun mitropolitan dupd obi-ceiul pamantului 3.

1786 0 1787. Chiril al Proilavului savarseste hirotonisiri depreoti in Moloval si Dubasari 4.

1793, Iulie 20. Chiril emite actul de hirotonie in preot a unuiDimitrie 5.

1793, Iulie 29. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie depreot 6.

1793, August 5. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie depreot 7.

1794, August 20. Chiril al Proilavului savarseste o hirotonie depreot 8

1795, Iunie 13. Chiril al Proilavului sdvarseste o hirotonie depreot 9.

Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 365.2 I. FrOman, op. cit., p. 129.3 C. Delicanis, Ilaretaexacci gyyeacpa, vol. 3 p. 482. Pentru alegerea

mitropolitului Leon *i conflictul ivit cu acest prilej intre autorintile dinMoldova §i Patriarhie, vezi C. Erbiceanu, Istoria Mitro poliei Moldovei qiSucevei, Bucure§ti 1888, p. 39 §i 451-452 §i Condica de hirotonii a Mitro-poliei Moldovei, publicatd de N. Iorga in Buletinul Comisiei istorice a Ro-mdniei, 3 (1924) p. 13-17.

4 I. FrAtiman, op. cit., p. 129.5 Arhivele Basarabiei, 6 (1935) p. 365.

Tot acolo, p. 366.7 Tot acolo, p. 366.8 Tot acolo, p. 366.

Tot acolo, vol. 5 (1933) p. 221.


' I. Fratiman, op. cit., p. 129.2 Arhivele Basarabiei, 5 (1933) p. 221.3 Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 366.4 Vezi Cronicul Protosinghelului 1Vaum Rdmniceanu, publicat de C. Er-

biceanu In Cronicarii Greci, p. 280 si in Istoria Mitro poliei Moldovei fi Su-cevei, Bucuresti 1888, p. 521, unde irisa in loe de 1808 se da gresit data 1810;cp. §i Arhivele Basarabiei, 2 (1930) p. 154-156.

5 Cf. actul patriarhicesc publicat mai jos, p. 297.6 I. Fratiman, op. cit., p. 375.7 Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 366.9 A. Papadopulos-Kerameus, Mazypoyoebdrstog 1303Ato0ipen, in 'O iv liwvatav-

Ttvov.762ct i2.2.77vvx6; (peilo2aytx6g at'Illoyog, suplimentul vol. 15 (1884) p. 176,nr. 61.

6 Constantin G. Mano, Documente privitoare la familia Mano, Bucuresti1907, p. 245.

1796. Chiril al Proilavului sàv'ár§e§te douà hirotonii de preot inDubgsari, « cu deslegarea mitropolitului Gavriil al Novorosiei # 4.

1797, Iulie 5. Chiril al Proilavului s5vAr§e§te o hirotonie depreot 2

1801, Iunie 17. Chiril al Proilavului s6vAr§e§te o hirotonie depreot 3.

1808, Iulie 10. Chiril e numit fost al Proilavului de NaumRâmniceanu 4.

Partenie 1793, Februarie. In condica patriarhiceascà se spune c6: rd-1793-1810 mânând mitropolia Proilavului Mal protectie arhiereascä din

cauza cd mitropolitul Chiril care o p6storea s'a fácut neválzut, s'aales in locul lui Partenie 5.

1795. Partenie al Proilavului hirotone§te preot pe VasilieHrabr 6.

1799. Partenie al Proilavului hirotone§te preot pe Teodor Cocula satul Hermoclin, din raiaua Benderului 7.

1800, Ianuarie 9. Partenie al Proilavului §i. Tomarovului e In-grcinat de Sinodul patriarhiei ecumenice ea In viitor, Impreunäcu mitropolitul Maroniei Neofit, s'a' strângd sumele ce prätesc anualmAn4stirile 8.

1801, Iunie. Partenie al Proilavului semneazd, Impreund cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice,' actul de alegere la scau-nul ecumenic a lui Calinic al 5-lea, fost al Bitiniei9.


1801, Iunie 21. Partenie al Hotinului hirotoneste diac pe PetruGimArzan la satul Roso§ani, din raiaua Hotinului'.

1803, Februarie 20. Partenie al Proilavului semneazà, impreun6Cu patriarhul Calinic §i. cu membrii Sinodului Patriarhiei ecume-nice, actul prin care e invitat Dositei al Ungrovlahiei ca impreunàCu fratii arhierei sà." aleagä la scaunul Vidinului pe Calinic §i. sà-1hirotoneasc6 mitropolit al Vidinului, (Condica sfantä a MitropolieiUngrovlahiei, ed. Ghenadie Engceanu, Bucure§ti 1886, p. 323).

I. Fratiman in Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilavia,ChisinAu 1923, p. 118-119 pomeneste acest act dupà un izvorrusesc: la 20 Februarie 1803 patriarhul Calinic imputernicefte peDositei, Mitropolitul Ungrovlahiei, a hirotoni pe Calinic ca mitro-polit de Vitzina. E evident c4 in loe de Vitzina trebue indreptatVidin.

1804, Aprilie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneag im-preunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin carese aprobä.' cumpärarea unui paraclis, aflat in Curucesmè din Con-stantinopol 2

1804, Aprilie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà, im-preund cu patriarhul Calinic al 5-lea §i cu membrii Sinodului pa-triarhiei ecumenice, actul prin care exarhia Trip°lita se deslipe§tede mitropolia Lacedemoniei si se une§te cu episcopia Amiclelor('AI.LuxX(7)v) 3.

1804, Aprilie 24. Partenie, mitropolitul Proilavului, hiroto-ne§te preot pe Fotie Rodion la satul Idjcurda, tinutul Chiliei 4.

1804, Mai 16. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà,impreunà cu membrii. Sinodului Patriarhiei ecumenice, actul princare se dà rdspuns la cinci intreb6ri §i nedumeriri canonice, supusepatriarhiei de &are Veniamin, mitropolitul Moldovei 5.

Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 366.2 V. Mystakidis, HEel Koveowcaso,ug EoToetxcli, eiNascg, (*tiri istorice despre

Curucesmè), Constantinopol 1885, p. 36.3 Actul s'a publicat de Pericle Zerlentis In 71 Ante6natg ' ApwcAcrn,

;sal Tetnatteig, (Mitropolia Amiclelor i Tripolitei), Atena 1921, p. 35.4 Arhivele Basarabiei, 6 (1934) p. 366 unde tnsa se da ca nume al Mitro-

politului Proilavului in loe de Partenie, Neo fit, evident gresit, fiindca' In anul1804 pastorea Proilavul Partenie, cum rezultä din actele semnate de elgat In Aprilie cat si In Mai acestui an.

C. Delicanis, Haretautxci OyeaTa, vol. 3 p. 505.


1805, Mai 15. Partenie Mitropolitul Proilavului, semneaz6 fin-preunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice actul prin carese adevereste cà biblioteca lui Nichifor Teotochis a fost primitàasezatd in coala nationalà din Curucesmè, Constantinopol1.

1805, Septemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazà,Impreunä cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul princare laudà faptele culturale i filantropice ale lui Zoe Caplani si seaprob6 ca scoala Infiintatà de el In Ianina sà fie numitäpatriarhiceasca' Caplani2.

1805, Octomvrie 25. Partenie al Proilavului semneazd, impreunäcu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care secomunicA Arhiepiscopului Dimitanei (Peloponez) màsurile luatede Poarta pentru ocrotirea raialelor In contra talharilor care su-pgrà cazalele Peloponezului 3.

1805, Noemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazd,impreunä cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul dealegere a lui Teofil la scaunul Alexandriei 4.

1805, Decemvrie. Partenie, mitropolitul Proilavului, semneazä,impreunà cu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul princare se reguleaz6 drepturile ctitoricesti cu privire la o bisericä dininsula Santorini'.

1806, Mai 17. Partenie al Proilavului semneazä, impreund cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care e invitatDositei al Ungrovlahiei ca impreunà cu fratii arhierei sà aleagd lascaunul Pogonianei pe protosinghelul Dionisie hirotoneasc6arhiereu 6.

Publicat in revista '0 v Kaworavrtvovnaet iLlrivock (ptAaoyoe6g alWoyog,13 (1878-1879) p. 233-234; cf. si M. Ghedeon, Meaatannmd civassera,Constantinopol 1874, p. 46, unde se publicase acelasi act, dar ftird datà precig.

2 Publicat in cartea incivca anottag 4ya Zo'ni Ifcur2dvn, (Fapte raride binefacere ale lui Zoe Caplani), Moscova 1809, p. 26.

Evanghelos Savramis, Evtlßwlai sig rv laroQ1av rfig zbynitcávng (Con-tributii la istoria Dimitanei), in 'Enevieig grcugetaç 13vavrtvciív anow5cav,9 (1932) p. 237.

C. Delicanis, Haretanweeyyea(pa, vol. 2 p. 47.V. A. Mystakidis, in revista dartov rik iarotnxiç aì i0vo2oytxijg hat-

Wag V7g 'EaciSog (Buletinul societatii istorice i etnologice a Greciei), 2(188g-1889) p. 629.

Condica Sfäntd a Mitropoliei Ungrovlahiei, ed. Ghenadie EnAteanu,Bucuresti 1886, p. 334.

LISTA IIIITROPOLITILOR PROILAVULUI 281

1806, August. Partenie al Proilavului semneazà, prin Ioani-chie al Anghirei, impreura cu membrii Sinodului patriarhiei ecu-menice, actul de alegere a ieromonahului Iosif la scaunul Meli-tenei 1.

1806, Septemvrie 24. Partenie al Proilavului este ales loctiitoral patriarhului ecumenic 2

1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreundCu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care sereguleag veniturile arhiereilor mazili eparhie)

1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul despre indatoririleautorità tilor bisericesti 4.

1806, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneazà, impreurfd cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice 1) actul referitor la re-prezentanta arhiereilor absenti din Constantinopol, 2) actul refe-ritor la sedintele Sinodului 5.

1807, Ianuarie. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cumembrii Sinodului patriarbiei ecumenice, tomosul despre botez,poc6intà i spovedanie 6

1807, Ianuarie. Partenie al Proilavului semneag, impreun6 cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul adresat clericilor

mirenilor prin care se recomandd tuturor ca s4 fie credinciosi fatàde Sultan cu prilejul fäzboiului ruso-turc 7.

1807, August. Partenie al Proilavului semneazà, impreund cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul referitor la coliv6

imp6rtAsenie 8.

'1 I tteeoMytor r97; 'Avaraijg pe anul 1886, p. 178.A. Papadopulos-Kerameus, Ìceoaavyttoo) 13113Atoeipoi, vol. 3 p. 190.loachim Foropulos, 'AvilAexta ix tc-ov actretantxdiv moSixam in 'ExxAn-

°taut-mil 'A.).461sta, 19 (1899) p. 482.4 Publicat de G. G. Papadopulos, Vt. ',card Tdv etoit5t,1ov Terlyóetov Ten, E',

Atena 1865, vol. 1 p. 67. S'a retipgrit de M. Ghedeon, Kavome,ai StarQetg,vol. 2 p. 113.

Publicat de M. Ghedeon, Kavovotal (5tarcictg, vol. 2 p. 99 i 101.6 Publicat in revista 'Exxbritaortxil 'A240cta, 2 (1881-1882) p. 765 si

retiparit de M. Ghedeon, op. cit., vol. 2 p. 121.Publicat de G. G. Papadopulos, op. cit., p. 211.Publicat in 'ExOnataotosil '.21240cta, 3 (1882-1883) p. 599, s'a retipärit

In M. Ghedeon, Kavortxai StarQstg, vol. 2 p. 126.

282 STUDII ISTORICE GRECO-ROAIINE

1807, August 15. Partenie al Proilavului semneazà, impreunl cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul prin care se reco-mandà a se präti pentru datoriile patriarhiei drept dobänd5. 60aspri la pung6 1.

1807, Septemvrie. Partenie al Proilavului semneazä, Impreunä cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice, actul in care se laudàinvätätura si se Indeamnä toti, mici i mari, sà contribue la Infiin-tarea de scoli 2.

1808, Mai 16. Partenie al Proilavului semneazd scrisoarea &AreVeniamin, mitropolitul Moldovei, prin care se räspunde la cele cincinedumeriri supuse spre deslegare Sinodului ecumenic de zisul mi-tropolit 3.

1808, August 12. Partenie al Proilavului semneaz5, Impreundcu membrii Sinodului patriarhiei ecumenice, enciclica prin care seinstiinteaa mänàstirile eh' ele trebue sä achite contributia loranualä cAtre Patriarhie, prin arhiereii chiriarhi, la inceputul luneiMartie in fiecare an 4.

1808, Noemvrie 16. Procopie din Nazianz, In poema sa, In caredescrie incendiul bisericii Invierea Domnului din Ierusalim, in-tâmplat la 30 Septemvrie 1808, spune ch. In sedinta convocatäanume a Sinodului si a notabililor Greci din Constantinopol pentrua delibera cu privire la ingsurile ce trebuesc luate pentru reclädi-rea bisericii a fost de fat5 i Partenie al Proilavului. Emisarii cariau pornit din Ierusalim la 8 Octomvrie ca sà Instiinteze nenoro-cirea intämplatä au sosit la Constantinopol la 16 Noemvrie. Prinurmare sedinta a avut loe dupà 16 Noemvrie 1808 5.

1808, Noemvrie. Partenie al Proilavului semneaz6 (prin delega-tie), Impreund cu membrii Sinodului Patriarhiei ecumenice, actulde alegere a lui Policarp la tronul Ierusalimului 6.

'Exxkriotaorm) ' A240Eta, 19 (1899) p. 195.Publicat Intai in revista Èeyfig 6 Adytog, Viena 1819, p. 112-117,

retipArit de G. G. Papadopulos, Tcì ;sure( Ten, ciol6tpor Harecdpnv Ecovorav-rtvovnaccog fgny6v,ov rem E', vol. 1 p. 145.

3 M. Ghedeon, Kavomal 6tareetg, vol. 2 P. 94.4 Vezi G. Deliianis, H 180 AM?) ÈAoívng In darlov rfig tower:* ;cal

ievo2oytxiig érateelaç rç Èllábog, seria nou4, 1 (1928 1929) p. 106, fasci-cula a 4-a (altà paginatie).

5 Poema a fost publicata de A. Papadopulos-Kerameus, 'AnUtexra [mom-2vptracijg araxvoAoylag, vol. 3 p. 334-386, vezi in special p. 340-344.

C. Delicanis, op. cit., vol. 2 p. 515.


1809, Martie. Partenie al Proilavului semneazà, inapreunh cumembrii patriarhiei ecumenice, actul prin care se recomandhclericilor i mirenilor crestini supunere autoriatilor turcesti 1.

1810, Septemvrie 2. Partenie al Proilavului ischleste, impreundcu alti mitropoliti, o scrisoare prin care este rugat mitropolitulHiosului sh permith transportarea rhmhsitelor phmantesti ale luiMacarie Notaras, fost al Corintului, In .cavoul familiei Notarasdin Tricala 2.

Partenie al Proilavului semneazh (prin delegatie), Impreunä cumembrii Sinodului patriarhiei ecumenice actul de alegere a luiIosif la scaunul Mesimvriei. Vezi Y. Mystakidis, Heel KoveovraEaggioroetxal eiNostg (Stiri istorice despre Curucesmè), Constantinopol1885, p. 56 si 65. Mystakidis nu (Id data actului i fiindch II puneintre cele din 1814 ar crede cineva eh poarth aceasth data; daracest act ischlit de Partenie nu poate fi din 1814, fiindch la aceasthdata', cum vom vedea mai jos, Partenie nu mai era Mitropolit alProilavului.

1810, Noemvrie 30. Mitropolitul Proilavului chir ... este ina-intat la scaunul Dramei spune Constantin Caragea In Efemeridelesale 3. Caragea nu ne dä.' numele mitropolitului Proilavului, care afost inaintat la scaunul Dramei, dar din actele patriarhicesti stimprecis ch in luna Decemvrie 1810, indiction 14 s' a ales, in locul luiPartenie care a fost inaintat la mitro polia Dramei, mitro polit al Proi-lavului Calinic.

M. Ghedeon, Kavovocal tarQstg, vol. 2 p. 134, &a.' un actsinod al al patriarhiei ecumenice purtand data 1810, Decemvrie,prin care se interzice de a se da zestre la incheierea chshtoriilor.Acest act este semnat si de Partenie al Proilavului; dar dach Parte-nie a fost Intr'adevhr trasferat la mitropolia Dramei la 30 Noem-vrie, cum ne asigurà Caragea, atunci cum putea el sh semneze unact sinodal In Decemvrie ca mitropolit al Proilavului?

Evanghelos Savramis, Evpßaai el; v ioroetav tç diimrocivag in'Enezneig grateelag fivCantvciív onovòeo-v, 9 (1932) p. 238, notä, unde se dädocumentul In rezumat.

2 Gheorghe Zolotas, loroQta Tijg Xtov, Atena 1928, vol. 3, partea a2-a p. 213.

3 Publicate in Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 137.

Antim1821-1828


Canic 1810, Decemvrie, Calinic se alege mitropolit al Proilavului1810-1813

CAlinic 1813, Aprilie. In locul lui Calinic ales in 1810, se alege la 18131813-1821 un nou mitropolit, numit tot Calinic, care insd nu va fi numai al

Proilavului ci si al Dristrei, aceste cloud mitropolii avAnd de aciinainte un singur carmuitor duhovnicesc. Motivele alipirei mitro-poliei Dristrei la cea a Proilavului se expun in actul patriarhicescpublicat mai jos p. 299.

1814, Ianuarie 13. 0 notitil scrisd pe un Mineu spune: sd se stiede când m'am hirotonisit eu preotul Neculai sin popa Dumitru otBraila protopop Bràilei i m'au hirotonisit la hramul lui Sfeti Ni-colai, la biserica la Varsdtura, Proilavul Calinic. La vileat 1814,Ianuarie 13 2.

1821, illartie. Tot In Mineul pomenit mai sus gdsim urmdtoareainsemnare: s'd se stie de &and m'am fäcut anagnost... de mi-tropolitul Antimos, veleat 1821 3. In acelasi Mineu este o insemnaredin care reiese cà predecesorul lui Antim, Calinic, a fdcut schimbde scaun cu acesta din urmd i astfel Calinic a trecut in scaunulDidimotihului, ocupat mai Inainte de Antim, iar acesta a trecutla Brdila In locul lui Calinic 4. i§tim precis din alte izvoare, dinactele patriarhicesti, oh schimbul s'a fäcut inteadevdr in Martie1821 5.

La Inceputul unui Mineu grecesc pe Aprilie se gdseste scris Inlimba greacä cu litere chirilice intreg titlul mitropolitului Proi-lavului, pe care 11 redau In traducere: prea sfintitului si de Dum-nezeu alesului mitropolit al Dristrei i Proilavului prea cinstit

exarh al pdrtilor de lângd Dundre, domnul nostru i stdpdn,intru multi ani, 1822 Iunie 2 6. Antim se intituleazd mitropolital Dristrei si al Proilavului i dupd cum am vdzut mai sus aceastä

1 Cf. actul sinodal de alegere mai jos la p. 298.Melchisedee, Cronica Hufilor, Bucuresti 1869, p. 161-162, apendice.Melchisedee, loc. cit., p. 163; cf. si revista Analele Breiilei, 2 (1930)

nr. 2 p. 6.4 Melchisedee, tot acolo, p. 163.5 Cf. actul patriarhicesc publicat mai jos, p. 300 0 Lista de episcopi ai

Traciei, in revista Oegx,txci, 6 (1935) p. 72.Melchisedec, tot acolo, p. 163-164.


unire se Meuse inc. din 1813 in timpul pästoriei lui Calinic. Mi-tropolitul Heracliei Ignatie, scriind catre acest Antim mai multescrisori in anii 1826, 1827 si 1828, 11 numeste: « Hpoaccßoapp5aTpocq »(al Proilavului si al Dristrei) 1

1836, Noemvrie. Dupa Antim, care a pdstorit Dristra si Proi- Grigorie

lavul panä. la 1828, datä la care a fost desfiintatà mitropolia Proi- 1836-1840lavului, se alege dupä cum rezultà din actele patriarhicesti, in loen!lui Antim Grigorie, tot ca mitropolit al Dristrei si al Proilavului:din cauza ca Antim, care a pästorit mitropolia Dristrei i Proi-lavului, ne spun actele patriarhicesti, a fugit abandonand scaunuls'äu, in locul lui a fost ales Grigorie, care °Rya timp a cArmuitaceastä eparhie ca loctiitor.

1840, Ianuarie. Dupd moartea lui Grigorie se alege Ieronim Ieronim

numai ca mitropolit al Dristrei nu si al Proilavului. MitropoliaDristrei, ne spun actele patriarhicesti, rämänänd neocrotità dincauza ca mitropolitul Grigorie care o pdstorea si-a dat obs,tesculsfarsit, s'a ales in loen! lui Ieronim 2.]

Vezi eeqxtxd, 6 (1935) p. 208, 209, 218, 238.2 Condica patriarhiceasca nr. 14 p. 348.

Acte patriarhicWi referitoarela Mitropolita Proilavului 1

1

Alegerea lui Meletie la Mitropolia Proilavului. 1639, Mai,indictionul 7.

'Enetail -61g Ccytorrc'er% pon6Xecoq HpoAou xatnpó xp6vwv CyrtilLoveírrow ip-v.6)0ekrig xat 8íza mcrtou xat X0000-XLX05 cIpZLepéCOq VOCTC01.,LELvetcrilq, ixpíO1 yvoStrn xonF6 cruvoat,x1yevia0aL vaint 77) inapxía yvirgov xat xa0oXtx6 CcaLepia. Toírrou.zripLy isZç ol xa0eupe0ivreq apxtepek o-uviaehutev iv Tel) navairrro,.>vag? veyaXotaKrupog recopyíou To5 -rporraLocp6pou, -r4) vicp TCGC--rpLapzeív, rcpoTpont TO5 7C0CvacyLarreccou xat crocpw-rec-rou ta, (.7)))

Oiwrou xat 8eaTC6TOU oixoutavmo5 na-rpcecpxou, xupíou xupEouKupt»ou -roi3 ix Beppoíaq xat ircovhsallev tkpouq xavow.xecq aLex.trirp6TcaLv eig ixXoyip 1poo-W7COU T0i3 dcpy2..spa-reúcov-coq

cd.yr7), iv alq 7rpre.Swov t.tiv 104.e0a Tòv 6aLW-c5C-rov Viepop.ováxocçMeletie xip Mai-nov, 8eItyrepov Tòv tepop.6vazov Pply6ptov, ;tal -rpt-rov -apr

iepopAvazov ()eopecmv."00v r2gvaet. t.v xat earcpecXeLav XCCTEa-rpc'oel xat Tec akavTeT)ae T) iepcIS xciatxt. -r7)g roí XpLa-co5 Meyeek% 'ExxX.rlatoc.

1639 'Ev irr.so.)-L-lpEcp <1639>, Matcp, EvaLx-rt,c7)voq

1 Aci publicilm mai multe acte copiate din Condicile patriarhiei ecume-nice de N. Iconomidis i colationate cu multà amabilitate de I. P. S. Mi-tropolit al Hristupolei Meletie si de P. C. Arhimandrit Adamantie Casapidis.Unchiul nostru avea mai multe nedumeriri mai ales In ceea ce privesteiseäliturile mitropolitilor din aceste acte, dar socotind ca ele, cu toate lacu-nele lor, vor fi de folos cercetätorilor, cari se vor ocupa cu istoria mitro-poliei Proilavului, le publicäm.

ACTE PATRIARHICE$T1 REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULTJI 287

t CO 'Ecpécrou "Avetl.toq.

t oKutx.out CO Nocaíaq IIoppúptoq.t CO Topv66ou "Avet[koS (?)

2

Partenie, Patriarhul Constantinopolului, face stavropighie hl-serica Maicii Domnului din Ismail eparhia Proilavului, care a fostrenovat6 din temelie de Gheorghe, marele paharnic al Moldovei,fratele lui Vasile Lupu. 1643, Noemvrie, indictionul 12.

Icrov TOU xaeoXty.o5 npoyroTúrcou atyyNadiaou4 ypc'cup.a-roq.IIapebnog iXicp Cleo5 apxtercíaxonog KCOVCSTOCV-nvoun6Xecoq, N6cry;

PoSp..r¡q xat obtouu.svock fla-rpacprqq."Anoto% T01% XCCTac adov crxoTròv Osapécn0.4 npoeuu.ouu,évotg ave-

yeEpeLv xat tivotxoaou.stv asEouq xat ispoòç vaok i7CI 7CCCTpLOCpX.LXi;)

crTocuponly1.6,) Mav intercpxst. aacpaXig xat incivartsq, oóu.6vov Meougxat V.,XoLg xoc d'OaoLq t.PLÀo^k rj T0i5 ()coi") xecpt.v. 0-elleXtor3aeca, &AA&

auvepyía xat adra xat ficyhOsacv TLVCC incò éxxX7lo-Lacr-rtx7K dcpxijç

x-ricsadat, kvauvau.oricrav xatnepyrag.:oucrav airroúç XsuOspf.a.

XaS)) xat &8ouXwata gcfcrravTo;. Kat To15-cov yap .76v -rp67cov Crcrcag

el'iay3N otxoq gomovop.710ek xe7cot4 xat g6aot4 noXXotq napa tvsti-npknetav otxou xupEou ecyarrialv-mv auvnwet-rat tOCZÇ spo'coúsav.;

TO5 xat.poi5 inex-reccreca, xat xelp aat.xog ata Tcavrk ea6you xat amatoucip.e-rerzwg 0-6Xoucra xotreneu.ßaívav xat gouaugscv ti) Cl[LLOLV xcoXús-rat

ayir To5 u.sf4ovoq eog Xasx.rat.'Ene: TOEVOV XCCL iv 1-'n" inapzfo,t, IIpoadcßoy gvaov To5 'Iap.oapjou

XE^Z.TOLL I.LET6XLOV T015 ayíou xat ci3oa6xou -reccpou TOL Kupou xat Deo5xcci, Zonpo Xptcproti ç6vou.a T.t,u.61.Levov tinrepayEag

'O NOCO7CdCZT011 KCJVGTc!tVTLOq.

t CO 'Iwavvívo.w Oeocpetw]q.t CO Atvou llap06vLo.t 'O Nkcov fla-rp6v 'Icoacrácp (?)

Condica ni'. 1, p. 349 1.

Actul de alegere al lui Meletie este publicat de A. Papadopulos-Kerameus,In Hurmuzaki Documente, vol. 13 p. 386, dupd manuscrisul 11 al biblioteciiSilogului literar grecesc din Constantinopol, cu o midi deosebire. Acolo isca-leste i 6 Ilcacctrov lIcerp6ív Ilccp4ismog.


xat ivagou Searcoív-s); IDEOT6X0ll met dtetrcapOivou Mapíoct; TCT7CFIN

Tía-rrp, ircarceaoísiv úrcó 77]; 7CoXuxcapícg xat xtvauve5ov TeXeíwgeccpavtc0-7pat, örcep vilIv 6TCEpLcpav6a-roc7oq el'iyev.hq eepxono x6ptoq Fe4)p-

Ttoq 1..tiyaq 117Tc9ecpvtxoq T71c, al'iOevTiceç MoX8o6Xaxíaq xat Otirro'CaEXTO;

¶05 el'ise6SCTTC;CT011 XOCI ixXatucpoTkrou xat xptaTtavtxco-c&Tou at'Aiv-cou

nerccrig MoXao6Xocyja4 Kupíou Kupíou 'Icoávvou BaatXeíou (3oeß6v-ra,To5 xa-c& 1Tveikta uto5 7ceptTcoOlyrou -ri¡g 4.1.6v p.eTpt6Trycoq gpont Dzícpxat ..;)?(;) TpcoOetg Mou?4101 obteíatg aandevatg xat devaXktaatx 31-0pcov civaxatvíaat °cirri) xat xa?aoircíaat xat xaToc-cdt' at iv T rca-cptap-xtx:ij 7cepte.o7t xat 1.t.eyaXet6-rirt xat aTaupo7rlytax6v óvogeaat xataLróvol_tov xat a6TOMO7COTOV ebToxaTacrTripat li,v11.1.oaúvy a6rco5

8tylvexet xat TCov yevm6pcov xat Telív a6rcoi5 xaTayop.i.vm xat i8e-h01xal Tcap& u...eTpt6-rtFoc: Tuxe"Ev -cob' ipeToir) aircoi5 xat aTaup6v

tep6v Xv.6etv xa-rde T6 a6v10eq ixxXvia; xat -regat v Totq 0.ev.e-Motg Tor) ispoi5 (3-hp.a-r(4 a6roi5, To6Tou xciptv -2) ve-cptóriq .11116v Ti.,v

at-rimy cdnoi5 To5 Ipxov-coq cb-coagap.ivl gt-c' etíXoyov oi50-av xat (Pap()eq.) yp&pet ro 5 TcapóvToq xat &rop vE-roc vnveúl.LaTt &yícp

yvdy.-ri xotvij GOVOaLXY) Ti.JV rcapaTux6vTcav lepon&-ccov depxtepicov xat67cepTílik)v Til)V iv &-rícp 11-ve4ta-rt dcya7rryce6v o6tç dcaeXcp6v xat au?,XetToupy6v tva 1.teTric T6 rclyvi5vat TòV TC6CTpLOCpX.LAV a-caupòv iv -c6,)"

tep6"..) (3-h¡LaTt TO5 vao5 a6rcoi5 T-71ç Havayíaq auv-i)063v iepeLiv

xat devaxatvtaOrilvat airróv xat xaUon-ctaijvat xat arcpercta0Tivat,et-r) xat xa).oZTo doT6 Tot,' vtv xoct d T6 &E.* ,T6 veT6xtov aim') Tor)"

Àyíou Tecyou, 6 as6decrlitoq va64 IllavayEaq [Lou Tca-rptapxtx6q<STOW polrymocxk, akóvotLoq, aircoaicrrroToq, dexaTalróc-riToq, doCOCTOCV)71)T0q

xat 6Àwq livE7T1pioccrroq -rcap& rcavT6; 7cpoc767cou iepcoplvou XOC1 XOCCX05

xat Tot; xa-r& T67Tov torrporcoXETou IlpotX&6ou To5 'r vtiv MeXe-cEou

xat;iv 1.12.717m-0 c, Ten n 1.1.6vov xa-c' T.T) xa0' .11[1E4 Tot; XptaTor,

gey&X.y] ixxX7rría 67coTayijq xócptv xa6tdeptov 6x&aaq aixa xat oúaivgTE p ov tLixpt xat 66oXot; pm] t.t.oveuo [Ay ou év rjS TOi.5 1)1..te-cipou

irocrpocpxr.xoti xavovoeoii 6v6p.a-coç xat 1.teTircevra rcarptapx&Sv,6íxptq oi) 6 ifpuoq irct si¡g yi5q depope:c, [1.4) ToXpLvToq TOOVTE50eV TO5xaTec Tórcov to)TporcoXí-cou pollec6ou xat iEripxou 7TOLT p Locpxmoír,

xat iTipou Ttv6q ivav-ctwOijvat nept To6Tou xaTec Tt e2aeX0dv kv al'iTi;)

Tii;) a-cauporcutaxi;) vacT) xat xa-carca-ci)aat xat ivoxXijaat Tor.q iv al'.)-ccli7caTpEiat Tot") drytou Tápou xcci .1-t--7)crat Xot6e7.v gE aircelv noX66Xíyov xat 7CocLaeticrocr, aino6ç xat ,0tXrilaat xa0' Ot0V81) TLVCC Tpórcov

xotTa-c&Eat iv 'it' Eaío,c gouata met .r][.tteLaoct iv pexpeL dcpyíaq &auyvcfxrcou

ACTE PATRIARHICESTI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 289

Tç cipzcipcocr6vIlg ot6Toi3 x.cd, tepoxrúvlç xoct rcoccasEccç TCpocrixolkr%xoct c'rccpoptcr(loi5 cicX6Tou xoct ccEwvEou Toi3 rcapóc ,9-eoll TO 5 nocvToxpec-TO p0q.

"OTe xpeEcc yivocTo ixxX-io-LccaTLxijq TLvog 67toupyíccq ij )(ad ispe"cg

t_LucrTccycirrEocg xcct zeLpoTovíacq XCCI. 7C pocnalasb) 6 xctra Tónov c'cpxcepiúq

6cpeEXic bcTeXio-cct, ITÓLVTGC ecpxcepocTLxa aízo: Ti¡g iipot; cruv0p6vouiyxoceLapúozcoq. Tcç Tc7)v TCO'CVTCOV 6tPi noTe pouX-10sEl 8Loaiksocc

T6V CrTCL ponlyLocxòv ctircóv voc6v Tijq Ilocvocytocq, T6 1.,LeTózcov 81Xocai)

To5 Zcooaózou Tcfccpou, xcet ávocTpitinct, xoct crxecvaccX6v TL s,eyeZ.pcct, xoct

c6yzuoiv TINGC xoct .1[..LEocv xcct Pakv, 67ToZoç Olv p.,Lxp64 plyccg,viog yipcov, /pxow '71 xoct dbaoq, ispoy.ivog xcct Xcctx6g, 6 1AV c'epyòç

fr:a-cco -L-7]; ispcocr6v1q cc6Toi5 xott 67c63Lxo TE,Xe4 xoceocLpicsec, 6 8i eccpco-

pLaylvo nap& Oeo5 vocvToxpecTopog xca xoc-rt¡poy.ivog xcd, ciccruyxcápro;xoci, Àotoq t/e-ra D'ácvccTov iv Tiji vi3v ccic7.m xoct iv T6:3 12.6?AovTL xoct -cup,

irocvccaoq xcct 67c6acxo 7c&croccc, Tcaq auvoktoci% xoct 7cceTpcxcag c'cpcaq

xoc T ocicovícp ávoceip.ocTL.

OESTo.4 ecnicplvdcp.e,Oac. siq aLlvexij eccrcpiXecccv xoct gvaz.LF,Lv

TC&VTCJV iyive-co xat T6 7cocp6v T3jç -hp.,6")v [LeTpL6T1Toq VtatApávaLgauvo8Lx6v crLyyLXXLc7)aiq ypc'cRuc xoct ircia601 T6.:) eipv.,Livcp ai6ccallicpXOCi GTOCu ponnlytaxiT) oc6Tc7.) VCCC1Sr5ç 110CVCCyfaq 1.Lou xcct seccús.o5

TO V ?,,,T) sLOCTEXO5cnv 6aLOYCciTOK 7COCT pEiaL 'rob' Àytou xcct

Zcoo86zou Teccpou 705 KupEou inic7)v XpLcrso5 xoct clreirri)pog

'Ev g-ret crunlpf.cp zt,),LocrTc7) iccxocrLoo-rc7.) Tecraccpcotocrrc7) TpETcp, [apt 1643

Nos¡/6pEcp, EvaLxv,c7.)vo; acaixecT%.

t Hccpeivcor.;, EX6cp 0E05 ecpxLercí-

axo7coq KMUTCOTLVO urcaecoq

Niocq Pc4c% xoct oixoutLevtack7cocTpLecpmq.

t CO clipccxXiEcq 'IcoocvvExcoq.t CO XxXx06vog Ilocx4Log.t CO 'AapLocvouTc6Xecug IlocpOivcog. 061_,Lcog.

t CO Topv66ou MccxcipLoq. t e0 7cpd.ylv lIccpov4Eccg BevLocylv.

CO Movet,L6ocalaq Ne6cpuToq. t CO Apui:vou7c6T,e64 PccßpLIIX.t CO llocXocciLv IlocTpi5v Oeopecv-ig.

Condica nr. 1. p. 405-406

19

t Co AxLovocç Pcc6pLI1X.t '0 OLArarrrouneaso4 11cc6pLip,.t CO BippoEccç 'IcoccvvExtoq.

t '0 AlkLvou 'IyváTLog.t '0 XEou Ilccp0-ivcoq.t 0 (DocvccpEou xcct NeoxcapEou E6-

Meletie

< 1655>


3

Caterisirea lui Meletie al Proilavului. <1655>, Octomvrie, in-dictionul 9.

'IwayvExt.og ()col:). apxLerci.axorcog Kovcrravrt.vourróXewg, NiagPe)p..7]g xat otxoul/Evt.xóg rcarpthpmg.

"Exacrrog Core, -reLY taicov xarop6641.4.raw xoc g7Capouraá6er.xed. ártplag TCX/poilra.t, ov yap oryro.)g to-zup6v rcpóg Cerc68er. t.v cl)g

6 retív tatov iX&CSTOU rcpc.(Eco)v gXeyzog. AoLrcòv xat 6 xpwarizag IIpoY.-Xet6ou MeXi-rt.og, 1-71g Istaq atavoi,ag xtvo6p.evog a.) 12.6vov

xtep6cog, &XX' arcX6g xpLarLava") píoy gAox6Tr. 13t.or5v, avotxstovgpyov paíverat. rcerrpaxd)g. 'A7csÀO(1)y yap clg v Te6V 3OCCAXLX6SV xpt.-

-c-0(6)v xat kroypacpt ivavría cppovirrag, gyypapoy auvi0E-roraacrróv 6EXXou rrpooxfyrcou róv oixetov accvet.a-Hp rronlady.Evog, (I)g

8550ev 7TXVWCFCCq Tò Zpioq -rò 6cpea6p..eyoy, xat cpcopaeci.g rE xatiXerzOef.g, oi)1 p.6yov raacrroypeapog, (Da& xat 4)g ivay-ciog rijg 1.3Eag

mirror)" 67coypacp91g, o6x 6M.yr1v atcrx6w)v, navrt r reiSy ápv.spiwv-rcpooirpLtin rdcyp.00TC. "00ev verp1.6-rrIg v tie-rec rcEpt mirriptepFig ri-ov clpxtepiov auvóaou -ròíy iv ayí.q> -rcvs6p.arL clyamir6ív 411./ZYci.aeXcp6Sy xat cruUevroupy&v, xara róv sixocrov rpE-roy xavóva rijg

Kap0ayini cruvóaou, Xiyovs-a xcera XiEtv ircEcrxorrog .1-7) irrco-

ypmcpY) ivavrt.oLp.evog ri¡g bortn-ria0o) ixciewe 4..ocpoptouxcci. invs partpiou aLróv róv .31.00alpeivra Hpolar'cßou MEXi-rtov, xcci.

zatocç zeD,EcrLy 6p.oXopfrravra rcercpazivat rò -rotor/Toy arenritLa, xmErcepaLa aup.6ouXijg Oacov xx rç ckpzt.epoys6v7lg iy6p.v1cre xat -ròv »p6voy-r7lg ircapxf.mg -cairqg cirrypaorpkocre, 1-re ricrrò rajVtiV XCA eig L' g

mi)-ròv tLiv McXért.ov 1.1.ovaxòv árcoxaXenicrOar. xat kv T&EEG SacycLy laL.T6sv,

g-repov ak x.,poToyym,., Tj brapx4 cbrpoxpt.p.arf.o.rog.

'00ey elg gvaeLELy iypeccyri kEevezOcZaa ittre a6ro3 é'vvop.og xmOmf.-pcolg tolvt 'Ox-roißpf.ou, tvaLx-raLvog 0'.

Dositei al Ierusalimului, NopAxil cruvaycoy-h, cartea a 4-a p. 117-

4

Alegerea lui Gherasim la mitropolia Proilavului In loculMeletie caterisit. 1655, Octomvrie, indictionul 9.

ACTE PATRIARHICE$T1 REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 291

'EnE1,8i1rç CcytteTcfc-r/q 1.s./Tporc6Xemç poacißou xat 'IavoripEouanpocrraTeúTou vetveco-7)q, 6ETE 'CO5 Lo oeyrej.) ótpxLepaTeúovTog MeXETEou

xa0aLpkcset. TeXe xaliono6X7106vTog, 67TtcrOcv cpaíveTaL iy Ty) xafiat.-

piact. airroi5 're( xXlillaT ocirro5, oE 7C0CpsupeOfrrEg apztepiknpoTporc:-4 To5 7CCEv Luncfc-r ou aL06v-roo xat aecnT6T011 TO5 obtou-

1/EvExoi5 naTptecpxou xupEou xupíoo 'Imavvt,xíou, etcrhX0op.ev Tc7)

nIXVGinTy vaq) Tor, p.eyaXo licipTopoq nwpyi,ou Tot)" TponaLoy6pou:tat 4,4rpouq xavovtack n0C7)CrátLEVOL ilq ixXoyip npoackcou TO ecpx

paTsi5ovToq iv aikft), 7spc7)Tov ply iO4.e0a Tòv ciarATaTov ispottoveczoLq

xat nveup.aTtxoT,g xúp l'epckar.p.ov, s.15-repov ì Tòv ispott6vaxov xòp GherasimTt1.2.60eov xat TpETov Tòv Espop.6vazov xúp KúptAXov.

"00ev stq gva4tv iypácfnl xat Tex óv6i/aTa ocirciiS v xat xaTecrTp6-07)aav TiPe Ti;) lEpc7.) xedatatt. Ti¡g To5 XpLaTo5 Meyó0alq 'Exx?oloiaq.

"ETer. 'OxTo.)6pEou, EvatxTtiiívoq 0'. 1655

Dositei al Ierusalimului, NovExi) auvotywyh, cartea a 4-a, p. 118.

5

Demisia lui Ioanichie al Proilavului dela scaunul mitropolitan.1743, Septemvrie 24.

`H TOCTcet,v6-r% itLi7 Epò 7co?ao5 gzoucroc axo7róv ilauxeccat xatTòv CacpáytLovaxcdIpuzov pEov 1Tpò 7-coXXo5 xoci. 7cpò rcavT6g ópeyo-I./1.'1 &de Tò yílpaq Roo xat amp.aTtxilv auvap.Eav, aLa rcicq

xcapLxecç rceptaTeareLq Toi2e napaTetvacra Tew crxo7C6,-caog xatpo5na.pacrx6vrog, Tò Tdaat, axono4tevov gytvev eig 7rkpaq xat .gxßacr.v

xca otxeía f3ouX7) xat yveom, p.7p3evòq Pr.cfCOVTO, o68' 6'0,k%

xpetag xaTercayoixqq, TcapaLToiktaL 1581 Tijç inapxíaç 1.too Ta&rqq,npòq Ti)v cicroyckrip Toi3 XptaTo5 I.Ley&Xlv 6xxXvIrEav -6.);

ap)(Lip(AXSiinq [J.01), int úrcocrx6,ael. 'rob' p...067co-re tte-ravoijcrou -r7lq

7c cc p oúcrqg -1/V611.1q ROU lizTacrrijvat., etg voi3v avaXaßei:v inap-zEag cpavTasEav xoci. ttvigrly g6.4 61v V.OL TÒ Oeóç xapEcrotTo.

'Ent TO5TO y6yove xat rcapoilso'c v.ou burc6ypapoq xat bcrcppoE-Ticrroq a.60af.peTo; napaíTypt.g.

ZenTettßpty 1743

Ò 7cpdYilv llpoaáßoo 'heavvExtoqCondica nr. 4 p. 72.

19.


6

Alegerea lui Calink la mitropolia Proilavului n locul lui Ioa-nichie demisionat. 1743, Septemvrie, indictionul 7.

'1'55q aytordc71g tLYIT porceaecot; Ilpoacfcgou xoct Top.ap66ou d7rpos7a-TE15700 V.ELVdfCCrqq, &TE TO 5 iv OCint cicpxtepaxi6ov7og x6p 'liaavvLxtou

18E40061" xat dc6tota7ov 77apaí7yrtv 'r6'rç notalcravou 8tec 7E 76 yïjpo4airroi5 xat 8L1 76 Aicear. 76v -ho-6xt.ov xat árcpecyllova filtov xat pouXot.-plvou Toi3 Xoucoi5 &qyypozácsar. xat atavikraL 76 67c6Xotarov 77Kcjç1r05 iv 'hauxto,c xat rircparloa6v-n, xot08.og (1v71.xpò cpaíve7a1,,

ot iVT0630CC iv Kcova-ramvourc6Xet. iv8rH.Lotiv7ig o-uvx8eXcpot ápxtepitgTcpos.po.rqj xat «ad« 'ro i3 TCCEVOLyEttnáTOU XCCi, cre6aal/L0yrkrou 111.4,6ív oc6-

0iv7ou xat airórou, 7o5 oixouttemor, noc7pacpxou, xuptou xuptouNeocp&rou auvitcriA6v7sq iv TF+1 TCGCvabrrcp Tcarptapxcx4) vacT) 705 Ccytou

iv86Eou iliyaXotacp7upog recopytou 'ro ti 7ponaLocp6pou xat Lirirpoug

xccvovtxk TCpo 60,61./2%0ot eiq eiSpeo-Lv &Etou xat app.o8too npoo.677ou,ro ti c'cva,KotAvou 7C0LIJAwnx-hv pcfc83ov 751 1.orpo7c6Xecog 7a677)q,rcpc737ov ieip..e0a 76v 6o-tdyrotrov gyocv nporrocr6yxaov 79); ciytaq

Calinic 705 XpLcrroi3 Meycikr]q 'ExxX10-tag iv tepoliovecxot4, x6p KoOatvtxov,pov 8i -còv tepop.6vaxov Maxciptov xat yov 76v tepolAvazov KoOat-vmov, c1v xat 71 civeN.La7a xarecr7p601 iv 74S8e tepc73 771g 1.yiaq TO 5

XpLa7o5 Meyealg 'ExxXlcríaq xd.)81.xL.

1743 ,acl)(i.y', iv plvt ZE7Trev.6pf.ou, Evs,XTLitIVOq

t O Kgtxou 'Avavíaq 'ixo3v xat CO Tpocrceoi3v7oq 'Avavtac,.74)v yv6valv TO 5 X00,3a1136VOq tx6p Kai\XLvtxou. t CO Zocptag "AvOLI.Lo.

t Co Oicracaovtxylg gxov t CO Mapmetocq "AvOl+Loq (?) gxwvxat 731v yV(.41.7p 'ro ti áytou xat 7hv yvd*olv 'ro ti 'Ayx6pag.xaíccg x6p KaXXtvtxou. t CO Aépxow ZN.LovilX i'xow xat

t CO Bippota ' Iwaxitp. i'xo)v xat 7o5 MicrmAptaçÒpyv6trqv 705 nxotnag Pplyoptou.

xòp Osoxkirrou. t CO Zo.) oxya0ourc6Xecoq Oeocpcfcvlq.

t CO Kp.h7r)g regattzoq.

Condica nr. 4 p. 73.

ACTE PATRIARHICESTI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVOLUI 293

7

Demisia lui Calinic dela scaunul mitropolitan al Proilavului.1748.

ell -ccaceLvIrow ptircouacc. TÒ Ccatívoccov xoct clxußkpvIrcov TT];anccpxícq ¡lot), obc 13ouX-.7) xcc. yveop.-n, nocpowro5p.oct. ccú-r7ig rcpòq

ecytccv occd ieptiv aLvo.3ov, xoct sijq Ccpxcepcoaúvq4 p.ou &rd.ixXiEcti "Cciv cZEEcog ockijq rcpocrrla6p.svov xclp.è -re p.etvoct aeúeepov,clvevóxXvcov xoti cixotTaCirnyrov To5 xpiouq sijq ccirci¡g ircccpxícq xcd.-rijg Taív aocveccrraiv ric7ccwriicreo4.

"00evdç gvasíEív lybe-co xoct i8601 rcocpoi5crec [Lou oixel.o0akxcd c'xßteccr-mq bacppccyccrp.b.ol p.ou 7cocpcdripcq.

,cc4.1"Ox-rcoßptou 1748

CO 7-cp&rp.) Ilpo'iXecßou KoaXívtxo; Pe6occotCondica nr. 4 p. 124.

8

Alegerea lui Filotei la mitropolia Proilavului in locul lui Calinicdemisionat. 1748.

T-7K tieri)ow trryrporcaecoç IlpoOvlßou closporrroc-ce&cou acocp.v.veccr%

dc-ce Tor) ccircf) Ccpxtzpatreúov-roq xòp KcOat.víxou 7cccpcdrircv oixeco-

006) xat -Ccßícurrov TGOVIFCCIAvOU xccek clv-c-cxpò cpcdve-cocc, -11p..e7."; ot iy--coci30oc Ko3vcr-cav-ccvourc6Xec ivalti.o5vre; cruvccaeXc,00t clpsztepetq rcpo-

-rpont xcd. Scaei.o -c05 rcavocycorrecTou xoct cre6occrp.c0oTcfc-c0u itSv ocú-

Okvrou xcd aeaTC6T011 xoct oixo4tevcxo5 Tccx-cpcdcpxou xupíou xupíouKupDaou auveccreX06v-ceq Tíj.) TCGCVCT67CTy IttrrptocpxLx(7)cjS To5 Ccyíou

ImeraolicipTupoç recopylou xcd t.lnYpoug xocvovcxecg npo6c0a6p.evoc eigeiSpecnv )(at bcÀoyip app.oalou npocrc'orcou T05 CcvcoKoplvou 14)v dcace-pouctacip 7spoo-ccccríocv Sijq ircccpzEoc; Tcc6-r7lq, rcpErcov ply ieép.e0oc -còvciacdyrwrov ispop.ovecxot4 xp :1:4160eov, 8e&repov ..còv ciacdrrocrov Filotei

tepop.6vccxov xiy KccXXívt.y.ov xoct TpETov Tòv 6cytkroc-cov tepop.6vcczov

otúp 'Ayecrccov ir)v xcd. Tex óv6p.oc-coc xoc-cecrrpoSOrpocv 'COE -ccT)

x4)&7..L -c-7]; Cc),Ecq Tot.; Xpca-ro5 Nleyea-flq 'ExxXlcrío:g.

ESTC-cep.6pEou 1748


t '0 KataapsEaq flapOivr.oq ixo)vxat yvditilv To5 &.yEou NLx0-

1.01t3eíacq x6p FaßpuhX.t CO Aipxaw Eap.ouV. gxcov XCCI,

yvWv.aq ócyEou Ì-Ipa-xXeíaq xòp repacrítmu, Kuíxouxúp 'Ayala°, XcOutla6voq xòp'Icoavvt,xtou, To pv66ou xòp 'Av-04Lou, KpiyriK xòp repacrEp.ouxat AapEacrnq xúp 'Iax66ou.

t CO 4:13.0Erc7m)v xat Apey.aq KaX-

Myczoq gx.cov xat Taq yvktocq Toi3

Te ócytou 'IxovEou 'Iwaxetv.XOCi TO5 Meo-YHApEaq xòp Fp/-

yopEou.

CO Muralmq "AvOLI.Loq.'0 6,sui.,...T.f.xouCO Me0151.tylq 'ApaivIoq.CO Moo ALoyúcmoq ixtoy xatTjcq yvd.w.aq Toi3 Te &yíouxaíaq xtlip KoOatvExou ;tat Tot)"tiyEou eozperecXcav xòp Acopo-

Oiou.


9

Alegerea lui Daniil de Side la mitropolia Proilavului in locul luiFilotei caterisit. 1751.

'ETCELaii jorkiTcfCTI trirp67mXtq Hpoi:Xotßou mat 1'otLap66oulimey cbTpocT&TeuToq XOCt dC7TOitLOCVT0q ZOC.1 atza yvlatou cipzLepiwq Te

xat TcoLvivoq, 5.Te To5 iv od.yrif) npoapxcepaTeixsavroq ilhXoOkou xaOat-picret, navTeXei: Tijq c'cpxLepax76v-gq at'yroi5 cruvoacxek xaOu7co6X106vToq,

ix7TTc'acret TE XOCt eccpacpicset. Tijq iEp0CpXEOCC Taú11q, (14 ecvaEtou Te xat

empocrcp6pou TC&VT-fi ecvacpayivToq thaceEayuyripi xat st.oExlatv oc6,-.7)q,aoMou Te xat ec7caTee6voq xat 7rapa6ckTou TiLy iyypeccpoaq

noti¡craL xat cpuXáavoroq iyrc6crxecty 0CliT05, 61.7 évexce xai airckiocuTòv inteauvoy xat intamoy TeXd4. xaOatpicset xaTicrricrev, 11(.1.eZq

oi napeupeOivreq ivTana v KCJVCTTOLVTLVOO7C6XEL auvaaar,00t dcpxLepdq,

TcpoTpurrhxod ad4 Tot)" navocymyrecrou xat GE6OCCTACaTáTOU 11(..taiv aL-06VTOU XOC1 s..-7[6700 TOi3 obtoup.eymor, TraTptcipxou, xupEou xupEouKuptaou, auvem-eX06yTeq V Ti-p VOCCT) TOL ayEou iyMEou TcpocpilTou

Ilpo3p6p.ou XOC1 BOUCTLaT05 'ICO&VVOU XOCTet Tòv M7TaXaTeiv, xal cfrhcpout;

xavovExck npoßaX6tLevor, eiq eiSpecny xat ixXoyily (IEEou xai ercpp.oaEounpoad)rcou TO5 tiVKOtAAVOU TV ápv.epaTLx-ip 7Cpoc7Taoiav xat atoE-x-rlani TriK triyrporcaewq Talf)T1q, Tcpc1Tov !Ail? iOitLeea 'city TCOMEpWTCCTOV

Alegerea lui Ioachim la mitropolia Proilavului in locul luiDaniil decedat. 1774, Septemvrie, indictionul 8.

T-7); ecyconciT% mrpo7c6Xeo.x-, Ilpol:Xec6ou xat Top.ap66ou durpo-CYTOCTE6T011 atoc¡Let.vácry] eíre ro5 clpxt.epare6ovro; xóp Aavviptró Qv 6),cl...ter-Filmy-mg, 4)1./.64 of, kvalp.o5vreg auva8eXpoi cipxLepeZq7rporpont xat Ccasía TO5 7COCVOCyLOYCÓCT011 XOCG cre6aop.co.)TáT011

aó0évrou xat aecr7r6rou ro5 oixoup.evLxo5 TrarpLecpxou, xupíou xupíouEap.ouV% o-uvuaeX06vreq kv TEp Tcavcrknrcp Tcarpt,apxr.x(7) vac7,3 ro5 Crtyíou

Eva6Eou veyaXop.cfcprupo recopytou ro5 rporcat,opópou, xat grirpougxavovt,xecq 7rpo6aX6p.evol. elg E5peaLv xai éxXoyip gíou xat ócptioatounposd.rtou, ro5 dcvaaeF,ap.kvou 7C0I+LCCVTLX4p pec63ov xat ecpxLeparodp

npoaracrEav knapxíaç roc61-71q, TcpiSrov ply kOkp.e0a Teo) navocry.;)-rarov likrav 7rporroo-LyysXov r.35q ro5 Xpta-coi3 Meyákri; 'ExxXlcría;x6p 'Icoaxeív, asórepov ì òv tepov.6vazov Ty.60eov xca rpErov róvispop.6vazov 'Io)o-hcp &iv xat rec 6v611.ara xar6arporrac kv rc7.)ae 1-4)

i.EpG) XCAXL ecyEaq TO5 Xptcrroi3 Meyeck% 'ExxXlcrí,aq eiq 116vci.kov

Xoc 8L-ipexij dccrcpcaecav.

,«,posi ifijVCC Zercrip.6ptov &7Cwrrecog .

I oachien

1774

ACTE PATRIARHICE$TI REFERITOARE LA MITROPOLIA PROILAVULUI 295

[ETC ponoXi.-rip Zíkg xòp AavvflX, aeórepov rely tepoty5voczov Me?,6rLov Daniil

xact rpírov róv tepolAvaxov Ocogiv."00ev siq gVaSIZLV XCd sqvc.--4 rv dcacpriXeLav, XOCTECITp601 XOCi.

6V6tICCCOc aórclv iv ri-pas r6,) iepi"p x6atxt, rrilg TO5 Xptcrro5 Meyo'cX7N'Exxkag.

< recte /wince >. 1751

t CO KaLcrapeíaç Ilapekvto; gxwv xat yvdy...rp TO5 KgExouKóp 'Avavíou. t COCHpxX.ç PEpecaLp.oq. t '0 Topv66ou 0e6cpao-gzo3v xat yvdy.ip ro5 N/xotriaef,a; xlóp l'a6pt.1)X.

'Condica nr. 4 p. 148.

10


t co 'Ecioicsou Mak'scoq gxov xoci.Tecq yvd4Locg To5 órytou Hpcc-

xXe(o:g xòp Me0oSEou XCaIlpoticrig xip MeXerf.ou.

t CO Kutxot, repecoqXCCG Tckq yvc'ol.tocq 'rob' dcytou Apú-

a-rpecq lIccpeeví.ou xoci.

cTcytou Beepvlç x6p MeOoSf.ou.

t CO XocXx-s]S6voq IlocpOivLoq g.xcov

xca -Lino yv4r.../v Toi3 ercytou 1\h-

xop..i¡Sei,ocq xip Noovp6pou xca'rob' ercyf.ou 'ASpcocvolyrcaecoç x6p

Nowpópou.t CO Kk-riq - gxwv xoci.TV

yvd)p..7)v Tot). 111vou x6p Iloacstou.

t CO Aipxcov 'Avotviaq.t "0 Clec-o-oaovíwlç bat/max)1v6q.

t CO Eáveyjc; OLXecpeToq.

t CO Oi'gívnlq 'Icoocxc141. gzcov xoci.

Taq yvd)liccq TO5 ayf.ou Notocto4 xu-pf.ou 'Avetp..ou xoci. ecyi.ou

Ecqz.ox6)6f.ou -,s6p Neop&rot).


1.1

Alegerea lui Chiril la mitropolia Proilavului in locul lui Ioachimdecedat. 1781, Aprilie, indictionul 14.

Tç (3cyt.ureer% trtyrporcaecoq llpoackßou empoo-rocre&cou Lava: Lveta7)ç

&rcTO5 cd.yrrl CcpxcepccreLacorrog xi.4) 'Icoomeì4/. ix-rk-acarroq xoct. Tcpòq Tacq ocicovf.ouq [Lovecq [LETC01-cdcv-roq 44,274 a ivaiwt.o5wreg

crovocSeXcpot Ccpxcepaq rcpwrporry) xcct Ccae4 TO5 TCOCVOCyCCOT&TOO xcci. cre-

ßocailtanderou iSv cc60iwrol.) xoct. SecS7C6TOU Toi3 oixoutlevcxoti nec-rpacpxou

xupEou xoptou 1726pLi1X auveX06vTeç iv 'sq.) TCOCvainw noc-rpt.ocpxotcT.)

vocc7.) Tot; ticyíou ivagou tLeyocXot.cofcErupoq recopyí.ol.) roii Tpwcoccocp6pou.

xoti. 4,ilyoug xocvovmdcg npo6ocXX6p..evot. eig ei;peacv xoci. kxXoyilv CcEf.ouxaci ecptLoStou rcpocrd.wcou TO5 &VCCI3E01.11V00 TV 7GOL(.1.0CVTLX-0 pecSSov

xcd dcpxcepocrocip npoaTcustocv '6N torporcascog Tccús-71q, rcp&rovChiril OOC -ròv ixrce)rcerov tepov.ovóczocq Xp 1.(6pt.Uov, Se&repov

76v cIep6Osov xca Tpr.Tov s-òv Achupimov ov xeci. Tex 6v6p.oc-roc xcc-reaTpcAl

Tc7.)Se Tc7.) tepc7.) xd)SocL Merfa7K Tor) Xptcs-ro.ù. 'ExxXlcd.ocq eig

vq.Lov xoct Solve-4 nccp&crroccnv.

781 'Ev tret crwrolcp xacocrv.T.) irc-rcexoaLocncT) óyamIxocr-cii) 7Spdrup,

xa-rec p...7]vcc 'AnpfAtov imvegamq Sex&-rtlq


f (0 Topvóßou KcOa(vLxo; gzo)vxod Teq yvd)1.za; -coi5 ricyíou

cl-IpaxXeíaq Mehatou, Tot; ecyíouNLxotrlasíaq xi.)p MavrEou, Toi5ayíou XaXx7I86vo; x6p

f CO KaLcapetag rp7ry6pLoq gxo)vxocl-ck yv6¡.t.a ercyíou cl-lpoc-

xXeía; xupoi") Me0oStou xat To5dcytou NLxoplacíaç xupo13 'Ma-ya:goy.

f CO Kl4Exou 'AyercTaoq, gzo)v xal.Tag yvd)p.ag Toi5 ócyEot) 'Epic:muxupíou Ealloui)X, ayíou Aip-x(i)v xupEou repacríp.ou.

12

Alegerea lui Partenie la mitropolia Proilavului in locul luiChiril, care a dispArut din eparhia sa. 1793, Februarie, indictionul 11.

Tijg ayLorrecrIg 1.).-)Trpo7c6Xeo4 Ilpoadc6ou dcpxLepocTLx-7)g npoo-ra-(stag 4.oLpoLo-tiq xat noXi) Curpocrras-e6Tou aLogieLvcicrylq, 6E're

Tot) iv ocirLt dcpxLeparLxc74 TcpaaTallivou KuptXXou dccpavok yevotLivou,.teZq of, iva.m.L.05wre; ecpxLeper,q npo-rpont xal dc8eía T05 navayLoydc-rou

xat ae6acquoncfcTou 11111;.ív aLeivTou xat asarrlyrou, -c05 olxoutLevLxoi".;na-rpLeepxou, xupíou xupíou Neopirrou, auveX06v-reg v Te;) 7CCCVG6TCTCp

na-rptccpxLxi;) vacT) Cfcytou ivaLSEou ÉlEyoaol.apTupog recopyíou ¶015TporcaLopópou xat 4r;p3)ou xavovLxckg npoßaXXI4LevoL siq etSpeaLv xodban*, ácELou xoci ercp[koatot) npoackcou T015 ávaasEopivou cicpxLe-

pa-rLx4r) npocrraatav xat noLtlavTLx-iiv prißaov s5q ayLoyránlq TaíyrylgIrirporcasoig, TcpiiSTov 126 ieiv.E0a Tòv 6aLerra-covrcpoyroo-l'irtaov xòpllapOivLov, aiírrepov ,a)v xoci Tpt-rov 1.6v HayxpecrLov, (Iv 'sec Partenieóvkm-ro: xocrecrrp601 iv TcTias -cc7) tepq.) x6aLxL ayEa; -r05 XpLatot)MerfOolq 'Exx)oicríaq elg atalvex51 gvaeLELv xat 1.1.6vLp.0v 7rap6co-rocaLv.

'Ev g-ceLo-o)s-lpícp xa-ca i5jvot CleßpoueLpLov &TCE,ve[Ellaecoq La'. 1793

víou xat To13 ayíou flpax)-)Nxi)p 'AvOi+Lou.

t CO Et.01.)pv-% IlpoxónLog.

t CO XparrLavourróXEo4 eIepetkía;.t '0 BLV.)-1; repeary.oq.


CO "Ap-L-)1; Max&pLog'ixo)v xatyvd)1.).7¡v T05 Ccytou Xoc.X-

wrIa6voq xòp lepevlou xactckyEou Hporiç xi)p 'AvkLou.

'0 MeXevExou ACIAITL0q.

'0 "ItL6pou Nutypópoq gxonxat yvcmv Toi) aytou 'Ay-xvicXou x6p 'Io)axelp. xat To5ayEou Becpv.1; xi)p (1)LXoOkou.

Condica nr. 9, p. 43.


13

Alegerea lui Calinic la Mitropolia Proilavului in locul luiPartenie inaintat la scaunul Dramei. 1810, Decemvrie, in-dictionul 14.

Ti5q ayr.coTcfc-rqg RTposceaewg Ilpoaócßou xcct Tollapóßou CoTpo-crocTeírrou accc[Lecvceccrig, &re TO5 ccircT) clpxcepaTeúovToq xòp Ilap-Oevíou Stec xavovcxiiiv 4pcov xoct auvoar.xi¡g ixXoyg lieTaTeOgvToq xatsrpo&ßacrOévToq eig Tóv .8-p6vov Tijg CcyccoT&T% li.lTposc6Xeco4 ApectLag,

ivavLotív-reg Ccpxcepei% srpoTposer) xat c7c8sE* To5 scavocycaracTou

xat (seßocap.ccoTecTou iwitív cci)OivTou xoct Searc6Tou Tor) obtoutkevoco5scocTptApxou xupEou xupEou e Iepeplou o-uveccrsÀO6VTEq iv Tc7.) scavaiscTcp

scaTptapxtx(7) vaq) 'rob' iiyEou éva6ou tleyocXot/ApTupog Pec.opytou To5Tpo7cacocp6pou, xoct 4,cpouq xavovmacq scpoßa)aótievoc etç efSpeacv xalixXoyilv c'rcíou xat Ccpti.oatou scpoadyscou 'rob" c7cvaaeop.gvou Tins dcpxcepa-

TLXip scpoaTccaíav XCa TCOLIJAVTLXip páßaov Tijg ecyccoTkrIg gxeEvslq

Tpo7c6Xecoq, scpcliTov uÀv 06[LeOcc Tòv ócrtATCCTOV vtepop.ovo'cxoce; x6pCalinic Ka?0,,Evmov, sEíyrepov Tbv ' IcoavvExcov xoct TpíTov Tòv Espayetv.

xat óvey.ccTa xcT Tpc)O v Ti.,)ae TE..) ispq) icc2cxE, Trijq cfcyEag

Tor) Xpccrsoi5 M. 'Exxkvíaq etg aclvex.7) gvaert,v xat v.6v1.1.t.ov scapoec-

GTOCO'LV.

1810 'Ev &cm cscovipf.cp xr.),.tocrrc7.) ?)xTaxocscoaTi;) s.xiTcp =TA pli]voc Ae-xkv.6pLov, &Yç xec-r1 TeTcfcp.r/ g.

t CO Kubtou Maxecpcog gX03V XCEt Taq yv4.0cg Ti"ov TZOLvLepordruccov

yepóvTcov Tot') Te cfcytou KaccrapeEocq xi.)p OcXoOkou xoct 'T05 ayEou'Ecgcrou ;dip Acovuatou.

t CO NtxotElastacq 'AeocveccrLo gxcov xat Tecg yvckkocq Tv 7COCVLEpCbT&TOW

cruvaaeXcpc.e6v TO 13 clytou `HpaxXsEccç xupEou MeXeTEou xcct TO 5 ecyEou

Xcax-06vog xupEou Fepoccsítiou.t CO NocaEocq AccvtilX gxcov xcd. Tecq yvd.y.ocq TOU "CC ócyEou Aépxaw xat

TO5 ecyEou Topvóßou xúp MaxapEou.t CO Accpíacrlq HoXúxocpscog gxcov xcct Tag yveotLag Tv scavcepco-

TCCTCJV cruvaaeXcpiLv 'rob' Te CcyEou Apecp.ag xupEou HapeevEou xatCryíou 'Ayx11.)paç xupEou 'IcoavvocEou.



t '0 1.(4,xou Kcovcr-rdcv-rto4.t '0 XoAx6voç repeccry.oq gzo3v

xoct Tag yvd.y.aq Tc7)v navcepo-Tci-ccov xat cre6aCr[LLOYCÓCTWV ye p6v-

TOW TO 5 'CE dcyíou Koccaapeíaq

xupíou oztlaoOiou xat "CO5 cicytou`H paxXeíaç xupíou MeXe'ctou xoct

14

Alegerea lui Calinic la mitropolia Proilavului i Dristrei, acestedouà eparhii unindu-se intr'una. 1813, Aprilie, indictionul 1.

'Enecaii 6cytkyrócril (17)-rpentoÀcç ApúaTpag xoct .h TcapocxectLivr)

ocú-cf) Ccycordc-rr) irrycp67coMq IlpoaCc6ou atitlecvav it,cocporxrat, dcpxcepa--cm* ircccrxicPecoç &Ts TO 5 p..ÉV iv 1 Apúcrrp* dcpxcepoc-ce6ovTog xòpKuptUou ix TEA/ breÀO 0 UCSWV XOLL pLx6n, 7CE p LTCETEGWV E tg eCXXO aCCTCO 1!)

ávocxwAcrocv-cog Temouq, 60ev iTcccrrpoc,oi] a?yr(p' dc3i5vaTog -cot; X0 LTC° 5

xcd, eccrúttc,00poq, TO5 8i iv Tc7.) flpoacfc6cp x,p KocXXcvíxou t.1.41 auvoylvou

eaceX0etv o68' dcv-rcXa6écrOac aú-L-5;, edg a,6Xou in..ccoOeícri4 xatixXaocrceEccq 8c' v úrcicrri) empompcoccrp.6v, xoct taLov dcpxcepia

'rob' Xocrco5 dcauvatoiricmg, ivweeccri;Sv ai eig (limy TEA. 815o -cotí-ccov inap-

xci5v xcc-rex npóvocav 1-.7)q ixxXlcrEaç crllVTEXECYTL34 -rT) ecrcacToup..ivil oct-

rSv xoct cl)ux,cx?) oixovovia Te.,Sv iv ccirroci% eúcreß&Sv xat

ópeoaei cz.)v xpccrTcav&ív xcct tLe'rec TV ivoxrcv -ròv rgío3g 7C pocrnry6p,evov

iTa41-roucraiv LZç oi évalt.coi5v-reg apxcepenk Trpo-cpont xoct c7c8eír* TO 5

Tcavaycw-rciTou xat ae6cccrilcurrecTou .hÉ.A.CJV CO50ÉVT011 XOCt s.crdyrou -cotioixouv.evcxoti rca-cpcc'cpxou xupíou xuptou KupDaou cruveccreA6vtegkv s-6,S 7C0Cvairc76,3 7COC'CpLCCpX.LX4) VCCC1) Tor) cicyíou iva6ou ileyaXop.cfcpTupog

rec.opyíou -co5 Tporcoccocp6pou xat grirpouq xavovcxecq Ispo6o0,6[Levoc

eig eripeo-cv xoct ixXoyi)v gEou xat Ceptkoaíou npocrWrcou Toi5 civocaeo-12.6vou TV cipxcepocrucilv rcpocrcacríav xcct Tcot+tocvorty-ilv pc'c68ov ricycoa-

-recriq inyrpo7c6Xecog Apúcrspaq xoct Ilpoac'cßou, coy tLiv i06-p.e0a Tòv óaccio-ca-rov iv iepop.ovecxot4 xòp Ka2Oívmov -còv xat aeute- CalinicpeúOVTd. zp-qua-cíaccv7a T-71q ecyíaq 'COLI Xpccr-coi3 MerfOolq 'ExxXlcríaq,pov k Tóv 'Aeavo'ccrcov xat -cpí-rov 'CÓ1) l'Erry6pcov, v xat 'sec óv6t.ca-ca

xapO v TOe tep4) xe'Acy.c ayraq Toi3 Xpccrsog MeydOolq'ExxXvríaq elq anlvexil i'vaetZcv xoct /16V(11.0V 7CaplaToccrw.

,oco)Ly' xaTá p:7jVa. 'A7CpíXcov iTccve[4:reo.4 a'. 1813

TO 5 dcyíou Ncxopl8eíaq xupEou'AOavacríou.

t '0 Neoxaccrapeíaq MeXi-ccoq.

I- '0 (1)aocaeXcpeíaq AcopMeoq

gxcov xat yvd)tro -ro i3 aytouAipxo)v xupíou l'ErNoptou.

t '0 AcovIkcoq.


t '0 'ArzcácXou ra 6 pc.)5X. t `to I'dcvo u :cat Xeo pa; re pcfcacp.og.

t tO Ecgourcaecoq MeXiTtog. t '0 'AyocOounaecoq Acovi)acoq.


15

Alegerea lui Antim la mitropolia Dristrei i Proilavului/ocul lui Calinic transferat la scaunul Didimotihului. 1821, Martie,indictionul 9.

Tç ckycorreorlq p.vr purcamq tiCrT poq xat lipoact6ou arcpoo-Tdc-r&rooScocp.ecveccryK 6'cre -rob' iN 0(.61 cipxcepaTei)ovTog x6p Ka)ac-vtxou pzraTeOivTog )(ed. 7tpo6c6acr0ivToq 8c8c xavovcxi.o'v tkcpcov xoct

auvoacxi)% baoy-71q elq Tòv 0-p6vov -61% ercyco.)Tec-ry]g p..)1Tporc6Xecoq Acau-

p.o-ret.zou, 11[2,64 ot iv8)1p.ofivreg o'cpxcepeZq npoTpo7r5 xat «ad* o1.).

navayccaTecTou xat cre6acrp.conciTou p.6.)v ai)06vTou met aZO7C670

oixoup.evcxor) naTpacpxou xuptou xupEou I'myopíou, auveX06vTeg ivTCOCva &mtg.) ncc-r pxmc7) vocq) Tor) cicytou ivs6ou p.eyaXogpTupoç

reo)pytou Tor) Tponacocp6pou xat tirilpouq xocvovcxk 7C po6ocX6p.evot, elge5peacv xoct ixXoyilv xoct apt.co8i.ou Tcpory67-cou To5 clva4ovivouT?vp xLe p cur Dcip, TcpoaTocaíav xat nocp.aVTL)Civ pec68ov Ccycco-dc-nN

cciy* 1.1.7pon6Xecog, ccov ply iOi4c.e0a Tòv navcepdyraTov tnrpono-Antim AE-r/v rcpdylv Lso[LoTetzou ecy0,7L-1,6v dcaeXcpòv xp "AvOtp.ov,

pov Tòv 'Huatav xat yov Tdv 'Ayocedcy-reXov cT)v xat Tdc 6v6p.a-roc xoc-re-

aTpd.)01 iv TcT)8e 'rj kp xcLacxc ecylocg Tot) Xpurror) Meyeav; 'Ex-Oarríaq eiq gv8ecF,cv aclvex.7) xoct TCCC pcfccrcccaLv Ovcl.cov.

1821 'Ev g-rec aco-roíci) ,acoxa', xoc-r& 1.c.7)vcc MecpTcov, ivatxTcc7.)vo; 0'.

t '0 Kocusapetaq 'Icoavvi.xco gxo)v xat Tacq yve.)[cocç Tiiív adoccp.i.o.)v

yep6v-rcov auvocaeXcpclv Tor) Te ecyt.ou 'Ecpicsot) xòp Acovuoiou, Tor)IcyCou clipaxXetaç xòp Mae-clot), TO Cfcyíou Kuíxou xi) p KonaTav-Tfvou, Tor) ecylou Nocop,laeEccç xi.)p 'AOavacrEou, -rob" cicyEou Nococíaçxòp Maxaplou, Tot; ayi.ou XaXx/a6vog xi)prplyoptou, Toi5 ayto).)Aépxcov xi)p I'mopEou xat Toti ecyEou Oecso-aXovf.xlq x6p 'liocrílcp.


t CO Topv66ou 'Icoccvvi.xt.oq gzcov xoci. yv6ply 'roí3asßoco-viou soya-a.Xcpoi5 rEcyCou 'Aaptavou7c6Xso34 x.upíou AcopoOéou.

t '0 o cp ícc4 KocXXívt.xo4.

t CO Nov-ro4 Atovúato4.t CO Oepo-caow Aoclicasz1v64.


16

Gramata patriarhului ecumenic Antim care Calinic al Didi-motihului (fost al Proilavului), despre o veche datorie &Are fa-milia r6posatului Teodorachi Rizo. 1823, Septemvrie.

"Avey.,o4, iX6cp ()ear), apxLe7cíaxono4 Kowatavv,vouneazo)4, Nkoc4P6(.1.714 xat o Ixou tLev Lx64 Ilwrpuipmq.

Ìspe'LnotTe (1.7]-cponoV.Tcc AcaulloTetzou, úrgpv+te xoci, gocpxe Po-8677,14, 6:ytcp irve6tucv dcyoorryLi ecaeXcpi xat Wasvcoupyi T714 IH.tiLvlizrpt6-circo4 xòp KAXtvr.xs, zecpt.4 st.1 aor, xact pvt mxpez Oeo5.

flept TEiv MotavoN X6yo? rcpgeo)4 'rc7? xcadc xoupok [Leyc'eXcp Xo-yo061-n, xoci 6Dao-ce aot gypoccpev xxAoc xoci, aot X6yotLev,xotrec -còv npoyevvIvov auvoaLx6 T6p..ov, ircetail ircapzía aou ocryrr)Térocx'roc vs.trrépc:: TcfcEet xoci Te-ramévoc XIX.G 7C pocratcoptalAvcc

iy Ty) Tcget, -rocú-rti yp. 1500 .7.714 auv4leou4 7G pcfcecog, Tex 67col'oc ávil-xouat .111 ivaec7)4 ixotícrn poct.u.Àío -ro5 [LC( xotpi.-rou Cleoao)pc;cxr] Mot),gXocße 'nap& -r54 iep6'cy1764 aou yp6aLoc xDacc, xcci TO: vocno-

Xer.cpOLProc. Atec Toko XOCTa. X6yov s,xodou xoct rows's-0 -col%7CE01. 8ua-ruxi.ocv -Lij4 apocp..aEcc4 cdyr7]4, cicMoc4 o5cry)4 Wou, &xpf,01 auvo-

8tx6i4 et'aoyov, va:adxrn4 &rt. Tcpó4 plOstaccv pccp.af.ocv -ro5 tz.ocxccpí-rou

Oeoacopeoct) yp6aLcc 200, * ro. &ocx6aLoc, xoci. T005TOC xca' ixxX7pcmarmipt

auyxasTi6ocaLv aca s-hv xouptxip neptaToccrtv, 6Scrre auproso306aLp.e'rec T(.7.no npoao0év-raw xaf.o.w ypoo-kov, 6Xcc yp6atoc 1200.

rpcfccpovre4 oiSv ivre)a6tie0oc xcci TccepayykÀovIv ros, ercp.oc órcoi;

Xeck4 -L-3v TUX poi3csocv GUVOaDetp intcrrokhv, cppov-cicrn4 cicvunsp-

OkTo4 ;tat vac ioc-rrocr-reíkn4 iv Tc'rczet 7-cpb4 41.6c4 Ttic elpvgva yp6atcc200 xv..-ree 1-41v auvokdp C7r6cpccaLv, s,a v3c, 8o06o-tv el; Tip Elpig.,.6v1v


ivaeik gzouaav <papAiocv 7cpòç Tcapap.uOtav -6); 8ucrruzícq .1-1g xat-co5,1Xotno5 met 1] isp6T-Ig o-ou eotaTaVyrirroç 7cept To6-rcav

xcci Ilt.tetq ciirrpaccypivoc Tc7)v ivozVlaeons.05To) ycveoaxaw, rcof.-r]sov, iXXXVFLCUSTLX6.4 ypc'ccpovTe4 rcapoc-

xeXeu6p.e0a ;cat p..31 CDacoq.

H TO5 IDeo5 pcg xoc rò d'osecpov gXeoq p.e-cerc ie p6T-IrTkaou.1823 ,cccoxy' Eemrep.6píou C.

t CO liCOV6TCOTGVOUTG6XE44 X(Xi iv Xpta-rel.) aeXcpk.

t CO 'Ecpiaoy Max&pLog, iv XpLaTc7) dcaeXcp6q.t CO KI4bcou Mccreatog, iv XpLatclí ecaeXcp6g.

tO Nocol.olasEaq llavecpcsog, iv Xpurrq) claeXcp6g.t '0 Aipxcov 'Iepeplag, iv Xpca-rcT) Sc8eXcp6q.t CO Beppotag Me06.3coq, iv XpcaTc7) claacp6g.t CO Eeppv XpixravOoq, iv XpLcrrcT) dcaacp6g.t CO Ep.Upyr)ç Ilatawq, iv Xpta-riji claeXcp6g.t CO Myra-iv% KoaXívczoç, iv Xprati;) CcaeXcp6g.t `0 'Ayxúpag 'ArceecyysÀoq, iv XptcrT4S ócaeXcp6g.t CO Ilpor,xovvilcrou Koapig, v XpLa-rcT) cic3eXcp6q.

KGC.Tá Minfl kog, EeTcTelApíou t', iaTákr) i-r6pa óp.oi.cc avo)-

Oev auvoacx.7); 17CLCSTOY* 7c* -ròv p.-ryt-ponoXts-v pixrrpoc4 ;cat II poi:-Xec6ou, ataXocp.6civolia0C 7re pt airr6v TELv X6ycp 7TpecEecoq s,sopivaw xatóTL iv -61" -ccfc'et. -rccú-r-n dui Tvrangva yp6ar,a 1500 clAxovra aua--ruz't cpallaía To5 [taxapí-rou IDeoacopecx7) Pf4ou xoa invrecT-couaa 611.

8Lec 1-05 ivekpp.ou icp6pou TOO, yépowrog ayEou 'Ecpkaou, ia6-Naccv aim?) T'h cpat./.0,4 inTax6aca rcev-rhxovTa 12.6vov yp6aLoc va icc7co-aTeD91 gTr. 7-cpk ccú-ri)v yp6aca -rpcocx6aLa xat T005TCC Wee ixxXlaccea-rmilv

auyxocTa6ccacv xat Ilecrvre,ccv -ro5 iv0épi.tou icp6pou 'roo xoct ytvovTacact yp6ata zDtcoc TGEv7p-ra.

Condica nr. 15 p. 1.2.

17

Gramata patriarhului ecumenic Antim &Are mitropolitul DristreiProilavului Antim prin care i se cere sà achite imediat o

datorie &Are màtu§a. lui Melahrinita Gh. Schinas. 1823, Sep-temvrie 30.


"AvOclioç iXicp Oeor) dcpxcenícrxonoq KCJVCVLOCYTtvoun6Xecoq Niaq

Pc.1.1q ;cat obtoup.evcxòq IlaTpcecpralg.

Ìspdyra-re prrpono)&ta ApLcrrpaq xat IIpoOdc6ou únip-ccIle xatgE ccpxe navTòç napaaouvecßmq, v etytcp nvelStLaTc clyanvri acaeXcpixat auAA roupy v c-ov ve-rptlyrrymç, xòp "Ave, xecpc4 etr)OL

tep6nrc xat elpim nap& &oil. -

'Evepavtaffirav Iltdv acnò vipoug únepoxmoil 86o óvoXoytat aou1:8tac yeypogivivac, viv e"Ox-roApEou ,cccoxce ypoakov ivvia

xcMcicacov xat Tpcaxoatcov óv6v.aTc sijq 0-eíaq croo MeXaxpcvt.raagTecopyíou ExoLvei, è ypoatcov xaícov int 1-4) taf,cp óvótlav, 705 CC6T0i5'roo q 'IoyMou xe', ix Tc7.)v ónoEcsiv cpatvowcaL iczcpkril.civoc ix -6w

61.,coXoytaç TiLIV ypoatcov 9300 yp6ata nivTe XLMeCaeq, Tee &cap: eivatnepacrtgva 6nca6ev sijç 6oXoyf.ag etq sLo xovalPaa XOtt bt7CC66VTCJV

vivouacv ócpetX6v,eva ix TiBv 18kov aou ótLoXoycetív yp6ata niv-rexacc'caeg -rptax6aca, imam vac cbramoi3v-rac inclAvc,4, t.teTac

Teiv 8cacp6pcov ainclv xaTac Tdv nepcxXeceqiev6v GOL Xoyapcaapliv xatveac-reu6p.e0a a'reverra-rcc Cori) elp-vivov únepozcxóv pipoq .3,3, vacGot ypectigovev vac -rò iEocAlicrng eq.LeTaekcoq.

ALec TO5TO ypecymereq at& T.7)g napoúcnw iwe'ripaq 7COCTptocpxr.xijçintcrroV*, ivTeXX6v..e0a acpoaprog Ty] tep6-LiTrí. aou xat invderrowegnapocyyaXoviv croc, 6Eva cino5 Xec6ilq napotiaav [lag nepc-xXecovivcov tam -c.clív tatcov aou óvaXoyciiív, vac npecnç Tck acaúva-ra au-

..t iEcmcovotrilcrn 6ncog suv7)071g Tin) el pv..civino noo-6-nyta Tot")

xecpcaccíou ypocrícov TC6VTE xatec8m xat Tptaxoaf.cov. xat Tee8co'ccpopa aús-c73v xaTax -ròv 7CEIX7C6VEV6V GOL Xoyaptccav.6v, vac -ca icaro-

crreEkn4 ecnpocpacríarox xat xcooptg únepOéascoq xat acva&a.7)g xoctpor,7Cp6; Tòv i'veept,cov gpop6v a-ou ae6c'cap,cov ypowra lycov T-cp6crou, sLa va soeikEN eig eirvivov thpoç. Ilept -r7)ç Kopki-pecoqTc73v bíanpcov 'canon), dc8eXcpi, npinec vac xaTa6ócknq cppov-aa xat vacúnepaycovcae-Tig, gileXXe vac aTaX07) intrOsq 1..coutinastp.)1 xatvac Tat napaXecßnX -rc7)v xecp6v aou xat vac 15noastç 7)1.)ecv únipoyxov

nkr]pv ttouvitaacpcyci8txa xat TC0a0X67CLOG, 1..té 6Xci<6.1v sijg insokh4)ect)g,

xat iveavreúcsallev int X6ycp TO5 6-cc 0-aecc; ótxoXouNaecg el; sipint-rarv iijç ixxXlaíaç xat &v AO j acnoa-r.oA To5 [Loup-coc-

Gip).IIp6aexe Xocnòv xat acycovíaou veTac crnou855q at« vs, Tck iEocpAcr%

xect vac etaac acvdrcepoc, no'ccnw vol.LF71q xat -s)121,aq xoti, vac ecnoae(E-IN xat


xoc t6içircaX10e1SovTot; el; Tó úrcepoztxóv F.6.pog, öTt nepcgveTatCot OTEXECTI.LOLTLX1) a ou ecrc6xptat;.

`H sè To5 0E05 zecpcq 1-LET8C Ti).; lep6TrIT6; crow

1823 ,acoxy' Zen-re/J.4E0u X'

'0 KcovcrravTcvourc6Xeco; xat iv Xpccrrell &8eXcp6;.Condica nr. 15 p. 33.

18

Alegerea lui Grigorie la mitropolia Dristrei i Proilavului inlocul lui Antim ,care a pàràsit scaunul s6u. 1836, Noemvrie, in-dictionul 10.

'ErceLai) exyLo.)Tecs--1 trarp67coXL; Aplfxrcpaq xoc H poadc6ouLLVV cirrpocrTetreuTo; xat acomireco; 7cveutlaTcx-5;, áTE

ai) 'Tor) iv airrY) rupoapxcepaTelkravTo; xòp 'AvOlf.Lou cpuy¡j xplaap.ivou'tat Taeov ecvaxcopirravTo; xat Cacov.axpuveivTog ecrcò oc?yrijq,

o/ ivawo5v-reg dcpxLepe74, rcpoTPoreh xoci etaE4 T05 rcavaywyrdc-cou xaladocap.ccoTecTou 111.1.65v ocúeévTou ;tat aearc6Tou, To5 oixoullevcxo5 TCCC-

T p LO'C pZOU xopEou xoptoo rplyopEou, auveX06v-ce; kvTel') I.LeyciXcp cruvo-

atx(T) TiLlv HaTptapxelcov xat tirhcpou; xavovmacq 'TCpoßcxX61.LevoL el; eti-peaty xat ixXoyilv cgLou xat clp[Loatou rcpoo-d)rcou, To5 ávaacEov.ivou

acpxtepaTLxilv 7zpocrracoiccv XCC1 TCOGIJ.CCVTLXip pc't6aov Tr1"; acyterrárt];

cc&-r-rjg 1./.7)Tporc6Xeo.K, rcpi.i.STov OiOoc Tóv rcavLepdrcaTov met ,Ueo-rcp66X1Tov 1.4.1TporcoXE7v rcpkv Atvou, cruvecaeXcpw,4 acycomòv

Grigorie iv XptcyT(T) xp Pply6pLov, Tòv ixer.cre iv et8et. TO7C07 p1T05 T6C1.4

ataTeXicravTa xal eiJapecrrirsavTa xoLvc7.4 Tag ircapxc&TaLq xpLaTtavot;xoci. aLa xotve4Sv aircc7w ecvotcpopv &Eccvnlobrra, (30v Tbv Hapeivtovxat yov Tòv if.w xal Tac xaTecrcpc'o01 iv TiPe Tiilx6aLxt T; acylaq To5 Xpccrro5 Meycal; 'ExxXvríaç el; gvaeLEcv 34.1vex-7)xal rcapecaTccolv v.6vy.ov.

1836 'Ev &et. crorL-Ipi,cp ,oLoiXe XCCTÓC NoitL6pLov, inLvegascbq L'.

t `0 'Ecgaou repecaLtLoq.t '0 `HpocxXeftg ALovúci-Loq gxcov

zat Tip) yv61.2.1v To5 cre6cccrto5yépowco; 6.épxcov xupo5 Pep-tLavo5.

t CO KI4Exou "AvOctioq gxcov xal,rhv yvd)[Eriv To5 acyloo yipowroqNcxop.7)aeía;.

t '0 CoaaaeXcpeía; llavdcpeTo;.



19

Scrisoare adresatà lui Grigorie prin care i se comunic6 c6 afost ales mitropolit al Dristrei i Proilavului 1836 Noemvrie.

Ìspd.)-ra-re pyrporca.Z-ra Apúa-cpaq xat Ilpoacißou, xòp Fply6pte,gam) yvcocrròv T-T1 ripxLipcocrúr) sou öTL 7ckt)pocponedaa 1181 4) ix-xkicría TV rcav-riXij c,ouyip xat -còv Cacop.axpLatr.òv ¶05 X00, np6-repovcPuxpori xcd, óctr.eXotig cpaviv-coq cEg arcaL-rouplv7p cipxtepa-rodpinEaxitIn.vIg ircapxíaq airc71q Apíicrrpaq, 'Avetp.ou, gAaße auyxp6vcogxat rivacpopáv xoLvip -rc7)v i7capxLorri7ov xpLa-rtavcliv ixsteip.evor.Tip xotArip airc.c73v elVapf.cr-claLv xat v eocpiXeLav, 4hv Caripocuaav nape(

iepeynyr6q crou iv -rc7) &acr-rht.ta-cr, -ri¡g inr.-rporct4g aú-r601. ripxtepa-TAxilg aou s,.,prAq aLa Tiv clya06v -rp67cov sou xat oae-&-Eag xat cppov.haEco; oAvtç aou, ioct-roisivTig xotvik xupLap-70d1V &TCOICOCTáCIToccnv crou jircapxf,a, riTCOCITEiXav-ree; xat

7rept ako5 -rot.; als-hva-c.64 -rcov, yeyovòq -6]g a6-760L flacratx7y;xpEaeo.K.

"00ev axeq,dy.evoL auvoktc74 xat i36VTE; -rò 7-cp66X1p.a e6Xoy6vxat v6p.t.p.ov xat atíp.cpcovov eiq -rdc ixxktpLOCUT&Xec Tcpov6pAcc, iVEa6XCCIIEV

Ek Tip -roLaírrtp euroxatla-raaLv aou, fiTLq xai iyive-co 8Lck -rï'w ix-rs-Xiaccùq xavovLx&lv 441cpcov, rcpo-np.7)06v-rog iep6-nr64 aou ivTc7) tepq) auvoat,x4) 67-co/Iv-Pg./A-a xat -L--71q &1st óv6p,a-cí crou

86crecoq Tor) útl.)1Xo5 pacramo5 pepa-riou, (!Scr-re xat ixxkilaLaa-rt,x(74xat TcoXL-nx(7.4 c'rcveaeíxOlg yvilaLog xat v6p.Ltlog xupuipmg xat Tcveu-pa-rtxòq TCoctdiv xat Tcpoardc-r/q -L-7)q ircapzEoc -caú-qq, xa0c134 airróypeccpollev ei8o7tocoriv-reg xat nErcot. el'AorktivoLg inccpxtoS-ratq souxpGCSTLCCV* st,e, -roi5 a-reaollivouflay, TCOCTpLocpxwori 4)11.6SV MCI CFUVO-

&X.05 ypecp.p.a-coq. Pp&povr xo sta Til]q TC0Cpoúcr14 Tra-cpLapxtx-7)g

xat auvoatx; ima-coMjg 7-cpo-rperce4e0a xat iv-reXX6[Le0a

tipernri. crou 6rco.K duco8ex6p.evog net.Olvícoq ixxXlataa-rmik8owiva eevccXec6ng nveup.aTmip 8Loixicrw 77); inapxíaq Ta6-r/q,oúxt im-rpont.xclq, Tcperrepov, eog rthaLog -ro5 Xot.noi5 clpxtepeòç

xat xupLecpx-IN ocirri¡q, ircr.o-xiirrirrat. p.e-rec V)Xou dtpxteparmoii -roòçiv cdrry) caoripivouq xpLarLavok auvcpa& Tdr.g Osíot,g xat v6p.otq

xat Toa dusocrsoXmaT.q aLaxeXeúaeaLv, 6.31y6Sv otú-roúq eig 're Tcit rcp6q

IDeot; &not, xat ek Vic -rc7) f3acrasícp xpócra eúápea-ra, xa-rdc CcpxLe-

poc-cmòv xat 7CO!4LOLVTLX6V xpioc; crou xat rcpoïaTec[Levoq eiç 7s6caav ITVEO-

20

306 STTJDII ISTORICE GRECO-ROMANE

tumx-hv 'se zoti 6'uNX.Iv ot?YrWv xoLvilv TE xoci, tieptacilv 67:60eaLv xcci ecváyxYlv

aLccrwiiïv iv T.oú-rot,e; XOCI TcZ c7c7cocpatT7)TO: Trrjç rcpòq '1-v ixxkrptccv iv-

TeXoriq eúnetOctoc4 xoct úrcoToty.* aou xoc0-hxov-co: xal inocúEow Vairri5vTilv torrpLxilv co'rri¡ç etívotocv, xcci, ecyccei]v leyrc6A.01,v xat Av tizrec notpp7)-ataq im-cuxEctv 1-7ig ixxXvnccanxijq ociyrilg évT6vou únepoccr7tíazo.4 eigrcEicrocv xoLvip -r6v ircocpxLon6v aou ecvcccpepoilivlv ins60eatv.

'II & TO5 Cleoti - -

1836 ,caoXç" NoelApíou.

t CO KWV6Tetvrtvounaecoq ivXpttrriji cl8eXcp6g.

t CO 'Ecpiaou repc'ccrtp.,oq.t '0 `11pcoadocç AtovúaLoq.t CO Kubcou "Avetp.og.

t CO Nmo[1:18eftcq IlavecpsToq.t CO 14067% "Avetp.oq.t CO OaccaeXcpstaq Ilavecps-rog.t CO KU.% Koap.aq.

Condica nr. 18 p. 194-195..

Gheorghe Hrisogon i GheorgheHypomenàs din Trebizonda.

Gheorghe Hrisogon i GheorgheHypomenàs din Trebizonda.

Multi învàIai greci, originan i din Trebizonda, au teáit In tarain secolii trecuti, unii ca profesori, altii ca medici, jurisconsultisau clerici. Seria lor Incepe cu Sevastos Chiminitul, directorul

coalei domnesti din Bucuresti (mort la 1702), dupg care urmeaz4Teodor Simeon, Gheorghe Hrisogon, Gheorghe Hypomenàs, loanHypomenàs, Lazar Scriva, Partenie Metaxopol, Anania, Cuzanoetc.

Gheorghe Hypomenas i Gheorghe Hrisogon tràiesc pe la in-ceputul secolului al XVIII-lea, dar dupà obiceiul timpului indi-candu-si numele numai reeopyLoq Tparceo6vrtoq (Gheorghe dinTrebizonda) au fost confundati de biografii lor, i astfel uneleamAnunte din viaja unuia s'au atribuit altuia, unele opere luiHrisogon s'au atribuit lui Hypomenas, ha chiar din acesti doiTrebizondini unii biografi au fäcut trei, iar altii numai unul. Inceea ce urmeaz6 voi cäuta disting i SA' afät paternitateaoperelor, care au fämas dela ei.

Gheorghe Hrisogon.

Gheorghe Hrisogon din Trebizonda (red)pywq XpocreryovogTpocrceWprrLoq) fiul lui Teodor i nepotul lui Sevastos Chiminitul, afost profesor de filosofie la *coala domneascA greac6 din Bucurestisi director al coalei ca succesor al profesorului Marcu Porfiropulosdin Cipru. Printre elevii lui Hrisogon a fost i Cesarie Daponte,care pe urm6 s'a legat cu prietenie de fostul sàu dasc61 dela care

Hrisogonconfundatcu Hypo-

menas


angra cele de mai sus, precum §i cele mai insemnate date despreviga i operele lui '

Cat timp a functionat ca profesor i director al coalei dom-ne§ti din Bucurelti nu e ounoscut. .*tim cá Sevastos Chiminitula fost director paná. la 1702, cand a murit §i a fost ingropat inmândstirea Sf. Saya din Bucure§ti 2.

Pe Marcu Porfiropulos din Cipru 11 nume§te in anul 1703 fostdirector al Academiei din Bucuresti Auxentie, fostul mitropolital Sofiei, in cartea sa: Eeturiveia Coto2oveta eig Te( Irectívta vacra,

Chesarie Daponde, Kazdyloyog larogock d$tUoyog -aro xa0' Aueig mita-ztadvrcov i7rta4ucov Pwaaion, (Catalog istoric important al Grecilor cari s'audistins in timpul nostru), publicat de Constantin Erbiceanu In Cronicariigreci cari au scris despre Rorndni En epoca fanariotd, Bucuresti 1888, p.87-227. Despre Hrisogon vezi tot acolo, p. 204-220.

2 Inscriptia de pe lespedea lui mormântald, In care se dd data mortii1702, 6 Septemvrie, Duminicä, a fost facutd de loan Comnen (doctorul luiConstantin Brancoveanu), care in alugdrie si-a schimbat numele in Ieroteisi a fost ales mitropolit al Dristrei. Inscriptia a fost publicatd de Con-stantie, Patriarhul Ecumenic: Kcovarairclov A' roí). eme) Etvcdov &Algo?,Harguipxov Kcovarav-ctvovnascog Btoyea(pla xal avyyeaTal al adoaoveg asS6-61naav tina gsoacLeov M. 'Aetotox2govg (Biografia i operele märunte ale luiConstantie rdposatul patriarh al Constantinopolului, fost arhiepiscop alMuntelui Sinai), Constantinopol 1866, p. 353. A fost reprodusd: 1) in P.Triandafilidis, 'I/ ev H6v-cci.) ianvosil 93v24, 4-rot rd Hontxd, (Neamul grecescdin Pontul Euxin, adicd Pontica), Atena 1866, p. 189; 2) in C. Sathas,NeoeLlnytx?) Tt2o2oyta (Literatura neogreac'd), Atena 1868, p. 377; 3) inAndronic Dimitracopulos, '000,5600g Èadg, (Grecia ortodoxä), Lipsca1872, p. 166-167; 4) de Minas D. Hamudopulos in revista Patriarhiei ecu-menice 'Esod.natacrctm) 'AMOsca, 1 (1880 1881) p. 171; 5) in Epaini-nondas Th. Kyriakidis, Btoyecuplat TCTIV TóaneCoartog xal Tijg neelxdvaç Aoylcov (Biografiile invdtatilor din Trebizonda si din pdrtile vecine),Atena 1897, p. 68; 6) in Trifon Evanghelidiq, Ìccro2ta yrjç novroeij:Teaasofozog (Istoria Trebizondei pontice), Odesa 1898, p. 252 253;7) de Constantin Erbiceanu in Analele Acad. Rom., sect. ist., ser. II, 27(1905) p. 144; 8) in Hurmuzaki Documente, vol. 13 (1909) p. 409; ca ine-dia' o publicd acum in urmd N. Iorga in Buletinul comisiunii monumen-telor istorice, 24 (1931) p. 155, cu greseli de citire i fard sà observe cd.' in-scriptia e in versuri.

Inscriptia aceasta a fost imitata de alcätuitorul inscriptiei puse pe mor-mäntul lui Castrioti, in care versuri intregi sunt plagiate; vezi inscriptialui Castrioti in C. Sindulescu-Verna, Biserica Radu-Vodei din BucureVi(extras din revista Raze de lumind), Bucuresti 1930, p. 18.

GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZGNDA 311

(Explicare si slujbd la tärnosirea bisericii), Bucuresti 1703, p. 4din introducerea nepaginatd. Cine a fost succesor in directiadupd Marcu, care dupd mdrturia de mai sus se dd ca fost directorla 1703, nu se stie ; la 1708 Marcu iscdleste ca martor la testa-mentul lui Gheorghe Castrioti: ,r7)q v Bouxouparrícp oci)Ovrax-7]qcrzoXijg atacfccrxcaog c,caocroc,oíocq Mc7cpxoq 6 Ii6reptog Ilopcpup6nouXoçtap-ruq 1 (Marcu din Cipru Porfiropulos profesor de filosofie la scoaladomneascd din Bucuresti martor) ca profesor nu ca director al scolii.

In corespondenta sa cu Hrisant, Patriarhul Ierusalimului,Porfiropulos iscdleste Mapxoç i pomeneste de dascdlul Gheorghe,sau ii transmite lui Hrisant respectele lui Gheorghe al doilea dasedl 2.

De sigur acest Gheorghe al doilea dascd1 e Gheorghe Trape-zundiul Hrisogon, care stim cd pe atunci era profesor la Scoaladin Bucuresti, iar primul dascd1, adicä director al scolii era insusiMarcu, care din zisa corespondentd se vede cd refera.lui Hrisantamdnuntit de mersul Scoalei domnesti.

Cd. la 1715 si 1716 la coala domneascd din Bucuresti func-tionau impreund ca profesori Marcu Porfiropulos i GheorgheTrapezundiul ne asigurd o notità de pe manuscrisul 1731 a mând-stirei Sf. Ecaterina din muntele Sinai din care reiese cd Hrisogona predat in anul 1715 in 5coala domneascä din Bucuresti exercildila Gramatica lui Lascaris, iar in anul 1716 exercitii la Epistolarullui Coridaleu, pe &and Marcu Porfiropulos in anul 1715 in aceeasiscoald a fAcut exercitdi la Gramatica lui Alexandru Exaporitul 3.

Gheorghe Hrisogon a scris trei epigrame in versuri in greaca Opereveche la cartea lui Nicolae Mavrocordat, Heel xaOlpaírran, (Despredatorii), publicate la inceputul cdrtii (nepaginate), carte care aapdrut in Bucuresti la 1719 imp.eXcío,cxoc aLopec'ocret Toi5 Xoyuinecrou

xòp FEcopyi.ou Tpan4ouv-rEou aLsacrxáXou -r7)g v BouxoupEcrciou ocúeev-

Tucirlq axok7N (cu ingrijirea si indreptarea prea invdtatului chirGheorghe din Trebizonda, profesor la coala domneascd dinBucuresti).

Hurmuzaki Documente, vol. 14, 1 p. 407, 409.Ibid., p. 692, 704, 847.

3 Vezi P. Uspenskii si V. Benegevie, Catalogus codicum manuscriptorumgraecorum qui in monasterio sanctae Catharinae in monte Sina asservantur,Petropoli 1917, tom. 3, pars 1 p. 172 si 215.


Tor) p.axapEou 'lidevvou Accp.ocax.r]voil; llapciaoaK CotpLßigrec-rq

¶-71Ç ópOoagou nía-radq, ve-rayXon-ncreetcycc Cud) Tò DalyLxòv el; TOcluaoiiv npurpont 'Avetp.ou To5 i.E ' I67] ()tag nap& I' co) pytou Tp arc

o u y -c E o u, StacecyxáXou 771; kv Bouxoupeo-Tícp iX?olvtatriiq crzaijq &rdr714 ocúeevrEocç 'Ioxivvoy Korvcrrawrívou Baca pec 6ou MTCpacpcoalvouPos66acc 1 (A fericitului Ioan Damaschin, TradiIiune foarte exacta'a credintei ortodoxe, tradusà din limba elend in greaca popularddin indemnul lui Antim Ivireanul de cgtre Gheorghe din Trebizonda,profesor la coala greac6 din Bucure§ti, in timpul domniei luiloan Constantin Brancoveanu Vod6).

Hrisogon a intocmit i publicat in Bucure§ti la 1726, in limbagreac6, slujba cuviosului i purtatorului de Dumnezeu pdrinteluinostru Stelian al cgrei titlu este: 'AX0X01JOEOL TO5 Oo-Eou xeci 0-cocp6pou7cccrpòc 4.8v /-caLocvoi5 V5V -ró rcpc7rrov TúTCOK ixadilacc ávoac'op.canLVSUM caocaLv xpLa-nccv6Sv, 8i xat 8topeWaeL Toi5 iXoczEcrrou ivcncovactEotq xupEou r cco p yEou 'ro 5 Tp neo uv E o u. Hap&-rob' cdacaLliondc-rou V ipii3aL, xupEou 7c0c7oFc E-rdicxcc 'rob' 'Icotco6ET7],iv g-cst. ,octidxe 2 (Slujba cuviosului i puratorului de DumnezeuOrintelui nostru Stelian, tipgritä acum pentru prima data' cucheltuiala unor cre§tini evlavio§i, cu ingrijirea i indreptarea celuimai mic intre invätati chir Gheorghe Trapezundiul. La prea cucer-nicul intre preoti chir popa Stoica Iacovici, in anul 1726).

Cartea fiind de o raritate extrem6 a rämas necunoscutà biblio-grafilor greci. Nici E. Legrand in a sa Bibliographie hellénique, niciLouis Petit In Bibliographie des acolouthies grecques i nici So-fronie al Leontopolei, care a relevat lacunele operei lui Louis Petitnu o mentioneaz6 3. Un exemplar, d6ruit de mine, se aflà in Bi-blioteca Academiei Române.

Unele prosomii dela inceput ca i canonul sunt opera lui Mitro-fan GrigorAs din Dodona vezi ' Axo2ovOta f. 2T §i f. 5? 4.

Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cam-bridge 1895, vol. 1 p. 290, nr. 3236.

2 In 8° de 8 foi (inclusiv titlul); nepaginat.Vezi 'Ene-tneig érateetag 13vCarctvcbv anov6Cov (Anuarul societAtii de

studii bizantine), 9 (1932) p. 118.Cf. Mitrofan Grigorils, Cronica Tara Romcinefti, ed. de D. Russo, Bu-

curesti 1935, p. 4.

GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZONDA 313

Editia a 2a a acestei slujbe fa'cutà la Constantinopol la 1819se descrie de Louis Petit 1.

In limba roman6 slujba s'a tradus de Filaret, EpiscopulIn zilele Dornnului Nicolae Mavrogheni, dupà care s'a

tipgrit a doua oarà de D-ei D. Maria Eliad, dupà cum se spuneIn titlul acestei editii (Bucuresti 1860); o altà traducere româ-neascA, independentà de cea de mai sus a publicat Serdarul loanVernescu in Buz6u la anul 1840.

'Axaouenoc TO5 óry(ou iepop.dcp-cupoq Xocpcac'eparouc To5 0-ocup.ccroup-

yo5 crovTeOstaoc nocp& Fscpyoo c. o T p cc neouv í o u. (SlujbaSfântului sfintit martir Haralambie, fácktorul de minuni, alcáluitá.de Gheorghe din Trebizonda), Venetia 1748. Slujba a ap6rut infoarte multe editii, descrise de Louis Petit2 . O editie a acesteislujbe impreunà cu altele a dat C. Daponte, elevul lui GheorgheTrapezundiul, in Bucuresti la 1736 3.

'AxoXou0f,o: Toi5 (Z*0 I.Lo'crupoq 'Ay-reV4 TOU Kcovcrsotv-rwourraetL7Tip Xptcrrori &OkhcsocvTo ira T5)q pocculeíaq Tori EouX-rEcv Mer.gs-, iv gTEL

are, aen-retApíou e', noqOacroc nocp& rspou 8 t, 8 oto- x o u

iv Bouxoupecrrícp crzoXijG Tor) Tparceouvríou (Slujba sfântuluimartir Angheli, care s'a luptat pentru Hristos in ConstantinopolIn timpul domniei lui Sultan Mehmet, in anul 1680, Septemvrie5, alcAtuità de Gheorghe Trapezundiul, profesorul scoalei dinBucuresti).

Slujba de mai sus nu s'a tiOrit; se allá inteun manuscrisal Academiei RomAne 4 (nr. 942) din secolul al XVIII-lea,scris de Cosd. Copilul dela sfanta mângstire Coltea (f. 1r) La f.11* citim: Tec TÉXVCC TO 1/6cFesupog 'Ayy05 iXeueepcoefrra do-a)T-7)ç Kcovcr-rawavourcaeo4 gcpuyav elq Daztotv &ti 1.16crow xounxexacg-

Louis Petit, Bibliographie des acolouthies grecques, Biuxelles 1926, p. 269.Ibid., p. 34-37.Vezi loan Bianu i Nerva Hodos, Bibliografia romdneascii t'eche, Bucu-

resti 1910, vol. 2 p. 51.[4 Se mai aflà i inteun miscelaneu dela mânästirea Lavra din Muntele

Atos supt titlul: ' AxoXou0La. TO5 ety(ou xod, vio u p.& rru poç 'Ayyek71 To 5 kv

K wva.ravnvourcam dzOkhcrocvrog 674 X pLcrso Zy g-ret, ,ceve (1680) iv [LO,

en-re1L6 plcp s', 7-71ç PccoiXeíceg -co5 E o uX-recv Maii&c, o0scc notpac T0i5


&coy xat btei: nerrpocre86x0yrav napóc rSv yep.6vo)v rç Oúyypo-6Xazíac; Eepprecv p68a KOLVTOCX0CLVk e5p.evcliq xat ixp-weencrav ápzov--mg iley&Xot xat gVTLÇWL XCCI, eúTUZI,CF[AVOL xce. gC7Icrocv è ipívv xateú-ruztav xat arcéeavav vEtiadeía (Copiii martirului Angheli, fiindliberati din Constantinopol au plecat In Tara Romaneascä prinajutorul capuchehaialelor 0 acolo au fost primiti cu bunä'vointäde &Are Domnul Ungrovlahiei erban Voclà Cantacuzino i audevenit boieri mari i cinstitd i fericiti, §i tr6ind in pace 0 fericireau murit In evlavie).

Despre acest neomartir Angheli pomene§te i loan CariofilIn Efemeridele sale'.

Un nomocanon care se p6streazä In manuscrisul AcademieiRomâne nr. 696 (297) 2 este compilat i tradus in greaca modernäde Gheorghe Trapezundiul dupd cum aflgm din notita de pe fol.241: AúTocc cd. 8La-cayal 8ston xat tepE6v cknocr-reacov, 6[1°5 I/el.&TiiSv ixx?qcnao--rcx(6v a?yrcliv xav6vo)v t.te'reyXoyr-ría0laav eiq e7rk7p

ppecatv 8E,ck 7rpoo-ray7ic, -ro5 eúae6scrróvrou, útinp,o-rcfc-rou xat csocpon&T011

OtagVT011 xat Ilysp.6vog 7ccicrig OúyypoßXaxEag xupíou xupíou lo.acvvouNtxoVcou 'AX<Ccvapou Bodaa, napec TO5 v cr7rou8aíotg iXazíCYT011

eco pytou T pane o uv -r o u, moccnccaou -ç b.) BouxoupEcrsicp

aiMevTLxi¡ç crxoXijq xat soúXou 7TCCITOTÓCT011 Tijq al'yro5 61)1X6-rirroq, xaTec

-rò zOo.ocr-còv inTaxocnocnew -rpLaxoo--r6 gTOg anó Xptcrro5 (.1.1v1

Matcp sIxoo-ry) (Aceste porunci ale dumnezeie§tilor i sfintitilor Apo-stoli, impreung cu aceste canoane biserice0i s'au fälmdcit inlimba greac6 popular4 din porunca prea evlaviosului, prea

navLeponciTou flapeevLou XEou, trrycporcoXE-rou Aptías-ngd KCJVCTTC4vrt.vo úrroVv,

iScrrepov Si at.op0o)OF.T.cra nap& Toi5 recopyEou xcd dcpEcrrou SLaccaxciXou 7.71ç ivBowcouparcícp crzokijg -roi5 TpoureouvorEou.

'0 Oúyypo6Xaxtaç elVape.rog inL6e63:ta.'0 Apúcn-qg IlocpOivLog inL6e6cctoZ.

vezi Spyridon and Sophronios Eustratiades, Catalogue of the greek manuscriptsin the library of the Laura on Mount Athos, Cambridge 1925, p. 179, nr. 1118(1 34) 12.1

Vezi loan Cariofil, 'E9n1us91,6cg, publ. de P. Zerlentis In zlarlov rfig taro-goefx aì ievaoyocrig hatectag Tfig 'E22.d3og, (Buletinul societatii istoriceetnologice a Greciei, 3 (1891) p. 301.

Vezi C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceVi ale Academiei Ro-mane, Bucuresti 1909, p. 435.

GHEORGHE HRISOGON DIN TREBIZONDA 315

tatului i prea inteleptului domn i stäpâ.nitor a toatä Ungro-vlahia, Domnul Domn Ioan Nicolae Alexandru Vodà, de cätrecel mai mic dintre Invätati Gheorghe Trapezundiul, profesoruldomnesti din Bucuresti i sluga prea credincioasd a InältimiiSale, In anul 1730 dela Hristos, 20 Mai).

Un discurs funebru la moartea fiicei lui Nicolae Mavrocordat,care ni s'a pästrat In manuscrisul Academiei Române nr. 717(457) p. 50-54'. La sfärsitul discursului p. 54 se dái ca autor aldiscursului Gheorghe Trapezundiul, profesorul din Bucuresti.Litzica traduce gresit cuvantul go[i.vE'roc cu sotia (lui NicolaeMavrocordat), pe cand domnita e fiica Domnului, de altfel si dintextul discursului reiese cà s'a tinut la fiica Domnului, p. 53:priveste pe prea inaltatul nostru Domn, pe tatal tau prea iubit. . .

Este vorba de Maria, fiica lui Nicolae Mavrocordat, cAsktorità culoan Scarlat Cämärasul, care a murit in värsta de 19 ani si a fostIngropatil In manástirea Väcäresti 2.

Un discurs funebru la moartea lui Nicolae Mavrocordat careni s'a ptistrat In manuscrisul Academiei Române 717 (457) p.1-5 3. In manuscrisul Academiei Romane discursul e färd numeleautorului, dar In manuscrisul 124 (f. 192*-193,) al BiblioteciiParlamentului grecesc din Atena 4, care cuprinde acelasi discurs,se dà ca autor Gheorghe, directorul Scoalei domnesti din Bucu-resti. Acest discurs Litzica spune cäincepe cu: cps.5 T -roaccú-

-nr p.eyákr]v, pe cand Lambros 6 spune cà incepe cu: eivepcanoq [1a--m6nm 6t.1.0L601. Cititorul nedumerit ar crede c6 e vorba dealt discurs, ceea ce nu e cazul. Lambros dä ca inceput un motto,care e in fruntea discursului, pe când Litzica, trecând peste acestmotto, d'A Inceputul discursului.

C. Litzica, op. cit., p. 462.2 Vezi epitaful ei in E. Legrand, Généalogie des Maurocordato, Paris 1900,

p. 34-35.C. Litzica, op. cit., p. 461.Vezi Sp. Lambros, Kardloyog xcodixtor rij; 13t132toOlperig vig Bov4;

(Catalogul manuscriselor din biblioteca Parlamentului), in Nioc 'EU.nvo-,u1,4tmov, 5 (1908) P. 307.

C. Litzica, op. cit., p. 461.Sp. Lambros. loc. cit.


ewpytou Xpuao16vou Tpansouv-ríou, HadyvtaTcotri-nze: siq Tòv Ipxov-ra mcp.ccpcfccry¡v 'Icoávvilv Exocparov (Jucäriipoetice cätre boierul c'ämäras Ioan Scarlat). Supt acest titlu, M.Ghedeon a publicat douà poezii In cinstea cgingrasului loan Scarlat,un canon In cinstea lui Nicolae Mavrocordat si o poezie encomia-stic6 la adresa lui Constantin Mavrocordat

Ni s'au p'ästrat In manuscris versuri encomiastice In limbagreacà la adresa Mitropolitului Ungrovlahiei Antim i diferitepovestiri Cu explicatia lor alegoric6 2, o interpretare a lui Critonde Platon i interpretarea unui discurs al lui Grigore Teologal 3din anul 1729, o poezie in cinstea lui Constantin Mavrocordat 4.

Daponte care a fost un elev i admirator al lui Hrisogon, im-preund cu multe poezii de ale lui, canoane, versuri carcinice,omerocentre, ne-a pästrat In Catalogul sàu istoric si opt scrisorice i-a trimes Hrisogon, precum i discursul funebru pe care Da-ponte 1-a linut la Inmormântarea dascälului sdu 2.

In Biblioteca Parlamentului grecesc din Mena se pästreazäun manuscris care cuprinde un dialog intre un pacdtos i MaicaDomnului, precum si un canon contra Latinilor 6. Autorul e datcu numele de Pe6pyLoq TparceoLv-rt.oq 'Aaoct,LET q,

aLaótaxoaoq rv bucr-rwovtxrov pc0.7n.tkraw -c:4; iv Bouxoupealicpccúeevrtx* crzoVijq, §i de sigur e Gheorghe Hrisogon al nostru dupàcum aratà acel « mare dascAl al coalei domnesti din Bucuresti »;dar si obiectul tratat In aceste opere corespunde cu Indeletnicirilede predilectie ale autorului nostru. Numele de Adamitis nu ecunoscut din altd parte.

Vezi M. Ghedeon, Ahnlyeta geoatcovtxijg iA2îirtx77g .7zot4occog in revistaHaevaaa6g, 1 (1877) p. 746-751, tras 0 in broprä aparte p. 17-23. Acestcanon 0 diferite alte opere poetice ale lui Hrisogon, pdstrate de DaponteIn Catalogul sdu istoric, s'au publicat in Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu,Bucureti 1888 p. 205-216.

2 C. Litzica, op. cit., p. 447, nr. 705 (345), 4 0 5.3 C. Litzica, op. cit. p. 452-453, nr. 709 (406), 29 0 31.

In manuscrisul Bibliotecii Parlamentului din Atena, nr. 47, 14, veziiViog Èlylrivoktribuoyr, 2 (1905) p. 406.

Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu, Bucure0i 1888, p. 216-220.Vezi Neog .0.2rivouv4yow, 3 (1906) p. 447 qi 462, nr. 65, 1 0 15.

Gheorghe HypomenAs din Trebizonda.

Gheorghe Hypomenas, originar din Trebizonda, a invdtat cartela inceput probabil In patria sa 0 pe urrnd In Bucure§ti, precumreiese din urmdtoarea lui notità autografd, aflatd pe un manuscrisal lui: ig&v.e0oc rcepi. oúpccvoi3 rcpccmoc-reíav v TEG

cpeupouccpíou x' kv dcpx5f) stq ayíocg Teacccpacxocrstq iv Bouxoupecrcícp(am inceput tratatul despre cer in anul 1699 20 Februarie, lainceputul sfantului post, In Bucure§ti).

La 1709 11 gdsira la Padova obtinând titlul de doctor in medi-cind i filosofie. Acest eveniment a fost sdrbdtorit cu un fast extra-ordinar, fiindcd mai multi prieteni au tinut sä compue câte oepigramd encomiasticd la adresa proaspdtului doctor padovan, iarloan Avramie, paroh pe atunci al comuniatii grece0i din Venetia 2,a gdsit cu cale sd adune aceste epigrame i sd le dea la tipar. Cartea,dedicatd lui Constantin Brdncoveanu, a apdrut in Venetia In anul1709 cu o scrisoare de inchinare la adresa lui Brdncoveanu, iscdlitàde Avramie, §i cu 49 epigrame dintre cari 25 grece§ti, 11 latine§ti0 10 italiene0i, unele täudând virtutile membrilor familiei luiBrdncoveanu, cele mai multe ldudând pe laureatul doctor 3.

Cartea, impodobitä cu portretul lui C. Brancoveanu, are urmd-torul titlu: 'ArcotvOíap.cmc 7toquxck au)aez0évro: elg rv gvaoov ;actl'irgpXoci..crcpov loccpocpcX6crocpov 8ocrocrsecmcpopf.MV TO5 el'iyevecracTou xoci.

X0yLCOTÓCT011 xupíou recopyíou eYrcollevai, eúrcoc-cpBoy Tparceo5v-cog,

A. Papadopulos-Kerameus, .14000x/tam) 13tPtoNxn, vol. 1 p. 411,nr. 406.

Avramie a fost mai pe urmä prediator al Curtii domnesti din Bucu-resti, despre care vezi Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni dellaValachia, Venetia 1718, p. 44, 214.

0 analizä amdriuntita a edrtii a dat C. Sathas in revista Har&bea,19 (1868-1869) p. 321-326.


7capec 'Icoávvou iEp60oq TO5 'A6pataiou, xcd rcocp' ocino5 7rpoo-cpcov1-

0frra -74S yocXvo-róc-rcp, éxXccp.7-cpurc'ercp xoci EixrE6EaTemp xupf.cp xupf.cp

'Icoávvy) Kcova-ccoTEvcp Boccrcrapácßo,c, ccLegvsm xoci. ilyetz.6vt ncicriq 06yypo-

6Xaxíotç xcd. TO 5 aCC pvpopoivToç rpoar&ry) IleyocXonpenza-rkrcp (Cule-gere de poezii adunate cu ocazia prea glorioasei i prea strà-lucitei incoron6ri cu lauri la primirea diplomei de doctor in medi-cinä i filosofie a prea nobilului i prea invsátatului domn GheorgheHypomenàs, originar din Trebizonda, de preotul loan Avramie0 dedicate prea märitului, prea strälucitului i prea evlaviosuluidomnul domn loan Constantin Basarab, domn i stäpAnitor atoatà Ungrovlahia i mdret ocrotitor al laureatului) Venetia17091.

Cartea a fost inchinata lui Brâncoveanu, fiindc6 el trimiseseca bursier pe Hypomenas In Italia, precum reiese din cuvinteletitlului unde Brâncoveanu se numeáte mä'ret ocrotitor al lau-reatului (T015 kcpvopopoi5v-roq npocrrecnw pxyccXonpen6a-cccroq), ceea cede altfel átim si din Del Chiaro 2 Printre ceiIali cari felicita peHypomenàs in poezii greceáti relev ateva nume: Gheorghe Patusa,Atenian, Paladie Damian, Român, Gheorghe Damian, RomAn 3 0Antonie Stratigos din Corfù. Miha el Schendos, Cretensis, Pal-ladius Damianus, Valachus, Staurus Molaimis, Cassiopensis, Geor-gius Damianus, Valachus, au cântat pe Hypomenas in latineáte,iar Iovanni Schendo, Cretense, Nicole) Glichi da Giannina etc.1-au felicitat in italieneáte. Precum se vede unii au recurs la maimulte limbi ca sa releveze isprava átiintificA a prietenului lor.

Studiile sale medicale le Meuse supt directiunea celebruluiprofesor Antonio Vallisnieri in Padova, unde obtinuse cu maresucces doctoratul in medicing, ne spune Del Chiaro 4. Probabildupà ce a obtinut doctoratul s'a intors in tug, dar panä" la 1712n'avem nicio átire despre el. La 1712 Ii gdsim la Venetia de undetrimite fratelui sä'u Ioan, aflat in Bucureáti, prin loan Hrisoscoleu

1 Din aceastä rarisima carte un exemplar se allá In Biblioteca AcademieiRomâne, dela care Ing lipseste portretul lui Brâncoveanu.

2 Del Chiaro, op. cit., p. 191.Probabil i Romanii Paladie Damian si Gheorghe Damian se aflau pe

atunci In Italia pentru studii ca bursieri trimisi de Constantin Brâncoveanu.Del Chiaro, op. cit., p. 191.

GHEORGHE HYPOMENAS DIN TREBIZONDA 319

cloud manuscrise legate la un loo 1. Probabil la Venetia Ingrijeade afacerile bsánesti ale lui Brancoveanu, care se stie cà aveadepusi bani acolo.

La 1715 este In Bucuresti si iscàleste ca martor testamentullui Nicos Papasarafi 2.

Vkluva lui Constantin BrAncoveanu 11 numeste in anul 1717procurator In calitatea ei de tutoare legalà a nepotului ei Consta ntinBrAncoveanu Ii dà depline puteri ca sà administreze averear6mas6 pe urma decapitatului Doran, atat In Viena cat si In Ve-netia s. El rknâne ca procurator al ei pan6 In anul 1730, adic6pang la moartea Doamnei Maria 4. Hypomenas e numit acumprocurator al tânàrului print Constantin BrAncoveanu dela 20August 1731 pAn'A la 1734, &and revocandu-i-se procura, e lnlocuitprin Cristofor Voicul 5.

Trebue sà fi petrecut mult timp in stràiatate pentru admini-strarea averei Brancovenilor, si de sigur el trebue s'a.' fie acelGheorghe Trapezundiul care dupà spusele lui Ventoti v(zi.V.0;

BLivwn xca oi 6p06aoot. Coccramoi acc6ov Baton) verc gzoicav gym oIxov7Cpocreux-rhpLov, 1]youv xocrcOaccv 6 (el a luat initiativa ca ortodocsiiragriteni s'd obtie voia ca sà aib6 l'Acas de rugdciune, adicd cape16).Despre cettilalt Gheorghe Trapezundiul, anume Hrisogon, n'avem

Manuscrisele se pastreaza astazi in Biblioteca Patriarhiei din Ierusalimsupt nr. 406 i cuprind tratate filosofice de ale lui Coridaleu, cari se inva-tau atunci in co1ile grecesti. Manusciisele sunt autografe de ale lui GheorgheHypomenàs si se vede CA le trimete fratelui säu mai tandr ca sa inveteel dui:4 ele. Vezi descrierea lor in A. Papadopulos-lierameus, Ìceonawurva)13z132to04xn, vol. 1 (1891) p. 411.

N. Iorga, Studii f i Documente, 4 (1902) p. 78.3 Vezi Revista pentru istorie, arheologie si filologie, 2 (1883) p. 145-155;

la p. 149 se publicd procura generala; cf. si C. Giurescu si N. Dobrescu, Do-cumente f i regeste privitoare la Constantin Brdncoveanu, Bucuresti 1907,indice s. v. Trapezuntius i Alexandra A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci,Bucuresti 1929, p. 20, n. 370.

4 C. Giurescu i N. Dobrescu, tot acolo, p. 368-370.Tot acolo, p. 370-375. Despre Hypomenas vezi i Hurnzuzaki Docu-

mente, vol. 9 p. 544-548.Ileont94xn çix:c2notaarosfig lazoelag Mdertav, Mlizeonal-rov ' At976v,

loam:Jed:0a napd recoeylov B evzózn (Adaos la istoria bisericeasca a lui Meletie,Mitropolitul Atenei, intocmit de Gheorghe Ventoti) Viena 1795, vol. 4

p. 142.


nicio stire 6.* a petrecut la Viena; elevul si intimul lui, Daponte,nu ne dä nicio stire In aceastä privintä, pe cAnd despre Hypo-menàs stim precis c6 era procurator general al vkluvei lui Con-stantin Brancoveanu Maria 1.

Si Sofronie Eustratiades, fost mitropolit al Leontopolei si timpde mai multi ani paroh al bisericei Sf. Gheorghe a comunitätiigrecesti din Viena, care pe baza arhivelor comunitätii a scrisistoricul comunitätii, ne asigurä cà in urma cererii negustorilorgreci Dimitrie Parascovici si Gheorghe Trapezundiul s'a obtinutin anul 1723 recunoasterea ofiCialä a functionärii capelei grecesti 2Actul oficial de recunoastere nu mai existä, fiind distrus impreunäcu altele de Starbi cari vremelnic puseserà stäpanire pe aceastäbisericd 3, dar existä un alt act oficial din 1726 prin care se re-cunoaste biserica si se dà dreptul de a funciona neturburatä denimeni 4.

Ceea ce spune Sofronie Eustratiades despre Alexandru Exapo-ritul aunt nedocumentate. La 1723 nu putea sä se facä prima li-turghie in casa particularà a lui Exaporitul si cu duhovnicul luiGavriil, pe care 11 avea pe läng6 el, pentru simplul motiv c6 Exa-poritul nu mai träia. Din ceca ce spune Eustratiades dupà traditiecred cä" sAmburele adevärat este c'ä Alexandru Exaporitul in timpulsederei sale in Viena avea pe l'ang6 el un preot grec si toate celenecesare pentru sä'värsirea serviciului divin care-i si slujea In casasa particularà. Plecand din Viena, Mavrocordat a däruit comuni-tätii grecesti din Viena cele trebuincioase serviciului ca &A le in-trebuinteze dupd obtinerea permisiunei oficiale. Comunitatea, cânda obtinut permisiunea in anul 1723, a inchiriat la inceput o casäparticularà cu 300 fiorini pe an, unde au transportat vasele sfintitesi odäjdiile däruite de Mavrocordat, si acolo in anul 1723 mult

1 Revista pentru istorie, arheologie gi fdologie, 2 (1883) p. 149.2 Sofronie Eustratiades, mitropolitul Leontopolei, '0 ev Blévvn yak. -cog

ciytov fecoodov ;cal 4 1COGVÓT7N Teti V 'ELIlivory decogavein, lpcdcov (Biserica Sf.Gheorghe din Viena s'i Comunitatea Grecilor supusi otomani), Alexandria1913, p. 7.

8 Sofronie Eustratiades, op. cit., p. 7.4 Publicat de Michel G. lioimzoglu in monografia sa Geschichte der grie-

chisch-orientalischen Kirchengemeinde zum heil. Georg in Wien, Viena 1912,p. 27-28.

GHEORGHE HYPOMENAS DIN TREBIZONDA 321

dupil moartea lui Exaporitul au gvArsit prima liturghie in limbagreacA in Viena j.

[Gheorghe Hypomenhs a ingrijit la 1712 tipgrirea mareluidictionar al limbii grecesti al lui Varinos, care a fost dedicat luiConstantin Brancoveanu, dup6 cum se vede dela urmatoareanotità care se af15. la sfarsitul dictionarului: 'Emcnacric,c recopytouTparcgouv-dov I. O. ro nzol.Leve"c 1.t.e-cec Tò E. La inceputul dictio-narului se an' portretul lui Constantin BrAncoveanu 2.

Gh. Hypomenas a murit la 1745 si a 16sat biblioteca sa scoaleidin Trebizonda 31

Vezi si I. Nistor, Bisericile si co ala greco-romeind din Viena In Memo-riile Acad. Rom., seq, ist., ser. III, 13 (1932) memoriul 3.

2 Vezi descrierea dictionarului in E. Legrand, Bibliographie hellénique 18siècle, 1 (1918) p. 101-103.

Vezi Epaminondas Kyriakidis, Btoyeacplat TC-6 V ix Tpa.74-arwro; mai T77Çneei air* rbeag 2oytcov, (Biografiile inv6tati1or din Trebizonda si din pärtilevecine), Atena 1897, p. 101.

21

Un medic aromAn: loan Nicolidide Pindo (1737-1828).

21.

Un medic aroman: loan Nicolidi dePindo (1737-1828).

Nu incape Indoiala ca dupa caderea imperiului bizantin la 1453multi crestini au emigrat In diferite directii spre Apus, dar ama-nunte despre ei lipsind, nu putem urmari asezarea lor In coloniiIn vestul Europei. Ceva mai bine informati suntem despre Greciicari s'au dus In Italia, deoarece ei fiind invatati au lasat urme tipa-rind carti, sau au ramas documente despre activitatea lor. Desprenegustorii insa emigrati, cari au fost si cei mai numerosi, avemstiri raslete i aceasta numai cAteva secole dupà. caderea Constan-tinopolului.

Austria si Ungaria, Polonia si Italia fiind tarile cele mai apro-piate de Orient, täri cu o administratie si cultura mai inaintate, efiresc sà Intalnim acolo asezari compacte de emigrati. i inteade-val. in Ardeal, In Ungaria, Austria si Polonia si In cele mai comer-ciale orase ale Italiei gäsim colonii grecesti, cari cu timpul se orga-nizeaza i infloresc ca commit:4i cu biserici i coli begat inzestratede bogatasi binefäcatori. Cunoastem numele oraselor din Austro-Ungaria in cari s'au infiintat Companii grecesti, institutii comer-ciale cu multe privilegii imperiale, in cari alaturi de Greci figurau

Români i SArbi i Bulgari.Deja dela 1636 se dau speciale privilegii crestinilor din Turcia

imigrati in Transilvania de catre Gheorghe I. Rali6czy 1. i emi-grarile i asezarile In colonii i companii comerciale continua mai

Vezi primul act din cartea: Graeci elenchus cum indice liberaliuminstrumentorum (aflat in arhiva public6 din Budapesta), apud Sp. Lambros,2'&116eg ix rijç icrroplag oii gy Oiryyaeig ;sat Alicrcela ainveopob", Atena 1912,r. 11; cf. i N. Iorga, Studii Si Documente, 12 (1906) p. V VI.


numeroase cu timpul 1; ori de cate ori o rAscoalà Impotriva Turci-lor avorteazà, cre§tinii emigreaz6 In mas6 §i Ingroa§6 numArul colo-niátilor plecati dinainte 2.

nu sunt putini Aromânii cari, urm'and pilda Grecilor, au emi-grat In Italia sau Austro-Ungaria 0 s'au distins printre Invàtatii deatunci. Unii din ei au studiat medicina, o §tiintd care In secoliitrecuti aducea onoare deosebità E,Ii. bogAtie.

Un medic de origine aromaneasc6, care a träit In Viena Intreanii 1737-1828, este 0 loan Nicolidi de Pindo, despre care mä voiocupa In notita de faVa".

Prilej la aceastà notità mi-a dat articolul pretios al DoctoruluiValeriu L. Bologa: .,S'tiri despre Aromeinii din Austria la inceputulveacului trecut, publicat In Anuarul Institutului de istorie nqionalädin Cluj, 5 (1930) p. 503-510. La §tirile despre Nicolide, comu-nicate de Bologa, voi càuta sà adaog unele precizki de izvoare carii-au ramas neaccesibile.

Izvorul principal despre viata lui Nicolidi este un necrolog pu-blicat de un anonim supt titlu: Gallerie denkwardiger Männer desVaterlandes. Iohann Nicolides on Pindo, gestorben zu Wien den12. Oct. 1828, in revista vienez6 : Neues Archiv fiir Geschichte,Staatenkunde, Litteratur und Kunst. Erster Jahrgang (XX alsFortsetzung), Wien 1829, p. 819-821 3. Anonimul autor alnecrologului, care iscàleste cu initialele P. D., se vede cg a cunoscutde aproape pe Nicolidi, cAci numai un intim al lui putea sä ne dea§tirile pe care le gsásim In necrolog. A fkut bine Bologa c6" a tradus0 publicat In Intregime In studiul säu, citat mai sus, acest necrolog0 l-a fkut astfel accesibil cercetAtorilor.

MI6 dupà acest necrolog viata lui Nicolidi data' pe scurt. S'angscut in Gramostea (Macedonia) la 14 Martie 1737 §i dupà ce aabsolvit §coala elementar6 s'a dus §i a continuat studiile sale laSiatista unde era o §coalà mai Inaltà de teologie, §tiintd 0 istorie.De acolo fàrà mijloace materiale, dar cu mare ravn6 pentru invg-

2 N. Iorga, op. cit., p. I I IX X I II.2 D. Russo, Ai 7recZrat 24vocai itpnueetòeg rfig Btiinnjg in ziarul atenian

'Elelíeseor Bijua, cu data 25 Noemvrie 1928. Cf. mai jos p. 353.3 Asupra acestui necrolog a atras atentia Doctorului Bologa profesorul

din Cluj Gh. Bogdan-Duick vezi Bologa, 'tiri despre Aronulnii din Austria,p. 506, n. 1.

IOAN NICOLIDI DE PINDO 327

tatura a pornit spre Viena unde, &and lectii de limba greaca, astudiat medicina vi a obtinut titlul de doctor vi dreptul de a prac-tica in Viena. Imparatul Iosif al 2-leail indeamna sa se stabileascain Viena <4unde se anal atatia Greci, cari, necunoscand limba ger-mana, gasesc greu ajutor medical vi... 11 numevte primul medical coreligionarilor sài Greci ». Cand Leopold al 2-lea se sui pe tron,ridica pe Nicolidi la gradul de nobil, impreuna cu fiul fratelui saumort Eustatie Nicolidi, v.1 ti acorda predicatul de Pindo. BaronulStörck, medicul curtii, propusese lui Nicolidi sa-i traduca operelemedicale in grecevte mai ales lucrarea intitulata Erfahrungen aberdie Lustseuche i Die praktisch-rnedicinische Lehre zum Gebrauche derMilitar- und Landchirurgen. Nicolidi executa aceastä insarcinarevi compuse vi vestitul sat.' Balsam al vietii ((ecXaccp.ov 7.71q (,.)55q),

care e celebru i astazi in Grecia vi Turcia. Pela 1827 a daruit vcoa-lei comunitätii greco-valahe din Viena 120 de volume din clasiciiGreci vi Romani vi la 12 Oct. 1828 a dat obvtescul sfarvit. Necrolo-gul laudà tiinta i desinteresarea filantropului Nicolidi, care pebolnavii saraci nu numai cä-i cauta gratuit, ci le mai dadea vi me-dicamentele necesare.

Jata tirile despre Nicolidi cuprinse in zisul necrolog.Din amanuntele date de necrolog nu reiese ca. Nicolidi era Aro-

man, ha dimpotriva &A era Grec i ca atare 11 retine imparatul camedic pentru clientela greceasca din Viena. Avem insa o marturiecontemporana categorica despre originea aromaneasca a lui Nico-lidi. Gheorghe Zaviras, care a trait in Budapesta mai multi ania scris biografiile grecilor 1, printre cari se Oa i biografia lui Ni-colidi, ne spune ritos ca. Ioan Nicolidi era BXecxoq (Vlah).acest lucru 11 confirma i fostul profesor de limba greaca clasicaneogreaca la Universitatea din Budapesta Alexandra Pecz, care,intr'un articol din Neue Freie Presse enumera pe Nicolidi al nostruprintre Aronuini 2. Pecz devi n'afost contemporan cu Nicolidi, tre-bue sa fi aflat din informatorii sai mai batrani originea lui Nicolidi,

Cartea lui Zaviras scris6 inainte de 1804 anul mortii sale a rämasIn manuscris si s'a tipArit la 1872 de Cremos supt titlul: Nia i)

Èllninxen, 15Yareov.2 Vezi V. Bologa, Medici aronani En Monarhia Habsburgica, extras din

Inchinare lui N. Iorga, Cluj 1931, p. 7.


mai cu seam4 c6 §i in timpul sAu mai triliau membri ai familieiNicolidi. i inteadev6r membri din familia Nicolidi am constatatdocumentar pânä la 1905; ei figureaz6 ca membri in consiliul deadministratie al Bisericei Sf. Gheorghe din Viena Odd la aceastädatà 1.

Dar se vede c6 personaliVätile cele mai insemnate din familiaNicolidi au fost medicul loan 2§i nepotul sàu dupd frate Sterghie 2,pe cari Leopold al 2-lea li ridic6 la rangul de nobili cu predica-tul de Pindo, §tire pe care o gäsim in necrolog, dar pe care caun eveniment imbucuraor o dà i ziarul grecesc 'Emteetg,care ap6rea atunci in Viena supt conducerea fratilor Mar-chides Puliu: o 'II K. B. MeyoasLirry)g Aco7c6X8ou TO5 B' auyxctra-vzúoucrot .),Ls6x7r. va Tòv xúptov 'Icoávvvi Ncxo-At8Ilv Tóv

MaxeSovíaq xca 8tac'ccrxcaov stç locrpo*, Tino dcve4n6v TOU

Dréprov F2JaT&6Lov NtxoXE8v, ata Tck noWc )(at gtclt TO1) npostpir!let's; eig 'RA) cipLet.tòv Te 6\0 ayeviLv Tor) ficyíou Kcasocpo-Pcotocixo5.

IA Tip incovollíocv (TcpEamecro) v-rè Hívao 4 (MajestateaSa I. R. Leopold al 2-lea a binevoit cu condescendentà

Vezi istoricul bisericii Sf. Gheorghe din Viena dup documentele dig&In arhiva ei In Sofronie Eustratiades, '0 iv Btivvn yak Toi) dylov Peavylov,(Biserica din Viena cu hramul Sf. Gheorghe), Alexandria 1913, p. 66, 77,78. Un loan Nicolidi de Pindo, negustor, cumpärA firma comercialà a luiDimitrie Proshari din Viena, vezi N. Iorga, Studii si Documente, 25 (1913)p. 5; cf. i N. Iorga, Istoria comeriului romdnesc, epoca mai noud, Bucuresti1925, p. 133.

loan Nicolidi Pindo figureaza ca abonat la cartea lui Ant. Kyriakos,'04* sic rem eix5a4uova filov, printre cei Cu resedintà In Viena.

Sterghie Nicolidi era membru al Comunitdtii Grecilor i Vlahilor (su-pusi austriaci) din Viena i ca atare se deleaga in anul 1841 ca reprezentantal Bisericii Sf. Gheorghe din Viena ca sà aplaneze diferendul ivit cu privire-la un cimitir impreung cu reprezentantii celeilalte biserici grecesti din Viena(a supusilor Turci), cu hramul Sf. Treime, vezi Sofronie Eustratiades, op. cit.,p. 209. Sterghie Nicolidi figureazä printre abonatii cärtii lui NicodituAghioritul, ÈoeToSedutor, Viena 1836, p. 748. Despre el vezi si N. Iorga,noud carte privitoare la Romanii din Balcani, In Revista Istoricii, 9 (1923)p. 114.

Vezi 'ETntteelç dint30 Mai 1791; cf. i D. Russo, Ai nedrrat i227txalimueelSeg xiç Btivvng, In ziarul atenian 'EletWeeov Bi¡pa, 25 Noemvrie pAntxla 30 Noemvrie 1928; notita despre Nicolidi reprodusä in 'EleaíOseov Biptadin 28 Noemvrie; cf. mai jos la p. 378.

OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 329

ridice pe d-1 loan Nicolidi, originar din Macedonia §i doctor inmedicinä, impreunä cu nepotul lui Sterghie Eustatie Nicolidi..pentru multele i distinsele sale 1nsu§iri in numärul nobililor Stan-tului Imperiu Cesaro-Roman cu predicatul de Pindo). i ziarul 16-mure§te: Ilívaoq óvollge-rat, gvoc pouv6v, ónoi5 eLpEcrxeTat. elgPoút koacXcovey.evov ecrcò 'rò (36petov pipoç npòq Tin) ii.ecrmAptccv

xod. atcapeT. VÓTLOV plpoq Tijç Maxeaovíccq Ctitò 'ri]v xecro) 'AXßcevíocv

xca rv Occraca ÓVTCÓ Thy "1-17rELpov (Pind se cheamd un munte,care se aflä in Rumelia §i se intinde din spre Nord spre Sud §iseparà partea sudic6 a Macedoniei de Albania de jos, i Tesalia

de Epir).tirea din necrolog cgt Ioan Nicolidi a däruit biblioteca sa co-

munitätii greco-valahe din Viena o confirmä §i Sartori, care, vor-bind de biblioteca comunitätii grecesti din Viena spune: bestehendtheils in den vom Herrn Johann Darvar im Jahre 1.801 bei einerLicitation gekauften, von dem damals verstorbenen Baron vonLoccella hinterlassenen griechischen classischen Werken, und theilsin den von dem hiesigen griechischen Doctor der Arzneikundeund ausiibenden Arzte Johann Nicolides von Pindo noch bei sei-ner Lebenzeit, nämlich im Jahre 1826, der griechisch-walachischenGemeinde in Wien als unveräusserlich geschenkten seltenen clas-sischen griechisch-lateinischen Werken '

Operele lui Nicolidi de Pindo.Teza cu care Nicolidi a obtinut titlul de doctor la universitatea

din Viena s'a publicat supt titlu: Dissertatio inauguralis physiolo-gico-medica sistens pyogoniam quam annuente inclyta facultate

medica in antiquissima et celeberrima Universitate vindobonensipro doctoris gradu publicae disquisitioni submittit Joannes Ni-colides Macedo Grammostensis. Disputabitur in universitatis pa-latio die mensis Novembris MDCCLXXX Viennae, typis Mat-thiae Andreae Schmidt, universitatis typogr 2

1 Franz Sartori, Historiseh-ethnographische Obersicht der wissenschaftlichenCultur, Viena 1830, I, p. 180.

2 F. Legrand, Bibliographie hellénigue du 18 siècle, vol. 2 p. 326 nr. 995_


In necrolog se spune: baronul Störck ii propusese lui Nicolidisä-i traducà operele medicale in grece0e, mai ales lucrarea intitu-latä Erfahrungen iiber die Lustseuche i Die praktisch medicinischeLehre zum Gebrauche der Militär- und Landchirurgen. Pindoexecutd aceastä Walla insärcinare cu mare osärdie i deosebit suc-ces 1.

Bologa, bazändu-se pe spusele anonimului autor al necrologu-lui, a cäutat operele lui Störck traduse de Nicolidi, dar n'a pututdescoperi pe cea despre sifilis i promite c'ä va ldmuri aceastä che-stiune bibliografic6 inteun alt studiu 2 Dar dupg. 1 an, revenindasupra lui Nicolidi In Inchinare lui N. lorga, nu dà nicio deslegarea problemei. Printre operele lui Störck date de Heinsius in al säuLexikon nu figureazA nicio lucrare despre sifilis i totusi nu numainecrologul dar §i Nicolidi in pref4a Erminiei despre sifilis spunecsá cea mai mare parte a ei e o traducere a lucrärii lui Störck despresifilis.

In cele ce urmeazà voi cduta sä lämuresc aceastä aparentäcontrazicere.

Nicolidi, dupd indemnul lui Störck, a hotärit sà traducä i säpublice cartea lui Anton Freyherrn von Störck Medicinisch-prakti-scher Unterricht flir die Feld- und Landwundärzte der österreichi-schen Staaten, 2 vol. Viena 1.776 3.

In anul 1785 Nicolidi a publicat un prospect anuntând publica-rea traducerii cäqii lui Störck in limba greacä, cerand ajutorulmaterial al iubitorilor de invàtältura, supt titlu: Atacarxcafaxt..

la-vpmo-npax-cmod Tcpòq xpirm TZ5v ETpC(.707rEaLX6V XOCt xn)pouliv zet.-poúpyow öXcov Trx)v 'Aoucr-cptax(7)v ba.xpcc-rev" CTUVrEeer.aoct. 116 elg

ye pp.coutip yX6Sacrav nap& Toll ixXccp.7c poTáTou Awrawf,ou aeu06pou

Reprodus de V. L. Bologa, §'tiri despre Aroma' nii din Austria la ince-putul veacului trecut, In Anuarul Institutului de istorie na0onald din Cluj,5 (1930) p. 508.

2 V. Bologa, op. cit., p. 508, n. 2.Cartea a fost tradusa imediat In limba latinà i publicatä supt titlul:

Anton L. Baron de Stiirck, Praecepta medico-practica in usum chirurgorumcastrensium et ruralium ditionum austriacarum, e lingua germanica in latinamversa per loan. Michaelem Schosulan, Viena 1777. In 1784, apare: editioaltera aucta.

Biblioteca Academiei Romaine poseda a doua editie.

Es ist keine Krankheit be-kannt, die dem Staate so sellad-lich wäre, als die Liebesseuche,denn sie ist eine immerwährendeund schleichende : Es werden durchselbe unzählb are und oft die taug-lichsten Leute hingeraffet, oderwenigstens dergestalt verstiim-melt und elend gemacht, dass siein ihrem besten Alter, wo sie amwirksamsten seyn sollten, gänzlichentkräftet, zu den meisten Ge-schäften untauglich, und demStaate zur Last sind...

OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 331.

Bocpi-avog (ira) ZTipx. Mcrocypoca0eZcsocc X ixso0eZaca rcocpa 'IcoclvvouNtxoXíaoug To5 Cercó rpozp.[..tósrecog Ti]"q Mocxeaov4, iccTpocpaocr6pouTe xca acaccaxo'clou IccTpcx-71q, xTX. T61.Log A'. Viena 1785 j.

Dar lucrarea lui Steirck fiind voluminoasd i neggsindu-se sub-scriitori, Nicolidi a pdrAsit planul de a o da la lumin6 si s'a hofárits4 publice numai capitolul despre sifilis cuprins in zisa carte a luiStörck supt titlu: Von der Lustseuche oder der venerischen Krank-heit, (vol. 2 p. 95-128).

astfel Nicolidi a dat la lumind acest capitol din cartea luiStörck adäogand la sfArsit unele lucruri dela sine pe cari le-acrezut utile cititorilor supt titlu:

Ègeriveta neei ro'r) niòç 7teinst vet &ec7re6sTat tcì yaacxen, necOog4yovv 4 ,ucactTedv-cCa.116willa 'I co ácvvou NotoAíaou 'coi; 11(y-

o o, Viena 1794.

Iatá de ce spune Nicolidi cá cea mai mare parte a cdrtii lui e otraducere a luceärii lui Störck despre sifilis. Traducerea lui Nico-lidi e cuvânt cu cuvânt precum se poate vedea din inceputul sisfArsitul ei pe cari le dau in doud coloane:

EZvoct yvcosTil xect.tvloc 'A ES--

(So.vpríoc, órcori eivocc

KOLVerrY)TOC T6CrOV f3Xocßepil (lacicv

TO ycaÀíxòv irc:cOoq. 'E7cer.8i] xcdctl'yrò ei.voct. [Lía TCCOPTOTLVil xpu-posopvo[..tévyl nov./050,0c, Cercó Ti)v

inrof.ccv ecvocpi.Op.yror., rco),Xdcx.cg ai

xca oi rc)lov xplystp.oc dív0poncotócFcgouvrocc, i Te) 6Xty6Tepov

crocxocTe6ovrca, X(Xi TexTOV

0).1.ot, yívowrocc, eig

7cXkov xocULTkpcev Touq 11Xr.xEccv,

(57coii greperce ivepyr¡Tr.-

x&rocTor., Toòç pahter. Tívecq xod.eivoct. rccoTeXik dcauvocTtagvoc,

xca. eiç 7repccraerre6oc Tet gpyoc

A. Papadopulos-Vretos, NEosalivon) TaoAoyia, (Literatura neogreaca),Atena 1857, p. 78-79.

Die tibelste, bösartigste undschmerzvolleste Gattung davonist, wenn das venerische Giftviele Theile der Mutterscheide ver-härtet, und so bösartig entztindethat, dass selbe gleichsam in Ritzenzerspingen, und eine sehr scharfe,heisse, stinkende, diinne Jauchevon sich geben. Die Ansteckungvon einer solchen Person ist dieallergefährlichste.

Cixplas.ot, xca gym ßápoçKoLv6-nrog

Tó 701ov xetpIrrepov, xcd xot-xor¡OécrrocTov, xect 67TLTCOVWTGCTOV

enc.; ecnò -c&roLcc gXxil etym.,

&ray dccppoataLcexdv cpccplricxt.

crxkl) p TCE p Lcraec pi) TO pl-xcc pEou -r-71; virrpocq, xrd, npoEe-virrn et; ocú-ree [Arty T660V XM-

xo4)0.7) (p)tewowhy, órcor) av..&-

ow-ccq el; T p&toy (=yaw) TO-xet &7-c6 xct LÉoc noxx& apt¡Leta,xccus-epi), popi, Xerc-ril CSX7).

Tó 6Au 'Zarb platy Tkotocvyuvatxcc stvoct. xLvauvcoakcnovrov.

Traducerea e fäcutà Cu mare ingrijire in limba greac6 popu-larà, intrebuintându-se expresiunile cele mai vulgare le grec

. dens les mots brave l'honnéteté ca &A fie pricepute de cititoriiculti i inculti.

[Pä'rtile originale ale lui Nicolidi sunt : cAteva retete, o farma-copee in limba greack o explicare a greufätilor çi mgsurilor in me-dicink un catalog al doctoriilor simple, al ierburilor, foilor i fädä.-cinilor, cari se aflà in toate retetele cuprinse in Erminie, o scurfäexplicatie despre cAnd 0 cum trebue sà se culeag6 ierburile, rädä-cinile i foile, 0 cum trebue uscate i p6strate, in sfär0t un micdictionar, care cuprinde i interpreteaz6 in greaca popularà aproapetoate denumirile bolilor i membrilor umane. lar in ce privestepartea a doua ea este scrisä. in intregime de Nicolidi de Pindocuprinde, dupà cum se spune in titlu (p. 279): O'E pane-Cott npacwst.xoct(41 r5(Lcs-rwv, &cob" gnarIZOV &TCÓ -L--;1%) Cecppo8Lcrtaxi)v yov6kSotory Tr7w,

avapEw scat &TO) dccppoaLcrLaxi¡v Xeux6h5oLccv yuvocutaiv.¿roZoc yoi3v xodOspcureúouv xeces ill.apotv TÓ race(); dud) -rip)

Ccpxir go.K EE; -rò Tao; -roo, xat ivrropotív vec etyoct sLe, rcapecaeLytiocmd xecOoaipriccv sig x&Os crercX6v diveparcov, 67cor5 vcc.LiM

scat vec xc'grniÀ cpeXoç mink Tec; Ospeacetoc; eig -róv ocuró'

zoo, et; &XXov Ttvr'cl


OPERELE LUI NICOLIDI DE PINDO 333

Aceastä carte se vede ca a fost raspandita si in tara ; mie imisunt trei exemplare cunoscute. Unul se 04 In Biblioteca Acade-miei Romane supt cota I 15.609, altul se afla in Biblioteca Institu-tului de istorie medicinei din Cluj, daruit de Dr. Constantin Poppdin Bucuresti, si al treilea in biblioteca mea, cumparat dela unanticar din Iasi.

Dar cum sifilisul nu era necunoscut in tara, ba dupa spuselelui Raicevich si Wolf, doctori cari au trait si au participat maimulti ani in tara, era foarte raspândit presupun ea aceasta cartese citea in tara pe la casele boieresti. 8tim de Oda Ca' un boier

nu se da numele lui a cerut dela Dionisie Paparusi din Ianina,profesor grec aflator in Tara Româneasca, sa-i rezumeze cartea luiNicolidi in anul 1814; boierul neplatind suma promisa pentrurezumarea cartii, Paparusi a tinut rezumatul si a scris istoria tran-sactiei i calcarei invoielii pe manuscrisul care cuprinde acest

Les habitans de la plaine sont généralement plus petits, plus faibleset vivent moins longtemps que ceux des montagnes. Les grandes eaux, unair moins pur, les habitations souterraines... surtout les maladies véné-Hennes qui y sont beaucoup plus fréquentes, tout cela contribue à rendreleur existence plus courte. Raleevich-Lejeune, Voyage en Valachie et en Mol-davie, Paris 1822, p. 141. Cf. si aeelasi, p. 137: quelques hommes de bienont fondé des hôpitaux principalement pour les maladies vénériennes ; maisles indigènes, quelque pauvres gulls soient d'ailleurs, n'y vont qu'avecbeaucoup de répugnance.

Andreas Wolf, In cartea sa Beitriige zu einer statistisch-historischen Be-schreibung des Fiirstenthums Moldau, Hermannstadt 1805, are un capitolIntreg despre bolle Moldovenilor, vol. 1 p. 185-208. La p. 203-205,tratänd despre sifilis In Moldova zice: Von vielen Jahren her herrscht indiesem Lande die zur gesunden Fortpflanzung des Menschengeschlechts soäusserst schädliche Lustseuche, zwar nicht allgemein, aber doch unter einerbeträchtlichen Menge Volks. In Städten und Märkten hat sich die Bächsedieser Pandora viel stärker geöffnet, als auf dem Lande. Wolf spune cá doi-cile In mare parte sunt sifilitice i infecteazä pe copiii sugaci, iar multelehuze iau sifilisul dela moase fàrä sa-si dea seamd. i adaogä: cä In anul1795 a atras atentia Mitropolitului Moldovei Iacob asupra primejdiei careexistä ca sä se rdspandeasca boala i prin grijania, cAnd cineva se grijestedupà un sifilitic, sau chiar prin särutarea mänei sau a gurii, ibid., p. 204-205.Constatänd cà i calugärii aveau boale venerice, Wolf a sfätuit cu altprilej pe Iacob sä nu le dea mAna spre sIrutare i sä evite sä schimbe sdru-tarea frateascd pe gurä cu episcopii, ceea ce Mitropolitul a primit Cu mul-tumire, ibid., p. 147, notä.


rezumat §i care se allá In biblioteca Silogolui literar grecesc dinConstantinopol 1

A§a dar Ioan Nicolidi ascut In Gramostea la 1737, de origineMacedo-Roman, obtinând titlul de doctor la Universitatea dinViena, a practicat In refledinta Imperiului timp Indelungat §i. pen-tru meritele sale deosebite a lost flout nobil cu predicatul: dePindo. Murind In anul 1.828 a lásat In afará de teza lui de doetorat,un prospect anuntánd publicarea traducerii operei lui Störk Me-dicinisch - praktischer Unterricht fiir die Feld- und Landwundiirzte,traducere care n'a putut vedea lumina zilei; scotand din aceastáoperä a lui Störck capitolul despre sifilis 1-a tradus In limba greacg§i publicat In anul 1.794 supt titlu : EetinvEía, adáogAnd fl.i unelelucruri pe cari le-a gásit folositoare pentru cititorii sal.

i Vezi Dim. Sarros, 11a2atoyQaTiavig ioavog, in revista '0 iv Kcova-cav-Ttvotnró2Et iLinvovig g9t2o2critxòg crahryog, 33 (1914) p. 86.

_

Unele opere atribuite greitSpdtarului Milescu.

Unele opere atribuite greitSpdtarului Milescu.

N. Iorga imputà filologilor c6 n'ar avea simt, psihologic.Pseudofilologii, da. Dar ce sà.' spunem de un istoric, care atri-bue lui Nicolae Milescu o scriere Contra lui Mohamet si Papa Milniciun temei serios, cleat pe baza unei not4e posterioare, aflat'dpe manuscris ? E vorba de o scriere pe care Iorga g6sind-o inmanuscris a atribuit-o MI% rezervg si a editat-o supt numele luiMilescu in Oeuvres inédites de Nicolas Milescu, publiées par N.Iorga, Bucuresti 1.929. Un filolog, si de sigur si un istoric, cusimt psihologic, gAsind o scriere in manuscris, care se atribuelui Milescu, nepomenitäl pang acum de niciunul din biografii lui(si avem slava Domnului biografii excelente despre Milescu, dincari pomenesc pe ale lui E. Picot, P. P. Panaitescu si C. C. Giu-rescu), ar fi csautat sà." vadà dacil e cu temei atribuitä lui ; ar fic6utat sà.' vadä dacd ideile si sentimentele exprimate In ea, co-respund celor cunoscute din alte opere ale lui Milescu. Un istoric,si un filolog, cu sirat psihologic s'ar fi intrebat: putea Milescu s6se califice drept porcar gree, grosolan si ignorant (p. 57 si 1.01 ed.Iorga), drept vii car grec (p. 79) si 86 proclame c4 cureitenia perfectda crestinului e sti nu meindnce carne (p. 83), iar pe de altà partesa Injure pe catolici (p. 82) ca mânceitori de pisici, broctste testoase,ferp i si soareci f i ca bdutori ai pisatului lor? Aceastà mentalitatenu miroase a csálueár fanatic si inversunat si. nu a boier cosmopolit ?Un editor filolog, si de sigur si un istoric, ar fi eäutat s'a" vadà dac6nu se opun datele unor fapte meqionate In scriere (p. 33, 34, 37)timpului când a trAit Milescu. i in aceastà privinfd Iorga nuspune nimic, nu eau-L.6 sä." 15.mureasca anacronismele cuprinse Inscriere, sau mdcar s'a" ne explice de ce ele s'au introdus In ea.Un filolog si un istoric ar fi cautat ssá vadà dacà nu cumva aceastàscriere se atribue altui autor In alte manuscrise mai vechi. Or,

22


tot cuprinsul i toate datele, cari revin in zisa scriere, arata caea nu se poate atribui lui Milescu. In schimb, in cataloagele demanuscrise grece§ti, daca le-ar fi cercetat, Iorga ar fi vazut caea se atribue, in zeci de manuscrise, adevaratului ei autor, iero-monahul Anastasie Gordios, cu mentalitatea caruia corespundecontinutul scrierii. Dar nici nu era nevoie ca Iorga sà faca toateaceste cercetäri spre a constata ca scrierea nu e a lui Milescu: inchiar epigrama, publicata de Iorga dupa titlul pseudoepigraf alcartii (p. 19) se spune ritos ca autorul e Anastasie Gor-dios!

Manuscrisul de care s'a servit Iorga ca sa editeze scrierea eun miscelaneu care, pe MO' opera lui Gordios, cuprinde la sfar0t

cateva foi dintr'o opera istorica in limba greaca a lui Hrisant,Patriarhul Ierusalimului, Despre istoria Chinei, opera compilatadintr'o lucrare oficiara a lui Milescu, scrisa in s1avone0e, 0 dinalte .izvoare. In dedicatia catre Constantin Brancoveanu, push'la inceputul scrierii, Hrisant spune cà aceasta opera (adied IstoriaChinei) a fost scrisei de prea Nicolae Speitarul, care a lostprimul interpret al prea fericiteiimpiirii(ii a Rusiei (p. 105 ed. Iorga).Aceste cuvinte le-a reprodus intocmai copistul manuscrisuluimiscelaneu imediat dupa titlul cartii lui Gordios (tot acolo p. 19),iar Iorga, luandu-se dupa acest copist superficial, a atribuitscrierea lui Gordios lui Milescu, i astfel a harazit Spatarului oscriere, care nurnai onoare nu-i face. Cat de superficial a fostcopistul acestui miscelaneu se vede 0 din faptul ea dupa epigrama,mentionata mai sus, a pus patru randuri, editate de Iorga caversuri (p. 20), in cari revine 0 un oarecare Bocaf,Xecoq (Vasilie)1Aceste patru randuri aunt smulse din locul in care se aflau,cum revin In alte manuscrise, adica din chiar titlul

87cep auvéypeakv 6 noXutaTcop xtíptog NE,x6Xccog EnctOecpLo; 6

Monaßacbccov, 6 xcci npErrog ipplveuTilq r55nocveukt[LovoqTV Moaxóßcov Pacsadocg, 5g, %al xoc0' "Ompov

tivOpeviscav &neat y.ccf, v6ov &no)

sad Stec Tip &yearilv 7ceporrhcrecoç 862,0evo5peci Te crscL6evscc, Ocaccacráv Te i3z-heaalxv

(pe care carte a scris-o mult invatatul Domn Nicolae SpatarulMoldavolacon, primul interpret al prea fericitei imparatii a Rusiei,care, ca sá intrebuintez vorba lui Omer

UNELE OPERE ATRIBUITE GRE$IT SPATARITLUI MILESCU 339

a cunoscut (maple i moravurile multor oamenisi din pasiunea cglatoriilor a trecut

muntii umbro0 0 marea zgomotoasà)§i au fost puse fAra nicio noima dupd epigramg la Gordios; iardin paaasta. (impgrätie) s'a ngscut un BacaeLoq (Vasilie), pe careIorga l-a luat drept un nume propriu, hàrdzindu-i 0 o initialàmajuscuTh. i totu§i, toatà aceastà pericopà e editatà perfect debine de E. Legrand in Bibliothèque grecque vulgaire, vol. 3 p.338-339 0 reprodus6 0 de Iorga in editia sa p. 105, unde in loede BacsiXecoq avem flocaaeía

Scrierea lui Gordios despre Mohamet 0 Papa cu numele auto-rului se aflà in foarte multe manuscrise dintre care indic numaicateva: S. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on MountAthos, Cambridge 1895-1900, indice la cuvântul Gordios;A. Papadopulos-Kerameus, leeoaav,uvrodi ,61132toOlpen, Petersburg1891-1915, indice; I. Sakkelion, Karedoyog Teo" v xeceoyecigmv

13c13Ato04xng Ti-jg 'Enibog, Atena 1892 p. 72 0. 83; Benegevie,Catalogus codicum manuscriptorum graecorum, qui in monasteriosanctae Catharinae in Monte Sina asservantur, Petersburg 1911,vol. 1 p. 425, etc. etc. Si C. Daponte in Catalogul sciu istoric (pu-blicat de C. Erbiceanu in Cronicarii greci, Bucuresti 1888, p. 130)ne asigurà cà aceastA scriere e a lui A. Gordios.

Pericope din opera lui Gordios a publicat C. Sathas, in Neo-27#ç 99c2aoylag actedmita, Atena 1870, p. 112 113

Evloghios Curilas in revista Oegmxci, 5 (1934) p. 96-97.

22.

Izvoarele lui Codex Dimonie.

[Prima Invätäturd e färä inceput. Inceputul textului macedo-romän de astäzi (Jahresbericht des Instituts fiir rumänische Sprachezu Leipzig, 4(1897) p. 138) corespunde cu p. 377 din DamaschinStuditul, Orpocupk, Venetia 1742, §i merge pänä la sfär§itul omilieiIn unele pärti traducerea macedoromänä e prescurtatà. OmiliaStuditului e o traducere dupä 'I n Is() AúTou P g: Adyognepi avvvaaeíaç oví scía,uov neei rov ' Avrczetarov xal eigbevrgeav naeovalav = Migne, Patrologia gr., vol. 10 p. 904.

Damasehin StuditulOriaavedg, ed. 1742 p. 377-380

Inc.: 'Ecrò sxcq.sç -cok 'Ay-yaouç, -cok ecpxocyykXoug, xeci

X 'Ca ol'ipecvwc -clyp.oc-roc. icrú

gam, ixEtvog ó7co5 Tpip.ouv oi.6ucraot- Intoti po6oiiv-cou (3p6creq-

07005 Tpop.ciccrouv Tex '6p7), 0=5cppf.craouv oi XÓCF00 G. icrú dam, (5xTícr-r% xoci kuoupyòq -co5 01511-nocTrOg x6ap.ou icy!) grcXacreq

&Tub rv y jiarlp.toúpricreqTec ópwrec xcet a6pcacc, 601-.6 -cò

Izvoarele lui Codex Dimonie

Codex DimonieJahresbericht, 4 p. 138-146

(f. 11-13b)

Inc.: TUpou Tive ipacpwcUo.o-qavyyeXkl) cradczcp&vyys)Ja)vvil 'rive-cpecp.oupcc ilouv-rotVol acret-cdcw1Xe

vnychve azouXxouTeolcou rcc,<De °c-p.& TV -c.rprecospounotrIcrcroc

ve61 VTOUV,V7FUCXC 'rive AT cram

TO &re Uotixocppot cvrUXe

ße-cou crsoc-cas -clvouqßev-coo acra71oußec vourloccpX&p.ou ct-cCoúvou-1crwcóg 1-rç70ouVolkyou pm. dcq-cpe-c-vou ot-cUXe pco6ve ccr4-spc

Supt acest titlu dam materialul cules mai de mult de regretatul nostruunchiu referitor la izvoarele lui Codex Dimonie, care material a ramas ne-prelucrat. Codex Dimonie se allá astazi printre manuscrisele necatalogatedin Biblioteca Academiei Romane.

344 STTJDII ISTORICE GRECO-ROMANE

x6v aou 7cp6aco7tov craXeúe-rat

ion!) int6X67CELq 17r1rv yi)vxat crete-rat XOc LtÇ, nerve cri

kOpkt.Pallev, broTtaav.ey,cralLev, Ext-cga-li.ev; T6Te ,942tet Toúç C7roxpt07) 6cpo6spóg 3aolleòç Tiiív 13ao-aeu6v-'row, Xiyorrag tXapó-rtyca

84) ixectLaTe xaX6v SÇ va árcòTo&rooq 'ro k nap& Iltxpok ecv-OpW7couq Toúç 7c-roqok, ipiva -a)ixercl.z.are ixsZvo rò xaXóy MT!.ot irroxot ityat katxot Roo ckaeXpotzai cpíXot.

Tine &pet xat Tot; IE C6COV61.1.0)V'

7T0 peincree Cac' L0í5 oi, xa-rapapAvot

rcUp -rò athytoy, TOlyrot,1).ao-I.Livov Tc71) ata6ea0p xal -ragclyyk/tok w'rroi.") etc.

"DrepoL X6yot atay6pow Ccytowxat sLacco-xdacov. T o Ccy L o u

'EppccLp. X6yog a'. Miyus-cog

xat May 4,uxoxpekhg. ELX6y-rpoy

MapyapZrat, ed. 1675 p. 255

Inc.: Aei3-ce, &yan-yrrot, asiíTE

7ra-cipeq xat CcaeXcpot p.ou, -cò éxXe-

xróv notp.ytov T015 7CCITp6q, otiacpparagvot Tot-) Xploror) a-rpm-TtErrat 6e5-ce, T6xya, axaxsa-ceX6yoy ao.yrhpLov 1.11 u v úlxiLv

etc.

v-cout.tv7)7U.Xe aroLp.-rna. pacr-XcFrcpto,c xakiona xaXibsa avAavotAyy cpiT71-rou ilou'aqc cpiTvrouaoyaipcpavXwp ixrcolSvoy RIC( a-TUXI.E7co6y ocvAcc -hOtouegrirrouxaTU ouecpcpavy/a7) (ammo ccv-

vb] cppecTo.c. aaaxotxroukyyl aava-7Cc7n1 13aXec y'recxcf a'r.rpcLp

era)) wripeccrravxya -K-/)TVe-re Tpoi,Ccylota pecyyynalou p.aeioy ze25 am. 41.

(poul.texa) criwe're cacepivcc )1xoc-snwal.tivl 7K, To 7c-hp TO) e6v7py

vr-lp.gp..ivon) alccredv &-

X. 7)a-rouc, ayy-yaouqrou.(eXty7)xa) nopi6eo-ce arcellotí

xar/Ipatziy1 lq-ron-hprò e6v/covTorwa4tivc7)y '1-6)8-flaw/to) z. -rhqayyyk?qc atno5 etc.

Ata-ra at8azte axccv-cot XCLVT0u-

=To-co (s-1 &not)), ecppeitL) iTemsy,ciccp&Mov einov x.

crscoaov TOD ayhou e9pe4. A6-yo.4 ... a tiericrr6q x. khav ck-xo)cpekhg e6/Irricov nerrep. 1Jahresbericht, 4 p. 178-198

(f. 24 b-31).

Inc.: alyirrcf. ppolt.na Penv-ij-Ta TaTcpw) aavppecOal avvilakt¡Carre:f xourcila a'rec-rouXoul T-/)-)61T o-IH.Lvecroc c'AXe axp-IpTaTo-

?tau/ (31v-h.ra cpoup./We cOrk-xoukrecro. xypE.qou aEirrou npi)csoucpkIrrXe a6coako-cpe etc.

Aceastä didahie dela f. 24b 27b este din Efrem SirulMccpyccpZuct. ed.1675, p. 255-257, iar dela f. 27b, 27 din Damasehin Studitul, Olaccupk,ad. 1742, p. 351: grog quicivv-% Tceptarocri.Wrag, pang la sfdrOt.

IZVOARELE LUI CODEX DIMONIE 345

Didahia cu viata Sfântului Antonie (Jahresbericht, 1 p.8-51) este tradus4 dupà un text grecesc de sigur; in BibliotecaAcademiei Romane se aflä" un manuscris nr. 908 gr. al cdrui texteste foarte apropiat de versiunea macedoromând. Iatà cateva ran-duri dela Inceput, cu toate greselile de ortografie, spre comparatie.

Ms. gr. 908 f. 1. din Bibl.Acad. Rom.

. Axotkroure lrhocv xccl. ,9-oce-

tuccrrhy arArrn.v, el')Xoyr42.6v-h xpL-rocv, rcep-h -rob' ocyíoo CtvTo-

v-hoo )(act rcepil Ccd-h; ociy-cor)

TOTC óaép.coy O.; -co )(71-

X-hov, Tor) CcyEou oty-covhoo 7cp6-

-rocpycfc -1-74)x-cce zai. &pow/pi rhv7c6p-rocv TO xrpAou etc.

Codex DimonieJahresbericht, 1 p.8-22 (f. 48-57b)AccercS:Tcc floA cppel-rC(x xpla-c-

crrvvil caou vnioupy)Cc x)aevs-verhoffiX ccy-moyijou y-cylogcc aaxoc-

xo5v.ou acra y'rhá 'spa.) )(7)Xhoc ocX-Xo57] crack rccaocx&perh& Xdcwou-liy-h-roc voulbt-r1c( whci -11XXVive

ag[Louvx. v?a,,,aaa... XX& otia-sac etc.

Ioan Hrisostom, Ilepi, ile-rotvoíccq, ALavx 8tacczceTLV -ro)t. t.tocpc.

MixpyocOrecc, ed. 1645 p. 144-147 Jahresbericht, 5 P. 212 226(f. 57 b-62 b)

Inc.: "Llanep oi aneEpocv-mg Inc.: Aoßs-UToc f367)6Xouri-

eocpeXormrrac, &racy ouv -ròy crmi- crkrec xpla-carijvv-h crhXouóc-coc

pov siq a'rpci-c-ocv, oü'rcoq ()Lai wrhot; p'heixXXe so-occrhocx-hxocairoc

41(J.EZq WcpeXoúllea0ev Xey61.1.eyot, )(pc- xyilye xocoup&-rcakh oc-cWallaTcocvd, iecv 8iv gxo)t.tev xcet. Terc crillzhvoc trhecyoi3Xo cpporrhala-rcr-rc

gpycc vec cbcoXou0o5v T.?) 13volloc- Xo5)coupou xclv crylocppol(oc

met &Sty aôiq pépo) ciw- cry][..tv-rc( TC pyrroux&XXhoupl oca-

nurrov p.e(prupcx Tòy c:(8eXT60eov a r acreic civ&co votívoccpko-r]-

'Icbccoßoy Xiyovrcc:11 nía:rnq zcopi,q 10-raTe Xoi3xo5ppou zacTi vcfocUijTc7)v gpycov yexpec kaTc. etc. AL011 xplaTa-rhyvh criare xocce-

ße(lou acrcp,o5 xccp4, TVIvocy-hyoc

y-counc,boiïtitc sa4 can& xoc 6pe-r71o-)16c; COTO úxyo u 4-11-c-ou cramp*

7-ccrh-roc licIpToup-he cer4)p.youXoul

ppet-ce 7)&x671 -17c-haThq

zo.)p-hq -re)vipyo3v yexpEk km] etc.

'Ent-rok -r74 tepaiq taTopíocq (Jahresbericht, 5 p. 240-266, f.68 b-79) este tradusg din Houck acaocazotMcc ij-roc 'AXcpccß-trcecpcov


1 A. Papadopulos-Vretos, Neocxxlivt4 paoXoyEac, Atena 1857, vol. 2

p. 127.2 Cartea lui Polizois Contu (ed. II din 1806) s'a tradus in romaneste de

arhimandritul Nicodim Greceanul si s'a tipdrit la Sibiu In 1811, supt titlul:Inocildturi de multe stiinte, vezi Blanu-Hodos-Simonesou, Bibliografia romd-neascd veche, 3 p. M-45; cf. si Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didac-tice romdnesti, In Analele Acad. Rom., sect. liter., ser. II, tom. 38 (1916)p. 83.

eúputudietccq iv ¿7) cúptcncov.socc tcoceiH.Loctcc 6q:acp.oc tvoc ataeccrxcavtoct

're(rlç Toupxf,ccv im.xpacrcataf.ot xpraTtccvaiv cpao7c6vcag auyypoccpiv-cce

nap& Tor) iv iepei5acv Daoyi.v.ou aLacco-x&Xou H o A u KONSTOL705 iE 'Icoavvívaw. 'Ev Bcivvn 1803 nap& recopyícp Bev-c6-rn 1 (Inva-fátur'ä variat6 sau Abecedar lesnicios in care se gAsesc invältälturifolositoare pentru instruirea copiilor mici ai crestinilor din Turcia,scrise cu ingrijire de cel intre preoti invàtatul dasc61 PolizoisContu din Ianina Viena 1803, la Gheorghe Vendoti) ; a douaeditie Viena 1806, a treia editie Viena 1818. Am afirmat gresitin Elenizmul in Romania p. 40 ca originalul lui Dimonie e Darvari,'Ent-m[4 Ti¡q iepôiq krropEccq .1-71g ixxXlcsEocc;, fiind indus in eroarede un exemplar defectuos i fgrà titlu, pe care 1-am atribuit luiDarvari (care a publicat la 1803 o carte supt acest titlu).'7 0 tril 1-7T4 ispek isTopEccq, e titlul pàrtii a doua din cartea de maisus a lui Contu 2.

'E7cc.rot4 rçiepök icrcopío4. ETC LT0117) 1-11g pócq VICTO (4,5(4

Ileptoaog npdrryl. ell &Tv:Am 7cepc- rcep-qc7)aoq 7cp6s-r) 7)(7)7rEac rcepaccp,

),ccv.6ecvec 2262 xp6voug GC7CÓ 1-7K ßácvl 2262 is-1 ocrccrrIN 7cVcacc4

racfcaecoqroti x6csv.ou gcoq -co5 xccroc- Toux61,cou sc.-64 -cou

xXuap.oi.i. xcc-ccbOogp.oú.

IIouct2q ai.a.0-.00,Eoc, ed. II, Jahresbericht, 5 p. 240-2661806 p. 15-53. (f. 68b-79).

'Ep. Hotog grcÀcccre -coi3TOV ^cóv Epionrnq. KccpE OTETE ccirrccc

ttiyccv x6crp.ov ; g-ra

'Art. '0 p.6voq rcocv-coVivcgioq oc(rce»cpcak) Toulxv)TrUc.

0e6q. XCCVT011 orlecwre.

'Ep. II6Te Tòv gracare; Tviprrr]cc 5508 vrilcpurccp-hocHpò 7c6vTE xt.Xtecaow xoci, xptaT6Xol.rq ccvwcr-cpail Ilcroòç xpc-

rcev-cootocrícov 6x-c6 xp6vow rcptv aro.

Trilg yevyhaso4 ¶O3 KupEou 11116vXpEcsTo5.

'Ep. 'Ara') Tí., xcd stat picrouTEvoq Tòv i17-acf.aev; etc.

IZVOARELE LUI CODE X DIMONIE 347

Tpc.(ßo:pe) craTpocx&pc Xouv

-riávTe XoulotpecTirsí. etc.

Se vede c6 traducatorul roman a avut inaintea ochilor primaeditie din MIAMI 8Lactcrxcaía, care imi este neaccesibilä. lata mo-tivele cari ma' fac sä afirm acest lucru. In traducerea macedo-roman6 a primului capitol gasim reprodus In codex Dimonie

titlul grecesc 'Ern-m(131 Ti)ç Eepök icrTopEocç nepEoaoq nperrgLnoEcc nepaocti.giveE 2262 gs-q. In editia a doua 0 a treia greceascripe cari le-am supt ochi In loe de g-r1 gasesc sinonimul xp6vou4.Nu e probabil cà traducatorul roman a schimbat xpeAtou; Intr7) luandu-se in consideratie servilitatea cu care reproduce 0traduce originalul grecesc.

La f. 71, 7 traducätorul reproduce iarA'si titlul capitolului:neptoaoq aeuT6poc órcoío: XcyZiver. tn.) 1207 cbró To5 xaTocxXucrii.o5To5T6 iomv, go4 Odicreoq Toi5 ' Aßpaey. (periodul al doilea carecuprinde ani 1207 dela potop adica 'Ana la chemarea lui Avraam).

Si aci in traducerea romaneasc6 avem gs-1 pe cand In textulgrecesc din a doua 0 a treia editie avem sinonimul xp6vouq. carexp6vouq de sigur e o schimbare a lui Contu. In ce prive0e cuvantulneinteligibil cairreoq din codex Dimonie daca recurgem la origi-nalul grecesc Osim deslegarea enigmei. In textul grecesc din adoua 0 a treia editie a lui Contu, cuvAntului akirreoq corespundecuvantul xcaé.allocoq, ceea ce de sigur in prima editie a lui Contua fost xXirsew4, iar copistul sau Weigand redand gre0t literagreceasc6 x cu a a scris cc4seog in loe de O4yreo.4.

105laK, 0,-hcrecog chemare, care cu un cuvant mai popularIn greaca moderna se zice xecXeatia. De unde reiese ea Conturevizuind prima editie a facut-o mai aplà mai pe intelesul tuturorIn editiile de mai tarziu si astfel a schimbat cuvintele limb iipuriste: gri) In xp6voug §i. )0673,4 in xclaecrtoc 1.

G. Weigand a incercat sA emendeze cuvb.ntul si in loe de cataeoç cuma reprodus In p. 246 (f. 71, 8), indrepteaza In p. 247: a eatkru.aq (agecaç= Flucht, Auszug?)*. Ca nu este vorba de fuga sau mutarea lui Avram, cide chemarea lui, stim din istoria sfântd i ne spune precis chiar Codex


Damaschin Studitul A6yog eig,D-e6o-cot.f.ev 'vacpi]v TO5 KupEau

-hp.iiïv '1,705 Xpta-coi5, Or¡aatip6ged. 1742, p. 103-115.

Inc.: Tec xocx& xaci ot rceLpaap.oE,

&nob' aup.6alvouat.v etg To640p67couq, Ccrcó Tpel% atTíaq iNov-cou

.3) Cad) Soxy.ip ()cob', ¿not; 8oxt.-p.ec eL Oeòç Tòv IvOpunTov, va:in My xat eig Tòv xaxóv xat,p6vTòv ciya7cFh 1)1../.6vov elq einilLe-

p.epíav TOU. etc.

Damaschin Studitul A6yog rceq)cppciast eig staaLa -6)g incep-euXonpiv% AecncoEvlq 4)p.(.7)v eeo-T6xou xat dceuTapOévou Mocpíag.Myog

071aaup6, ed. 1742, p. 192202.

Inc..: liciXtv xat rce0avnocviNuptg. Èop-c1), 6xt,

ixOecnvip, xat eoç AV npOZOECYLVIM

dca& i.opA veyeal xatcc Tijg aarrylpf.aq T6SV CCV0pW7MOV

ALGTIX MOCZLE ea-ce a HTUNTOXOOL

-coua Tr) naaTcrTe.Jahresbericht 5, p. 266-296

(f. 79 b-90 b).

Inc.: Ppearpe acdc. 8Lp.ouvv)al-c.rri)v-cpa vTpou ou-ámvvyi Tvrcpil)1A71 o-cpáxou 7yr7ycpóc SoxutavaT1 -co op.v.yrsci 61..aou aXo u 6-1 ciTa

ouvouclpa acmplppócou xav-roú ea-ceTire PaafAßoc TO0ti.VirCC4 '1]1.2.a-

X&VT011 icr-re ótaou -rpm') yyr)v6Totdc-roISR-c-r)a Xo66a etc.

At.aaxLa aTa Mapa xáv acpiTeaTallecpla kaccAcc ce.)0v07) gcr-re

a-cava-ha xai aToukcou ?brageppacrri -hç -a( -tics687pc Aq

vcepileuXornxiv-1; asa7ri)v1

ploy sOeoTóxou xat ah7CCCp0évou

tLapilag MyogJahresbericht, 6 p. 86-114

(f. 91-101 b).

Inc..: NvaTcedy) aacippscarou&peaavOL7C67) 7tocvocyylwpou aCcpp.7ca-

-couCcpe voúxec o-app.rcarouócpla

oCpaaxi-c-c-ficcookc&TCa aócp-

pira-cou&pe !Ape aa& xou i.drcps

Dimonie putin mai jos, p. 250 (f. 72, 1): iatä partea corespunzätoarea dinoriginalul grecesc:

'Ep. 1160ev xcerckye-cca ocliT6g 6 Mick;'An. 'Ara, T6v EI)12, arrò 'roo 6noLoo Toòç anoyóvouq bccero'cysTo 6 'A6pcdt.t.t.,

Tòv 67rotov ExciXecrev 6 eek chr6 ^c6v 05p -Hp rc6Xtv T(75%) XaModcov etçyilv )(away.

(Intrebare: De unde se trage acest popor.Räspuns: Din Sim dela descendentii cgruia se trägea Avraam, pe care

l-a chemat Dumnezeu din cetatea Haldeilor Ur in pämäntul Hanaan) Houck6%Scas-xcaíoc, ed. 2, p. 7-8, ed. 3, p. 41-42.

7cp6evo4- .3,6TL xal al iop-ral xatal Tripayi,piv..; I-6v 6'c?.?cov ecylwv

c'ocp6XLI.LaL4 itval. xai dcyLacç, dOacic

771"; Aecrnoívlq ..ht.,):6v OcoTóxou,Tilv &Imlay criniepov iorgoviv,ilvaL siv.to.yrépa %al ,Baup.acr-ro-ripaetc.

Damaschin Studitul Atilyrengii.spLx6v 0a.utufc-rcov xat icrTO pr.v

Ti;:w yeyovercow "sap& Tiiiv Tcapp.e-

yEcr-ccov -rocco:pzi5v McxocilX met roc-

6p1.4. Myog IH'.Olaccup6g, ed. 1742 p. 247-273.

Inc.: Ek T p El% TecEitq etym.

veLpacylva Ta nor:hi/a-cm Toti 'Dior)iúXorlplvol. xparnavol- elg vo-irrc,ei; cdcrO1T4., xal eiq [1LXTÓC Hal

ocicrOvcdc 126 Xiyowroa, 6cra 13X6-

novrat ti.i Tck 61.14.1.ciTta, xat TCLÓC-

VOVTGCL IA Tec x6pccc, xat xa00.tx4.,

&ray xx-rCXXOC[L6G(VOVTOCL [Li -7«."k

7riv7e ataNcreg To5 CoOpWrcou, (LiTip 6pach-Lv, vi 7ilv yeikrtv, p.i 7;ivclxoulp, [Li ..cip öcrcpplcrcv xcci [aAv c'epilv, ixer.voc &Ewa. xcci Xiyov-

yowcoct ccicrOvac, ce)crócv 1) 7Ci.spacç,

eocrecv Tec E6xoc, 6csecv VI 86v8pcczed. 6adcv &Um 'me( etc.

Acaacrxoaloc npo7perrnxil Tcepl

wicr7eíaq Xix0eZaa nap& TO 5 ivtcovaczok baxEcrrou Accp.o:crwrpoi5

To5 l'i7Co8cocx6vou sod ZTO taro u,st Kupcccx-yj icrrc6pocq '1-7]; Cc7co-

Tupdxs-Ecc)g. /1.6yoq IET'.

IZVOARELE LUI CODEX DLNIONIE 349

,D-ercßl..La scróc cfe.VIErla aotact,ty]vv?,X6-

pou 7rpeo'ivc) xoc7paTU cm& crap-ii.7oc-c6 p pa ova navóc-rril p pa claa v-TC, p.)1 Ccy/XX-1 ictloi)ve 6óCV TO 1.) as«

6C'Co wcó po u Xklócßii.,tou -0716cx15

ti.ou aápv.naTotiapla axoupecrip-MT/ 7771aTóctiaplie xcicpc c7co: 6-1,1-

olf)Eracrip.ou krre xav.óc 7)1vvvrlyracrerá )(al= xo60a6t.Es etc.

Atacczta ccX F6pX x. crcoukcouavviryticrcq [..teplxd.w »ccutdercov X.VITO) pliii v TawysycovCOTOV nap&TWv nácii+tincr-rov TaEllocpxWv 1./1-

xaipa x. yaßprmX Xcliyog.Jahresbericht, 6 p. 114-150

(f. 102-117).Inc.: Ilpils-pil Tacp-coc crivTou

tocccp'sócroc vouirry)Xe &A TTO D-

IIVITTU 1 6Xourlaí-rc007] TrYpt plaT-

crri¡vvri ilg vcoirsa Ilg i0yrroc xalilq [Elx-ccic x. kJ-7)17v« gv Ak-ywv7e cicsa6Xénov-re ve-racop.&7cc

XOLL 7Ci coawre [1.E. -r6c xipla X.

xaecalxec ficsócv xa7aXavßávouv7sJE Tiq rcivre icOlcre; Touccv0pco7couveripo ópcccrcv tz.vsliv yysixicv [Le

¶-hv axem lie.* o;cpplcrcv x.Av occAv exúvcc tilve x. ?lycav.ceécrOvroc &sow vriTpe; &row TocFAXoc

&my Tá sévspo: x. &ray claa7vcc etc.

ALamxta arcacpestvXop Xex0-haanap& 'roo iv t,tovarhq eXciAcrsouToctuacrxòvou Tour83 a./ ocx6vo.) x.a-couaiTO 0 -rnxu plocxú scrrc6 p cc; Til;

amirlpeocric4 Xgrywq IE.


®aopóç, ed. 1742 p. 229-236.

Inc.: EuvOcca. gzouacv o ßoc-

aadc, ei)Xor][..civol. xpccr-rcocvot, 8--racy plUo.)o-t. vet o-ref.Xouv Tok o--cpcc-

Tcdyrocç ek 1.6v nasp.ov, a-rixowcoccxcd. Tok 7Capouvoi3v XCCI oòq xce0o-

87Troi3v, xoci. p.i Tec Xeryto'c 'mugxeci.A.voyv-rocq xoci xoc-roccppovoiN Tòv

.8-ecvoc-rov civectiscrov è T.71q zoceo871-

yítc izeívr, -recaaouat xod zac-

pía[Loc-coc xcci. acup(ap.oc-roc etc.

J ahresbericht, 6 p. 150-172(f. 117b-125b).

Inc. : AccvreTs-cc ocou oct.1.71pocpóc-

-ralki) ai.Xor¡aí.-roc xp4pTaTinyxocvvrTou ßocgcvspVcxoc ouócasloc

XX& patcyclecpc acrecTrou acrecUip-67)1x-rec csaeOactcrnoúve TriyroUTe xec-

ILO lIntpTe xec xecpgp.ocvrac vrrycoú're

pocqUoc-r-coúxoc ócp.v.Pre etc.]

D. Russo, Sluclii islorice greco-romdlie.

Alahomet, cuceritorul Constantinopolului

P1 ,ANA 1.

I ) . Russo, Slitdii islorice greco-ro~ndlie.

~

I). Russo, Studii isforice greco-ronyine.

Racla cu rnoWele Sf. Nifon.

PLANA 3.

e/ .

U v»-fr Irnfg wr'N'te" $44:inc le. 4.orci-74 %saw

/y ri k A b.

Iurroic..Ardx °to, /\* rc4Ardb.kfil,t4Y

7 )r)3.v ifts 4.v ior..zr1444# try Or

CseV 4. CI , ,_;

06,)* Irf.A4 t',.rf Ledt2,9Y",-G,4 atAGV 4044

'114g4 ahr X / oVitirt ArrAo 4r.

1 t/.4.- IN d v.... t '" ., .tre ¡pg.'

t,,l,i' 1'4144:014, era. 0:,YJe 1 ;1/4 d 'toil, irrt" v , .7. 4 ,'

I l''' 1 .., A e." '. i.,t4N,4

0-4,,r,x., A, ,) c; 4 t.;,,44.44 v ...,,..1 v .4. ,..1,14... ni,loot:

.... AI , s -# ,,,./4

1,

,,,Aci,-4 v Ay 14;1.: 1,44,(2.4c0% -..,i c 1 ... c

i

A (4, ---4ri ,141.,f;;Ar .:-/....1 V . '41-71 V at iv», sr- k5 r; e4 !, 1 r 7 r ...,... , 1 ',, 1

.--ro 0 "? IM,1 120 I MN ct.; ty czkv 3riv -74 )1 /,,,,10.441m 4 r- ..-

1 , " )-..../ I , 1)'-7.'-7._ , , .

»1, W .71 VoL4 "Frel'S 14,) d'I CA.4(-01456-A 14° 01 4 ,

O paginA din Inviltaturile lui Pseudo-Neagoe; Codex Athous 3755.

D. H usso, Sudii istoriee grero-romdne. 11._kN*.1. 4.

7".""'er'r 7 1

.;0

'

-

74.C...... ...

.

s tr.

Biserica episcopal:A dela Curtea de Arge, idita de Neagoe Basarahrestauran de Carol I.

D. Russo, Studii istorice greco-ronoine. PLAN 5.

I). Russo, Studii istorice greco-roindne.

Neagoe Basarab cu familia.

PLAN,,5A G.

D. Russo, Studii istorice greco-rookine.

Zotu Tigara.

PI.ANI 7.

D. Russo, istorice greco-romdne.

Sigiliul lui Zotu Tigara,

PLANA 8.

D. Russo. Studii istorice greco-ronidne. PLANA 9.

HIO1U.UTOP.f1tOlfITEPIE'XON E'N.tTN01.1/41-' EI LI AcKMTz

KAr E'ZOiXOT.S r./TOPIIAX.r

. A: pxóApou cinr3 uicrse4 K óck,cos,Mtze, 'At,:ot-6);

KCOlifarilY0V7It'Aiedg, k.g.'i 7riKE4Yeeit

ITAAEKeEsN M E' N E'K AIA4>O'PaN Je KPIBE".rs-oet;v !di ciç rlu.; zoirlu; 7 ALiTi, gankirAkr; t..0 ,--.

Irtpcoonu MnrporaAisina Morep$Cd44zuejou ti cep o No u

11EPIE'XON KAr fll'NAKA HAOT".:112.'TATONwahin. 41oArtiocCesar 5epay14741

E T 11 P-0100..M 0 T K litt'ALE T IPTr.Auhaniwn 4143(17"Zm;a"cil

Pagina de titlu din Cronograful lui Dorotei al Monembaziei,editia 1637.

1s1A!,. V41 721/.1 .1

1.IIt.Ottli .0FICIFIE.-4

A' P X 0 NI lE,' N II A' 17 Os 41t-arl,'I Eijil'-liC Ces'S' Al OT, ", ., i

Vs( Ai) cuo- a 6; iii J tti» E'r!p; a :-

nie4;(6, tilli;t4 1Lid' ZiAttiiii, siisc Kurs-amnieviriAmc , unreyeset44.4uY.,,-7Z ?lei

Tritipxoypailia, . Ka.; wiplA e i Boa. riAitev,,..ai flaTekx,c2,,..C:av4 640.(2frISPII1P

Gzas9'igs )rly; BacriAeixo, rsii.rò, OIxougiuot-4Reitoor . Kai nini ,.7

...., ---. BartAcn 1,e-uai,A tr al TI.u.', '4.,?zo-su lott..rtio 0.1;kfe91 '.,..., ..

3 ,... ....., . 1r I'

CTI En Irll.k.F1 wir Atti 2tt, ,tr Si ci;ív., ItA(2,6-eft, 44) rat La v.Opiir stk Atayeir.. .,

Kat met i 7 f t rco + to, , tiy 0:icovuRpac-or , (. 'Sto.bcre,A, , u, 1674 =V; 0) zani Tawotyrrea.. hitrevc2ciincos, Ciriliii),;?-tcor a;ptAttottrzwor :- .0. :' ,

, A

E'71 SE tii 776 7g ,;i0,.., n.,,,,:. , 776Tik94 Lane 7/VIS), 1;'W,i cr,,,,, awl-to. a r, 1 ri:..7;IETU4 :

1(147m,,i 7;4 ve_gcrxr.uminces i-Tur e4tair c;?..erco, ¿x r;:i aatlao-xluili;.-ocrE,F,e,¡ : ,. -

K4 7rie,i risic 139erice4 7r6Ti ex-no-9 ki , 4:c.uxigii, [loi)kritc TIti.; fòeta -

Ka; wipl IV 0';ooticor rg Ca crAixo`j 1-I a Pwriott . Icwa),,Oirni, ,,

t t b...70 MIAANV r gliePtren B4Aicir . Kai i.cf ecpeorrairnsT..r / , -. ' . FiÇ 711,f11, cpp ia a :- ..-.4,4*-..,.....1 4"-...r 'kl

.....- ."...,..',/"..,.r? .`" - :1 r .........- M.'......-....,

P s'-', riapd.n"; fcL, c...,. i',Fii;ci, Etfplev malZ9CCit Kr)At'Agt Tits Kid ipf jcu,,.,-4, (ID 1441 4.4-^' Eiç xothi.c'i c.,;,7:iA1:a

Ar---,' ./.. 0 'Ik Es.21 Si irJ7r,ifOu i t,;; T!,.,s;,,:ae..,, i,-..,, ps2 of; p i cr Y.. :, 2 ev Ap4, o c Tvsrx cí..(? i Mitt-421 ek

\ 7IViCa 44p1,1 Til.; csCSo ua,ro'ç 41: x . Neirlex; 67rziap itiecAsi oCpialth öxa,5'cl-ç, '-. 1 - k,i.,} 711.-,107 f Ici;a ui 1 tets, E'pt.d<uía..t, Z:7rat io-nutic;..o.a 14:-' '

7-1--

TtA,

...N

0 :A IA c31-1./1 '

.i ..--,-TrI--O BALIA Lyz:on \t'rp

CYFFIVNitit 130)

PL-) miAlic) 11 Kj

73 K ?AI e

Çpn Licenza de' Superibri, & Priuilegio f F

, .76

L.4,1 E I H 2.1 No Tlapte,,,im., A') no zr; 1 a\1 tYa zPagina de titlu din Cronograful lui Cigala, editia 1650.

D. Russo, Studii istorice greco-romiine. PLAW JO.

l'etru *chlopul Cu doamna Maria Amirali i Rica sa Maria OsAtoritrtco Zotu Tigara.

D. Russo, Saida istorice greco-ronuine. PLAN ti.1. 11.

Pagina de titlu din Cronica lui Franti.

MITMAIM kle

,Vhttr.

, -

1). Russo. Studii istorice greco-rooltine. PLAN8_1. 12.

D. Russo. . tudir istorice greco-romdne.

Martin Crusius.

PLAN 13.

.01:41/4

fP-'41111,\k,

$it

Martin Crusius.

D. Russo, Studii istorice greco-ronuine. PLAN$A 1S.

usso, Siudil istorice greco-romeine.

"'.-1111 1j/ A /

Th.* .117; ;won'tCÇ,,iI C,nt,7;7;r: km,0;7;ft:rant, et E,-,-Rx.Z, SuAbee., f.r.r.froagta jug, cmnit,

PI aft? ,zensitrettft, eft;

Miliai Viteazul.

PLAN. 1

arlS. C.f . if& S..26Z; ,141.114*

I). Ilusso, ,Sludii istorice greco-romdne. PLAN .$1-1 16.

D. Russo, Studii istorice greco-ronzetne. PLAN_1. 17.

,Aaoti 3r4.-130,-P SO 11.... -`...rt,

ticiimul,5601,1 aliTpti 04

104 P Cp 9i0 I E tit 74-rtWyrixr0 , - ---!C), ' ¡qr.() 9-13-NUCta . OP,AS011ibaLtot

o-

c '' °"1 '.. 'in4. peijiesro;31.6 xtunEyoticia, I .:41-.F

croRcy-43,Pri.- ,r2varatoiicrib K.)

caeb-a-Gii, acti6k5 =115 0 ,t51I

arin,p4W.)Ar Icciici.urtie5ciyuciino. k ,

worn oliuipc..),T-EiI C

O pagina dintr'o EvanE,dielie copiata de Matei al Mirelor la 1599.

.S

(11 0411

cii<L-e-ou?Lou zrip

Xitt e tCi pco _

t.e.A6 'TrrreicZp c

7JlccLvptn.e)co _

rt"Th,G)-ricr'jpcii et-c14X-

--urcy -rco si,5p i-tuo

O paginil din tr'o Evanglielie copiatrt de Matei al Mirelor la 1610.

I). Husso, Studii islorice peC0-1.0111(ilIC. PLANp. 18.

D. Russo, Studii istorice greco-romdne.

Dositei al lerusalimului.

PLAN;1A 19.

Er7Z-.74.

1lti nit im olunis 2 ill1111

1.1/1011211111.11.14.......04.41.4111111111,114.44111.M 11.116111,

_

07,35. -ioEtç 24 .r w _ _ _ n

e x3ov 11.4T ThO1XPTi.A/ST 0 0 E 7, .

Hrisant Notara al Ierusalimului.

B

D. Russo, Studii istorice greco-ronuine. PLANA 20.

I

iítv7- ,,,, ....

1Kto Tot Bea e- Koarovlifuctpovcuz.rizTrovA)4wariv, re cy ro.kcp-out P-49(711'l

r-0-1.'13 o riX arc urror';rrwirev óts..c; ;it) vál&n.

v 8'77' Alas .X4c7rOpss xNIflUIIUUSU(ltUhIItflhIIUIIflUUtIiIUIIIIUIft$IlllIIUIIIIIUt

',1111111111;11111111111

Petru cel Mare.

"1=9

D. Russo, ,Studii istorice. greco-roincine. PLAN 21.

-r-pry xctp/Yv5' f ,rtc.

Cons tantin BrAncoveann.

1). Russo, Studii istorice greco-roindne. .AN*A 22.

t64etitt,r,.P 74 4., .ovn,j

tallur vt. , ,-0-14,

'JO y / 14, y.. 19 v..Sor

"v 47.02,....tre,iz , et,

,,pd3-.5. 4.0

16. G50 (3 4.4. .

f, se ,uviv ptr ,44.4ft,

¡vj°, 40 .; 4-4.196 ge ercA ,, .1 4-,4- 4 941.0 j4.4.* 5cv 4.

4er akAr,r N.44.11.

)

Pagina de titlu din manuscrisul cu traducerea in limba greaca a Croniciilui Miron Costin, facuta de Alexandru Arniras.

D. Russo, Studii istorice greco-romäne. PLAIN*A 23.

1). Russo, Studii istorice greco-rombie. PLAN 24.

2111 ti 111.11111111IIIIIIIIIIIPMH111.11 1,1! I'

.1 7 9 4.1ZK ,s,zolzurTsra2-. ,t-axts=rriw,..awc=mrlrrs4

u.ra 7:7,1 'feze.) Tr'Y ViCT8T1

Er;aq.cx fL8. el ux; 7:o;GiaTnc gc106eW; "Ae.

Sterna lui loan Nicolidi de Pindo.

MONITORTJL OFICIAL $1IMPRIMERIILE STATULUIIMPRIME RIA NATION'ALIBUCURE$T1.-1939

Documents

Russo Studii greco-romane