SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN DE TIP CENTRAL.

METODE DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

 CATEDRA OTORINOLARINGOLOGIE

Coordonator științific: conf univ. Alexei GAGAUZ

Efectuat: student anul VI, grupa 1628

Alexandru Dodon

Şef catedră:academician AŞ RM, prof. univ. Ion ABABII

Actualitatea temei

Somnul este un act comportamental ciclic, reversibil, determinat de nevoia imperioasă de repaus şi caracterizat

prin suprimarea parţială a sensibilităţii şi funcţiilor conştiente de relaţie, rezoluţie musculară, reducerea

funcţiilor vegetative, dar cu păstrarea unui anumit grad de integrare senzorială

Tulburările de somn pot avea consecințe grave, psiho-comportamentale, cardiovasculare, metabolice şi poate influența performanța intelectuală și relațiile

sociale.

Pacientul SAS diagnosticat necesită o abordare multidisciplinară: ORL, pneumologie, neurologie,

cardiologie, psihiatrie.

Repartiţia orelor de somn în timpul nopţii şi zilei în funcţie de vârstă

Grade de gravitate Tipurile de tulburări

Uşoară - 5-10

episoade/oră

Moderată - 15-30

episoade/oră

Severă > 30

episoade/oră

Apnee: Obstructivă Centrală Mixtă

Hipopnee

Microtrezirea

Indexul de apnee-hipopnee

Respiraţia Cheyne-Stokes

Sindromul de apnee în somn

Scopul lucrării

Evidenţierea metodelor de

diagnostic clinic şi paraclinic la

stabilirea diagnosticului de sindrom de apnee

în somn de tip central.

Determinarea conceptelor cheie despre sindromul de

apnee în somn de tip

central

Obiectivele lucrării

Studierea datelor stiinţifice despre sindromul de apnee în somn de tip central

Elucidarea metodelor contemporane de diagnostic şi tratament utilizat în sindromul de apnee în somn de tip central

Prezentarea unui caz clinic specific patologiei

Elaborarea concluziilor generale despre sindromul de apnee în somn de tip central

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute este obiectivată de determinarea metodelor contemporane de

diagnostic şi tratament efectuate în sindromul de apnee în somn de tip

central.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în

elucidarea conceptelor-cheie despre apneea de origine centrală şi

introducerea în practică a motodelor eficiente de diagnosticare şi tratare efectuate pacienţilor cu sindrom de

apnee în somn de tip central.

Definiţie

Sindromul de apnee

în somn de tip central

– starea în care apar episoade

de oprire a respiraţiei în somn

din contul dereglarii sistemului

nervos central (centrului

respirator) cu o frecvenţă de mai

mult de 5 epizoade pe oră şi cu o

durată de peste 10 secunde.

Istoric

Termenul de apnee de somn a fost prima dată folosit de Broadbent în 1877.

În anul 1837 în Posthumous Papers Of The Pickwick Club, Charles Dickens a descris un bărbat obez al cărui nume era Joe, cu somnolenţă diurnă excesivă.

Istoric

1956 •Burwell şi colaboratorii săi audescris caracteristicile clinice ale unui caz de sindrom Pickwick.

1965 •Gastaut şi colaboratorii săi au documentat prezenţa apneelor repetitive în timpul înregistrărilor polisomnografice la un pacient Pickwickian obez

1965 •Schwartz şi Escande au folosit tehnicile cinematografice pentru a demonstra definitiv obstrucţia căii orofaringiene la pacienţii „Pickwickieni”.

1972• Christian Guilleminault aduce la

cunoştinţă o nouă entitate - Sindromul de Apnee în Somn

Repere anatomice a căilor respiratorii superioare

Epidemiologie

Incidenţa SAS - aproximativ 5-7%

(>30 ani) SASC = 10-15 % din SAS

90% din pacienţi nu sunt

diagnosticaţi

Mortalitatea 30% la copii pînă la 8 ani,

dacă IAH>20/h

1 din 10 persoane suferă de apnee în somnDatele literaturii arată că pacienţii cu urmăroarele patologii sunt mai predispuşi a dezvolta apnee în

somn

Hipertensiunea arterială

Diabetul tip II

Cardiomiopatia

Fumatul

Obezitatea

Afectarea arterelor coronariene

Hipertensiunea rezistentă

Patogenia*Eferenţele nervoase către toţi muşchii respiratori sunt abolite temporar

*Episoadele recurente de apnee nu sunt însoţite de efort respirator

*Lipsesc obstrucţia căilor aeriene superioare şi eforturile ventilatorii

Etiologia şi patogenia

Apneea centrală fiziologică:1. La debutul somnului2. Postexcitare/postsuspin3. În faza REM a somnului

ASC hipopcapnică (nonhipercapnică):1. Insuficienţă cardiacă sistolică2. Idiopatică3. Hipertensiune arterial pulmonară

idiopatică4. De înaltă altitudine5. Post AVC (accident vascular

cerebral)

ASC cu tulburări endocrine1. Acromegalie2. Hipotirodism

ASC hipercapnică:1. Hipoventilaţie alveolară cu funcţie pulmonară

normalăa. Sindromul de hipoventilare central

congenitalăb. Sindromul de hipoventilare alveolară

cronică primară

2. Tulburări cardiace spinale şi de trunchi cerebral, encefalite, tumori, infarcte, tulburări neurodegenerative, scleroza multiplă,

3. Tulburări musculare;distrofia miotonică, distrofia Duchenne

4. Opioide

ASC cu ASO1. cu un component minor de ASO2. Posttraheotomie

ASC cu tulburări a căilor aeriene superioare

Clasificarea SASC

Simptomele clinice ale SACS:

Insom-nia

Sforă-itul

Somno-lenţădiurnă

Cefaleematinala

Oprirea respiraţiei în somnImpoten-ţă

Nicturia

Fatigabi-litate

Depresie

SACS

Comorbidităţile sindromului de apnee în somn de tip central

SASC

Diagnostic pozitiv al SACS

Chestionarul anamnestic

Examenul ORL

Pulsoximetrie

Polisomnografia

Metode imagistice

SOMNOcheck Polisomnograf

Diagnostic pozitiv

METODE IMAGISTICE:

Tomografia Computerizată

Imagistica prin Rezonanţă Magnetică

Rinomanometria şi Rinometria acustică

Echocardiografia

Diagnosticul diferenţial al apneei în somn de tip central

Somnolenţa diurnă excesivă:

• mişcări periodice ale membrelor inferioare • sindromul picioarelor neliniştite • narcolepsia • hipersomnia post traumatică• hipersomnolenţa indusă de droguri, toxice sau metabolic• hipersomnolenţa esenţială• hipersomnolenţa la pacienţii vârstnici

Tratamentul

Ventilaţia mecanică

Presiune a aerului pozitivă continuă (CPAP)

Presiunea pozitivă continuă nazala (NPAP)

Presiunea pozitivă dublă a aerului inspirat şi expirat (BPAP)

APAP sau Smart CPAP

MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

Studiile au fost efectuate în baza literaturii disponibile, tratatelor editate referitor la patologia studiată şi a mai multor surse de informaţie oferite de serviciul Internet – Hinari, pe perioada ultimilor 20 ani.Cuvinte cheie: snoring, sleep apneea, polisomnography, prevalence, diagnosis, treatement.

Acumularea şi sistematizarea datelor Pentru recoltarea datelor am utilizat surse ca:

fişele de ambulator şi extrasele din instituţiile unde bolnavul s-a tratat anterior;

foaia de observaţie clinică a bolnavului; protocoale operatorii; foile de observaţie de la internările anterioare intervenţiei

chirurgicale şi de la cele pentru controlul postoperator; protocoalele de investigaţii

Rezultate şi discuţiiCaz clinic

DATE GENERALE

Pacientul MSexul (m/f): mVîrsta: 60 aniReşedinţa: or. ChişinăuOcupaţia (profesia): inginer-constructorÎnălţimea: 174 cmMasa corporală: 111 kgCircumferinţa gîtului:43 cmIMC: 35

Acuzele

Fatigabilitate cronică diurnă Periodic scade dispoziţia Iritabilitate Nervozitate Teama de a nu adormi Adoarme greu Somn neliniştit Treziri nocturne frecvente Sforăit în decubit dorsal Apnee în somn Respiraţie îngreunată în decubit dorsal Pirozis nocturn Accese nocturne de tuse Voce răguşită matinală Vorbeşte în timpul somnului Senzaţia de picoare neliniştite Senzaţie de paralizie

ISTORICUL BOLII ACTUALE

Se consideră bolnav de circa 6 ani cînd au apărut acuzele

sus numite pe fondal de stres psiho-emotional.

S-a adresat la medic pentru prima dată referitor cu

această patologie în februarie 2014.

ANTECEDENTELE EREDO-COLATERALE

Mama lui a suferit de patologie cardio-vasculară.

ANTECEDENTELE PERSONALE

Pacientul a suportat septoplastie în 2007 şi înlaturarea

polipilor nazali în anul 2010.

EXAMENUL OBIECTIVStarea generală a bolnavului: gravitate medieConştiinţa bolnavului: clară

APARATUL RESPIRATORElasticitatea toracelui este păstrată. Vibraţiile

vocale sînt uniforme pe ariile simetrice ale toracelui.Percutia: sunet clar pulmonar.Auscultativ: murmur vezicular.

APARATUL CARDIOVASCULARZgomote cardiace aritmice atenuate. Modificări de

ritm, dedublări nu se determină. Zgomote supraadăugate nu se auscultă. Pe dreapta – TA -135/85 mm Hg; Ps 74 b/minPe stînga – TA-130/80 mm Hg; Ps 73 b/min

EXAMENUL ORL

Polisomnografia • Durata apneelor – SpO2

Apneea

centrală

Apneea

mixtă

Apneea

obstructivă

Total

Cu/fară

micşorarea

saturaţiei

Cu/fară Cu/fară Cu/fară Cu/fără

0-9 sec 0/0 0/0 0/0 0/0

10-19 sec 0/28 0/1 0/14 0/43

20-29 sec 2/12 1/2 0/4 3/18

30-39 sec 3/5 1/2 0/2 4/9

40-49 sec 0/0 0/3 1/1 1/4

50-59 sec 0/0 0/0 0/0 0/0

>60 sec 0/0 0/1 0/3 0/4

Numărul

total

5/45 2/9 1/24 8/78

Polisomnografia Înregistrarea polisomnografică timp de 7ore 58

min – 18.03.14

Nr. totalNr/ore în TST

Durata maxDurata medie

Nr/ore REMNr/ore NREM

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Apnee obstuctivăApnee mixtăApnee centrală

PolisomnografiaIndexul de apnee şi hipopnee (AHI) în timpul somnului

Centrală Mixtă Obstructivă Neclasificată Totală0

20

40

60

80

100

120

140

160

TotalVerticalDecubit ventralDecubit lat stDecubit lat drDecubit dorsal

Tratament

Nemedicamentos:Dietă hipocalorică - echilibrarea necesarului

de proteine, glucide, lipide şi scăderea conţinutului de sare şi condimente pentru a scădea în greutate

Exerciţii fizicePlimbări la aer liber

Medicamentos:Acetozolamidă (Diacarp) 250 mgSe recomandă CPAP-terapie

CONCLUZII

1. Somnul ocupă o treime din viaţă, este un proces vital pentru sănătate şi performanţă, fiind coordonat de procese fiziopatologice dinamice şi complexe. Una din tulburările de somn este sindromul de apnee centrală, o patologie actuală în otorinolaringologie atît prin aspectele patogenetice cît şi tabloul clinic.

2. Polisomnografia constituie standartul de aur în stabilirea diagnosticului de sindrom de apnee centrală în somn datorită datelor paraclinice informative despre schimbările survenite în timpul somnului.

3. În tratamentul sindromului de apnee centrală în somn prioritate se oferă CPAP-terapiei care actualmente oferă cele mai eficiente rezultate în soluţionarea fragmentării somnului.

4. Asocierea sindromului de apnee centrală în somn cu alte patologii determină agravarea stării pacienţilor care impun o monitorizare mai strictă în apariţia şi evoluţia comorbidităţilor.

5. Cunoaşterea aprofundată sindromului de apnee centrală în somn de către specialişti şi pacienţi ar putea determina intervenţia mult mai rapidă în stadiile incipiente ale patologiei.