Sfântul Clement Romanul BT corecturi 8.02 · 2021. 2. 15. · Călin Ioan Dușe (n. 27.01.1971)...
49
Sfântul Clement Romanul BT corecturi 8.02 · 2021. 2. 15. · Călin Ioan Dușe (n. 27.01.1971) este preot, lector univ. dr. la Facultatea de Teologie Greco‐Catolică, Departa‐
Imperiul Roman i cretinismul sunt dou subiecte care
au marcat, fascinat, dar mai ales au schimbat istoria omenirii. În
cartea Imperiul Roman i cretinismul
în timpul Prinilor
Apostolici, aprut la Presa Universitar Clujean, în anul 2019
am încercat s prezint modul în care a evoluat Imperiul Roman
înc de la început, cum sa dezvoltat pe parcursul secolelor, dar
i faptul c, la apariia cretinismului, acesta era în plin glorie.
Cunoscând
toate aceste aspecte, vom putea
înelege mai bine
modul în care a aprut, dar i cum sa dezvoltat cretinismul de
la apariia sa i pân la sfâritul perioadei Prinilor Apostolici.
În aceast carte cei mai
importani Prini Apostolici au
fost
prezentai la modul general,
exprimândumi dorina ca pe
viitor acetia s fie prezentai în cadrul unor monografii.
Aadar, acum am bucuria de
a prezenta personalitatea
Sfântului Clement Romanul. Deoarece nu toi cititorii vor avea
acces la opera
Imperiul Roman i cretinismul în
timpul Prinilor
Apostolici am reluat în cartea prezent, cu titlul Imperiul Roman i
cretinismul în timpul
Sfântului Clement Romanul unele pri
i
informaii privind situaia Imperiului Roman i a cretinismului
din sec. I d.Hr.
Aceast lucrare este structurat pe trei capitole în care am
prezentat elementele fundamentale ale Imperiului Roman din
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
18
ales personalitatea excepional a Sfântului Clement Romanul.
În primul capitol intitulat Imperiul Roman în secolul I d.Hr.,
pentru a putea înelege cât mai
bine contextul în care apare
cretinismul, am prezentat împraii, dar i modul în care ei au
condus i au reuit s dezvolte acest grandios Imperiu, care la
sfâritul domniei împratului Traian în
anul 117 d.Hr. se
întindea pe trei continente, având o suprafa de trei milioane
trei sute de mii de km²
(de aproximativ paisprezece ori
suprafaa României de azi1) i cu o populaie de cincizeci i cinci
de milioane de locuitori.
Pe lâng faptul c Imperiul Roman a reuit s devin prin
cuceririle sale cel mai mare
Imperiu din istoria omenirii, el
a
reuit s druiasc umanitii personaliti
culturale de mare
valoare. Astfel, epoca împratului Octavian August a deschis o
perioad de înflorire a culturii romane, care va continua pe tot
parcursul secolului I d.Hr. În
aceast perioad au fost create
opere de literatur, dar i de art, de o mare valoare, care au intrat
în patrimoniul universal i care,
pe parcursul secolelor au
constituit modele pentru generaiile urmtoare.2 De aceea, am
amintit cele mai reprezentative personaliti culturale ale acestei
perioade.
Dintre acetia, Seneca (1 î.Hr./1 d.Hr.65 d.Hr.) a reuit ca
prin vasta sa oper s rmân una din marile personaliti ale
epocii. El a urmrit cu prioritate, în scrierile sale perfecionarea
vieii morale i de aceea a reuit ca pe parcursul timpului s fie
1
Suprafaa României este de 238.397 km².
2
N. A. Machin, Istoria Romei antice, traducere de Ion Parocescu i Anton Herescu,
Editura de Stat, Bucureti, 1951, pp. 288293.
Introducere
19
filosofice, dar i pentru unii dintre Prinii Bisericii i moralitii
cretini.3
Quintilian (3596 d.Hr.) a fost una din marile personaliti
culturale ale secolului
I d.Hr. El
este un pedagogpractician,
care arat mijloacele
formrii unui bun orator, dar,
în acelai
timp, construiete o pedagogie cu bogate nuane i deschideri
pragmatice. Multe din regulile metodice i principiile didactice
promovate de Quintilian sunt valabile
i azi, i de aceea, pe
bun dreptate, îl putem considera
ca pe un precursor al
pedagogiei moderne.
Tacit a trit între anii 57120 d.Hr., iar prin opera sa, de o
valoare impresionant, este considerat cel mai valoros scriitor
roman, dar i unul dintre cei mai mari scriitori, pe care ia oferit
antichitatea grecoroman.
Pliniu cel Tânr (61/62113 d.Hr.)
a beneficiat de o
educaie aleas, frecventând cursurile celor mai buni profesori
de retoric ai vremii, pe: Quintilian, Nicetas din Smyrna, dar i
pe filosoful stoic Musonius Rufus. Din scrierile care au rmas
de la Pliniu cel Tânr avem
o adevrat surs de informaii
pentru cunoaterea vieii romane din
timpul împratului
Traian. De asemenea, în corespondena dintre Pliniu cel Tânr
i împratul Traian au rmas dou scrisori, din anul 112 d.Hr.,
care sunt importante pentru istoria cretinismului, deoarece, în
calitatea sa de guvernator, dar
i de judector, Pliniu era
nedumerit în legtur cu procedeele juridice, pe care s le aplice
în cazul cretinilor, pe care trebuia si judece.
3 Clin Ioan Due, Imperiul Roman
i cretinismul în
timpul Prinilor Apostolici,
Editura Presa Universitar Clujean, ClujNapoca, 2019, pp. 232238.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
20
Suetoniu a fost unul dintre marii scriitori romani, care pe
parcursul vieii a avut o activitate remarcabil. Astfel, el a scris
mult în domenii diverse, atât în
limba latin, dar i în
limba
greac. Din pcate, cele mai
multe scrieri sau pierdut,
rmânând de la ele numai titlul
i care au fost menionate în
lexiconul Suidas, dar i în alte
izvoare antice. Prin opera sa,
Suetoniu a adus o important
contribuie la dezvoltarea
biografiei antice. De asemenea, putem afirma, cu certitudine, c
Suetoniu, alturi de Tacit, este un mare istoric care, prin erudiie
i cultura sa enciclopedic, ia depit pe contemporani.
Acestea au fost unele dintre
cele mai reprezentative
personaliti ale culturii romane din
secolul I d.Hr., care au
intrat în patrimoniul universal
i care, pe parcursul secolelor,
au fost modele pentru generaiile urmtoare. Pentru ca cititorii
si fac o imagine a ceea ce a reprezentat Roma pe parcursul
istoriei sale, tot în primul
capitol am prezentat principalele
construcii de care a beneficiat
acest ora. Astfel, înc de
la
fondarea ei, Roma a beneficiat de construcii remarcabile, care
au stârnit admiraie dea lungul
timpului. Aici au fost aduse
toate bogiile din provinciile pe care romanii leau cucerit.
În secolul I d.Hr., în timpul dinastiei IulioClaudiene, dar
mai ales în timpul dinastiei Flaviene i Antonine, se observ în
arhitectur, dar i în arta plastic o ampl dezvoltare. Împraii
au fost cei mai importani
constructori în Roma i de
aceea
realizarea de edificii splendide i
monumentale urmrea
anumite scopuri politice, pentru c ele trebuiau s fie mrturii
ale forei i grandorii puterii
imperiale.4 Aadar, pe parcursul
4
N. A. Machin, op. cit., p 357.
Introducere
21
istoriei sale, Roma a beneficiat de numeroase construcii care au
încântat i fascinat omenirea, iar pe bun dreptate putem afirma
c Roma este cu adevrat „cetatea etern.”
La sfâritul primului capitol am
prezentat societatea
roman din secolul I d.Hr., aa
cum era ea reprezentat din
punctul de vedere al claselor sociale, dar i al religiei. Romanii
sau limitat
la practicarea strict a ritualurilor i, de aceea, nu
vom gsi la ei scrieri de
filosofie religioas sau cu
caracter
religiosliterar, în care s
fie glorificate faptele zeilor, ca
i la
greci. La romani, mitologia nu a cunoscut o dezvoltare aa de
ampl ca i la greci, iar zeii lor, înainte de influena greac, nu
au avut înfiri umane i statui.
Cu timpul, cultul împratului va
deveni o tradiie la
romani, chiar dac au fost i
unele proteste împotriva
divinizrii unor împrai care au
fost nevrednici. Din cauza
acestui cult al
împratului, pe parcursul istoriei,
cretinii vor
avea mult de suferit.
În aceast perioad de plin
glorie, în care se gsea
Imperiul Roman se va nate cretinismul, care va fi persecutat
greu de ctre acesta timp de mai bine de trei secole. Persecuia
cretinilor va lua sfârit odat
cu venirea la conducerea
Imperiului Roman a împratului Constantin cel Mare (306337
d.Hr.), care prin Edictul de la Mediolanum5 din anul 313 d.Hr.
va acorda libertatea de practicare a cultului cretin i astfel, de
acum înainte,
cretinismul va deveni, din
religie persecutat,
religia favorizat în Imperiul Roman.
5
Mediolanum este azi oraul Milano în Italia.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
22
fiind structurat pe trei subcapitole.
Primul este intitulat
Cretinismul în perioada Sfinilor Apostoli unde este prezentat pe
scurt starea lumii grecoromane la
apariia cretinismului,
întemeierea Bisericii, organizarea ei,
dar i activitatea de
propovduire i de rspândire a cretinismului de ctre Sfinii
Apostoli pân la moartea
lor. La naterea Mântuitorului Isus
Hristos lumea grecoroman era pregtit pentru primirea Sa,
astfel c El a venit aa dup cum spune i Sfântul Apostol Pavel:
„la plinirea vremii” Gal. 4, 4.
Biserica Ierusalimului este prima care a aprut în istorie.
La începuturile cretinismului aceast
puternic comunitate
cretin de la Ierusalim tria o via nou, în comuniune, i în
rugciuni, mergea la Templu pentru a se ruga, asculta lecturile
scripturistice, avea un cult aparte (frângerea pâinii) i ducea un
mod de via deosebit. În urma
acestui nou mod de via, a
predicilor Sfinilor Apostoli, dar i a minunilor pe care le fceau,
numrul credincioilor cretea zilnic.
vindecând bolnavi i fcând multe minuni, iar propovduirea
lor va avea un succes generalizat nu numai în Ierusalim dar i
în împrejurimi. Martiriul
Sfântului Arhidiacon tefan, dar
i
persecuia, care a urmat dup aceea, au dus la o ampl aciune
a Sfinilor Apostoli de propovduire prin acei misionari, care au
fost formai la coala din Ierusalim. Acetia, prin numrul, dar
mai ales prin pregtirea
lor complet, vor face ca rspândirea
Evangheliei s progreseze foarte repede pe mari arii geografice
cum ar fi: Samaria, Iudeea, Galileea, Fenicia, Cipru i Antiohia
Siriei.
Introducere
23
Dup ce a fost ucis Sfântul Apostol Iacov, fratele Sfântului
Apostol Ioan, în anul 44 d.Hr.,
de ctre regele Irod Agripa
(4144 d.Hr.), i dup plecarea
Sfântului Apostol Petru din
Ierusalim, în anul 44 d.Hr., urma Sfinilor Apostoli se va pierde
în Faptele Apostolilor.
trei decenii, de ctre personalitatea
excepional a Sfântului
Apostol Pavel.6 Astfel, din al
doilea subcapitol intitulat
Activitatea misionar a Sfântului Pavel Apostolul neamurilor vom
vedea c el a fost cel,
care a reuit s propovduiasc,
s
interpreteze, s sistematizeze, dar i
s aplice Evanghelia
Mântuitorului Isus Hristos
la realitile sociale ale vremii. De
asemenea, el a fost cel mai
strlucit dintre Sfinii Apostoli,
propovduitorul cel mai îndrzne al cretinismului la neamuri,
dar i doctrinarul lui,
fiind considerat dup Mântuitorul
Isus
Hristos cel mai mare geniu al
cretinismului.7 Astfel, putem
observa c Sfântul Apostol Pavel este, dup Mântuitorul
Isus
Hristos, personajul cel mai cunoscut
din Noul Testament,
datorit faptului c despre el se vorbete în Faptele Apostolilor,
dar i în cele paisprezece epistole ale sale. El este primul teolog
al cretinismului, un martor preios,
care poate s ne ofere o
privire cât mai autentic asupra începutului cretinismului.8
6 Preot prof. dr. Ioan Rmurean,
Preot prof. dr. Milan esan,
Preot prof. dr.
Teodor Bodogae, Istoria
Bisericeasc Universal Vol. I (11054),
Ediia a IIIa
revzut i completat, EIBMBOR, Bucureti, 1987, p. 67.
7 Preot prof. dr. Ion
Constantinescu, Studiul Noului
Testament, manual pentru
seminariile teologice, EIBMBOR, Bucureti, 1981, p. 204.
8
Mauro Orsati, Introducere în studiul Noului Testament, Traducerea i adaptarea
Pr. Dr. Clin Daniel Paulea, Prof. Adriana Zaharia, Editura Buna Vestire, Blaj,
2008, p. 251.
24
va domina mai bine de trei decenii viaa cretinismului primar,
din anul 36 pân în anul
67 d.Hr. când va primi
cununa
martiric la Roma.
În ultimul subcapitol
intitulat Cretinismul la Roma, vom
vedea c acesta a ajuns aici
înc de la naterea sa,
datorit
activitii misionare a cretinilor provenii dintre iudeii care fceau
parte din Biserica mam de la Ierusalim.9 Aceti misionari care au
plecat de la Ierusalim, prin predica lor, au întemeiat marea Biseric
a Romei. Pe o parte dintre
acetia îi amintete
Sfântul Apostol
Pavel în Epistola ctre Romani 16, 315.10
Puritatea cretinismului din capitala Imperiului este dat
i de propovduirea Sfinilor Apostoli:
Epenet, Andronic,
Ampilat, Urban, Stahis, Apelles, Aristobul, Irodion, Narcis, Ruf,
Flegon, Hermes, Patrova, Herma i Filolog, care fac parte dintre
cei aptezeci de Apostoli ai Mântuitorului Isus Hristos, despre
care vorbete Sfântul Evanghelist
Luca: „Iar dup acestea,
Domnul a ales ali aptezeci i ia trimis doi câte doi înaintea feei Sale,
în fiecare cetate i loc unde El Însui avea s mearg.” Lc. 10, 1.
Acetia, la început, ar fi
propovduit Evanghelia în
Rsrit, alturi de Sfântul Apostol Pavel
sau în paralel cu el.
Prezena lor la Roma i salutul cald al Sfântului Apostol Pavel
arat importana lor în cadrul Bisericii.
Cretinismul roman se va dezvolta i consolida o dat cu
venirea Sfântului Apostol Pavel. La
Roma, Sfântul Apostol
9 Settimio Cipriani, Sfântul Petru,
personalitate marcant a Noului
Testament,
Traducere din limba italian de Rodica Chiriacescu, Editura Meteor Publishing,
Bucureti, 2016, p. 130. 10
Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Editura Basilica, Bucureti, 2016, p. 142.
Introducere
25
Pavel a stat întro captivitate uoar
între anii 6163 d.Hr., iar
casa în care locuia a
transformato întrun adevrat centru
misionar, unde veneau muli sl
asculte.11 Sfântul Apostol
Petru
împreun cu Sfântul Apostol Pavel, prin activitatea
lor
misionar pe care au desfurato
împreun cu ucenicii i
colaboratorii la Roma, au fcut ca aceast Biseric s devin cea
mai important din cadrul Imperiului Roman.
Prin martiriul celor doi corifei
ai cretinismului, tânra
Biseric nscut din btrânul mslin din Galileea
îi va înfige
rdcinile adânc în capitala Imperiului
Roman, fiind
transplantat de la Ierusalim la Roma.12 Împreun, cei doi mari
apostoli, prin activitatea lor, sunt
întemeietorii Bisericii din
Roma, creia iau aezat o temelie
puternic i care a fost
cimentat prin sângele martiriului lor.13 Astfel, de acum înainte
centrul cretinismului sa mutat de la Ierusalim la Roma.
Al treilea capitol,
intitulat Sfântul Clement Romanul, este
menit s prezinte viaa i opera acestui mare Printe Apostolic.
Din pcate, cu toate c a fost cel mai important dintre Prinii
Apostolici, despre viaa Sfântului
Clement Romanul avem
puine informaii. Potrivit Tradiiei,
Sfântul Clement a fost
ucenicul Sfântului Apostol Petru fiind
lsat de el ca urma al
su la conducerea Bisericii din
Roma. De asemenea, tot din
Tradiie aflm c Sfântul Clement Romanul a avut o via plin
de sfinenie, conducând bine i
înelept aceast Biseric, aa
11
Sotirios, Mitropolitul Pisidiei, Pavel, apostolul neamurilor, Traducere din
limba
greac: Ilie Stnu, Editura Egumenia, Galai, 2019, p. 123.
12 Claudio Rendina, Papii. Istorie
i secrete, Traducere i note de
Radu Gâdei,
Editura ALL, Bucureti, 2008, p. 7
13 Martiriul Sfinilor Apostoli Petru
i Pavel, Ediie bilingv, Traducere,
note i
îngrijire ediie: SorinDan Damian, Editura Herald, Bucureti, 2010, p. 15.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
26
cum este evideniat i întruna dintre Stihirile de la Vecernia din
24 noiembrie, ziua prznuirii sale:
„De aâarea patimilor
odihnindui cugetul, lai fcut s se
îndeletniceasc cu cunoaterea
celor ce sunt cu adevrat, preasfinite Clemente! Pentru aceea, Cel ce
este cu adevrat i mai înainte de toate tea atras la aceasta, prin Petru,
cel mai în vârst dintre
apostoli, care tea învat pe
tine cele
dumnezeieti i tea lsat vrednic urmtor al lui. Dup aceasta bine
cârmuind Biserica, preaînelepte, prin sfârit mucenicesc teai mutat
la Dânsul, ca îndumnezeit împrtindute
fr împiedicare cu
Dumnezeu Cel adevrat; a Cruia
îndumnezeire roagte s o
dobândim i noi neîncetat, sfinite mucenice apostole!”14
De asemenea, Sfântul Clement Romanul
a fost un
colaborator important al Sfântului Apostol Pavel, iar Origen i
istoricul Eusebiu de Cezareea
spun c el este acela pe care
îl
laud marele apostol
în Epistola ctre Filipeni 4, 3 atunci când
zice: „Clement i cu toi ceilali ai mei la lucru, ale cror nume sunt
scrise
în Cartea Vieii.” Sfântul Clement Romanul a
fost i unul
dintre principalii colaboratori ai Sfântului Apostol Pavel în opera
de consolidare a Bisericii din Roma.15 Astfel, dup ce a preluat
conducerea Bisericii din capitala Imperiului, în timpul celor nou
ani de episcopat
(92101 d.Hr.) Sfântul Clement a desfurat o
activitate misionar
foarte rodnic. El va fi exilat
în Chersonul
Tauric, unde va primi cununa martiric în anul 101 d.Hr.
Datorit faptului c Sfântul Clement
Romanul a avut
raporturi directe cu Sfinii Apostoli Petru i Pavel,
lui iau fost
14
Mineiul pe noiembrie, EIBMBOR, Bucureti, 2005, p. 381.
15
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Pr. Lect. Univ. Dr. LucianDumitru
Colda, Patrologie I, Editura Basilica, Bucureti, 2015, p. 145.
Introducere
27
atribuite mai multe scrieri, iar unele dintre ele au fost considerate
neautentice.
Dintre scrierile sale Epistola I
ctre Corinteni rmâne cea
mai important. Ea a fost scris în anul 96 d.Hr. i este o scriere
foarte important pentru vremea sa, mai ales prin delicateea,
dar i prin fermitatea cu care trateaz problemele, care sau ivit
în Biserica din Corint.16 Din Epistola I ctre Corinteni, rezult c
Sfântul Clement Romanul a avut o
educaie greac, fiind un
brbat cu o
fizionomie puternic, dar i
cu o voin rece, un
admirator al supunerii, un bun
cunosctor al Vechiului
Testament (fr a fi un practicant al tipicului acestuia), expresie
a climatului social roman din vremea sa. De asemenea, el a fost
plin de dragoste i înelegere
pentru Bisericile locale, un
purttor al
tradiiei apostolice i destul de capabil pentru ai
putea impune prerile.17
Epistola
I ctre Corinteni a Sfântului Clement Romanul a
fost considerat ca fiind inspirat i de aceea ea se bucura de o
mare autoritate, iar pentru aceasta
a fost inclus în Codicii
Bibliei.
Tot în Codicii Bibliei a fost inclus i Epistola a doua ctre
Corinteni a Sfântului Clement Romanul. Cu toate acestea, ea nu
este de anvergura Epistolei I i din acest motiv ea nu a fost la fel
de bine cunoscut i apreciat ca i aceasta.
Sfântului Clement Romanul iau mai fost atribuite i alte
scrieri care au fost considerate
ca fiind neautentice i despre
care am amintit în cartea de fa.
16
Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie vol. I, EIBMBOR, Bucureti, 1984, p. 113.
17
Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, Vol. I, Introducere, Secolele II
i III, Traducere de Lector dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantin, Bucureti,
2006, p. 155.
28
putem observa c el este primul scriitor bisericesc cunoscut cu
numele, dar i faptul, c el a fost unul dintre cei mai importani
Prini Apostolici.18
Cartea de
fa se adreseaz celor care sunt pasionai de
istoria Imperiului Roman în secolul I d.Hr., de istoria apariiei
i rspândirii cretinismului în primul secol, dar i de viaa i
opera Sfântul Clement Romanul. Pentru studenii, masteranzii
doctoranzii, pentru cei pasionai, dar i pentru cei care doresc
s aprofundeze aceste subiecte, la sfâritul fiecrui capitol vor
avea o bibliografie destul de bogat în limba român, dar i în
alte limbi. Datele istorice, asupra crora exist unele discuii,
leam utilizat în cartea de fa pe cele care au fost acceptate de
ctre majoritatea cercettorilor.
Sper ca, prin aceast carte, s aduc o modest contribuie
în
cadrul Centrului de Studii Patristice
i Literatur Cretin
Antic din cadrul Universitii
BabeBolyai ClujNapoca, la
cunoaterea a tot ceea ce a însemnat grandiosul Imperiu Roman
în perioada sa de apogeu, la cunoaterea cretinismului din în
secolul I, dar mai ales a
vieii i operei Sfântului
Clement
Romanul, care a demonstrat c a
fost un vrednic urma al
Sfinilor Apostoli Petru i Pavel.
În încheiere, mulumesc Atotputernicului i Milostivului
Dumnezeu, i tuturor celor care au contribuit în diferite moduri
la apariia acestei cri.
18 Arhidiacon Prof. Dr. Constantin
Voicu, Patrologie Vol. I, Editura
Basilica,
Bucureti, 2009, p. 69.
1815ss.
ten, Viena 1864ss.
AAT Atti dell Accademia delle
Scienze di Torino, Classe di
Scienze morali, storiche e filologiche, Torino.
AB
Analecta Bollandiana, Bruxelles.
ABhB Abhandlungen der Preussischen
Akademie der
Wissenschaften, Phil.hist. Klasse, Berlin.
AC
Antike und Christentum (J. Dölger) 19291950, Münster im
Westfalen.
Berlin 1914ss.
Plumbe, Westminster Md.
section, sciences historiques et philosophiques, Paris.
AER
American Ecclesiastical Review. Washington.
AFL Annuaire de lÉcole Pratique
des Hautes Études, IVe
section, sciences historiques et philosophiques, Paris.
AFLNice
Annales de la Faculté des Lettres et Sciences Humaines de
Nice, Nice.
AGP
Archiv für Geschichte der Philosophie, Berlín 18891932.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
30
Göttingen.
AIPh
Annuaire de lInstitut de philologie et dhistoire orientales
et slaves. ParísBruxelles, 1932ss.
AJA
American Journal of Archaeology, Princeton 1885ss.
AJPh
American Journal of Philology, Baltimore 1880ss.
AKK
Archiv für katholisches Kirchenrecht, Mainz, 1857ss.
AL Acta Lingüistica, Copenhagen.
Bruxelles, 1924ss.
AOAW Anzeiger der Österreichischen
Akademie der Wissen
schaften in Wien, Philos. hist. Klasse, Wien.
ANF
AnteNicene Fathers, BuffaloNew York.
Ang Angelicum, Roma 1924ss.
Ant Antonianum. Roma 1926ss.
APF
Archiv für. Papyrusforschung, Leipzig 1901ss.
Aph
Archives de Philosophie, París.
AR
Revista Altarul Reîntregirii, Alba Iulia.
AR Archivum Romanicum, Firenze.
ArOr Arhiv Orientálni, Praga.
ASS Acta Sanctorum, ed. por
los Bolandistas, Antwerp y
Bruselas 1634ss.
AT Année théologique, Paris.
AtTor
Atti dell Accademia delle Scienze di Torino, Torino.
Aug Augustiniana, Louvain 1951ss.
París, 2124 septembre 1954. Vol.
l e 2: Comunicazioni;
vol.3: Atti, París 19541955.
ASH Ac
Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest.
AUS
Annali dell Instituto Italiano per gli Studi Storici, Napoli.
BAB
Bulletin de la Classe des Lettres de lAcadémie Royale de
Belgique, Bruxelles.
París.
BBR
Bulletin dé lInstitut historique belge de Rome.
BCC
Biblioteca Clásica del Catolicismo, Madrid.
BEHE
Bibliothéque de lÉcole des Hautes Études, París.
BEΠ Βιβλιοθκη Ελλνων Πατρων και
Εκκλησιαστικν
Συγγραφων (editat de: ποστολικς
Διακονας τς
Εκκλησας τς Ελλδος), Αθνα, 1955 .urm.
Bess Bessarione, Roma 1896ss.
BFTh
Beiträge zur Förderung der Theologie, Gütersloh.
BGDS
Beiträge zur Geschichte der deutschen Sprache.
BHTh
Beitráge zur historischen Theologie, Tübingen 1929ss.
Bibl Bíblica, Roma 1920ss.
BICS
Bulletin of the Institute of Classical Studies of the University
of London.
der Nederlandsche Jezüeten, RoermondMaastricht 1938ss.
BiZ Biblische Zeitschrift,
PaderbornFreiburg 19031939,
1957ss.
Altertumswissenschaft, Lepzig.
BKP
Beiträge zur klassischen Philologie, Mannheim.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
32
BKV’ Bibliothek der Kirchenväter,
ed. O. Bardenhewer, T.
Schermann, C. Weyman. Kempten und München 1911ss.
BKV’’ Bibliothek der Kirchenväter,
Zweite Reihe, ed. por O.
Bardenhewer, J. Zellinger, J. Martin, München 1932ss.
BLE
Bulletin de littérature ecclésiastique, Toulouse.
BM
Benediktinische Monatschrift, Beuron 1919ss.
BNJ
ByzantinischNeugriechische Jahrbücher, Athen.
BOR
Revista Biserica Ortodox Român, Bucureti.
BoS
Bogolovska Scotra, Zagreb 1912ss.
BoZ Bonner Zeitschrift
für Theologie und Seelsorge, Düsseldorf
1925ss.
nazionale del Classici greci e latini, Roma.
BTAM Bulletin de Théologie
Ancienne et Médiévale, Louvain
1929ss.
ByF Byzantinische Forschungen.
BYZ Byzantion, Bruxelles.
CBQ
The Catholic Biblical Quarterly, Washington.
CC Civiltà Cattolica, Roma.
CDA
Godisnik na Duchovnata Akademia, Sofia.
CE The Catholic Enciclopedia.
New York 19071914; Supl.
1922.
CJ Classical Journal, Chicago.
Col Colecia.
CPh Classical Philology, Chicago.
CPT Cambridge Patristic Texts.
CRI
Comptesrendus de l`Académie des Inscriptions et Belles
Lettres, Paris.
Lettres, Paris.
CSHB
Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, Bonn 18281897.
CTh
Collectanea Theologica, Lwow 1920ss.
CQ
Classical Quarterly, LondonOxford.
CQR
The Church Quarterly Review, London.
DA
Dissertation Abstracts. Ann Arbor, Michigan.
DAC Dictionary of
the Apostolic Church, ed. por
J. Hastings,
Edinburgh 19151918.
DAp
Dictionnaire Apologétique, ed. por A. dAlés, París 1925ss,
4.8 ed.
DB
Dictionnaire de la Bible, ed. por F. Vigouroux, París 1895
1912; Supl. 1926ss.
DCA
Dictionary of Christian Antiquities, ed. por W. Smith y S.
Cheetham, London 18751880, 2 vols.
DCB Dictionary
of Christian Biography, Literature,
Sects and
Doctrines, ed. por W. Smith y H. Wace, London 18771887,
4 vol.
DDC Dictionnaire de droit
canonique, ed. por V. Villien,
E.
Magnin, R. Naz, París 1924ss.
DECA Dictionnaire encyclopédique du
christianisme ancient,
Angelo di Berardino, François Vial,
2 vol., Ed. du Cerf,
Paris.
DHC Documents Illustrative of
the History of
the Church, ed.
por B. J. Kidd, London 1938, 2 vol.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
34
ed. por A. Baudrillart, París 1912ss.
ΔΙΕΕ Δελτον τς Ιστορικς και
Εθνολογικς Εταιρας τς
Ελλδος, ’Αθνα.
Wissenschaft, Berlín 1880ss.
DOP
Dumbarton Oaks Papers, Cambridge (Mass.) 1941ss.
DOS
Dumbarton Oaks Studies. Cambridge (Mas5.) 1950ss.
DR
Downside Review, Downside Abbey (Bath).
DSp
Dictionnaire de spiritualité, Paris.
DSt
Dominican Studies, Oxford 1948ss.
DT
Divus Thomas, Fribourg, 1914ss.
DTC
Dictionnaire de Théologie Catholique, ed. por A. Vacant,
E. Mangenot y E. Amann, París.
DTP
Divus Thomas, Piacenza 1880ss.
DTT
Dansk Teologisk Tidsskrift, Kobenhavn.
EA
Enchiridion Asceticum, ed. por M. J. Rouet de Journel y J.
Dutilleul, 4.s ed. Barcelona 1947.
EB Estudios Bíblicos, Madrid.
Toronto 1929ss.
ECl Estudios Clasicos, Madrid.
ECR Eastern Churches Reviev.
EE
Estudios Ecclesiasticos, Madrid.
EH Enchiridion Fontium Historiae
Ecclesiasticae Antiquae,
ed. por C. Kirch; 6.* ed. por L. Ueding, Barcelona 1947.
EHPR
Etudes dHistoire et de Philosophie Religieuse.
EHR
English Historical Review, London 1886ss.
EIBMBOR Editura Institutului Biblic
i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române.
EM Estudios Marianos, Madrid.
EO Echos dOrient, Paris.
1894ss.
EP Enchiridion Patristicum,
ed. por M. J. Rouet de
Journel,
18.a ed. Freiburg im Br. 1953.
EPhM
Ephemerides Mariologicae, Madrid.
ErJB Eranos Jahrbuch, Zürich.
EtByz
Études Byzantines, París 19431945.
EtC Études Classiques, Namur.
Πανεπιστημου Θεσσαλονκης, Θεσσαλονκη.
ES Enchiridion Symbolorum, ed.
por H. Denzinger y C.
Rahner. 30. a ed. Freiburg im Br. 1955.
ExpT
The Expository Times, Edinburgh 1898ss.
FC The Fathers of
the Church, ed. por R.
J. Deferrari, New
York 1947ss.
Göttingen 1953ss.
schichte, Paderborn.
Folia
Folia. Studies in the Christian Perpetuation of the Classics,
New York 1947ss.
FP Florilegium Patristicum, Bonn.
Neuen Testamentes, Göttingen.
FThST
Freiburger theologische Studien, Freiburg im Br. 1910ss.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
36
Freiburg.
Göttingen.
GCS
Die Griechischen Christlichen Schriftsteller, Berlin.
GDA
Godisnik na Duchovnata Akademia, Sofia.
GGA
Göttingische Gelehrte Anzeigen, Göttingen.
Gior Fil
Giornale Italiano di Filologia, Napoli.
Gno Gnomon. Kritische Zeitschrift
für die gesamte Altertums
wissenschaft, München 1925ss.
Greg Gregorianum, Roma.
HA Handes Amsorya, Monatsschrift für
Armenische
Philologie, Wien.
Geschichte, Heidelberg.
and Philosophy, DublinLondon 1874ss.
Hermes
Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie, Berlin 1866ss.
HispS
Hispania Sacra, MadridBarcelona.
E. HenneckeW. Schneemelcher, Neutestamentliche Apokryphen
in
deutsche Übersetzung, 3. völling neubearbeitete Auflage,
III, Tübingen 1959, 1964.
HJ
The Hibbert Journal, London 1902ss.
HJG
Historisches Jahrbuch der GörresGesellschaft, München
Köln.
HS Harvard Studies and Notes
in phil. and lit. Cambridge
(Mass.).
(Mass.).
HTS
Harvard Theological Studies, Cambridge (Mass.)
HVS
Historische Vierteljahrsschrift, Leipzig 18981937.
Abrevieri
37
IER
The Irish Ecclesiastical Record, Dublín 1864ss.
IKZ
Internationale Kirchliche Zeitschrift, Berna.
Isis Isis. Quarterly Organ of
the History of Science Society,
BrugesCambridge (Mass.) 1913ss.
î.Hr. înainte de Hristos.
JA Journal Asiatique, Paris.
James
M. R. James, The Apocryphal New Testament, Oxford 1924.
JbAC
Jahrbuch für Antike und Christentum, Münster.
JBL
Journal of Biblical Literature, New Haven.
JDAI
Jahrbuch des Deutschen Archäologischen Instituts, Berlín
1886ss.
JLH
Jahrbuch für Liturgik und Hymnologie, Kassel 1955ss.
JNES
Journal of Near Eastern Studies, Chicago 1942ss.
JOBG
Jahrbuch der Österreichischen Byzantinischen Gesellschaft,
Viena 1951ss.
JRH
The Journal of Religious History, Sydney.
JRS
Journal of Roman Studies, London.
JS
Journal des Savants, París.
JSOR
Journal of the Society of Oriental Research, Chicago 1917
1932.
ΚΔ Καιν Διαθκη.
1912.
38
KT Kleine Texte
für Vorlesungen und Übungen,
ed. Por H.
Lietzmann, Berlin 1903ss.
von H. Lietzmann.
Herder, Freiburg/Basel/Wien.
Latmos
Latomus. Revue des études latines, Bruxelles.
LCC
Library of Christian Classics, ed. por J. Baillie, J. T. McNeill,
H. P. van Dusen, LondonPhiladephia 1953ss.
LCL
Loeb Clasical Library, LondonNew York.
LF
Liturgiegeschichtliche Forschungen, Münster 1918ss.
LFC
Library of the Fathers of the Holy Catholic Church, ed. por
E. B. Pusey, J. Keble e J. H. Newman, Oxford 18381888.
LJ
Liturgisches Jahrbuch, Münster 1951ss.
LNPF
A Select Library of Nicene and PostNicene Fathers of the
Christian Church, ed. por Ph. Schaff e H. Wace, Buffalo
New York 18861900.
LQF
Liturgiegeschichtliche Quellen und Forschungen, Münster
im Westfalen.
LThK
Lexikon für Theologie und Kirche, Freiburg 19301938.
LThK2
Lexikon für Theologie und Kirche 2.a ed., Freiburg im Br.
1957ss.
LZ Liturgische Zeitschrift.
MAH
Mélanges dArchéologie et dhistoire, ParísRoma 1881ss.
MB
Revista Mitropolia Banatului, Timioara.
MMS
Revista Mitropolia Moldovei i Sucevei, Iai.
MO
Revista Mitropolia Olteniei, Craiova.
MBTh
Münsterische Beiträge zur Theologie, Münster 1923ss.
Abrevieri
39
Klassieken, Utrecht e Bruxelles 1948ss.
MD
La MaisonDieu, París 1945ss.
MDAI Mitteilungen des Deutschen
Archäologischen Instituts.
Römische Abteilung, Heidelberg.
1826ss.
Judentums, Breslau 1851ss.
Leipzig.
MSLC Miscellanea di Studi di
Letteratura Cristiana Antica,
Catania.
19211937.
MTZ
Münchener Theologische Zeitschrift, München.
Mu Le Muséon, Louvain.
Musurillo The Acts... H. Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs,
Oxford 1972.
NA Neues Archiv der
Gesellschaft für ältere deutsche
Geschichtskunde, Hannover 18761936.
Geschichskunde, Hannover.
ND
Nuovo Didaskaleion, Catania 1947ss.
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
40
Göttingen.
Nov Test
Novum Testamentum, Leiden.
NRTh
Nouvelle Revue Théologique, Tournai.
N.S.
Nueva serie, Nouvelle Série, New Series.
NSch
New Scholasticism, Washington 1927ss.
NKZ
Neue kirchliche Zeitschrift, ErlangenLeipzig 1890ss.
NTA
Neutestamentliche Abhandlungen, Münster 1909ss.
NTT
Nieuw Theologisch Tijdschrift, Haarlem.
NTS
New Testament Studies, Cambridge.
NZSTh
Neuzeitschrift für systematische Theologie, Berlin.
ÖAKR
Österreichisches Archiv für Kirchenrecht, Wien.
OC
Oriens Christianus, LeipzigWiesbaden.
OCh
Orientalia Christiana, Roma 19231934.
OCP
Orientalia Christiana Periodica, Roma.
ODB
The Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford.
ODCC
The Oxford Dictionary of the Christian Church, London,
2th édition.
Roma 1920ss.
OrSy LOrient Syrien, Paris.
OstKSt
Ostkirchliche Studien, Würzburg.
Ort. Revista Ortodoxia, Bucureti.
ΠΔ Παλαι Διαθκη.
PC Páraula Cristiana, Barcelona.
Abrevieri
41
LeipzigWiesbaden 1946ss.
1888ss.
PO Patrologia Orientalis, Paris.
PP La Parola del Passato.
Rivista di studi classici,
Napoli
1946ss.
PS
Patrologia Syriaca, ed. R.Graffin, Paris, 3 voll.
PSB
Colecia Prini i Scriitori Bisericeti, Bucureti.
PSt
Patristic Studies, ed. por R. Deferrari, Washington (D.C.)
1922ss.
Πτρ.Διδ.
ΠατρΔιδσκαλος (Πατρ6ςΔιδσκαλοι).
PWK PaulyWissowaKroll, Realencyklopädie
der klassischen
Altertumswissenschaft, Stuttgart.
RAL
Rendiconti della Reale Accademia Nazionale dei