1

Sinteză

POLITICI INTERNAłIONALE ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Curs opŃional – ANUL II, semestrul II

dr. Cristina Păiuşan-Nuică

I. OBIECTIVE:

Cursul îşi propune să reprezinte o introducere în problematica Orientului

Mijlociu, să ofere o privire de ansamblu asupra câtorva dintre problemele cheie

ale politicilor Orientului Mijlociu în epoca contemporană. Multitudinea de factori

din care este compus ceea ce noi astăzi numim Orientul Mijlociu este analizată

în acest curs: impactul colonialismului şi al naŃionalismului asupra statelor zonei,

formarea statelor naŃiune, crizele regionale, conflictul arabo-israelian şi politica

petrolului. Pentru a înŃelege evoluŃia statelor din Orientul Mijlociu vom analiza

rolul religiei islamice în această evoluŃie, al democratizării şi al globalizării,

precum şi integrarea acestor Ńări în comunitatea internaŃională.

De asemenea, un rol important în evoluŃia Orientului Mijlociu l-a avut

intervenŃia celor două mari puteri: SUA şi Uniunea Sovietică în zonă şi partajarea

sferelor de influenŃă şi în această parte a lumii. O parte importantă a acestui curs

va fi dedicată modului în care statele Orientului Mijlociu sau integrat sau nu în

evoluŃia politică mondială, şi mai ales dacă acestor state li se pot aplica sau nu

teoriile contemporane ale relaŃiilor internaŃionale.

Regimurile politice din Orientul Mijlociu au fost puternic influenŃate de către

factori interni, dar mai ales de către factori externi, iar cursul îşi propune a

demonstra că nu întotdeauna influenŃa democratică externă are rezultate

benefice în societăŃi tradiŃionaliste.

1. Departajări conceptuale: de ce Orientul Mijlociu,

caracteristici şi diferenŃe.

2

Există o glumă bună ce caracterizează Orientul Mijlociu. Sir Percy Loraine,

membru marcant al Royal Geographic Society, povestea cu umor britanic: “when

I was an appreciably younger man, there used to be a Near East and a Middle

East. Now apparently there is only a Middle East”.

Astăzi există Great Middle East – Orientul Mijlociu lărgit, o sintagmă tot mai

folosită de către cercurile militare şi diplomatice americane şi care caracterizează

un spaŃiu în care frontierele existente se renegociază, sau New Middle East,

sintagma folosită în 2006 de Condolezza Rice.

Orientul Mijlociu reprezintă o regiune istorică şi politică, ce cuprinde o parte

a continentului african, o parte a Asiei Mici şi o parte a continentului asiatic şi a

cărei frontiere sunt şi astăzi discutabile.

Termenul de Orient Mijlociu a apărut în 1850 în India britanică şi a devenit

cunoscut după preluarea sa de către un strateg naval american, Alfred Thayer

Mahan. Acesta l-a folosit pentru prima dată în articolul său, Golful Persic şi

relaŃiile internaŃionale, publicat în septembrie 1902 în ziarul britanic, „National

Review”. Mahan a realizat încă de atunci importanŃa strategică a zonei definite

de acest termen, mai ales a centrului său, Golful Persic. El a definit zona din jurul

acestuia cu termenul de Orientul Mijlociu.

Articolul lui Mahan a fost reluat de prestigiosul „The Times”, iar după o lună

a fost urmat de o serie de 20 de articole ale lui Sir Ignatius Valentine Chirol,

denumite Problema Orientului Mijlociu. Până la cel de-al doilea război mondial,

termenul nu a devenit foarte popular.

Orientul Apropiat (Proche Orient - Near East) termenul folosit în cea de-a

doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX, cuprindea

zona Turciei, Ńărmul estic al Mediteranei, iar Orientul Îndepărtat (Far East)

definea teritoriul Chinei.

Sintagma „Orientul Apropiat”, de origine franceză (Le Proche Orient) a fost

caracteristică pentru cea de-a doua jumătate a secolului a XIX-lea şi începutul

secolului XX şi des uzitată şi în perioada interbelică.

3

Orientul Apropiat cuprindea: Balcanii, Turcia, Cipru, Siria, Libanul,

Palestina şi ocazional Egiptul, apropiate de sfera de interes franceză, în timp ce

Orientul Mijlociu era considerat a cuprinde statele: Persia, Irak, Transiordania,

Arabia Saudită şi o serie de regiuni care nu îşi cuceriseră încă independenŃa.

Treptat sintagma Orientul Mijlociu a depăşit teritoriul geografic delimitat de

Mahan, şi s-a extins spre Golful Persic, apoi a cuprins şi Orientul Apropiat, dar

uneori şi Africa de Nord.

După cel de-al doilea război mondial, a câştigat termenul de sorginte

britanică, care reunea un număr mai mare de state.

Fără îndoială că termenul a fost controversat multă vreme, considerat o

creaŃie a eurocentrismului. Unii specialişti au spus că reflectă o poziŃie geografică

dintr-o perspectivă europeană.

După cel de-al doilea război mondial şi până astăzi, sintagma Orientul

Mijlociu este folosită să definească geografic şi geopolitic numai lumea arabă.

Dar „Orientul Mijlociu musulman” exclude Israelul şi nici nu are caracteristici

specifice şi total diferite de celelalte regiuni populate cu musulmani, iar Orientul

Mijlociu arab, exclude nu doar Israelul, dar şi Turcia şi Iranul.

Aceste critici sunt parŃial întemeiate, astfel că OrganizaŃia NaŃiunilor Unite

numeşte oficial această zonă Asia de vest.

În 1957, Doctrina Eisenhower a folosit pentru prima dată într-un document

oficial de politică externă termenul de Orientul Mijlociu. Secretatul de stat

american John Foster Dulles a definit Orientul Mijlociu ca fiind „zona care se

întinde şi include Libia la Vest, Pakistanul la Est, Turcia la Nord şi Peninsula

Arabică la Sud, plus Sudanul şi Etiopia”.

Apoi în 1958, Departamentul de stat explica că termenii Orientul Mijlociu şi

Orientul Apropiat sunt apropiaŃi şi definesc regiunea care include: Egiptul, Siria,

Israelul, Libanul, Iordania, Irakul, Arabia Saudită, Kuweitul, Bahreimul şi Qatarul.

O schiŃă clară a regiunii grupează aceste state în şase zone:

4

1. Peninsula Arabică, statele: Arabia Saudită,

Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Bahrain;

2. Mesopotamia: Irak;

3. Podişul persan: Iran, Afganistan şi Pakistan;

4. Anatolia: Turcia;

5. Levantul: Iordania, Liban, Siria, Autoritatea

palestiniană şi Israelul;

6. Nordul Africii: Algeria, Egipt, Libia, Maroc şi

Tunisia.

În 1960, Roderic H. Davison, un important istoric al acestei zone se întreba

într-un articol publicat în Foreign Affairs, „Unde este Orientul Mijlociu?”1, iar

întrebarea sa e atât de actuală şi astăzi nu din punctul de vedere al delimitării

geofizice şi geopolitice, cât al analizelor legate de securitatea regională.

Astăzi, tendinŃele sunt altele. De la simpla sintagmă „Orientul Mijlociu”,

împământenită în perioada războiului rece, administraŃia Bush a ajuns la

„Greater Middle East” – GME – Marele Orient Mijlociu, care succede Orientului

Mijlociu Extins.

Acest termen nu a fost inventat acum, ci a fost preluat de la analişti şi folosit

cu precădere după 11 septembrie 2001. Greater Middle East cuprinde Ńările lumii

arabe, la care se adaugă: Pakistanul, Afganistanul, Iranul, Turcia şi Israelul.

Condoleezza Rice a lansat în iunie 2006 o nouă formulă: „Noul Orient

Mijlociu” – un proiect comun promovat de către Washington şi Tel Aviv.

Proiectul a fost criticat deoarece era bazat de dictatul american, dorindu-se

divizarea actualelor state din Orientul Mijlociu cu probleme, exemplul cel mai bun

fiind Irakul, care este neguvernabil şi lipsit de viabilitate în acest moment, în

concluzie trebuie divizat.

Geostrategii viitorului vorbesc despre importanŃa acestei zone, aflată la

graniŃele NATO dar care poate fi şi o zonă-tampon între NATO şi Rusia şi China.

1 Roderic H. Davison, “Where is the Middle East?” în Foreign Affairs 38(4), 1960), p. 667.

5

2. Periplu istoric a zonei Orientului Mijlociu, de la Evul

Mediu la modernitate. InfluenŃele Marilor Puteri şi

descoperirea petrolului.

Există încă analize şi diferende legate de ceea ce cuprinde în fapt sintagma

Orientul Mijlociu – de ce a fost inventată şi folosită, dacă au statele din zonă

caracteristici similare, le uneşte ceva sau este doar o expresie care să

sintetizeze cuprinderea a varii teritorii, a căror mare caracteristică este că

denumesc state arabe – musulmane, cu unele excepŃii.

Orientul Mijlociu are o veche civilizaŃie de la sumerieni şi babilonieni,

egipteni şi fenicieni, la Imperiul persan, cel Macedonean şi cel Roman.

Ceea ce astăzi numim Orientul Apropiat a fost leagănul creştinismului care

s-a răspândit în Orient, dar şi în Europa, iar Orientul Mijlociu – Peninsula Arabiei

a fost leagănul religiei musulmane.

Religia musulmană a apărut în secolul al VII-lea, leagănul acesteia fiind

Peninsula Arabiei după care a cunoscut o expansiune în întreg Orientul.

Profetul Muhammad a fost purtătorul mesajului divin, ghidul spiritual al

credincioşilor şi conducătorul politic şi militar al comunităŃii temporale a

musulmanilor. RevelaŃia coranică a dus la apariŃia unei noi religii monoteiste –

islamul.

Biografia lui Muhammad a rămas o parte fascinantă a religiei musulmane,

reconstituită cu ajutorul Coranului în care sunt cuprinse mărturii cu privire la

viaŃa Profetului, dar şi cu ajutorul unor relatări ale apropiaŃilor săi privind faptete –

sira şi spusele Profetului hadith.

TradiŃia spune că Profetul s-a născut în oraşul Mecca în anul 570. Orfan din

copilărie, Muhammad a fost crescut de către bunicul său Abd al-Muttalib, apoi de

către unchiul său Abu Talib. Sărac, Muhammad a lucrat de mic ca şi păstor, apoi

caravanier în slujba unei văduve bogate Khadidja care-i va deveni soŃie şi primul

adept.

6

La vârsta de patruzeci de ani, în anul 612 Muhammad a avut primele

revelaŃii. I s-a arătat îngerul Gabriel care l-a învăluit în mantia sa şi i-a revelat

primele versuri ale surei 96 din Coran. Primii discipoli au fost membri ai familiei,

apoi câŃiva viitorii califi, printre care Omar ibn al – Khattab – care va deveni –

Sfântul Pavel al islamului – dedicându-şi întreaga viaŃă şi energie islamului.

Mesajul lui Muhammad era social, cu un caracter reformator social, adresat

oamenilor sărmani care trăiau la marginea oraşului Mecca, propovăduia

egalitatea tuturor membrilor comunităŃii în faŃa lui Dumnezeu.

Profetul a condamnat practicile idolatrice şi a propovăduit existenŃa unui

singur Dumnezeu. ReacŃia oligarhiei din Mecca a fost la început sarcastică, apoi

odată cu creşterea numărului de adepŃi, oligarhii oraşului au trecut la persecuŃii

violente la adresa musulmanilor.

PersecuŃiile suferite duc la plecarea micii comunităŃi în exil, prima dată în

Abisinia, iar în 622 Profetul pleacă în exil într-un oraş din nordul Arabiei, Yatrib

care devine oraşul Profetului Medinat al Nabi. Exodul – numit în terminologia

islamică Hegira înseamnă începutul erei musulmane, iar anul I al calendarului

musulman este anul Hegirei – 622.

Odată cu exilul Profetul devine nu doar conducătorul spiritual al comunităŃii

– ummei – ci şi conducătorul politic şi militar al acesteia. Această noua

comunitate nu mai are la bază legăturile vechi tribale, de clan, ci credinŃa

comună şi adeziunea la ideile Profetului lui Allah.

Acesta a fost momentul în care discipolii lui Muhammad îşi iau numele de

muslimun – musulmani (adepŃi ai islamului).

În structurarea noii religii, Profetul a folosit elemente ale iudaismului, la

început percepând islamul ca o continuare a revelaŃiei lui Moise, luând unele din

practicile rituale proprii iudaismului: rugăciunea comună de vineri. Dar atitudinea

refractară a triburilor evreieşti din Medina a dus la ruperea legăturilor cu triburile

evreieşti şi apoi chiar la masacrarea lor şi alungarea din oraş.

Lupta cu oligarhia din Mecca, apoi cea pentru subzistenŃă şi raidurile asupra

unor caravane şi asupra unor oraşe cristalizează noua religie. Prima mare

victorie – cea de la Badr din anul 624 clarifică şi ajutorul divin dat musulmanilor,

7

iar Paradisul va fi promis celor care vor muri pentru Allah. Musulmanii căzuŃi în

luptă au primit numele de shahîd – martir, iar o cincime din pradă îi revine

Profetului.

Conflictele cu Mecca, lupta împotriva factorilor externi adună comunitatea

musulmană în jurul Profetului şi duce la creşterea prestigiului acestuia şi în faŃa

nemusulmanilor, crescând numărul celor convertiŃi la islam.

În anul 630, după o înŃelegere cu o parte a oligarhiei qurayşite din Mecca,

Muhammad intră în Mecca în fruntea unei armate de zece mii de musulmani fără

nici o luptă, iar populaŃia oraşului face jurământul de credinŃă şi devine

musulmană.

Se păstrează vechea tradiŃie a pelerinajului la Mecca o sursă importantă de

venituri dar şi de prozelitism, dar elementele păgâne sunt îndepărtate din acest

ritual devenit islamic.

După anul 630 Muhammad continuă extinderea teritorială a islamului prin

incursiuni armate în Siria ajungând până la teritoriul bizantin, apoi continuă

raidurilor asupra oraşelor bogate din zonă.

Profetul a stabilit fundamentele credinŃei musulmane – sintetizate în „cei

cinci stâlpi ai islamului”:

1. Mărturia de credinŃă (şahada) „Nu există altă divinitate decât

Dumnezeu, iar Muhhamad este Trimisul Său.”

2. Rugăciunea rituală (salat), se face de cinci ori pe zi, fiind precedată de

îndeplinirea unui ritual de purificare.

3. Dania (zakat), percepută într-un procent variabil, în funcŃie de natura

bunurilor impozitate (produse agricole, turme, bani), a reprezentat sursa

esenŃială de venituri care a permis expansiunea islamului în special, în timpul

primului calif Abu Bakr.

4. Postul (sawm sau siyam) din luna Ramadanului, obligatoriu pentru toŃi

musulmanii de ambele sexe ajunşi la vârsta pubertăŃii, constă în interdicŃia de a

mânca, de a bea, de a fuma şi de a întreŃine relaŃii sexuale, pe toată durata sa,

de la răsăritul până la apusul soarelui.

8

5. Pelerinajul (hajj) implică datoria fiecărui musulman de a face, cel puŃin, o

dată în viaŃă călătoria la Mecca, îndeplinind toate obligaŃiile rituale legate de

acesta.

Jihadul

Jihadul este astăzi termenul cel mai folosit în analizarea lumii musulmane,

a mişcărilor extremiste şi a organizaŃiilor teroriste – termen care în arabă

înseamnă efort spre un scop determinat - djihad fi sabil Allah - efort pe calea lui

Dumnezeu. Marele Jihad – în sensul originar – aşa cum l-a definit Profetul şi

aşa cum apare în dreptul musulman reprezintă o supunere totală a sufletului

faŃă de Dumnezeu, o luptă personală contra relelor înclinări, pentru a urma

calea perfecŃiunii, pentru a deveni un mai bun musulman, nicidecum un război d

exterminare împotriva celor care nu sunt musulmani.

Lupta armată contra duşmanilor islamului reprezintă doar „micul jihad”.

Scopul acestuia este acela de a apăra islamul împotriva unui pericol din

exterior sau pentru a propaga această religie printre „necredincioşi”. Jihadul nu

face parte dintre obligaŃiile personale ale musulmanului, este o obligaŃie de

natură comunitară care devine o datorie personală atunci când islamul este

atacat şi se află în pericol.

DominaŃia arabă a încetat rapid şi violent la mijlocul secolului al XI-lea

odată cu sosirea turcilor seleucizi veniŃi din Asia Centrală.

Dar abia din secolul al XIV şi apoi în secolul al XV-lea s-a ridicat o nouă

putere a Orientului Mijlociu, Imperiul Otoman care a cucerit întreaga zonă:

Persia, Irakul, Siria, Palestina Egiptul (1515 - 1517), Anatolia, ceea ce mai

rămăsese din Imperiul Bizantin: Grecia şi o parte a Peninsulei balcanice,

extinzându-se spre Europa occidentală.

Din secolele XIII – XIV şi până în 1918, Imperiul Otoman a dominat Orientul

Mijlociu, dar a decăzut treptat pierzându-şi pe rând majoritatea teritoriilor

europene. În secolele XVIII şi XIX naŃionalismul arab se dezvoltă favorizat fiind

de nepotism şi de corupŃia care domina Imperiul Otoman, de separatism şi

declinul puterii şi al prestigiului dinastiei otomane.

9

3. Decăderea Imperiului Otoman şi Marile Puteri. Începutul

secolului XX şi conturarea partajării Orientului de către

Marea Britanie şi FranŃa

Încă din secolul al XIX-lea Imperiul Otoman a căzut sub dominaŃia

economică a puterilor europene. FranŃa a anexat Algeria (1830) şi Tunisia

(1878), Marea Britanie a ocupat Egiptul (1882), a preluat controlul în Golful

Persic, iar francezii şi-au extins dominaŃia în Liban şi Siria.

Marile Puteri şi-au început dominaŃia asupra acestei zone la sfârşitul

secolului al XVIII-lea, odată cu campania lui Napoleon I în Egipt şi această

dominaŃia a durat un secol şi jumătate, până la sfârşitul celui de-al doilea război

mondial.

La începutul secolului XX italienii şi-au extins sfera de influenŃă asupra

Libiei şi a Dodecanezul.

Rezultatul acestor pierderi teritoriale suferite de către Imperiul Otoman a

fost apropierea sa de Germania, obŃinerea protectoratului german în faŃa

puterilor vestice. DependenŃa rămăşitelor Imperiului Otoman de Germania a

crescut treptat, atât financiară, cât şi militară.

Treptat, liderii locali ai statelor din Orientul Mijlociu au încercat la sfârşitul

secolului XIX şi începutul secolului XX să-şi modernizeze Ńările. ApariŃia unei

clase intelectuale, şcolite în capitalele europene, cunoscătoare a modului de

organizare, a culturii şi civilizaŃiei occidentale a dus la ridicarea unei mişcări care

milita pentru state naŃionale şi independenŃă.

Printre aceşti lideri s-au aflat Mehment Ali în Egipt, care a reuşit să dividă

Imperiul Otoman în favoarea Marilor Puteri vestice, sultanul otoman, Abdul

Hamid II şi autorii revoluŃiei din 1906 din Persia care au încercat să impună un

model de guvernare constituŃional. Impunerea modernizării după model

occidental s-a făcut cu dificultate la început, s-au construit căi ferate, linii de

telegraf, şcoli şi universităŃi, şcoli de ofiŃeri pe model occidental. Dar preŃul plătit

pentru modernizare a fost uneori prea ridicat. Au fost împrumutaŃi bani din vest şi

10

marea majoritate a statelor s-au îndatorat mai mult decât puteau suporta

economiile lor slab dezvoltate.

łările vestice au dezvoltat o strategie de îndatorare a statelor din zonă, a

căror resurse naturale erau puŃin sau chiar deloc exploatate, deci o modalitate de

plată agreată de marile puteri.

În acest mod a căzut Egiptul sub dominaŃia britanică. O altă mare problemă

a fost profesionalizarea armatei şi ridicarea unei clase ofiŃereşti care a ajuns prin

forŃă sau nu să pună mâna pe putere. Problema loviturilor de stat militare a fost

şi a rămas una din marile probleme ale zonei.

Imperiul Otoman realizase încă din 1840 o înŃelegere cu Marea Britanie,

care a desprins rând pe rând teritorii din Imperiul Otoman şi le-a trecut sub

propria influenŃă. Această tactică britanică a fost evidentă între anii 1840 şi 1914

perioadă în care Marea Britanie a susŃinut existenŃa Imperiului Otoman, a

împiedicat fărâmiŃarea definitivă a acestuia, existenŃa acestuia reprezentând o

cale de stăvilire a Imperiului łarist care dorea să cucerească şi să deŃină

Strâmtorile şi Constantinopolul. În pofida presiunilor Ńariste, a unor războaie

(războiul Crimeii 1856, războiul ruso-româno-turc din 1877 – moment în care

România şi-a proclamat independenŃa) acesta nu a reuşit în secolul XX şi la

începutul secolului XX să cucerească Strâmtorile.

În anul 1870 Lordul Palmerson declara Turcia este un paznic mai bun al

drumurilor spre India, decât vor fi vreodată arabii, justificând şi motivul pentru

care susŃinea încă Imperiul Otoman în faŃa popoarelor arabe din Orientul Mijlociu

care luptau pentru independenŃa naŃională.

Imperiul Otoman, slăbit şi plin de datorii a trecut în 1908 prin revoluŃia junilor

turci. Aceştia conduşi de Enver Paşa şi Cemaş Paşa, doi ofiŃeri ambiŃioşi şi de

avocatul radical Talat Paşa, au pus bazele unei monarhii constituŃionale, care

rapid s-a transformat într-o juntă militară, care a încercat o modernizare în forŃă a

Imperiului Otoman. Dar nu toate provinciile Imperiului au acceptat impunerea

limbii turce drept limbă oficială, naŃionalismul arab s-a trezit, apoi alianŃa cu

Germania a dus la pierderea alianŃei cu Anglia şi implicarea Turciei în primul

război mondial în lupta împotriva Antantei.

11

Dacă strategia otomană în Orientul Mijlociu a fost aceea de a cuceri teritorii

şi a le menŃine sub dominaŃie, strategia britanică a fost aceea de încurajare a

creării a unor noi state, rupte de sub dominaŃia otomană, care să fie slabe şi total

dependente de ajutorul economic, politic şi chiar militar dat de către Anglia.

Anglia a dominat aceste Ńări prin tratate: economice, schimburi comerciale şi

presiunea diplomatico-militară. Astfel, majoritatea guvernelor Orientul Mijlociu –

au devenit pro-britanice cu forŃa. Interesul britanic era legat de faptul ca Persia

să şi menŃină independenŃa şi alianŃa; ca Afganistanul să nu cadă sub ocupaŃia

Rusiei, ca Egiptul să rămână în continuare dominat de britanici, şi ca Marea

Britanie şi FranŃa să fie coproprietari ai Canalului de Suez.

Dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începtul secolului XX, Imperiul łarist

s-a orientat spre Balcani şi spre Strâmtori, renunŃând pe moment la dorinŃa de a

se extinde spre Afganistan.

Dar în aceiaşi perioadă a apărut un nou actor pe scena internaŃională şi mai

ales cu interese în Orientul Mijlociu: Germania – care-şi dorea sfere de influenŃă

în Balcani, dar şi în Orientul Mijlociu în zona Irakului.

Britanicii au folosit naŃionalismul arab care reacŃionase la încercările de

turcizare a Imperiului, l-au sprijinit pe şeriful Hussein, conducătorul ereditar al

zonei Mecca care a condus revolta arabă împotriva conducerii otomane.

În anul 1904, Marea Britanie şi FranŃa încheie un tratat prin care prima preia

Egiptul iar FranŃa, Marocul.

În anul 1907, Rusia Ńaristă îşi ia propria sferă de influenŃă în Persia,

împărŃind Persia.

Orientarea spre Germania a Imperiului Otoman a venit treptat, datorată şi

faptului că la început Germania părea să nu profite de slăbiciunea acestuia

pentru a-i lua din teritorii, asupra cum făcuseră: Marea Britanie în cazul

Egiptului şi al Ciprului, FranŃa în cazul: Algeriei şi Tunisiei, încercând să

preia influenŃa şi asupra Libanul; Rusia în cazul Crimeei şi a unei părŃi a

Caucazului.

3.1. Strategiile marilor puteri faŃă de Orientul Mijlociu înaintea

primei conflagraŃii mondiale

12

Dacă până la începutul primului război Război Mondial, Marea Britanie a

încercat să menŃină Imperiul Otoman neutru, în momentul în care acesta s-a

poziŃionat în sfera Germaniei, britanicii au trecut la destructurarea acestuia.

În timpul războiului britanicii au încurajat şi ajutat revoltele arabe împotriva

turcilor, cu promisiunea că la sfârşitul războiului – arabii vor avea un regat

independent. Astfel în anii 1915 – 1916, cu ajutorul arabilor, Marea Britanie a

cucerit Palestina de la Imperiul Otoman. Revolte au fost şi în Arabia şi în

Siria, care au dus la înfrângerea definitivă şi colapsul Imperiului Otoman.

Dar încă din 1916, avusese loc acordul secret Sykes – Picot prin care

FranŃa, Marea Britanie şi Rusia au plănuit o împărŃire a lumii arabe la sfârşitul

războiului mondial. Fără a Ńine cont de promisiunile făcute arabilor şi fără ca

aceştia să ştie cele trei mari puteri trebuiau să-şi împartă Orientul. FranŃa:

controla zona de sud-est a Turciei, nordul Irakului, Libanul şi Siria, Marea

Britanie: o parte a Palestinei – actuala Iordanie şi sudul Irakului, zona din

jurul portului Haifa cu acces la Marea Mediterană. Irakul fusese cucerit de la

Germania care visase un Imperiu de la Berlin la Bagdad. Rusia controla

Constantinopole, Bosforul şi Armenia.

Zona Palestinei trebuia să fie administrată internaŃional. Odată cu revoluŃia

bolşevică din 1917 acest acord secret a fost făcut public ducând la conflicte atât

arabii, cât şi cu sioniştii.

Britanici au promis prin DeclaraŃia Balfour2 - dată în noiembrie 1917

mişcării sioniste internaŃionale ajutor pentru crearea în Palestina a unui Cămin

naŃional evreiesc.

DeclaraŃia Balfour a fost o declaraŃie de principiu a ministrului de Externe

al Angliei. În declaraŃie apare ideea conform căreia populaŃia ne-evreiască îşi va

păstra toate drepturile pe acest teritoriu.

În anul 1918 arabii aşteptau ca visul Regatului arab să se împlinească.

2 În noiembrie 1917, înainte ca britanicii să cucerească Ierusalimul şi Palestina, britanicii au dat

DeclaraŃia Balfour – de stabilire a unui Cămin naŃional evreiesc, fără violarea drepturilor civile şi religioase ale comunităŃilor ne-evreieşti existente.

13

Dacă înainte de primul război mondial statele arabe s-au revoltat împotriva

Imperiului Otoman, după război acestea au organizat revolte împotriva FranŃei şi

Marii Britanii.

Britanicii îşi schimbase strategia imediat după sfârşitul războiului, dacă în

1914 erau pro-arabi, în 1917 au devenit pro-sionişti, iar în 1921, antisionişti.

În perioada 1914 – 1918 marile puteri europene au crezut ca evreii şi arabii

pot fi aliaŃi naturali, moment în care duşmanii mişcării sioniste păreau a fi

francezii şi nu arabii.

Puterile europene au crezut că vor putea schimba Asia Musulmană –

Orientul Mijlociu şi preceptele fundamentale ale existenŃei lor politice. În locul

religiei – care era baza, fundamentul politicii statelor arabe, Rusia propunea –

comunismul, iar Marea Britanie – loialitatea dinastică.

3.2. Lupta pentru independenŃă şi regimul mandatelor.

În faŃa acestei noi strategii Ńările zonei au încercat să-şi proclame

independenŃa, dar nu au rezistat puterilor europene care au controlat după primul

război mondial Orientul Mijlociu. FranŃa şi Anglia au devenit „moştenitoarele” de

facto ale Imperiului Otoman.

În ianuarie 1919, emirul Faisal al Irakului şi liderul sionist Chaim Weitzman

au semnat o înŃelegere prin care acceptau formarea unui stat arab în Palestina

cu o enclavă evreiască, a fost o înŃelegere de scurtă durată între arabi şi evrei.

Din anul 1919 au început şi revoltele împotriva dominaŃiei marilor puteri,

astfel în mai 1919 s-au produs revolte în Egipt, britanicii refuzând să recunoască

independenŃa statului egiptean. Tot în 1919, la sfârşitul celui de-al treilea război

din Afganistan – britanicii au recunoscut independenŃa acestuia cu condiŃia să nu

acorde vreun ajutor sau să intervină în vreun fel în India.

Pe teritoriul Palestinei beduinii au început din 1920 atacurile asupra

aşezărilor de evrei sionişti.

14

Puterile europene nu doar că au trasat frontierele artificiale ale Orientului

Mijlociu, ci au încercat să modifice mentalităŃile şi modul de a percepe societatea

şi religia.

Anul 1922 a adus cu sine si revenirea la luptă a naŃiunilor asuprite din

Orientul Mijlociu – zonă împărŃită în mai multe sfere de influenŃă.

Sistemul mandatelor Ligii NaŃiunilor a fost aplicat de către britanici şi

francezi ca un instrument al ambiŃiilor lor. Atât mandatele cât şi alianŃele

preferenŃiale – au fost considerate înŃelegeri provizorii – dar au provocat

creşterea naŃionalismului arab, oferindu-le statelor mandatare puteri: legislative

politice, administrative şi economice.

În 1920, Anglia a primi un mandat provizoriu asupra Palestinei, devenit

formal în 1922. În 1929, s-a creat AgenŃia Evreiască pentru Palestina care a

promovat emigraŃia evreilor. ReacŃia arabilor a fost virulentă, astfel în 1920, 1921

şi 1929 au avut loc revolte ale arabilor şi pogromuri împotriva evreilor din

Ierusalim şi alte oraşe.

Britanicii au împărŃit Palestina în două linia de demarcaŃie fiind râul Iordan:

partea de Est: Emiratul Transiordaniei, pe tron fiind un alt fiu al lui Hussein,

Abdulah, iar Vestul a fost plasat sub directă administraŃie britanică permiŃându-le

evreilor sionişti să emigreze aici din întreaga lume.

Siria a devenit protectorat francez sub forma unui mandat dat de Liga

NaŃiunilor, creştinii care se aflau pe malul Mediteranei au format un alt stat

Libanul, aflat tot sub protectorat francez.

Irakul a devenit teritoriu sub mandat britanic – sub forma unui regat condus

de un fiu al Şerifului Hussein, Faisal. Britanicii avea un rol important în

administrarea statului irakian şi în asigurarea siguranŃei. Peninsula arabică a

căzut sub dominaŃia unui alt aliat britanic, Ibn Saud care a creat regatul Arabia

Saudită în 1922.

În primii ani ingerinŃele britanice şi franceze au fost limitate de regulamentul

mandatelor. Mandatul FranŃei în Siria a început la 23 septembrie 1923 şi a durat

15

până în 1943, când cele două state, respectiv Siria şi Libanul au devenit state

independente. Dar, armatele franceze au părăsit zona abia în 1946.

Tot în 1922 – au revenit la luptă numeroasele clanuri din Orientul Mijlociu

când au realizat că puterile europene nu au făcut altceva decât să le promită şi

să-i subjuge.

Ca urmare a numeroaselor revolte ale egiptenilor, în 1922 Anglia a dat

DeclaraŃia Allenby – de independenŃă nominală a Egiptului. Iar în martie

1922, Winston Churchill – Secretar Colonial Britanic a dat o Carte Albă – prin

care neagă faptul că britanicii doresc ca Palestina să devină un stat evreiesc –

sau că evreii s-ar bucura de tratament preferenŃial faŃă de arabi. În timp vor limita

numărul evreilor sionişti care vor emigra în Palestina.

Din 1921 reapare şi Rusia bolşevică apoi din 1922 Uniunea Sovietică în

Orientul Mijlociu, care încheie un tratate de prietenie cu Persia şi cu Turcia.

RevoluŃia bolşevică a dus la pierderea efectivă a teritoriilor din Orientul Mijlociu.

În Turcia a ajuns la putere Kemal Ataturk şi a impus un program de

modernizare şi secularizare. A abolit califatul, a militat pentru emanciparea

femeii, a introdus vestimentaŃia europeană şi a impus ca limbă oficială turca în

locul arabei, a abolit jurisdicŃia curŃilor islamice. Dacă până la acel moment

Imperiul Otoman condusese lumea arabă, Turcia modernă dorea să devină parte

a civilizaŃiei europene şi nu a celei arabe.

În 1923 prin Tratatul de la Lausanne, Turcia este recunoscută în

frontierele sale, fără pierderi majore teritoriale din teritoriul locuit de turci. Acest

tratat cuprinde şi un tratat al strâmtorilor. Pentru a limita expansionismul asupra

strâmtorilor: acestea trec sub supraveghere internaŃională fiind înfiinŃată o

Comisie internaŃională a Strâmtorilor.

Din anul 1924 se părea că în Orientul Mijlociu se implică SUA. S-a

încheiat ConvenŃia asupra drepturilor americane în Siria şi Liban. Americanii

doreau să oblige Anglia şi FranŃa la o politică a uşilor deschise, cel puŃin în

ceea ce provea economia Orientului Apropiat şi Mijlociu.

16

Prin această convenŃie sunt asigurate libertăŃi pentru misiunile religioase

americane, cetăŃenii americani primeau toate drepturile în aceste Ńări, inclusiv

cel de prozelitism religios.

3.3. Petrolul – noua miză economică a Golfului Persic

Un moment istoric în evoluŃia Orientului Mijlociu a fost descoperirea

petrolului pentru prima dată în Persia în 1908, apoi în Arabia Saudită în 1938 şi

în celelalte state ale Golfului Persic, apoi în Libia şi Algeria.

Din acel moment Orientul Mijlociu a devenit cea mai mare rezervă de petrol

crud a lumii şi cea mai ieftină şi totodată accesibilă a lumii industriale a secolului

XX. Dar importanŃa rezervelor petroliere s-a conturat odată cu dezvoltarea

industrială de la industria automobilelor, până la industriile constructoare de

maşini şi utilaje, de larg consum, întreaga lume se dezvolta cu ajutorul petrolului.

Astfel, companiile petroliere industriale au extras şi exportat cantităŃi mari de

petrol ceea ce a dus la dezvoltarea rapidă a industriei automobilelor şi a tuturor

industriilor occidentale bazate pe petrol. Regii şi emirii statelor arabe au devenit

foarte bogaŃi dar incapabili să-şi stabilizeze puterea fiind direct interesaŃi ca

marile puteri occidentale să-şi păstreze hegemonia asupra statelor lor.

ÎmbogăŃirea a Ńinut loc de reforme modernizatoare în lumea arabă.

Petrolul a reprezentat pentru statele din Orientul Mijlociu o şansă de ridicare

economică, dar şi o mare problemă care le-a adus decenii de hegemonie străină,

conflicte cu baza economică şi o dezvoltare artificială a anumitor zone.

Zăcămintele de hidrocarburi au fost descoperite de către britanici şi francezi, apoi

de către americani la începutul secolului XX, dar abia după câteva decenii statele

zonei au realizat importanŃa acestora. Bătălia celor trei pe aceste zăcăminte a

fost dură de la început, acestora li s-a adăugat în forŃă în anii’50, Uniunea

Sovietică.

17

Anii ’20, ’30 şi '40 au adus cu ei şi mici paşi spre independenŃa lumii arabe,

primele state vizate au fost: Irakul, Siria şi Egiptul.

În 1919 în Egipt au avut loc mari demonstraŃii de numite - prima revoluŃie.

Armata şi administraŃia britanică a intervenit brutal în faŃa perspectivei ca liderul

revoltelor Zaghlul să devină premier, revoltele anticoloniale au fost înăbuşite în

sângele a 800 de persoane.

Valul eliberator s-a extins şi în Siria, unde în 1920 luptătorii sirieni au fost

învinşi de către francezi în bătălia de la Maysalun, iar irakienii au fost înfrânŃi de

armatele britanice încă de la începutul revoltei.

Dar, urmarea acestor revolte anticoloniale, în 1924 a fost creat Regatul

Egiptului ca stat independent, care a rămas sub dominaŃie britanică până la

sfârşitul celui de-al doilea război mondial. De altfel Anglia după ce a recunoscut

necesitatea retragerii din Egipt şi-a consolidat puterea în statul vecin - Sudanul

În 1936 s-a semnat tratatul prin care Marea Britanie avea dreptul de a-şi

menŃine trupele pe teritoriul egiptean pentru a apăra Canalul de Suez, proprietate

a unei companii mixte cu participaŃii anglo-franceze.

Statele nemulŃumite din Orientul Mijlociu s-au îndreptat spre înŃelegeri cu

URSS, strategie blamată de Marea Britanie care dorea să limiteze influenŃa

sovietelor în zonă, cu toate că nu se punea problema vreunei influenŃe a

comunismului asupra statelor arabe. Astfel, în 1927, Persia încheie un Tratat de

garantare a neutralităŃii cu Uniunea Sovietică.

Pentru a nu se ajunge la o lărgire a influenŃei sovietice, Marea Britanie îşi

revizuieşte atitudinea faŃă de unele state, în 1926 realizându-se sub egida Angliei

Tratatul de frontieră între Irak şi Turcia, iar în 1928, Marea Britanie face un tratat

cu Transiordania, pentru ca în 1930 să se încheie: Tratatul de alianŃă

preferenŃială între Marea Britanie şi Irak.

Cu toate aceste schimbări de atitudine luptele pentru independenŃă a

statelor din Orientul Mijlociu au continuat.

18

A reapărut pe arena internaŃională problema strâmtorilor şi a controlului

internaŃional – problemă ce a fost discutată în 1936 la ConferinŃa de la

Montreux.

La conferinŃa de la Montreux s-a discutat regimul strâmtorilor –

demilitarizarea acestora, libera navigaŃie. S-a încheiat un tratat între statele

participante la conferinŃă: Marea Britanie, Turcia, Australia, Bulgaria, FranŃa,

Grecia, Japonia, România, Iugoslavia şi URSS, prin care Turcia preia

îndatoririle Comisiei internaŃionale a strâmtorilor şi asigură demilitarizarea şi

libera circulaŃie.

Imperiul colonial al Italiei a apărut în preajma primului război mondial,

italienii ocupând Eritreea şi Somalia, precum şi câteva părŃi din Imperiul Otoman,

cea mai importantă fiind Libia. Italia a fost înfrântă în tentativa de a cuceri

Etiopia. Dar Etiopia (Abisinia) a fost cucerită de către italieni în anii 1935 – 1936,

în urma unui război nedrept.

În anul 1937, statele arabe semnează Sa’ Dabad Pact – Tratatul de

neagresiune între Afganistan, Iran, Irak şi Turcia.

În 1938 Anglia a făcut înŃelegere cu Italia, după modelul concesiilor făcute

în Cehoslovaci, miza fiind contrabalansarea mesajele subversivă a Radio Bari

care au inflamat prin propaganda sa Palestina şi în general statele arabe.

Ca urmare a acestei propagande în 1939, Marea Britanie îşi nuanŃează

poziŃia faŃă de statele arabe. Cartea Albă pentru Palestina este o declaraŃie ce

prezintă politica sa faŃă de Palestina. În pragul celui de-al doilea război mondial

numărul evreilor emigraŃi din centrul Europei în Palestina a crescut vertiginos,

ameninŃarea nazismului fiind tot mai aproape. În acelaşi timp, statele Orientul

Mijlociu doresc independenŃa, creşte naŃionalismul arab în Palestina – încurajat

de succesele Egiptului, Siriei, Libanului care îşi câştigase independenŃa.

Palestinienii doreau concesii de la britanicii şi încep un război de guerilă – pe

fondul creşterii propagandei pro-arabe a Germaniei şi Italiei.

Marea Britanie încearcă o înŃelegere între arabi şi evrei sub mandatul său,

dar arabii din Palestina refuză orice negocieri cu evreii sionişti. Conform acestei

19

CărŃi Albe în următorii 10 ani în Palestina trebuia creat un Stat Palestinian

independent – care să încheie un tratat cu Anglia. De asemenea, evreii trebuiau

să rămână o minoritate în viitorul stat şi să nu depăşească o treime din totalul

populaŃiei. Astfel în perioada 1940 – 1944 numărul de imigranŃi era limitat la

maxim 75.000 de persoane.

Tensiunea a crescut treptat odată cu debutul celui de-al doilea război

mondial, iar această tensiune a fost amplificată nu doar de propaganda italiană

promovată prin Radio Bari ci şi prin intermediul negocierilor directe duse în 1940

între URSS şi Germania pentru crearea unei sfere de influenŃă sovietice în

Orientul Mijlociu. Miza sovietică se leagă de Strâmtori ca şi în primul război

mondial, iar pretenŃiile URSS faŃă de Turcia – au dus la alianŃa turco-germană.

4. Anii celui de-al doilea război mondial şi implicarea

armată şi strategică în Orientul Mijlociu

La începutul anilor’40 s-au produs mai multe evenimente care au menŃinut

Ńările Orientului Mijlociu sub dominaŃia europeană: lovitura de stat al lui Rashid

Ali al-Gailani din Irak a dus la invazia trupelor britanice în Irak, urmată de invazia

AliaŃilor în Siria şi Liban şi a anglo-sovieticilor în Iran.

În acest context în sânul populaŃiei evreieşti europene şi americane – a luat

amploare sionismul. Sionismul a fost un curent social care a revigorat viaŃa

comunităŃilor evreieşti europene şi americane.

Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sioniştii au

format o mişcare unită care dorea apariŃia unui Cămin naŃional evreiesc pe

teritoriul Palestinei, aflată sub dominaŃia Imperiului Otoman, apoi a Angliei 3.

Palestina era dominată de lupte între naŃionalismul arab şi sionism,

situaŃia le scăpase britanicilor de sub control. Politica de exterminare a evreilor al

lui Hitler a accelerat dorinŃa sioniştilor de a crea în Palestina un stat evreiesc.

3 În anul 1914, populaŃia totală a Palestinei era în jur de 700.000 de persoane, dintre care aproximativ 600.000 erau arabi şi 100.000 evrei.

20

Arabii din Palestina doreau un stat palestinian şi înlăturarea din zonă a

britanicilor şi francezilor.

În timpul celui de-al doilea război mondial britanicii, sovieticii şi francezii

şi-au împărŃit Orientul Mijlociu. Turcia, Arabia Saudită şi statele din Peninsula

Arabică nu au fost implicate în acest război.

Dar dorinŃa de libertate a fost mai puternică decât strategiile marilor puteri

faŃă de Orientul Mijlociu. După ce în august 1941 Anglia şi URSS au ocupat

Iranul, deoarece şahul Iranului refuzase să alunge populaŃia germană din Iran,

pentru a nu trezi reacŃia naŃionaliştilor şi a risca un război de guerilă, cu forŃele

britanice din Sud şi cele sovietice din Nord, Anglia, URSS şi Iranul încheie un

Tratat prin care cele două mari puteri se angajează să respecte integritatea

teritorială a statului şi independenŃa politică şi la maxim 6 luni de la

terminarea războiului să-şi retragă armata de pe teritoriul iranian.

În timpul sau odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi alte state

ale Orientului Mijlociu îşi câştigă independenŃa: Libanul la 8 noiembrie 1943, Siria

la 1 ianuarie 1944, Iordania la 22 mai 1946, Irakul în 1947 când forŃele britanice

au fost nevoite să se retragă, iar Egiptul în 1947, când de asemenea forŃele

britanice au trebuit să se retragă.

5. Sursele islamului radical din secolul XVIII până în

secolul XXI

5. 1. Wahhabismul

În Arabia secolului XVIII îi găsim pe strămoşii ideologici şi religioşi ai

mişcărilor islamiste radicale. Şeicul reformator Muhammad Ibn Abd al-Wahhab

predica o întoarcere la islamul originar, condamnând inovaŃiile ulterioare aduse

cultului. De asemenea respingea dominaŃia otomană - viza instaurarea în

Arabia a unui islam purificat asemănător cel din epoca Profetului.

Muhammad Ibn Sa’ud, fondatorul dinastiei saudite a aderat la ideile lui al -

Wahhab în acest fel a apărut primului stat wahhabit din Arabia. La începutul sec.

al XIX-lea, clanul Ibn Saud a pornit o campanie de cucerire a întregii peninsule,

21

stopată în 1813, de guvernator Egiptului, Muhammad Ali – stopând mişcarea

wahhabită pentru următorii o sută de ani.

Un secol mai târziu, emirul din Nedjd, Abd al-Aziz al III-lea ibn Saud a

reuşit reconstituirea statului wahhabit - suprafaŃa Peninsulei Arabice şi a luat în

1932 titlul de rege al Arabiei Saudite.

Dar Arabia Saudită a devenit nu doar statul arab al locurilor sfinte, Mecca şi

Medina, ci şi cel care a susŃinut financiar mişcările islamiste ultraradicale din

lumea arabă şi in afara ei.

5. 2. Salafismul

Mişcarea salafistă îşi are originea la începutul sec. XIX, când agravarea

crizei economice a Imperiul otoman şi confruntarea cu expansionismul european

aduc lumea musulmană în faŃa unui sentiment de înfrângere şi de declin moral.

Nostalgia „epocii de aur a islamului” a dus la apariŃia unui curent naŃionalist

panislamist a cărui promotorii au fost Al Afghani şi Muhhamad Abdu.

Jamal al Dîn al-Afghani a predicat necesitatea unirii popoarelor islamice

şi reîntoarcerea la Coran, în timp ce egipteanul Muhhamad Abdu promova

necesitatea unei revitalizări a islamului, o reînnoire realizată nu prin mijloace

violente, ci prin educaŃie islamică. Conform acestui curent trebuiau preluate

inovaŃiile moderne de ordin juridic şi constituŃional ale civilizaŃiei europene, care

să fie adaptate principiilor islamului.

Salafismul a apărut ca o mişcare radicală îndreptată împotriva

colonialismului european.

5. 3. FraŃii musulmani

FraŃii musulmani a fost o mişcare apărută pe fundalul laicizării Turciei, a

abolirii califatului de către Ataturk şi a fost fondată de învăŃătorul egiptean

Hassan al-Banna. Acesta a pus bazele în 1929, în Egipt, confreriei FraŃilor

22

musulmani o organizaŃie ce a influenŃat în mod decisiv evoluŃia politică şi

religioasă a lumii arabe în următorul secol.

Ideea fundamentală era legată de reînnoirea societăŃii prin întoarcere la

valorile islamului – ce reprezentau un sistem suprem şi perfect: „Islamul e

doctrina, cultul divin, patria, naŃiunea, religia, spiritualitatea, Coranul şi sabia”.

În 1942 se organizează o aripă militară, apoi în 1947-1948 FraŃii musulmani

au participat la războiul împotriva noului stat Israel, depăşind graniŃele egiptene

şi crescând ca număr de aderenŃi astfel că la sfârşitul anilor’ 40 avea circa două

milioane de discipoli. În 1948 – scoasă în afara legii în Egipt şi-l asasinează pe

primul ministru egiptean, pentru ca în anul 1949 Hassan al Banna să fie

asasinat. FraŃia supravieŃuiesc morŃii fondatorului şi încearcă în 1954 asasinarea

preşedintelui egiptean Nasser. După o lungă perioadă de activitate clandestină în

1970, nou preşedinte Anwar Sadat o legalizează, ca o alternativă la influenŃa

sovietică. Dar FraŃii musulmani nu au fost de acord cu semnarea de către Egipt a

Acordurilor Camp David şi organizează ample proteste soldate cu arestarea

liderilor săi. În octombrie 1981 un grup de militanŃi islamişti l-au asasinat pe

preşedintele Sadat.

Sayyid Qutb a fost unul dintre membrii influenŃi ai FraŃilor musulmani şi

părintele fundamentalismului islamic modern, ideile sale stau la baza

ideologiei majorităŃii mişcărilor islamiste ultraradicale ale secolului XX. Acesta a

propovăduit jihadul - războiul sfânt ca fiind o obligaŃie personală şi permanentă.

Printre cele mai importante organizaŃiile teroriste de inspiraŃie islamică

menŃionăm: Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian în teritoriile palestiniene,

Hezbollah în Liban, Grupul Islamic Armat (GIA) în Algeria, Nahda în Tunisia,

Jihadul Islamic Egiptean şi Al-Gamaa al-Islamiyya în Egipt, Harakat ul-

Mujaheddin în Pakistan.

23

5.4. Al Qaeda

Nucleul Al Qaeda a apărut în timpul războiului Afganistanului împotriva

Uniunii Sovietice. Invazia sovietică în Afganistan a trezit reacŃia şi solidaritatea a

numeroase grupuri islamice care au format o reŃea islamică transnaŃională.

SUA a ajutat rezistenŃa afgană împotriva URSS şi a încurajat şi statele

arabe să o facă. Arabia Saudită a asigurat o parte din banii necesari jihadului

afgan, cu ajutorul CIA în Pakistan au apărut tabere de instrucŃie, iar americanii

au livrat o mare cantitate de armament mujahedinilor.

Abdullah Azzam, un palestinian membru al organizaŃiei FraŃilor

musulmani a fost cel care a primit misiunea recrutării de voluntari. Doctor în

jurisprudenŃă islamică, Azzam a chemat musulmanii din întreaga lume să lupte

pentru cauza islamică, dând totodată o nouă interpretare jihadului – datorie a

fiecărui musulman de a lupta pentru islam.

Printre recruŃii profesorului a fost şi Osama Bin Laden, fiul unui magnat

saudit, care a stipendiat cu sume considerabile jihadul antisovietic.

După aproape un deceniu de lupte, în anul 1988 s-a produs victoria

jihadului antisovietic şi retragerea sovieticilor din Afganistan. Americanii erau

răzbunaŃi pentru conflictul din Vietnam, dar declanşaseră un mecanism ce nu

putea fi oprit. Astfel că Azzam şi Bin Laden hotărăsc să menŃină organizaŃia

creată, denumita Al Qaeda – Baza, care să reprezinte un potenŃial cartier

general al luptătorilor pentru viitorul jihad. În 1989, Azzam a fost asasinat,

iar Bin Laden a rămas liderul organizaŃiei, considerat un erou al jihadului.

Dar următorul pas a fost alunecarea organizaŃiei spre terorism. Expulzat din

Arabia Saudită, Bin Laden se mută în Sudan de unde organizează o

impresionantă reŃea de firme şi consorŃii financiare care-i aduc fondurile

necesare viitoarelor acŃiuni. Discursul Al Qaeda devine antiamerican şi

antioccidental, identificaŃi ca marii duşmani ai lumii musulmane. ReŃeaua creată

de Bin Laden cuprinde grupuri din: Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Liban, Irak,

Oman, Algeria, Libia, Tunisia, Maroc, Somalia, din Africa: Ciad, Mali, Niger,

Nigeria, Unganda, dar şi din sud-estul Asiei: Thailanda, Malaesia, Indonezia.

24

Atentatele teroriste s-au înmulŃit din 1992, 1995 la Riyad şi Manila, 1996 în

Arabia Saudită, Nairobi, asupra unor Ńinte americane: ambasade, soldaŃi, oficiali.

Cel mai mare atac terorist din istorie a s-a produs la 11 septembrie 2001,

când un comando kamikaze format din 19 persoane a deturnat patru avioane de

linie americane şi a produs pagube umane majore.

6. Strategiile Marilor Puteri şi ridicarea statelor naŃiune.

OrganizaŃii internaŃionale şi drepturile acestora pe

teritoriul Orientului Mijlociu.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial lumea dobândise pacea dar şi

două supraputeri: SUA şi Uniunea Sovietică – ce vor polariza lumea în doi poli

de putere. Ambele puteri considerau sistemul colonial ca o formă de

dominare anacronică – vremea sa apusese şi atât SUA, cât şi URSS s-au opus

menŃinerii acestui sistem. Statele Unite ale Americii au fost cândva colonii

(până în 1776) şi promovau la mijlocul secolului XX alte valori decât cele ale

colonialismului: libertatea popoarelor, libertatea comerŃului internaŃional etc. SUA

nu şi-a ascuns dezaprobarea faŃă de politica colonială a Marii Britanii şi a

declarat că Londra nu va folosi forŃele americane pentru a-şi perpetua imperiul

colonial.

Marea Britanie a înŃeles că o aştepta sfârşitul Imperiului Britanic – dar a

realizat o strategie menită să-i menŃină cel puŃin încă o perioadă imperiul şi

statutul de mare putere – printr-o alianŃă specială cu SUA. Politicienii britanici

nu doreau să accepte sau chiar să patroneze – lichidarea Imperiului britanic, de

aceea procesul de decolonizare în întreaga lume şi în Orientul Mijlociu s-a

realizat sub presiunea luptei popoarelor din Ńările cu statul de colonii.

Uniunea Sovietică a sprijinit decolonizarea, ideologia comunistă

susŃinea dreptul popoarelor la autodeterminare, dar avea şi interese

pragmatice – scăderea puterii statelor occidentale deŃinătoare de colonii.

6. 1. Problema Palestinei – Proclamarea statului Israel

25

În acest context internaŃional, când cele două mari puteri favorizau lupta

pentru independenŃă bătălia a continuat în Palestina, dusă de această dată între

arabi şi palestinieni, fără implicarea Marii Britanii, culminând în 1947 cu Planul

NaŃiunilor Unite de partajare a Palestinei.

Orientul Apropiat - Orientul Mijlociu a devenit după sfârşitul războiului o

zonă de perpetuare a conflictelor. Rapid războiul rece s-a instalat şi aici.

Palestina, teritoriu aflat timp de câteva decenii sub mandat britanic, a

evoluat spre o zonă de conflicte permanente. Marea Britanie încă din 1917 prin

DeclaraŃia Balfour a afirmat acordarea unui sprijin substanŃial mişcării sioniste

care viza crearea Căminului Evreiesc în Palestina. În timpul mandatului britanic a

fost încurajată, după cum am arătat în anumite perioade, sosirea de evrei sionişti

din toate colŃurile lumii, astfel treptat pe acest teritoriu a apărut o comunitate

nearabă şi nemusulmană care odată cu sfârşitul celui de-al doilea război

mondial a cerut dreptul de a avea nu doar o patrie, ci un stat.

URSS a intervenit în Orientul Apropiat încurajând sfârşitul dominaŃiei

britanice asupra Palestinei, astfel declaraŃia lui Andrei Gromîko din 1947 de la

ONU i-a încurajat atât pe evrei, cât şi pe arabi să ceară terminarea mandatului

britanic şi împărŃirea Palestinei în două state, unul evreu şi celălalt palestinian.

Adunarea Generală a ONU a creat UNSCOP – Comitetul Special al

NaŃiunilor Unite pentru Palestina. UNSCOP a adoptat în 1947 un plan de

împărŃire a Palestinei, foarte complex, ratificat de către ONU în noiembrie 1947

şi acceptat cu nelinişte de evrei şi respins de arabi. Planul propunea ca pe 56%

din Palestina să se formeze un stat evreiesc (populaŃia era de: 498.000 evrei şi

497.000 arabi) şi pe 43 % din Palestina să apară Statul Palestinian (725.000

arabi şi 10.000 evrei). Ierusalimul trebuia să devină o zonă internaŃională sub

administraŃia ONU.

UNSCOP4 a recomandat această partajare, iar Adunarea Generală a ONU

a adoptat un plan la 29 noiembrie 1949, având susŃinerea SUA şi URSS Prin

acest plan se dorea practic împărŃirea Palestinei în două state: unul evreu între

4 Comisia Specială a NaŃiunilor Unite pentru Palestina (The United Nations Special Commission on Palestine)

26

râul Iordan şi Marea Mediterană, celălalt arab. Arabii nu au acceptat acest plan.

RezoluŃia 181 împărŃea teritoriul Palestinei în două părŃi egale, dar într-un mod

complicat, scopul fiind crearea unei uniuni economice cu graniŃe deschise.

NeînŃelegerile ivite în cadrul ONU a dus la renunŃarea partajării.

La 14 mai 1948 mandatul britanic asupra Palestinei a expirat, astfel că

liderii sionişti au declarat independenŃa Statului Israel - David Ben Gurion a

proclamat statul Israel, devenind primul prim-ministru al acestuia. Truman a

recunoscut rapid noul stat, iar Stalin a făcut acelaşi lucru. DeclaraŃia de

independenŃă a fost urmată de războiul arabo-israelian în care s-au implicat

armatele: egiptene, siriene, transiordaniene, ale Libanului, Irakului şi Arabiei

Saudite fiind înfrânte de către Israel.

Războiul de independenŃă (1948 - 1949) a dus la cucerirea teritoriului şi

organizarea unei armate naŃionale. Înfrângerea arabilor a dus la naşterea uneia

dintre cele mai acute probleme umanitare a celei de-a doua jumătăŃi a secolului

XX, problema refugiaŃilor palestinieni. Israelul cucerise 78% din teritoriul de la

vest de râul Iordan, iar Ierusalimul a fost împărŃit între Israel şi Iordania. Egiptul a

ocupat Fâşia Gaza şi Iordania – West Bank.

Numărul oficial al palestinienilor care au fugit de pe teritoriile cucerite de

evrei variază între 500.000 şi 800.000, depinzând de sursă, aceştia devenind

refugiaŃi în Ńările din zonă dând naştere „problemei refugiaŃilor palestinieni”.

Două treimi din cei aproximativ 758.000 – 866.000 de evrei expulzaŃi din statele

arabe au devenit cetăŃeni ai Statului Israel.

În timpul celor doi ani de război proprietăŃile palestinienilor au fost ruinate,

iar palestinieni au fost izgoniŃi din casele lor.

Crearea statului Israel a fost un fenomen politic inedit, realizat prin voinŃa

şi lupta liderilor evrei sionişti precum şi a unei populaŃii care trecuse prin

Holocaust în timpul celui de-al doilea război mondial. Evreii din întreaga lume au

fost încurajaŃi să emigreze spre Israel, iar în câteva decenii populaŃia acestui stat

a crescut vertiginos. La un an de la crearea sa Israelul a fost admis ca membru

al ONU (11 mai 1949).

27

Treptata înlăturare a dominaŃiei europene, apariŃia şi recunoaşterea de

către marile puteri a Israelului, creşterea importanŃei industriei petroliere şi a

pieŃei produselor petroliere, toate acestea au dus la apariŃia Orientul Mijlociu

contemporan.

Echilibrul trebuia menŃinut de către o mare putere, dat fiind conflictele

numeroase din zonă, iar această putere a fost SUA – care a devenit un garant al

stabilităŃii în regiune, o misiune dificilă dat fiind permanentele conflicte, dar şi

beneficiara petrolului şi cea mai mare putere în această industrie.

După Europa, s-au împărŃit sferele de influenŃă în celelalte zone geografice:

Asia – Orientul Apropiat şi Extremul Orient, ce reprezentau la rândul lor

permanente focare de dispute.

6.2. Lumea arabă între independenŃă şi tutela străină

Originile Ligii Arabe provin din tratatul din 2 aprilie 1936, încheiat între

Arabia Saudită şi Irak, caracterizat ca fiind „un tratat de fraternitate şi alianŃă

arabă” deschis şi altor state.

Prima acŃiune în încercarea de a unii lumea arabă a fost încheierea

Protocolului de la Alexandria, la 7 octombrie 1944, ca urmare a negocierilor

purtate la ConferinŃa pregătitoare a statelor arabe. Următorul pas a venit în

martie 1945, când a avut loc semnarea Pactului Ligii Arabe, de către cele şapte

state fondatoare: Siria, Liban, Arabia Saudită, Transiordania, Iemen, Irak şi

Egipt.

În următorii anii se va ajunge la 14 state membre. FuncŃiile acestui organism

internaŃional au cuprins, teoretic, toate aspectele vieŃii statelor arabe şi relaŃiile

acestora cu restul lumii. Consiliul Ligii, organul suprem în care toate statele erau

egal reprezentate, era format din şefii guvernelor sau miniştrii de externe ai

statelor membre care se întâlneau de două ori pe an, preşedinŃia revenindu-i prin

rotaŃie fiecărei Ńări.

28

Eşecul celor 5 state arabe în faŃa luptei evreilor pentru independenŃă şi un

stat al lor a marcat timp de decenii relaŃiile dintre statele Orientului Mijlociu.

Siria şi Libanul nu erau în 1945 state independente ci se aflau sub tutela

FranŃei. Generalul de Gaulle a fost de acord cu independenŃa acestora, cu

condiŃia apărării intereselor economice, culturale şi strategice ale FranŃei,

ajungându-se la adevărate revolte şi la intervenŃia armată ale trupelor franceze şi

apoi britanice aflate în zonă. În 1945 – 1946, cele două state au trecut printr-un

semiregim de ocupaŃie, Liga Arabă făcând apel în mai 1946 la OrganizaŃia

NaŃiunilor Unite, trupele anglo-franceze retrăgându-se treptat din cele două

Ńări.

Cazul egiptean

Egiptul dorea la rândul său independenŃa de sub mandatul britanic. Marea

Britanie se confrunta în 1945 cu o atmosferă tot mai tensionată: mişcări

naŃionaliste, revolte populare, greve generale, escaladarea tensiunilor, negociind

cu reprezentanŃii egipteni trecerea spre independenŃă. Negocierile au durat din

1945 şi până în 1947, când Egiptul a rupt negocierile directe, făcând apel la

Consiliul de Securitate al ONU.

Acelaşi scenariu s-a repetat în Iran şi Transiordania.

Zona de influenŃă britanică din Orientul Mijlociu se prăbuşea treptat, iar

dorinŃa britanicilor de a domina Liga Arabă nu a dat roade. O parte din eşecurile

Marii Britanii în Orientul Mijlociu se pot atribui intervenŃiei sovietice, intervenŃie la

nivel propagandistic în principal, deoarece Ńările arabe erau în perioada 1945 –

1948 puŃin dispuse să adere la regimul comunist. Trupele sovietice aflate în Iran

s-au retras treptat şi doar la intervenŃia făcută de iranieni la Consiliul de

Securitate al ONU.

29

7. Războiul Rece se extinde în Orientul Mijlociu

7.1 Iranul şi primul conflict al petrolului

Iranul a trecut în 1951 la naŃionalizarea industriei petroliere – principala

sursă de venit. Parlamentul iranian – Mejlisul - a luat această hotărâre sub

presiunea unor manifestări populare şi a venirii la putere a lui Mohammed

Mossadiq – liderul Frontului NaŃional. Hotărârea lovea în primul rând Marea

Britanie a cărei companie Anglo-Iranian Oil Company – era principala companie

în domeniul petrolier. Londra a propus un arbitraj, respins de Teheran astfel a

trimis un crucişător şi trupe în Golful Persic. SUA s-a opus dorinŃei de a apela la

forŃă în Iran, având propriile strategii în legătură cu petrolul, URSS putea

interveni în virtutea unui tratat din 1921 – ce prevedea că poate ocupa nordul

Iranului în cazul intervenŃiei unei terŃe puteri.

Miza era economică în acest conflict – Anglia dorea să se perpetueze

vechile aranjamente cu iz colonial de exploatare, prelucrare şi vânzare a

petrolului. Apelul la Consiliul de Securitate s-a lovit de vetoul sovietic – care

considera problema una internă a Iranului.

Iranul dorea să renegocieze livrările de petrol şi să excludă orice pretenŃii

britanice asupra resurselor naŃionale iraniene.

Iranul nu a dorit ca această dispută să fie soluŃionată la Haga de către

Curtea InternaŃională de JustiŃie în 1952. Astfel că serviciile secrete americane şi

britanice au regizat o lovitură de stat in august 1953 – iar noul guvern iranian

a semnat un acord cu Anglia în privinŃa petrolului.

SoluŃia finală a disputei petroliere a venit în 1954 când a apărut un

consorŃiu internaŃional format din 8 companii: SUA deŃinea 40%, Anglia

40% iar FranŃa 6% - consorŃiul reŃinea 50% din venituri, celelalte 50% revenind

Iranului, în comparaŃie cu cele 15% cei reveneau anterior.

Criza petrolieră din Iran a dus la o slăbire a poziŃiilor britanice în Orientul

Mijlociu şi o creştere a influenŃei americane. Acest episod reprezenta tendinŃa

naŃională a statelor din zonă de a prelua controlul asupra propriilor resurse

naŃionale.

30

7.2. Criza Suezului

IntervenŃiile sovietice şi cele americane au transformat în perioada 1949 –

1952, Orientul Mijlociu într-un teatru al războiului rece.

După ce statul egiptean şi-a proclamat independenŃa, Marea Britanie a

rămas economic puterea tutelară a Egiptului. IngerinŃele sovietice, concretizate

prin vânzarea de arme şi încurajarea desprinderii de „tutela imperialismului” au

menŃinut deschis un dublu conflict egipteano-anglo-francez şi egipteano-

israelian.

ForŃele britanice staŃionau de ani de zile pe teritoriul egiptean având co-

proprietatea canalului de Suez. Tratatul din 1936 referitor la prezenŃa unor trupe

britanice în zona Canalului de Suez, realizat pe o perioadă de 20 de ani

reglementa această situaŃie. Dar, în octombrie 1951, Parlamentul egiptean a

votat în unanimitate abrogarea acestui tratat, fapt însoŃit de frecvente ciocniri

între trupele britanice şi poliŃia egipteană.

Marea Britanie încerca realizarea unor proiecte de organizare defensivă a

Orientului Apropiat care să-i permită menŃinerea de trupe în zonă. Diferendul

anglo-egiptean s-a acutizat în perioada 1953 – 1956, egiptenii cerând evacuarea

imediată a zonei Suezului de către trupele britanice, predarea instalaŃiilor militare

şi trecerea tehnicienilor englezi de la canal sub control egiptean.

Prin acordul din 1954, Londra a acceptat să şi retragă toate forŃele din

Egiptul condus de Nasser, în schimb Egiptul se angaja să asigure libera

navigaŃie pe Canalul de Suez şi să acorde Regatului Unit al Marii Britanii orice

facilităŃi avea nevoie în vreme de război.

Formarea de către Irak a Pactului de la Bagdad (februarie 1955) cu

participarea Angliei, Turciei, Pakistanului şi a Iranului a lezat Egiptul care se

străduia de un deceniu să adune întreaga naŃiune arabă în jurul său. Pactul de la

Bagdad era o iniŃiativă britanică, de altfel în urma revoluŃiei naŃionale din Irak din

1959 şi a neînŃelegerilor cu Iranul, Irakul s-a retras din această alianŃă, care şi-a

schimbat titulatura în CENTO (OrganizaŃia Pactului Central).

31

CENTO avea drept scop colaborarea între statele membre în interesul

securităŃii şi apărării lor, fiind în realitate o filială a NATO în Orientul Mijlociu.

Egiptul va forma ulterior împreună cu Siria o unitate militară şi economică,

Republica Arabă Unită (RAU 1958).

RelaŃiile tensionate cu statul Israel, care forŃa trecerea navelor israeliene

prin Suez, precum şi implicarea Uniunii Sovietice prin masive livrări de armament

Egiptului şi Siriei au tensionat relaŃiile dintre statele zonei.

De asemenea, Egiptul dorea realizarea unui mare baraj la Assuan,

construcŃie prin care Nasser îşi propunea ridicarea economică a Ńării, deoarece

sporea cu o treime suprafaŃa cultivabilă şi dubla producŃia de energie electrică,

proiect finanŃat de către Occident. Dar marea schimbare a venit odată cu refuzul

SUA de a livra armament Egiptului, şi în contrapartidă oferta URSS de

armament. Era doar un prim pas în trecerea Egiptului în sfera de influenŃă

sovietică, un al doilea pas a fost oferirea unui împrumut în valoare de 200 de

milioane de dolari, rambursabil în 30 de ani pentru construcŃia barajului de la

Assuan.

Liderul egiptean Nasser a naŃionalizat Canalului de Suez în vara anului

1956, în detrimentul acŃionarilor din Anglia şi FranŃa. Cele două Ńări au cerut

sprijinul S.U.A. pentru a reglementa un abuz internaŃional şi convocarea unei

conferinŃe la Londra.

DiplomaŃia americană5 milita pentru evitarea unui nou conflict cu

reminiscienŃe coloniale, dar nici nu puteau accepta încălcarea acordurilor

internaŃionale, mizând pe negocieri diplomatice în problema naŃionalizării

Companiei Canalului de Suez. SUA dorea evitarea unui conflict armat care ar fi

acutizat situaŃia Orientului Apropiat.

5 Preşedintele american Eisenhower era categoric împotriva folosiri forŃei pentru a soluŃiona problema Canalului. El nu împărtăşea ostilitatea personală a lui Dulles faŃă de Nasser. El îi spunea lui Dulles la 31 iulie 1956 <Era greşit să se exercite o presiune nejustificată faŃă de Nasser personal>. El simŃea că Nasser întruchipa năzuinŃele emoŃionale ale popoarelor din zonă pentru independenŃă şi <de a pune la pământ pe omul alb>. El a considerat că Nasser a fost în drepturile sale şi că puterea sa asupra unui domeniu extrem de important din propriul teritoriu ar putea cu greu să fie pusă la îndoială. Eisenhower n-a crezut că naŃionalizarea Canalului merita un război; britanicii şi francezii au gândit dimpotrivă. Dulles plutea la mijloc, mereu inconsistent”. în Robert R. James, Anthony Eden: A Biography. McGrow-Hill Book Company, 1986, apud Constantin Vlad, DiplomaŃia în secolul XX, p. 372.

32

Negocierile internaŃionale în care s-au implicat: SUA, Anglia, FranŃa,

Uniunea Sovietică şi statele zonei au dus organizarea la ConferinŃei de Londra

(16 – 23 august 1956) în care părŃile nu au ajuns la o înŃelegere, SUA sprijinind

planul Dulles un proiect de internaŃionalizare a Canalului de Suez.

FranŃa şi Anglia au apelat la Consiliul de Securitate al ONU, care după

negocieri a ajuns la un acord privind Canalul de Suez, acord ce prevedea atât

asigurarea navigaŃiei libere şi deschise pe Canal, fără discriminări făŃişe sau

camuflate, dar şi respectarea suveranităŃii Egiptului. Litigiul cu privire la drepturile

Companiei Canalului de Suez trebuiau rezolvate printr-un arbitraj internaŃional.

SoluŃionarea paşnică a conflictului Suezului s-a amânat, astfel că

alianŃa Israelului cu Anglia şi FranŃa a dus la izbucnirea conflictului pe 29

octombrie 1956, trupele israeliene au înaintat în Peninsula Sinai, în timp de

anglo-francezii ameninŃau cu debarcarea trupelor lor pe Canalul de Suez,

debarcare realizată pe 31 octombrie.

La 1 noiembrie 1956 Adunarea Generală a ONU începea dezbaterile cu

privire la Orientul Apropiat, a doua zi printr-o rezoluŃie cerându-se tuturor forŃelor

angajate împotriva Egiptului să înceteze focul.

Înaintarea anglo-franco-israeliană a fost oprită abia pe 4 noiembrie, când a

intervenit Uniunea Sovietică6, cerând stoparea agresiunii în Egipt, ameninŃând cu

o intervenŃie armată împotriva forŃelor anglo-franceze.

Încetarea focului s-a produs la 7 noiembrie 1956, FranŃa şi Marea Britanie

nu-şi îndepliniseră nici unul din obiective, Suezul era în mâinile egiptenilor, iar

regimul lui Nasser îşi întărise poziŃiile. Reglementarea problemei Suezului s-a

făcut în urma unor îndelungate tratative. Doar după un an de zile Canalul de

Suez a fost redat navigaŃiei internaŃionale.

6 Într-o scrisoare adresată pe 4 noiembrie 1956 de către premierul sovietic, N.A. Bulganin, preşedintelui SUA se spunea: “În aceste ore ameninŃătoare, când cele mai înalte principii ale moralităŃii, bazele şi obiectivele NaŃiunilor Unite sunt puse la grea încercare, Guvernul Sovietic se adresează Guvernului Statelor Unite cu propunerea unui cooperări strânse spre a opri agresiunea şi continuarea vărsării de sânge. Statele Unite au în Marea Mediterană o puternică forŃă navală. Uniunea Sovietică are, de asemenea, puternice forŃe navale şi aeriene. Folosirea unită şi urgentă a acestor forŃe de către Statele Unite şi Uniunea Sovietică, în concordanŃă cu decizia NaŃiunilor Unite, ar fi o garanŃie sigură a stopării agresiunii împotriva poporului egiptean, a Ńărilor din Estul arab” C. Vlad, op.cit., p. 379.

33

Israelul a câştigat poziŃii importante în acest război, o parte din Peninsula

Sinai, un teritoriu vast, demonstrându-şi superioritatea armată de necontestat.

Dar, reacŃia rapidă şi vehementă a Uniunii Sovietice a dus la continuarea

conflictului diplomatic, preşedintele american fiind pus în faŃa unei grave dileme:

susŃinerea aliaŃilor săi anglo-franco-israelieni sau blamarea unui act de

agresiune.

Conflictul de pe Suez şi criticile mondiale la adresa FranŃei şi Angliei au

mascat un alt conflict interior al lagărului socialist, criza maghiară şi înăbuşirea ei

în sânge. Nasser, înfrânt, şi-a consolidat puterea, iar Uniunea Sovietică a

câştigat un bastion în Orietul Mijlociu – Egiptul.

Orientul Mijlociu a devenit parte a războiului rece, o zonă cu mari resurse de

petrol, care puteau însemna plată armelor trimise de către cele două mari puteri.

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a trimis în Egipt, cu asentimentul SUA şi URSS,

la propunerea Canadei, primele căşti albastre din istorie, forŃe menite să devină

un tampon între insurgenŃi şi să asigure liniştea zonei.

Conflictul din Orientul Mijlociu din 1956 a dus la căderea definitivă a

influenŃei şi puterii FranŃei şi Marii Britanii în zonă. Majoritatea Ńărilor arabe au

rupt relaŃiile cu acestea, le-au naŃionalizat bunurile şi instituŃiile de învăŃământ şi

le-au expulzat reprezentanŃii.

Vidul strategic creat a favorizat diplomaŃia americană să-şi lărgească

influenŃa în zonă, influenŃă semnificativă prin controlul zăcămintelor de petrol.

Preşedintele american Eisenhower a prezentat Congresului în ianuarie

1957 o strategie nouă strategie de politică externă, aplicată în Orientul Mijlociu,

denumită doctrina Eisenhower. Prin aceasta se denunŃau ambiŃiile sovietice din

zonă, declarând că SUA doreşte să fie autorizată să acorde sprijin economic şi

militar oricărei Ńări interesate şi aflată în pericol.

Doctrina Eisenhower a fost pusă în aplicare în cazul crizei din Liban din

1958, când forŃele americane au intervenit ca răspuns la cererea făcută de

preşedintele libanez. În context internaŃional, doctrina reprezenta un răspuns

american la posibilitatea izbucnirii unei noi conflagraŃii mondiale, ce pornea de la

34

intenŃiile Uniunii Sovietice de a folosi războiul Suezului pentru a pătrunde în

Egipt.

Cele două mari puteri îşi partajaseră sferele de influenŃă şi în Orientul

Mijlociu, în cea americană plasându-se Israelul, Turcia, Irakul, Iranul,

Iordania, în cea sovietică: Egiptul şi Siria.

8. Orientul Mijlociu între influenŃa sovietică şi cea americană

În perioada 1957 – 1967 au avut loc schimbări majore în evoluŃia

strategiilor statelor din Orientul Mijlociu, precum şi a implicării americane

şi sovietice în această zonă fierbinte.

Egiptul şi-a consolidat poziŃiile în mişcarea de nealiniere, dezvoltând o

politică pan-arabă. În decembrie 1957 – ianuarie 1958, Cairo găzduia o

conferinŃă a statelor Asiei şi Africii, la care au participat peste 400 de delegaŃi din

43 de Ńări. Aceasta reafirma principiile proclamate în cadrul Mişcării de

Nealiniere de la Bandung. Cu acest prilej a apărut OrganizaŃia de

Solidaritate a popoarelor din Asia şi Africa cu sediul la Cairo.

O altă iniŃiativă strategică a Egiptului a fost proclamarea la 1 februarie 1958

a Uniunii siriano-egitene, prin formarea Republici Arabe Unite (RAU), la care

va adera în martie 1958 şi Yemenul. La doua două săptămâni s-a creat o

federaŃie între Iordania şi Irak, privită de către egipteni ca o formă de negare a

rolului lor de lider pan-arab.

În mai 1958, Libanul a fost zguduit de o gravă răscoală, precum şi de lupta

celor care doreau aderarea la RAU şi a forŃelor pro-occidentale, dar intervenŃia

armată americană a dus la limitarea altor influenŃe străine. În urma alegerilor din

Liban a fost ales generalul Chehab, adept al reconcilierii naŃionale şi al

neutralităŃii care a cerut evacuarea trupelor americane din Liban, terminată la

sfârşitul lui octombrie 1958.

Libanul şi Iordania au evitat să fie integrate forŃat la RAU, dar şi o lovitură

de forŃă a Irakului. SUA şi-a pus în aplicare strategia de limitare a influenŃei

sovietice în Orientul Mijlociu şi a împiedicat atragerea Libanului şi a Iordaniei

35

spre Egiptul prosovietic. La rândul său, Uniunea Sovietică nu a reuşit să-şi

extindă influenŃa în cele două Ńări, dar şi-a consolidat-o în Siria şi Egipt şi mai

apoi în Irak. Livrările masive de armament sovietic precum şi înfiinŃarea de

partide comuniste în Ńările arabe au dus la creşterea influenŃei URSS în zonă.

Marea Britanie şi-a pierdut unul din ultimii aliaŃi în zonă – Irakul – după

înlăturarea monarhiei. Irakul s-a retras din Pactul de la Bagdad în 1959, sediul

acestuia mutându-se la Ankara.

8.1. Războiul de 6 zile

Un alt conflict care a jalonat evoluŃia războiului rece l-a reprezentat războiul

de 6 zile. După conflictul din 1956, atmosfera în Orientul Mijlociu rămăsese

tensionată, dar marile puteri credeau că un nou conflict nu era de actualitate.

Frecventele ameninŃări siriene la adresa Israelului, precum şi incursiunile

membrilor organizaŃiei Al Fatah au creat un climat tensionat, ca şi luptele pentru

putere din interiorul statului sirian.

Preşedintele egiptean Nasser a cerut, în mai 1967, retragerea din Sinai a

forŃelor ONU (UN Emergency Force - UNEF), care se aflau în acea zonă din

1957, desfăşurând propriile forŃe lângă cele ale ONU. Liderul ONU, U Thant a

fost de acord cu această cerere, lăsând localitatea strategică Sharm el Sheikh,

ca şi controlul asupra strâmtorii Tiran în responsabilitatea egipteană.

În acest moment Egiptul a declarat închiderea strâmtorilor pentru vasele

aflate sub pavilion israelian ca şi acelora care făceau contrabandă cu arme.

Israelul a reacŃionat în ziua retragerii trupelor ONU, declarând că închiderea

strâmtorilor reprezintă un casus belli. Washingtonul şi Londra au cerut libertatea

căilor de navigaŃie internaŃionale, iar preşedintele FranŃei, generalul De Gaulle a

propus negocieri diplomatice, pornind de la cele patru mari puteri. Moscova a

refuzat să participe la astfel de negocieri.

Israelul a acŃionat în forŃă, în faŃa imobilismului oricăror soluŃii internaŃionale

şi a pregătirilor de război făcute de către Egipt. Atacul surpriză a fost elementul

forte al strategiei israeliene, în două zile de bombardamente armatele egiptene şi

36

siriene au fost scoase practic din luptă. În 6 zile victoria Israelului a fost clară.

Armata israeliană a ocupat Ierusalimul de Est, malul de Vest al Iordanului şi

întreaga Peninsulă Sinai.

A existat o dispută internaŃională cu privire la hotărârea liderului ONU, U

Thant de a retrage atât de rapid forŃele UNEF din zonă, partizanii acestei soluŃii

declarând că rolul UNEF de a pune capăt ostilităŃilor din anii 1956 – 1957, fusese

pe deplin îndeplinit, iar o parte din Ńările care asigurau contingentele UNEF

declaraseră că oricum sunt hotărâte să-şi retragă soldaŃii din zonă. Cei care au

blamat acŃiunea ONU de retragere au susŃinut că U Thant nu a Ńinut cont de

realităŃile zonei, dând frâu liber acŃiunilor egiptene de blocare a strâmtorilor.

Israelul a ieşit învingător din această confruntare, dar rezultatul direct al

acestui război a dus la hotărârea URSS de a se reimplica puternic în zonă. În

urma ultimelor două războaie diplomaŃia sovietică pierduse prestigiu în zonă, dar

şi material de război. Astfel, sovieticii au decis rapid reînarmarea Egiptului, spre

îngrijorarea americanilor. Problema nerezolvată de decenii a refugiaŃilor

palestinieni s-a acutizat după războiul de 6 zile, liderii acestora au decis să reia

războiul de guerilă, atacurile teroriste s-au multiplicat.

Orientul Mijlociu a devenit tot mai acut un teatru de război deschis,

încetarea ajutorului american pentru Egipt încă din 1966, a dus la trecerea totală

a acestuia în tabăra Moscovei. DiplomaŃia sovietică era interesată în existenŃa

unui focar de permanente conflicte în Orientul Mijlociu, al cărui arbitru a devenit.

8.2. Orientul Mijlociu – conflicte şi diplomaŃie în perioada

1968-1978

Orientul Mijlociu a fost o zonă de interferenŃă a celor două blocuri, unde

problemei celor câteva sute de mii de refugiaŃi palestinieni apărută în 1949 şi

care s-a acutizat după conflictul din iunie 1967, i s-au adăugat şi permanente

ingerinŃe ale Uniunii Sovietice şi ale SUA. Cele două puteri îşi protejau interesele

strategice şi cele economice, petrolul fiind mobilul alianŃelor lor regionale.

37

SUA era principalul susŃinător al statului Israel, aflat în permanent conflict cu

Ńările arabe din jur: Egiptul de la care luase o parte a Peninsulei Sinai, Siria şi

Iordania pe teritoriul cărora se aflau un mare număr de refugiaŃi palestinieni.

Problema Palestinei i-a divizat timp de decenii pe evrei şi pe arabi, alături

de lupta pentru supremaŃie a statelor arabe. Conflictele au ajuns să se

permanentizeze, atacuri la graniŃe, boicotarea reciprocă în cadrul ONU, până la

conflicte directe. După un război de uzură care a durat între 1969 şi 1972, în

ciuda negocierilor care au avut loc prin intermediul ONU, în octombrie 1973 s-a

ajuns la un nou conflict armat, războiul de Yom Kippur, sărbătoarea evreiască

a iertării.

Egiptul şi Siria aveau sprijinul Ńărilor arabe (Irak, Iran, Arabia Saudită,

Iordania, Liban etc) pentru a ataca Israelul şi a recupera teritoriile pierdute în

1967.

Conflictul armat nu s-a soldat cu o schimbare a statu quo-ului, rezoluŃiile

Consiliului de Securitate, apelurile Moscovei şi ale Washingtonului oprindu-l.

Uniunea Sovietică era principalul furnizor de armament al Ńărilor arabe, dar

strategiile sovietice în zonă şi-au demonstrat în mod repetat ineficienŃa, Moscova

fiind capabilă să provoace şi să întreŃină crize, dar nu să le şi rezolve.

Cu tot curajul evreilor, războiul de Yom Kippur a avut un efect devastator

asupra Israelului, mai mult de 6.000 de morŃi şi răniŃi în 18 zile de luptă, pierderi

de echipamente de aproximativ 7 miliarde de dolari, dar cea mai mare pierdere a

fost aceea de imagine. Până în octombrie 1973, Israelul păruse invincibil, dar din

acel moment evreii şi-au înŃeles nu doar vulnerabilitatea, ci şi totala dependenŃă

faŃă de SUA din punct de vedere militar, economic şi diplomatic.

8.3. Prima criză mondială a petrolului 1973

Boicotul arab în domeniul petrolului a arătat dependenŃa tot mai acută a

economiei vestice de această materie primă.

38

Arabii au încercat să folosească petrolul pentru a izola politic Israelul,

creşterea preŃului afectând profund atât economia vestului, cât şi pe cea

mondială.

Şocul în relaŃiile internaŃionale a venit după sfârşitul războiului israeliano-

arab din 1973, când Ńările OPEC (OrganizaŃia łărilor Exportatoare de Petrol)

au declarat în octombrie 1973 că nu mai exportă petrol în Ńările care sprijină

Israelul.

OPEC s-a format în 1960 având 5 membrii fondatori: Iran, Irak, Kuweit,

Arabia Saudită şi Venezuela, iar 1971 li s-au alăturat încă 6 state: Quatar,

Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria şi Nigeria.

Rolul OPEC de la fondare a fost acela de a limita extracŃia de petrol pentru

a menŃine preŃul pe piaŃa internaŃională a petrolului. ApariŃia acestei organizaŃie

este strâns legată de schimbarea balanŃei de putere în ceea ce priveşte petrolul

şi economia Orientului Mijlociu şi trecerea de la companiile petroliere

multinaŃionale – din care state posesoare a rezerve petroliere câştigau

inadmisibil de puŃin, la producŃia naŃională de petrol.

Dacă până la al doilea război mondial proprietarii companiilor internaŃionale

erau marile puteri iar procentele statelor erau mici, Venezuela a făcut în 1943

prima înŃelegere fifty – fifty – de împărŃire a profiturilor. Exemplul venezuelian a

fost preluat şi de Ńările arabe, prima fiind Arabia Saudită.

În anii 1958 – 1959 au existat mai multe tipuri de speculaŃii pe piaŃa

petrolieră, iar diferenŃa a devenit tot mai mare între preŃul primit de statele arabe

şi preŃul real al pieŃii dominat de marile puteri. În 1959, British Petroleum a scăzut

preŃul cu 10%, a doua scădere venind în 1960, când cinci mari producători de

petrol au format OPEC (Organisation of Petroleum Exporting Countries).

În 1970, OPEC producea 41% din petrolul mondial.

Războiul petrolului – un conflict economic, a fost pornit de către statele

OPEC în 1973 în timpul conflictului arabo-israelian din octombrie. Şocul petrolier

s-a produs pe 17 octombrie 1973, când Ńările arabe din OPEC au declarat că nu

mai exportă petrol în Ńările care sprijină Israelul, iar producŃia de petrol a acestor

state a scăzut.

39

Dacă la începutul anului 1973, preŃul barilului de petrol crud era de 3 dolari,

acesta a ajuns în 1974 la 12 dolari, creând creşteri necontrolate ale preŃurilor pe

piaŃa mondială. Această quadruplare a preŃului s-a datorat intervenŃiei americane

şi a unor state vestice în sprijinul Israelului, în dauna statelor arabe implicate.

Membrii OPEC au impus un embargo al petrolului oprind toate livrările către

statele care ajutau Israelul. Controlul producŃiei mondiale de petrol crud a trecut

de la SUA, în mâinile OPEC, influenŃând astfel nu doar preŃul, ci şi producŃia

mondială. Creşterea cu 400% a preŃului în şase luni a bulversat economic atât

SUA, cât mai ales statele PieŃei Comune şi chiar Japonia, în fapt, întreaga lume

industrializată.

Întreaga economie mondială a intrat în recesiune, iar în doi ani în SUA, PIB-

ul a scăzut cu 6%.

Între 1974 şi 1978, preŃul barilului a crescut cu maximum 2 dolari (12,21 –

13,55). Pentru a depăşii criza, americanii au impus un preŃ propriei producŃii de

petrol, amortizând impactul crizei. Embargoul petrolului a continuat până în

martie 1974, după conferinŃa de la Washington. Chiar şi după încheierea acestui

summit internaŃional al petrolului, efectele creşterii preŃului sau simŃit până la

începutul anilor ’80, impactul embargoului nefiind doar unul imediat, ci unul de

durată.

8.4. Negocieri sub egida SUA şi acordurile de la Camp David

DiplomaŃia americană a preluat iniŃiativa în procesul de pacificare a

Orientului Mijlociu, de recunoaştere a drepturilor palestinienilor şi a organizaŃiilor

acestora. Negocierile s-au desfăşurat în parte sub egida ONU, până în momentul

în care Departamentul de Stat a realizat că doar acordurile de pace separate

între Israel şi statele arabe erau posibil de realizat.

Astfel după 6 ani de negocieri: în cadrul ONU, prin intermediul statele

mijlocii: România, Mexic, sau prin intermediul serviciilor secrete s-a ajuns la

Acordurile israeliano-egiptene de la Camp David (1978). Acestea au

reprezentat doar începutul unui proces de pace care continuă şi astăzi.

40

DiplomaŃia sovietică îşi căuta noi debuşee după 1970, deoarece treptat

influenŃa sa din Orientul Mijlociu scăzuse. Primul pas fusese făcut de

preşedintele egiptean Anwar al Sadat în 1972, când după investiŃii majore în

armament şi instructori sovietici, Egiptul le-a cerut sovieticilor să-şi retragă

consilierii din Egipt, acestora rămânându-le doar influenŃa asupra Siriei, Libiei şi

a mişcării palestiniene, îndeosebi asupra OrganizaŃiei pentru Eliberarea

Palestinei7.

Problema controlului unei mişcări ca OEP, care nu era recunoscută de

către americani şi israelieni ca reprezentanta populaŃiei palestiniene, a fost şi a

rămas o dilemă a tuturor statelor din zonă, precum şi a Marilor Puteri. În procesul

de negociere a acestora cu liderii OEP, îndeosebi cu Yasser Arafat un rol

definitoriu l-a avut implicarea URSS în stipendierea cu bani şi armament a

acestei mişcări care o lungă perioadă a acŃionat cu mijloace teroriste.

În perioada 1977 – 1978, s-au făcut progrese în dialogul israeliano-

egiptean, ambele părŃi având nevoie de o perioadă de linişte, de un proces

măcar temporar de pace. DiplomaŃia română a mediat între Anwar Sadat şi noul

premier israelian, Menahem Begin, deschizând procesul de pace care s-a

finalizat cu Acordurile de la Camp David8.

8.5. Războiul sovietic din Afganistan

Dar intervenŃia masivă în Afganistan (1979) şi războiul pornit aici a dus la

pierderea influenŃei diplomaŃiei sovietice între statele arabe. Impunerea unui

guvern comunist în Afganistan cu ajutorul Armatei Roşii s-a lovit de rezistenŃa

populaŃiei afgane9.

7 Charles Enderlin, Paix ou guerre. Les secrets des négocioations israélo-arabes, 1917-1995, Edition Fayard,Paris, 2004, pp.367-390. 8 Peter Calcovoressi, Politica mondială după 1945, Editura Allfa, Bucureşti, 2000, pp. 368-391. 9 Charles Enderlin, op.cit., pp.463-481.

41

Semnat în decembrie 1978, Tratatul bilateral de prietenie şi cooperare

sovieto-afgan stipula asistenŃă militară pentru Afganistan, care a devenit în anii

următori total dependent de ajutorul Armatei Roşii.

Războiul sovietic în Afganistan a durat 10 ani, în care URSS a trimis trupe

care să-i sprijine pe revoluŃionarii comunişti; rebelii anticomunişti – guerilele

islamice - au fost ajutaŃi indirect la mijlocul anilor ’80 de către SUA, Marea

Britanie, Pakistan, Arabia Saudită şi China, dar rolul esenŃial l-au avut rebelii

afgani din munŃi.

Strategic – implicarea sovietică în Afganistan a fost un pas făcut în

vederea limitării influenŃei americane în zonă. IntervenŃia sovietică în sprijinul

revoluŃionarilor marxişti care au răsturnat monarhia a părut a fi o carte

câştigătoare, dar alunecarea Afganistanului într-un îndelungat şi sângeros război

civil, precum şi reacŃia populaŃie în faŃa invaziei trupelor sovietice – au dus la

perpetuarea unui război sângeros.

Războiul din Afganistan, un eşec al strategiei militare sovietice, a anulat

efectul înŃelegerii SALT 2 de neproliferare a armelor atomice, semnată la

Viena în 1979, de către preşedinŃii Leonid Brejnev şi Jimmy Carter,

neratificată de senatul american.

Preşedintele Jimmy Carter a avertizat URSS că invazia sovietică din

Afganistan este „cea mai serioasă ameninŃare la adresa păcii de la cel de-al

doilea război mondial încoace”10. Acordul SALT 2 trebuia să fie în vigoare până

în 1985, prin acesta se limita înarmarea nucleară, punându-se capăt producerii

focoaselor cu neutroni, se limitau producerea de rachete, dar neratificarea sa de

către Senat a dus la imposibilitatea aplicării lui şi a înrăutăŃit climatul politic

internaŃional dominat de suspiciune reciprocă între cele două mari puteri şi de

teama celorlalte state.

Rebelii afgani au fost ajutaŃi de către SUA11, cu arme, cu alimente, liderii

rebeliunii afgane au fost sfătuiŃi de către CIA iar protestele internaŃionale au fost

10 P. Calcovoressi op.cit., pp.45-47. 11 În memoriile sale From the Shadows (Printre umbre) directorul CIA din acea perioadă, Robert Gates povesteşte modalităŃile în care serviciul secret american a ajutat facŃiunile rebele începând din 1980. Astăzi, analiştii politici americani, printre care Zbigniew Brzezinski, consilier al

42

numeroase. În semn de protest faŃă de abuzul sovietic SUA a boicotat Jocurile

Olimpice de la Moscova din 1980.

Cu ajutorul CIA, rezistenŃa armată afgană s-a conturat, dar şi nucleu a

ceea ce va deveni cea mai extinsă organizaŃie teroristă internaŃională – Al

Qaeda.

Strategiile marilor puteri din Orientul Mijlociu în privinŃa petrolului au avut

eşecuri majore, dar mai mult din punct de vedere economic, decât din punct de

vedere politic.

Războiul din Afganistan, revoluŃia din Iran, războiul dintre Iran şi Irak, cel

de-al doilea şoc petrolier, invazia Israelului în Liban din 1982, escaladarea

tensiunilor dintre India şi Pakistan au făcut din Orientul Mijlociu o zonă de

conflicte permanente în anii’ 80.

Eşecul sovietic în Afganistan a fost recunoscut abia în 1987, când

sovieticii şi-au anunŃat începutul retragerii trupelor12.

Dar schimbările au apărut rapid, în momentul în care Uniunea Sovietică

înŃelegând miza dominaŃiei Orientului Mijlociu s-a implicat tot mai mult în regiune.

Implicare venită odată cu revoluŃiile republicane şi anti-occidentale care au adus

guverne militare la putere: în Egipt în 1954, în Siria în 1963, în Irak în 1968 şi în

Libia în 1969. URSS a văzut oportunitatea de prelungi războiul rece şi în Orientul

Mijlociu şi de aici alianŃele sovietice cu Egiptul lui Gamal Abdel Nasser, cu Libia

colonelului Khadafi.

Aceste regimuri au ajuns la putere pe fondul unei politici cvasi-coloniale

duse de către SUA şi puterile occidentale, prin naŃionalism – una din

promisiunile făcute era distrugerea statului Israel, alungarea „imperialismului

vestic” şi prosperitate pentru popoarele arabe. Aceste regimuri s-au transformat

treptat în dictaturi cu sprijin militar.

preşedintelui Carter în perioada anilor 1979 – 1980, povesteşte despre faptul că invazia sovietică în Afganistan a fost provocată de către CIA, pentru ca URSS să aibe propriul său Vietnam. 12 Uniunea Sovietică a anunŃat pe 20 iulie 1987 că-şi retrage trupele din Afganistan. URSS a declarat oficial 14.000 de soldaŃi sovietici pierduŃi în Afganistan, numărul victimelor afgane în urma acestui război civil fiind estimat la 1 milion de persoane, 5 milioane de afgani s-au refugiat în Pakistan şi Iran, circa o treime din populaŃia Ńării. În anii’ 80, la nivel mondial, unul din doi refugiaŃi era afgan.

43

SUA a adoptat o strategie tipică războiului rece, creându-şi şi în Orientul

Mijlociu propria sferă de influenŃă, departajată de sfera URSS, aliaŃii săi fiind

monarhiile conservatoare din: Arabia Saudită, Iordania, Iran şi emiratele din

Golful Persic.

Iranul a reprezentat o lungă perioadă, până la revoluŃia shiită din 1979

când a venit la putere un regim teocratic, total anti-occidental unul din aliaŃii

americani. Strategii americani s-au reorientat în acel moment spre o strânsă

alianŃă cu Arabia Saudită, o monarhie opresivă şi coruptă şi care-şi avea o

tradiŃie a luptei pentru distrugerea Israelului.

8.6. Cel de-al doilea şoc petrolier

Cel de-al doilea şoc petrolier s-a produs odată cu revoluŃia din Iran şi a

dus la reducerea exporturilor de petrol iranian care a dus la panică şi speculaŃii

petroliere pe piaŃă. AdministraŃia americană a pus embargo pe petrolul iranian

datorită crizelor legate de luarea de ostatici. Iranul a reacŃionat blocând exportul

de petrol prin firme americane.

În 1980 războiul dintre Iran şi Irak a adâncit şocul pe piaŃă. Conflictul

iraniano-irakian a scos de pe piaŃă 4 milioane de barili de dolari, 8% din

procentul mondial. În acest moment s-a diminuat rolul OPEC, în dauna Ńărilor

producătoare: Mexic, Marea Britanie, Norvegia, alte Ńări din afara OPEC.

Ca şi primul şoc petrolier şi cel de-al doilea a trimis lumea spre recesiune,

dar de această dată Ńările care au avut cel mai mult de suferit au fost Ńările

dezvoltate.

Războaiele arabo-israeliene au avut o componentă de război rece.

Abia în 1979, după presiuni americane exercitate şi de o parte şi de alta,

s-a semnat un prim acord al Israelului cu un stat arab, Egiptul, dejucând intenŃia

statelor arabe de a crea un front unic împotriva Israelului.

44

O problemă permanent, nici astăzi definitiv rezolvată a fost ce a

palestinienilor. O populaŃie numeroasă rămasă fără un stat, imposibil de

asimilat de către celelalte state arabe, manipulată timp de decenii de către un

stat arab, sau de către altul, palestinienii au cerut un stat şi respectarea

drepturilor acestora. Timp de două decenii nu li s-a recunoscut nici o organizare

autonomă. Dar odată cu adoptarea unei noi strategii bazată pe violenŃă, pe

atacuri teroriste împotriva Israelului, SUA, dar şi a Occidentului, mişcările

palestiniene au devenit o ameninŃare concretă.

De la începutul anilor’ 70 palestinienii au creat o mişcare politico-teroristă ce

rapid a devenit actor internaŃional – OrganizaŃia pentru eliberarea Palestinei

condusă din această perioadă de Yasser Arafat.

OEP a fost sprijinită financiar şi militar de către regimurile din Siria, Libia,

Iran şi Irak şi de către Uniunea Sovietică. A existat o campanie bine orchestrată

de recunoaştere a drepturilor poporului palestinian. Aceasta a fost dublată de

atentate teroriste sângeroase, care au atras atenŃia opiniei publice mondiale cu

privire la existenta unui popor fără Ńară şi supus unor mari nedreptăŃi, la care

răspundea prin acte sângeroase organizate de către facŃiuni ce nu întrevederea

altă soluŃie atâta timp cât comunitatea internaŃională nu le oferise vreo variantă.

Un moment important al acestei campanii a venit în anul 1975, când

Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite a votat RezoluŃia nr. 3379, care condamna

sionismul ca o formă de rasism iar reprezentantul palestinian Yasser Arafat a fost

primit să ia cuvântul în faŃa Adunării Generale. Această rezoluŃie nu a fost

niciodată pusă în practică, dar şi-a păstrat valabilitatea până în anul 1991, când a

fost revocată de către Adunarea Generală prin RezoluŃia nr. 4686.

9. Politici internaŃionale (americane) în Orientul Mijlociu în

perioada post război rece

Căderea Uniunii Sovietice şi a comunismului a avut consecinŃe importante

pentru Orientul Mijlociu. Statele arabe a fost denumite „orfanii perestroikăi”,

deoarece datorită marilor probleme economice ale sovieticilor şi a promovării

45

perestroikăi, sovieticii au diminuat ajutoarele financiare, militare şi economice

care timp de decenii le-au dat statelor Orientului Mijlociu, care se aflau în sfera

sovietică de influenŃă.

Totodată, acum li s-a permis emigrarea unui număr mare de evrei din Rusia

şi Ucraina să emigreze în Israel, mărind considerabil numărul populaŃiei

Israelului.

Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a comunismului, piaŃa petrolieră

sovietică s-a deschis spre Occident, care a devenit principalul beneficiar al

acestei deschideri, diminuându-se dependenŃa puterilor vestice de petrolul arab.

Odată ce socialismul se prăbuşise în URSS, patria sa, ce şansă mai avea

acesta să se dezvolte în statele arabe, unde încercările de comunism fuseseră

rapid înlocuite de regimuri dictatoriale, ce înlocuiseră socialismul cu

naŃionalismul, şi dictatura poporului cu dictatura personală, era cazul Siriei,

Libiei, Irakului lui Sadam Hussein.

Prăbuşirea Uniunii Sovietice a dus la reorientarea politicilor internaŃionale

faŃă de Orientul Mijlociu, de această dată SUA a rămas singura mare putere pe

eşichierul mondial, iar strategia sa a fost axată pe anihilarea regimurilor

dictatoriale şi care i se opuneau. Primul pas la reprezentat Irakul – iar criza

irakiano-kuweitiană a fost momentul oportun pentru o intervenŃie armată în forŃă

în Orientul Mijlociu.

9.1.Războiul din Golf

Războiul din Golf a reprezentat începutul noii strategii a SUA în Orientul

Mijlociu, operaŃiunea Furtună în deşert (ianuarie 1991), demonstrând că

americanii s-au axat pe o diplomaŃie belicoasă care să reaşeze echilibrul

internaŃional şi să-şi demonstreze puterea şi posibilitatea de a interveni în forŃă

de fiecare dată când drepturile unui stat sau drepturile omului erau încălcate într-

un stat.

46

Irakul aflat sub regimul lui Saddam Hussein era un factor de instabilitate în

Orientul Mijlociu. Irakul a atacat la 2 august 1990 Kuweitul în urma unor conflicte

legate de exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze din zona Golfului Persic.

ONU prin Consiliul de Securitate, dar şi NATO au protestat împotriva acestui

abuz internaŃional, declarând nulă anexarea Kuweitului de către Irak.

În faŃa refuzului Irakului de a se supune rezoluŃiilor ONU, s-a creat o coaliŃie

internaŃională care a bombardat Irakul din ianuarie 1991. De asemenea ONU a

înfiinŃat o Comisie Specială a NaŃiunilor Unite pentru dezarmarea Irakului

(UNSCOM) ce era abilitată să facă inspecŃii pe teren, fără a anunŃa în prealabil.

ForŃat de către bombardamentele intense, Irakul s-a retas din Kuweit, dar

regmul lui Saddam Hussein a rezistat acestui eşec.

În acest moment s-a produs pe piaŃa mondială o salt major al preŃului

petrolului. Invazia Kuweitului de către Irak, ambele state membre ale OPEC a

dus crearea unui moment de panică de piaŃa mondială a petrolului şi un salt al

preŃului. În fapt miza conflictului militar între cele două state era petrolul.

Încă din 1961 s-a dezvoltat acest conflict, dar în 1990 irakieni au declarat

că nu mai suporta ca Kuweitul să extragă petrol dintr-un câmp petrolier

aflat sub ambele Ńări, fără o înŃelegere între cele două state şi o limitare, de

asemenea petrolul extras de Irak era dat ca plată a datoriilor acestui stat atât

către Kuweit, cât şi către alte Ńări.

Sadam Hussein, dictatorul ajuns cu sprijin american lider al Irakului, a

protestat la începutul anului 1990 în contra politicii petroliere duse de către unele

din statele zonei, printre care Kuweitul. Acesta, alături de Arabia Saudită

menŃinea scăzut preŃul petrolului, fiind fidele SUA, care dorea menŃinerea acestui

preŃ. În iulie 1990 a avut loc întâlnirea miniştrilor petrolului din Irak, Kuweit,

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar care au decis limitarea

producŃiei de ŃiŃei şi automat creşterea preŃului barilului de petrol de la 13 la 18

dolari. În urma presiunilor americane autorităŃile din Kuweit au revenit asupra

deciziei luate la Jidda.

47

Irakul a cărui diferende teritoriale cu Kuweitul nu se rezolvaseră de aproape

patru decenii avea un nou conflict major cu micul stat vecin permanenta

creştere a producŃiei de petrol a Kuweitului şi automat, scăderea preŃului

acestuia pe piaŃa internaŃională.

În acest context, Irakul a invadat Kuweitul şi se aştepta la o reacŃie politică

şi economică a SUA, nu la una militară. DispariŃia temporară a două state

importante pe piaŃa petrolului ar fi putut duce la un salt major al preŃului

petrolului, dar a intervenit Arabia Saudită care a crescut producŃia de petrol şi a

acoperit o parte din cerinŃele pieŃii mondiale.

Refuzul Irakului de a pune în aplicare rezoluŃiile ONU au dus la impunerea

unui embargo asupra petrolului irakian.

9.2. Conflictele din Orientul Apropiat

Conflictul israeliano-palestinian se desfăşura de decenii în contextul unui

conflict de mai extinse proporŃii israeliano-arab. În anul 1991 s-a desfăşurat o

conferinŃă internaŃională la Madrid, sub o co-preşedinŃie sovieto-americană care

a dezbătut problema Orientului Apropiat şi a iniŃiat un dialog între israelieni şi

palestinieni.

Norvegia s-a remarcat la începutul anilor ’90 ca mediator între cele două

părŃi, astfel în 1993 s-a ajuns la Acordurile de la Oslo – finalizate la 20 august

1993. Aceste acorduri au fost semnate la 13 septembrie 1993 la Washington,

de către Shimon Peres, din partea Israelului, Mahmoud Abbas din partea

OrganizaŃiei pentru Eliberarea Palestinei, martori au fost secretarul de stat al

SUA Warren Christopher şi ministrul de Externe al FederaŃiei Ruse, Andrei

Kozîrev.

Acordurile de la Oslo au reprezentat un pas important în evoluŃia relaŃiilor

israeliano-palestiniene, acestea stipulau : retragerea forŃelor israeliene din

anumite părŃi ale Fâşiei Gaza şi ale malului vestic al Iordanului

(Cisiordania), afirmau drepturile palestinienilor la autoguvernare.

48

Israelul recunoştea OEP ca reprezentant legitim al poporului palestinian, iar

OEP recunoştea dreptul statului Israel la existenŃă şi renunŃa la terorism şi

violenŃă împotriva Israelului.

9.3. Terorismul - noua ameninŃare

DiplomaŃia americană a suferit şocul primului atac pe teritoriul american din

istorie. 11 septembrie 2001 a rămas în istoria foarte recentă a SUA drept o

lovitură dată suficienŃei unui sistem care considera terorismul drept o plagă a

Asiei şi mai ales a Orientului Mijlociu.

Analiştii politici europeni şi americani au considerat 11 septembrie drept un

semnal de alarmă dat de către state lumii a treia care se zbat în crize majore şi o

extindere a terorismului Orientului Mijlociu în întreaga lume. Evenimentele din

ultimii ani le-au dat dreptate.

Preşedintele american Geoge W. Bush şi-a schimbat parŃial strategiile,

principalul domeniu fiind asigurarea securităŃii globale prin intermediul unor

reforme instituŃionale precum şi ale organizaŃiilor internaŃionale.

Cea mai mare provocare a diplomaŃiei actuale reprezintă negocierile

în condiŃiile permanentelor ameninŃări teroriste şi demonstrarea faptului că

diplomaŃia este instrumentul cel mai puternic.

Atacurile teroriste de la 11 septembrie l-au determinat pe George W. Bush

să declare că strategia americană aplicată în politica externă a NATO este foarte

importantă, iar principalul său scop Ńine de lupta cu terorismul. America nu mai

este astăzi protejată de ocean, ci doar de vigilenŃa apărătorilor şi aliaŃilor săi.

După 11 septembrie, SUA a revenit la ONU.

Dacă o perioada a boicotat acest organism, după atacul terorist,

administraŃia americană a înŃeles necesitatea apelului la ONU care are un rol

important, nu doar pe acela de a legitima acŃiunile armate americane, ci pe acela

de a negocia, negocierile fiind calea optimă pentru a anihila terorismul prin

crearea unui front comun antiterorist. Un singur stat, oricât de puternic ar fi, cum

49

este cazul SUA, nu poate să preîntâmpine acest tip de război murdar –

terorismul.

9.4. Războiul american din Afganistan

Războiul din Afganistan a fost pornit în octombrie 2001, ca rezultat imediat

al atacurilor de la 11 septembrie, când 4 avioane au fost deturnate de terorişti

lovind: primele două atacuri având loc în New York asupra clădirii World

Trade Center; al treilea atac s-a produs asupra Washingtonului fiind lovit

Pentagonul şi al patrulea atac în Pennsilvanya, avionul nelovindu-şi Ńinta

(Casa Albă) datorită rezistenŃei la deturnare a pasagerilor, acesta a căzut pe

un teren agricol.

OperaŃiunea Endurring Freedom, cum a fost numită ofensiva NATO

asupra Afganistanului a însemnat începutul războiului antiterorism, pentru

răsturnarea regimul Taliban de la Kabul şi capturarea lui Osama bin Laden,

autorul moral al atentatelor, liderul terorismului mondial.

IntervenŃia a dus la răsturnarea regimului Taliban, ultimele rezistenŃe au fost

înlăturate până la 25 noiembrie 2001, Afganistanul fiind ocupat de trupele NATO.

ONU a intervenit cu ajutoare umanitare: hrană şi medicamente, precum şi cu

forŃe de menŃinere a păcii.

Terorismul a continuat să se manifeste, Al Qaeda mutându-şi centrul de

pregătire.

În luna septembrie 2002 a fost adoptată Strategia NaŃională de Securitate a

Statelor Unite ale Americii – ce nu mai singulariza ideea intervenŃiei armate în

scopuri umanitare, ci spunea că « SUA posedă o putere şi o influenŃă în lume

fără precedent şi fără egal. SusŃinută de credinŃa în principiile libertăŃii şi valorile

unei societăŃi libere, această poziŃie este însoŃită de responsabilităŃi, obligaŃii şi

oportunităŃi iarăşi fără egal. Marea forŃă a naŃiunii americane trebuie folosită

pentru a promova un echilibru de putere care favorizează libertatea ... America

trebuie să se posteze pe poziŃii ferme pentru caracterul nenegociabil al demnităŃii

50

umane, domnia legii, limite privind puterea statului ; libertatea cuvântului ;

libertatea confesională ; justiŃie egală ; respect faŃă de femei ; toleranŃă religioasă

şi etnică; şi respect pentru proprietatea privată 13”.

Terorismul internaŃional şi lupta împotriva acestuia deveneau Ńelul politicii

americane. Strategia susŃinea : « SUA poartă un război la scară globală

împotriva teroriştilor. Inamicul nu este un anumit regim politic, o anume

persoană, religie sau ideologie. Inamicul este terorismul – violenŃa premeditată,

motivată politic, îndreptată împotriva unor nevinovaŃi … Noi nu facem distincŃie

între terorişti şi aceia care în mod conştient îi găzduiesc şi îi sprijină14.

Noutatea fundamentală pe care a aduce Strategia SUA în materie de

securitate naŃională a Statelor Unite : disponibilitatea, capacitatea şi hotărârea

SUA de a aplica lovituri militare preventive potenŃialilor inamici. Ideea de

război preventiv – de realizarea de acŃiuni în avans pentru a contracara o

ameninŃare efectivă care se poate materializa pe termen mediu sau lung, a adus

o mare noutate – aceea a legitimării atacului împotriva unor potenŃiali

inamici, nu doar asupra unor atacatori reali.15.

9.5. Războiul din Irak – partea a doua – 2003 - 2004

Pornind de la Strategia SUA cel de-al doilea conflict al luptei cu terorismul şi

mai ales cu statele care-l încurajează şi stipendiază a fost cel de-al doilea

conflict din Irak, produs în anul 2003.

Armata americană a intrat pe teritoriul irakian în martie 2003 pentru a anihila

arsenalul militar al acestuia: arme nucleare, biologice şi de distrugere în masă,

13 The National Security Strategy of The United Stateas of America, March 2006. 14 Ibidem. 15 Semnificativă pentru a exemplifica această nouă teorie a fost declaraŃia preşedintelui George W. Bush “America va acŃiona împotriva noilor ameninŃări înainte ca ele să se constituie deplin. Noi nu vom apăra America şi pe prietenii noştri sperând în ceea ce este mai bine. De aceea, noi trebuie să fim pregătiŃi să înfrângem planurile inamicilor noştri utilizând cel mai bine serviciile de informaŃii şi procedând cu hotărâre. Istoria îi va judeca cu asprime pe cei care văd pericolul venind, dar eşuează în a acŃiona. În noua lume în care am intrat singura cale spre pace şi securitate este calea acŃiunii”.

51

după ce liderul irakian Sadam Hussein nu a răspuns la ultimatumul American.

SUA a intervenit pornind de la supoziŃia că Irakul are arme de distrugere în masă

şi are capacitatea de a le folosi efectiv. Serviciile secrete americane au răspândit

zvonuri legate de faptul că Irakul producea arme biologice în laboratoare mobile

care sunt foarte greu de depistat, ulterior s-a demonstrat de către presa

americană că a fost doar un zvon aruncat pentru a justifica intervenŃia în forŃă –

fiind vorba despre rulote obişnuite.

Cel de-al doilea război din Golf nu a avut aprobarea explicită a ONU şi s-a

încheiat cu înlăturarea dictatorului irakian Sadam Hussein şi cu ocuparea Ńării de

către armatele aliate.

Cel de-al doilea război din Irak a fost primul război preventiv conceput pe

baza noii strategii americane.

Kofi Annan, secretarul general al ONU, a declarat că războiul împotriva

Irakului era ilegal, acesta nefiind autorizat de Consiliul de Securitate, trupele

americane şi britanice fiind percepute ca fiind trupe de ocupaŃie.

Ca reacŃie SUA a declarat că scopul războiului a fost eliberarea poporului

irakian de sub dictatura lui Saddam Hussein – perceput ca un moment istoric,

comparat de câŃiva analişti americani cu prăbuşirea Zidului Berlinului.

DiplomaŃia antiterorism a cuprins la începutul secolului XXI toate

structurile şi organizaŃiile europene şi euroatlantice, folosind toate instrumentele

relaŃiilor internaŃionale: diplomaŃia, acŃiunile militare, investigaŃiile financiare,

structurile de drept internaŃional şi serviciile secrete într-o acŃiune de

înlăturare a pericolelor teroriste, acŃiune în care puterile îşi urmăresc întotdeauna

interesele, dar peste aceste interese se află solidaritatea internaŃională.

În ceea ce priveşte evoluŃia pieŃei mondiale a petrolului şi miza geopolitică şi

geostrategică a acesteia în ultimii ani au avut loc reajustări majore de preŃuri.

Creşterea preŃului petrolului din perioada 2006 – 2008 afectând întreaga

economie mondială.

52

BIBLIOGRAFIE

• Roy Andersen, Ronert Seibert, Jon Wagnr, Politics and Change in

the Middle East: Sources of conflict and accommodation, Prentice-

Hall, 2008

• Calvocoressi, Peter, Politica mondială după 1945, Editura Allfa,

Bucureşti, 2000.

• Roderic H. Davison, “Where is the Middle East?” în Foreign Affairs

38(4), 1960), p. 667

• Charles Enderlin, Paix ou guerre. Les secrets des négocioations

israélo-arabes, 1917-1995, Edition Fayard,Paris, 2004

• Jean Flori, Război sfânt, jihad, cruciadă. ViolenŃă şi religie în

creştinism şi islam, Chişinău, Editura Cartier, 2003

• Fred Halliday, The Middle East in International Relations, Cambridge

University Press, 2005

• Henri Lammens, Islamul. CredinŃe şi instituŃii, Editura Corint,

Bucureşti, 2003,

• Amin Maalouf, Crudiadele văzute de arabi, Editura Tritonic, 2007

• Francois Massouile, Conflictele din Orientul Mijlociu, Editura ALL,

2005

• Alfred Louis de Premare, Originile islamului. Între scriitură şi istorie,

Chişinău, Editura Cartier, 2004,

• Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura ALL, 1998

• Constantin Vlad, DiplomaŃia în secolul XX, FundaŃia Europeană Titulescu,

Bucureşti, 2006

• The National Security Strategy of The United Stateas of America, March

2006.

53

• 11 Septembrie 2001, Raportul final al Comisiei Americane de

Anchetă privind Atacurile Teroriste asupra Statelor Unite ale

Americii, Bucureşti, Editura ALLFA,

Surse electronice

• Middle East International http://meionline.com/front.html online

edition

• Middle East Report

ttp://www.merip.org/mer/middle_east_report.html