SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

Notiunea de organ al administratiei publice

Organele administratiei publice sunt acele colectivitati umane constituite pe baza siîn executarea legii, dotate cu mi 12512o1420m jloace materiale si resurse financiare potrivit legii, avândcapacitate juridica de drept administrativ si competenta stabilita prin lege pentru a puteaactiona în vederea organizarii executarii si a executarii în concret a legii si care seîncadreaza în sistemul administratiei publice.

Partile componente ale organelor administratiei publice

Personalul organelor administratiei publice

Personalul organelor administratiei publice este format din demnitari sau înaltifunctionari asimilati ai acestora, din functionari cu functii publice de decizie si functionaricu funtii publice de executie, statutul acestora fiind reglementat printr-o lege generala, întimp ce restul salariatilor formeaza personalul contractual.

Mijloacele materiale ale organelor administratiei publice constau, în primul rând,din cladirile în care acestea îsi au sediile, mijloacele auto, mobilierul, rechizitele, dotarile(calculatoarele si retelele de calculatoare, fara de care o activitate performanta este deneconceput).Mijloacele financiare sau resursele financiare provin, de regula, de la bugetulstatului.Personalitatea juridica si competenta organelor administratiei publice suntelementele cele mai importante pentru definirea acestora. În materia personalitatii juridiceeste înca în vigoare reglementarea cadru data prin Decretul nr.31/1954 privind persoanelefizice si persoanele juridice.

Structura administratiei publiceStructura interna a organelor administratiei publiceOrganizarea colectivului de oameni pe diferite compartimente de activitate: birouri,servicii, directii generale, departamente, etc., reprezinta structura interna a organuluirespectiv al administratiei publice, numita si aparatul administrativ sau organizarea interna aacestuia.Structura sistemului administratiei publice poate fi cercetata sub doua aspecte: dinpunct de vedere functional si din punct de vedere teritorial.Prin structura functionala se întelege organizarea administratiei publice într-unsistem construit din organe formate în raport cu domeniile si sectoarele de activitate în careîsi desfasoara activitatea.Prin structura teritoriala se întelege organizarea sistemului administratiei publiceîn raport cu teritoriul statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, constituind, într-oviziune traditionala, temeiul împartirii organelor administratiei publice în organe centrale siorgane locale, dupa raza teritoriala în care pot actiona.Sarcinile sistemului administratiei publice

Notiunea de sarcini ale sistemului administratiei publice. Sarcinile administratiei publice au fost definite ca îndatoriri ce revin sistemuluiadministratiei publice privind înfaptuirea valorilor si transpunerea lor în realitate în cadrulsistemului social global.

Sarcinile de conducere si organizare ale sistemului administratiei publice deriva dinfunctia puterii de stat de a reglementa activitatea membrilor societatii. Specificul acestorsarcini consta în actiunile cu caracter dispozitiv prin care structurile sistemuluiadministratiei publice organizeaza executarea si executa în concret legile în cele mai diferitedomenii de activitate sociala în care actioneaza statul.

Sarcinile de prestatie ale sistemului administratiei publice deriva din functia statuluide a asigura membrilor societatii moderne cele mai diverse servicii pentru satisfacereanevoilor tot mai diversificate ale acestora.

Serviciile publice

Notiunea de serviciu public are o dubla acceptiune, întocmai ca si notiunea deadministratie publica. Astfel, pe de o parte, prin serviciul public se întelege o structuraorganizatorica, un organism social si, pe de alta parte, prin serviciu public se întelegeactivitatea cu caracter de prestatie pe care o realizeaza respectivul organism.Înfiintarea si desfiintarea serviciilor publice. Din punct de vedere juridic, serviciile publice se înfiinteaza prin lege, precum ministerele, prin hotarâre a Guvernului, în cazul organelor de specialitate din subordinea acestuia, prin ordin al ministrului, în cazul organelor de specialitate din subordineaministerelor, ori prin hotarâri ale consiliilor judetene sau ale consiliilor locale, în cazulserviciilor publice de interes judetean si, respectiv, local.

Clasificarea serviciilor publiceDupa obiectul lor de activitate, serviciile publice se împart în:- Serviciile publice care au ca obiect pastrarea ordinii publice si apararea nationala;- Serviciile publice care au ca obiect activitatile financiare si fiscale;- Serviciile publice care au ca obiect învatamântul si cercetarea;- Serviciile publice care au ca obiect asigurarea sociala si sanatatea colectivitatii;- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor de arta si cultura;- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor economice;

Sistemul organelor administratiei publicePrin sistem al organelor administratiei publice se întelege totalitatea organelor carerealizeaza administratia publica, ca activitate de organizare a executarii si de executare înconcret a legii, prin care se asigura functionalitatea acestui sistem.

Criteriile de organizare a sistemului organelor administratiei publiceCriteriul teritorial, potrivit caruia sistemul se structureaza din punct de vedere alcompetentei teritoriale, existând organe centrale (când competenta lor se întinde asupraîntregului teritoriu al tarii, cum sunt Guvernul, ministerele si celelalte organe centrale aleadministratiei publice) si organe locale (când competenta lor se întinde numai asupra uneiunitati administrativ-teritoriale, cum sunt consiliile locale, primarul, consiliile judetene).

Potrivit criteriului functional, exista organe cu competenta generala (care exercita,realizeaza administratia publica în toate domeniile de activitate, cum sunt Guvernul,consiliile judetene, consiliile locale) si organe de specialitate ale administratiei publice (carerealizeaza administratia publica în domenii distincte de activitate, cum sunt ministerele sicelelalte structuri componente ale administratiei ministeriale).

CAPITOLUL I - STRUCURA SAU SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICESECŢIUNEA 1 – NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICEOrganele administraţiei publice sunt acele organe de stat care exercită puterea executivă care îndeplinesc o activitate fundamentală de realizare a puterii de stat, anume administraţia de stat.Într-o accepţie mai recentă, se afirmă că definim organul administraţiei publice ca fiind aceea structură organizaţională care, potrivit Constituţiei şi legii, are personalitate de drept public şi acţionează, din oficiu, pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publice, în limitele legii, sub controlul, direct sau indirect, al Parlamentului.Ele sunt colective organizate de oameni care desfăşoară o activitate determinată realizând puterea de stat şi având o competenţă proprie, stabilită prin acte normative.În cadrul administraţiei statului, îndeplinirea sarcinilor de interes general este reprezentată între administraţia publică centrală şi cea locală din unităţile administrativ-teritoriale, cărora le revine sarcina de a administra interesele locale. Astfel, pe de o parte, există administraţia statului înfaptuită de administraţia publică centrală de specialitate sub autoritatea guvernului, ale cărui organe se ramifică pe ansamblul teritoriului statal, iar pe de alta parte, administaţia publică locală, sub autoritatea şi gestiunea unor entităţi locale având diverse denumiri: departamente, provincii, judeţe, regiuni, municipii, oraşe, comune şi altele. Toate aceste entităţi teritoriale, indiferent cum se numesc într-un stat ori altul, acţionează în numele respectivelor persoane juridice politico-teritoriale.După cum se precizează în literatura juridică de drept administrativ, orice structură şi activitate a administraţiei este determinată de mediul uman de sarcinile asumate de administraţie şi de mijloacele de care dispune.Astfel spus, organele administraţiei publice au o sumă de părţi componente şi anume: personalul sau funcţionarii organelor administraţiei, mijloacele materiale şi băneşti, competenţa acestor organe.În ce priveşte personalul organelor administraţiei de stat, acesta prezintă o deosebită însemnătate, deoarece activitatea acestor organe nu este altceva decât ansamblul activităţiilor desfăsurate de către fiecare persoană din acel organ. Din această cauză se impune ca fiecare perosană din cadrul organelor administraţiei publice să aibă o pregătire profesională corespunzătoare cu sarcinile ce îi revin în acel organ.În afara de personal, organele administraţiei publice au nevoie, pentru a-şi putea desfăşura activitatea normală de mijloace materiale (clădiri, mobilier, mijloace de transport, calculatoare etc.), precum şi de mijloace băneşti. Mijloacele materiale şi băneşti sunt repartizate în funcţie de sarcinile şi atribuţiile acestora. Sursele de finanţare provin atât de la bugetul statului, cât şi din impozite şi taxe locale, pentru organele administraţiei teritoriale.Totalitatea organelor care realizează administraţia publică în ce priveşte activitatea de organizare a executării şi de executare a legii reprezintă sistemul organelor administraţiei publice, între care există legături prin care se asigură funcţionalitate sistemului.Din sistemul organelor administraţiei publice fac parte organe ale administarţiei publice diferite ca formă de organizare şi ca activitate, legate într-o masură mai mică sau mai mare de puterea politică, dar unite prin natura activitaţii pe care o realizează precum şi prin variate legături care dau o anumita coerenţa sistemului în funcţionalitatea lui sa.

SECŢIUNEA 2 – STRUCTURA TERITORIALĂ A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE1. Consideraţii generalePrin structura sistemului administraţiei publice întelegem felul în care este organizată realizarea administraţiei publice ca activitate. Prin structură se întelege o anumită modalitate de alcătuire, de construcţie de organizare a unui scop a unui domeniu de activitate.Administraţia ca activitate înseamnă organizarea executarii si executarea legii în cele mai diferite domenii de activitate socială şi în raport cu anumite colectivitaţi umane care alcătuiesc sistemul social global în legătură cu care se realizează administraţia publică. Gruparea colectivităţilor sociale, în raport cu care se construieşte sistemul administraţiei publice se face pe criteriul teritorial care este un criteriu de organizare a societaţii.Sistemul administraţiei publice se construieşte pentru realizarea unor activitaţi de organizare a executării şi de executare a legii, care se referă la întreaga populaţie a ţării şi se aplică pe întreg teritoriu statului şi în unităţile teritorial adminitrative ale acestuia. Astfel, sistemul administraţiei publice se va construi pentru a realiza activităţi care interesează întreaga populaţie a ţării şi în unitaţile teritorial administrative – comuna, oraşul, municipiul şi judeţul, pentru realizarea unor activităţi care privesc colectivităţile sociale constituite în respectivele unităţi teritorial administrative.

CARACTERISTICI GENERALE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICEAdministratia publica are ca obiect realizarea valorilor politice care exprima intereselegenerale ale societatii organizate in stat si care sunt formulate in legi de catre organele puteriilegiuitoare, precum si executarea hotararilor judecatoresti, date in temeiul legii.Caracterizand administratia publica drept o activitate in principal organizatorica,desprindem pozitia sa de intermediar intre planul conducerii politice si planul in care se realizeazavalorile politice, deciziile politiceFara a le detalia, redam caracteristicile generale ale administratiei publice, astfel cum aufost ele formulate deHenry Puget[1].a) Administratia constituie un corp intermediar, creat in vederea actiunii, ea estefacuta pentru a actiona si de aceea este subordonata;In calitate de corp intermediar creat pentru actiune, administratia este subordonata. Iata prima caracteristica: ea este totdeauna subordonata guvernului, care ii prescrie ce trebuie sa faca, iinumeste sefii si ii furnizeaza mijloacele.Intr-o societate veritabil civilizata,ea este subordonata dreptului, legii, care ii stabilesteobiectivele, ii fixeaza limitele, ii impune respectul unor garantii.Ea traieste sub o autoritate, nefiind un organism independent sau, mai bine spus,administratia nu este in intregime un organism autonom.Cu toate acestea, chiar subordonata, administratia pastreaza, asa dupa cum am mai spus, o parte din putere, care ii este proprie.Legile, regulamentele, stavilesc arbitrariul administratiei, ea este supusa legilor generale.Peste tot exista reguli care stabilesc organizarea si determina principiile de functionare aserviciilor, peste tot exista un drept administrativ descriptiv.Administratia, instrumentul Statului, respectiv al colectivitatilor locale, poseda totdeauna puteri de care nu dispun particularii: puterea de rechizitie asupra oamenilor si lucrurilor, puterea dea percepe impozite, de a utiliza oamenii pentru serviciul militar, de a lua bunuri imobiliare prin procedura de expropriere.Astfel de puteri sunt adesea stabilite prin lege, amploarea lor variaza, rigoarea controluluieste diferita. Insa administratia pastreaza totdeauna o marja de libertate, ea are apreciereaoportunitatii, trebuie sa se conformeze legii, dar ii apartine si aprecierea daca, in circumstantelecare se prezinta, ea trebuie sa actioneze sau sa se abtina.Ori de cate ori nu are prescriptii imperative si ori de cate ori survin evenimenteexceptionale, posibilitatile sale se largesc.Administratia se misca intr-o retea de legi. Ea are totusi o anumita initiativa si ocompetenta decizionala limitata.Administratia indeplineste doua mari categorii de sarcini: unele de executie, altele deelaborare.