Slujba CuVIOSuluI SERaFIM

DIN SaROV

(2/15 ian.; 19 iul./1 aug.)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Dupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit bărbatul...,stareaîntîi.

La Doamne,strigat-am...,se pun stihi-rilepe8,glasul1-îi:

Podobie: O, preaslăvită minune...,

O, preaslăvită minune, al creştinilor luptător în Sarov se arată şi fierbinte către Dum-nezeu rugător, preaminuna-tul Serafim pentru noi se face. Veseleşte-te, locaşul Sarovu-lui, care ai în tine moaştele precuviosului; săltaţi, mulţi-mile pravoslavnicilor, cei ce aveţi apărător întru nevoi pe minunatul Serafim şi strigaţi către el: “Bucură-te, lumină a pămîntului nostru! Mulţimi-le potrivnicilor departe le go-neşte şi te roagă Domnului să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!”

O, minunată minune, că iată, cu adevărat, în locaşul Sarovului, stîlp neclintit al creştinătăţii, fericitul Serafim nouă se arată. Pentru aceasta, soboarele celor de Dumnezeu înţelepţiţi, vă urcaţi cu duhul la înălţime, strigînd către cu-viosul: “Cuvioase părinte Se-rafime, roagă-te Domnului să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!”

Minunate sînt tainele Tale, Hristoase Dumnezeule. Că pe

cuviosul Serafim l-ai dăruit nouă luminător, călugărilor şi tuturor pravoslavnicilor creş-tini, rugător, sfîntului locaş - laudă şi întărire: roagă-te, preacuvioase, Domnului, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Cînd ai intrat, cuvioase, în pustia Sarovului, atunci, pînă în sfîrşit te-ai lepădat de voia ta şi ai arătat mare ascultare către toţi, că dosă-dirile şi jignirile le-ai răbdat bucurîndu-te. Loviri şi răni de la oamenii cei răi ai luat, pentru care te-ai şi rugat, cuvioase. Iar noi, preaslă-vind preacinstită pomenirea ta, ne rugăm ţie, cuvioase: “Roagă-te Domnului, pace lumii să dăruiască şi suflete-lor noastre mare milă.”

Fericit este locaşul Sarovu-lui, cel ce te are pe tine, cu-vioase părinte Serafime, vis-tierie faptelor bune, vas al cu-răţiei, păzitorul nevinovăţiei, primitor de dar, izvorîtor vin-decărilor, doctor bolnavilor fără de plată, pustnic adevă-rat, întru scîrbe - mîngîietor, adăpostire lină celor învifo-raţi de patimile lumeşti, nouă - dar, celor ce săvîrşim cinsti-tă pomenirea ta, roagă, cuvi-

l a V E C E R N I E

4

oase părinte Serafime, să se dăruiască pace şi mare milă.

astăzi, adunările credin-cioşilor saltă întru pomeni-rea ta, cuvioase Serafime, şi strigă cu mare glas: “Tu, pentru dragostea lui Hristos, toate cele frumoase ale lumii lăsîndu-le şi în pustia Saro-vului sălăşluindu-te, nici-cum nu te-ai înfricoşat de năpădirile vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Ci toate acestea, cu rugăciunile tale, ca praful le-ai împrăştiat, deci roagă-te Domnului, să dăruiască şi sufletelor noastre pace şi mare milă!”

Slavă…, glasul al 8-lea:

Veniţi, adunările credincio-şilor, cu cîntări de laude să preaslăvim astăzi pe minuna-tul părinte şi aşa să strigăm lui: “Cuvioase părinte Serafi-me, cu adevărat te-ai învred-nicit de viaţa cea dumnezeias-că, primind de la Dumnezeu cununa slavei celei nestricate. Pentru aceasta, locaşul Saro-vului cu tine se laudă, iar oa-menii, privind cinstitul sicriu cu moaştele tale şi minunile ce se fac, slăvesc pe Domnul, Cel Ce te-a preaslăvit pe tine, Căruia roagă-te, cuvioase, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!”

Şi acum…, a Născătoarei,

Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pămînt S-a arătat şi cu oamenii a pe-trecut, că din Fecioară Cu-rată trup luînd, şi dintr-însa ieşind cu luarea, Unul este Fiul îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, pe Aces-ta desăvîrşit Dumnezeu şi om desăvîrşit, cu adevărat pro-povăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L, Maică nenunti-tă, să se miluiască sufletele noastre.

V O H O D: Lumină lină...P R O C H I M E N u l zilei

P a R E M I I l EDe la Înţelepciunea lui Solomon,

citire:(V, 16-24; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi de la Domnul plata lor, şi pur-tarea de grijă pentru dînşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceas-ta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mîna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va în-trarma făptura spre izbînda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune Lui coif judecata cea nefăţar-nică. Lua-va pavăza nebirui-tă sfinţenie şi va ascuţi cum-

5

plită mînie întru sabie, şi va da război împreună cu dînsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nime-ritoare săgeţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi, şi din mîna cea aruncătoare de pietre pline, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării şi rîurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va îm-potriva lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va pustii tot pămîntul fărăde-legii, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-văţaţi-vă, judecătorilor mar-ginilor pămîntului. Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpînirea şi pu-terea de la cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sînt în mîna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Pă-rutu-s-a întru ochii celor ne-pricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mer-gerea de la noi sfărîmare, iar ei sînt în pace. Că înaintea feţei oamenilor, de vor lua şi muncă, nădejdea lor este pli-

nă de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumne-zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetă-rii sale vor străluci şi ca scîn-teile prin paie vor fugi, ju-deca-vor limbi şi vor stăpîni popoare, şi va împărăţi întru dînşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dînsul vor înţelege adevărul şi credin-cioşii în dragoste vor petrece cu Dînsul, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 3-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfîrşească, întru odihnă va fi, că bătrîneţile sînt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul ani-lor. Şi cărunteţile sînt înţe-lepciunea oamenilor şi vîrsta bătrîneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-se, L-a iubit; şi, vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înţelepciunea să înşele sufletul lui. Că rîvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrînarea poftei schim-

6

bă gîndul cel fără de răutate. Sfîrşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi. Că plă-cut era Domnului sufletul lui, pentru aceea, S-a grăbit a-l scoate pe dînsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzînd şi necunoscînd, nici punînd în gînd una ca aceasta, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

L A L I T I E Stihira hramului şi stihirile

cuviosului, glasul 1-îi:

Cu ce cununi de laudă vom încununa pe ostenitorul cel mare, pe cuviosul Serafim, că acela, ca un învăţător bun, în-tru tăria credinţei şi a fapte-lor bune s-a arătat, învăţînd cu învăţăturile cele de Dum-nezeu insuflate, şi cu viaţa sa asemenea îngerilor, şi pe cei ce veneau către dînsul. Pen-tru aceea, strigăm lui: “Roa-gă-te, cuvioase, lui Hristos Dumnezeu, ca să se întăreas-că credinţa drept-măritoare şi să se mîntuiască sufletele noastre!”

Veniţi, mulţimea călugă-rilor, cu buna cucernicie să lăudăm astăzi pe cuviosul, ucenicul cel adevărat al Mîn-tuitorului, care a călcat înşe-lăciunea lumească, a luat pe umerii săi jugul lui Hristos şi a ruşinat uşile drăceşti, stri-

gînd către dînsul aşa: “Nu ne uita pe noi, părinte Serafime, pe cei care lăudăm şi cinstim sfîntă pomenirea ta!”

Prea luminată şi dumneze-iască pomenirea ta, cuvioase Serafime, au adus la mirare pe împăraţi, cneji şi ierarhi, căci, în trup fiind, ca un fără de trup, pe vrăjmaşii cei ne-văzuţi i-ai ruşinat, iar toată partea Tambovului şi sfîntul locaş al Sarovului, avînd sfin-tele moaşte, se laudă că de la acestea se dă sănătate tutu-ror care cu credinţă aleargă către cinstită racla ta. Aşa-dar, luminaţi fiind prin tine, strigăm ţie, cuvioase: „Roagă-te, să se mîntuiască sufletele noastre!”

Slavă..., glasul al 5-lea:

bucură-te, astăzi, tot pă-mîntul şi te veseleşte, loca-şule sfinte din Sarov, iar mul-ţimea credincioşilor, adunîn-du-ne astăzi, să preaslăvim pe cuviosul părinte, pe păs-torul şi dascălul, pe înţelep-tul de Dumnezeu învăţător al celor rătăciţi, pe vindecă-torul cel grabnic al tuturor bolnavilor, pe podoaba cea mare a pămîntului nostru, şi pe acesta lăudîndu-l, aşa să zicem: „Preacuvioase Serafi-me, mîntuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale.”

7

Şi acum..., a Născătoarei,

biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al împăratului, Fecioa-ră cu totul cinstită, prin care Izbăvitorul meu, Hristos Dom-nul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, soarele dreptăţii fiind, vrînd să lumi-neze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mîna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăznea-lă, ca o Maică către Domnul, roagă-L neîncetat să se mîntu-iască sufletele noastre.

L A S T I H O A V N ĂStihirile glasul al 5-lea:

Podobia: bucură-te, cruce...,

bucură-te, dimpreună vor-bitorule cu îngerii, cuvioase părinte Serafime, că vieţuind cu bună cucernicie pe pămînt, pe mulţi din cei ce veneau că-tre tine frica Domnului i-ai învăţat. Luminat fiind cu da-rul Preasfîntului Duh, priveai cele ce aveau să fie mai apoi ca pe cele de acum; şi de umi-linţă şi bucurie multe suflete ale celor scîrbiţi le-ai umplut, pentru aceea, ne rugăm ţie: „Roagă-te Domnului pentru cei ce te cinstesc pe tine!”

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

bucură-te, învăţător prealu-minat al celor rătăciţi şi care

te-ai învrednicit a vedea în biserică pe Hristos Domnul cu arhanghelii şi cu îngerii. Şi acum, cuvioase, care în ce-ruri de-a pururea te îndulceşti de privirea Aceluia, roagă-te pentru noi, cei ce cu credinţă săvîrşim pomenirea ta.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

bucură-te, cuvioase Serafi-me, cel ce ai legiuit tuturor ca să păzească credinţa lui Hristos cea adevărată şi, do-rind viaţă preaînaltă, ai urît bogăţia. Acum dar priveşti podoaba cerului cea nespusă şi te desfătezi cu cîntare în-gerească cea preadulce. Pen-tru aceea, roagă-te Domnului, să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Preacuvioase părinte Sera-fime, cine va putea mărturi-si toate ostenelile şi darurile tale? Sau care limbă va putea spune viaţa ta cea aspră din pustie, privigherile şi postiri-le, încă şi petrecerea în zăvo-rîre, tăcerea gurii şi neconte-nita rugăciune. Cu adevărat, te-ai arătat podoabă pustnici-lor, rugător către Dumnezeu neruşinat. Pentru aceea, că-tre tine strigăm: “Bucură-te, al vieţii călugăreşti îndreptă-

8

tor; bucură-te, întru nevoi şi scîrbe mare mîngîiere şi cald mijlocitor; pentru toţi roagă-te, cuvioase, să se mîntuiască sufletele noastre!”

Şi acum..., a Născătoarei.

Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pîntecele tău ie-şind, întru mine îmbrăcîndu-Se, din blestemul cel dintîi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei, cu adevărat strigăm fără tăcere ca îngerul: “Bucură-te, bucu-ră-te, Stăpînă, folositoarea şi acoperemîntul, şi mîntuirea sufletelor noastre!”

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L, glasul al 4-lea:

Din tinereţe ai iubit pe Hris-tos, fericite, şi Aceluia Unuia, cu fierbinţeală dorind a slu-ji, întru rugăciune neconte-nită şi în osteneli, în pustie te-ai luptat, iar cu inima cea umilită de dragostea lui Hris-tos agonisindu-ţi, iubit ales al Maicii lui Dumnezeu te-ai ară-tat. Pentru aceasta, strigăm ţie: “Mîntuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, cuvioase pă-rinte Serafime!” (de 2 ori)

Apoi aceasta:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te… (odată)

L A U T R E N I E

la Dumnezeu este Domnul... se cîn-tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-vă..., Şi acum..., a Născătoarei: Taina cea din veac..., o dată. După catisma întîi, se cîntă sedealna,

glasul al 4-lea:

Cu semnul crucii şi cu rugă-ciunea, ispitele vrăjmaşului biruind, cu postul şi cu înfrîn-area bine ai plăcut Domnului. Pentru aceea, ai luat darul fa-cerii de minuni, dînd vindeca-re tuturor, celor ce cu credin-ţă aleargă la racla cu moaştele tale, cuvioase Serafime, roagă

pe Hristos Dumnezeu, să dă-ruiască iertare de păcate celor ce cu dragoste cinstesc sfîntă pomenirea ta. (de 2 ori)

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei

Înfricoşata minunea zămis-lirii şi chipul cel negrăit al naşterii întru tine s-a cunos-cut, pururea Fecioară curată, îmi spăimînteaz mintea mea şi-mi minunează gîndul. Sla-va ta, Născătoare de Dumne-zeu, s-a răspîndit la toţi, spre mîntuirea sufletelor noastre.

9

După a doua catismă, sedealna, glasul 1-îi:

Întru adîncul pustiei Saro-vului ţi-ai plecat genunchii tăi pe piatră, ridicînd, prea-cuvioase, mîinile tale către Domnul. Pentru aceea, ai luat de la Mîntuitorul darul Duhu-lui Sfînt, spre a vindeca tru-purile celor ce pătimesc şi ca să luminezi sufletele credin-cioşilor. Pentru aceasta, stri-găm ţie: “Roagă, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu, să ne dă-ruiască să ne mîntuim noi cei ce prăznuim sfîntă pomenirea ta!” (de 2 ori)

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei

Primind rugăciunea de la noi, cei ce alergăm sub aco-peremîntul tău, preacurată Fecioară, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni, să se mîntuiască sufletele noastre.Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

Apoi aceste mărimuri:

Fericimu-te pe tine, Preacu-vioase Părinte Serafim, şi cin-stim sfîntă pomenirea ta, po-văţuitorule al călugărilor şi îm-preună-vorbitorule cu îngerii.

Cu aceste stihuri:1. Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi

El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-ciunea mea.

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untde-lemnului.

3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.

4. Schimbat-ai plîngerea mea întru bu-curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-cins cu veselie.

5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.

6. Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-zeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

aliluia, aliluia, aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)

După polieleu, S E D E a l N a, glasul al 7-lea:

Strălucit-a viaţa ta cea cu fapte bune, cuvioase, acum în pămîntul nostru, şi de la toţi te slăveşti cu cîntări de laude, că tu ca Ilie, suindu-te în căruţa bunătăţilor, cu sufletul la ceruri ai zburat şi acolo, după dreptate, cu cu-nună preastrălucită te-ai în-cununat. Deci mulţumind, strigăm ţie, fericite Serafime: „Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păca-

10

te celor ce cinstesc cu dra-goste sfîntă pomenirea ta!” (de 2 ori)

Slavă…,Şi acum…, a Născătoarei,

Preacurată Fecioară, milu-ieşte-ne pe noi, cei ce alergăm cu credinţă la tine, milostivă, şi cerem apărarea ta cea fier-binte; şi ca Maica Dumneze-ului Celui Preaînalt, roagă pe Fiul tău, pe Hristos Dumne-zeul nostru, să se mîntuiască robii tăi.

Antifonul întîi, glasul al 4-lea.Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului

moartea cuvioşilor Lui.Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-

tru toate care mi-a dat mie.Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei XI, 27-30

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacu-viosului Serafim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 6-lea:

atăzi credincioşii, duhovni-ceşte prăznuind în ziua cea vestită a cuviosului părinte şi cu cucernicie bucurîndu-ne, aceluia cu căldură să-i strigăm: “Bucură-te, ferici-te Serafime; bucură-te, omu-le ceresc şi înger pămîntesc; bucură-te, care pe mulţi pe calea mîntuirii ai îndreptat; bucură-te, al poporului nos-tru întărire, roagă-te pentru sufletele noastre!”

C a N O a N E l ECanonul înainteprăznuirii pe 6, iar

dacă nu este înainteprăznuire, Paracli-sul Maicii Domnului cu irmosul pe 6 şi două canoane ale cuviosului, pe 8 gla-sul al 8-lea:

Cîntarea întîi. Irmos:

Ca pe uscat umblînd Israil, cu urmele prin adînc, pe go-naciul Faraon văzîndu-l îne-cat, a strigat: „Lui Dumne-zeu cîntare de biruinţă să-I cîntăm!”

Doamne, deschide-mi buze-le mele cele nevrednice şi-mi dă cuvîntul înţelepciunii, ca, după vrednicie, să cînt pome-nirea fericitului Serafim, care acum cu îngerii se roagă Ţie, ca să ne izbăveşti pe noi de toată înconjurarea cea rea.

Mare rugător ai fost către Născătoarea de Dumnezeu,

11

cuvioase, pe care a o vedea cu apostolii te-ai învrednicit, nu înceta şi acum a cerceta cu rugăciunile tale pe fii tăi.

Din tinereţile tale, cuvioa-se, ţi-ai supus mintea ta Dom-nului şi, patimile trupului cu înfrînarea cea tare liniştindu-le, te-ai împodobit cu toate faptele bune, preaînţelepte.

Al Născătoarei

Întru tot bună Stăpînă, năs-cînd cu trup pe Preabunul Dumnezeu, inima mea cea în-răutăţită, de patimi curăţeş-te-o, ca, cu credinţă şi cu dra-goste, să te măresc pe tine.

Alt canon, glasul al 8-lea: Irmos:

Apa trecînd-o ca pe uscat israiliteanul şi, din răutatea egiptenilor scăpînd, striga: „Izbăvitorului şi Dumnezeu-lui nostru să-I cîntăm!”

După porunca Stăpînului Hristos, pe calea cea strîmtă şi îngustă ai intrat, cuvioa-se, întru împărăţia cerurilor, urînd calea cea lată şi largă. Şi acum roagă-te pentru noi, cei ce facem preaslăvită po-menirea ta.

Din tinereţe suindu-te pe muntele nepătimirii şi luînd crucea ta, fără de a te mai întoarce înapoi, ai urmat lui

Hristos şi duhovniceasca în-ţelepciune agonisind, ai ajuns la Ierusalimul cel de sus, cu-vioase, roagă pentru noi, pe Cel Unul, Iubitor de oameni.

Slavă...,

Stînd acum, cuvioase, în-aintea scaunului lui Dumne-zeu, iubitoarelor de Hristos popoare din pămîntul nostru le cere, cu rugăciunile tale, mîntuire, cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei

al celor ce cu credinţă şi cu dragoste aleargă la tine, şi cu frică te cîntă, auzi glasul cel de rugăciune, Stăpînă.

Catavasia: Deschide-voi gura mea...

Cîntarea a 3-a, Irmos:

Nu este Sfînt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credin-cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra măr-turisirii Tale.

Stînd înaintea lui Dumne-zeu cu îngerii, cuvioase, cu rugăciunile tale, roagă-te pen-tru toată lumea, ca bîntuieli-le vrăjmaşilor să se şteargă şi biruinţa asupra potrivnicilor binecredinciosului nostru po-por să se dăruiască.

Din tinereţe cu credinţă şi cu dragoste te-ai lipit de Stă-

12

pînul puterilor celor de sus, cuvioase Serafime şi, strălu-cind în pustia Sarovului, ca soarele ai fost mîngîietor în-tru scîrbe celor ce aleargă că-tre tine: roagă să ne mîntu-iască pe noi.

Stîlp neclintit, cuvioase, te-ai arătat celor ce se roagă şi adăpostire tuturor celor ce aleargă la locaşul din Sarov de a lua vindecările darului celui nesecat.

Al Născătoarei

Strămoaşa Eva a auzit: „În-tru scîrbe vei naşte”. Iar tu, Fecioară Curată, auzind: “Bu-cură-te, Domnul este cu tine,” cu glasul cel de bucurie ai de-părtat scîrba strămoaşei.

Alt canonIrmos:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ce-resc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dra-gostea Ta, Cel Ce eşti margi-nea doririlor şi credincioşi-lor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Roagă-te, fericite, lui Hris-tos Dumnezeu ca să ne izbă-vim noi de foamete, de nevoi, de moarte năprasnică, de gre-şeli ascunse şi de gînduri vi-clene, ca, cu inimă curată, să strigăm lui Hristos: „Cu rugă-

ciunile cuviosului, mîntuieş-te-ne pe noi, Doamne!”

Cu blîndeţea şi cu smerenia, urmînd Stăpînului Hristos, cu adevărat ai fost tuturor toa-te, pe bogaţi şi pe săraci învă-ţîndu-i buna cucernicie; cele viitoare, ca pe cele de acum le-ai prevăzut, roagă pe Hris-tos Dumnezeu, cuvioase, ca să dăruiască lăsare greşelilor noastre.

Slavă...,

Izbăveşte locaşul tău, cuvi-oase, de toată asupreala vrăj-maşilor şi îl umple pe el de dragoste şi de dar, ca să nu se rănească de cele lumeşti, ci să ajungă la bunătăţile cele de suflet mîntuitoare cu ru-găciunile tale.

Şi acum..., a Născătoarei

aşteptarea şi nădejdea noas-tră tu eşti, Preasfîntă stăpî-nă, mîntuieşte stăpînirea cea dreptmăritoare şi pe poporul tău care se roagă şi cheamă numele tău.

S E D E a l N a, glasul 4

Marea patimilor vieţii cu în-frînarea biruind şi la limanul nepătimirii alergînd, vas al înfrînării te-ai arătat, cuvioa-se Serafime, roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă. (de 2 ori)

13

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

Cînd voi sta înaintea Zidi-torului meu, la ziua judecă-ţii Celui preadrept, atunci, Stăpînă, stai de faţă şi mă izbăveşte de munca de veci, ca să nu mă pogor în iad, ci să mă mîntuiesc cu apărarea ta, Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu.

Cîntarea a 4-a,Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinsti-ta Biserică, cu dumnezeias-că cuviinţă cîntă strigînd, din cuget curat întru Domnul prăznuind.

astăzi luminat prăznuieş-te locaşul din Sarov pomeni-rea ta, cuvioase, şi te roagă pe tine: „Cere la Domnul lu-mii pace şi sufletelor noastre mare milă!”

Cu ostenelile tale cele mari, cuvioase, ca un crin ai înflo-rit, îndulcind cu cuvintele cele cu dumnezeiasca roadă şi cu viaţa ta cea fără priha-nă, inimile celor ce aleargă la tine. Şi acum, roagă-te ca să aflăm milă şi har de la Hris-tos, Mîntuitorul nostru.

Cu rugăciunile tale pentru noi roagă pe Dumnezeu, cu-vioase Serafime şi risipeşte scîrba întunericului păcatu-

lui, cu nepătimirea, cu cre-dinţa şi cu dragostea împodo-beşte pe toţi, cei ce cinstesc preaslăvită naşterea ta.

Al Născătoarei

bucură-te, Stăpînă Fecioa-ră, podoaba Bisericilor, tăria şi lauda binecredinciosului nostru popor, neîncetat roa-gă-te lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de nevoi cu rugăciunile tale.

Alt canonIrmos:

Auzit-am, Doamne, taina rînduielii Tale, cunoscut-am lucrurile mîinilor Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Nu numai locaşul tău cel sfînt din Sarov, ci şi tot pă-mîntul nostru te are pe tine, fericite, fierbinte rugător şi grabnic ajutător, şi nebiruit apărător, şi mijlocitor pentru sufletele noastre.

Fii pentru noi rugător şi mijlocitor către Preasfînta Treime, şi îndeamnă spre ru-găciune cu tine cetele sfin-ţilor, a căror viaţă tu ai rîv-nit-o, cuvioase şi te roagă împreună cu ei pentru pacea şi întărirea a toată lumea, ca viaţă lină şi fără gîlceavă să vieţuim în veacul de acum, iar în cel viitor, viaţa de veci să moştenim.

14

Slavă...,

Între pustnici mare fiind tu, cuvioase, viaţă strîmtă, călu-gărească, în pustie ai petrecut şi pe aceasta întru rugăciune umilită o ai şi săvîrşit, roagă să ne mîntuim noi.

Şi acum..., a Născătoarei

Preacurată de Dumnezeu Născătoare, tu eşti scăparea şi întărirea noastră, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să ne dăruiască nouă lăsa-re greşelilor şi mîntuire.

Cîntarea a 5-a,Irmos.

Cu dumnezeiasca străluci-rea Ta, Bunule, sufletele ce-lor ce aleargă la tine cu dra-goste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvîntule al lui Dumnezeu, pe Tine, adevă-ratul Dumnezeu, Care chemi din negura greşelilor.

Pentru toţi cei ce veneau la tine ai fost învăţător ade-vărat şi către Născătoarea de Dumnezeu mare rugător. Şi acum, cuvioase, nu înceta a te ruga pentru fii tăi, ca cel ce ai mare îndrăznire.

Fă să intre oamenii cei nu-miţi acum cu numele lui Hris-tos în biserica locaşului din Sarov la cinstitele tale moaş-te, cuvioase Serafime, căzînd să ceară de la tine vindecare,

sănătate şi mîntuire, mărind pe Hristos.

Noaptea, cînd te rugai tu lui Dumnezeu, cuvioase, vrăjma-şul cel nevăzut a vrut să te înfricoşeze, iar, ruşinat fiind cu rugăciunea ta, a pierit în-tru tot vicleanul.

Al Născătoarei

Roagă-te lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut, Preacurată Marie, să dea robilor tăi ierta-re greşelilor.

Alt canonIrmos:

Luminează-ne pe noi, Doam-ne, cu poruncile Tale şi, cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Cu postul şi cu rugăciunea cea neîncetată ai preaslăvit, cuvioase, locaşul Sarovului. Cu ulei de la icoana Stăpînei ungînd pe cei neputincioşi şi cu aceia vindecări multe luînd, acum roagă-te să se mîntuiască sufletele noastre.

Ierarhilor şi preoţilor, bu-curaţi-vă împreună cu călu-gării din Sarov şi oamenii cei simpli, împreună cîntaţi pe fericitul părinte, al celor în-văluiţi de scîrbe, adăpostire lină, pe doctorul cel grabnic al neputinţelor trupeşti şi su-fleteşti.

15

Slavă...,

adă rugăciunile tale, cuvi-oase, ca o jertfă bine primită şi fără prihană înaintea Prea-sfintei Treimi şi nu ne uita pe noi, cei ce acum săvîrşim po-menirea ta, dă milă celor ce ne urăsc, ne necăjesc şi vrăj-măşesc asupra noastră, şi izbă-veşte pe toţi de toată scîrba.

Şi acum..., a Născătoarei

Stăpînă, îndreptează mintea mea cea învăluită de multe pa-timi, mîntuieşte, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce alear-gă la tine, că alt ajutor afară de tine nu ştim, Curată.

Cîntarea a 6-a, Irmos:

Marea vieţii văzîndu-o înăl-ţîndu-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin aler-gînd, strig către Tine: „Scoa-te din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!”

Sfînt sufletul tău locaş a fost lui Dumnezeu, în care Tatăl, Fiul şi Sfîntului Duh S-au să-lăşluit, deci te rugăm pe tine, cuvioase, năvălirile vrăjmaşu-lui le depărtează de la cei ce te cinstesc pe tine şi dăruieş-te binecredinciosului poporu-lui nostru pace şi sănătate.

luptele şi ostenelile tale cele mari din pustie şi dul-ceaţa învăţăturilor tale le

cinstim, cuvioase Serafime, prin care pe mulţi din cei ce veneau la tine i-ai luminat şi i-ai învăţat să laude Treimea cea de o fiinţă.

Cu viaţă curată, urmînd Stăpînului Hristos, curgerea cea bună ai săvîrşit, cuvioa-se, iar, suindu-te la locaşuri-le cele veşnice, fericite, pri-veşti acolo ceea ce văd înge-rii, deci, cinstind pomenirea ta, pe Hristos Îl mărim.

Al Născătoarei

Către tine alerg, preacurată, mîntuieşte-mă cu rugăciunile tale şi mă apără, căci, cîte le voieşti, le şi poţi, ca o Maică a Celui Atotputernic.

Alt canonIrmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scîrbele mele, că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat, şi ca Iona mă rog: „Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!”

Plini sîntem noi toţi de pă-cate, iar rugăciunile tale, cu-vioase Serafime, ca o tămîie cu bun miros către Domnul se înalţă. Acum te rugăm pe tine, marea credinţei celei rele, ce se tulbură în pămîntul nostru usuc-o şi cere de la Domnul mîntuire sufletelor noastre.

16

Cu adevărat fericit ai fost, cuvioase Serafime, agonisind cu sărăcia bogăţie, şi cu plîn-gerea bucurie, pe care cu îm-belşugare o dădeai celor ce veneau la tine şi acum raze de minuni verşi, şi vindeci pe toţi cei ce aleargă către tine.

Slavă...,

În pustie izvor de apă să-pînd, cu mîinile tale, cuvioa-se, pe oamenii cei însetaţi ce veneau i-ai adăpat şi acum multor neputincioşi, cu apa izvorului aceluia, bolile le vindeci. Cu adevărat că mi-nunat rugător şi făcător de minuni pentru toţi, cuvioase, Stăpînul pe tine te-a arătat.

Şi acum..., a Născătoarei

Cu adevărat pe tine, Maică a lui Dumnezeu, te mărturi-sim, adevărată Născătoare de Dumnezeu, căci, cu naşterea ta, din osînda stricăciunii ne-am izbăvit, pentru mila Iubi-torului de oameni Dumnezeu şi la viaţa cea nestricăcioasă am fost chemaţi.

C O N D a C, glasul al 2-lea:

Părăsind, cuvioase, frumu-seţea lumii şi cele stricăcioa-se ale ei, în mănăstirea din Sarov te-ai sălăşluit şi acolo, îngereşte vieţuind, te-ai ară-tat multora cale spre mîntu-ire. Pentru aceea, şi Hristos

pe tine, părinte Serafime, te-a preaslăvit şi cu darul vinde-cărilor, şi al facerii de minuni te-a îmbogăţit. Deci strigăm ţie: “Bucură-te, Serafime, pă-rinte preacuvioase!”

I C O S

lăsînd rudele şi prietenii, bogăţia ca un praf socotin-du-o, în pustiul Sarovului te-ai sălăşluit şi împotriva pati-milor ca un fără de trup lupt-îndu-te, dimpreună cu îngerii a petrece te-ai învrednicit. Înţelepciune duhovnicească luînd, dă-ne şi nouă, cuvioa-se, întru cunoştinţă cu cîntă-ri să te slăvim pe tine, acestea zicîndu-ţi: “Bucură-te, Serafi-me fericite, omule ceresc şi îngere pămîntesc; bucură-te, întru dragostea lui Hristos ur-mătorule; bucură-te, locaş al Duhului Sfînt; bucură-te, ce-lor mîhniţi mare bucurie; bu-cură-te, izvorule de vindecări; bucură-te, al sufletelor celor scîrbite dulce mîngîiere; bu-cură-te, liman lin al călugări-lor şi învăţător preaînţelept; bucură-te, lauda pămîntului nostru; bucură-te, Serafime, părinte preacuvioase.”

Cîntarea a 7-a,Irmos.

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor ti-

17

neri, iar pe haldei arzîndu-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a stri-ga: “Bine eşti cuvîntat, Dum-nezeul părinţilor noştri!”

Minunată s-a arătat viaţa ta, cuvioase, plină fiind de darul dumnezeiescului Duh, fericit cu adevărat sfîrşit al drepţi-lor ai luat, întru Hristos bucu-rîndu-te. Iar noi, către Cel Ce te-a preaslăvit pe tine, stri-găm: „Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Mulţime de popoare adunîn-du-se astăzi în sfîntul locaş, cuviose Serafime, se închină cinstitelor tale moaşte, de la care toţi primim vindecări, neîncetat strigînd: „Dumne-zeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

În tot pămîntul a ieşit ves-tirea aceasta, că în Sarov preaslăvit făcător de minuni s-a arătat, mulţime de vinde-cări vărsînd spre toţi care cu credinţă vin acolo şi cîntă: „Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Al Născătoarei

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ceea ce ai născut mai presus de cuvînt pe Cuvîntul, Ziditorul Tău, pe Acela roagă-L cu cuviosul Serafim, să milu-iască sufletele noastre.

Alt canonIrmos:

Tinerii care au mers din Iudeea în Babilon, cu credin-ţa Treimii au călcat văpaia cuptorului cîntînd: “Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul părinţi-lor noştri!”

Miluieşte-ne pe noi, Doam-ne şi de tot răul vătămător de suflet ne apără pentru rugă-ciunile plăcutului Tău, cuvio-sul Serafim, ca toţi cu umilin-ţă să strigăm Ţie: „Dumneze-ul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Cine nu se va minuna, cine nu va preaslăvi adîncul cel neurmat al milostivirii Tale, Doamne, că ai arătat la toa-tă lumea pe plăcutul Tău, pe cuviosul Serafim, fierbin-te rugător pentru noi, cei ce strigăm Ţie: „Dumnezeul pă-rinţilor noştri, bine eşti cu-vîntat!”

Slavă...,

această cîntare de mulţumi-re, ce se aduce de la noi ţie, cuvioase Serafime, primeş-te-o şi nouă tuturor, celor ce prăznuim sfîntă pomenirea ta şi ne închinăm raclei moaşte-lor tale, vindecare ne dăruieş-te, care cîntăm: „Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cu-vîntat!”

18

Şi acum..., Al Născătoarei

Tu eşti, Preasfîntă de Dum-nezeu Născătoare, scăparea şi întărirea noastră, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să ne dea nouă mîntuire şi lă-sare greşelilor.

Cîntarea a 8-a, Irmos.

Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorît şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea Ta. Pe Tine Te înălţăm întru toţi vecii.

Patimile trupului domolind şi lumii omorîndu-te, cuvin-tele vieţii de veci cu inima ta ai primit, fericite, învăţînd pe toţi cei ce veneau către tine să strige: „Pe Domnul cîntaţi, lucruri şi-L preaînălţaţi pe El în veci!”

Întru preaslăvirea cinstite-lor moaştelor tale, cuvioase, locaşul din Sarov s-a umplut de bucurie, iar popoarele toate lui Dumnezeu, Celui minunat întru sfinţii Săi, strigau: „Pe Domnul cîntaţi, lucruri şi-L preaînălţaţi pe El în veci!”

De darul dumnezeiescului Duh plin fiind, cuvioase Se-rafime, oamenilor celor cre-dincioşi, care săvîrşesc sfîn-tă pomenirea ta, le cere, cu rugăciunile tale, iertare de

păcate, cîntînd: „Fiilor, bine-cuvîntaţi, preoţi, lăudaţi, po-poare, preaînălţaţi pe Domnul în veci!”

Al Născătoarei

Mijlocitoare a mîntuirii noastre te-ai arătat, de Dum-nezeu Născătoare, care ai născut pe Mîntuitorul şi Stă-pînul tuturor. Pentru aceea, te rugăm pe tine: mîntuirii învredniceşte-i pe toţi, care te preaslăvesc pe tine întru toţi vecii.

Alt canonIrmos:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.

Vieţii tale celei cu fapte bune, cuvioase, pizmuind vrăj-maşul cel întru tot viclean, a vrut să îţi pună împiedicare. Iar tu, cu darul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Stăpînei ru-şinînd pe el, ai preaslăvit pe Dumnezeu cu cîntare cînt-înd: „Pe Domnul cîntaţi, lu-cruri şi-L preaînălţaţi pe El în veci!”

Precum fulgerul strălucind luminează cele de sub cer, aşa şi vestea pentru minunile tale, cuvioase, a ieşit în tot pămîn-tul, deci noi, minunîndu-ne de slava ta, cîntăm: „Prunci,

19

binecuvîntaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Dom-nul în veci!”

binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh Dumnezeu.

Mintea noastră ce se tulbu-ră de gînduri deşarte şi de pa-timi vindec-o, cuvioase, valu-rile necredinţei celei rele în pămîntul nostru alină-le, ini-mile noastre cele slăbănogite cu grijile lumeşti le întăreş-te, ca să slăvim pe Hristos, cel împreună lucrător întru toţi vecii.

Şi acum..., Al Născătoarei

bucură-te, scaunul Domnu-lui cel în chipul focului; bucu-ră-te, strălucirea razei celei nefireşti; bucură-te, norule al Soarelui celui drept ce a stră-lucit, al lui Hristos, Mîntui-torul nostru, pe Care Îl preaî-nălţăm întru toţi vecii.

Cîntarea a 9-a,Irmos.

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a cău-ta cetele îngereşti, iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întru-pat, pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fe-ricim.

Puţină lauda noastră, ce se cîntă ţie cu buze nevred-

nice, cuvioase, nu o trece cu vederea, ci o primeşte şi pe toţi cei ce te preaslăvesc pe tine sfinţeşte-i, din nevoi şi din necazuri, şi din munca de veci izbăveşte-i, ca pururea să te cîntăm pe tine.

Gerul nopţii şi zăduhul zilei, cînd petreceai osebit în pus-tie, vitejeşte suferind, casă înţelepciunii lui Dumnezeu te-ai făcut şi la lumina cea neînserată ai ajuns, roagă să ne mîntuim noi.

Se slăveşte astăzi locaşul întru care jugul lui Hristos a-l primi bine ai voit, căci acolo, în pustie, zilele tale petrecîn-du-ţi, cu învăţăturile tale pe mulţi din cei ce veneau la tine i-ai înţelepţit şi i-ai învăţat să fie fii Bisericii lui Hristos.

Al Născătoarei

Tu eşti tăria noastră, tu eşti laudă şi bucurie, păzitoa-rea noastră, apărare, liman şi mijlocitoare nebiruită. Prea-sfîntă de Dumnezeu Născă-toare, mîntuieşte-ne pe noi.

Alt canonIrmos:

Pentru tine fiind mîntuiţi, cu adevărat, Fecioară Cura-tă, pe tine te mărturisim Năs-cătoare de Dumnezeu, mărin-du-te cu oştile cereşti.

20

Părinţilor celor mari, care de demult în post şi în oste-neli au petrecut, rîvnind, cu-vioase, toate zilele vieţii tale întru rugăciune, în lacrimi şi în osteneli ai petrecut, pînă ai ajuns la locaşurile cereşti. Pentru aceea, după vrednicie, pe tine te fericim.

Cu putere tare te-a încins pe tine Hristos Dumnezeu şi te-a întărit ca să biruieşti cursele diavoleşti, cuvioase. Pentru aceea, acum te rugăm pe tine, roagă pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca să ne izbăvească pe noi pe toţi de asupririle vrăjmaşului şi de ispite şi să mîntuiască sufle-tele noastre.

Slavă...,

În bolile şi scîrbele noas-tre către tine, cuvioase, aler-găm şi, din adîncul sufletu-lui, strigăm: „Fii nouă liman neînviforat şi al bolilor grab-nic vindecător, şi ne izbăveş-te pe noi de toată neputinţa şi nevoia, ca neîncetat să te mărim pe tine!”

Şi acum..., Al Născătoarei

Pe Unul din Treime, pe Cu-vîntul şi Fiul ai născut, Fe-cioară Preacurată, pe Care cu cuvioşii şi cu drepţii roagă-L pentru robii tăi, cei ce cu cre-dinţă cer iertare greşelilor.

l u M I N Î N D a

Veniţi, toţi credincioşii, cu cîntări sfinţite să lăudăm pe cel preaslăvit întru minuni, pe cuviosul Serafim, pe lumi-nătorul cel nou al pămîntului nostru, pe cel împreună vor-bitor cu îngerii şi pe rugăto-rul cel cald către Dumnezeu pentru cei ce cinstesc sfîntă pomenirea sa.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

După Dumnezeu, nădejdea noastră spre tine avînd, Prea-curată de Dumnezeu Născă-toare, ne rugăm ţie: „Pe Cel Ce S-a născut din tine roa-gă-L să dăruiască lumii pace şi mare milă.”

l a l a u D E Stihirile pe 4, glasul al 8-lea:

Sosit-a praznicul cel prea-cinstit al locaşului din Sarov, pomenirea cuviosului Serafim, căruia acum aşa să-i strigăm: “Bucură-te, al pustnicilor lu-minare şi întărire, al călugări-lor stea, precum magilor, că-rora le arăţi calea spre locaşu-rile cereşti, al preoţilor laudă preaslăvită, al dragostei şi al întregii înţelepciuni izvor de-a pururea curgător, luminătoru-le preastrălucite al cunoştinţei celei duhovniceşti; bucură-te, mare îndreptător al facerii de bunătăţi!” (de 2 ori)

Fericite părinte Serafime, cu adevărat lui Hristos ai urmat, cu iubirea de fraţi şi cu nerăutatea pe toţi la sine atrăgînd, cu blîndeţe, dar şi cu smerenia pe mulţi calea fa-cerii de bine învăţînd. Pentru aceasta, cu dragoste fericim, cuvioase, pomenirea ta.

Sălăşluitu-te-ai în pustie, cuvioase şi acolo, umplîndu-te de înţelepciunea duhovni-cească, la înălţimea faptelor bune te-ai suit. Pentru aceea, strigăm ţie: “Bucură-te, po-doaba Bisericii, buna mîngîie-re a preoţilor, înfrumuseţarea şi lauda călugărilor. Fericite Serafime, roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască lu-mii pace şi sufletelor noastre mare milă!”

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniţi, soboarele călugări-lor şi ceata pustnicilor, veniţi mulţimea popoarelor, cele cu numele lui Hristos numite, cu cîntări să cinstim pe pustni-cul cel adevărat strigînd: “Bu-cură-te, cel îndreptat pe calea cea strîmtă a urmelor Stăpînu-lui Hristos şi grabnic ajutător

în nevoi şi în scîrbe celor ce aleargă către tine, şi al mîn-tuirii mijlocitor preaales; bu-cură-te, cel înfrumuseţat cu darul proorociei care spuneai cele ce vor să fie ca pe aces-tea de acum: roagă-te, cuvioa-se Serafime, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cin-stesc sfîntă pomenirea ta!”

Şi acum..., a Născătoarei

Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă rodul vieţii, ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpî-nă, cu sfinţii apostoli, să se miluiască sufletele noastre.Slavoslovia mare, ecteniile şi Otpustul

L A L I T U R G H I EFericirile din canonul întîi, cîntarea a

3-a şi din cel de al doilea cîntarea a 6-a. PROCHIMENul, glasul al 4-lea: Scum-

pă este înaintea Domnului moartea cu-vioşilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Dom-nului pentru toate cîte mi-a dat mie?

Apostolul către Galateni V, 22-VI, 2, Evanghelia de la Luca VI, 17-23.

C H I N O N I C u l:

Întru pomenire veşnică va fi dreptul de auzul rău nu se va teme. Aliluia (de trei ori).