Colegiul Naţional “Avram Iancu” Cîmpeni

Elev: Profesor coordonator:Macarie Daniela Resiga CornelCls. A X-A F.B.E

Localizare

Spania este a doua tara ca marime din Europa alaturi de Franta si este localizata in Peninsula Iberica. Aceasta peninsula este inconjurata de Marea Mediterana la Sud si la Est, Oceanul Atlantic la Vest si Golful Biscaya la Nord. Denumire oficiala: Regatul Spaniei

Cod international: E Localizare geografica: Europa de Sud-Vest Suprafata: 504 645 km² Capitala: Madrid Clima: in Nord oceanica, in rest mediteraneeana• Fus orar: CET

Repere geografice

Suprafața sa totală este de 504.782 km², din care 499.542 km² reprezintă uscat și 5.240 km² apă.

Din granița sa totală de 6.882 km, 4.964 km (88%) reprezintă apă și restul de 1.918 km este uscat (12%). Golful Biscaya (numit și „Marea Cantabriană”) se găsește la nord, mările Mediterană și Balearică la est-sud-est, sud-est și sud, Portugalia și Oceanul Atlantic la vest, iar Franța și Andorra la nord-est, de-a lungul lanțului Munților Pirinei. Coasta Mării Mediterane este lungă de 1.660 km, în timp ce coasta Atlanticului este lungă de 710 km.

În afara Peninsulei Iberice există câteva alte zone unde se exercită suveranitatea Spaniei, Insulele Baleare în Marea Mediterană, Insulele Canare în Oceanul Atlantic, situate la sud-vest de Spania continentală, 108 km din partea de nord a Africii și cinci zone de suveranitate (plazas de soberanía, în original, în spaniolă), situate pe coasta sau în afara coastei Marocului: Ceuta, Melilla, Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas și Peñón de Vélez de la Gomera.

Punctul cel mai nordic: localitatea Estaca de Bares, Mañón, La Coruña. Punctul cel mai sudic: localitatea La Restiga, El Pinar de El Hierro,

Santa Cruz de Tenerife. Punctul cel mai estic: localitatea Punta de La Mola, Mahón, Baleares. Punctul cel mai vestic: localitatea Punta de la Orchilla, Frontera y El

Pinar, Santa Cruz de Tenerife.

Relieful Relieful din Spania este dezvoltat pe doua categorii de structuri geologice:

alpine si hercinice. Structurile alpine formeaza majoritatea regiunilor muntoase, dar indeosebi cele doua catene ale orogenezei alpine: Sierra nevada si Muntii Pirinei. Structurile hercinice se regasesc sub forma unor resturi din vechile masive hercinice inglobate in orogeneza alpina.

Un element important al reliefului Spaniei si al Peninsulei Iberice il reprezinta altitudinea medie foarte ridicata. Spania are o altitudine medie de 660 m, ceea ce reprezinta a doua valoare in Europa, dupa Elvetia. Din aceasta cauza, aspectul general al reliefului este acela a unui podis inalt, inconjurat de masive muntoase. O alta caracteristica ce poate fi observata in aspectul reliefului o reprezinta alternanta lanturilor muntoase dispuse aproape paralel cu vai si podisuri intinse. De la nord la sud se intalnesc o succesiune de munti, podisuri si vai care dau reliefului un aspect ondulat. In partea de nord se afla lantul Muntilor Pirinei, cu un relief foarte abrupt, vai adanci si creste greu accesibile, care este pe alocuri completat cu un relief original de circuri glaciare. Altitudinea maxima ajunge la 3.404 m (Pic d'Aneto).

• In prelungirea Muntilor Pirinei se afla Muntii Cantabrici (2.648 m), care au un traseu paralel cu tarmul, iar in partea lor vestica se termina abrupt, formand unul dintre cele mai tipice tarmuri cu riass (aspect sinuos). Partea centrala a Peninsulei Iberice este ocupata de un mare podis, care poarta numele generic de meseta. Acesta reprezinta un rest al structurilor hercinice incluse in orogeneza alpina. Meseta spaniola este traversata de la est spre vest de mai multe lanturi muntoase, cum arfi Muntii Castiliei si Muntii Sierra Morena. In partea de sus a Peninsulei Iberice, avand o continuitate vizibila a fascicolelor Muntilor Atlas din nordul Africii, se afla un lant muntos numit Cordiliera Betica (cu Muntii Sierra Nevada 3.478 m).

Munţii Cantabrici

Meseta Centrală și munții asociați acesteia

Meseta Centrală (sau Podișul Central)este o vastă zonă de podiș aflată în centrul Spaniei peninsulare și are o înălțime cuprinsă între 610 și 760m. Încadrată de catene montane, Meseta Centrală prezintă o pantă ușoară, pe direcția est-vest (direcția de curgere a majorității râurilor care o străbat). Cordiliera Centrală (supranumită și coloana verticală a Mesetei Centrale) împarte Meseta Centrală într-o regiune nordică și una sudică, cea dintâi fiind mai mică ca suprafață, dar mai elevată decât cea din urmă. Cordiliera Centrală străjuiește capitala Madrid către nord, cu vârfuri ce ating 2.400m și dă pentru această zonă o pantă generală nord-sud. În vest de Madrid, Cordiliera Centrală atinge și cea mai înaltă altitudine a sa, în vârful Pico Almanzor, 2.592m. 

Alte zone montane

Fără o legătură directă cu Meseta Centrală, pe teritoriul acestei țări se află Munții Pirinei (în partea de nord est) și Cordiliera Penibetică (în partea de sud est). Munții Pirinei, care se întind către vest până la Cordiliera Cantabrică, iar către est până la Marea Mediterană, formează o importantă barieră naturală între Spania, Franța și Andora, care de-a lungul istoriei au izolat efectiv aceste zone. Șosele și căile ferate străbat acești munți doar prin partea de vest și de est a lor, acolo unde altitudinile sunt mai coborâte, iar trecerea mai ușoară. În partea centrală însă pasurile și trecătorile sunt foarte rare, iar vârfurile depășesc frecvent 3.000m (cel mai înalt fiind Pico de Aneto, 3.404m).

Cordiliera Penibetică se întinde dinspre cea mai sudică parte a Spaniei peninsulare către nord est, mergând paralel cu zona de coastă, până când se unesc cu cea mai sudică parte a Munților Iberici, în apropierea râului Jucar. Sierra Nevada, parte a Cordilierei Penibetice și care se întinde la sud de Granada, are și cel mai înalt vârf de pe teritoriul întregii peninsule Iberice: Vf. Mulhacen, 3.479m. Alte vârfuri din regiune trec de asemenea de 3.000m.

Exista si un relief de campie, care se regaseste mai ales pe litoral sau in unele bazine hidrografice interioare, cum ar fi Campia Aragonului (pe raul Ebru) si Campia Andaluziei (pe raul Guadalquivir).

In insulele Canare, pe Insula Tenerife, se intalneste cea mai mare altitudine a Spaniei Pic de Teyde (3.716 m), de origine vulcanica.

Insulele

Cele mai importante dintre insulele ce aparțin Spaniei sunt cele Baleare (localizate în Marea Mediterană) și cele Canare (localizate în Oc. Atlantic).

Insulele Baleare cuprind o zonă de aproximativ 5.000 de kilimotri pătrați, 80km est de coasta estică a Spaniei peninsulare. Relieful acestor insule este destul de variat. Astfel, în partea de nord a insulei Mallorca se află Sierra de Tramuntana cu vărfurile cele mai înalte din acest arhipelag (Puig Major, 1445m; Puig de Massanella, 1348m; Puig del Tossals Verds, 1115m; Puig Tomir, 1103m etc). În partea de sud est a insulei se află Sierra de Levante cu vârful Sa Talaia (561m). Insulele Menorca și Ibiza prezintă un relief aproape plan, cu dealuri și coline ce nu depășesc 500m în înălțime.

Insulele Canare se află situate în oceanul Atlantic, în apropierea țărmului african. Arhipelagul este de origine vulcanică, existând diverse teorii cu privire la formarea acestuia. Insulele se caracterizează prin înălțimi foarte ridicate, dată fiind suprafața relativ redusă a acestora. Dacă ar fi să măsurăm de la fundul oceanului, atunci acestea ar depăși 6000 de metri în înălțime. Cele mai vechi dintre aceste insule sunt cele situate în estul arhipelagului și prezintă atât roci sedimentare cât și coraligene, pe când cele vestice sunt alcătuite preponderent din roci vulcanice. Principalele vârfuri sunt: Teide (3718m), Pico Viejo (3135m), Blanca (2750m), Alto de Guajara (2718m) și Roque de la Grieta (2576m) în insula Tenerife.

Clima

• Clima Spaniei este influentata de intinderea mare a teritorului, existenta unor masive muntoase, pozitia fata de Oceanul Atlantic si extinderea in altitudine, de la nord la sud. Astfel, cea mai mare parte a teritorului are un climat continental, cu temperaturi ridicate si precipitatii reduse. Partea de nord-vest are un climat oceanic, iar cea dinspre Marea Mediterana un climat mediteranean. La aceasta se adauga un climat cu nuante subtropicale in Campia Andaluziei.

Climatul temperat oceanic: se întâlnește în Galicia, Asturias, Cantabria, Țara Bascilor și Navarra. Se caracterizează prin precipitații abundente, repartizate uniform de-a lungText aldinul anului și prin temperaturi moderate, atat iarna cât și vara.

Climatul temperat continental: se întâlnește în Castilla și Leon, Madrid, La Rioja, Castilla-La Mancha, Extramadura și Andalucia. Se caracterizează prin precipitații reduse, repartizate neuniform de-a lungul anului și prin amplitudini termice mari de la zi la noapte, precum și de la un anotimp la altul.

Climatul mediteraneean: se întâlnește în Catalonia, Valencia, Murcia, Andalucia, precum și în Insulele Baleare. Se caracterizează prin precipitații ce scad în cantitatea dinspre nordul spre sudul zonei (640mm/an la Barcelona, 524mm/an la Tortosa, 454mm/an la Valencia, 336mm/an la Alicante, 196mm/an la Almeria). Aceste precipitații cad preponderent toamna, sub formă de aversă.

Extreme climatice

Temperatura maximă: 47,2 °C, s-a înregistrat în Murcia, la data de 4 Iulie 1994. Aceasta este urmată de cele 46,6 °C înregistrate la aceeași dată, pe aeroporturile din Sevilia și Cordoba. Este de notat faptul ca valori superioare acestora au fost înregistrate și măsurate în secolul trecut (cum ar fi cele 51,0 °C înregistrate la Sevilia pe data de 30 Iulie 1876), dar n-au fost omologate oficial.

Temperatura minimă: -32 °C, înregistrată în apropierea lacului Estangento (Lerida) pe data de 2 Februarie 1956. Aceasta valoare este urmată de cea înregistrată la Calamocha (Teruel) pe data de 17 Decembrie 1963 (-30,0 °C)

Precipitații maxime căzute în decursul unei zile: 817mm, pe data de 3 Noiembrie 1987 în localitatea Oliva (Tenerife), valoare urmată de cea înregistrată pe data de 17 Decembrie 1963 în localitatea Puebla del Duc, din Valencia (790mm).

Precipitații maxime căzute în decurs de-o oră: 129,9mm, valoare înregistrată la data de 31 Martie 2002 în localitatea Santa Cruz de Tenerife din Insulele Canare.

Vegetația

Vegetația Peninsulei Iberice și inclusiv a Spaniei, în funcție de condițiile climatice, de relief și a tipurilor de sol se poate împărții în patru mari arii de influență:

• Mediteraneană• Este regiunea de vegetație cu cea mai mare

extensiune spațială din Spania și este influențată de regiunea climatică omonimă. Valoarea amplitudinii termice și a cantitatea de precipitații ce cade in decursul apariția au determinat două zone principale:

-zona stejarului, în care reprezentantul principal este stejarul de stâncă (Quercus ilex), la care se mai adauga stejarul de plută (Quercus suber), stejarul lusitan (Quercus lusitanica) cu frunze căzătoare. Aceste plante apar în formațiuni reduse în suprafață și care au cel mai adesea forma unor insule sau a unor fâși înguste.

• Etajată pe altitudine• În funcție de etajarea pe altitudine se pot întâlni următoarele trei etaje

principale:• etajul montan alpin - se îtâlnește la altitudini mai mari de 2.400 de metri și

se caracterizează prin specii cu un ciclu vegetativ redus (din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii). Cele mai întâlnite specii sunt cele de foioase și în special de pin si molid. La altitudine mai mari de 3.000m locul pădurilor de conifere este luat de pajiștile și pașunile alpine.

• Vegetația insulelor Canare• Insule Canare prezintă o vegetație specifică, net diferențiată față de cea a

Spaniei continentale. Sunt caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism (aproximativ 500 de specii de plante se întâlnesc doar în aceste insule și nicăieri altundeva pe glob). Vegetația este puternic influențată de climă și datorită prezenței munților înalți este etajată altitudinal.

Râurile

Din cele aproximativ 1.800 de rîuri și pârâuri din Spania, doar Tago are un curs mai lung de 1.000 de km și doar 90 au mai mult de 100km. Celelalte sunt râuri scurte și cu un debit neregulat: de cele mai multe ori seacă în perioadele secetoase și se umflă și provoacă inundații locale în timpul ploilor torențiale. Majoritatea râurilor care-și au obârșia în munții ce mărginesc sau străbat Meseta Centrală curg spre vest de-a lungul podișului și străbat Portugalia pentru a se vărsa în oceanul Atlantic. O excepție semnificativă o constituie râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se varsă în marea Mediterană după ce străbate vest-est câmpia Aragonului. Râurile din partea de nord a țării și care izvorăsc din Cordiliera Cantabrică sunt scurte și tumultuoase, debușând în golful Biscaia sau oceanul Atlantic, generând un relief specific (țărmuri cu rias în nord vest).

Lacurile

Lipsa unor vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj, forța erozivă a râurilor precum și evapotranspirația excesivă prezentă în cea mai mare parte a Spaniei au determinat inexistența unor lacuri cu o suprafață mare, deși există dovezi că in trecutul geologic al regiunii (Terțiar) au existat astfel de lacuri în vechi depresiuni endoreice (Meseta Centrală și Câmpia Andaluziei). Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reușit să treacă de sistemul montan ce le imprejura. Lacurile existente în Spania se pot împărți în trei mari categorii:

• lacuri de origine endoreică (tectonice și vulcanice). Sunt destul de rare și reduse ca suprafață, cel mai mare fiind Laguna de la Janda (Cadiz), 30-40km² în momentele de maximă extindere, dar cu o adâncime foarte redusă, de aproximativ 1m.

• lacuri de origine exogenă (glaciare, carstice, eoliene și litorale). Cele de origine glaciară se întâlnesc doar în munții înalți, cum ar fi Pirinei (Estany - 880m în diametru și 80m adâncime, Lago de Rius - 1.600m în diamentru .

Cele mai importante lacuri carstice sunt: Laguna de Ruidera și Ciudad Real. Lacurile de origine eoliană se găsesc în zona de coastă a Geronei și au o suprafață redusă. Lacurile și lagunele maritime se întâlnesc în zona de vărsare a râurilor Guadalquivir și Ebros, precum și a altor lacuri de dimensiuni reduse.

Rolul Spaniei in Europa Rolul Spaniei in Europa a fost foarte important ca spatiu al Imperiului Roman,

dar si ca principal actor in descoperirile georgrafice prin intermediul navigatiei maritime (Cristofor Colum, Magellan). Entitatile teritoriale aparute in Evul Mediu au avut un cuvant greu de spus in delimitarea de astazi: Catalonia (partea de nord-est), Castilia – Leon (Podisul Castiliei Vechi), Castilia – La Mancha (Podisul Castiliei Noi), Andaluzia (Campia Andaluziei), Asturia (Muntii Cantabrici), Galicia (extremitatea nord-vestica), Aragon (Valea fluviului Ebru). Centrele urbane principale sunt Madrid, Barcelona, Valencia si Sevilla, acestea fiind, in acelasi timp, si orase importante ale Europei, cu peste 3 milioane de turisti in fiecare an.

• Dupa aderarea Spaniei la Uniunea Europeana, economia s-a dezvoltat treptat, industria devenind motorul economiei (siderurgie, constructii de masini etc). Ocupa locul I pe glob la productia uleiului de masline. Religia predominanta este catolicismul, aproximativ 90 % din populatie avand aceasta religie

Turismul

Turismul este, de asemenea, o ramura extrem de importanta in economia Spaniei. Inca din timpul regimului lui Franco, turismul a inceput sa se dezvolte considerabil, comparativ cu majoritatea celorlalte tari totalitare. De pilda, in anul 2007, Spania a fost a doua cea mai vizitata tara dupa Franta. Este cunoscut faptul ca mare parte din conceptul de turism de vara a fost prima oara dezvoltat in Spania. Clima calda, adica mediteraneana in sud si vest, si temperat oceanica in nord si vest, a atras decenii la rand turisti din intreaga lume.

Bibliografie

• Revista Terra• http://dli.ro/spania.html• http://www.travelworld.ro/tari/spania.php• http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_

%C3%AEn_Spania• http://harta.infoturism.ro/Europa/Spaniahttp://www.abctours.ro/ghid-turistic-spaniahttp://www.ofertespania.ro/