Studiu privind inventarierea și cartarea habitatelor din

1

LIVRABIL 1.C

Studiu privind inventarierea și cartarea habitatelor din

situl N2000 ROSCI0285 Codrii Seculari de la Strâmbu

Băiuţ – 7 habitate

Proiect: “Servicii elaborare studiu privind inventarierea și cartarea: 1) habitatelor 2) speciilor

3) mediul abiotic și stabilirea stării de conservare a habitatelor și speciilor” conform ofertei

tehnice și financiare depuse in SICAP, în cadrul proiectului „Elaborarea Planului de

Management pentru situl de importanţă comunitară ROSCI0285 Codrii Seculari de la Strâmbu

Băiuţ” COD SMIS 2014+119050”

Contract de servicii : nr. inreg. WWF: 36/1.1/119050 din data 05.04.2019, nr. inreg. GRV:

101/05.04.2019

Elaboratori : SZABÓ Mária, KUHN Thomas, SZABÓ Anna

Data: 20.01.2020

2

CUPRINS

I. STUDIU HABITATE FORESTIERE (9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi,

grohotişuri și ravene, 91D0* turbării împădurite, 91V0 păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) și 9410 păduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane (Vaccinio-Piceetea)) pentru situl ROSCI0285 Codrii Seculari De La Strâmbu Băiuț ................................................. 4

I.1. Habitate forestiere de interes comunitar identificate ....................................................... 5

I.2. Metodologia utilizată ....................................................................................................... 6

I.2.1. Etapa de documentare ............................................................................................... 6

I.2.2. Etapa de teren (colectarea datelor) .......................................................................... 10

I.2.3. Etapa de birou (de prelucrarea și analiza datelor) ................................................... 13

I.2.4. Concluzii ................................................................................................................. 13

I.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar

care sunt menționate în caiet de sarcini ................................................................................ 20

I.3.1. Habitatul 91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto -Fagion) .................................. 20

I.3.2. Habitatul 9410 – Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio – Piceetea) ........................................................................................................................... 28

I.3.3. Habitatul 91D0* - Turbării cu vegetație forestieră ................................................. 34

I.3.4. Habitatul 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și

ravene ............................................................................................................................... 41

I.4. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar

care nu sunt menționate în caiet de sarcini dar au fost cartate ............................................. 47

I.4.1. Habitatul 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum ........................................ 47

II. STUDIU PRIVIND INVENTARIEREA ȘI CARTAREA HABITATELOR DE PAJIȘTI

(6430 - Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la cel

montan și alpin, 6230*- pajiști de Nardus bogate în specii, pe substrate silicatice din zona montană și 6520 - Fânețe Montane) și a speciilor (Lycopodium annotinum și Arnica montana) de interes comunitar în situl de importanță comunitară ROSCI0285 ”Codrii Seculari de l .... 56

II.1. Metodologia utilizată .................................................................................................... 57

II.2. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar

menționate în caiet de sarcini ............................................................................................... 58

II.2.1. Habitatul 6520 - Fânețe montane ........................................................................... 58

II.2.3. Habitatul 6430 - Comunități de liziera higrofile cu ierburi înalte de la câmpie si din etajul montan până în cel alpin ................................................................................... 66

II.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar care nu sunt menționate în caiet de sarcini dar au fost cartate ............................................. 73

II.3.1. Habitatul 6230 - Pajiști de Nardus, bogate în specii pe substrate silicatice, din zonele montane (și submontane, în Europa Continentală) ............................................... 74

3

II.4. Specii de floră relevante pentru aria naturală protejată ................................................ 82

II.4.1. Arnica montana L. Sp. e. ed. I. (1753) 844 - Arnică ............................................. 82

II.4.2. Lycopodium annotinum L. Sp. Pl. ed. I. (1753) 1103 - Cornișor .......................... 84

II.5. Specii sporadice sau rare conform literaturii de specialitate: Plante vasculare din România. Determinator ilustrat de teren (Sârbu, I., Ștefan, N., Oprea, A., 2013.). ............. 87

II.5.1. Lysimachia nemorum L. ........................................................................................ 87

II.5.2. Senecio hercynicus Herborg. ssp. ucranicus Greuter ............................................ 88

II.5.3. Blechnum spicant (L.) Roth - Scărița muntelui ..................................................... 89

II.5.4. Lilium bulbiferum L. .............................................................................................. 91

III. Studiu privind inventarierea și cartarea Habitatelor 7110* Turbării Active Și Alte Tipuri

De Mlaștini Cu Vegetație Ierboasă De Interes Comunitar ....................................................... 93

III.1. Introducere .................................................................................................................. 94

III.2. Metodologia utilizată ................................................................................................... 94

III.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor menționate în caiet de

sarcini ................................................................................................................................... 96

III.3.1. Habitatul 7110* - Tinoave bombate active .......................................................... 96

III.4. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar

care nu sunt menționate în caiet de sarcini dar au fost cartate ........................................... 100

III.4.1. Habitatul 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare ............... 100

III.4.2. Habitatul 7230 - Mlaştini alcaline ...................................................................... 104

III.5. Bibliografie .................................................................................................................... 106

4

I. STUDIU HABITATE FORESTIERE (9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri și ravene, 91D0* turbării împădurite, 91V0 păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) și 9410 păduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane (Vaccinio-Piceetea)) pentru situl ROSCI0285

Codrii Seculari De La Strâmbu Băiuț

Nume: Szabó Mária

Funcție: expert habitate

5

Prin studierea surselor de documentare pentru zona Sitului NATURA 2000 ROSCI0285 și prin

culegerea de date din teren, s-a elaborat cartarea și inventarierea tipurilor de habitate forestiere

de interes comunitar și distribuția acestora, realizându-se hărți de distribuție pentru fiecare tip

de habitat de interes comunitar. Pe raza Sitului au fost identificate habitatele forestiere cuprinse

în tabelul de mai jos.

I.1. Habitate forestiere de interes comunitar identificate

COD

HABITAT

DENUMIRE HABITAT

SUPRAFAŢA

(HA) (% din

supraf SCI)

9110 Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum – nu apare în

formularul standard al sitului 267.9 9.33

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto -Fagion) 2282.7 79.56

9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana

(Vaccinio-Piceetea)

182.5 6.36

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și

ravene

1.7 <0.01

91D0* Turbării cu vegetație forestieră 2.3 <0.01

Total suprafața habitate de interes comunitar 2737.1 95.4

Habitate forestiere fără cod natura 2000 131.8 4.6

Total habitate forestiere 2868.9 100,0

6

I.2. Metodologia utilizată

Având în vedere faptul că nu se cunoaște distribuția habitatelor de interes comunitar, o cerintă

importantă în cadrul proiectului privind elaborarea planului de management al Sitului Natura

2000 ROSCI0285 Codrii Seculari de la Stâmbu Băiuț o reprezintă inventarierea și cartarea

habitatelor forestiere.

Pentru atingerea obiectivului planului de management, de a se propune și implementa o serie

de măsuri de management în vederea menținerii sau restabilirii stării favorabile de conservare

a habitatelor, inventarierea și cartarea habitatelor forestiere trebuie să asigure corespondența cu

unitățile de bază în gestionarea pădurilor în regim silvic reprezentate de unitățile amenajistice

(denumite în practica silvică ua) delimitate prin amenajamentele silvice.

Inventarierea și cartarea habitatelor forestiere se efectuează prin combinarea utilizării

informațiilor existente în bibliografie și în baza de date a Beneficiarului cu date culese din teren.

Operațiunea de inventarierea și cartarea habitatelor forestiere de interes comunitar se realizează

prin parcurgerea următoarelor etape:

I.2.1. Etapa de documentare

In cadrul acestei etape se colectează și se studiază toate datele descriptive și cartografice

existente referitoare la zona în care este amplasat situl.

Prezintă interes acele documente, care oferă informații referitoare la:

• distribuția speciilor și a habitatelor (relevee floristice, hărți de vegetație etc.);

• date privind natura și intensitatea factorilor de mediu;

• date climatice, hărți și/sau modele climatice regionale sau globale;

• hărți topografice, hărți geologice, hărți de relief;

• hărți amenajistice tematice – harta arboretelor, harta tipurilor de pădure;

• date privind caracteristicile edafice – tipul de sol, harta solurilor;

• date privind acțiunea factorilor antropici;

• imagini satelitare

Descrierea habitatelor forestiere

Pentru identificarea și validarea (confirmarea) prezenței habitatelor forestiere se folosesc

descrierile din următoarele lucrări de specialitate:

7

• *Comisia Europeana 2007 - Interpretation Manual of European Union Habitats, EUR27,

(http: // ec.europa.eu / environment/nature/legislation / habitatsdirective / docs /

2007_07_im.pdf);

• Gafta D., Mountford J.O., (coord.). 2008. Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000

din Romania. Editura RISOPRINT, Cluj – Napoca, 101 p.;

• Donita N., Popescu A, Pauca-Comanescu M, Mihailescu S., Biris I. A.. 2005(a). Habitatele

din Romania, Editura Tehnica-Silvica, Bucuresti, 496 p.;

• Donita N., Popescu A, Pauca-Comanescu M, Mihailescu S., Biris I. A.. 2005(b). Habitatele

din Romania – Modificari conform amendamentelor propuse de Romania si Bulgaria la

Directiva Habitate (92/43/EEC), Editura Tehnica-Silvica, Bucuresti, 95 p.;

• Pascovschi, S., Leandru, V. 1958. Tipuri de padure din Republica Populara Romina.

Institutul de Cercetari Silvice, Seria a II a – Manuale, Referate, Monografii, Nr. 14. Editura

Agro-Silvica de Stat, Bucuresti.

• Beldie, Al., Chiriță, C. 1967 Flora indicatoare din pădurile noastre, Editura Agro-Silvică

București, 216 p.

Consultarea lucrărilor de specialitate și confruntarea descrierilor cu situațiile existente în teren,

pe baza analizei efectuate de către experți, permit realizarea de fișe tipologice pentru fiecare

habitat de interes comunitar identificat. Prezintă interes datele referitoare la caracteristicile

general valabile, indiferent de zona în care este întâlnit respectivul tip de habitat: codul și

denumirea sub care este cunoscut, corespondența cu alte sisteme de clasificare și asociații

vegetale recunoscute în literatura de specialitate europeană, corespondența dintre tipurile de

habitate Natura 2000 - tipurile de habitate românești și tipurile naturale de pădure utilizate în

tipologia forestieră din România, descrierea generală a tipului de habitat, speciile componente

și modul lor de asociere, speciile edificatoare, arealul tipului de habitat (în lume/Europa),

distribuția acestuia și suprafața ocupată în România etc.

Redactarea unei fișe tipologice pentru fiecare habitat de interes comunitar din situl NATURA

2000 ROSCI0285 Codrii Seculari de Strâmbu Băiuț, ce va fi utilizată la identificarea

prezenței acestuia la teren, va fi ulterior cuprinsă în proiect (tabelul A conform model O.M.

nr. 304/2018 – date generale ale tipului de habitat).

http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/docs/2007_07_im.pdf

http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/docs/2007_07_im.pdf

8

Date generale ale tipului de habitat

Nr Informație/Atribut Descriere

1 Clasificarea tipului de habitat

• EC - tip de habitat de importanță comunitară; Pentru siturile Natura 2000 este obligatorie indicarea tipurilor de habitate de importanță comunitară.

2 Codul unic al tipului de habitat

Codul unic al tipului de habitat va fi precizat in funcție de clasificarea tipului de habitat [1], ca fiind codul Natura 2000 pentru habitatele de importanță comunitară - conform nomenclatorului „Lista tipurilor de habitate naturale de interes

comunitar din România și a tipurilor de habitate asociate din sistemul românesc de clasificare”.

3 Denumire habitat

Denumirea habitatului va fi completată în funcție de clasificarea tipului de habitat [1], conform nomenclatorului „Lista tipurilor de

habitate naturale de interes comunitar din România și a tipurilor de habitate asociate din sistemul românesc de clasificare”.

4 Palaearctic Habitats (PalHab)

Corespondența cu clasificarea „Palaearctic Habitats”, precizându-se codurile și denumirile conform acestei clasificări.

5 Habitatele din Romania (HdR)

Corespondența cu clasificarea românească a habitatelor,

precizându-se codurile și denumirile conform acestei clasificări

dacă “Clasificarea tipului de habitat” nu este „RO”.

6 Habitatele Natura 2000

Corespondența cu clasificarea Natura 2000 a habitatelor, precizându-se codul și denumirea conform acestei clasificări dacă „Clasificarea tipului de habitat” nu este „EC”.

7 Asociatii vegetale (AV)

Corespondența cu asociațiile vegetale.

8 Tipuri de pădure (TP) Corespondența cu tipurile de pădure, precizându-se codurile și denumirile conform acestei clasificări.

9 Descrierea generală a tipului de habitat

Descrierea generală a tipului de habitat incluzând și subtipurile dacă acestea există.

10 Specii caracteristice Enumerarea speciilor caracteristice pentru acest tip de habitat

11 Fotografii Fotografii reprezentând tipul de habitat, o descriere a fiecărei

fotografii și informațiile privind drepturile de autor.

9

Evaluarea prezentei tipurilor de habitate forestiere

Având în vedere descrierea generală a habitatelor, se procedează la analiza datelor pe baza

surselor de documentare existente:

• amenajamentele silvice ale arboretelor din zona ROSCI0285 Codrii Seculari de la

Strâmbu Băiuț și hărțile amenajistice etc. ;

• studii anterioare de inventariere-cartare existente cu privire la habitatele forestiere din

zona studiată;

• atlase, monografii, hărți tematice (pentru factorii mediului abiotic și biotic);

• imagini satelitare.

Prelucrarea datelor existente

Pe baza datelor existente în amenajamente silvice se completează tabelul din Anexa 1 care

cuprinde pe unități amenajistice date referitoare la tipul de stațiune, înclinarea terenului,

altitudinea terenului, expoziția generală, vârsta arboretului, compoziția specifică, consistența,

clasa de producție a arboretului, caracterul actual, categoria funcțională, tipul de floră

indicatoare și tipul de pădure. Aceste date oferă informații relevante referitoare la atributele

habitatelor, care pot fi

-cantitative - suprafața unităților amenajistice,

-structurale –structura specifică, tipuri de comunități vegetale, bogăția specifică, structura

spațială etc.

-funcționale –categoria funcțională, productivitate

-dinamice-regenerare, succesiuni, degenerare etc.

Modificarea acestor atribute în intervale de valori limitate nu conduc la alterarea proprietăților

habitatelor analizate.

Pe baza corespondenței habitat Natura 2000 – tipurile de habitate din România - tipurile de

pădure din sistemul românesc de clasificare, fiecare subparcelă silvică este analizată și încadrată

în mod prezumtiv intr-unul dintre habitatele menționate. Se obține astfel o bază de date cu

distribuția potențială a habitatelor care urmează a fi verificată și validată prin prisma datelor ce

vor fi culese din teren, referitoare la: elementele de identificare pedostațională, existența

habitatului forestier, prezența tipului de habitat estimat.

10

Trebuie menționat faptul că amenajamentele silvice înscriu la tipul de pădure asocierea vegetală

caracteristică în mod natural condițiilor staționale locale. Din acest motiv tipul de pădure

atribuit pentru fiecare unitate amenajistică trebuie coroborat cu indicatorul caracterul actual al

tipului de pădure precizat la descrierea amenajistică și ulterior validat în urma verificărilor din

teren. Caracterul actual al tipului de pădure indică măsura în care arboretul actual corespunde

cu cel din tipul natural fundamental de pădure (caracterizat ca stare optimă). Prezența unui

arboret cu caracter definit ca natural fundamental, parțial derivat, uneori chiar și total

derivat indică existența tipului de habitat corespondent. O analiză distinctă o comportă

arboretele (u.a.-urile) care au înscris caracter artificial, putând confirma prezența tipului de

habitat corespondent, dacă reîmpădurirea s-a efectuat cu speciile edificatoare de habitat. Tipul

de habitat nu mai este prezent, atunci când, prin gospodărirea din trecut a pădurilor s-au utilizat

alte specii decât cele edificatoare de habitat.

Pe baza corespondenței habitat Natura 2000 – tipurile de habitate din România - tipurile de

pădure din sistemul românesc de clasificare se realizează hărți estimative privind prezența

habitatelor forestiere de interes comunitar in Sit.

Pregătirea materialelor pentru teren

Pentru deplasările pe teren se vor pregăti: hărțile topografice ale zonei, copii ale hărților

amenajistice suprapuse peste ortofotoplanuri, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice

din suprafețele analizate, datele introduse în tabelul din Anexa 1. Pe hartă va fi însemnată limita

sitului NATURA 2000 ROSCI 0285. Harta sitului astfel echipată va fi încărcată, în format

electronic, în receptoare GPS.

Pe baza informațiilor culese anterior se realizează o stratificare a datelor și se stabilesc

suprafețele reprezentative ce urmează a fi cercetate pe teren.

I.2.2. Etapa de teren (colectarea datelor)

Este una dintre cele mai importante etape deoarece, de natura și corectitudinea datelor colectate

pe teren depind rezultatele studiilor și implicit, rezultatul final al procesului de inventariere,

cartare și evaluarea stării de conservare a habitatelor. In cadrul acestei etape, colectarea datelor

se va face prin esantionaj, stratificat în funcție de caracteristicile și distribuția fiecărui tip de

11

habitat. Numărul, forma și mărimea eșantioanelor de vegetație necesare pentru fiecare habitat

se vor stabili în concordanță cu caracteristicile structurale ale habitatelor studiate.

Parametrii principali care vor fi vizați la colectarea datelor pe teren sunt următorii:

-stratificarea habitatelor;

-structura pe orizontală și verticală (echien/plurien);

-densitatea indivizilor (consistența);

-frecvența speciilor componente (compoziția arboretelor);

-starea de vitalitate a indivizilor;

-ritmurile fenologice ale speciilor componente (productivitatea, caracterul

fundamental);

-factorii staționali (tip stațiune), tip de pădure.

Pentru ca datele colectate să poată fi comparate, pentru colectarea datelor în teren se utilizează

fișe de teren din Anexa 2. Toate datele colectate se introduc într-o bază de date care conține atât

informații descriptive cât și geospațiale. Informațiile culese din teren, vizând identificarea

tipurilor de habitate, se vor centraliza tabelar conform modelului anexat (Anexa nr. 4).

Identificarea și inventarierea tipurilor de habitate forestiere

În mod uzual, suprafețele habitatelor care fac obiectul inventarierii au dimensiuni mari,

distanțele efective de parcurs mari – lungimea transectelor, de-a lungul cărora se amplasează

eșantioanele de culegere a datelor. De aceea, la parcurgerea terenului și culegerea datelor se

aplică, în general, metoda transectelor combinată cu metoda de eșantionaj. Numărul de sondaje

va fi proporțional cu suprafața habitatelor identificate în faza de birou. Datele de teren vor fi

culese de pe suprafața întregului sit, respectând dispersia habitatelor.

Pe fiecare transect, unitatea de bază a studiului o constituie unitățile de bază omogene -

subparcelarul silvic. De-a lungul fiecărui transect se amplasează puncte de sondaj, în cadrul

cărora se culeg datele de teren, referitoare la:

- stratul arborilor (compoziție, acoperire, specii diseminate, prezența specii alohtone),

- stratul arbustiv (compoziție, acoperire, specii diseminate),

- semințiș (compoziție, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate)

- stratul ierbos (compoziție, acoperire, prezența specii alohtone) etc.,

- prezența lemnului mort.

Datele de teren se completează cu informații din literatura de specialitate privind: descrierea

biotopului (relief, configurația terenului, expoziție, înclinare, altitudine, sol, tip de stațiune, tip

12

natural de pădure, litiera, factori destabilizatori și limitativi); descrierea vegetației (caracterul

actual al tipului de pădure; la nivelul arborilor – clasa de producție, vârsta, consistența); alte

date etc.

Pe lângă informațiile referitoare la habitate se vor colecta și informații legate de presiunile și

amenințările care au/vor acționa pentru fiecare habitat în parte, factorii limitativi pentru

cerințele habitatului, elemente necesare stabilirii măsurilor de management.

Toate informațiile culese în teren se integrează în baza de date. Datele culese validează (sau

infirmă) prezența unui anume tip de habitat forestier.

Transectele parcurse vor fi înregistrate sub forma trackurilor pe care pot fi identificate

amplasamentele punctelor de sondaj. Vor fi înregistrate imagini foto digitale, cu zone

reprezentative pentru fiecare tip de habitat forestier, menționându-se pe fiecare poză locația

unde a fost realizată. Se vor realiza fotografii, astfel încât pe tipuri de habitate numărul

imaginilor să fie proporțional cu ponderea suprafeței fiecarui tip de habitat din totalul suprafeței

habitatelor forestiere.

Delimitarea si cartarea tipurilor de habitate

Ca baza de pornire vor fi folosite hărțile amenajistice, la scara 1:20000, retușate pe baza

ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Situațiile neclare din materialul cartografic, semnalate din

faza de birou, vor fi clarificate pe teren. Rezultatele obținute vor fi integrate in baza de date

GIS.

Identificarea factorilor cu impact negativ asupra habitatelor forestiere

Cu ocazia parcurgerii transectelor în fiecare punct de sondaj se vor culege informații referitoare

la factorii cu potențial destabilizator (naturali sau antropici). Datele vor indica, pentru fiecare

factor destabilizator identificat, intensitatea sub forma de procent afectat din fiecare strat de

vegetație (arbori, semințiș, arbusti, ierburi). Cu ocazia parcurgerii terenului vor fi însemnate

datele referitoare la factorii cu impact asupra stării de conservare a habitatelor forestiere (și în

afara punctelor de sondaj).

13

I.2.3. Etapa de birou (de prelucrarea și analiza datelor)

Datele colectate în etapa de teren se integrează într-o baza de date relaționala care cuprinde atât

informațiile descriptive cât și cele geospațiale. În cadrul proiectului se va elabora o baza de date

în care sunt introduse atât datele referitoare la statutul de prezență a habitatelor și speciilor cât

și alte aspecte legate de starea lor de conservare, managementul acestora etc.

Pe baza datelor culese se realizează hărți de distribuție a habitatelor care fac obiectul studiilor.

Prin aceste hărți se obțin informații privind localizarea, mărimea și structura habitatelor

forestiere existente pe teritoriul sitului. Aceste analize au ca rol identificarea principalilor

factori de mediu care condiționează structura, dinamica și funcționarea fitocenozelor, precum

și identificarea atributelor care definesc starea favorabilă pentru conservare și a valorilor

acestora, informații necesare pentru realizarea planului de management și pentru monitorizarea

stării de conservare a habitatelor forestiere.

Evaluarea și descrierea habitatelor se realizează conform clasificării din Directiva Habitate

92/43/EEC, a Manualului de Interpretare a Habitatelor din Uniunea Europeană (versiunea EUR

27) și a sistemului românesc de clasificare a habitatelor naturale la nivel național conform

clasificării Donița și colaboratorii 2005 (cu modificările din 2006).

I.2.4. Concluzii

În etapele anterioare s-a prezentat modul în care se culeg datele pentru cunoașterea complexului

de specii și de factori ecologici care caracterizează viața unei fitocenoze, iar în cadrul acestei

etape se vor desprinde concluzii generalizatoare.

Pe baza tuturor datelor colectate și analizate se vor sintetiza informațiile specifice fiecărui tip

de habitat în aria naturală protejată ROSCI0285 Codrii Seculari de la Strâmbu Băiuț în mod

unitar pentru întreaga zonă studiată.

Informațiile sintetice se referă la: existența tipurilor de habitate declarate prin Formularul

Standard al Sitului, prezența unor alte posibile habitate de interes comunitar în urma identificării

pe teren, caracteristicile tipului de habitat în mod particular pentru aria naturală protejată

studiată, statutul de prezență în plan spațial (izolat, larg răspândit, marginal) și din punctul de

vedere al managementului (natural, reconstruit, degradat etc.), suprafața ocupată de tipul de

habitat în Sit etc.

Studiile de inventariere-cartare se vor axa în principal pe habitatele și speciile de interes

conservativ enumerate în Formularul Standard:

14

Cod habitat

Denumirea habitat

Elemente privind evaluarea habitatelor în sit

Suprafața

ocupată %

Reprezenta-tivitate

Suprafața

relativă

Stare de conservare

Evaluare global

9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană

(Vaccinio-Piceetea) 35% A C A A

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

50% A C A A

91D0* Turbării cu vegetație

forestieră 0,0005% D C B B

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți,

grohotișuri și ravene

Nota: Datele au fost preluate din Formularul standard al Sitului.

Suplimentar față de acestea, dacă în urma investigațiilor de teren, se va semnala prezența altor

habitate menționate în Directiva Habitate și în OUG nr. 57/2007, nevalidate în prezent în cadrul

Formularului Standard Natura 2000 al ROSCI0285 Codrii Seculari de la Stâmbu Băiuț, se vor

culege datele necesare pentru semnalarea prezenței acestora. Rezultatele identificării

habitatelor sunt prezentate în tabelul din Anexa 3.

Datele specifice fiecărui tip de habitat de interes comunitar vor fi prezentate în cadrul studiului

de cartare-inventariere în formă tabelară, conform tabel tip B din O.M. nr. 304/2018 privind

aprobarea Ghidului de elaborare a Planurilor de management ale ariilor natural protejate.

Tabelul B va fi însoțit de precizări - text, conținând detalii tehnice, explicitări, precum și imagini

foto digitale elocvente, necesare unei mai bune și facile înțelegeri a semnificației datelor de

specialitate.

A. Date specifice tipului de habitat la nivelul ariei naturale protejate

Nr Informație/Atribut Descriere

1 Codul unic al tipului de habitat

Codul Natura 2000 pentru habitatele de importanță comunitară conform nomenclatorului „Lista tipurilor de habitate naturale

15

de interes comunitar din România și a tipurilor de habitate asociate din sistemul românesc de clasificare”.

2 Statutul de prezență [spațial]

Se completează cu statutul de prezență din punct de vedere spațial. Se va alege una din următoarele valori:

o marginal, o izolat, o larg răspândit

3 Statutul de prezență [management]

Se completează cu statutul de prezență din punctul de vedere al managementului. Se va alege una din următoarele valori:

o natural o seminatural o degradat o renaturat/reconstituit

4 Suprafața tipului de habitat

Se vor preciza valorea minimă și maximă a suprafeței tipului de habitat, exprimate in hectare.

5 Perioada de colectare a datelor din teren

Perioada de timp în care s-au colectat datele din teren, fără a

lua în calcul perioada de prelucrare a datelor, exprimată ca interval în formatul Lună/An.

6 Distribuția tipului de habitat [descriere]

Interpretarea distribuției habitatului, realizată sub forma de text liber.

7 Distribuția tipului de habitat [hartă]

Pentru fiecare tip de habitat în parte se va realiza harta distribuției habitatului în cadrul ariei naturale protejate.

8 Alte informatii privind sursele de informații

Text liber privind sursele de informații și orice alte informații utile pentru a descrie datele furnizate pentru tipul de habitat .

16

Anexa 1 la metodologie

Arborete cuprinse în ROSCI0285 Codrii Seculari de la Srâmbu Băiuț

Ua Supraf. Categ. Tip Habit. Habit. Tip incl alt. exp.

Vârsta

Comp.

Cons.

Cl de

Caracterul Tip flora

Observații

funct. padure Ro N 2000 stat. prod. actual

indicatoare

1 2 3 4 5 6 6 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

UP

17


FIŞA DE TEREN 1.SUPRAFAŢA Localizare Bazin Cod habitat Nr. sondaj Data Localitate U.P./u.a. hidrografic

Latitudine Longitudine Altitudine Expoziţia Panta Suprafaţa

sondaj

500 mp Caracter tip pădure Structura pe verticală Schiţa sondajului

Tip pădure natural fund./artificial echien/ nr.nivele cu poziţia ţăruşului derivat/parţial derivat plurien arboret

2.ETAJUL ARBORILOR

Specii % din Nr.arbori Clasificare KRAFT

Mod de regenerare, Consistenţa, % de

participante suprafaţă. din sondaj I II III IV

% arbori din sămânţă închidere coroană

1 din total arbori la nivelul arboretului

2

3

Specii invazive Arbori uscaţi pe picior (apreciat) Arbori aflaţi în curs de descompu-

în arborete cu vârsta > 20 ani nere în arborete cu vârsta > 20 ani

Specii alohtne nr./ha mc/ha nr./ha mc/ha

3.SEMINŢIŞUL (pentru arborete în curs de regenerare + regenerări)

Compoziţia de participare a speciilor Mod de regenerare, Grad de

acoperire,

principale de bază % % de acoperire pe care % de acoperire pe

care

1 îl realizează exemplarele îl realizează

seminţişul

2 regenerate din sămânţă plus arborii

bătrâni

3 din total regenerare din total arboret

specii invazive/alohtone %

4.SUBARBORETUL 5.STRATUL IERBOS (în arborete cu vârsta peste 30 ani) Flora indicatoare x / - 1 1 2 2 3 3 4 4

18

Specii invazive 5 6 Specii alohtone Specii invazive/alohtone

6.PERTURBĂRI Se înclud aici suprafeţele de pe care minim 50% din exemplarele unui etaj al arboretului sunt vătămate. Nu vor face obiectul evaluării etajele care asigură o acoperire mai mică de 10%. Evaluarea se face la nivelul fiecărui etaj, nu se cumulează suprafeţele afectate de la mai multe etaje. Se trece factorul vătămător şi % din suprafaţa arboretului pe care existenţa etajului este pusă în pericol.

Suprafaţa afectată a etajului (%)

Perturbări cauzate de: Arborilor Seminţişului Subarboretului Stratului ierbos

factori de natura abiotică (vânt, zăpadă, viituri) factori de natura biotică (insecte, ciuperci, faună,etc.)

factori de natura antropică (tăieri ileg.,incendieri,

poluare, expl.piatră, păşunat,etc.)

7. OBSERVAŢII


Habitate forestiere de interes comunitar identificate

COD HABITAT

DENUMIREA HABITATULUI SUPRAFATA

hectare

PROCENT DIN SUPRAF

SCI

19


Habitat Cod habitat

Tip habitat

Nr. sondaj

Latitudine

Longitudine

Altitudine

Stereo 70 2.Etajul arborilor 3.Semințișul

4. Subarbor

etul 5.Stratul

ierbos

X Y Z

Compoziț

ia

specii alohtone

Mod de regenerare

Consistent

a

Numar arbori

uscaţi- nr/ha- mc/ha

Arbori

aflaţi în curs de

descompuner

e nr/ha-

mc/ha

Compoziţ

ia

Grad de acoperire

Specii alohtone

Mod de regene rare

Compoziț

ia floristică

specii alohtone

Compoziț

ia floristică

specii alohtone

Compoziție

floristica strat ierbos :

20

I.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar care sunt menționate în caietul de sarcini

I.3.1. Habitatul 91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto -Fagion)

Tabelul A. Date generale ale tipului de habitat

Habitat 91V0 - clasa 4 Păduri, subclasa 41 Păduri temperate de foioase cu frunze cazatoare

(PALEARCTIC HABITATS).

Nr Informaţie/Atribut Descriere

1 Clasificarea tipului

de habitat

EC - habitat de importanță comunitară

2 Codul unic al tipului

de habitat

91V0

3 Denumire habitat Păduri dacice de fag (Symphyto -Fagion)

4 Palaearctic Habitats

(PalHab)

41.1123 Dacian neutrophile beech forest

41.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest

41.1D212 Dacian Pulmonaria rubrafir-beech forest

41.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest

41.4641 Dacian Phyllitisbeech ravine forest

5 Habitatele din

România (HdR)

R 4101 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag

(Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra

R 4103 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag

(Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Leucanthemum

waldsteinii

R 4104 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad

(Abies alba) cu Pulmonaria rubra

R 4108 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad

(Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii

R 4109 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu

Symphytum cordatum

R 4116 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu

Phyllitis scolopendrium

21

6 Habitatele Natura

2000

91V0 Dacian beech forest ( Symphyto-Fagion)

Este habitat de importanță comunitară.

7 Asociaţii vegetale

(AV)

Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987

Leucanthemo waldsteinii- Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987

Symphyto cordati – Fagetum Vida 1959

Phyillitidi – Fagetum Vida (1959) 1963

8 Tipuri de pădure

(TP)

1311 Amestec normal de rășinoase și fag cu flora de mull (s)

1312 Amestec de rășinoase și fag cu flora de mull din nordul țării

(s)

1321 Amestec de rășinoase și fag cu Rubus hirtus (m)

1411 Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella (s)

1412 Molideto-făget nordic cu Oxalis acetosella (s)

1313 Amestec de rășinoase și fag pe soluri gleizate (s)

2111 Brădet normal cu flora de mull (s)

2112 Brădet cu flora de mull pe depozite de fliș sau coluviuni (s)

2113 Brădet de altitudine mare cu flora de mull (s)

2116 Brădet cu flora de mull pe sol schelet cu substrat calcaros (i)

2211 Brădeto-făget normal cu flora de mull (s)

2212 Brădeto-făget cu flora de mull de productivitate mijlocie (m)

2213 Brădeto-făget cu flora de mull pe soluri schelete (m)

2221 Brădeto-făget cu Rubus hirtus (m)

2311 Brădet amestecat (m)

4111 Făget normal cu flora de mull (s)

4112 Făget sudic de altitudine mare cu flora de mull (m)

4113 Făget nordic de altitudine mare cu flora de mull (m)

4114 Făget montan pe soluri schelete cu flora de mull (m)

4115 Făget de limită cu flora de mull (i)

4121 Făget montan nud pe soluri brune și brune-gălbui moderat

acide (m)

4131 Făget montan cu Rubus hirtus (m)

4231Făget de dealuri cu Rubus hirtus (m)

Altele 1315, 1413, 2214, 4118, 4132, 4232

22

9 Descrierea generală

a tipului de habitat

Este un habitat forestier specific, larg răspândit la nivelul

Carpaților, la altitudini de 800 -1200 m, pe substrate constituite

din roci bazice (bazalte, calcare, gresii calcaroase), intermediare,

rar acide (silicioase). Solurile sunt fertile, aerisite, de tipul:

cambisoluri eutrice, luvisoluri etc.

Stratul arborilor este constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica

ssp. sylvatica) sau fag în amestec cu brad (Abies alba), cu

exemplare de ulm (Ulmus glabra), paltin de munte (Acer

pseudoplatanus), molid (Picea abies), mai rar frasin (Fraxinus

excelsior), carpen (Carpinus betulus). Etajul arborilor are

acoperire mare (80-100%) și înălțimi de 22-30 (35) m la 100 ani.

Stratul arbuștilor lipsește sau este slab dezvoltat din cauza

umbririi, fiind constituit din rare exemplare de Daphne

mezereum, Sambucus nigra, Sambucus racemosa, Lonicera

xylosteum, Spiraea chamaedrifolia etc. Stratul ierburilor și

subarbuștilor se dezvoltă variabil, în funcție de umbrire, putând

lipsi în cazul în care consistența este plină (făgete nude). Covorul

vegetal este bogat în specii ale florei de mull, având ca elemente

caracteristice speciile carpatice: Symphytum cordatum, Dentaria

glandulosa, Pulmonaria rubra, pe versanții umbriți, cu

microclimat mai umed, domină Rubus hirtus.

23

10 Specii caracteristice Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. sylvatica; specii

caracteristice: Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa,

Pulmonaria rubra, Ranunculus carpaticus.

Alte specii importante: Actaea spicata, Asarum europaeum,

Anemone nemorosa, Galium odoratum, Athyrium filix-femina,

Dentaria bulbifera, Dryopteris filix-mas, Epilobium montanum,

Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon, Geranium

robertianum, Hepatica nobilis, Hepatica transsilvanica,

Mercurialis perennis, Mycelis muralis, Stachys sylvatica,

Sanicula europaea, Stellaria nemorum etc., în locuri umede:

Allium ursinum (primăvara), Cardamine impatiens, Carex

remota, Circaea lutetiana, Impatiens noli-tangere etc.

11 Arealul tipului de

habitat

Carpații românești, ucraineni și din estul Serbiei și pe dealurile

subcarpatice

12 Distribuţia în

România

În toți Carpații românești, în etajul nemoral.

13 Suprafaţa tipului de

habitat la nivel

naţional (ha)

1 115 000 ha

14 Calitatea datelor

privind suprafaţa

Medie

24

15 Fotografii

Habitat 91V0 - Paduri dacice de fag (Symphyto -Fagion)

SIT NATURA 2000 ROSCI 0285

Tabelul B. Date specifice a tipului de habitat


1. Codul unic al tipului de

habitat

91V0

2. Statutul de prezenţă Prezență larg răspândită

3. Statutul de prezenţă Naturală

25

4. Suprafaţa tipului de habitat

2282.71 ha

5. Perioada de colectare a datelor din teren

Iunie-august 2019

6. Distribuţia tipului de

habitat [descriere] Habitatul are o prezență (cvas) continuă pe suprafața sitului.

Ocupă 79.56 % din sit. Atunci când microrelieful determină

apariția unor soluri sărace (superficiale, bogate în schelet,

puternic acide) continuitatea habitatului 91V0 este întreruptă

de habitatul 9110. Habitat larg răspândit în suprafața sitului, cuprinde păduri

situate la altitudini 700 (650) - 1300 m, pe versanți cu expoziții

și pante diferite, substraturi din fliș, coluviuni calcaroase

așezate pe roci cristaline, conglomerate calcaroase, gresii

calcaroase, gresii și șisturi cristaline. Solurile sunt

districambosoluri tipice, uneori umbrice, lutoase cu conținut

diferit de schelet - până la scheletice mijlociu profunde. Arboretele au compoziții foarte variate, constituite din fag,

amestecuri de molid, brad și fag cu exemplare diseminate de

paltin, frasin, ulm. Regenerarea naturală se produce foarte

activ, tineretul de fag se instalează din abundență, dar numai în ochiurile luminate se menține și crește viguros. Bradul se

instalează ușor, mai puțin molidul, având temperament de

lumină, se înstalează și se menține numai în goluri luminoase. Uneori se întâlnesc făgete nude, în care pătura vie lipsește

complet din cauza dezvoltării puternice a litierei, sunt cazuri

când vegetația ierboasă apare numai primăvara, în timpul verii

arboretul este nud.

Stratul arbuștilor este slab reprezentat de exemplare rare de alun (Corylus avellana), zmeur (Rubus idaeus), caprifoi (Lonicera xylosteum), soc (Sambucus nigra).

Pădura ierbacee este neuniformă, reprezentată de Dentaria glandulosa, Pulmonaria rubra, Dryopteris filix-mas, Symphytum cordatum, Geranium robertianum, Urtica dioica, Lamium galeobdolon, Asperula odorata, Mycelis muralis, Mercurialis perennis, Asplenium scolopendrium, Salvia officinalis, Euphorbia amygdaloides, Anemone nemorosa, Cantarinea undulata, Majanthemum bifolium, Oxalis acetosella, Tussilago farfara, Equisetum sp., Campanula sp., Rubus hirtus.

26

Specia edificatoare este fagul (Fagus sylvatica ssp. sylvatica).

Am constatat prezența unor arborete în zona Piciorul

Cioflongului, Pârâul Ulmului, Pârâul Văratecului (cca 100 ha

UP. II ua 86A-90A), Pârâul Ulmului, Pârâul Pietroasa (cca 290 ha UP III ua 35-47), Culmea Ursului, Valea Carpenului, Pârâul Frasinu, Culmea Runcașului (cca 78 ha UP III 57A-59), Pârâul Tăului (cca 60 ha UP IV ua 49B-51A), Culmea Borții, Pârâul

Prisăcele (UP III ua 63-65, cca 100 ha) cu caracteristici specifice pădurilor virgine (cvasivirgine):

- păduri naturale, alcătuite din specii caracteristice stațiunii

într-o asociere determinată în special de prezența mozaicată a

unor microstațiuni,

- prezența unor structuri complexe stratificate în plan vertical și mozaicat în plan orizontal, structură caracterizată prin

prezența tuturor fazelor de dezvoltare de la regenerare, tineret,

arbori maturi, arbori bătrâni, arbori ajunși la longevitatea

fiziologică, exemplare în curs de dezagregare,

- biodiversitate ridicată (accentuată) inclusiv sub raportul

dimensiunilor și vârstei arborilor (peste 150 ani, frecvent în jur

de 200 ani), unii dintre aceștia au vârste apropiate de limita

longevității fiziologice. Structura arboretelor este plurienă sau

relativ plurienă,

- lipsa intervenției silviculturale și a pășunatului,

- prezența lemnului mort pe picior, pe sol, aflat în diferite faze

de descompunere,

- consistența în jur de 0.7 m, care permite desfășurarea

procesului de regenerare naturală în urma eliminării naturale a

unor exemplare,

- sol nealterat de activitate umană,

- accesibilitatea foarte dificilă.

27


habitat [hartă]

8. Alte informaţii privind

sursele de informaţii Habitatele din Romania – N. Donita, A. Popescu, Pauca- Comanescu M., Mihailescu S. , Biris I., Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005 Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, coord. Gafta D. & Mountford J.O., Ed. RISOPRINT 2008, editor M.M. D.D. Tipuri de pădure din R.P.R. Pascovschi S., Leandru V., Ed.

Agro-Silvica de Stat, 1958 Statiuni forestiere, Vol. II, Chirita C., Vlad I., Paunescu C., Patrascoiu N., Rosu C., Iancu I., Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977 Dendrologie, Stanescu V., Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Silvicultura, Negulescu E.G., Ciumac G., Ed. Agro-Silvica de Stat, Bucuresti, 1959 Fagul – Milescu I., Alexe A., Nicovescu H., Suciu P., Editura Agro-Silvica Bucuresti, 1967 Fagetele din Romania – Cercetari ecologice, sub redactia Pauca – Comanescu Mihaela, Ed. Academiei, 1989 Habitats Directive and birds covered by the EEC Birds Directive. National Environmental Research Institute, University of Aarhus. 92 pp. – NERI Technical report No. 64 Amenajamentele silvice ale Ocolului Silvic Stâmbu Băiuț și a

Primăriei Băiuț

28

I.3.2. Habitatul 9410 – Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio – Piceetea)


Habitat 9410 - clasa 4 Păduri, subclasa 42 Păduri temperate de conifere (PALEARCTIC

HABITATS).


1. Clasificarea tipului

de habitat


2. Codul unic al tipului

de habitat

9410

3. Denumire habitat Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană

(Vaccinio-Piceetea)

4. Palaearctic Habitats

(PalHab)

42.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest

42.2162 Eastern Carpathian subalpine spruce forests

42.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest

42.226 Inner Carpathian spruce forest

42.2131 Carpathian peat moss spruce forest

42.25432 Acido – neutrophile Dacian beech – spruce forest

5. Habitatele din

România (HdR)

R 4203 Păduri sud-est carpatice presubalpine de molid (Picea

abies) cu Soldanella hungarica

R 4205 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis

acetosella

R 4206 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) și brad

(Abies alba) cu Hieracium rotundatum


(Abies alba) cu Hylocomium splendens


(Abies alba) cu Luzula sylvatica

R 4210 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu

Sphagnum spp.

R 4214 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) și fag

29

(Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum

6. Habitatele Natura

2000

9410 Acidouphilous Picea forests of the montane to alpine levels

(Vaccinio – Piceetum)

Este habitat de importanță comunitară

7. Asociaţii vegetale

(AV)

Soldanello majori – Piceetum Coldea et. Wagner 1998

Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1939 oxalidosum

Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1939

Sphagno – Piceetum (Tx.1937) Hartmon 1942

Hieracio rotundati – Abietum (Borhidi 1974) Coldea 1991

8. Tipuri de pădure

(TP)

1152 Molidiș de limită cu Vaccinium myrtillus și Oxalis

acetosella (i)

1154 Molidiș de limită cu Vaccinium myrtillus (i)

1111 Molidiș normal cu Oxalis acetosella (s)

1113 Molidiș de altitudine mare cu Oxalis acetosella (m)

1114 Molidiș cu Oxalis acetosella pe soluri schelete (m)

1151 Molidiș cu Vaccinium myrtillus și Oxalis acetosella (m)

1153 Molidis cu Vaccinium myrtillus (i)

1231 Molideto-brădet cu Luzula luzuloides (m)

1121 Molidiș cu muschi verzi (m)

1122 Molidiș de limită cu mușchi verzi (i)

1221 Molideto-brădet cu mușchi și Vaccinium myrtillus (s)

1141 Molidiș cu Luzula sylvatica (m)

1142 Molidiș de altitudini mari cu Luzula sylvatica (i)

1241 Molideto-brădet pe soluri schelete (m)

1131 Molidiș cu Polytrichum (m)

1132 Molidiș de limită cu Polytrichum (i)

1421 Molideto-făget de limită cu Vaccinium myrtillus și Oxalis

acetosella (i)

1422 Molideto-făget cu Vaccinium myrtillus (i)

1431 Molideto-făget cu Luzula luzuloides (m)

altele: 1115 , 1123, 1143, 1133.

9. Descrierea generală

Habitatul cuprinde păduri de molid din etajul boreal, situate la

altitudini de 1000-1600 (1800) m, pe substraturi de roci în general

30

a tipului de habitat acide: șisturi cristaline, gresii silicioase, roci eruptive acide, fliș

marno-gresos, conglomerate etc. și soluri districambisol, luvisol,

podzol, prepodzol, criptopodzol, andosol s.a. Arboretul are în

compoziție specia principală molid (Picea abies) adesea în stare

pură; uneori molidul este însoțit de alte specii precum: fag (Fagus

sylvatica), brad (Abies alba), scorus (Sorbus aucuparia), plop

tremurător (Populus tremula), mesteacăn (Betula pendula, Betula

pubescens), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte

(Ulmus glabra) etc. Stratul arborilor are în general acoperire mare

(80-100%) și înalțimi de 22-35 m. Stratul arbuștilor lipsește sau

este slab reprezentat, cu specii precum: Sambucus racemosa,

Ribes petraeum, Lonicera nigra, Daphne mezereum, Rubus

idaeus, Spiraea chamaedrifolia, Rosa pendulina. Stratul

subarbuștilor și ierburilor este neuniform dezvoltat, reprezentat de

Vaccinium myrtilus, Oxalis acetosella, Dentaria glandulosa,

Luzula sylvatica, Soldanella hungarica, local cu Galium

odoratum, Calamagrostis arundinacea, etc. In unele subtipuri

apare stratul mușchilor puternic dezvoltat, din genurile

Polytrichum, Hylocomium sau Sphagnum etc.

10. Specii caracteristice Specia edificatoare pentru etajul arborilor este molidul (Picea

abies), mai rar apar: bradul (Abies alba), fagul (Fagus sylvatica),

ulm de munte (Ulmus glabra), paltinul de munte (Acer

pseudoplatanus); arbuștii sunt slab reprezentați, caracteristici

fiind: Sambucus racemosa, Rosa pendulina, Lonicera nigra,

Spiraea chamaedrifolia, iar dintre subarbuști – afinul (Vaccinium

myrtilus). Ierburile sunt dezvoltate local, în pete, în funcție de

diversitatea condițiilor staționale pot fi caracteristice: Soldanella

hungarica ssp. major, Hieracium rotundatum, Oxalis acetosella,

Athyrium felix-femina, Calamagrostis villosa, Calamagrostis

arundinacea, Campanula abietina, Deschampsia flexuosa,

Dryopteris filix-mas, Fragaria vesca, Gentiana asclepiadea,

Luzula luzuloides, Luzula sylvatica, Stellaria nemorum,

31

Lycopodium annotinum, etc.. In multe cazuri sunt caracteristice

diferite specii de mușchi, cu grad de acoperire mare a solului:

Polytrichum commune, Hylocomium splendens, Dicranum

scoparium, Eurynchium striatum, Mnium punctatum etc.

11. Arealul tipului de

habitat

Păduri de molid perialpine apar ca enclave în arealul altor tipuri

de vegetație specifice etajului montan al Alpilor externi, Carpaţi,

lanţul Hercinic, Munţii Jura, Munţii Dinarici, în etajul subalpin al

Munților Jura, catena Vest hercinicăși al Munților Dinarici etc.

Păduri de molid subalpine se întâlnesc în Alpi și Carpați.

12. Distribuţia în

România

În toți Carpații românești, în etajul boreal, până la limita cu cel

nemoral

13. Suprafaţa tipului de

habitat la nivel

naţional (ha)

558 000 ha

14. Calitatea datelor

privind suprafaţa

Medie

15. Fotografii

32


Habitat 9410 - Paduri acidofile de Picea abies din regiunea

montană (Vaccinio-Piceetea)

SIT NATURA 2000 ROSCI0285


1. Codul unic al

tipului de habitat

9410

2. Statutul de prezenţă marginal

3. Statutul de prezenţă

Natural


habitat 182.5 ha


Iulie 2019 – Ianuarie 2020

6. Distribuţia tipului

de habitat [descriere]

Habitatul 9410 ocupă 6.36% din suprafața sitului. Este caracteristic pe

stațiunile forestere montane de molidișuri podzolic cu humus brut,

edafic submijlociu și mic cu Vaccinium, brun edafic submijlociu cu Oxalis-Dentaria . A fost identificat în zona Valea porcului, Piciorul porcului, Valea mare și Valea Văratecului spre Culmea Văratec.

33

Habitat identificat la altitudini de 800-1350 m, în partea superioară a

versanților cu expoziții diferite, soluri acide, mijlociu profunde sau

superficiale, ușoare, schelete sau semischelete cu drenaj rapid.

Arboretele sunt molidișuri pure sau molideto-brădete în care domină

molidul. Diseminat apare fagul și scorușul. Stratul arbuștilor lipsește,

sau este slab reprezentat de exemplare de Sambucus racemoza. Pătura

ierbacee este constituită din Luzula silvatica, care poate să fie

abundentă la care se mai adaugă Lycopodium clavatum, Luzula albida, Oxalis acetosella, Vaccinium myrtillus, Hieracium sp., Dentaria glandulosa, Dryopteris filix-mas, Hylocomium spendens.

Specia edificatoare este molidul. Arboretele au consistențe variate,

cele în care domină Vaccinium au consistență mai scăzută (0.6) mai ales cele de peste 100 ani cu caracteristici de păduri virgine.

Regenerarea naturală de face mai greoi, tineretul se instalează în

ochiuri. Arboretele frecvent sunt afectate de doborâturi de vânt și atac

de ipidae.

Habitatul identificat este compact, cantonat în zonele denumite Valea Văratecului, Culmea Văratec, Izvorul Apa rece, Piciorul Porcului.


de habitat [harta]

8. Alte informaţii

privind sursele de informaţii

Habitatele din Romania – N. Donita, A. Popescu, Pauca- Comanescu M., Mihailescu S. , Biris I., Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005 Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, coord. Gafta D. & Mountford J.O., Ed. RISOPRINT 2008, editor M.M. D.D.

34

I.3.3. Habitatul 91D0* - Turbării cu vegetație forestieră


Habitat 91D0*-clasa 4 Păduri, subclasa 44 Turbării împădurite (PALEARCTIC HABITATS).



de habitat

EC - habitat de importanta comunitara


de habitat

91D0*

3 Denumire habitat Turbării cu vegatație forestieră


(PalHab)

44.A. Birch and conifer mire woods

5 Habitatele din

România (HdR)

R 3106 Păduri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) în mlaștini

oligotrofe cu Sphagnum

R 4412 Rariști sud-est carpatice de tinoave de molid (Picea abies)

și/sau pin silvestru (Pinus sylvestris)

R 4414 Tufărișuri sud-est carpatice de mlaștini de mesteacăn pufos

(Betula pubescens)

Tipuri de pădure din R.P.R. Pascovschi S., Leandru V., Ed. Agro-Silvica de Stat, 1958 Statiuni forestiere, Vol. II, Chirita C., Vlad I., Paunescu C., Patrascoiu N., Rosu C., Iancu I., Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977 Dendrologie, Stanescu V., Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Silvicultura, Negulescu E.G., Ciumac G., Ed. Agro-Silvica de Stat, Bucuresti, 1959 Cultura molidului în România - Vlad I., Petrescu L., Editura Ceres, Bucuresti, 1977 Habitats Directive and birds covered by the EEC Birds Directive. National Environmental Research Institute, University of Aarhus. 92 pp. – NERI Technical report No. 64 Amenajamentele silvice ale Ocolului Silvic Stâmbu Băiuți și a

Primăriei Băiuți

35



6 Habitatele Natura

2000

91D0* Bog woodland

Turbării cu vegetație forestieră

Este habitat prioritar de importanță comunitară


(AV)

Sphagno-Piceetum (Tuxen 1937) Hartman 1953; Vaccinio

uliginosi-Betuletum pubescens Libbert 1933; Pino mugo-

Sphagnetum Kastner et. Flossner 1933; Vaccinio uliginosi-Pinetum

sylvestris Kleist 1929

8 Tipuri de pădure

(TP)

1172 Rariști de molid cu Sphagnum și Vaccinium myrtillus (i)

1173 Molidiș cu Sphagnum și Vaccinium myrtillus (i)

1174 Molidiș pe soluri cu fenomene de înmlăștinare

3141 Pinet de tinov

36





Acest tip de habitat este reprezentat de păduri rășinoase și/sau

foioase care vegetează pe substrat turbos, umed până la ud, cu nivel

permanent ridicat al pânzei freatice, acid, sărac în nutrienți.

Stațiuni cu altitudini 900-1600 m, climă cu temperaturi de 5.5-3 C,

precipitații de 950-1200 mm, depresiuni, platouri, mai rar versanți

slab înclinați.

Stratul arborilor compus din rariști de molid (Picea abies) pealocuri

și cu pin silvestru (Pinus sylvestris), cu rare exemplare de mesteacăn

(Betula pendula) și mesteceni pitici (Betula pubescens, B. nana).

Au acoperire de 10-20%, uneori mai mult și înălțimi de 8-10 m la

100 ani. Stratul arbuștilor, reprezentat prin puține exemplare de

Salix aurita. Stratul ierburilor și a subarbuștilor, dominat de

Vaccinium myrtillus, alături de care frecvent apare V. vitis-idaea,

Oxycoccus microcarpus, Doronicum austriacum, Myosotis

sylvatica, Calamagrostis arundinacea ș.a. Stratul mușchilor este

gros, bine dezvoltat, dominat de specii de Sphagnum – S.wulfianum,

S. recurvum, S. quinquefolium, S. capillifolium.

Subtipuri

44.A1 Păduri de mesteacăn pufos cu Sphagnum

44.A2 Păduri mlăștinoase de pin silvestru

44.A3 Tufărișuri de jneapăn în turbării

44.A4 Păduri mlăștinoase de molid

10 Specii caracteristice Specii de arbori: Picea abies, Pinus sylvestris, pentru tinov

Sphagnum wulfianum, S. squarrosum, S. rossowii. Specii

caracteristice S. russowii, S. palustre. Alte specii importante

Orthilia secunda, Lycopodium annotinum, Huperzia selago, Carex

canescens, C. echinata, Crepis paludosa, Poa trivialis, Polytrichum

commune, P. strictum, Pleurozium schreberi, Calispogea

sphagnicola, Agrostis canina, Eriophorum vaginatum, Juncus

acutiflorus, Molinia caerulea, Diplazium sibiricum, Hylocomium

umbratum ș.a.

37




habitat

În tinoave din Moldova de Nord, din Munții Parâng și alte masive.

12 Distribuţia în

România

Habitatul are o distribuție insulară, preponderent în tinoavele/

mlaștinile din etajul boreal. Apare în Carpații Orientali (Gutâi,

Maramureșului, Bistriței, Gurghiu, Harghitei), în tinoave din

depresiunile din Moldova de Nord (Poiana Stampei, Lucina,

Bazinul Dornelor etc.), Carpații Meridionali (Retezat, Parâng,

Făgăraș), Carpații Occidentali (Munții Gilău, Munții Bihor).


habitat la nivel

naţional (ha)

Suprafețe reduse, câteva mii de hectare.


privind suprafaţa

Medie

38



15 Fotografii

Habitat 91DO* - Turbării cu vegetaţie forestieră

SIT NATURA 2000 ROSCI 0285

39



1. Codul unic al

tipului de habitat

91D0*

2. Statutul de prezenţă Pe suprafețe reduse – izolat in cadrul Sitului.

3. Statutul de prezenţă Natural


habitat 2.3 ha


Iunie-august 2019

6. Distribuţia tipului de habitat [descriere]

Apare în zona pârâului Valea Mare, în apropierea confluenței

izvorul lui Mitică cu valea Mare, în condițiile staționale

specifice habitatului (UP. II ua 80E). Altitudini 990-1040 m, înclinarea moderată (15 G), substrat

din cuverturi de pe roci acide, sol cu înmlăștinare permanentă.

Arboretul este un molidiș cu consistența redusă de 0.6,

pâlcurile de molid sunt întrerupte de goluri în care uneori băltește apa. Tufele de afin ( Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea) uneori ajung la 60-70 cm înălțime. Muschii

formează un covor aproape continuă.

Pe teren s-a constatat prezența speciilor ierboase Juncus effusus, Orthilia secunda, Pteridium aquilinum, Polypodium vulgare, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Sphagnum sussowi, Plitrichum comune

Habitatul 91D0* a fost identificat pe suprafețe reduse, izolat în

zona pârâului Valea Mare, în apropierea confluenței pârâului

Izvorul lui Mitică cu Valea Mare ( UP II ua 80E).

40



de habitat [harta]

8. Alte informaţii


Habitatele din România – N. Donita, A. Popescu, Pauca- Comanescu M., Mihailescu S. , Biris I., Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005 Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din Romania, coord. Gafta D. & Mountford J.O., Ed. RISOPRINT 2008, editor M.M. D.D. Tipuri de pădure din R.P.R. Pascovschi S., Leandru V., Ed.

Agro-Silvica de Stat, 1958 Stațiuni forestiere, Vol. II, Chirita C., Vlad I., Paunescu C., Patrascoiu N., Rosu C., Iancu I., Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977 Dendrologie, Stanescu V., Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Silvicultura, Negulescu E.G., Ciumac G., Ed. Agro-Silvica de Stat, Bucuresti, 1959 Habitats Directive and birds covered by the EEC Birds Directive. National Environmental Research Institute, University of Aarhus. 92 pp. – NERI Technical report No. 64 Amenajamentele silvice ale Ocolul Silvic Stâmbu Băiuți și a

Primăriei Băiuți

41

I.3.4. Habitatul 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și

ravene


Habitat 9180*-clasa 4 Păduri, subclasa 41 păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare




de habitat



de habitat

9180*

3 Denumire habitat Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și

ravene


(PalHab)

41.4642 Dacian ash sycamore ravine beech forest

5 Habitatele din

România (HdR)

R 4117 Păduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior),

paltin (Acer pseudoplatanus ) și ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria

rediviva

6 Habitatele Natura

2000

9180* Tilio-Acerion forests of slopes, screes and ravines

Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene.

Este habitat prioritar de importanță comunitară.


(AV)

Aceri-Fraxinetum Paucă1941 (syn. Acereto-Ulmetum Beldie 1951);

Corylo-Tilietum cordatae Vida 1959

8 Tipuri de pădure

(TP)

0211 Teiș de munte amestecat (i-m)

0311 Păltinis amestecat de dealuri (m)

0421 Frăsinet amestecat de dealuri

4171,4172 Frăsinet de dealuri



Fitocenoze edificate de specii europene nemorale pe stațiuni cu

altitudini 700-1000 m, temperaturi medii 7-5 C, precipitații 850-

1000 mm. Relief cu văi înguste, umbrite, chei în masive calcaroase,

în parte șisturi, soluri în formare humifere, eubazice, puțin profunde,

umede, eutrofice.

Stratul arborilor compus în etajul superior din paltin de munte

42

(Acer pseudoplatanus), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus

excelsior) cu puține exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp.

sylvatica) uneori brad (Abies alba), molid (Picea abies) iar în etajul

inferior cu puține exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen

(Carpinus betulus), anin negru (Alnus glutinosa). Are acoperire de

70-80 % și înălțimi de 30-35 m la 100 ani.

Stratul arbuștilor bine dezvoltat, compus din Sambucus nigra,

Cornus sanguinea, Corylus avelana, Crataegus monogyna,

Evonymus europeaeus. Stratul ierburilor și subarbuștilor, dominat

de Lunaria rediviva, cu multe ferigi și specii ale florei mull.

Se poate face o distincție între o grupare tipică stațiunilor reci și

umede, în general, dominate de paltin (Acer pseudoplatanus) –

subalința Lunario-Acerenion, și alta, tipică grohotișurilor uscate și

calde, în general dominate de tei (Tilia cordata, T. platyphyllos) –

subalianța Tilio-Acerenion.

10 Specii caracteristice Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus, Ulmus glabra, Fraxinus

excelsior.

Specii caracteristice Lunaria rediviva, alte specii importante

Athyrium filix-femina, Circaea lutetiana, Dryopteris filix-mas,

Cystopteris fragilis, Dentaria glandulosa, Geranium robertianum,

Helleborus purpurascens, Impatiens noli-tangere, Lamium

galeobdolon, Mercurialis perennis, Moehringia muscosa,

Polystichum setiferum, Primula columnae, Sanicula europaea,

Senecio neumorensis, Salvia glutinosa, Silene heuffele, Stellaria

nemorum, Stachys sylvatica, Bromus benekenii ș.a.


habitat

Apare în cheile, vâlcelele și văile înguste din partea inferioară a

munților, în etajul nemoral.

12 Distribuţia în

Romania

În toți Carpații românești, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de

fag și amestec cu fag și pe suprafețe restrânse în etajul colinar.

Apare, de obicei, pe suprafețe restrânse (1-2 ha), fragmentate situate

în cheile, vâlcelele și văile înguste din partea mijlocie și inferioară a

munților și din regiunea colinară. Cele mai întinse suprafețe se

găsesc în cheile și versanții masivelor calcaroase din Carpații

43

Meridionali, Munții Banatului, Munții Apuseni, Subcarpații Getici,

Dealurile vestice, Carpații de Curbură, Munții Bistriței și Munții

Maramureșului.


habitat la nivel

naţional (ha)

De ordinul a câteva mii de hectare.


privind suprafaţa

Medie

15

Fotografii

Habitat 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți,

grohotișuri și ravene Sit NARURA 2000 ROSCI 0285

44

Habitat 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți,

grohotișuri și ravene Sit NARURA 2000 ROSCI 0285


1

Codul unic al

tipului de habitat

9180*

2 Statutul de prezenţă

Pe suprafețe reduse – izolat în cadrul Sitului.

3 Statutul de prezenţă

Natural

4 Suprafaţa tipului

de habitat 1.7 ha

5 Perioada de colectare a datelor din teren

Iunie-august 2019

45

6 Distribuţia tipului


Apare izolat în Valea Văratecului, pe districambosol litic (sțâncărie) în zona drumului forestiet ( UP.II ua 93B). Habitat identificat la altitudini de 1000-1100m (în datele de teren 1122m), versant cu expoziție însorită, inclinații de la moderate la

repezi, substraturile sunt sisturi cristaline. Solurile sunt brune sau brune gălbui, acide, superficiale, scheleto-pietroase, cu stânca la suprafață.

În cazul de față arboretul are în compoziție molid, brad, fag, paltin

de munte, diseminat mesteacăn. Paltinul are o pondere de cca 20% în compoziția arboretului. Subarboretul lipsește aproape total,

pătura ierbecee constituită din specii caracteristice florei de mull

în special în microstațiuni.

Specia edificatoare Acer pseudoplatanus. Au fost identificate specii ierboase Dryopteris filix-mas, Lamium galeobdolon, Geranium robertianum, Impatiens noli-tangere.

Habitatul a fost identificat în Valea Văratecului (UP II ua 93B) în

zona drumului forestier.

7 Distribuţia tipului

de habitat [harta]

46

8 Alte informaţii


Habitatele din Romania – N. Donita, A. Popescu, Pauca- Comanescu M., Mihailescu S. , Biris I., Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005 Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, coord. Gafta D. & Mountford J.O., Ed. RISOPRINT 2008, editor M.M. D.D. Tipuri de pădure din R.P.R. Pascovschi S., Leandru V., Ed. Agro-Silvica de Stat, 1958 Statiuni forestiere, Vol. II, Chirita C., Vlad I., Paunescu C., Patrascoiu N., Rosu C., Iancu I., Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977 Dendrologie, Stanescu V., Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Silvicultura, Negulescu E.G., Ciumac G., Ed. Agro-Silvica de Stat, Bucuresti, 1959 Habitats Directive and birds covered by the EEC Birds Directive. National Environmental Research Institute, University of Aarhus. 92 pp. – NERI Technical report No. 64 Amenajamentele silvice ale Ocolul Silvic Stâmbu Băiuți și a

Primăriei Băiuți

47

I.4. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar care nu sunt menționate în caietul de sarcini dar au fost cartate

I.4.1. Habitatul 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum


Habitat 9110 - clasa 4 Păduri, subclasa 41 Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare




de habitat

EC - habitat de importantă comunitară


de habitat

9110

3 Denumire habitat Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum


(PalHab)

42.1323 Dacian acidophile beech-fir forest

41.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest

41.1D11 Dacian woodrush-beech forest

41.1D14 Dacian bilberry-beech forest

5 Habitatele din

România (HdR)

R 4102 Păduri sud-est carpatice de molid(Picea abies), fag

(Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum

R 4105 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad

(Abies alba) cu Festuca drymeia


(Abies alba) cu Hieracium rotundatum


(Abies alba) cu Vaccinium myrtillus

R 4110 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu

Festuca drymeia

6 Habitatele Natura

2000

9110 Luzulo – Fagetum beech forest

Păduri de fag tip Luzulo-Fagetum

Este habitat de importanță comunitară.

48


(AV)

Hieracio-rotundati – Abietetum (Soó 1962) Täuber 1987

Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. 1968

Hieracio rotundati-Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (syn.:

Deschampsio flexuosae-Fagetum Soó 1962)

-

8 Tipuri de pădure (TP) 1331Amestec de rășinoase și fag cu Festuca altissima (m)

1341 Amestec de răsinoaseși fag, pe soluri schelete (m)

2121 Brădet cu Festuca drymeia (m)

2132 Brădet cu flora acidofilă (m)

2231 Brădeto-făget cu Festuca altissima (m)

2241 Brădeto-făget cu Luzula luzuloides (i)

4241 Făget de dealuri cu floră acidofilă (i-m)

2251 Brădeto-făget cu Vaccinium myrtillus si muschi (i-m)

4161 Făget montan cu Vaccinium myrtillus (i)

4242Făget de dealuri cu Vaccinium myrtillus (i)

4141 Făget cu Festuca altissima (m)”

4151Făget montan cu Luzula luzuloides (i)

altele: 1314, 4142, 4152, 4162

49

9 Descrierea generală a

tipului de habitat

Păduri edificate de specia de baza fag (Fagus sylvatica) situate

în etajul nemoral, pe substrate în general acide (gresii silicioase,

andezite, granodiorite, șisturi cristaline etc.) și soluri

cambisoluri districe, luvisoluri albice, criptopodzoluri.

Stratul arborilor este compus exclusiv din fag (păduri amplasate

intre 700 si 1400 m altitudine), sau fag și brad (păduri la

altitudini intre 800-1250 m), cu rare exemplare de molid (la

altitudini mai mari), cu exemplare de mesteacăn (Betula

pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), iar la

altitudini mai mici de gorun (Quercus petraea), ulm (Ulmus

glabra), cireș (Prunus avium), carpen (Carpinus betulus) etc..

Arboretul are acoperire de 70-90% și înălțimi de 15– 25 m

pentru fag la 100 ani .

Stratul arbuștilor lipsește sau este slab reprezentat de exemplare

de Sorbus aucuparia, Sambucus racemosa, Lonicera nigra;

subarbuști - Vaccinium myrtillus, iar dintre ierburi sunt prezente

speciile din genul Calamagrostis – Luzula.

Subtipuri

1. Păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula

Sunt păduri acidofile de Fagus sylvatica din etajul colinar, pure

sau în amestec cu Quercus petraea, iar în anumite cazuri cu

cerul (Q.cerris) sau cu stejarul (Q.robur).

2. Păduri medio-europene montane de fag cu Luzula

Sunt păduri acidofile de Fagus sylvatica, Fagus sylvatica și

Abies alba sau Fagus sylvatica, Abies alba și Picea abies din

etajul montan.

50

10 Specii caracteristice Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. sylvatica la altitudini

mari si ssp. moesiaca la altitudini mai mici, brad (Abies alba),

molid (Picea abies); subarbusti - Vaccinium myrtillus,

Vaccinium vitis-idaea; ierburi: Calamagrostis arundinacea,

Luzula luzuloides, Festuca drymeia, Deschampsia flexuosa,etc.

Alte specii: Hieracium rotundatum, Carex pilosa, Galium

odoratum, Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon,

Oxalis acetosella, Poa nemoralis, Pulmonaria rubra, Fragaria

vesca, Rubus hirtus, Viola reichenbachiana, Saxifraga

cuneifolia s.a.


habitat

Păduri medio-europene montane de fag cu Luzula se întâlnesc

în etajele montan și montan superior ale lanțurilor hercinice

înalte, de la Vosgi si Pădurea Neagra la patrulaterul boemian,

Jura, Alpi, Carpați și platoul bavarez.

Păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula se întâlnesc

din lanțurile hercinice puțin înalte și Lorena, în etajul colinar al

lanțurilor hercinice înalte, din Jura, de la marginea Alpilor, din

dealurile sub-panonice occidentale și intra-panonice.

12 Distribuţia în

România

În toți Carpații românești, preponderent la altitudini de peste 500

(400) m. În etajul nemoral poate să aibă o distribuție întinsă, pe

spații mari (mai ales în nordul Carpaților Orientali, Carpații

Meridionali și în Munții Apuseni), însă în mod frecvent are o

distribuție sporadică, pe culmi, boturi de deal, versanți puternic

înclinați, stâncării, fiind condiționat edafic de existența unor

soluri sărace, acide, superficiale, bogate în schelet, puternic

acide sau chiar podzolite. Apare uneori și insular, în condiții

staționale specifice, în cuprinsul habitatelor 91V0, 9130 și chiar

9410.


habitat la nivel

naţional (ha)

973 000 ha


privind suprafaţa

Medie

51

15 Fotografii

Habitat 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum

SIT NATURA 2000 ROSCI0285

52



1. Codul unic al tipului de habitat

9110


Ocupă 9.33% din suprafața sitului. Este caracteristic tipului de

stațiune forestieră (3332) montan de amestecuri de

productivitate mijlociu (Pm), brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria, tip de pădure amestec de rășinoase și fag pe

soluri schelete. Apare în condițiile stașionale de mai sus în zona pârâului Alb,

pârâul Prislop la limita sitului, Valea Văratecului, Izvorul Apa

rece la limita sitului și pârâul Pițigoi, Culmea din fața

Borcutului, Culmea ursului până la limita sitului.

3. Statutul de prezenţă Natural


habitat 267.9 ha


Iunie-august 2019



Larg răspândit, ocupă 9.33% din suprafața sitului. Este

caracteristic tipului de stațiune forestieră (3332) montan de

amestecuri de productivitate mijlociu (Pm), brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria, tip de pădure amestec de

rășinoase și fag pe soluri schelete. Apare în condițiile staționale de mai sus în zona pârâului Alb,

pârâul Prislop la limita sitului, Valea Văratecului, Izvorul Apa

rece la limita sitului și pârâul Pițigoi, Culmea din fața

Borcutului, Culmea ursului până la limita sitului. Habitat identificat mozaicat pe suprafața sitului în condiții de

altitudini 800-1300 m, pe veranți cu expoziții însorite (parțial

însorite), înclinații de la moderat la foarte repezi, soluri brune

sau brune-gălbui, acide mijlociu profunde scheleto-pietroase.

Specia edificatoare a habitatului este fagul (Fagus sylvatica). Etajul arborilor este compus din fag (Fagus sylvatica), molid (Picea abies) și brad (Abies alba), care uneori apar în proporții

aproape egale. Diseminat apare paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) și mesteacănul (Betula pendula). S-a remarcat structura mozaicată a arboretelor. Distribuția specilor, care

53

alcătuiesc etajul arborilor urmărește distribuția microstațiunilor

favorabile speciilor de fag, molid și brad și variază mult pe

spații mici. Fagul, de regulă, este repartizat în etajul inferior,

sub rășinoase, în unele pâlcuri lipsește. Se pot identifica

porțiuni de arborete cu amestec intim între fag, molid și brad,

porțiuni cu predominarea fagului, dar și pâlcuri de molid cu fag

sau sau pâlcuri de fag, de molid și de brad. S-a remarcat dimensiunea deosebită a unor exemplare din speciile întâlnite,

unele exemplare de brad de dimensiuni impresionante depășesc

plafonul superior al arboretului cu cca 15-20 m.

Subarboretul este slab reprezentat, apar exemplare rare de tulichină (Daphne mezereum) și agriș (Ribes grossularia).

Pătura ierbacee este alcătuită dintr-un amestec de specii acidofile cu specii caracterisice florei de mull (în concordanță

cu specificul microstațiunilor). Este frecventă Luzula albida. Alte specii ierboase identificate: Salvia glutinosa, Dryopteris filix-mas, Geranium robertianum, Pulmonaria rubra, Luzula sylvatica, Veronica officinalis, Asperula odorata, Symphytum cordatum, Mycelis muralis, Hieracium rotundatum, Oxalis acetosella, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis.

Habitatul 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum a fost identificat pe 267.9 ha, din care 150 ha sunt păduri virgine

conform criterilor Ordinului de ministru nr. 3397/2012 privind stabilirea criterilor și indicatorilor de identificare a pădurilor

virgine și cvasivirgine din România. Trupul de pădure virgină

de 71 ha din zona pârâul Pițigoi, Culmea din fața Borcutului,

Culmea ursului, limita sitului (UP III ua 52-55) este deosebită,

sunt făgete de peste 190 ani cu exemplare de brad și paltin

impresionante. Au rămas netulburate de activitatea umană

datorită condițiilor deosebit de grele de teren.

54


de habitat [hartă]

8. Alte informaţii privind sursele de informaţii

Habitatele din Romania – N. Donita, A. Popescu, Pauca- Comanescu M., Mihailescu S. , Biris I., Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005 Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, coord. Gafta D. & Mountford J.O., Ed. RISOPRINT 2008, editor M.M. D.D. Tipuri de pădure din R.P.R. Pascovschi S., Leandru V., Ed.

Agro-Silvica de Stat, 1958 Statiuni forestiere, Vol. II, Chirita C., Vlad I., Paunescu C., Patrascoiu N., Rosu C., Iancu I., Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1977 Dendrologie, Stanescu V., Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Silvicultura, Negulescu E.G., Ciumac G., Ed. Agro-Silvica de Stat, Bucuresti, 1959 Fagul – Milescu I., Alexe A., Nicovescu H., Suciu P., Editura Agro-Silvica Bucuresti, 1967 Fagetele din Romania – Cercetari ecologice, sub redactia Pauca – Comanescu Mihaela, Ed. Academiei, 1989 Habitats Directive and birds covered by the EEC Birds Directive. National Environmental Research Institute, University of Aarhus. 92 pp. – NERI Technical report No. 64 Amenajamentele silvice ale Ocolul Silvic Stâmbu Băiuți și a

Primăriei Băiuți

55

Data:

20.01.2019

56

II. STUDIU PRIVIND INVENTARIEREA ȘI CARTAREA

HABITATELOR DE PAJIȘTI (6430 - Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan și alpin, 6230*- pajiști de Nardus bogate în specii, pe substrate silicatice din zona montană și 6520 - Fânețe Montane) și a speciilor (Lycopodium annotinum și Arnica

montana) de interes comunitar în situl de importanță comunitară

ROSCI0285 ”Codrii Seculari de la Strâmbu Băiuț”

Nume: Kuhn Thomas


57

II.1. Metodologia utilizată

Înaintea deplasării pe teren, s-au desemnat în total 18 locații potențiale (locații ”țintă”) a

habitatelor de pajiști, vizibile pe fotografiile aeriene ca suprafețe neîmpădurite. Pentru

identificarea și cartarea comunităților de liziere (habitatului 6430) s-au întocmit harți cu rețeaua

hidrografică a sitului pe baza fotografiilor aeriene. Pe baza acestor hărți s-au stabilit locațiile

”țintă” pentru cartarea acestui habitat. Desemnarea locațiilor ”țintă” care s-au vizitat pe teren s-

a efectuat în QGIS 3.

Pe teren, s-au vizitat locațiile ”țintă” desemnate și s-au întocmit liste cu speciile de plante

vasculare observate în fiecare locație. În cazul habitatelor de interes comunitar identificate pe

teren, s-au efectuat și relevee fitosociologice în fiecare pâlc semnificativ a habitatelor.

În cazul speciilor de interes comunitar identificate pe teren, s-au înregistrat coordonatele

geografice unde specia a fost observată, s-a apreciat numărul de indivizi, respectiv suprafața pe

care aceștia au fost prezenți.

Pe baza datelor geospațiale înregistrate pe teren (puncte GPS și trackuri) în cazul habitatului

6430 s-au creat poligoane care reprezintă locația și forma geometrică aproximativă a

suprafețelor mai semnificative pe care s-a instalat comunitatea, de obicei situate pe terasele

aluviale a apelor curgătoare. Deoarece habitatul formează o fâșie îngustă dar continuă de-a

lungul pârâurilor montane, s-au întocmit și poligoane longitudinale de aprox. 2 m diametru de-

a lungul celor mai importante ape curgătoare. În cazul habitatelor 6230 și 6520 delimitarea

poligoanelor sa realizat în cea mai mare parte pe baza fotografiilor aeriene Google Earth,

deoarece se pot distinge ușor de habitatele forestiere înconjurătoare. Fiecare unitate cartată

reprezentată printr-un poligon distinct se încadrează într-una dintre cele trei habitate Natura

2000 identificate. În tabelul de atribute a fișierelor de tip Shapefile (Raport nr. 2, Anexa nr.

2) câmpul ”name” reprezintă codul poligonului cartat, iar acest cod se regăsește și în Tabelele

Anexei nr. 1 din Raportul nr. 1-2 care conține datele floristice a poligoanelor. Întocmirea

hărților s-a realizat in QGIS 3 în sistemul de proiecție Stereographic 1970.

58

II.2. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar menționate în caiet de sarcini

II.2.1. Habitatul 6520 - Fânețe montane




de habitat EC


de habitat 6520

3. Denumire habitat Fânețe montane


(PalHab) 38.31 Arctic mountain hay meadows

5. Habitatele din

România (HdR)

R3801 Pajiști sud-est carpatice de Trisetum flavescens și

Alchemilla vulgaris

R3803 Pajiști sud-est carpatice de Agrostis capillaris și Festuca

rubra

R3804 Pajiști daco-getice de Agrostis capillaris și Anthoxanthum

odoratum


2000 6520 Fânețe montane

7. Asociații vegetale

(AV)

Cerastio holosteoidis –Trisetum flavescenti Sanda et Popescu

2001, Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907,

Festuco rubrae– Agrostetum capillaris Horvat 1951,

Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933


(TP) -

9. Descrierea generală a

tipului de habitat

Suprafața națională a habitatului: 380 000 ha.

Acest tip de habitat cuprinde pajiști mezofile din etajul montan,

folosite de obicei ca fânețe dar și ca pășuni. Este comun în tot

lanțul Carpatic între 600-1300 m altitudine și reprezintă cel mai

59

răspândit habitat de pajiște din România, ocupând și cele mai

întinse suprafețe.

Comunitățile sunt edificate pe platouri și pante de la slab până la

moderat înclinați. Substraturile pot fi cristaline, silicioase,

pietrișuri, conglomerate și calcare. Solurile sunt bogate în humus

și substanțe nutritive, cu o reacție neutră până la slab - moderat

acidă, de tip eutricambosoluri, districambosoluri, luvosoluri sau

aluviosoluri. Temperaturiile medii anuale sunt între 6-7 °C, iar

precipitațiile anuale între 700 - 1200 mm/an.

Vegetația se structurează deobicei în două straturi: stratul

superior cu o înâlțime de aprox. 60-80 cm, este alcătuit deobicei

de gramineele Agrostis capillaris, Festuca rubra, Trisetum

flavescens, Anthoxanthum odoratum, Holcus lanatus, Cynosurus

cristatus, Dactylis glomerata, Briza media. Mai apar și

dicotiledonate înalte, cum ar fi Centaurea phrygia, Angelica

sylvestris, Heracleum sphondylium, Peucedanum oreoselinum,

Achillea millefolium, Carum cavi, Leucanthemum vulgare,

Hypochaeris maculata, Knautia arvensis. În stratul inferior, care

cuprine plante cu înălțimi sub 30 cm, cele mai reprezentative

specii sunt Carlina acaulis, Alchemilla mollis, Stellaria

graminea, Campanula patula, Trifolium pratense, Trifolium

campestre, Leontodon autumnalis, Lotus corniculatus, Anthyllis

vulneraria, Carex ovalis, Luzula campestris, Carex pallescens.

Fânețele montane găzduiesc și numeroase specii rare sau

protejate, valoroase din punt de vedere al consevării: Botrychium

lunaria, Ophioglossum vulgatum, Gladiolus imbricatus, Trolius

europaeus, Campanula serrata, Arnica montana, Lilium

bulbiferum, Dianthus superbus, Dactylorhiza fuchsii,

Gymnadinea conopsea, Platanthera bifolia etc.

Majoritatea acestor pajiști sunt de origine secundară, ele

provenind din poienile, lizierele și defrișările pădurilor de foioase

din etajul fagului. Deseori se găsesc învecinate cu păduri de molid

60

(sau de amestec cu molid). Utilizarea tradițională este de obicei

ca fânaț, însă se pot utiliza și ca pășune.

Importanta ecologică acestor pajiști este ridicată, fiind deosebit

de bogate în specii de plante cu flori colorate, așadar reprezintă o

sursă de hrană și refugiu pentru un număr mare de insecte

polinizatori și alte nevertebrate. Pe de altă parte, fânul recoltat

este nutritiv și are o valoare furajeră mare pentru animalele de

folos în timpul iernii.

Pentru conservarea fânețelor montane este necesar evitarea

suprapășunatului care rezultă în degradarea habitatului și

scăderea biodiversității. În cazul pășunatului intensiv, gramineele

Cynosurus cristatus, Lolium perenne, Cynodon dactylon și Poa

pratensis cresc în abundență. Stadii mai avansate de degradare a

habitatului pot rezulta în înmulțirea speciei Nardus stricta și

tranziția habitatului în ”nardete”, paralel cu acidifierea solului.

Comunitățile cu o abundență considerabilă a speciilor acidofile ca

Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa

se încadrează la habitatul de interes comunitar 6230 (prezentat la

următorul capitol), de obicei mult mai săracă în specii.

Suprapășunatul mai este reflectat în abundența mare a speciilor

ruderale, nitrofili sau spinoase, incomestibile, cum ar fi Cirsium

vulgare, Carduus acanthoides, Rumex alpinus, Pteridim

aquilinum, Taraxacum officinale, Polygonum aviculare,

Trifolium repens. Deasemenea, stratul superior și mijlociu al

vegetatiei devine mai rară și mai săracă în specii. Pentru

întreținerea habitatului se recomandă în general cositul după 15

Iulie pentru a permite fructificarea speciilor de plante, respectiv

pentru a proteja cuibăritul păsărilor. În anumite cazuri se impune

și controlul speciilor colonizatoare ca specii erbacee invazive sau

arbuști (de ex. Pteridium aquilinum, Rubus spp., Rumex alpinus

etc.).

10. Specii caracteristice Agrostis capillaris, Festuca rubra, Trisetum flavescens, Anthyllis

vulneraria, Hypochoeris radicata, Cynosurus cristatus, Briza

61

media, Stellaria graminea, Anthoxanthum odoratum, Centaurea

phrygia s.l., Linum catharticum, Leontodon hispidus, Trifolium

aureum, Peucedanum oreoselinum, Holcus lanatus, Colchicum

autumnale, Trifolium montanum, Trifolium pannonicum,

Chamaespartium (Genistella)sagittale

11. Fotografii 6520_foto (1) - 6520_foto (5)

Tabelul B. Date specifice tipului de habitat la nivelul ariei naturale protejate



de habitat 6520


[spaţial] marginală


[management] seminatural


habitat 11.65ha

5.

Perioada de

colectare a datelor

din teren 06.2019 - 08.2019

6.

Distribuţia tipului

de habitat

[descriere]

S-au identificat patru pâlcuri distincte de pajiști, încadrabile la

habitatul 6520 Fânețe montane, toate relativ apropiate în partea

de sud-vest al sitului, cu o suprafață totală de 11.65 ha: trei pajiști

cu dimensiuni foarte reduse, între 0.14 - 1.71 ha, se folosesc ca

pășuni intensive și se află într-o stare de deteriorare avansată. În

contrast, o pajiște de o dimensiune relativ mare de 8.98 ha ( 77%

din suprafața totală a habitatului în sit) reprezintă forma mai

tipică, relativ nedeteriorată a habitatului, fiind folosit ca fânaț.


de habitat [hartă]

Localizarea habitatului 6520 Fânețe montane în situl

ROSCI0285 Codrii Seculari de la ”Strâmbu Băiuț” (linia roșie

62

continuă - limita sitului, liniie gri subțiri - conturul relieful,

poligonurile verzi cu contur negru - habitatul 6520)

8. Descrierea

habitatului

Peste 80% din suprafața totală a habitatului 6520 în sit este

reprezentat de un fânaț situat în partea de sud-vest al sitului, între

800- 900 m altitudine cu o expoziție nord-vestică, înconjurată de

făgete (Figura 1 - poligonul 8pj). Pajiștea conține și porțiuni

abandonate în partea sudică dar acestea au o întindere relativ

redusă. Gramineele dominante, care formează și stratul superior

al vegetației au fost Agrostis capillaris, Festuca rubra,

Cynosurus cristatus, Anthoxanthum odoratum, Trisetum

flavescens, Briza media, Phleum montanu și Danthonia

decumbens. Pe porțiunile abandonate, în apropierea lizierei sau

în jurul tufișelor apar unele specii competitive de ierburi înalte,

cum ar fi Molinia coerulea, Holcus lanatus, Brachypodium

pinnatum, Avenula pubescens, repsectiv specii lemnoase:

Populus tremula, Fagus sylvatica, Betula pendula, Sorbus

aucuparia, Crataegus monogyna, Crataegus rhipidohylla var.

lindmannii, Rosa canina. Tot în stratul superior al vegetației apar

și numeroase specii de dicotiledonate cu flori, dintre care cele

63

mai comune au fost Achillea millefolium, Achillea nobilis,

Stachys officinalis, Centaurea phrygia, Centaurea jacea,

Dianthus carthusianorum, Galium wirtgenii, Genista tinctoria,

Gladiolus imbricatus, Hypericum maculatum, Knautia arvensis,

Leucanthemum vulgare, Peucedanum oreoselinum, Ranunculus

acris, Rhynanthus alectorolophus, Solidago virgaurea, Succisa

pratensis, Trifolium montanum, Trifolium medium,Tragopogon

pratensis, care reprezintă în cea mai mare parte și speciile

caracteristice a habitatului 6520. În stratul inferior, cele mai

caracteristice specii au fost dicotiledonatele Campanula patula,

Carlina acaulis, Cruciata glabra, Euphrasia stricta, Fragaria

vesca, Gnaphalium sylvaticum, Pilosella officinarum,

Hieracium laevigatum, Leontodon hispidus, Lotus corniculatus,

Medicago falcata, Plantago lanceolata, Pimpinella saxifraga,

Prunella vulgaris, Stellaria graminea, Veronica chamaedrys,

Thymus pulegioides, Viola tricolor, Potentilla erecta. În două

locații, în zona periferică a pajiștei, în jurul izvoarelor sau format

și mlaștini, acestea ocupă însă suprafețe foarte restrânse (câțiva

metrii pătrați). Cele mai comune specii observate aici au fost

Salix aurita, Salix silesiaca, Lysimachia vulgaris, Metha

longifolia, Caltha palustris, Molinia coerulea, Telekia speciosa,

Cirsium oleraceum, Filipendula ulmaria, Bidens tripartita,

Carex vulpina, Juncus effcusus, Juncus articulatus, Eleocharis

palustris, Carex echinata, Myosotis palustris, Veronica

scutellata, Tussilago farfara, Lysimachia nummularia, Lychnis

flos-cucculi etc. Deoarece fânețele au fost înconjurate de făgete

întinse, au apărut și câteva specii forestiere și de liziere erbacee

cum ar fi Polygonatum verticillatum, Gentiana asclepiadea,

Aegopodium podagraria, Anemone nemorosa, Pteridium

aquilinum. Datorită substratului format din roci vulcanice,

caracteristice Munții Lăpusului, respectiv proximitatea pășunilor

cu Nardus stricta, s-au observat și numeroase specii acidofice:

Luzula luzuloides, Danthonia decumbens, Nardus stricta, Rumex

64

acetosella, Scorsonera rosea, Vaccinium myrtillus. Această

tranziție a comunității spre nardete poate semnala și folosința

acestor fânețe ca pășuni în trecut. Habitatul conține și câteva

specii rare: Arnica montana, Lilium bulbiferum, Gladiolus

imbricatus, Galium wirgenii, care cresc valoarea de conservare

a acestor pajiști. La o distanță de aproximativ 1000-1500 m la

vest de fânețele prezentate (Figura 1 - poligonul 8 pj), sau

identificat trei pâlcuri mici de pajiști, folosite ca pășuni (Figura

1 - poligonurile 9pj, 10pj, 11pj). Gramineele dominante din

etajul superior al vegetației au fost Agrostis capillaris, Phleum

montanum, Festuca rubra, Festuca pratensis. Specii de

dicotiledonate observate au fost Achillea millefolium, Trifolium

pratense, Stachys officinalis, Centuarea jacea, Genista tinctoria,

Hypericum maculatum, Leucanthemum vulgare, Pimpinella

major, Plantago lanceolata, Potentilla erecta, Prunella vulgaris,

toate sunt specii comune de pajiști. Aceste pâlcuri de pajiști se

pășunează intensiv cu vaci respectiv sunt puternic fragmentate

de drumuri și poteci. Datorită disturbanțelor s-au instalat

numeroase specii ruderale și specii de buruienișuri înalte cum ar

fi Lolium perenne, Tanacetum vulgare, Cichorium intybus,

Galinsoga ciliata, Agrimonia eupatoria, Juncus effusus,

Leontodon hispidus, Lythrum salicaria, Mentha longifolia,

Lycopus europaeus, Trifolium repens respectiv feriga Pteridium

aquilinum.

9. Subtipuri

identificate

Pe baza compoziției floristice și condițiilor abiotice, habitatele

inventariate se încadrează la habitatul național R3803 - Pajiști

sud-est Carpatice de Agrostis capillaris și Festuca rubra

conform Doniță et al. (2005), respectiv la asociația Festuco

rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951 conform Sanda et.

al. (2008).

65

10.

Alte informaţii

privind sursele de

informaţii -

Bibliografie

Bölöni, J., Molnár, Zs., Kun, A. (2011). Magyarország élőhelyei. Vegetációtípusok leírása és

határozója. ÁNÉR, MTA Ökológiai és Botanikai Kutatóintézete, Vácrátót

Doniță, N., Popescu, A., Paucă–Comănescu M., Mihăilescu, S., Biriș, I.-A. (2005-2006).

Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București

Gafta, D., Mountford, O. (coord.) (2008). Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000

din România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Mountford, O., Gafta, D., Anastasiu, P., Bărbos, M., Nicolin, A., Niculescu, M., Oprea, A.

(2008). Natura 2000 in Romania. Habitat Fact Sheets, Ministerul Mediului și a

Dezvoltării Durabile

Sanda, V., Ölleler, K., Burescu, P. (2008). Fitocenozele din România. Sintaxonomie, structură,

dinamică și evoluție, Editura Ars Docendi, București

*** Interpretation Manual of European Union Habitats (2013), EUR 28, European Commission

http://eunis.eea.europa.eu/

66

II.2.2. Habitatul 6430 - Comunități de liziera higrofile cu ierburi înalte de la câmpie si

din etajul montan până în cel alpin




de habitat EC


de habitat 6430

3. Denumire habitat Comunități de liziera higrofile cu ierburi înalte de la câmpie si

din etajul montan până în cel alpin


(PalHab)

37.7 - Wet and nitrophilous tall herb edge communities, along

water courses and woodland borders belonging to the

Glechometalia hederaceae and the Convolvuletalia sepium

orders (Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae,

Convolvulion sepium, Filipendulion).

37.8 - Hygrophilous perennial tall herb communities of montane

to alpine levels of the BetuloAdenostyletea class.

5. Habitatele din

România (HdR)

R3701 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu

Aconitum tauricum


Adenostyles alliaria şi Doronicum austriacum


Cirsium waldsteinii şi Heracleum sphondylium ssp.

transilvanicum


Rumex obtusifolia şi Urtica dioica


Petasites kablikianus


Telekia speciosa şi Petasites hybridus

R3708 Comunităţi daco-getice cu Angelica sylvestris, Crepis

paludosa şi Scirpus sylvaticus

67

R3714 Comunităţi daco-getice cu Filipendula ulmaria, Geranium

palustre şi Chaerophyllum hirsutum


2000 -


(AV)

Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990

Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956

Cirsio waldsteinii- Heracleetum transsilvanici Pawl. et Walas

1949

Rumici obtusifoliae –Urticetum dioicae Kornaš 1968

Petasitetum kablikiani Szafer, Kulcz. et Pawl. 1926

Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriţă et Raţiu

1974

Telekio – Filipenduletum Coldea 1996,

Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998

Angelico – Cirsietum oleracei R. Tx. 1937

Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Schwich 1944

Filipendulo – Geranietum palustris W. Koch 1926

Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann şi colab. 1973


(TP)

9. Descrierea generală



Aceste comunități se instalează în văi pe terasele aluviale a

pârâurilor, dar și dea-lungul lizierelor sau marginea ochiurilor de

apă, sau a mlaștinilor. Se caracterizează prin ierburi de talie

înaltă, higrofile și printr-o variabilitate mare în compoziția

floristică.

Deși în general ocupă suprafețe reduse, sunt comunități larg

răspândite din etajul colinar până în etajul subalpin între 500 -

2200 m altitudine. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între

-1.5 °C și 7.5 °C, iar precipitațiile anuale între 800 - 1400 mm/an.

În general se instalează pe substrate aluviale, pietrișuri,

prundișuri, litosoluri, soluri coluviale umede, pseudogleice și

68

rendzine cu pH neutru și acid (6.7-7), adesea bogate în nitrați și

în humus.

Din punct de vedere floristic, habitatul prezintă o variabilitate

mare în funcția mediului abiotic: altitudinea, substratul de rocă,

umiditatea solului și nivelul apei freatice, acoperirea

coronamentului și condițiilor de lumină, cantitatea de nutrienți în

sol, pH-ul influențează puternic compoziția floristică. În urma

acestora, habitatul grupează numeroase asociații foarte diferite

chiar la nivelul speciilor dominante și edificatoare. Totuși, în

general se caracterizează cu o fiziognomie similară: o stratificație

verticală puternică cu stratul superior dezvoltat, cu înălțimi între

1-1.5 m, format în general din dicotiledonate de talie înaltă din

familiile Asteraceae și Apiaceae, cele mai frecvente și

caracteristice fiind Telekia speciosa, Cirsium oleraceum,

Cirsium waldsteinii, Cirsium rivulare, Petasites hybridus,

Adenostyles alliariae, Doronicum austriacum, Eupatorium

cannabinum, Angelica archangelica, Heracleum spp, Angelica

sylvestris, Anthryscus spp., Chaerophyllum hirsutum. Alte specii

împortante, caracteristice sau dominante din stratul superior al

vegetației sunt Filipendula ulmaria, Aconitum tauricum,

Cicerbita alpina, Senecio subalpinus, Carduus personata,

Petasites albus, Lysimachia vulgaris, Festuca gigantea, Scripus

sylvaticus, Equisetum palustre, Aegopodium podagraria, Urtica

dioica, Senecio nemorensis. În stratul inferior, cele mai comune

specii higrofile de talie medie sau scundă sunt Geranium

palustre, Epilobium hirsutum, Stellaria nemorum, Myosoton

aquaticum, Lysimachia nummularia, Chrysosplenium

alternifolium, Agrosis stolonifera, Tussilago farfara, Ranunculus

repens.

Stratul arbustiv variează în acoperire, dar în general este mai

mică de 15% și este compus din specii de sălcii (Salix silesiaca,

Salix cinerea, Salix caprea etc..). Specii nedorite, care amenință

biodiversitatea și naturalitatea habitatului sunt de obicei specii

69

neophyte - invazive ca Helianthus tuberosus, Impatiens

glandulifera, Rudbeckia laciniata etc.

Specii rare sau endemice, asociate cu habitatul, prezența cărora

cresc semnificativ valoarea de conservare a comunităților sunt

Angelica palustris (1617 - Natura 2000), Poa granitica ssp.

disparilis (4122 - Natura 2000), Tozzia alpina ssp. carpathica

(4116 – Natura 2000), Ligularia sibirica (1758 - Natura 2000),

Leucanthemum waldsteinii, Pulmonaria filarszkyana,

Heracleum carpaticum. Valoarea ecologică a habitatelor 6430

este mare, deoarece reprezintă habitate umede, care protejează

puritatea apelor curgătoare, fixează aluviunile depuse, respectiv

adăpostesc o mulțime de specii de insecte, amfibieni sau reptile

protejate (de ex: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul

cu creastă (Triturus cristatus cristatus), tritonul carpatic

(Triturus montandoi), libelula mercur (Coenagrion mercuriale),

calul dracului (Cordulegaster heros)), căror existență este strâns

legată de integritatea acestor habitate, respectiv puritatea apelor

curgătoare învecinate.

Cele mai semnificative amenințări către integritatea și

biodiversitatea habitatului sunt microhidrocentralele respectiv

orice tip de modificare în albia pârâurilor, defrișările forestiere,

tranșarea lemnului, respectiv depozitarea lemnului în albia

pârâurilor montane, poluarea cu diverse deșeuri sau chimicale și

construirea drumurilor forestiere. Habitatul în general nu necesită

management activ, în cazul colonizării agresive unei specii

invazive însă, este recomandat combaterea speciei. Nu se

recomandat utilizarea erbicidelor sau altor chimicale pentru a

proteja apele.

10. Specii caracteristice

Petasites hybridus, Petasites albus, Scirpus sylvaticus,

Filipendula ulmaria, Aconitum tauricum, Adenostyles alliariae,

Doronicum austriacum, Cirsium waldsteinii, Cirsium oleraceum,

Cirsium canum, Cirsium rivulare, Carduus personata,

Heracleum transsilvanicum, Telekia speciosa, Angelica

70

archangelica, Angelica sylvestris, Geranium palustre,

Chaerophyllum hirsutum, Chaerophyllum aromaticum,

Eupatorium cannabinum, Epilobium hirsutum, Cicerbita alpina,

Stellaria nemorum, Achillea distans,

Ranunculus platanifolius, Senecio nemorensis

11. Fotografii 6430_foto (1)-6430_foto (4)




de habitat 6430


[spaţial] larg răspândit


[management] natural


habitat 7 ha

5. Perioada de colectare

a datelor din teren 06.2019-08.2019


habitat [descriere]

Habitatul ”6430 este răspândit pe cea mai mare parte a sitului,

de-a lungul pârâurilor montane, totuși ocupă suprafețe relativ

restrânse, formând în general fâșii înguste de 1-2 m. Cele mai

semnificative extinderi o are în zonele cu văi deschise și cu pante

reduse, în general mai joase de 800 m altitudine, unde se

instalează pe terasele aluviale de nisip și pietriș a pârâurilor

(Figura 3). Suprafața totală a habitatului în sit este de aprox. 7 ha:

2.52 ha - Pârâul Izv. Alb și afluenți, 2.13 ha - Pârâul V. Tocilă,

1.1 ha - Pârâul Cizma Mare și Cizma Mică, 1.17 ha V. Poienii și

Prisăcate.

71


habitat [hartă]

Localizarea habitatului 6430 - Comunitati de liziera higrofile cu

ierburi înalte de la câmpie si din etajul montan pâna în cel alpin,

în situl ROSCI0285 Codrii Seculari de la ”Strâmbu Băiuț”

8. Descrierea

habitatului

Cele mai tipice comunități încadrabile la acest habitat s-au stabilit

pe terasele aluviale plane mai întinse a pârâurilor. S-au format în

condiții de lumină relativ favorabile, în locații neacoperite sau

doar parțial acoperite de coronamentul lizierelor învecinate.

Stratul arbustiv de 1-3 m înălțime este de obicei slab dezvoltat și

este alcătuit de speciile Salix silesiaca, Sorbus aucuparia și

Sambucus nigra. Stratul superior al vegetației este dezvoltat, de

aprox. 1-1.5m înălțime și este alcătuit de speciile Petasites

hybridus, Petasites albus, Telekia speciosa. Mai sporadic apar și

speciile de talie înaltă Cirsium oleraceum, Cirsium palustre,

Crisium waldsteinii, Chaerophyllum hirsutum, Aegopodium

podagrasia, Angelica sylvestris, Cicerbita alpina, Eupatorium

cannabinum, Doronicum austriacum, Scirpus sylvaticus,

Aruncus dioicus, Elymus caninus, Schedonorus giganteus,

Filipendula ulmaria, Senecio hercynicus, Heracleum

72

sphondilium, Epilobium angustifolium. În stratul inferior,

deobicei sub 30 cm înălțime, cele mai comune specii higrofile

sunt Chrisosplenium alternifolium, Lysimachia nummularia,

Equisetum palustre, Myosotis scorpioides, Mentha longifolia,

Nasturtium officinale, Tussilago farfara, Poa trivialis, Carex

brizoides, Carex pendula, Carex remota, Galium palustre,

Stellaria nemorum, Caltha palustris, Veronica beccabunga.

Datorită condițiilor umede și umbrite, pătrund și număroase

elemente forestiere: Anthyrium filix-femina, Mycelis muralis,

Stachys sylvatica, Carex sylvatica, Symphytum cordatum,

Impatiens noli-tangere, Glechoma hederacea, Geranium

robertianum, Cicerbita alpina, Atropa bella-donna, Cardamine

impatiens. Sau observat și specii rare: Lysimachia nemorum și

endemismul Senecio hercynicus spp. ucranicus.

În contrast, cea mai mare parte pârâurilor montane erau situate în

văi înguste, umbrite, fără suprafețele plane ale teraselor aluviale

de nisip și pietriș. În aceste locații, habitatul formează fâșii

înguste, de 1-2 m de-a pe malus apelor curgătoare și sunt relativ

sărace în specii caracteristice. Vegetația este relativ scundă,

dominată de Petasites albus, Tussilago farfara, Nasturtium

officinale, Chrisosplenium alternifolium, Lysimachia

nummularia.

9. Subtipuri identificate

Habitatele de tip 6430 se clasifică pe baza ierburilor higrofile de

talie înaltă, dominante în stratul erbaceu superior al vegetației. Pe

teritoriul sitului, Comunitățile au fost alcătuite în cea mai mare

parte de 3 asemenea specii: Petasites hybridus, Petasites albus,

Telekia speciosa. Specii ca Cirsium oleraceum, Cicerbita alpina,

Angelica sylvestris, Heracleum spp. Filipendula ulmaria au fost

comparativ rare. Pe baza acestora, habitatele se încadrează la

habitatul național R3707Comunităţi sud-est carpatice de

buruienişuri înalte cu Telekia speciosa şi Petasites hybridus,

respectiv au fost identificate asociațiile Telekio-Petasitetum

73

hybridi (Morariu 1967) Reșmeriță et Rațiu 1974; Telekio-

Filipenduletum Coldea 1996; Telekio speciosae -Aruncetum

dioici Oroian 1998. În jurul ochiurilor de ape stătătoare sa

identificat habitatul R3708 Comunităţi daco-getice cu Angelica

sylvestris, Crepis paludosa şi Scirpus sylvaticus repsectiv

asociațiile Angelico – Cirsietum oleracei R. Tx. 1937 și

Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Schwich 1944.

10.

Alte informaţii

privind sursele de

informaţii -

Bibliografie














II.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes

comunitar care nu sunt menționate în caietul de sarcini dar au fost cartate


74

II.3.1. Habitatul 6230 - Pajiști de Nardus, bogate în specii pe substrate silicatice, din

zonele montane (și submontane, în Europa Continentală)




de habitat EC


de habitat 6230

3. Denumire habitat Pajiști de Nardus, bogate în specii pe substrate silicatice, din

zonele montane (și submontane, în Europa Continentală)


(PalHab) 36.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards

5. Habitatele din

România (HdR)

R3806 Pajiști sud-est Carpatice de Scorzonera rosea și

Festuca nigrescens

R3809 Pajiști sud-est Carpatice de tăpoșică (Nardus stricta) și

Viola declinata


2000 -


(AV)

Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis (Puşcaru et al.

1956) Coldea 1978; Violo declinatae-Nardetum Simon 1966;

Hieracio pilosellae-Nardetum strictae Pop et al. 1988; Nardo-

Festucetum tenuifoliae Buiculescu 1971; Festuco rubrae-

Agrostietum capillaris; Horvat 1951 subas. nardetosum

strictae Pop 1976


(TP) -

9. Descrierea generală a

tipului de habitat


Habitatul cuprinde pajiști folosite de obicei ca pășuni, bine

închegate, mezofile sau xerofile, montane sau subalpine,

formate pe soluri acide, dominate de Nardus stricta și bogate

în specii acidofile.

75

Habitatul este prezent în tot lanțul Carpatic, la altitudini între

600 - 1600 m (mai rar poate urcă până la 2300 m). Se

instalează pe roci silicatice și pe soluri brune podzolice și

humico-silicatice, oligotrofe - săraci în nutrienți (azot și

fosfor) și cu reacție puternic acidă (pH 3.5 - 6). Stațiunile

variază în temperaturile medii-anuale între -1.5 °C și 6 °C și

precipitații anuale între 950-1400mm/an.

Pe baza clasificării naționale a habitatelor, în funcția

compoziției floristice dar și a mediului abiotic diferențiem

două tipuri: pajiștile sud-est Carpatice cu Scrosonera rosea și

Festuca nigrescens (R3806) ocupă stațiuni la altitudini mari -

deobicei în zona subalpină - alpină, sunt dominate de

graminea Festuca nigrescens. Nardus stricta are deobicei

acoperiri mai reduse și în general aceste pajiști sunt mai

bogate în specii. În contrast pajiștile sud-est Carpatice de

tăpoșică (Nardus stricta) și Viola declinata (R3608) sunt

caracteristice etajului montan începând de la 600 m altitudine

și în general sunt relativ sărace în specii, fiind dominate de

Nardus stricta care poate avea acoperiri până la 90%. Aceste

comunități pot reprezenta forme degradate a habitatului

R3606 prin acidifierea solului.

Vegetația acestor pajiști este în general mai scundă, de obicei

între 25-35 cm înălțime, comparativ cu alte habitate ca de ex.

fânețele montane, fânețele de joasă altitudine sau fânețe de

lunca, care pot avea graminee și dicotiledonate în stratul

superior de peste 1 m înălțime. Așadar stratul superior este de

obicei slab consolidat și poate fi format de speciile

Deschampsia flexuosa, Festuca rubra, Festuca nigrescens,

Luzula luzuloides. În stratul inferior (sau mijlociu în cazuri

rare) domină specia Nardus stricta, care este și specia

edificatoare a comunităților, cu acoperiri între 20-80%. În

structura floristică sunt prezente numeroase specii mezofile

din Ordinul Arrhenatheretea (de ex. Cerastium fontanum,

76

Leucanthemum vulgare, Anthoxanthum odoratum, Festuca

rubra, Achillea millefolium) dar și numeroase specii alpine din

Ordinul Caricetalia curvulae în cazul altitudinilor mai ridicate

(de ex. Juncus trifidus, Hieracium alpinum, Festuca supina,

Agrostis rupestris, Avenula versicolor). Speciile caracteristice

habitatului sunt Scorsonera rosea, Campanula patula ssp.

abietina, Campanula serrata, Potentilla ternata, Viola

dacica, Viola declinata, Pilosella officinarum, Achillea

stricta, Arnica montana, Veronica officinalis, Antennaria

dioica, Coeloglossum viride, Polygala vulgaris, Genista

sagittalis, Danthonia decumbens, Luzula sudetica, Carex

pallescens, mare parte specii acidofile. Specii nedorite, care

se instalează în cazul unui management inadecvat

(suprapășunare, abandon, fragmentare) sunt buruieni nitrofili

cum sunt Rumex alpinus, Urtica dioica, Polygonum aviculare,

Veratrum album,sau buruieni spinoase - incomestibile cum ar

fi Cirsium vulgare, Carduus acanthoides, etc.

În România, majoritatea nardetelor sunt de origine secundară,

ele provenind din poienile, lizierele și defrișările pădurilor de

foioase sau rășinoare, respectiv deseori se instalează în locul

jnepenișurilor sau tufărișurilor pitice subalpine, defrișate de

către om. Se pot forma și în locul fânețelor montane în cazul

unui management nepotrivit, de obicei suprapășunare.

Importanța ecologică a acestor habitate este variată: habitatul

reprezintă refugiu pentru mai multe specii endemice (de ex.

Viola dacica) și protejate (de ex. Arnica montana, Campanula

serrata, Lycopodium annotinum) respectiv pentru o faună

variată (fluturi, reptile, insecte). Pe de altă parte, fiind un

habitat oligotrof cu o producție slabă are o valoare furajeră

redusă. Totuși fiind răspândit și ocupând suprafețe

semnificative, reprezintă cele mai importante pășuni în

perioada verii în zonele montane, subalpine și alpine. Din

punct de vedere al managementului se recomandă în general

77

utilizarea tradițională ca pășuni de ovine, mai rar bovine, cu o

densitate de 0.2-1 UVM/ha. Se evită pășunatul în timpul iernii

la altitudini mai mici iar în cazul altitudinilor mai mari,

pășunatul trebuie practicat doar în timpul verii. Principala

amenințare de conservarea biodiversității în cazul acestor

habitate o reprezintă suprapășunatul. Acesta facilitează

scăderea pH-ului în sol și permite treptat pătrunderea și

înmulțirea speciilor acidofile Nardus stricta și Deschampsia

caespitosa. Aceste două specii sunt bogate în silicate și fiind

incomestibile sunt evitate de animalele pășunătoare. Pășunatul

intensiv poate rezulta și în eutrofizarea solului la care multe

specii reacționează sensibil, respectiv se pot instala buruieni

nitrofili de talie mare, cum ar fi Rumex alpinus, formând de

multe ori pâlcuri monodominate de specie. Toate aceste

procese scad valoarea furajeră a acestor pajiști.

10. Specii caracteristice

Scorzonera purpurea ssp. rosea, Campanula serrata, Viola

declinata, Viola dacica, Pilosella officinarum, Antennaria

dioica, Danthonia decumbens, Veronica

officinalis, Potentilla erecta, Achillea stricta, Carex

pallescens, Luzula sudetica, Potentilla aurea, Arnica

montana, Gymnadenia conopsea, Coeloglossum viride,

Polygala vulgaris, Gentiana pneumonanthe,

Genista tinctoria, Campanula patula ssp abietina

11. Fotografii 6230_foto (1) - 6230_foto (5)




de habitat 6230


[spaţial] izolat

78


[management] seminatural


habitat 44ha

5. Perioada de colectare

a datelor din teren 06.2019-08.2019


habitat [descriere]

Habitatul s-a identificat în trei locații - trei pâlcuri distincte de

pajiști cu o suprafață totală de 44 ha: Câmpul Văratecului (11.50 ha

- pj1) în partea de nord a sitului, între 1250-1350 m altitudine,

pășunile din zona Vf. Secu (24.12 ha - 6pj) în parte de nord-est a

sitului, între 1100 - 1300 m altitudine respectiv Măgura Tocilei (8.37

ha - 7pj) în zona sud-vestică a sitului, între 800 - 950 m altitudine.

Toate cele trei pajiști sunt folosite ca pășuni de oi, și se pășunează

cu un număr moderat de animale.


habitat [hartă]

Localizarea habitatului 6230 - Pajiști de Nardus, bogate în specii pe

substrate silicatice, din zonele montane, în situl ROSCI0285 Codrii

Seculari de la ”Strâmbu Băiuț” (linia roșie continuă - limita sitului,

liniile gri subțiri - conturul relieful, poligonurile galbene cu contur

negru - habitatul 6230)

79

8. Descrierea

habitatului

Acoperirea vegetației vie variază între 65-99% și este relativ bine

închegată. Stratul superior al ierburilor înalte este relativ slab

dezvoltat și este alcătuit din gramineele Agrostis capillaris,

Deschampsia flexuosa, Festuca nigrescens, Festuca rubra,

Anthoxanthum odoratum, Danthonia decumbens, Phleum

montanum, Deschampsia caespitosa, Holcus lanatus. În stratul

inferior, mult mai bine încheiat, domină specia edificatoare Nardus

stricta, cu acoperiri care variază între 12-80%. În vegetație,

predomină speciile acidofile, caracteristice acestor habitate, dintre

care cele mai frecvente au fost Luzula luzuloides, Luzula sudetica,

Luzula campestre, Antennaria dioica, Scorzonera rosea, Rumex

acetosella, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Pilosella

officinarum, Campanula patula ssp. abietina, Polygala vulgaris și

Viola declinata. Pajiștile 6230 pe teritoriul sitului conțin un număr

relativ mare de specii dicotiledonate de pajiști mezofile cum ar fi

Prunella vulgaris, Centaurea phrygia, Rhynanthus alectorolophus,

Plantago lanceolata, Trifolium medium, Potentilla erecta, Achillea

80

millefolium, Cruciata glabra, Dianthus deltoides, Hypericum

maculatum, Leucanthemum vulgare, Pimpinella major, Thymus

pulegioides, Alchemilla mollis, Carlina acaulis, Stellaria graminea,

Ranunculus acris, Solidago virgaurea. Datorită proximității

pădurilor, pătrund și câteva specii de habitate forestiere în pajiști:

Anemone nemorosa, Majanthemum bifolium, Gnaphalium

sylvaticum, Picea abies, Acer pseudoplatanus, Sorbus aucuparia,

Fagus sylvatica, Carex brizoides, Geranium pheum. Pe porțiunile

abandonate, în locația stânelor abandonate apar comunități ruderale

- nitrofile, dominate de Rumex alpinus alături de Urtica dioica,

Pteridium aqulinum. Specii rare, identificate în aceste pajiști au fost

Arnica montana, Galium wirtgenii, Polygala nicaeensis și

Phyteuma spicata, iar prezența acestora cresc valoarea de

conservare a habitatului.

9.

Pe baza compoziției floristice dar și a mediului abiotic (altitudini

relativ reduse, diversitate relativ redusă) habitatele 6230 identificate

se includ la habitatul național R3809 Pajiști sud-est Carpatice de

tăpoșică (Nardus stricta) și Viola declinata, respectiv asociația

Hieracio pilosellae-Nardetum strictae Pop et al. 1988.

10.

Alte informaţii

privind sursele de

informaţii -

Bibliografie





Galvanek D. & Janak M. 2008. Management of Natura 2000 habitats. 6230 *Species-rich

Nardus grasslands. European Commission



81








82

II.4. Specii de floră relevante pentru aria naturală protejată

S-au identificat două specii de interes comunitar care figurează în Anexa 5A a OUG 57 - 2007

(*Specii de plante şi de animale de interes comunitar, cu excepția speciilor de păsări, a căror

prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management) respectiv specii,

considerate sporadice sau rare conform literaturii de specialitate: Plante vasculare din România.

Determinator ilustrat de teren (Sârbu, I., Ștefan, N., Oprea, A., 2013.).

• Specii din Anexa 5A a OUG 57 - 2007

II.4.1. Arnica montana L. Sp. e. ed. I. (1753) 844 - Arnică

Tabel A. Date generale ale speciei

Nr. Informație/Atribut Descriere

1. Cod Specie -

EUNIS

Cod Natura 2000: 1762

2. Denumirea

stiințifică

Arnica montana

3. Denumirea

populară

Arnică

4. Descrierea speciei Specia aparține familiei Asteraceae. Rhizom gros,

orizontal, cu numeroase rădăcini fibroase. Tulpina

cilindrică erectă, solitară, înaltă de 15-55 cm, de obicei

simplă sau cu 1-2 ramificații. Inflorescență compusă dintr-

un singur antodiu (rareori mai multe) mare, 4-8 cm

diametru, cu flori galbene, cele centrale tubuloase, cele

marginale ligulate, de 2-3 ori mai lungi ca involucrul.

Frunze aspre și cu peri glandulari. Planta dispune de rozetă

de frunze bazale, cu frunze eliptice, sesile și 1-2 perechi de

frunze tulpinale mai mici. Se reproduce atât vegetativ prin

rhizom cât și generativ prin achene dispersate de către vânt.

83

5. Perioade critice perioada de vară

6. Cerințe de habitat relativ frecventă prin pășuni, fânețe, liziere, poieni în zona

montană mai rară în zona subalpină

7. Fotografii Arnmon_foto (1)

Tabel B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate

Nr

.

Informație/Atribu

t

Descriere

1. Specia Arnica montana

2. Informații specifice

speciei

-

3. Statutul de prezență

(spațial)

larg răspândită


(management)

nativă

5. Abundență comună

6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019-08.2019

7. Distribuția speciei Specia a fost observată în trei pajiști și este relativ comună: Vf.

Secu (6pj), Poiana Măgura Paltinului (7pj), Poiana Măgura

Tocilei (8pj).

8. Distribuția speciei

(harta)

Localizarea speciilor de interes comunitar din Anexa 5A a

OUG 57 - 2007, în situl ROSCI0285 Codrii Seculari de la

”Strâmbu Băiuț” (linia roșie continuă - limita sitului, liniile gri

subțiri - conturul relieful, poligonurile galbene cu contur negru

- habitatul 6230, poligonurile verzi cu contur negru habitatul

84

6520, romboid roșu - distribuția speciei Arnica montana, cerc

verde - distribuția speciei Lycopodium annotinum)

9. Sursele de

informații

https://eunis.eea.europa.eu/species/153665

II.4.2. Lycopodium annotinum L. Sp. Pl. ed. I. (1753) 1103 - Cornișor



1. Cod Specie -

EUNIS

Cod Natura 2000: 5104

2. Denumirea

stiințifică

Lycopodium annotinum

3. Denumirea

populară

Cornișor


85

4. Descrierea speciei Specia aparține familiei Lycopodiaceae. Plante cu rhizomi

lungi, cu numeroase tulpini târâtoare, dichotome, repetat

ramificate. Frunze lungi de 7 mm, lanceolat- lineare,

acuminate și fin dințate. Spicul singuratic este cilindric,

sesil, de aproximativ 4 cm lungime, 3 mm lungime, situat

pe vârful ramurilor erecte. Bractei ovate, cu margini

membranacee. Specia se reproduce prin spori dar și

vegetativ cu rhizomi.


6. Cerințe de habitat relativ frecventă în etajul montan, până la subalpin, păduri

de rășinoase, pe stâncării, în poieni, câteodată în turbării.

7. Fotografii Lycann_foto (1)-(2)



1. Specia Lycopodium annotinum


speciei

-


(spațial)

marginală


(management)

nativă

5. Abundență rară

6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019-08.2019

7. Distribuția speciei Relativ rară în pădurile sau lizierile pădurilor de rășinoase

respectiv în turbării. A fost observată în două locații apropiate,

86

aproximativ 10 indivizi, în partea de nord-vest al sitului în zona

Fântâna rece.


(harta)

9. Sursele de

informații



87

II.5. Specii sporadice sau rare conform literaturii de specialitate: Plante vasculare din România. Determinator ilustrat de teren (Sârbu, I., Ștefan, N., Oprea, A., 2013.).

II.5.1. Lysimachia nemorum L.



1. Cod Specie -

EUNIS

-

2. Denumirea

stiințifică

Lysimachia nemorum

3. Denumirea

populară

-

4. Descrierea speciei Specie cu tulpini târâtoare, frunze opuse, ovate, acuminate,

glabre. Flori galben-aurii, de 10 mm diametru, solitare,

axilare.


6. Cerințe de habitat etajul fagului, până în cel subalpin în zăvoaie, buruienișuri

umede

7. Fotografii Lysimachia nemorum (1)-(2)



1. Specia Lysimachia nemorum


speciei

-


(spațial)

larg răspândită


(management)

nativă

88


6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019-08.2019

7. Distribuția speciei distribuția speciei se suprapune cu distribuția habitatului de

interes comunitar 6430, prezentată mai sus


(harta)

distribuția speciei se suprapune cu distribuția habitatului de


II.5.2. Senecio hercynicus Herborg. ssp. ucranicus Greuter



1. Cod Specie -

EUNIS

-

2. Denumirea

stiințifică

Senecio hercynicus spp. ucranicus

3. Denumirea

populară

-

4. Descrierea speciei Specie de talie înaltă de 60-140 cm, frunze ovat lanceolate,

mărunt dentate, glabre, alterne. Inflorescență compusă din

numeroase antodii, cu flori tubuloase și flori ligulate

galbene. Hipsofilele involucrale externe glanduloase, mult

mai scurte decât involucrul.


6. Cerințe de habitat de-a lungul pârâurilor, tufărișelor, locuri umbrite, umede în

etajul montan-subalpin

7. Fotografii Senecio hercynicus (1)-(2)

89



1. Specia Senecio hercynicus spp. ucranicus


speciei

-


(spațial)

larg răspândit


(management)

nativă - Endemism Carpatic


6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019-08.2019

7. Distribuția speciei distribuția speciei se suprapune cu distribuția habitatului de

interes comunitar 6430, prezentată mai sus dar cea mai

semnificativă populație se găsește în zona Izv. Alb în partea

de nord-vest al sitului.


(harta)

distribuția speciei se suprapune cu distribuția habitatului de


II.5.3. Blechnum spicant (L.) Roth - Scărița muntelui



1. Cod Specie -

EUNIS

-

2. Denumirea

stiințifică

Blechnum spicant

90

3. Denumirea

populară

Scărița muntelui

4. Descrierea speciei Specie de ferigă, de 30-80 cm înălțime cu frunze simplu

penat sectate, coriacee. Cu sporofite și trofofite separate.


6. Cerințe de habitat etajul fagului-molidului, în pajiști și tufărișuri sau liziere

7. Fotografii



1. Specia Blechnum spicant


speciei

-


(spațial)

izolat


(management)

nativă- relict terțiar în flora României


6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019.-08.2019

7. Distribuția speciei specia este comună în habitatele forestiere și lizierele

acestora


(harta)

-

91

II.5.4. Lilium bulbiferum L.



1. Cod Specie -

EUNIS

-

2. Denumirea

stiințifică

Lilium bulbiferum

3. Denumirea

populară

Crin roșu

4. Descrierea speciei Tulpini de 40-80 cm înălțime cu frunze alterne, lanceolate

cu bulbi în axila lor frunzelor. Flori mari, erecte, cu șase

tepale patente, galben-aurii.


6. Cerințe de habitat pajiști mezofile, margini de pădure în zonele montane

7. Fotografii -



1. Specia Lilium bulbiferum


speciei

-


(spațial)

marginal


(management)

nativă

5. Abundență foarte rară

92

6. Perioada de

colectare a datelor

de teren

06.2019-08.2019

7. Distribuția speciei Într-o singură locație (habitatul 6520 - 8pj) au fost observați

câțiva (2-3) indivizi

8. Distribuția speciei -

Semnătura

Kuhn Thomas

........................

93

III. STUDIU PRIVIND INVENTARIEREA ȘI CARTAREA Habitatelor 7110* Turbării Active Și Alte Tipuri De Mlaștini Cu Vegetație Ierboasă De

Interes Comunitar

Nume: Szabó Anna


94

III.1. Introducere

În cursul cartării și evaluării habitatelor de turbării active (7110*) s-a constatat pe de o parte

raritatea acestui habitat în sit, dar și sensibilitatea extremă și multitudinea fragmentelor de

habitate aparținând la alte categorii. Acestea din urmă alcătuiesc o rețea de habitate umede,

conectate funcțional (împreună cu habitatul 6430 și 91D0, a cărei cartare și evaluare constituie

subiectul altor rapoarte). Din acest motiv am constatat, că este util evaluarea atât a habitatelor

7140 (Mlaștini de tranziție) cât și celor de 7230 (Mlaștini alcaline), respectiv a mlaștinilor care

nu au corespondent în sistemul Natura 2000 – protecția turbăriilor din sit nu este posibilă fără

protecția integrată a întregii rețele de habitate umede.

III.2. Metodologia utilizată

Înaintea deplasării pe teren, sau desemnat în total 20 locații potențiale pentru turbării/mlaștini,

pe baza hărților satelitare, hărților topografice și a toponimiei, respectiv pe baza informațiilor

despre locațiile caracteristice pentru turbării în masivele muntoase adiacente. S-au desemnat

zone de izvor a pârâurilor, dacă acestea se aflau într-o zonă fără vegetație forestieră, terasele și

microdepresiunile determinabile pe harta satelitară, cu o suprafață mai mare de 0,5 ha, fără

vegetație forestieră, parcurse sau învecinate cu pârâurile, respectiv zonele notate cu denumirea

de Tău în hărțile topografice. Aceste puncte au fost completate pe teren cu evaluarea zonelor

asemănătoare din pajiști (microdepresiuni, zonele de izvor, terase).

Punctele predefinite au fost accesate cu mașină de teren (pe drumurile forestiere), sau pe

jos – în acest caz s-au urmat cursurile de apă pentru a mări șansa de identificare a habitatelor

de mlaștină/turbării. Primul set de puncte a fost completat, pe baza experiențelor de teren, până

la următoarea ieșire.

La punctele predefinite, respectiv în cursul itinerarului, dacă au fost identificate fragmente

de mlaștini, s-a completat o fișă de teren conținând următoarele informații necesare pentru

identificare habitatului, respectiv a stării de conservare în sit:

- Informații generale: data, locația (punctul nou sau predefinit), mărimea apreciată a

fragmentului (în metri).

- Informații despre factori abiotici și factori de amenințare: procentul de acoperire a

stratului de apă la suprafață, procentul solului nud sau a turbei fără vegetație, factori de

presiune, factori de amenințare.

95

- Informații privind structura și calitatea fragmentului: tipul habitatului sau a mozaicului

de habitate apreciat pe teren, lista de specii completată cu informații despre abundența-

dominanța speciilor de plante (apreciate pe scara Braun-Blanquet), acoperirea vegetației

(în procente, numai în cazul habitatelor de interes conservativ), acoperirea stratului de

mușchi (în procente), acoperirea litierei, starea de naturalitate (apreciată prin valoarea

de naturalitate pe o scară 1-5, unde 5 este o stare foarte bună, cu compoziție, structură

și funcții complexe, caracteristice habitatului), speciile invazive autohtone sau alohtone

(dacă era cazul).

Fișa de teren a fost însoțită de un set de fotografii.

Datele de teren au fost sintetizate într-un tabel excel, iar pe baza trackurilor și punctelor

s-a creat o bază de date simplificată în QGIS 2.2., ce permite calcularea exactă a perimetrelor

cu habitate de interes comunitar identificate, respectiv stabilirea relațiilor dintre acestea. Datele

GIS întocmite în raportul nr. 2 permit localizarea exactă a habitatelor de mlaștini, în sistemul

de proiecție Stereo70 Dealul Piscului Natura 2000.

Tabelul de atribute asociat cu fișierul .shp (Anexa 1.) este strâns legat de datele furnizate în

raportul 1. (Anexa 2.), coloana de corespondență fiind NR. CRT. Din rezultatele evaluării de

teren au fost cartate acele habitate, care sunt habitate umede (deci rariștile de păduri, fragmente

de pajiști nu), și s-a considerat, că localizarea lor poate contribui în viitor la o conservare mai

bună a habitatelor-țintă (turbării active), sau pot oferi habitate valoroase pentru specii de

importanță comunitară.

Starea de conservare pe nivel de sit va fi apreciată pe baza informațiilor privind

compoziția, structura și funcțiile din fișele de teren, respectiv informațiile privind statutul

habitatul la nivel de țară, conform OMM 304/2018.

96

III.3. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor menționate în caiet

de sarcini

III.3.1. Habitatul 7110* - Tinoave bombate active



1. Clasificarea tipului de habitat EC

2. Codul unic al tipului de habitat 7110*

3. Denumire habitat Tinoave bombate active

4. Palaearctic Habitats (PalHab) 51.1

5. Habitatele din România (HdR)

HdR care pot corespunde cu categoria 7110* la

nivel național:

R5101 Turbării sud-est carpatice, mezooligotrofe,

acide cu Eriophorum vaginatum și Sphagnum

recurvum

R5102 Turbării sud-est carpatice, oligotrofe

cu Sphagnum magellanicum

HdR care se regăsesc în sit:

R5101 - Turbãrii sud-est carpatice, mezooligotrofe,

acide cu Eriophorum

vaginatum și Sphagnum recurvum

6. Habitatele Natura 2000 EC 7110* Tinoave bombate active

7. Asociaţii vegetale (AV)

Asociații vegetale care pot corespunde cu categoria

7110* la nivel național:

Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi Hueck

1925 (syn.: Eriophoro-

Sphagnetum auct. rom.); Sphagnetum magellanici

(Malcuit 1929) Klanici gneFlalcuit 1929)

KlanicEriophoro vaginati-Sphagnetum Pop et al.

1968);

97

Eriophoro vaginati-Betuletum nanae Şriophoet

Oprea 2001.

Asociații vegetale din sit:

Eriophoro vaginati –

Sphagnetum recurvi Hueck 1925

8. Tipuri de pădure (TP) -

9. Descrierea generală a tipului de

habitat

Turbării acide, ombrotrofice, sărace în nutrienţi

minerali, hidrologic menţinute în principal prin

aportul precipitaţiilor, cu un nivel al apei în general

mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, cu

vegetaţie perenă dominată de perne de muşchi de

turbă. Specii edificatoare şi caracteristice:

Briofite: Sphagnum magellanicum, S. imbricatum,

S. fuscum, S. angustifolium, S. balticum, S. majus,

Odontoschisma sphagni.

Cormofite: Andromeda polifolia, Carex pauciflora,

Carex fusca, C. limosa, Betula nana, Calluna

vulgaris, Vaccinium oxycoccos, Drosera

rotundifolia, D. anglica, D. intermedia, Eriophorum

vaginatum, E. gracile, Rhynchospora alba,

Scheuchzeria palustris, Utricularia intermedia, U.

minor (Gafta și Mountford, 2008).

În sit habitatul este prezent pe suprafețe mici, în

complex cu mlaștini de tranziție, în partea vestică a

sitului. În ambele fragmente turbăria activă s-a

format în vecinătatea unui lac (tău) sau a unor peteci

de apă stagnantă oligotrofă, având 10-15%

acoperire din totalul tinoavelor. Stratul de mușchi

este complet și des, cu acoperire de 80%, format în

mod predominant din specii de Sphagnum, lângă

care indivizii de Polytrichum sp. (Polytrichum

commune) sunt prezente mai ales la margini sau la

98

baza trunchiurilor exemplarelor de Picea abies

pipernicite. Comparativ cu alte turbării active din

regiune (Carpații Orientali), fragmentele din sit au o

floră săracă în specii caracteristice, dintre care se

remarcă totuși Eriophorum vaginatum, Carex

canescens și Drosera rotundifolia.

Lipsesc și specii de turbării relativ comune

semnalate din turbăria Tăul Negru, cea mai

apropiată zonă asemănătoare din Munții Lăpușului,

a cărei floră este descris succint în monografia

despre Munții Rodnei (Coldea, 1990) și conține

specii cum ar fi Vaccinium oxycoccus, Vaccinium

uliginosum, Carex pauciflora, Carex biharica.

Lângă speciile caracteristice prezentate mai sus,

flora fragmentelor de turbării se completează cu

specii oligotrofe și calcifuge, precum Vaccinium

vitis-idea, Vaccinium myrtillus, Molinia caerulea,

Nardus stricta, Homogyne alpina, Lycopodium

annotinum și Blechnum spicant (relict terțiar,

sporadic în flora țării).

Zonele de margine, adiacente pădurii sunt invadate

de Juncus effusus și Deschampsia flexuosa, fapt ce

denotă un proces de secare treptată.

Pe lângă umiditatea provenită din precipitații,

primul fragment (fragmentul vestic) este alimentată

și de un pârâu, care izvorește la nord de fragment și

facilitează formarea unor mlaștini de tranziție la

marginea apei. Și în cazul fragmentului estic se

observă completarea aportului hidric dintr-o rețea de

pârâiașe, care străbat turbăria. Deci niciuna din

fragmentele din sit nu sunt turbării active exclusiv

ombrogene.

99

În pofida relativei sărăcii în specii caracteristice și a

suprafeței mici, fragmentele de habitat 7110 în

complex cu mlaștinile de tranziție reprezintă o

valoare deosebită a sitului, mai ales datorită

structurii mozaicate a suprafețelor de turbă dezvelită

umedă, a ochiurilor de apă și a insulelor de vegetație

(a se vedea fotografiile).

10. Specii caracteristice Sphagnum sp., Polytrichum commune, Drosera

rotundifolia, Eriophorum vaginatum

11. Fotografii

7110_Fragment_vestic

7110_Strat_muscinal

7110_Drosera_rotundifolia

7110_Fragment_sudest

7110_Tau

7110_Strat_turba_muschi

7110_Picea_pipernicite



1. Codul unic al tipului de habitat 7110* Tinoave bombate active

2. Statutul de prezenţă [spaţial] izolat


[management] natural

4. Suprafaţa tipului de habitat 0,3445 ha

5. Perioada de colectare a datelor din

teren Iunie-iulie 2019

6. Distribuţia tipului de habitat

[descriere]

Fragmentele de habitat 7110* Tinoave active sunt

distribuite în partea vestică a sitului, la o distanță

de 190 m, respectiv 350 m la est de drumul

forestier din valea Izvorului Alb, la altitudini de

100

1087-1095, respectiv 1100 m, înconjurați de

păduri de rășinoase (predominant molid, cu brad).

7. Distribuţia tipului de habitat

[hartă]

8. Alte informaţii privind sursele de

informaţii -

III.4. Tabele completate cu datele generale și specifice ale habitatelor de interes comunitar care nu sunt menționate în caietul de sarcini dar au fost cartate

III.4.1. Habitatul 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare




2. Codul unic al tipului de habitat 7140

3. Denumire habitat Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare


101

5. Habitatele din România (HdR) R5403 Turbãrii sud-est carpatice, mezo-oligotrofe cu

Carex rostrate și Sphagnum recurvum

6. Habitatele Natura 2000 EC 7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării

mişcătoare

7. Asociaţii vegetale (AV) Sphagno-Caricetum rostratae Steffen 1931



habitat

Habitatul apare pe suprafețe restrânse, individual, sau

ún mozaic cu turbării active (7110*) sau turbării cu

vegetație forestieră (91D0*) în luminișurile sau

zonele de lizieră ale acestora, constituind zona de lagg

caracteristică acestor tipuri de vegetație. Covorul

vegetal are un strat mușcinal bine dezvoltat și îmbibat

cu apă, format predominant din specii de mușchi de

turbă (Sphagnum sp.), respectiv Polytrichum sp. și

Caliergonella sp., cu acoperiri între 15-80%, la care

se alătură specii de rogoz și bumbăcariță în stratul

ierbos.

Stratul ierbos are acoperire redusă (50-65%), mai

ridicată numai în fragmentele secate, unde se observă

invazia speciilor de Juncus effusus și Agrostis canina,

respectiv – într-un fragment – Carex brizoides.

Speciile de rogoz cele mai frecvent întâlnite, și cu o

acoperire relativ mare sunt: Carex canescens și Carex

echinata (sin: C. stellulata), dominanța speciei

caracteristice pentru habitatul RO mai sus menționat

– Carex rostrata – formează cenoze individualizate

doar într-un singur fragment. Cenozele dominate de

bumbăcariță (Eriophorum angustifolium) apar de-a

lungul firurilor de pâraie care străbat fragmentul

mozaicat cu turbării active.

Ca și în cazul turbăriilor active, și din aceste habitate

lipsesc multe elemente caracteristice mlaștinilor de

102

tranziție din Carpații Orientali, totuși, structural și

funcțional aceste fragmente sunt bine conturate.

La speciile sus-menționate se mai adaugă: Drosera

rotundifolia, Juncus articulatus, Fagus sylvatica

(puieți), Lycopodium clavatum, Picea abies (puieți

sau exemplare tinere), Potentilla erecta, Salix aurita,

Salix silesiaca, Scirpus sylvaticus, Vaccinium

myrtillus, V. vitis-idaea, Veratrum album, dar în

fragmentele secate, degradate și specii generaliste,

cum ar fi Prunella vulgaris, Rubus ideus.

10. Specii caracteristice Sphagnum sp., Carex canescens, C. echinata,

Eriophorum angustifolium

11. Fotografii

7140_Caliergonella

7140_Eriophorum_angustifolium

7140_ Eriophorum_angustifolium1

7140_Eriophorum_angustifolium2

7140_lagg_Carex_stellulata

7140_Carex_canescens

7140_secat_Juncus_effusus



1. Codul unic al tipului de habitat 7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi

turbării mişcătoare


3. Statutul de prezenţă [management] natural


5. Perioada de colectare a datelor din teren Iunie-iulie 2019


Fragmentele de habitat 7140 Mlaştini

turboase de tranziţie şi turbării

mişcătoare sunt situate în partea vestică a

103

sitului. Au fost cartate 6 fragmente,

individuale sau în complex mozaicat cu

habitate 7110* și 91D0*, între 1075 și

1166 m altitudine, de-a lungul Pârâului

Alb și afluenții acestuia.

7. Alte informaţii privind sursele de informaţii

Deoarece cartarea habitatului nu a fost

scopul evaluărilor din 2019, au fost

cartate doar fragmentele întâlnite

întâmplător în cursul căutării habitatului

7110*, deci este posibil, ca habitatul 7140

să aibă o distribuție puțin mai largă în sit.

104

III.4.2. Habitatul 7230 - Mlaştini alcaline




2. Codul unic al tipului de habitat 7230

3. Denumire habitat Mlaştini alcaline


5. Habitatele din România (HdR) R5405 Mlaștini sud-est carpatice, eutrofe cu Carex

flava și Eriophorum latifolium

6. Habitatele Natura 2000 EC 7230 Mlaştini alcaline

7. Asociaţii vegetale (AV) Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944



habitat

Este o mlaștină alcalină de suprafață mică, formată în

jurul a trei izvoare care se unesc pe un platou mic, iar

elementele de mlaștină alcalină se amestecă cu cele ale

burienișurilor higrofile și a de pajiște mezo-higrofilă.

Turba este formată de mușchi bruni, care acoperă doar

20% din suprafață, iar stratul ierbos, format din două

etaje distincte, are o acoperire de 75%. Specia

dominantă este Eriophorum latifolium situată în stratul

superior, împreună cu Cirsium palustre și Filipendula

ulmaria; stratul inferior este marcat de Carex flava,

lângă care apare C. echinata cu acoperire mult mai

mică. Alte specii: Dactylorhiza fuchsii, Vaccinium

vitis-idea, Juncus effusus, Galium palustre și

Sisyrichium angustifolium – aceasta din urmă fiind o

specie alohtonă, cu statut mult discutat în bibliografia

de specialitate, pe cale de extindere a arealului în

mlaștinile alcaline.

105

Fragmentul nu are o diversitate excepțională, dar

datorită unicității ei în sit, merită atenția custozilor

sitului. Fragmente mai mici, cu o floră puțin mai

bogată (cu Blysmus compressus, de exemplu și mai

multe specii de rogoz) au fost identificate în afara

limitei sitului în Valea poienii.

10. Specii caracteristice Carex flava, Eriophorum latifolium

11. Fotografii

7230_Dactylorhiza

7230_Eriophorum_latifolium

7230_vedere_in_ansamblu

7230_fragment_E_latifolium

7230_Cirsium_palustre

7230_Sisyrinchium



1. Codul unic al tipului de habitat 7230 Mlaştini alcaline


3. Statutul de prezenţă [management] natural


5. Perioada de colectare a datelor din teren Iunie-iulie 2019


Singurul fragment de mlaștină alcalină

cartată este situată în partea nordică a sitului,

la o distanță de 100-110 m de drumul 109U,

într-o rariște/tăietură veche, utilizată în

trecut ca fânaț, în jurul unui izvor, afluent al

pârâului Tocila, la altitudinea de 1099 m.

7. Alte informaţii privind sursele de informaţii -

106

III.5. BIBLIOGRAFIE

Biriș și colab. (2013). Ghidul sintetic de monitorizare pentru habitatele de interes comunitar:

tufărișuri, turbării și mlaștini, stâncării, păduri. INCDPM, Ed. Universitas, Petroșani.



Coldea, Gh. (1990). Munții Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Române, București.




din România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

Haraszthy L. (coord., 2014): Natura 2000 fajok és élőhelyek Magyarországon. Pro Vértes

Közalapítvány, Csákvár.


(2008). Natura 2000 in Romania. Habitat Fact Sheets, Ministerul Mediului și a Dezvoltării

Durabile




Semnatura

Prestator

107

GREENVIRO SRL

Reprezentant legal- Administrator

Abraham Zoltan

Documents

Studiu privind inventarierea și cartarea habitatelor din