Ministerul Educaţiei din Republica Moldova

Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport, mun. Chişinău

LICEUL TEORETIC ”GAUDEAMUS”

Conferinţa ştiinţifico-practică republicană a elevilor“Spre viitor”

Secţia: Educaţia civică

“Cariera profesională şi rolul ei în viaţa omului”

Elaborare: Budzemschi Anacl. a XI ec.

Coordonator: Cerbuşca Pavel,

doctor în pedagogie

Chişinău 2010

Tema: Cariera profesională şi rolul ei în viaţa omului

CUPRINS:

Introducere

Capitolul I. Sistemul orientării profesionale a tinerilor

Capitolul II. Dreptul muncii şi pregătirea tinereilor pentru viaţă

Capitolul III. Planificarea carierei - strategie pentru dezvoltare şi calitate

Capitolul IV. Orientarea profesională a elevilor

ÎncheiereConcluziiBibliografieAnexe

INTRODUCERE

Nimeni nu va putea instrui şi educa eficient un copil,

dacă nu-şi va preciza ce aşteaptă societatea de mâine de la acesta ca adult. R. Dottrens

Actualitatea temei cercetate: Creşterea personală şi carieră a devenit un proces de o importanţă practică deosebită datorită implicaţiilor pe care le are persoana contemporană în diferite domenii: educaţie, muncă, economie, sănătate, cultură, comerţ, servicii etc. În societatea democratică şi liberală, politicile în domeniul resurselor umane - în ceea ce priveşte aria consilierii carierei - trebuie să vizeze cu necesitate dezvoltarea capacităţii personale de a lua decizii şi iniţierea unui traseu personal de integrare socio-profesională.

Pentru aceasta, serviciile de informare, consiliere şi orientare oferite de consilieri trebuie să aibă în atenţie nevoile reale ale clienţilor. În consecinţă şi resursele de care dispune cadrele didactice (diferite categorii de informaţii, instrumente psihologice de evaluare, alte metode şi tehnici specifice consilierii carierei) trebuie subsumate aceleiaşi priorităţi: plierea pe nevoile clienţilor, adică a elevilor. În special persoanele tinere trebuie să conştientizeze că dinamica pieţei muncii, actuală şi de perspectivă, implică învăţare continuă, mobilitate ocupaţională, iniţiativă personală, comunicare, antreprenorial, asumarea de roluri sociale în cadrul comunităţii.

Aşa-zisele „noile deprinderi ale secolului al XXI-lea”, cum sunt cele de comunicare, de rezolvare a problemelor şi de raţionament, dar şi multe altele, care se referă la utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare, la gestionarea timpului, resurselor materiale, umane, financiare, alcătuiesc nucleul „tare” al portofoliului fiecărui individ care intră competitiv pe piaţa forţei de muncă.

În Republica Moldova se resimte nevoia de reformare a programelor în baza cerinţelor societăţii şi a adolescenţilor, în special de a profesionaliza programele de învăţământ în domeniul asistenţei sociale în conformitate cu Procesul de la Bolognia şi

Recomandările de la Lisabona. Cu acest scop Liceul Teoretic „Gaudeamus” s-a implicat activ în proiectul interregional al Comisiei Europene Tempus IV cu genericul „Profesionalizarea învăţământului în domeniul asistenţei sociale” în calitate de partener activ, alături de instituţiile superioare de învăţământ din R. Moldova şi alte state.

Tema cercetată este pe larg analizată în literatura ştiinţifică şi de specialitate. O contribuţie deosebită a fost adusă în studierea subiectului cercetat au adus sociologii, psihologii şi pofesorii universitari, pegagogii şi ziariştii etc.

Scopul lucrării este de a demonstra necesitatea pregătirii tinerilor pentru viaţă prin sensibiliyarea problemelor de orientare profesională şi dezvoltarea carierei.

Obiectivele de bază: cercetarea minuţioasă şi analiza surselor cu referire la orientarea profesională a

tinerilor şi dezvoltarea carierei;

analiza unor studii de caz din comunitate cu referire la pregătirea tinerilor pentru viaţă;

propunerea unor sugestii de eficientizare a pregătirii tinerilor pentru a fi pregătiţi pentru a împărtăşi o profesie.

Ipoteza cercetării constă în faptul că tinerii vor fi mai bine păregătiţi pentru viitoarea profesie, dacă:

vor cunoaşte mai bine care sunt perspectivele societăţii cu referire la orientarea profesională şi carieră;

vor fi implicaţi în mai multe activităţi pentru a cunoaşte mai bine o profesie şi a fi pregătiţi pentru factori de schimbare;

statul va acorda o atenţie sporită orientării profesionale şi dezvoltării pentru carieră a tinerilor.

Ca metode de cercetare au fost utilizate: cercetarea individuală; observarea aspectelor în domeniul dreptului penal, tehnici de implicare a tinerilor, sondajul, chestionarul, interviul, studiul de caz etc.

Capitolul I. Sistemul orientării profesionale a tinerilor

“Pentru a deveni un om capabil şi de succes în orice profesie, trei lucruri sunt necesare: natura, studiul şi practica.”

(Henrz Ward Beecher)

Se ştie foarte bine că modelul carierei poate fi foarte diferit. Unele persoane au o carieră foarte stabilă începând de la primul loc de muncă, altele ajung la o carieră stabilă abia după mai multe încercări, în timp ce altele nu realizează niciodată o carieră stabilă. Modelul de carieră diferă, de asemenea, în mod considerabil şi în funcţie de persoană, caracter, condiţii de educaţie, influenţă, stare economică, poziţie geografică etc.

Persoana are un rol determinant în dezvoltarea modelului de carieră. Experienţa trecutului (educaţia etc.) şi mediul (ca societate, în sens larg) în care se dezvoltă persoana

sunt la fel de importante. Trebuie să fie foarte clar faptul că oricine poate atinge orice scop, dacă se străduia suficient de mult. În realitate, oamenii vor fi foarte des confruntaţi cu anumite limite asupra cărora nu putem exercita nici un fel de control.

Printr-un management eficient al educaţiei pentru creştere personală şi carieră se poate realiza cele 8 domenii ale competenţelor-cheie (comunicarea în limba maternă, comunicare în limbi străine, competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie, competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie, competenţe pentru a învaţă să înveţi, competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice, spirit de iniţiativă şi antreprenorial, sensibilizare culturală şi exprimare artistic), care cuprind trei aspecte:

· împlinirea personală şi dezvoltarea de-a lungul vieţii (capital cultural): competenţele-cheie trebuie să dea posibilitatea oamenilor să-şi urmeze obiectivele individuale în viaţă, conduşi de interesele personale, aspiraţii şi dorinţa de a continua învăţarea pe tot parcursul vieţii;

· cetăţenia activă şi incluziunea (capital social): competenţele-cheie trebuie să le permită indivizilor să participe în societate în calitate de cetăţeni activi;

· angajarea într-un loc de muncă (capital uman): capacitatea fiecărei persoane de a obţine o slujbă decentă pe piaţa forţei de muncă.

Este important ca să se pună un accent mai mare pe formarea competenţelor ce permit managementul activităţii proprii sau a altor persoane prin gândire analitică, comunicare, creativitate, adoptare de decizii, delegare de sarcini, focalizare pe rezultate, influenţarea altor persoane, căutarea şi colectarea informaţiilor, realizarea de judecăţi/raţionamente, managementul schimbărilor, managementul stresului, negociere şi convingere, rezolvare de probleme, autoîncredere, lucru în echipă etc.

De asemenea e necesar de dezvoltat competenţele pentru viitor, care permit o viaţă socială activă şi participarea la viaţa din comunitate, în deosebi dezvoltarea abilităţilor de autocunoaştere şi intercunoaştere.

Optimizarea încrederii în sine şi în ceilalţi;Pregătirea pentru succes;Achiziţionarea unor competenţe şi atitudini necesare dezvoltării personale;Creşterea interesului pentru schimbare, învăţare şi dezvoltare;Înţelegerea schimbării ca parte a creşterii şi dezvoltării;Participarea activă la propria educaţie şi la integrarea în viaţa socială;Facilitarea accesului la oferta de educaţie, formare şi dezvoltare profesională, la oportunităţile de carieră.

Prin acestea şi altele formăm valori şi atitudini: respect şi încredere în sine şi în ceilalţi; aprecierea unicităţii fiecăruia/fiecăreia; responsabilitate şi ambiţie pentru decizii şi acţiuni privind cariera.Astfel, educaţia pentru dezvoltare personală şi carieră trebuie să fie prezentă pe tot

parcursul traseului educaţional. Nevoia de educaţie pentru carieră, de informare, orientare şi consiliere privind cariera, reprezintă o condiţie a creşterii gradului de inserţie socioprofesională a elevilor din anii terminali. Oferirea unei perspective asupra evoluţiei propriei cariere, este o posibilitate optimă de valorificare a abilităţilor şi competenţelor proprii.

Principalele strategii de formare şi educaţie pentru orientare profesională şi carieră a tinerilor sunt:

Educaţia profesională Activitatea profesională Consultaţia profesională a psihologului Consultaţia profesională a profesorilor Adaptarea profesională Selecţia profesională

Educaţia profesională include informarea profesională, propaganda şi agitaţia profesională. Aceste elemente la rândul său sunt legate între ele. Scopul lor este de a informa elevii,tinerii a mai multor cercuri de informare şi profesii în masă. Unul dintre importante componente a orientării profesionale a tinerilor este dezvoltarea intereselor a tinerilor în diferite incursiuni. Fără aceasta nici un tânăr nu poate fi pregătit spre corecta alegere a profesiei. Aceasta e alcătuită din elementele importante ca formarea şi educaţia intereselor profesionale ,educarea stimei către profesia alese,tendinţa spre a lucra în domeniul ales şi pregătirea psihologică spre a lucra. Şi ultimul punct ce finisează orientarea profesională este adaptarea profesională,ce prezintă proces active al tânărului spre producere,noului cerc social,condiţiile de lucru şi caracteristicile specifice a profesiei. Rolul important al orientării profesionale a elevilor joacă un rol important personalitatea profesorului. Personalitatea profesorului-este totalitatea calităţilor care caracterizează acesta ca o personalitate marcantă pentru elevi prin creaţia şi înalta sa inteligenţă. Anume acest tip de profesor atrage simpatiile elevilor şi le face ca aceştia să se atragă spre acest profesor,să se facă prieten,să-i destăinui cele mai tainice momente,dorinţele sale şi visurile a viitorului spre viitorul său,apare şi tendinţa de a munci,a face studii cât mai reuşit şi silinţă.

Capitolul II. Dreptul muncii şi pregătirea tinereilor pentru viaţă

Ce este dreptul muncii?

Dreptul muncii constituie o ramură a sistemului de drept din Republica Moldova,care cuprinde regulile juridice ce reglementează relaţiile sociale de muncă individuale şi colective din patroni şi salariaţi. Relaţiile sociale de muncă, reglementate de normele de drept se numesc raporturi juridice de muncă. Se consideră patron în dreptul muncii orice persoană fizică sau juridică care angajează o altă persoană în calitate de salariat. Statutul de persoană juridică se atribuie tuturor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat,obşteşti sau private,înregistrate în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Obiect al dreptului muncii sunt raporturile juridice de muncă care iau naştere,de regulă,în rezultatul încheierii contractului individual de muncă. De aceea,fără greşi,se poate afirma că dreptul muncii este dreptul contractului de muncă. Totodată sfera de reglementare a dreptului muncii cuprinde de asemenea şi alte raporturi juridice conexe deoarece acestea sunt indisolubil legate de cele de muncă. În cadrul lor pot fi numite:

o raporturile juridice de plasare în câmpul muncii;o raporturile juridice de pregătire profesională;o raporturile juridice de supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei

muncii.o raporturile juridice de jurisdicţiunea muncii.

Principiile dreptului muncii

Principiile sociale,spre deosebire de legile obiective de dezvoltare a societăţii,sînt o expresie teoretică, sunt o abstracţie a realităţii. Prin urmare am putea numi următoarele principii:libertatea muncii,negocierea condiţiilor de muncă,disciplina muncii,dreptul la odihnă,dreptul la protecţia muncii,dreptul la asociere în sindicate,dreptul la grevă etc.

Izvoarele dreptului muncii

Izvoarele dreptului muncii constituie totalitatea actelor normative care reglementează relaţiilor sociale de muncă adică stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor raporturilor juridice de muncă. Normele izvoarelor dreptului muncii prevăd:

1. Acordarea unor înlesniri suplimentare salariilor care lucrează în condiţii de munci grele şi deosebit de grele,vătămătoare şi deosebit vătămătoare

2. Acomodarea normelor generale la condiţiile de muncă specifice ale categoriilor respective de salariaţi,de exemplu, referitor la timpul de muncă şi timpul de odihnă

3. Stabilirea unor excepţii din normele generale 4. Stabilirea răspunderii sporite ale unor

categorii de salariaţi,de pildă,încetarea contractului de muncă,în baza unor temeiuri suplimentare cum ar fi concedierea persoanelor care îndeplinesc funcţii educative, pentru săvârşirea unor fapte amorale.

Garanţiile de realizare a dreptului la muncă

Statul le garantează cetăţenilor domiciliaţi permanent pe teritoriul Republicii Moldova: alegerea libera a ocupaţiei,inclusiv a muncilor cu diferite regimuri; acordarea de către unităţi a locurilor de muncă corespunzătoare pentru

absolvenţii instituţiilor de învăţământ, pregătiţi în conformitate cu ofertele înaintate din timp;

sprijin gratuit la alegerea locului de muncă corespunzătoare şi la plasarea în câmpul muncii;

posibilitatea de a însuşi gratuit o nouă profesie/specialitate,de a se recicla în sistemul Serviciul de Stat pentru utilizarea forţei de muncă sau în instituţii de învăţământ, acordându-le bursă;

compensarea cheltuielilor materiale în legătura cu trimiterea la lucru în altă localitate la propunerea oficiilor forţei de muncă;

posibilitatea de a încheia contracte individuale de muncă pe durata determinată pentru a participa la lucrări publice plătite;

apărarea juridică contra concedierii nelegitime.

Capitolul III. Planificarea carierei - strategie pentru dezvoltare şi calitate

Rolul funcţionarului public a fost dintotdeauna cel de a fi în slujba cetăţeanului. Cetăţeanul este principalul consumator al sectorului public care sancţionează sau felicită conduita funcţionarilor publici şi a personalului contractual. Furnizarea unor servicii de calitate pentru cetăţean a constituit de cele mai multe ori preocupările criticilor şi a specialiştilor în domeniu. Integrarea şi adaptarea noilor angajaţi, fie ei proaspăt absolvenţi sau deja integraţi în rândul populaţiei active, la cultura organizaţională, dar şi planificarea carierei la nivel individual sau organizaţional constituie în opinia noastră un element esenţial în furnizarea de servicii publice calitative. Un plan de carieră favorizează luarea deciziilor potrivite la momentul potrivit, în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională, motivează individul uman în muncă pentru atingerea obiectivelor atunci când acestea par greu de atins şi asigură stabilitate, claritate şi siguranţă privind viitorul personal.

La începutul secolului al XX-lea, cunoscut în literatura de specialitate drept "secolul serviciilor", specialiştii şi-au pus problema definirii SERVICIILOR PUBLICE pornind de la rolul acestora în acoperirea unor nevoi colective, ce nu pot fi înlocuite (servicii publice privind producţia, distribuţia şi consumul energiei electrice, sănătate şi asistenţă socială, transporturi, telecomunicaţii, servicii poştale, etc.)

Delimitarea categoriei serviciilor publice de celelalte categorii de servicii a fost impusă din următoarele motive:

serviciile publice constituie activităţi de interes general, cea mai mare parte producând bunuri publice furnizate de administraţii şi colectivităţi locale.

scopul lor este îndreptat spre recuperarea costului de producţie şi nu spre obţinerea profitului.

organizarea şi funcţionarea serviciilor revine în mare parte organelor autoriăţii publice (administraţia centrală - ministere, alte organe subordonate guvernului; prefecturi, administraţia locală - primării, consilii comunale şi întreprinderi publice - regii autonome de transport, poştă).

Consumul de servicii publice constituie un INDICATOR important al calităţii vieţii într-o ţară. De exemplu, modul de organizare a serviciilor publice de sănătate, educaţie, transporturi, protecţie şi pază, salubritate oferă informaţii asupra nivelului de trai al consumatorilor, asupra existenţei preocupărilor pentru conservarea mediului înconjurător.

Calitatea serviciilor publice este dată de gradul în care acestea satisfac necesităţile permanente, de interes ale consumatorilor, ce poate fi exprimat prin timpul cheltuit pentru prestarea serviciilor sau prin gradul de confort asigurat de serviciile respective ori prin efectul pe care îl au asupra intelectului, sănătăţii, siguranţei, integrităţii consumatorilor.

Importanţa serviciilor publice este cu atât mai mare pentru societate, cu cât statul precum şi componentele sale administrativ-teritoriale apar ca instrumente indispensabile, menite să asigure cetăţenilor săi acel nivel de bunăstare pe care aceştia nu-l pot găsi într-un alt mod. Furnizarea serviciilor de calitate implică atât cunoştinţe solide în domeniul de activitate, cunoaştere de sine precum şi reuşita vieţii profesionale.

Pentru a ajunge la destinaţia dorită, trebuie să cunoaştem precis coordonatele locului în care ne aflăm. Dacă ele sunt confuze, nici măcar cu “harta” în mână nu vom ajunge la destinaţie.

Mecanismul este similar în cazul dezvoltării unei cariere de succes: nu o putem realiza fără să ne cunoaştem foarte bine, fără să ştim încotro ne îndreptăm şi care este “bagajul” pe care-l luăm cu noi.

Analiza experienţelor practice privind resursele umane relevă faptul că printre altele, standardele colective de gândire, atitudinile, valorile, convingerile, normele şi obiceiurile unei organizaţii joacă un rol primordial în atragerea şi păstrarea personalului în cadrul acesteia, precum şi în formarea profesională şi adaptarea la cultura organizaţională.

Cultura organizaţională exercită o influenţă foarte puternică asupra tuturor angajaţilor şi implicit asupra reuşitei organizaţiei. Efectele ei nu sunt direct cuantificabile, dar ele creează un cadru de influenţă a rezultatelor.

În scopul furnizării de servicii publice calitative unele organizaţii au implementat şi aplicat sistemul ISO 9001/2001. Acesta este un standard ce stabileşte cerinţele pentru un sistem de management al calităţii aplicat din ce în ce mai frecvent. Calitatea serviciilor, produselor, managementului reprezintă un factor decisiv în importanţa activităţii oricărei societăţi prezente pe piaţa românească. În linii mari, acest sistem are la bază 8 principii: orientare către client (cetăţean); stil de conducere; implicarea personalului; managementul de procese; abordarea sistemică a managementului; îmbunătăţirea continuă; decizii bazate pe fapte; relaţii reciproc avantajoase dintre furnizori.

Stabilirea unor obiective ridicate şi standarde înalte motivează personalul în obţinerea performanţelor superioare prin impunerea obiectivelor greu de atins. Personalul trebuie responsabilizat pentru atingerea standardelor impuse.

Prin urmare, în era globalizării, organizaţiile care vor fi orientate către client şi către furnizarea de servicii de înaltă calitate, conform cu valorile organizaţionale, se vor afla cu un pas înaintea celorlalte în câştigarea de avantaje competitive.

Planificarea carierei reprezintă o strategie pentru dezvoltare şi calitate.Este important ca activitatea de planificare a carierei să fie un proces coordonat şi să

nu fie lăsat la întâmplare. Planificarea carierei poate fi voluntară, atunci când aceasta se face de către angajaţi prin evaluarea oportunităţilor interne şi comunicarea către manageri a dorinţelor de promovare, de orientare a carierei, sau impusă, necesară atunci când aceasta este realizată de către angajat pentru a evita disponibilizarea.

O bună planificare necesită existenţa unui sistem corespunzător care să includă întregul personal.

Nivelul organizaţional (la care e elaborat planul de carieră) trebuie să conţină o reţea care interconectează planurile de carieră ale angajaţilor, incluzând toate aspectele legate de poziţiile şi responsabilităţile pe care aceştia le au în funcţiile ocupate la un moment dat.

Etape în planificarea carierei organizaţionale

Capitolul IV. Orientarea profesională a elevilor

“Omul până nu slujeşte stăpân nu ajunge”.(Anton Pann)

Pe parcursul vieţii, întotdeauna apar intersecţii de drumuri, care necesită alegerea drumului corect, fără multe indicaţii. Aceste drumuri sunt vâltorile vieţii, iar drumul ales reprezintă specialitatea aleasă. În viaţa omului sunt 2 lucruri importante: cariera profesională şi educaţia aleasă. Ele sunt de o importanţă majoră, deoarece o alegere incorectă atrage după sine, o continuitate greşită a vieţii. Omul întotdeauna este pus în faţa luării unor decizii, din momentul necesităţii alegerii instituţiei de învăţământ, până la alegerea specialităţii, postului de muncă, a alesei inimii, numelui copilului, etc. Toate aceste decizii luate personal, afectează comunitatea, în care activează individul în cauză, din toate punctele de vedere. Problema alegerii specialităţii este acută, din considerentele că, situaţia dată apare la o vîrstă fragedă, în care subconştientul încă nu realizează importanţa acestui eveniment şi consecinţele ei. în cercul alegerilor, ce se tot ţin lanţ, pe parcursul vieţii, capul şirului este condusă de alegerea specialităţii, ce indică începerea unei vieţi mature. Această alegere, realizată de individ, este bazată pe viziunile pe care le are, privind comunitatea în care locuieşte, şi cu cît aceasta este mai clară, cu atât alegerea va fi mai naturală. Cultivarea unor atitudini noi, prin asimilarea de cunoştinţe noi, va uşura tânărul de azi să-şi rezolve situaţiile-problemă, gradul de complexitate a acestora, avantajele şi dezavantajele deciziei luate. Continuitatea omenirii, depinde în mare măsură, de ceea ce se plămădeşte azi: comportament, maniere, conduită, vestimentaţie, etc. Ceea ce există astăzi - a fost implantat în trecut, şi se va manifesta în viitor. Prin alegerea unei profesii, se poate determina caracterul şi adâncimea gândirii individului, ceea ce este de primă necesitate, la orice moment de timp: din copilărie până la adânci bătrâneţi. Greşeala efectuată în copilărie îşi va lăsa amprenta la bătrâneţe. La baza fundamentului casei, în care va activa individul, se amplasează corectitudinea alegerii carierei profesionale. O cărămidă greşit clădită, va zdruncina întreg sistemul fundamental, şi nu va permite ridicarea casei visate de individ, până la nivelul dorit. Căile profesionale sunt în strânsă interdependenţă cu societatea economică, cererile tânărului – cu cerinţele comunităţii, şcolarul actual – cu cel de viitor. Din aceste considerente, alegerea specialităţii, a devenit o parte componentă a educaţiei.

Stabilirea căilor carierei

Identificarea

angajaţilor

Stabilirea responsabiliăt

ăţii

Dezvoltarea planurilor individuale

Educaţia şi a asumat rolul de „curăţător” a impurităţilor şi a idealurilor greşite a tinerei generaţii. Procesul educativ este în permanenţă schimbare, în dependenţă de necesităţile sociale şi culturale şi a cerinţelor individului. Apariţia unui sistem, bine determinat, în orientare profesională, ar conduce tânăra generaţie la alegerea specialităţii, în dependenţă de cerinţele pieţii. Procesul educativ dezvoltă la tineri capacităţi ca: autoevaluarea, activismul, decizionismul. Alegerea profesională este caracterizată de atârnarea individului faţă de viaţă, sesizarea legăturii dintre propriul-eu şi comunitate, îndeplinirea cerinţelor ei. Prin creşterea individului, ca personalitate, sunt urcate alte trepte mai înalte ca ierarhie, în care sunt lămurite unele frământări referitoare la viaţă şi rosturile acesteia. în dependenţă de scara pe care te găseşti, adică de nivelul dezvoltării personalităţii, se fac alegeri a carierei profesionale corecte, care va fi călăuză în întreaga activitate profesională a individului.

În politica educaţională din Republica Moldova opţiunea strategică a ultimilor ani a fost şi este aceea de calitate în educaţie. Şcolii i se cere să facă faţă atât provocărilor prezentului, cât şi aşteptărilor viitorului, să dea răspunsuri complexe situaţiilor complexe, să reflecteze în interior ceea ce se întâmplă în societate. Societatea modernă, dominată de transformări permanente şi profunde, reclamă imperios idei, activităţi şi acţiuni mereu noi. În avangarda acestor transformări stă şcoala, elevul, profesorul şi comunitatea. Esenţial, în acest context, este ca elevii ar trebui să înveţe a învăţa eficient astfel încât, ulterior, să se poată integra cât mai lejer în societate. Dar societatea are nevoie de tineri care să aibă o pregătire bună în ceea ce priveşte educaţia pentru creşterea personală şi carieră.

În baza studiilor efectuate 90 %din absolvenţii liceului au accentuat că nu sunt satisfăcuţi de activităţile desfăşurate în instituţii cu referire la dezvoltarea personală şi orientarea profesională, care practic în licee lipseşte deoarece nu există o strategie clară la nivel naţional. Se observă o neclaritate pentru absolvenţii liceului în alegerea profesiei, în special frica că după absolvirea facultăţii nu vor putea să se angajeze în câmpul muncii, de unde şi fenomenul migraţiei populaţiei autohtone în alte ţări.

Subiectul Educaţie pentru creştere personală şi carieră este actual şi determinat de includerea în conceptul Educaţiei civice ca parte componentă de bază, alături de alte dimensiuni – educaţie pentru democraţie şi civism, educaţie pentru valorile naţionale şi general-umane. Acestea se înscriu într-o nouă paradigmă, ce îşi propune extinderea cadrului problematic al şcolii şi al familiei către mediul socio-cultural. În acest context axa primordială a procesului educaţional în majoritatea instituţiilor preuniversitar din Republica Moldova va condiţiona individualizarea şi resemnificarea valorilor naţionale şi general-umane la nivel personal.

Dar unde este echilibrul între viaţa profesională şi cea personală? Aici cred că nu putem formula anumite reguli. Atât realităţile, cât aspiraţiile sau percepţiile pot să varieze atât de mult, încât avem un continuum: de la cei care pur şi simplu nu doresc să aibă viaţă profesională (femeile care aleg să fie mame sau soţii, sau “şomerii de carieră”) până la extrema cealaltă, oameni care nu au viaţă personală pentru că îşi închină tot timpul construirii unei cariere. Percepţiile din exterior pot să fie variate, ca şi raportul între “imagine şi realitate” (respectiv, pot fi oameni bănuiţi că “îşi sacrifică familia pentru carieră” şi de fapt să aibă o relaţie de cuplu sudată). De asemenea, raportarea la situaţie poate să difere de la individ la individ (oameni cu sarcini lejere, dar cu un management neorganizat al timpului şi care se definesc drept ocupaţi pentru că aşa percep ei autoîncărcarea relativă) sau aspiraţiile (oameni fericiţi cu situaţia pe care o au, chiar dacă sunt supraîncărcaţi).

Cum va evolua situaţia în viitor dacă estimăm echilibru între viaţa profesională şi cea personală?

Majoritatea specialiştilor consideră că va rămâne constantă cât priveşte prima: capacitatea oamenilor de a se implica în viaţa profesională este limitată. Putem vorbi însă de

calitatea vieţii personale. Aceasta, într-adevăr, cu disoluţia valorică şi răcirea relaţiilor afective de toate tipurile, calitatea vieţii personale este în scădere (în special la concetăţenii noştri). Patologia socială intensifică acest proces determinat de fapt de globalizare.

De aceea este necesară o evaluare substanţială a programului şcolar în învăţământul secundar general şi modernizarea standardelor educaţionale.

Un grup de tineri de la Liceul „Gaudeamus” şi Liceul Academiei de Ştiinţe din Moldova şi altele au fost rugaţi să se exprime cu referire la echilibru între viaţa profesională şi cea personală. Iată câteva reflecţii:

- Ori de câte ori mă aflu în faţa unei alegeri dihotomice încerc să mă gândesc dacă nu există şi a treia posibilitate. Ce ne obligă să purtăm discuţia între carieră şi familie? Sunt situaţii interesante în care viaţa de familie se imbrică oarecum cu cea profesională (acele afaceri de familie în domeniul agricol şi al meşteşugurilor, dar şi în muzică, artă etc). Apoi exista o categorie de meserii care îţi permit să transformi munca în stil de viaţă (cercetători din domeniul biologiei, ecologiei etc.). /Gangan Mihaela, 16 ani/;

- Nu deţin o reţetă magică a echilibrului… şi nimeni nu o deţine, probabil. Nu cred că distincţia trebuie făcută cu orice preţ; există situaţii flexibile şi situaţii în care activitatea profesională devine stil de viaţă, însă, de exemplu, “afacerile de familie” nu mă incintă pentru că este mai util ca viaţa profesională şi cea de familie să fie separate. Fiecare membru al familiei ar trebui să aibă şi roluri în afara familiei, să îşi diversifice identitatea. În acest fel viaţa profesională şi cea personală se vor hrăni una pe cealaltă. /Goceac Ion, 17 ani/;

- Din propria experienţă, am observat că te duci, alegi să inclini balanţa dintre viaţa personală şi cea profesională, spre locul unde te simţi bine, adică eşti apreciat, poţi să te afirmi, este locul unde se creează premiza succesului, unde…de regulă, simţi că ai putere, eşti recunoscut... Cu alte cuvinte, echilibrul dintre ele vine de la sine, atunci când te simţi bine în ambele cazuri…şi acasă …şi la serviciu. /Noroşceanu Onorina, 16 ani/.

CONCLUZII:

Orientarea profesionala este un sistem complex, format din componente complexe,unite prin scopul social şi conducerea independentă: educaţia profesională,dezvoltarea intereselor,aptitudinile elevilor în diverse incursiuni,diagnosticul şi discuţiile profesionale cu psihologul,adaptarea şi alegerea profesională. Educaţia profesională prevede înaintarea cu o totalitate fixă a cunoştinţelor despre trăsăturile caracteristice a profesiei,condiţiilor alegerii corecte uneia dintre ele,educaţia corectă a elevilor către diverse feluri a profesiilor.Cariera noastră în viaţă este importantă, deoarece aceasta ne oferă posibilitatea de a ne asigura că avem un trai decent. Desigur, această acţiune ne permite să oferim următoarei generaţii un viitor mult mai promiţător faţă de cel anterior. Deşi acest lucru are o ţintă credibilă, unii trebuiesc atenţionaţi faţă de alegerile luate.

Orice strategie are succes dacă este menită spre un dialog democratic şi constructiv.

Un dialog eficient al dezvoltării personale, ar putea să se bazeze pe următoarele:

1. Toţi elevii au nevoie de programe de dezvoltare personală;2. Programele de dezvoltare personală sunt centrate pe ceea ce învaţă elevul şi pe cum

învaţă acesta;3. Echipa este esenţială în progresul demersului axat pe dezvoltare;4. Se desfăşoară după un curriculum bine proiectat;5. La baza lor se află formarea şi dezvoltarea capacităţii de autoacceptare,

autoînţelegere, autocunoaştere şi autodezvoltare;6. Elevul are nevoie pentru a se dezvolta de încurajare;7. Finalităţile sunt mai degrabă atitudini;8. Se bazează şi respectă principiile legate de psihologia copilului, psihologia

dezvoltării şi învăţare;9. Acceptarea necondiţionată şi gândirea pozitivă favorizează dezvoltarea personală;10. Autocunoaşterea, stima de sine sunt premise ale dezvoltării personale.

Pentru extinderea programului de bază profesorii pot ghida elevii să se implice în acţiuni comunitare, organizate în colaborare cu membrii comunităţii pentru punerea în practică a cunoştinţelor şi abilităţilor formate, transformate în competenţe integratoare:

1. implicarea elevilor şi a membrilor comunităţii în organizarea de mese rotunde, conferinţe în şcoală, proiecte, interviuri cu oameni din localitate etc.;

2. organizarea unor dezbateri publice a unor subiecte cu caracter controversat cu elevi din diferite instituţii, cadrele didactice, precum şi specialişti în domeniu;

3. organizarea unor expoziţii în diverse edificii din localitate a creaţiilor elevilor despre trecutul istoric, tradiţiile şi obiceiurile oamenilor din localitate;

4. implicarea în implementarea unor mini-proiecte în localitate: acţiuni de promovare a imaginii comunităţii; organizarea concursurilor de eseuri, fotografii şi desene cu genericul “Eu şi viitorul meu”; crearea unor ziare sau reviste şcolare; jocuri intelectuale etc.

Alte sugestii pentru structurarea şi prezentarea unor mini-proiecte pot fi: Educaţie şi carieră; Cunoaşterea de sine/autocunoaşterea – primul pas în alegerea carierei; Profesie şi dezvoltare personală; Stima de sine şi alegerea profesiei; Relaţia dintre interese şi competenţe profesionale; Arborele profesiilor în familie; Stereotipii de gen în alegerea profesiei; Surse de informare privind cariera educaţională şi profesională; Instrumente de acces necesare pe piaţa muncii – CV, scrisori de intenţie,

recomandări, interviul de angajare; Profesii şi cerinţe specifice; Profesie – ocupaţie – loc de muncă; Carieră şi stil de viaţă; Planul de carieră.

Bibliografie:

1. Bârzea, C. (coord.) Dezvoltarea educaţiei permanente în România. Bucureşti, Editura Alternative, 1998.

2. Chişu V. A., Manualul specialistului în resurse umane, Casa de Editură IRECSON, Bucureşti, 2001.

3. Delors, J. (coord.). Comoara lăuntrică. Editura Polirom, Iaşi, 2000.4. Jigău M., Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic. (coord.). Bucureşti, CNC,

2001.5. Jigău, M. Consilierea carierei, Bucureşti, Editura Sigma 2001.6. Klein, M. M. Orientarea carierei: încotro? In: M. Zlate (coord.), Psihologia la

răspântia mileniilor, Editura Polirom, Iaşi, 2001.7. Memorandum privind învăţarea permanentă. România, Centrul Naţional

„Leonardo da Vinci”, 2001.8. Zaharov N.N., Simonenco V.D., Orientarea profesională a elevilor, Editura

„Prosveşenie”, 1989

Pagini web:

www.anssa.ro/publicatii/10.doc www.educativ.info/univers/imp.html www.adevar.wordpress.com/2007/07/10/viata-si-cariera-me www.eurobase.com http://ec.europa.eu/tempus http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/

ANEXE

Anexe nr. 1

De ce alegem studii universitare?

Anexa nr. 2.

Strategiile ţinte cu referire la orientarea profesională

Anexe nr. 3.

Proiect didacticrealizat de elevi.

Tema Orientarea profesională(creşterea personală şi orientarea pentru carieră)

Liceul Teoretic „Gaudeamus” Disciplina Educaţie Civică Clasa a XI Autor: Budzemschi Ana

OBIECTIVE:- sa descriem conceptul ”orientarea profesionala”.- sa analizăm 5 factori ale orientării profesionale.- sa analizam scopul orientării profesionale.- sa formulam concluzii, opinii ce se refera la orientarea profesionala.

Desfăşurarea activităţii:

I. EVOCAREA – 10 min.

,, O orientare profesionala corecta devine pentru orice vârsta fundamentul imunitarii sociale si profesionale a personalităţii pe piaţa muncii.’’ Test:

Intrebari pentru capacitate.Răspunsurile vor fi folosite pentru identificarea selecţiei in cariera.Alege varianta potrivita.1. Atunci când ai o decizie, încerci sa ramii obiectiv si sa consideri faptele sau sa permiţi părerile altora de a influenta decizia ta?a) Eu rămân obiectiv.b) Eu consider efectul asupra altora, dar aceasta nu afectează decizia mea.c) Nu-mi place să ia în considerare prea mult de nimic atunci când am o decizie.d) Eu nu lupt pentru a lăsa sentimentele întunecate judecatei mele, dar ei deseori.

2. Nu vă lăsaţi opţiunilor deschise atunci când vine vorba de a face o decizie sau preferaţi să fie probleme de soluţionat într-un fel sau altul.Îmi place să părăsesc opţiunile mele deschise.a) Opţiunile pe baza opţiunilor cred că sunt cel mai bine în această situaţie.b) Eu am un timp greu pentru luarea unei decizii şi prefer să mi se spună ce să fac.c) Îmi place să i-au o decizie, dar continuând sensul opţiunii, până când este timpul să acţionez.d) Îmi place să i-au o decizie rapid şi sa trec cu mâna la problema următoare.

3. Aţi prefera să se dezvolte sisteme noi şi inovatoare sau de locul de muncă pentru a fi sistemele existente si mai eficiente?a) Îmi place să dezvolte sisteme noi si inovatoare.b) Îmi place să dezvolte sistemele noi, dar m-ar bucura, de asemenea, creşterea eficienţei celor vechi sisteme.c) Îmi place să lucrez la lucruri pe care deja ştiu ca sunt confortabile.d) Îmi place să fac sistemele existente, de a lucra eficient şi, în acest sens sunt, ocazional, inovatoare.

4. In viaţa curenta, ce ai dori cel mai mult sa faci in afara lucrului? a) Prietenie b) Ai ajuta pe alţii c) Bani d) Provocare intelectuala

5. Eşti o persoana de încredere sau te duci cu alţii?a) Eu sunt o persoana de încredere.b) Eu sunt o persoană orientată de cuvânt, dar uneori nu am timp pentru asta.c) Eu nu fac nimic, dar obţin treaba completa.d) Îmi place să merg cu fluxul, dar uneori detaliile sunt importante.

REZULTATE: 3 răspunsuri la a) – eşti persoana care nu doreşte nimic sa schimbe in sine.3 răspunsuri b) – eşti o persoana de ajutor.3 răspunsuri c) – ai tendinţa de a fi un om bogat, lucrezi asupra asta.3 răspunsuri d) – eşti o persoana activa.

II. REALIZAREA SENSULUI – 25 min

a) Miniprelegere - Ce este orientarea profesionala?

Orientarea profesională este orientate spre personalitate si responsabilitate. Ea devine necesara în orice perioada de vârsta - de la perioada adolescentei până la bătrâneţe. Orientarea profesională leagă sistemul de învăţământ cu sistemul economic al societăţii, necesităţile elevului cu cele ale societăţii, prezentul elevului cu viitorul lui. Poate că datorită anume acestui rol important al ei şi se minimalizează importanţa orientării profesionale. Greşelile în alegerea profesionala îl costa scump pe om, deoarece anume ele reprezintă una din principalele cauze, care-l transforma pe om în şomer. Mai mult decât atât, una din funcţiile principale ale şcolii este de a forma la elevi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi care le-ar permite să facă ei singuri această analiză (evaluare). Astfel orientarea profesională poate aduce un aport semnificativ în consolidarea relaţiilor dinamice între generaţia în creştere şi societate.

b) Lucrul în grup: 5 factori ai orientarii profesionale.

Interesul este un element aflat in strânsa legătura cu pasiunea si dedicaţia fata de meseria pe care alegi sa o practici de la un moment dat înainte. In plus, tot la acest factor de autoevaluare se discuta si despre deschiderea candidatului fata de perfecţionarea continua pe domeniul sau de activitate prin cursuri, studii universitare si postuniversitare si schimburi diverse de experienţă.

Competenta este un factor care priveşte abilitatule profesionale ale candidatului si dorinţa acestuia de a-si îmbunătăţi sau dezvolta alte abilitaţi necesare pentru buna desfăşurare a noii sale activitati de la locul de munca unde acesta optează pentru reorientarea profesionala.

Motivaţia înseamnă ambiţia de a face ceea ce iţi doreşti, dar bazându-te pe cunoştinţe profesionale solide si pe abilitatea de a găsi cu rapiditate resursele necesare bunei desfăşurări a activitatii. Daca nu posezi anumite abilitaţi va trebui ăa desfăşori un efort de echipa şi să apelezi la colegii care pot suplini minusurile tale profesionale.

Eficienta se refera la capacitatea de a îndeplini sarcinile de serviciu cu succes si, mai mult decât atât, la abilitatea de a optimiza si creste activitatea economica care iti revine in directa răspundere. Tot aici trebuie menţionate si dorinţa de autodepăşire şi învăţare continua care vor ajuta în mare măsura la creşterea randamentului profesional.

Adaptabilitatea ca factor de autoevaluare in orientarea profesionala se refera la capacitatea candidatului de a găsi mediul propice pentru a-si putea promova toate celelalte elemente despre care tocmai am amintit.

III. REFLECȚIE – 10 min

Discuţie dirijată, care se axează pe următoarele întrebări:1. Ce părere aveţi despre rolul valorilor fundamental umane în dezvoltarea personală?2. Dar în alegerea carierei?3. Ai gînduri exacte referitor la ceea ce vrei să devii?4. Cum înţelegi expresia ” Un viitor personalizat pentru fiecare”?5. În liceul în care studiezi îţi dezvolţi personalitatea? Ai posibilitate să te axezi pe un anumit

domeniu ce îţi va ajuta în carieră?6. Cum a influenţat această lecţie asupra voastră? Ce aţi aflat nou despre sine?

Reorientarea profesionala este o hotărâre foarte importanta pentru oricare dintre noi si este de dorit să se facă in deplina cunoştinţa de cauza şi cu toate atuurile pregătite pentru a obţine maximul de eficienta si de satisfacţie in plan profesional, altfel la ce bun efortul daca de la bun început omiţi exact acele detalii care iţi pot fi de ajutor pe viitor.

Avantaje in comparative cu procedeele clasice în examinarea psihologica:

1. avantaje legate de timp2. avantaje legate de mobilitatea stimulilor3. avantaje legate de particularizarea si individualizarea examenului4. avantaje legate de economia si resurse

Concluzie: După faptul, ce atitudine are omul faţă de viitorul său în tinereţe, când îşi determină orientările esenţiale ale traseului vieţii sale, se poate constata nivelul lui de maturizare socială. Numai de noi depinde cum va arăta viitorul, de măsura în care vom participa la întreaga activitate creativă a zilelor noastre.