Tema I: Comunicarea nevoie fundamental a vrstnicilorA sti sa comunici cu o persoana in varsta, potrivit stadiului de regresie a functiilor psihice care sunt premiza fiziologica a comunicarii, presupune insusirea catorva cunostinte generale despre influenta procesului de imbatranire asupra functiilor psihice, cu alte cuvinte despre imbatranirea psihologica. Este ceea ce a fost prezentat in cele de mai inainte.Comunicarea are un rol esential nu numai in investigare si cunoasterea nevoilor, dar si in actul de ingrijire. Un gerontolog afirma cu multa dreptate ca a-i vorbi persoanei varstnice este un act de ingrijire. Cuvantul bine ales, bine receptat poate avea un efect terapeutic.Multe persoane varstnice sufera adesea mai mult din cauza izolarii, ignorarii, marginalizarii, lipsei de comunicare cu cei din jur, decat de o boala sau alta. A-i vorbi unui varstnic, in graba, rastit, plictisit, indiferent, fara a te asigura ca te-ai adaptat intelegerii sale, nivelului de cultura, capacitatii de receptie, capacitatii auditive, poate sa-i faca rau, adancindu-i suferintele. Intre abuzurile contra persoanelor varstnice este inclus abuzul psihologic, emotional sau verbal care se refera la un limbaj nepotrivit mentionat mai sus, care se constituie intr-un stres care se adauga celorlalte pe care este obligat sa le suporte o persoana varstnica dependenta care are nevoie de ajutor. Necomunicarea cu o persoana varstnica poate insemna o condamnare la izolare psihologica si sociala, la precipitarea regresiei psiho-intelectuale, constituindu-se in acelasi timp si intr-un stres de subsolicitare.Intr-o definitie simpla, comunicarea consta in transmiterea unui mesaj de la o persoana la alta.Comunicarea devine efectiva atunci cand mesajul transmis este identic cu cel receptionat, altminteri avem un mesaj fie incomplet, fie distorsionat.De retinut ca in toate conceptele apartinand de teoria nevoilor, comunicarea este inclusa printre nevoile fundamentale ale unei persoane in general, a unei persoane suferinde si varstnice cu atat mai mult.S-a afirmat ca fiinta umana complexa este un tip indivizibil a carei existenta implica nevoi psihologice,nevoi de comunicare, nevoi spirituale. Aceasta argumenteaza pluridimensionalitatea fiintei umane. Orice persoana este o entitate umana ale carei nevoi si resurse sunt individuale si specifice. Astfel, nevoile umane se prezinta ca multiple si complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a obtine o stare de bine, de confort, de crestere a calitatii vietii, ori calitatea vietii devine pentru varstnic unul din obiectivele esentiale ale oricarei interventii de ajutor sau de protectie; uneori, de pilda, vindecarea sau recuperarea nu mai pot fi posibile, calitatea vietii insa totdeanua.In conceptul celor 14 nevoi fundamentale elaborat deVirginia Henderson, nevoia de comunicareocupa un loc important ca si in la fel de cunoscuta Piramida nevoilor, modelul propus de psihologul americanMaslowincare nevoia de comunicare este subinteleasa in toate cele cinci grade ale piramidei sale pornind de la baza catre varf nevoi psihologice de baza, nevoi de securitate fizica si psihica, nevoi de apartenenta si afectiune, nevoi de stima si respect, nevoi de realizare de sine.Pentru varstnic se poate afirma ca nevoia de comunicare este vitala, existenta sa, calitatea si durata vietii fiind amenintate de nesatisfacerea nevoii de comunicare ca si de o comunicare inadecvata. Mai devreme sau mai tarziu, o persoana in varsta iti traieste ultima parte a vietii care precede sfarsitul incheind existenta, comunicarea in acest stadiu avand semnificatii particulare si fiind alaturi de alte elemente de ingrijire paleativa o solutie a calitatii vietii pana in ultima clipa.Tema II: Comunicarea distorsionat n condiiile unei persoane n vrst.Factorii de distorsiune Dincolo de rolul comunicarii in general ca factor de vitalitate, de combatere a izolarii si de reintegrare sociala si socio-familiala, comunicarea la un lucrator social, intelegand prin aceasta intr-un sens larg orice profesionist (sau voluntar) care are intre atributii interventia de ajutor, ingrijire terapeutica, de protectie in favoarea unei persoane in varsta, cu nevoi, dependenta, comunicarea cu o astfel de persoana este un instrument de abordare, de eficacitatea utilizarii cu maximum de randament al acesteia depinzand rezultatele interventiei. Cu ajutorul comunicarii investigam tipologia persoanei, modificarile psihologice determinate de imbatranire, gradul acestora imbolnavire, suferinta, stres social si psihologic, handicap; prin comunicare obtinem date pretioase privind nevoile unei persoane sau alteia, in fine cu ajutorul comunicarii putem influenta chiar si in sens terapeutic (psihoterapeutic) starea persoanei, ne mai punand la socoteala transmiterea spre insusire a mesajelor noastre destinate s-o ajute.O clasificare utilizata in geriatrie, in clinica geriatrica si in psihologia geriatrica, din punctul de vedere al capacitatii de comunicare, se distinge: persoane varstnice comunicante, persoane varstnice partial comunicante, persoane varstnice non-comunicante.Trecand la analiza conditiilor si factorilor de distorsiune a unei comunicari, care fie mpiedica transmiterea mesajului, fie duce la o receptionare incompleta sau distorsionata, afectand intelegerea, receptarea si evident si raspunsul se considera ca exista: factoripersonali; factoride mediu.Mentionam ca acestia nu sunt neaparat specifici unei persoane varstnice dar incidenta lor este mai mare la aceasta categoriecare cumuleaza efectele psihologice regresive ale inaintarii in varsta, stresul izolarii sociale consecutive, efectele imbolnavirilor multiple (polipatologie, adica existenta mai multor boli concomitent), handicapul si dizabilitatile consecutive. Acest cumul si asociere includ evident si particularitati pe care le vom subliniaa)factorii personali tin de structura partenerilor la actul comunicarii si pot fi:-emotionali (psihologici) timiditate, suparare, teama, anxietate (teama exagerata fara obiect), resentimente;-fizici, organici oboseala, defecte de vorbire, surzenie, durere, boala;-intelectuali nivel de cunostinte, de instruire, limbaj:-sociali diferente de cultura, clasa socio-economica, origine etnica, origine rurala sau urbana, accent, s.a.b)factori de mediucare pot influen]a pozitiv sau negativ comunicarea, prin cre[terea tensiunii sau disconfortului.-fizici: zgomot, lipsa intimita]ii, neacomodare;-sociali: prezenta sau absenta altor persoane. A se tine seama ca anumite plangeri, raspunsuri la nevoi pot reprezenta probleme intime care exclud si prezenta altora; alteori persoana se simte mai in largul sau in prezenta, de regula, a unei rude apropiate, care eventual o incurajeaza sa comunice, confirma sau intareste cele spuse.Inaintea initierii comunicarii, a dialogului se impune evaluarea cu grija a persoanei cu care se comunica (factori personali), cat si a mediului de comunicare (factori de mediu).Orice comunicare implica verbalizarea mesajului, forma cea mai comuna, ideala, si manifestarile non-verbale. In cazul persoanelor varstnice, suferinde, cu diverse disfunctii de limbaj, de intelegere, de memorie si orientare nu todeauna poate fi utilizat mesajul verbalizat.Comunicarea verbalase manifesa prin limbajulvorbitsauscriscare reprezinta codul cel mai folosit de transmitere a mesajelor si este bine cand acest cod este inteles de ambele parti implicate in procesul de comunicare. Nu este suficient ca se vorbeste aceeasi limba ci, mai important este acelas inteles pentru cuvinte (neologisme, termeni tehnici, abrevieri, sinonime, etc.). Ca urmare, o conditie esentiala este aceea dea ne asigura in permanenta ca vom fi intelesi.Limbajul non-verbal, care are la baza alte coduri decat cuvintele, codurile fiind de o mai mare varietate, include: expresia fetei, mimica, privirea, volumul vocii, tonul folosit, gestica, atingerea. In plus, persoana poate emite o serie de semne de comunicare care trebuie inregistrate si interpretate cu grija, semne vocale, emisiuni vocale dar non-verbale, ce pot avea semnificatii ce trebuie descifrate: gemete, oftat, gafaituri, tuse, plans, ras, diferite inflexiuni ale vocii, etc. Chiar si pozitia corpului in pat poate arata celor avizati existenta unei dureri care sileste persoana sa ia o anumita pozitie in care durerea e resimtita la o intensitate mai mica (in practica medicinii clinice sunt numite pozitii/posturi antalgice pentru ca diminua durerea); o pozitie de retragere, cu genunchii la barbie, insotita de o privire care exprima teama si ingrijorare poate fi sugestiva pentru anxietate, pentru diferite stari hlucinatorii vizuale sau auditive. Mentionareasia acestor semne intentioneaza sa sublinieze doar gama variata de manifestari non-verbale, interpretarea lor revenind specialistilor medici, psihiatri, psihologi, asistenti sociali, dar si altor persoane cu experienta.De remarcat ca manifestarile non-verbale sunt mai aproape de realitate, fiind mai greu de distorsionat, de trucat.In evaluarea de ansamblu a unor persoane de la care dorim sa culegem cat mai multe date vom identifica si alte mesaje non-verbale: miscari repezi, agitatie, neliniste, anxietate, inclestare musculara, tremuraturi, dificultati de concentrare. Urmarim daca eventual unele expresii, cuvinte ii pot declansa persoanei suparare, teama, iritare, plans sau alte stari deosebite.O comunicare capata o cat mai buna calitate cu cat determina din partea persoanei varstnice si/sau bolnave o deschidere cat mai mare, totala chiar, care se bazeaza pe increderea pe care persoana cu care intra in dialog i-a inspirat-o ; aceasta incredere este cheia deschiderii, premisa obtinerii unui maxim de date privind suferintele, nemulumirea nevoile; in acelasi timp, increderea este si o baza pentru un posibil efect terapeutic al comunicarii (psihoterapia). O comunicare terapeutica poate reda dorinta de viata la cei depresivi.Impartasirea de idei si judecati, empatizarea comunicarii, apropie participantii la dialog, valorizeaza persoana ce trebuie ajutata, transforma comunicarea intr-un instrument eficient.

Exista si situatii in care comunicarea poate fi intrerupta si blocata neintentionat, situatii ce pot fi prevenite in beneficiul eficienei comunicarii; aceasta eventualitate - blocarea se poate intampla in cazul schimbarii subiectului, impunerii fara tact a parerii proprii, grabei si trecerii bruste la concluzii si solutii, a unui limbaj incomprehensibil, neadaptat la nivelul de instruire si de cunostinte, pe alocuri, chiar incifrat. Pentru toate acestea se impune o pregatire atenta a intrarii in dialog - evaluarea prealabila a personalitatii interlocutorului, a conditiilor speciale boala, deficit de memorie, deficiente senzoriale, etc.In cazul persoanelor varstnice vom tine seama intodeauna de afectarea in mai mica sau mai mare masura a capacitatii de intelegere sau, altfel spus, a vitezei de perceptie a mesajului. Viteza proceselor psihice este incetinita, viteza fluxului nervos este mai scazuta; informatia de la emitator la receptor parcurge un timp mai lung decat in mod normal ceea ce intarzie si raspunsul pe care uneori trebuie sa-l asteptam cu mai multa rabdare.La oamenii in varsta se instaleaza in timp o lentoare a proceselor psihice, numita si bradipsihie si, de asemenea, influenta debitului verbal, in termeni de specialitate bradilalie; de altfel, terminologia bradi care semnifica incetineala este valabila si pentru alte procese si functii ale organismului in imbatranire.O persoana in varsta isi gaseste mai greu cuvintele pentru a-si alcatui raspunsurile care, in final, sunt gasite daca cel ce conduce dialogul are rabdarea necesara. De altfel,rabdareaeste o insusire obligatorie pentru toti cei ce lucreaza cu varstnicul ca si pentru orice anturaj al unei astfel de persoane. Tulburarile de memorie pot interveni intarziind si mai mult raspunsurile, chiar daca persoana varstnica a inteles, a receptionat mesajul.De asemenea, trebuie s fim pregatiti, pentru confruntarea cu un limbaj simplificat, mai sarac, stereotip adesea, ceea ce este o alta caracteristica a imbatranirii careia trebuie sa adaptam si propriul nostru limbaj si sa utilizam constant calitatea pe care o subliniam anterior, rabdarea.Tema III: Tehnici de comunicare cu vrstniciiPentru favorizarea comunicarii se vor utiliza diverse tehnici care nu exclud, ci potenteaza (accentuare) calitatile celui care intra in dialog, in cadrul actului profesional, cu o persoana in varsta pregatirea in domeniul psihologiei imbatranirii, a comunicarii, rabdarea, empatia, s.a tehnici menite sa incurajeze persoana sa discute, cu deschidere si sinceritate, sa determine culegerea unui maximum de informatii.Cele mai cunoscute tehnici de comunicare sunt: Ascultareacare nu trebuie identificata cu auzitul, fiinca implica ascultarea persoanei intru totul, inclusiv observarea mesajelor non-verbale care insotesc pe cele verbale, in scopul obtineriiunui mesaj total. Vor fi observate: tonul vocii, fluenta vorbirii, postura, expresia fetei, miscarile, cautarea si alegerea cuvintelor. Se apreciaza ca, in general, doar 10% dintre cei care conduc astfel de discutii, iau interviuri unor persoane cu diverse deficien]e o fac in mod corespunzator, ceea ce reduce eficienta ascultarii si, in consecinta,a comunicarii. Pentru a realiza o ascultare eficienta, e necesara o anumita pregatire: rezervarea timpului necesar ascultarii (nu graba, expedierea, superficialitatea, formalismul vor avea darul sa ofere premise pentru ascultare eficienta); concentrarea asupra comunicarii ceea ce spunem noi, ce relatie propunem, ceea ce spune persoana respectiva, intrebarile, raspunsurile, acceptarea perioadelor de liniste, necesare si semnificative; evitarea intreruperilor (persoanele varstnice isi pierd mai usor sirul, fluenta vorbirii cand sunt antrerupte; reluarea se face mai greu sau intervine blocarea). Putemtotusi, orienta discutia cu grija,in directia pe care o dorim si ne-am propus-o atunci cand exista tendinte de departare de subiectul pus in disccutie, ceea ce se intalneste adesea la o persoana in varsta; intregistrarea semnelor non-verbale insotitoare; evitarea gesturilor care pot distrage (neliniste, uitatul la ceas, privitul in alta parte ziar, televizor, care pot sugera de interes si graba, ceea ce poate suspenda comunicarea). Concomitent cu ascultarea se va face verificarea perceptiei intreband persoana daca a inteles, verificand calitatea, adaptarea raspunsului. Pentru verificarea perceptiei vom folosi procedeele: reafirmarea, repetarea ca un ecou, parafrazarea, repetarea raspunsului, afirmatiei, rezumarea. metoda de confirmare sau de demontrare ca mesajul a fost receptat este reflectarea. Aceasta ii permite evaluarea comunicarii, constatarea ca cel care vrea sa o ajute incearca sa ointeleaga si sa se recunoasca prin altcineva n cuvinte si imagini. Atentie la aspectele esentiale: acordarea de pauze pentru linistire, ca si pentru odihna si adunarea gandurilor.Ascultatul nu este insa eficient daca nu avem in vedere si disponibilitatea sau deschiderea care, pe langa ca sunt indicatoare ale personalitatii, pot fi si dobandite prin formare corespunzatoare. Cercetarile au aratat ca disponibilitatea atrage dupa sine disponibilitate. Aceasta priveste mai ales pe cel care asculta, desi trebuie stimulata si la interlocutorul sau. Se poate realiza prin impartasirea biografiei si istoriei personale, prin sinceritate si naturalete. S-a observat ca folosirea linistei in comunicare este utila, poate aerisi relatia; da ragaz pentru adunarea gandurilor, asigura persoana ca este ascultata, sporeste calitatea si cantitatea informatiilor. Intercalarea comunicarii pri atingere sporeste increderea, face mai eficienta comunicarea.

10 sfaturi pentru comunicarea cu persoanele varstnice

Comunicarea cu persoanele varstnicenecesita adesea rabdare si timp suplimentar datorita schimbarilor fizice, psihologice si sociale care apar odata cu procesul natural de imbatranire.Unele dintre ele pot avea probleme de sanatate care se manifesta prindificultatea de a vorbi si de a intelege. In unele cazuri, pot avea chiarpierderi de memorie. Acestia sunt factori care ingreuneaza si mai mult procesul de comunicare.In acest sens, am pregatit o lista cu 10 sfaturi culese din experienta noastra, care ne ajuta sa avem ocomunicare eficienta cu buniciipe care ii ingrijim cu drag zi de zi:1. In primul rand, inainte de a incepe o conversatie cu o persoana in varsta, trebuie sa va asigurati ca pe fundal nu se aud zgomote care v-ar putea atrage atentia (de ex. Radio sau TV). Este bine sa alegetiun loc mai linistit.2. Deschideti conversatia cusubiecte cotidiene, cum ar fi vremea sau ce ati mancat la pranz. Evitati sa abordati subiectele importante chiar de la inceput.3. Incercati sa personalizati informatiile pe care le oferiti. Persoanele varstnice prefera sa asculte lucruri care fac referire la sau care demonstreaza respect pentrutrecutullor, pentrucunostintelesi pentruvalorile lor. Afisarea respectului este un pas important in imbunatatirea comunicarii.4. Dati-le sansa sa se lase coplesiti deamintirile lor. Amintirile sunt foarte importante pentru ei si simt nevoia sa le povesteasca ori de cate ori au ocazia.5. Fiti unascultator activ. Urmariti-le mereu privirea si gesturile, faceti presupuneri si intrebati. Vor fi bucurosi sa le descoperiti anumite pasiuni sau activitati la care au participat.6. Folositi-va mult derepere vizuale. De exemplu, daca adresati intrebarea Va doare stomacul? ar ajuta daca ati si arata catre stomacul dumneavoastra in timp ce vorbiti.7. Trebuie sa vorbiticlar si rar. Chiar daca persoana careia va adresati nu are neaparat probleme de auz, constructiile clare si precise sunt mai usor de inteles.8. Nu-i grabiti. Amintiti-va sa luati cate opauza intre propozitii si intrebari. Trebuie sa le lasati suficient timp sa inteleaga ceea ce le spuneti. De asemenea, nu ezitati sa repetati sau sa reformulati frazele si intrebarile daca observati ca nu au fost pe deplin intelese.9. Dati-levariante de alegerepentru a le usura deciziile. De exemplu, in loc de Ce doriti de baut? ar fi mai bine sa ii intrebati Doriti un ceai sau o cafea?.10.Zambiti. Un zambet sincer arata ca sunteti empatic si creeaza un mediu prietenos, favorabil comunicarii.

Tema IV: Comunicarea cu persoana vrstnic n condiii deosebiteDepresia. Foarte multe persoane varstnice sunt depresive, depresia fiind o situatie comuna. In aceste cazuri, vorbirea este mai lenta, mai inceata, raspunsurile intarzie, sunt scurte. Abordarea este mai dificila din cauza lipsei de concentrare, a sentimentului de inutilitate si neincredere, a pesimismului sau chiar, in cazuri grave, a ideilor de suicid. Tot in depresiile grave ne putem intalni cu negativismul verbal, cu mutismul, adica refuzul de a vorbi, de a comunica.In aceste cazuri, intrebarile vor fi scurte, spre a nu solicita capacitatea de concentrare, reluate dupa o pauza, fara insistente si persuasiune care pot determina o blocare a comunicarii. Incercam sa convingem ca tot ceea ce facem este in scopul de a-l ocroti, de a-l ajuta.Tulburarile de auz. Surditatea totala (mai rar) sau partiala (mai frecvent) sau hipoacuzia sunt frecvente la o persoana in varsta al carui auz diminua chiar in cadrul imbatranirii normale. In aceste cazuri, ne pozitionam in asa fel incat sa ne poata vedea fata si buzele in timp ce vorbim. Verificam dacapersoana foloseste proteza auditiva, daca este deschisa, daca bateria este functionala. Vorbirea va fi clara, simpla, cu fraze scurte, vom vorbi mai tare, dar fara a tipa, rostind silabele mai rar. Adaugam mimica si gestica. Nu ne enervam,fiindca persoana nu ne aude, sau inca nu aude, deoarece nu am luat masurile mentionate anterior. Putem comunica, eventual, prin semne, prin scris, prin desen.Tulburarile de vedere.Scaderea acuitatii vizuale este de asemenea paralela cu inaintarea in varsta. Este de diferite grade, pana la pierderea completa a vederii (cecitate vizuala). Limbajul verbal este in prim plan, mijloacele non-verbale iesind din discutie. Informam persoana in legatura cu orice alte zgomote, alte persoane care intra in camera, diferite manevre necesare de pilda unei examinari, cercetarii unor documente personale.Tulburarile de intelegere si de exprimare. Se intalnesc la persoanele cu suferinte cerebrale, cu sechele dupa accidente cerebrale-vasculare si se traduc prin: incoordonarea in vorbire, dificultati in arajamentul cuvintelor in fraza, inabilitate de a-si gasi cuvintele, imposibilitatea de a raspunde (in termeni de specialitate afazie, disfazie, dislexie).Se pun intrebari care sa comporte raspunsuri prin da si nu, sau printr-un dat din cap. Acordam mai mult timp pentru a obtine raspunsurile. Observam concomitent comportamentul si limbajul non-verbal.Nervozitatea. Unele persoane varstnice pot fi surprinse intr-o stare deosebita de iritabilitate, de nervozitate, determinate de suparare sau fara o explicatie anume; nervozitatea poate traduce teama, anxietate sau neputinta, stari ce pot fi prevenite si risipite prin explicatii si asigurari. Incercam sa-i deturnam atentia de la obiectul supararii, nervozitatii, antrenand persoana in alte activitati pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, dupa care revenim la scopul comunicarii. In nici un caz nu ne vom enerva si nu vom raspunde cu aceeasi moneda.Violenta. O situatie mai speciala pe care o putem intalni la unele persoane in varsta si care sa se explice printr-o serie de cauze (pe care trebuie sa le investigam dinainte): leziuni cerebrale, senilitate, diverse afectiuni psihice, consum de alcool, reactii secundare la unele medicamente care pot determina stari de agitatie.Ne informam, de asemenea, inaintea initierii comunicarii, privind potentialul de violenta (accese de violenta in antecedente, confuzie si dezorientare, agitatie, iritabilitate, impulsivitate, non-cooperanta, suspiciune).Daca suspectam un potential de violenta, vom lua urmatoarele masuri: informarea celorlalti membri ai echipei (e recomandabil sa nu abordam singuri o astfel de persoana), identificarea eventuala a unor anumite cauze care pot declansa violenta, plasarea persoanei intr-o camera unde poate fi observata in permanenta, indepararea obiectelor contondente; nu vom atinge persoana si nici nu vom face miscari bruste spre aceasta, spre a nu-i declansa reactii de aparare, agresivitate. Se pastreaza o anumita distanta de persoana, evitam sa stam cu spatele. Daca nu reusim, apelam la ajutor, chiar specializat: psiholog, psihiatru, ambulanta.Plansul. Putem intalni persoane care plang usor, emotive, labile sau plang spontan, nestapanit, nemotivat, in anumite inbolnaviri cerebrale cum sunt unele forme de scleroza cerebrala sindromul pseudo-bulbar. In prima situatie plansul este o supapa de usurare, de descarcare a tensiunilor si de aceea trebuie ingaduit. Nu-i vom cere sa inceteze plansul, nu vom plange alaturi, fiindca nu este un model de empatie, de compasiune recomandabil in aceste cazuri.Vom ramane alaturi, cu rabdare pana se linisteste, asigurandu-i intimitatea. Folosim atingerea ca mijloc de comunicare si apropiere. Dupa ce va inceta plansul, vom relua comunicarea, cu grija, cu blandete, cu menajamente si cu tact.Am insistat mai mult asupra comunicarii fiinca, dincolo de rostul sau in castigarea increderii in obtinerea de informatii, in identificarea nevoilor, ne ajuta in cunoasterea individualizata. In general, comunicarea este cel mai important mijloc de evaluare. O comunicare eficienta asigura cea mai mare parte a evaluarii. Este o evaluare directa, chiar daca nu intodeauna este suficienta, avand in unele cazuri nevoie si de heteroevaluare, adica de informatii culese de la alte persoane din anturaj, ramane totusi esentiala.CAPITOLUL II: ATITUDINEA N FAA MORIITema I: Percepia asupra morii n funcie de tipologia moriiPercepia asupra morii difer n funcie de vrst, de la ignorarea ei n copilrie pn la o familiarizare, dac nu acceptare, n perioada btrneii trzii. Moartea este considerat etapa terminala vieii. Referindu-ne la moarte, mai ades subnelegem moartea fiziologic, dar literatura de specialitate vorbete att de moartea fiziologic, ct i de cea psihologic, precum i de moartea social. Moartea fiziologic este un proces desfurat n etape (Ionescu, 1975, p. 304). Ea decurge n mod treptat, avansnd pe anumite linii, ezitnd n cuprinderea unor organe sau restrngndu-se din faa unor aparate sau sisteme prin reversibilitatea funciilor. Astfel, clasicele semne de obiectivare a morii valabile pn nu de mult (absena pulsului, lipsa de aburire a oglinzii aezate n faa gurii, absena reaciei la un stimul termic violent, resorbia eterului injectat subcutanat etc.) au intrat astzi n istoria medicinei (Ionescu, 1975, p. 304). Se poate vorbi despre moartea fiziologic ca despre un proces n care patologia se interfereaz cu tanatologia (tiin care se ocup cu cercetarea semnelor, condiiilor, cauzelor i naturii morii) i deci trebuie stabilit nu momentul morii, ci momentul de la care viaa nu mai poate fi reversibil. Moartea psihologic este strns legat de moartea fiziologic. Moartea fiziologic a fost consideratca fiind instalat ireversibil (conferina de la Geneva, 1968) o dat cu absena activitii bioelectrice cerebrale. Moartea psihologic se exprim prin disoluia comportamentului, a contiinei de sine (identitii) i a relaiilor cu cei din jur. Acest aspect este extrem de complex i mpreun cu deteriorarea marilor funciuni vitale se integreaz n fenomenul de com(agonie) (Ursula chiopu, Verza, 1997). Coma este caracterizat prin disoluia brusc sau progresiv a contiinei i a funciilor de relaie i prin conservarea (uneori relativ) a funciilor vegetative (asigura comanda si coordonarea aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale si functiile psihice si intelectuale). Ea constituie gradul cel mai profund al destructurrii contiinei (starea comatoas) (Neveanu, 1978). Din perspectiv psihanalitic, moartea este una dintre componentele fundamentale ale psihicului uman, Freud introducnd conceptul de pulsiune de moarte. Pulsiunea este considerat ca un concept de limit ntre somatic i psihic, este considerat un principiu fundamental n reglarea organismului. Pulsiunile sunt mprite n pulsiuni ale vieii (Eros), n care sunt incluse pulsiunile sexuale, de stpnire i cele de autoconservare, de care in i pulsiunile eului, iar n pulsiunile morii (Thanatos), pulsiunile agresiunii, ale distrugerii i autodistrugerii (Neveanu, 1978).

Tema II: Stadii ale confruntrii cu ideea moriiPerspectiva cea mai cunoscut asupra atitudinii indivizilor n faa morii este cea propus de E. Kubler-Ross (1969). Lucrarea On Death and Dying, trecnd peste tabuurile profesionale de la acea vreme, i propune s abordeze temerile cele mai profunde ale pacienilor n stadiul terminal. Autoarea identificcinci stadii ale confruntrii cu ideea morii, i anume: negarea izolarea furia trguiala depresia acceptareaStadiul negrii descrie imposibilitatea individului de a face fa ideii morii. Starea este aceea n care se contest rezultatele medicale sau se refac, sunt ncercate tratamente experimentale sau alternative. Este momentul n care individul prin ncercrile de a contesta diagnosticul, pe de o parte, ateapt un rspuns favorabil, pe de alt parte, se acomodeaz treptat cu ideea. Izolarea este caracteristica strii n care individul, fa n fa cu ideea morii, este incapabil de relaii, cci ele ar presupune o atitudine fa de moarte, atitudine pe care el nu o are nc constituit. Revolta n faa morii este cea care adun resursele energetice i le direcioneaz ctre dorina de via. Un individ n stadiul revoltei este nc profund ataat de via, el nu este pregtit s renune la beneficiile ei. Trguiala este stadiul n care individul ncearc o negociere existenial pentru a obine vindecarea sau prelungirea vieii. Depresia este starea ce se instaleaz n urma epuizrii soluiilor i aciunilor. n momentul n care nu mai sunt opiuni, depresia poate invada individul care nceteaz s mai lupte i se las cuprins de disperare. Acceptarea este faza n care individul, dei tie c nu mai este ceva anume de fcut pentru a mpiedica moartea, se poate bucura de momentele de via pe care nc le triete. Erikson arat c ntreaga perioadde btrnee este caracterizatde criza generat de pendularea ntre integritate i disperare n confruntarea cu ideea morii. Aceast ultim criz poate fi surmontat/depit n funcie de capacitatea individului de a face fa ideii de a nu mai fi, de a muri. Confruntarea cu ideea morii este dificil nu numai pentru persoanele care sunt n perioada btrneii sau care au o maladie incurabil, problema morii este dificil mai ales pentru cei ce rmn n urma persoanei decedate. Moartea, ca fapt social, confrunt indivizii de toate vrstele cu existena ei implacabil. n toate comunitile, moartea unuia dintre membri este un eveniment care solicit recunoatere social. Majoritatea comunitilor percep moartea ca ca pe un eveniment nefast, ce este nconjurat de numeroase tabuuri. Moartea individului este trit de cei ce supravieuiesc i descrie o dubl sarcin: Exigene ce solicit comemorarea i omagiul, ambele avnd rolul de a face trecerea mai suportabil pentru cei rmai n via. Doliul este modalitatea de a face fa ideii morii; este o manier de rspuns a comunitilor umane pentru a integra experiena i a o socializa n propriul mod de existen. De asemenea, antropologii, dar i psihoterapeuii aratc doliul este maniera de reflecie la propria poziie n univers i fa de moarte, este ceea ce-i unificpe oameni ntre ei, dar i cu generaiile anterioare, precum i n interiorul lor, construind sensul unitii ntre via i moarte.

Tema III: Tehnici / interpretri de diminuare a fricii de moarte

Dezideratul suprem al viului, acela de a supravietui, se poate implini prin existenta la nivel emotional a fricii de moarte. Aceasta este ,,sirena care declanseaza alarma ce va pune in functiune comportamentele de protectie.Pentru ca alarma sa sune , trebuie insa sa existe un sistem de monitorizare a pericolelor.Exist o serie de Interpretari succesive , interpretari cat mai ,,optimiste posibil, care il elibereaza pe btrn pe moment de angoasa sau frica de moarte: Prima reactie va fi sa interpreteze moartea ca pe ceva temporar, o diminuare a vietii sau un somn. S fie atenti la ceea ce inseamna varsta, la etapele de viata. Acum s-a constat c i btrnii au varste diferite i trebuie s se bucure de fiecare clip. Personalizarea mortii : transformarea ei in personaj. Acest mecanism functioneaza prin ,,incarcerarea mortii intr-o figura delimitata, exterioara sinelui. Schimbarea perceptiei sinelui este, in fapt, singura solutie pentru ,,a fugi de adevarul insuportabil. Alterarea experientei interioare. Aceasta alterare se poate face ( conform lui Yalom) prin doua mecanisme importante: statutul special al sinelui ( mie nu mi se va intampla, caci sunt special-vom vedea in ce sensuri special ) salvatorul suprem ( cineva ma va salva).Statutul special al sinelui. Persistenta acestui mecanism de aparare se manifesta in tipare de personalitate specifice care, desigur, apartin zonei narcisice. Formele comportamentale de manifestare a cognitiei disfunctionale ,,eu sunt special se regasesc in personalitatile narcisice (este exceptionala) dar si in personalitatea de tip compulsiv(perfeci) care include convingerea ca ,,ritualurile si ,,perfectiunea vor impiedica aparitia riscului de imbolnavire sau accident. Desi la nivel rational nici un adult normal nu contesta faptul ca siel insusieste supus legilor naturii, ale imbatranirii si mortii, in profunzimea personalitatilor ,,independente salasluieste speranta irationala ca ,,mie nu mi se va intampla !.Salvatorul supreme. Este cel de-al doilea mecanism psihic de alterare a experientei personale ce are ca scop ,,indulcirea angoasei de moarte. Dependenta de un salvator obliga insa individul la supunere, obedienta si pasivitate. Rigidizarea acestui mecanism se va cristaliza in personalitati de tip dependent, in victimizare.,,Salvatorul poate fi deci o persoana dominanta, un personaj/concept divin, fuziunea sexuala cu persoane ,,vitale(mai tinere, mai pline de viata)Salvatorul ales este orice persoana din jur. Este o persoana deschisa, empatica, libera in comunicare, si foarte impresionabila.Iata deci ca modalitatile prin care psihicul uman reuseste sa ,,pacaleasca moartea pana in momentul in care aceasta chiar bate la usa sunt diverse si ingenioase. Incercarea de a trai permanent cu aceasta constientizare este un travaliu dificil si, desi exista tehnici psihoterapeutice care incearaca sa ,,mimeze experientele la limita mortii, nu cred ca este o cale confortabila spre a intelege ,,adevaratul sens al vietii.Ceea ce este insa important s aducem la cunotina btrniloreste sa inteleag ca in multe perioade de viata cu modificari majore sau terminari de etape, activarea angoasei in fata mortii este motivul pentru care sunt supusi unei presiuni psihice pe care o atribui doar circumstantelor exterioare. Aflata permanent in psihicul btrnului aceasta angoasa erupe la suprafata din cand in cand si l determina sa reevalueze viata, trecutul si viitorul. Si cum ,,trecutul creste pe seama viitorului, este util sa intrebam btrnul in aceste momente ce vrea sa fac cu viitorul care ia ramas. .. Proiecte pe care le-a amanat, intalniri pe care le-a evitat, bucurii de care s-a ferit, toate acele experiente pe care le-a amanat de dragul unui viitor ,,sigur sunt doar experiente pierdute. Caci viitorul nu este niciodata sigur, caci viitorul poate sa fie, in fond, doar ziua de azi

CAPITOLUL I: CRIZA LA PERSOANELE DE VRSTA A III ATema I: Aspect definitorii

Eu vreau sa mor bolnav de batranete..

Definiie: Zamfir i Vlsceanu au definit criza ca fiind o perioad, in dinamica unui sistem, caracterizat prin acumularea accentuat a dificultilor, izbucnirea conflictual a tensiunilor, fapt care face dificil funcionarea sa normal, declanndu-se puternice presiuni spre schimbare.Crizaesteostarepersonaladesuferinta,dedurere,caracterizataprin incapacitatea clientului de a-si rezolva propriile probleme ; criza nu trebuie definita ca situatie, ci ca stare. Oamenii sunt vulnerabili in stare de criza si de aceea trebuie evitate deciziile luate inaceastacircumstanta.Erikson a fost primul care a spus ca dezvoltarea continua si dupaadolescenta, o idee care a fost total noua pentru timpul sau (1902-1994). El descria dezvoltarea ca o serie de crize prin care trebuie sa treaca o persoana pentru a ajunge la etapa urmatoare.Prima crizaeste incredere versus neincredere, care are loc lanastere pana pe la aproximativ un an.Aceasta criza se produce din cauza ca bebelusii sunt total dependenti de ingrijitorii lor, in acest stadiu.A doua crizaeste autonomie versus rusine si indoiala, care apare lacopiipe la varsta de 1-3 ani. Aceasta criza apare deoarece copilasii isi dau seama ca sunt persoane diferite, pana in acest moment nefacand distinctie intre ei si parintii lor.Astfel, incepe lupta pentru independenta, fiindca au nevoie sa afirme ca sunt, de fapt, oameni diferiti.A treia crizaeste initiativa versus vina, care apare la varste cuprinse intre 3-6 ani. La aceasta varsta, copilul incepe sa demonstreze capacitatea de a gandi si de a planui si sa aiba o personalitate mai clara. Vor arata mai multaagresivitatesi afirmare. A patra crizaeste industrie versus inferioritate, care apare la 6-12 ani. La aceasta varsta, copiii sunt la scoala si incep sa se compare unii cu altii. Muncesc destul de mult?Reusesc la fel de bine ca alti copiiCei care se percep ca nereusind sa se descurce foarte bine, vor avea, probabil, sentimente de inferioritate.A cincea crizaeste identitate versus confuzia rolului, care apare la varste cuprinse intre 12-18 ani. Adolescentii sunt adesea portretizati ca incercand sa se gaseasca.Daca nu pot decide care este rolul lor, apare aceasta confuzie, iar aceasta confuzie se poate prelungi si dupa varsta de 18 ani.A sasea crizaeste intimitate versus izolare, care apare intre 18-30 de ani. In acest stadiu, tinerii adulti trebuie sa-si gaseasca un partener de viata, sa aiba o familie si sa inceapa o cariera.A saptea crizaeste personalitate si dezvoltare sociala versus stagnare, care apare de la varsta de 30 de ani pana la batranete. Odata ce o persoana s-a casatorit si si-a intemeiat o familie, trebuie sa faca fata dorintei de a da ceva inapoi lumii. Aceste lucruri sunt ingrijirea nepotilor, a da meditatii altor copii, in mod voluntar sau orice altceva simt ca este important pentru ei. Daca nu isi satisfac aceste scopuri si simt ca nu contribuie cu nimic atunci apare acest sentiment de stagnare.A opta crizaeste integritate versus disperare, care apare la o varsta inaintata. La o varsta inaintata, moartea se intrevede foarte aproape.Persoana poate sa-si continue viata, sa fie implicat, sa-si viziteze familia, el fiind, in acest mod, integru.Ori, fiind constient constant de moartea iminenta, poate nenoroci o persoana, aceasta indepartandu-se de familie, prieteni, refuzand sa participe la activitati, devenind, astfel, deprimata.Aceasta criza este depasita cu succes, in cazul in care o persoana nu se indeparteaza de viata mai repede decat trebuie.Tema I.1: Specificul crezei la persoanele de vrsta a IIIConsiderate ca vrste fragile, de involuie, etapele de dup 65 de ani pun mai multe probleme clinice dect celelalte vrste. Gerontologia, tiina despre btrneea uman, s-a nscut n contextul filosofiei i medicinii cu mult timp nainte de epoca noastr. Observaiile comune consider btrneea ca vrst a nelepciunii, cu tendine de mpcare cu lumea i de detaare de via. Tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activiti (familiale i sociale), consultri profesionale etc. Tipul de relaii se modific restrngndu-se din aria profesional, dar i din aria altor activiti. n plan comportamental, persoanele vrstnice manifest stri nervoase, devin irascibili i triesc un sentiment de frustrare, toate acestea provocnd criza a VIII de vrst.Integritate psihic sau disperareA opta criz, i ultima, are loc la btrnee, dup vrsta de 65 ani, i se refer la integritate psihic versus disperare. Este etapa n care persoana ncepe s-i evalueze realizrile de pe parcursul vieii. n cazul n care exist o mulumire vizavi de tot ceea ce a ntreprins, respectivul triete sentimentul de satisfacie pentru propria via, atunci i accept apropierea sfritului, atingndu-se n acest fel integritatea psihic. Cu alte cuvinte conflictul ntre integritate reprezint sentimentul de satisfacie pe care l simte btrnul, reflectat asupra unei viei trite productiv i disperare - sentimentul c viaa nu a avut nici o utilitate. Este o perioad dificil de acceptat, deoarece, dup 65 de ani, o dat cu pensionarea, dispar rolurile profesional i parental, copiii fiind la casele lor, i poate interveni decesul partenerului de via. Astfel, pot aprea multiple ntrebri legate de rolul propriei existene. Se pot dezvolta sentimente de team fa de moarte i, dac aceste probleme nu se soluioneaz favorabil, se poate ajunge chiar n faza disperrii, denumit i depresia btrneii. ns, maturitatea trzie poate fi o perioad a mulumirii, un timp n care s te bucuri de nepoi, s-i contempli rezultatele marilor eforturi fcute i, poate, s vezi roadele propriei munci puse n valoare de generaiile mai tinere. Integritatea permite acceptarea propriului loc n ciclul vieii i recunoaterea faptului c viaa ta este propria ta responsabilitate. n ceea ce i privete pe proprii prini, exist o acceptare a ceea ce sunt sau au fost i o nelegere a felului n care i-au trit propriile viei. n orice caz, nu exist linite sau mulumire la btrnee dect dac persoana a dobndit intimitate i i-a ndeplinit menirea de procreator. Fr procreere nu exist convingerea c propria via a avut vreun rost. Fr aceast convingere, apare teama de moarte i un sentiment de disperare sau nemulumire. Erikson spunea: Aa cum un copil nu se teme de via, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte.Conform prerii lui Erick Erikson, n fiecare perioad a vieii avem de ndeplinit anumite sarcini pe care trebuie s le nfruntm i s rezolvm conflictele specifice fiecrei vrste. Rezolvarea crizelor este necesar pentru fiecare etap, pentru a asigura individului posibilitatea de a le stpni i de a le rezolva pe urmtoarele.Daca in adolescenta sau in perioada adulta ni se pare ca avem un numar nelimitat de posibilitati, visuri si sperante, vine o vreme cand depasim varsta de 50-60 de ani si suntem pusi in fata unor evenimente de viata tumultuoase, ce pot prilejui instalarea anxietatii, a depresiilor sau accelerarea ritmului de viata obisnuit. Altfel spus, dam piept cu o criza a varstei mijlocii.Odata ajunsi in aceasta situatie, realizam ca nu mai suntem tineri, semnele trecerii timpului se fac simtite si vizibile. Astfel, intelegem ca nu mai avem tot timpul din lume pentru a ne implini dorintele si visele personale. Realizam ca nu suntem nemuritori si ca timpul nu mai este infinit, asa cum parea candva. Este momentul in care ne indreptam atentia spre ceea ce nu avem in viata, spre ceea ce ne lipseste, si in care ne punem serioase semne de intrebare despre cine suntem, despre cat de departe sau aproape am ajuns in realizarea obiectivelor, despre felul in care arata viata noastra.Pentru a putea trece mai usor peste aceasta etapa, este deosebit de important sa acceptam schimbarile care vin odata cu varsta, de altfel modificari absolut normale, care au rolul si farmecul lor. Cu cat ne opunem mai mult schimbarii, cu atat vom resimti aceasa etapa fireasca a vietii ca pe o adevarata criza. La fel de important este sa ne cunoastem foarte bine pentru a intelege prin ce trecem.