Suport Curs Drept Penal, Prezentare Generala

8/16/2019 Suport Curs Drept Penal, Prezentare Generala

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-drept-penal-prezentare-generala 1/281

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”Facultatea de Drept

2015

Pr!" u#$%" dr" &$'a$ Adr$a# (OTCA

Drd" Radu SL)VOIU

DREPT PENALPARTEA *ENERAL)

I+II

1



I#trducere

Disciplina Drept pe#al , partea -e#eral. I $ IIș este acea ramură a dreptului carese ocupă cu cercetarea i explicarea institu iilor referitoare la cele mai grave fapteș ț

antisociale, i anume infrac iunile.ș ț În cadrul acestei discipline vor fi furnizate informa ii în legătură cu conceptele deț

”infrac iune”, ”răspundere penală” i ”sanc iune de drept penal”, acestea fiind cele treiț ș ț

mari institu ii ale dreptului penal. În cadrul fiecăreia dintre cele trei institu ii vor fiț ț

analizate mai multe aspecte, astfel: - în legătură cu infrac iunea se vor discuta probleme legate de defini ia infrac iunii,ț ț ț

con inutul constitutiv al acesteia, formele infrac iunii, unitatea de infrac iune, pluralitateaț ț ț

de infrac iuni, pluralitatea de infractori;ț

- în legătură cu răspunderea penală se vor analiza principiile răspunderii penale iș

cauzele care o înlătură; - în legătură cu sanc iunile de drept penal se vor trata pedepsele, măsurileț

educative, măsurile de siguran ă, individualizarea pedepselor, cauzele care înlăturățexecutarea pedepselor i cauzele care înlătură consecin ele condamnării.ș ț

O/$ect$%ele curulu$

uportul de curs se adresează studen!ilor din învă!ăm"ntuluniversitar la distan!ă # av"nd ca finalitate explicarea principalelor institu!ii ale Dreptulu$ pe#al , partea -e#eral. I $ II"

$ucrarea este concepută pentru a trata aspectele fundamentale aledreptului penal, astfel înc"t studen!ii să-%i însu%ească no!iunile %itermenii de specialitate.

&ursul de fa!ă î%i propune:

'. ă analizeze institu!iile fundamentale ale dreptului penal %iconexiunile existente între ele;(. ă transmită studen!ilor informa!iile necesare pentru interpretarea

%i aplicarea corecte a legii penale;). ă transmită studen!ilor cuno%tin!ele de Drept penal # *artea

generală necesare în!elegerii Dreptului penal # partea specială %iformării unor buni speciali%ti în domeniu;

+. bordarea institu!iilor dreptului penal în str"nsă legătură cu urispruden!a &ur!ii uropene a Drepturilor /mului, a &ur!ii&onstitu!ionale, a Înaltei &ur!i de &asa!ie %i 0usti!ie, precum %i a altor organe udiciare.

Însu%irea temeinică a Dreptului penal # partea generală presupune,pe l"ngă activită!ile didactice programate, un efort consistent din parteastuden!ilor în ceea ce prive%te studiul individual pe baza bibliografieiminime obligatorii recomandate în prezenta lucrare. uportul de curs redat în r"ndurile următoare trebuie completat prinstudierea bibliografiei obligatorii.

2



Cpete#3e c#!er$te

După parcurgerea acestui curs, studen ii vor fi capabili să:ț

• explice din punct de vedere %tiin!ific con!inutul normelor penalegenerale, precum %i urispruden!a referitoare la acestea;

• în!eleagă i să explice institu!iile *ăr!ii generale a Dreptului penal;ș

• î i însu%ească un mod de g"ndire logico-uridic corect;ș

• realizeze corela!iile existente între normele *ăr!ii speciale %i celeale *ăr!i generale a Dreptului penal;

• explice %i să interpreteze normele penale generale;• explice %i să în!eleagă solu!iile pentru problemele apărute în

practică;• dezvolte abilită!i de g"ndire uridico-penală;• realizeze o abordare multidisciplinară a institu!iilor Dreptului penal;• aplice sistematic normele penale generale.

Reure $ $4lace de lucru

*entru o corectă în elegere a *ăr ii generale a Dreptului penal seț ț

recomandă ca studiul prezentului suport de curs să se realizeze princoroborarea informa iilor cuprinse în fiecare unitate de învă are cuț ț

normele din *artea 1enerală a &odului penal. După studiul fiecăreiunită i de învă are, informa iile teoretice acumulate trebuie aplicate deț ț ț

studen i prin rezolvarea exemplelor practice indicate în prezentul suport;ț

se recomandă mai înt"i încercarea unei rezolvări proprii a spe elor, dupăț

care argumentele i solu ia trebuie comparate cu cele expuse de autoriș ț

la fiecare exemplu în parte.Structura curulu$

uportul de curs este structurat în două păr!i: Drept penal. Parteagenerală I %i Drept penal. Partea generală II. &ele două păr!i cuprind maimulte unită i de învă are a%ezate, de regulă, în conformitate cuț ț

succesiunea existentă în &odul penal. stfel, *artea generală 2 cuprinde 3 unită i de învă are, i anume:ț ț ș

- introducere în studiul dreptului penal;- legea penală i limitele ei de aplicare;ș

- infrac iunea;ț

- cauzele care exclud infrac iunea;ț

- unitatea i pluralitatea infrac ională;ș ț

- pluralitatea de infractori. *artea generală 22 cuprinde 3 unită i de învă are, i anume:ț ț ș

- răspunderea penală;- generalită i privind sanc iunile de drept penal;ț ț

- pedepsele;- individualizarea pedepselor;- minoritatea i măsurile de siguran ă;ș ț

- cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei oriconsecin!ele condamnării.

3



Cer$#3e prel$$#are

*entru în elegerea Dreptului penal. *artea generală stude ii se vor ț ț

folosi de no iuni acumulate la disciplina 4eoria generală a dreptului 5spreț

exemplu, subiect de drept, răspundere uridică, interpretarea normei uridice6.

D$c$pl$#e deer%$te &uno tin ele acumulate la disciplina Drept penal. *artea generală 2 iș ț ș

22 sunt necesare studen ilor în cadrul disciplinelor Drept penal. *arteț

specială i Drept procesual penal.ș

Durata ed$e de tud$u $#d$%$dual

$a începutul fiecărei unită i de învă are studen ii vor regăsi o estimareț ț ț

privind timpul necesar pentru studiul respectivei unită i.ț

E%aluarea

7ota finală la disciplina Drept penal. *artea generală 2 i 22 se vaș

stabili prin cumulul:- notei ob inută la examen # pondere 89;ț

- evaluării participării la tutoriale # pondere '9;- evaluării referatului # pondere (9.

/bserva ii: eferatul poate avea ca obiect tratarea unei institu!ii sauț

teme din cadrul disciplinei. eferatul nu poate avea mai pu!in de '9pagini %i nici mai mult de (< de pagini %i trebuie să aibă elemente deoriginalitate. Depunerea referatului se va face cel mai t"rziu la ultimultutorial. *entru a nu exista încălcări ale legisla!iei drepturilor de autor,studen!ii vor prezenta odată cu lucrarea %i o declara!ie pe proprierăspundere că nu au adus atingere normelor uridice care proteeazădreptul de autor.

4





).<. &on!inutul infrac!iunii).3. /biectul, subiec!ii, situa!ia premisă, locul %i timpul săv"r%irii infrac!iunii).8. $aura obiectivă %i latura subiectivă).?. >ormele infrac!iunii inten!ionate după fazele desfă%urării activită!ii infrac!ionale).@. plica!ii practice

).'9. ezumat).''. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor ).'(. 4emă de control).'). Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" ;CAU<ELE CARE E=CLUD INFRAC:IUNEA+.'. 2ntroducere+.(. /biective

+.). 1eneralită!i privind cauzele care exclud infrac!iunea+.+. &auzele ustificative+.<. &auzele de neimputabilitate+.3. plica!ii practice+.8. ezumat+.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor +.@. 4emă de control+.'9. Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" 5UNITATEA 8I PLURALITATEA INFRAC:IONAL)<.'. 2ntroducere<.(. /biective<.). &onsidera!ii generale<.+. Cnitatea naturală de infrac!iune<.<. Cnitatea legală de infrac!iune<.3. 7o!iunea %i formele pluralită!ii de infrac!iuni<.8. &oncursul de infrac!iuni

<.?. ecidiva<.@. *luralitatea intermediară<.'9. plica!ii practice<.''. ezumat<.'(. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor <.'). 4emă de control<.'+. Bibliografie specifică

6





(.@. 4emă de control(.'9. Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" 9PEDEPSELE

).'. 2ntroducere).(. /biective).). 7o!iunea de pedeapsă).+. >unc!iile pedepsei).<. copul pedepsei).3. &ategoriile %i limitele generale ale pedepselor ).8. *edepsele principale).?. *edepsele complementare %i accesorii).@. $iberarea condi!ionată

).'9. plica!ii practice).''. ezumat).'(. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor ).'). 4emă de control).'+. Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" ;INDIVIDUALI<AREA PEDEPSELOR+.'. 2ntroducere

+.(. /biective+.). &onceptul de individualizare a pedepsei+.+. &riteriile %i miloacele generale de individualizare udiciară a pedepsei+.<. &ircumstan!ele+.3. 2ndividualizarea udiciară a executării pedepsei+.8. plica!ii practice+.?. ezumat+.@. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor +.'9. 4emă de control

+.''. Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" 5&INORITATEA 8I &)SURILE DE SI*URAN:)<.'. 2ntroducere<.(. /biective<.). &onsidera!ii generale referitoare la sanc!iunile penale aplicabile a minorilor

8



<.+. 4ratamentul penal al minorilor <.<. naliza sanc!iunilor aplicabile minorilor infractori<.3. &onsidera!ii generale referitoare la măsurile de siguran!ă<.8. egimul măsurilor de siguran!ă<.?. plica!ii practice

<.@. ezumat<.'9. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor <.''. 4emă de control<.'(. Bibliografie specifică

U#$tatea de #%63are #r" >CAU<ELE CARE 7NL)TUR) SAU &ODIFIC) E=ECUTAREA PEDEPSEI ORICONSECIN:ELE CONDA&N)RII3.'. 2ntroducere

3.(. /biective3.). *rescrip!ia executării pedepsei3.+. 1ra!ierea3.<. eabilitarea3.3. plica!ii practice3.8. ezumat3.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor 3.@. 4emă de control6.10. Bibliografie specifică

Bibliografie generala

9





UNITATEA DE 7NV?:ARE 1"INTRODUCERE 7N STUDIUL DREPTULUI PENAL

Cupr$#@

'.'. 2ntroducere'.(. /biective'.). Dreptul penal # ramură de drept 5pozitiv6'.+. =tiin!a dreptului penal'.<. 2zvoarele dreptului penal'.3. aportul uridic penal'.8. >aptele penale'.?. volu!ia %tiin!ei dreptului penal'.@. ezumat

'.'9. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor '.''. 4emă de control'.'(. Bibliografie specifică

1"1" I#trducere

În această unitate se vor prezenta no!iunea %i izvoarele dreptului penal,

principiile acestei ramuri de drept, precum %i faptele %i raporturile uridice penale.

1"2" O/$ect$%eDup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:

⇒ defini!i dreptul penal, ca ramură de drept, %i %tiin!a dreptului penal;

⇒ defini!i scopul, obiectul %i func!iile dreptului penal;

⇒ prezenta!i corela!ia %tiin!ei dreptului penal cu alte %tiin!e uridice;

⇒ enumera!i %i descrie!i principiile dreptului penal;

⇒ enumera!i izvoarele dreptului penal;

⇒ prezenta!i elementele raportului uridic penal;

⇒

prezenta!i faptele penale;⇒ prezenta!i principalele repere ale evolu!iei %tiin!ei dreptului penal.

Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 1 r."

11



1"9" Dreptul pe#al , raur. de drept pB$t$%

1"9"1" De!$#$3$a /$ectul $ arc$#$le dreptulu$ pe#ala) Preliminariixpresia drept penal are două accep!iuni importante: de ramură a %tiin!ei

dreptului %i de ramură a sistemului dreptului pozitiv. În doctrină, ca expresii

ecEivalente celei de Fdrept penal”, se mai utilizează sintagmele: „dreptcr$$#al”1 sau, mai rar, „dreptul ap.r.r$$ c$ale”. În dreptul statelor europene 5de exemplu, >ran!a, pania, 2talia6, cea mai

folosită denumire pentru desemnarea ramurii de drept care reglementeazărela!iile de apărare esen!iale este expresia „drept pe#al”. Denumirea de Fdreptpenal” derivă din cuv"ntul latin poena pedeap..

În prezent, sintagma Fdrept penal” apare ca fiind par!ial depă%ită de realită!ilecontemporane, av"nd în vedere faptul că func!ia aflictivă 5de constr"ngere6 adreptului penal nu este at"t de evidentă ca în perioada clasică a dreptului penal5secolele GH222-G2G6. *e de altă parte, legisla!iile penale contemporane insistă,cel pu!in la fel de mult ca în privin!a func!iei represive, %i asupra altor func!ii ale

dreptului penal, respectiv asupra func!iilor preventivă %i educativă. Însă, av"nd în vedere faptul că celelalte expresii folosite pentru denumireadreptului penal nu sunt nici ele la adăpost de critică %i împreurarea că sintagmaFdrept penal” este foarte răsp"ndită, credem că este cea mai nimerită pentru adenumi materia 5ansamblul6 normelor care reglementează rela!iile de apăraresocială generate de prevenirea %i săv"r%irea infrac!iunilor.

b) Definiţia dreptului penal pozitiv (ca ramură de drept)*entru definirea unei ramuri de drept trebuie avute în vedere anumite

elemente, respectiv: obiectul de reglementare, metoda de reglementare,subiectele %i scopul edictării normelor specifice.

*ornind de la aceste elemente, definim dreptul penal ca fiind ramura de drept

ce cuprinde a#a/lul #relr 4ur$d$ce care re-lee#teaB. rela3$$le deap.rare c$al. ee#3$ale !u#dae#tale #.cute # 4urul %alr$lr c$alecrt$te pr$# $#terB$cerea .%r$r$$ !aptelr ce le aduc at$#-ere !aptecal$!$cate de le-e ca $#!rac3$u#$ $ cele re!er$tare la a#c3$u#$le apl$ca/$lepera#elr care .%rec $#!rac3$u#$ # cpul prtec3$e$ c$et.3$$

ptr$%a $#!rac3$u#$lr"Defini!ia dreptului penal relevă anumite caracteristici, respectiv:'6 dreptul penal este un ansamblu 5unitar6 de norme uridice care, alături de

normele apar!in"nd celorlalte ramuri de drept, reprezintă o componentă asistemul dreptului românesc, ceea ce înseamnă că este o parte a acestui sistem;

(6 rela!iile sociale reglementate de normele dreptului penal sunt relaţii de

apărare socială esenţiale 5fundamentale6. $e-am denumit esen!iale pentru că elese nasc în urul celor mai importante valori sociale 5via!a, integritatea corporalăsau sănătatea, libertatea, siguran!a statului, patrimoniul etc.6. În al doilea r"nd,subliniem faptul că %i alte ramuri de drept reglementează rela!ii de apăraresocială, dar numai cele disciplinate de normele penale pot fi considerate

1 ceastă denumire provine din cuv"ntul latin crimen 5crimă, infrac!iune, delict6. xpresia drept criminal este utilizată în doctrina anglo-saxonă, dar %i în cea europeană. De pildă, lucrarea autorilor 1. 4>72%i 1. $HC, apărută în anul '@38, în >ran!a, este intitulată “rait! de droit criminel". În lucrările delimbă engleză este folosită expresia “#riminal $a%".

12



esen!iale. De pildă, dreptul contraven!ional reglementează rela!ii de apăraresocială, dar acestea nu sunt at"t de importante pentru societate precum suntcele care intră în obiectul dreptului penal;

)6 dreptul penal descrie faptele ce constituie infrac!iuni %i sancţiunilecorespunzătoare acestora, ca expresie a principiului legalită!ii. Destinatariitrebuie să cunoască at"t infrac!iunile, c"t %i consecin!ele comiterii lor. În caz

contrar, dreptul penal ar fi unul arbitrar, despotic %i inuman; +6 dreptul penal reglementează rela!ii sociale în cadrul cărora statul participă&ntotdeauna. În cazul raporturilor penale de conformare, statul este implicat

13



prin impunerea conduitei ce rezultă din normele de incriminare, iar în cazul celor de conflict, statul intervine prin aplicarea sanc!iunilor prevăzute de lege celor care săv"r%esc infrac!iuni;

<6 dreptul penal are ca scop protecţia societăţii împotriva infrac!iunilor, prinprevenirea săv"r%irii acestora sau, dacă activitatea preventivă nu este eficientă,prin sanc!ionarea celor care comit asemenea fapte ilicite.

c) 'arcinile dreptului penal 4eoria de specialitate nu este unitară în ceea ce prive%te identitatea %i rela!iiledintre func!iile 5sarcinile6 dreptului penal. emarcăm însă tendin!a maorită!iiautorilor de specialitate de a separa func!iile dreptului penal de rolul sanc!iunilor din această ramură uridică(.

În literatura de specialitate rom"nească, maoritatea autorilor care trateazătema sarcinilor sau func!iilor dreptului penal se situează pe pozi!ia re!inerii unuinumăr de trei func!ii ale dreptului penal, respectiv func!ia preventivă, func!ianormativă %i func!ia asigurării dezvoltării sistemului de valori sociale).

Într-o altă optică, se apreciază că dreptul penal are două func!ii: func!iaprotectoare %i func!ia educativă+. În această opinie, func!ia protectoare se referăla protec!ia valorilor sociale esen!iale %i la ocrotirea infractorului împotriva uneieventuale dispropor!ii între faptă %i reac!ia puterii de stat<.

În cea ce ne prive%te, apreciem că dreptul penal are trei func!ii: func!ianormativă, func!ia preventiv-educativă %i func!ia sanc!ionatoare.

uncţia normativă constă în sarcina statului, îndeplinită prin intermediullegiuitorului, să reglementeze toate rela!iile de apărare socială esen!iale5fundamentale6. $egiuitorul este obligat să identifice în realitate care faptetrebuie incriminate, sistemul de sanc!iuni aplicabile făptuitorilor %i să disciplinezerela!iile sociale referitoare la reac!ia statului prin organele sale competente. De%ilegiuitorul are obliga!ia de a regla rela!iile sociale esen!iale, nici o autoritate nupoate cenzura op!iunea acestuia pentru a reglementa anumite raporturi sociale,născute în urul unor valori sociale, în detrimentul altora, sub singura rezervă arespectării normelor &onstitu!iei.

uncţia preventiveducativă constă în sarcina statului de formare a uneicon%tiin!e colective %i specifice de respect a valorilor sociale proteguite de legeapenală. *rin înscrierea în legea penală a faptelor ce constituie infrac!iuni %i asanc!iunilor aplicabile infractorilor se realizează at"t scEimbarea atitudiniidestinatarilor legii penale fa!ă de valorile sociale ocrotite, c"t %i avertizareaacestora că sunt pasibili de sanc!iuni, în cazul în care comportamentul lor ar

2 *entru o prezentare a unora din punctele de vedere exprimate în doctrina străină, a se vedea >$.447C, Drept penal . Partea generală. d. osetti, Bucure%ti, (99), p. '3-'?.3

*entru această orientare, a se vedea &. BC$2, *anual de drept penal, d. llBecI, Bucure%ti,'@@8, p.'8; &. J24&K, Drept penal român, ed. a 222-a, d. &asa de editură %i presă =ansa, Bucure%ti, '@@8,p. '+; H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal, partea generală, Bucure%ti, d. $umina $ex, (99), p. '9%i urm.; 4. D2J, Drept penal, partea generală, +ol. I, d. $umina $ex, Bucure%ti, (99', p. ''. În doctrinastrăină, maoritatea autorilor re!in, ca func!ii ale dreptului penal, trei asemenea func!ii. De pildă, .*1$2/ 5în Principii di diritto penale. Parte generale, ditura 1iuffrP, Jilano, (999, p. ? %i urm6consideră că sunt func!ii ale dreptului penal: funcţia de orientare a conduitei umane 5descuraareacomportamentelor interzise6; funcţia de intimidare 5aflic!iunea pronun!ată a sanc!iunilor penale6; funcţiade reeducare 5determinarea reconsiderării conduitei prin executarea sanc!iunilor6.4 >$. 447C, op. cit., p. '?.5 Idem, p. '?-(9.

14



atenta la aceste valori.Dreptul penal previne comportamentele 5o parte din ele6 care ar putea aduce

atingere valorilor sociale importante %i realizează, totodată, o reconsiderare aconduitei destinatarilor %i beneficiarilor legii penale. >ără a ignora func!iasanc!ionatoare a dreptului penal, se poate afirma că dreptul penal actual acăpătat un rol preventiv-educativ pronun!at, c"%tig"nd pozi!ii noi în terenul clasic

al sarcinii punitive preeminente a dreptului penal al mileniului trecut. De%inecesară în zile noastre, cre%terea rolului educativ-preventiv a dreptului penalpoate avea loc numai dacă normele acestei materii sunt ancorate în realită!ilecontemporane, care se află într-o continuă evolu!ie. În literatura de specialitatese sus!ine că dreptul penal are efecte simbolice ce constau în capacitatea de atransmite membrilor societă!ii mesaul că trebuie să respecte normele penale3.

uncţia sancţionatoare a dreptului penal constă în sarcina pe care o areaceastă ramură de drept de a aplica infractorilor pedepsele sau de a lua fa!ă deace%tia măsurile prevăzute de lege, necesare pentru disciplinarea conduitei lor./perativitatea derulării activită!ii procesual penale %i promptitudinea aplicăriisanc!iunilor de drept penal sunt factori implica!i în această func!ie a dreptului

penal. >ără a sus!ine că dreptul penal este numai un miloc de represiune alfaptelor antisociale grave, nu putem totu%i nega rolul sanc!ionator al acesteiramuri de drept 5 us puniendi 6. Bineîn!eles că dreptul penal contemporan nu maipoate avea exclusiv o func!ie sanc!ionatoare, dar aceasta nici nu poate ficontestată sau negliată, deoarece statul are în continuare prerogativa aplicăriisanc!iunilor penale persoanelor care săv"r%esc infrac!iuni, iar executarea lor produce volens nolens suferin!e celor condamna!i.

>unc!ia sanc!ionatoare a dreptului penal nu exclude, ci cEiar presupune,pentru realizarea sa eficientă, luarea în considerare a unor principii menite săestompeze carac is tEat oQn age of Rings QeSll save tEe terul represiv aldreptului penal clasic %i să garanteze persoanelor care urmează a răspunde

penal că nu vor fi victimele arbitrariului organelor udiciare.1.9"2" Scpul $ caracterele dreptulu$ pe#al

a) 'copul dreptului penal copul dreptului penal îl constituie ap.rarea c$et.3$$ c#tra celr a$

-ra%e !apte a#t$c$ale 5omor, viol, t"lEărie etc.6. &orespunzător gravită!iifaptelor interzise de dreptul penal, sanc!iunile de drept penal sunt cele maisevere sanc!iuni uridice existente în cadrul unui sistem de drept. 2nterven!ia legiuitorului în domeniul protec!iei societă!ii, prin instrumente dedrept penal, contra faptelor antisociale are loc numai în cazul în care se constatăcă acestea prezintă un pericol social deosebit de grav. $egiuitorul are obliga!ia

social-politică să incrimineze numai acele fapte care prezintă pericol social %icare nu pot fi combătute eficient prin alte miloace uridice sau neuridice. ÎnscEimb, dacă se constată că anumite fapte incriminate nu mai prezintărelevan!ă penală, ele trebuie dezincriminate 5scoase6 din domeniul dreptuluipenal.

6 se vedea >$. 447C, op. cit., p. (9 %i notele de trimitere ale acestui autor.

15



În acest context, men!ionăm faptul că nu suntem de acord cu opinia8,exprimată în doctrină, că dreptul penal are caracter subsidiar, deoarece ar trebuisă acceptăm faptul că dreptul penal este un drept accesoriu al celorlalte ramuri,adică pe planul secund. /r, dreptul penal este o ramură de drept care are un locbine conturat în cadrul sistemului dreptului, reglement"nd rela!ii socialespecifice. De%i, în literatura de specialitate se subliniază faptul că trăsătura

subsidiarită!ii nu se confundă cu a%a-zisa teorie a naturii secundare sauaccesorii a dreptului penal, în fapt caracterul subsidiar afirmat în doctrină sesuprapune ca sferă peste cel sanc!ionator 5secundar sau accesoriu6.

&u toate că dreptul penal reglementează numai cele mai periculoase fapte

7 În doctrina străină se apreciază că dreptul penal este milocul care intervine c"nd celelalte ramuri uridice nu sunt eficiente sau c"nd acestea nu sunt suficiente pentru combaterea fenomenului faptelor antisociale grave 5&u titlu de exemplu, a se vedea 1. >27D&, . JC&/, Diritto penale, partegenerale, ditura NanicEelli, Bologna, (99', p. (@; >. JC7/N &/7D, J. 1&2 7, Derec-o

penal. Parte general , ditura 4irant 2o BlancE, Halencia, '@@?, p. ?'-?(6. *entru doctrina rom"nească, ase vedea >$. 447C, op. cit., p. (3-(?.

16



dintr-o societate, %i cEiar dacă el intervine numai în cazul în care celelalte ramuride drept sunt ineficiente, nu se poate aprecia că el are caracter subsidiar, pentrucă el are un loc determinat de la început, const"nd în combaterea celor maigrave fapte care aduc atingere valorilor sociale esen!iale.

*e de altă parte, remarcăm aspectul că anumite fapte antisociale au fostincriminate încă din cele mai vecEi timpuri. /morul, furtul, violul, vătămarea

corporală, trădarea au fost reprimate de la formarea colectivită!ilor umane. *rinurmare, dreptul penal a avut %i are o pozi!ie exclusivă în domeniul apărăriivalorilor sociale. &eea ce se modifică, în func!ie de evolu!ia societă!ii, estenumai ustificarea sau fundamentarea reac!iei penale %i con!inutul acesteia.

17



copul dreptului penal poate fi realizat numai prin crearea unui cadru uridicautonom ancorat în realită!ile existente în societate.

De asemenea, faptul că %i alte ramuri de drept ocrotesc, în moduri specifice,acelea%i tip de rela!ii sociale, nu înseamnă că dreptul penal trece pe un plansecund, ci el contribuie într-o altă modalitate la apărarea acestora, prinincriminarea faptelor antisociale grave.

b) #aracterele dreptului penal $iteratura de specialitate din !ara noastră, de regulă, re!ine trei caractere ale

dreptului penal: caracterul autonom, caracterul de drept public %i caracterulunitar. unt %i autori rom"ni care contestă anumite caractere agreate în opiniamaoritară. De pildă, într-o opinie?, nu se acceptă că dreptul penal are caracter unitar, dar sunt adăugate alte caractere, iar în altă opinie @ se contestă caracterul

8 Idem, op. cit., p. ('-(@. utorul consideră că dreptul penal are patru caractere: caracterul autonom,caracterul de drept public, caracterul subsidiar %i caracterul selectiv.9 2. /7&, Drept penal, partea generală, d. Didactică %i *edagogică, Bucure%ti, '@8'.

18



autonom al dreptului penal.

1"9"9" Nece$tatea dreptulu$ pe#al tructura dreptulu$ pe#al $ le-.turaa cu alte raur$ de drept

a) ecesitatea dreptului penal Dreptul penal este ramura de drept a cărei fiin!ă este ustificată de e$te#3a

!e#e#ulu$ $#!rac3$#al" &"t timp în societate se vor săv"r%i fapte antisocialegrave dreptul penal este necesar deoarece răm"ne singura ramură de dreptcare oferă miloacele adecvate pentru prevenirea %i combaterea criminalită!ii.

/crotirea persoanelor lezate prin infrac!iuni %i prevenirea criminalită ii se potț

realiza în mod eficient numai dacă fenomenul infrac!ional este cunoscut subtoate aspectele sale. >enomenul infrac!ional poate fi denumit %i prin termenulFcriminalitate” sau Finfrac!ionalitate”. Jai pe larg, se poate vorbi despre!e#e#ul del$ctual sau del$#c%e#3.. &riminalitatea 5infrac!ionalitatea6cuprinde totalitatea infrac!iunilor săv"r%ite într-o anumită perioadă de timp pe unteritoriu determinat'9. &riminalitatea este un fenomen social care, cel pu!in înstadiul actual al evolu!iei societă!ii, nu poate fi determinat cu precizie, ci numai

10 În sens criminologic, criminalitatea este identificată cu no!iunea de devian!ă socială, adică uncomportament interzis de legea penală, indiferent dacă poate fi considerat ca fiind infrac!iune sau numaica Ffaptă prevăzută de legea penală”. În cel mai larg sens, devian!a socială cuprinde orice conduităumană contrară normelor sociale, însă, din punct de vedere criminologic, criminalitatea reprezintă sumafaptelor prevăzute de legea penală săv"r%ite într-o perioadă de timp pe un teritoriu determinat.

19



aproximat, deoarece nu sunt cunoscute toate faptele care constituie infrac!iuni. În teorie se face departaarea în mai multe forme ale criminalită!ii, respectiv:criminalitate legală'', criminalitate aparentă 5relevată6, criminalitate reală, cifraneagră a criminalită!ii'(. Doctrina con!ine %i alte delimitări, cum ar fi criminalitatea5delincven!a6 uvenilă, criminalitatea gulerelor albe 5%-ite collar criminalit/ 6,criminalitatea organizată etc.

Cr$$#al$tatea 4udecat. 5denumită în doctrină %i legală sau udiciară6cuprinde totalitatea faptelor prevăzute de legea penală săv"r%ite pentru care s-au pronun!at Eotăr"ri definitive de condamnare. e observă că această formă acriminalită!ii include numai o parte din suma faptelor prevăzute de legea penalăsăv"r%ite în realitatea obiectivă. Din diverse motive, anumite fapte ce constituie

11 Denumirea de criminalitate legală apare ca improprie dacă avem în vedere sensul obi%nuit al cuv"ntuluiFlegală”. În ceea ce ne prive%te, pentru denumirea acestei forme de criminalitate, în continuare vom utilizaexpresia Fcriminalitate udecată”.12 4. JN, #riminologie teoretică, d. $umina $ex, Bucure%ti, (999, p. ++-+?. *recizăm faptul căno!iunea de Fcrimă”, folosită în domeniul criminologiei, are o accep!iune mai extinsă dec"t în sferadreptului penal Tunde se identifică cu infrac!iunea sau cu o specie de infrac!iune 5omuciderea6U. sevedea %i H. &2/&$2, #riminologia etiologică, d. ctami, Bucure%ti, '@@3, p. ''-'<.

20



infrac!iuni nu aung în fa!a organelor udiciare. pre exemplu, infrac!iunilenecunoscute de organele competente.

Cr$$#al$tatea apare#t. 5cunoscută, descoperită, relevată6 cuprinde sumafaptelor prevăzute de legea penală cunoscute de organele competente 5parcEet,instan!e, poli!ie etc.6. &ifra acestor fapte este mai mare dec"t cea a infrac!iunilor pentru care există Eotăr"ri definitive de condamnare'). ste de remarcat faptul

că infrac!ionalitatea aparentă, în sensul de sumă a faptelor înregistrate laorganele competente, nu este o parte a criminalită!ii reale, cum suntcriminalitatea udecată %i cifra neagră a criminalită!ii, deoarece anumite sesizărisunt solu!ionate în sensul constatării inexisten!ei infrac!iunii sau faptei. *rin

13 În doctrină se apreciază că, potrivit statisticilor, <9-39 din faptele prevăzute de legea penală au rămascu făptuitori necunoscu!i 54. JN, op. cit., p. +<6.

21



urmare, raportul între cele două no!iuni # criminalitate reală %i criminalitateaparentă # este de intersectare, iar nu de subordonare. *entru evitarea oricăror confuzii, expresia potrivită este aceea de criminalitate cunoscută. Cr$$#al$tatea real. cuprinde totalitatea infrac!iunilor săv"r%ite pe un teritoriu

într-o perioadă de timp determinată, indiferent dacă sunt cunoscute ori înregistrate în eviden!ele organelor competente. &ifra criminalită!ii reale nu este

%tiută cu certitudine, ci ea este numai apreciată pe baza unor criterii relative. *rincercetări criminologice poate fi stabilită mai aproape de adevăr cifra totală ainfrac!iunilor.

C$!ra #ea-r. a cr$$#al$t.3$ cuprinde diferen!a dintre criminalitatea reală %icea cunoscută 5relevată6. ceastă formă de criminalitate poartă denumirea de

22



Fcifră neagră” datorită faptului că ea nu este cunoscută cert, ci este ocultă,nedescoperită, iar dimensiunile sale răm"n practic discutabile. *rin urmare, sepoate spune că în prezent este, obiectiv, imposibil să se tragă concluzii sigure cuprivire la cre%terea sau scăderea numărului infrac!iunilor. stfel, cEiar dacănumărul condamnărilor ar cre%te, iar cel al faptelor înregistrate la organele

udiciare ar spori %i el, nu înseamnă că infrac!ionalitatea reală a crescut, după

cum nici în ipoteza inversă nu s-ar putea trage concluzia că numărulinfrac!iunilor a scăzut. &re%terea numărului infrac!iunilor relevate poate însemnao mai mare eficien!ă a organelor implicate în activitatea de realizare a usti!ieisau, realmente, poate reprezenta o cre%tere a infrac!ionalită!ii. 4ot astfel,scăderea numărului infrac!iunilor descoperite nu este ecEivalentă cu diminuarea

23



criminalită!ii, ci poate fi pusă pe seama ineficien!ei sistemului udiciar existent.*rin urmare, afirma!ia generală că în prezent există o Frecrudescen!ă afenomenului infrac!ional” trebuie privită cu rezerve c"t timp nu avemFinstrumente” sigure pentru stabilirea cifrei reale a infrac!iunilor. 7umărul crescutal condamnărilor %i cre%terea gradului de ocupare în penitenciare nu constituiedec"t indicii că infrac!ionalitatea se află pe un trend crescător, iar nicidecum nu

poate fi vorba de o certitudine. +olens nolens trebuie să acceptăm că nu numaicifra neagră a criminalită!ii este necunoscută, ci %i cifra criminalită!ii reale,deoarece dacă o parte dintr-un întreg 5cifra neagră6 nu este cunoscut, nici

întregul 5cifra totală a infrac!iunilor6 nu poate fi determinat.ăm"ne astfel o sarcină foarte grea, respectiv aceea a determinării Fcifrelor”

24



diferitelor tipuri de criminalitate. Din punctul nostru de vedere, milocul care poatesă indice 5c"t mai aproape de adevăr, iar nu cert6 cifra criminalită!ii reale estecercetarea sociologică, pe baza sondaelor %i a interviurilor la scară largă. Însăprecizăm că %i în acest caz va exista o mară de eroare, numai că aceasta se

încadrează în limitele a '-). &unoa%terea criminalită!ii înseamnă, implicit, %icunoa%terea cifrei victimelor infrac!iunilor.

%a cum se poate vorbi despre cifra criminalită!ii, tot a%a se poate vorbidespre cifra infractorilor sau a victimelor acestora. În general, se poate spune căexistă o oarecare coresponden!ă între numărul infrac!iunilor săv"r%ite într-operioadă determinată, pe un anumit areal, %i numărul persoanelor care lesăv"r%esc sau le suportă efectele. stfel, dacă cifra criminalită!ii este ridicată,

25



atunci %i cifra infractorilor este mare, după cum tot ridicată este %i cea avictimelor infrac!unii.

b)'tructura dreptului penal utonomia %i unitatea dreptului penal nu exclud posibilitatea structurării

normelor uridice ce alcătuiesc această ramură de drept. >olosind anumitecriterii, fără a afecta unitatea sau autonomia dreptului penal, ansamblul normelor

uridice penale poate fi structurat în mod corespunzător criteriilor utilizate. &eamai cunoscută diviziune are la bază criteriul domeniului de aplicare, conformcăruia dreptul penal este alcătuit din două păr!i: partea -e#eral. %i parteapec$al.. De altfel, %i &odul penal este divizat în două păr!i, partea generală %ipartea specială.

Cn alt criteriu este cel referitor la apartenen!a sursei 5izvorului6, potrivit căruiadistingem: dreptul pe#al #a3$#al dreptul pe#al $#ter#a3$#al %i dreptul$#ter#a3$#al pe#al. De asemenea, lato sensu # incluz"nd %i normele procesualpenale # dreptul penal cuprinde dreptul penal substan!ial 5material6 %i dreptulpenal formal 5procesual6 În fine, în accep!iunea cea mai extinsă se consideră cădreptul penal cuprinde %i dreptul execu!ional penal'+. *e l"ngă aceste criterii, maiales în doctrina străină, sunt utilizate si altele, dar care nu prezintă importan!ăpractică'<.

14 unt state care au &oduri privind executarea pedepselor 5de pildă, *olonia6. ste preferabilă aceastăsolu!ie deoarece în prezent normele dreptului execu!ional penal au sporit ca volum, iar obiectulreglementării s-a extins.15 De pildă, drept penal comun %i drept penal special; drept penal fundamental %i drept penalcomplementar etc. De asemenea, în doctrina străină se vorbe%te despre existen!a dreptului penal alafacerilor, dreptului penal al minorului, dreptului penal social sau de dreptul penal al mediului 5>.D*/4*, >. 1C7K&, ditura conomica, *aris, '@@+, p. @6. *entru doctrina rom"nească, a sevedea H. D/B27/2C, op. cit., p. '<. *entru mai multe date, a se vedea >$. 447C, op. cit., p. )3.

26



1) Drept penal – partea generală şi Drept penal – partea specială*artea generală a dreptului penal substan!ial cuprinde regulile aplicabile

tuturor infrac!iunilor reglementate de legisla!ia penală, care delimitează cadrulgeneral de aplicare a legii penale, definesc infrac!iunea, prevăd trăsăturile salegenerale %i elementele constitutive, stabilesc condi!iile generale de tragere larăspundere penală, sanc!iunile %i modul lor de aplicare. ediul materiei acestor norme se găse%te, ca regulă, în *artea generală a &odului penal. *e l"ngănormele generale cuprinse în &odul penal, înt"lnim asemenea norme %i în legilepenale complinitoare 5$egea nr. )9(A(99+, de exemplu6. ltfel spus, *arteagenerală este alcătuită din grupul normelor care reglementează na%terea,modificarea %i stingerea raporturilor uridice penale.

În literatura de specialitate străină, ca expresie ecEivalentă sintagmei Fdreptpenal # partea generală”, este folosită %i sintagma 0drept penal general" 12 . Cnii

16 se vedea, spre exemplu, 1. 4>72, 1. $HC, Droit p!nal g!n!ral et proc!dure p!nale,*aris, d. Dalloz, '@3+; &. K77C, 0. HK17, Droit p!nal general, d. BruVlant, Bruxelles,'@@<.

27



autori afirmă cEiar existen!a a două ramuri de drept penal material: dreptul penalgeneral %i dreptul penal special'8.

*artea specială a dreptului penal material este alcătuită din subansamblulnormelor de incriminare %i a celor care reglementează rela!ii sociale născute dinsăv"r%irea unei singure infrac!iuni sau a unor infrac!iuni determinate. cestea sunt cuprinse în *artea specială a &odului penal, în legile penale

speciale %i în legile nepenale cu norme penale 5de regulă, de incriminare6. Îndoctrină, ca expresie analogă sintagmei Fdrept penal # partea specială”, este

17 >ără a mai insista asupra acestei dispute, considerăm că recunoa%terea unei ramuri de drept sauacceptarea unei expresii este o cEestiune par!ial conven!ională. *e de altă parte, nu poate fi negatădependen!a fundamentală reciprocă a normelor penale speciale fa!ă de normele penale generale, ceeace înseamnă că indiferent de denumire normele generale %i cele speciale sunt un tot unitar.

28



utilizată expresia 0drept penal special" 13 .Dreptul penal # partea generală %i Dreptul penal # partea specială constituie

două subansambluri de norme uridice penale care alcătuiesc împreunăsubsistemul 5ramura6 dreptului penal, cu toate că maoritatea facultă!ilor de dreptau în planul de învă!ăm"nt două discipline de studiu, una care se ocupă denormele penale generale %i alta care are ca obiect normele penale speciale.

Împăr!irea în cele două discipline s-a făcut din considerente didactice.2) Drept penal material (substanţial) şi drept penal formal (procedural,

procesual) %a cum am văzut mai sus, dreptul penal privit lato sensu cuprinde dreptul

penal formal %i dreptul penal material. Dreptul penal formal este de fapt dreptul

18 se vedea, de pildă, . H/C27, Droit p!nal sp!cial, *aris, d. ireV, '@3?.

29



procesual penal %i cuprinde ansamblul normelor uridice privitoare lareglementarea procesului penal'@ %i activitatea de tragere la răspundere penală ainfractorilor. *rocesul penal este Factivitatea reglementată de lege, desfă%uratăde organele competente, cu participarea păr!ilor %i a altor persoane, în scopulconstatării la timp %i în mod complet a faptelor ce constituie infrac!iuni, astfel caorice persoană care a săv"r%it o infrac!iune să fie pedepsită potrivit vinovă!iei

sale %i nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”(9.Dreptul penal substan!ial se identifică cu dreptul penal stricto sensu.

3) Dreptul penal naţional (intern), dreptul penal internaţional şi dreptul internaţional penal

19 2. 71C, Drept procesual penal, tratat, d. 1lobal $ex, Bucure%ti, (99(, p. <).20 Idem, p. +).

30



Dreptul penal na!ional 5intern6 cuprinde subansamblul normelor uridice cereglementează raporturile 5de apărare6 sociale interne, fără elemente deextraneitate.

Dreptul penal interna!ional cuprinde grupul de norme uridice penale carereglementează rela!iile sociale privind cooperarea %i asisten!a udiciarăinterna!ionale din domeniul combaterii infrac!ionalită!ii. unt asemenea norme,

de pildă, normele penale cuprinse în &onven!ia europeană referitoare latransferul condamna!ilor.

Dreptul interna!ional penal este alcătuit din grupul de norme uridice penalecare reglementează răspunderea penală determinată de infrac!iuni prevăzute înizvoare de drept externe. De pildă, prin normele tatului &ur!ii *enale2nterna!ionale sunt incriminate mai multe fapte, printre care: genocidul,agresiunea etc. În general este vorba despre infrac!iuni contra umanită!ii 5păcii %iomenirii6('. ceste infrac!iuni încalcă ordinea penală interna!ională((.

21 tatul &ur!ii penale interna!ionale 5adoptat de /.7.C. în anul '@@?6 a fost ratificat de statul rom"n prin$egea nr. '''A(99(. cest tratat con!ine at"t norme de drept penal material, c"t %i norme de procedură.22 *entru mai multe date, a se vedea 1. 1JO7C, Dreptul penal internaţional 4i infracţiunileinternaţionale, d. cademiei om"ne, Bucure%ti, '@88, p. (); B. /72&-0R, 5urisdicţiainternaţională penală, d. &.K. BecI, Bucure%ti, (993, p. ) %i urm.

31



stfel, în func!ie de specificul obiectului reglementării, normele penale alepăr!ii generale pot fi grupate în institu!ii de drept penal 5identificate prin titluri,capitole, sec!iuni etc.6. De pildă, sunt institu!ii ale păr!ii generale: institu!iainfrac!iunii, institu!ia sanc!iunilor de drept penal etc. De asemenea, în ultima perioadă, se afirmă din ce în ce mai tare necesitatearecunoa%terii unor noi subramuri de drept penal, care să reglementeze anumite

categorii de rela!ii de apărare socială. stfel, se vorbe%te despre: dreptul penal

32



al minorilor, dreptul penal al afacerilor, dreptul penal al muncii, dreptul penaleconomic, dreptul penal al securită!ii sociale, dreptul penal european, dreptulpenal al mediului, dreptul penal al drogurilor etc.

De lege lata, în dreptul penal rom"n nu poate fi acceptată teza potrivit căreiaexistă mai multe ramuri de drept penal.

c) $egăturile dreptului penal cu alte ramuri de drept

De%i dreptul penal este o ramură de drept, ceea ce înseamnă că este alcătuitdintr-un ansamblu autonom de norme uridice, există anumite legături pe careaceastă ramură a sistemului dreptului le are cu celelalte ramuri ale dreptuluipozitiv. De fapt, dreptul penal, ca de altfel toate ramurile dreptului, nu are oautonomie absolută, în în!eles de izolare totală fa!ă de celelalte ramuri de drept.

33



Între ramurile sistemului de drept rom"nesc există legături de intensitate diferită, în func!ie de afinită!ile între diferitele ramuri. 2nterac!iunile dreptului penal cu alteramuri de drept prezintă interes practic deosebit, mai ales dacă ele privescramuri din domeniul dreptului public. Dintre ramurile de drept cu care dreptulpenal are rela!ii str"nse, amintim: dreptul procesual penal, dreptul constitu!ional,dreptul contraven!ional %i dreptul civil.

1"9";" Pr$#c$p$$le !u#dae#tale ale dreptulu$ pe#al

eglementările din ultimii ani au adus scEimbări substan!iale în peisauldreptului penal rom"n, dintre care unele au caracter de noutate, iar alteleconstituie numai modificări ale normelor %i institu!iilor uridice penale anterioare.Jodificările legislative aduse vor contribui, probabil, la o mai eficientă combaterea fenomenului infrac!ional, care în ultimii ani a căpătat propor!ii îngriorătoare.

/ lege penală, oric"t de avansată ar fi, nu poate de la sine să-%i atingă

34





de unele reguli institu!ionale. &um era de altfel firesc, &odul penal rom"n înscrieprin intermediul primelor sale norme principiul legalităţii incriminării şi asancţiunilor de drept penal, principiu fundamental al dreptului %i al dreptuluipenal.

În sistemele contemporane, principiul legalită!ii nu este singurul principiu dedrept penal de%i este, de regulă, unicul înscris e7presis verbis în legisla!iile

penale. *rincipiul legalită!ii fiin!ează alături de alte principii.

36



>aptul că în &odul penal nu sunt alocate norme exprese %i altor principiifundamentale(+ nu înseamnă că dreptul penal este c"rmuit numai de principiullegalită!ii. Într-adevăr, lectur"nd legea penală %i legea fundamentală constatămcă, alături de principiul legalită!ii, dreptul penal se supune %i altor idei 5principii6fundamentale.

*rincipiile fundamentale ale dreptului penal reprezintă subcategorii ale

principiilor dreptului. *rincipiile fundamentale ale dreptului penal rom"n suntideile esenţiale ce guvernează dreptul penal român. unt principii ale dreptuluipenal, de pildă: principiul legalită!ii incriminării %i a sanc!iunilor, principiulumanismului etc.

*rincipiul legalită!ii infrac!iunii %i a sanc!iunilor de drept penal este acel

24 În contextul temei principiilor dreptului penal, expresia Wprincipiu fundamental” este folosităconven!ional. m făcut această precizare pentru că principiul este o idee Ffundamentală”.

37



principiu fundamental al dreptului penal potrivit căruia numai faptele prevăzutede lege la momentul săvâr4irii lor constituie infracţiuni, iar represiunea acestorava consta numai &n aplicarea sau luarea sancţiunilor prevăzute de lege la datasăvâr4irii lor 89 .

În statul de drept, acesta are limitat dreptul de sanc!ionare 5 us puniendi 6,astfel că el trebuie să nu sanc!ioneze dec"t acele fapte care erau prevăzute ca

infrac!iuni la data comiterii lor %i să aplice exclusiv sanc!iunile existente în cadrulsistemului sanc!ionator la data săv"r%irii infrac!iunii, cu excep!ia cazului în carep"nă la stingerea raportului penal de conflict intră în vigoare o lege penală maibl"ndă. De%i principiul legalită!ii este un principiu al întregului sistem de drept, el

25 xpresia Wlegalitatea infrac!iunii” pare a fi o contradic!ie în termeni, dar în contextul principiului analizat,termenul Flegalitate” are accep!iunea de prevedere sau descriere în lege 5a faptei ce constituieinfrac!iune6.

38



este %i principiu fundamental al dreptului penal %i trebuie tratat în cEip special,deoarece legalitatea în materia dreptului penal are anumite elemente distinctive.

spectele particulare ale legalită!ii, în domeniul dreptului penal, sunt date dedouă elemente: legalitatea prevederii faptei ce constituie ilicit penal %i legalitateasanc!iunilor.

a) #onceptul de legalitate a incriminării $egalitatea incriminării î%i are originea în adagiul latin nullum crimen sine

lege praevia, care înseamnă că o faptă nu este infracţiune decât dacă legea5actul normativ6 o prevedea ca atare la momentul când a fost comisă . / cerin!ăinerentă a existen!ei infrac!iunii este, a%adar, prevederea elementelor faptei,

39



considerată infrac!iune, într-o lege scrisă 5lex scripta6. Dreptul rom"nesc #membru al familiei dreptului romano-germanic # nu acceptă, ca regulă, alteizvoare formale 5cutuma, precedentul6. ste firesc să fie a%a pentru cădestinatarul legii este obligat să-%i racordeze comportamentul său la normele

uridice în vigoare în momentul c"nd desfă%oară conduita. $egalitateaincriminării înseamnă descrierea clară %i precisă a faptelor ce constituie

infrac!iuni 5nulum crimen sine lege certa6.&onform art. ' &.pen., numai legea penală prevede faptele care constituie

infrac!iuni %i nicio persoană nu poate fi sanc!ionată penal pentru o faptă care nuera prevăzută de legea penală la data c"nd a fost săv"r%ită.

40



b) #onceptul de legalitate a sancţiunilor de drept penal $egea penală trebuie să determine clar %i precis nu numai faptele ce

constituie infrac!iuni, ci %i sanc!iunile aplicabile acestora. În domeniul sanc!iunilor de drept penal intră pedepsele, măsurile educative %i măsurile de siguran!ă.&onform art. 8 pct. ' teza a 22-a din &onven!ia europeană pentru apărareadrepturilor omului %i a libertă!ilor fundamentale prevede că 0nu se poate aplica o

pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă &n momentul săvâr4irii infracţiunii".

*otrivit art. ( &.pen., legea penală prevede pedepsele aplicabile %i măsurile

41



educative ce se pot lua fa!ă de persoanele care au săv"r%it infrac!iuni, precum %imăsurile de siguran!ă ce se pot lua fa!ă de persoanele care au comis fapteprevăzute de legea penală. 7u se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua omăsură educativă sau o măsură de siguran!ă dacă aceasta nu era prevăzută delegea penală la data c"nd fapta a fost săv"r%ită. 7icio pedeapsă nu poate fistabilită %i aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

&u excep!ia cazului c"nd ar fi mai favorabile infractorului, în toate cazurilesanc!iunile penale aplicabile sunt cele prevăzute de lege la data săv"r%iriiinfrac!iunii. 2nstan!ele nu pot aplica sanc!iunile prevăzute de legea nouă %i nicisanc!iuni neprevăzute de legea activă, cu singura excep!ie a legii penale mai

42



favorabile.anc!iunile penale se aplică numai după ce se stabile%te că a fost comisă o

infrac!iune %i că este incidentă răspunderea penală. În cazul în care există cauzecare împiedică punerea în mi%care a ac!iunii penale sau cauze denesanc!ionare, aplicarea sanc!iunilor de drept penal este exclusă.

1";" 8t$$#3a dreptulu$ pe#al1";"1" De!$#$3$a /$ectul $ arc$#$le t$$#3e$ dreptulu$ pe#al

a) Definiţia 4tiinţei dreptului penal

43



=tiin!a 5doctrina, teoria6 dreptului penal este acea raur. a t$$#3elr 4ur$d$ce care cupr$#de $de$le ter$$le au c#cep3$$le re!er$tare la dreptulpe#al pB$t$% $ pr$#c$p$$le careGl cru$ec" ediul materiei %tiin!ei dreptuluipenal se află în lucrările de specialitate %i în solu!iile urispruden!iale. =tiin!a dreptului penal poate fi denumită %i prin alte expresii, cum ar fi:doctrina dreptului penal; literatura dreptului penal; teoria dreptului penal;

enciclopedia dreptului penal etc. =tiin!a dreptului penal trebuie să ustificeapari!ia, con!inutul %i structura normelor penale, precum %i realită!ile sociale careimpun apărarea valorilor sociale contra faptelor ce le aduc atingere. De asemenea, doctrina dreptului penal studiază impactul în urispruden!ă a

44



legilor penale %i formulează propuneri referitoare la luarea de măsuri legale %i de îmbunătă!ire a legilor penale.

În cadrul %tiin!ei dreptului penal sunt folosite mai multe metode de studiere adreptului pozitiv %i a conexiunilor sale cu alte categorii uridice %i sociale. *rintremetodele # specifice sau generale # folosite în cadrul %tiin!ei dreptului penal,amintim: metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă etc.

45



b) :biectul dreptului penal/biectul %tiin!ei dreptului penal îl reprezintă tocmai dreptul pe#al pB$t$%,

adică normele uridice penale. 4oate ramurile dreptului formează obiect de studiual %tiin!elor uridice. stfel, dreptul penal 5pozitiv6 este obiect de studiu al %tiin!eidreptului penal, dreptul procesual penal este obiect de studiu al %tiin!ei dreptuluiprocesual penal etc.

c) 'arcinile 4tiinţei dreptului penal=tiin!a dreptului penal tre/u$e . 4ut$!$ce apar$3$a c#3$#utul $ tructura

real$t.3$lr c$ale care impun apărarea valorilor sociale contra faptelor gravece le aduc atingere. De asemenea, doctrina dreptului penal studiază impactul

46





doctrină %i prin expresia „t$$#3e cr$$#ale”" Dreptul e7ecuţional penal este ramura %tiin!elor uridice ce cuprinde totalitateateoriilor, conceptelor, ideilor %i explica!iilor privitoare la ramura dreptuluiexecu!ional penal, mai precis cele referitoare la executarea sanc!iunilor de dreptpenal(3.

'ociologia criminală este %tiin!a penală neuridică ce studiază mediul social

care favorizează criminalitatea sau care poate auta la combaterea acesteia.ociologia criminală î%i ob!ine datele, pe care apoi le furnizează dreptului penal,prin investiga!ii sociologice asupra factorilor din societate.

Penologia este %tiin!a penală 5neuridică6 care se ocupă de studiereapedepselor sau, mai larg, de studiul miloacelor represive, ce pot fi folosite înlupta contra infrac!iunilor. *enologia studiază evolu!ia pedepselor în societate,apari!ia unor noi sanc!iuni, oferă %i propune dreptului execu!ional penal

26 *entru defin!ii ale %tiin!ei dreptului execu!ional penal, a se vedea 2. /7&, Drept e7ecuţional penal,d. llBecI, Bucure%ti, '@@?, p. (9; 2. &K2=, .D. 72XO, undamente de drept e7ecuţional penal, d. .7.2., Bucure%ti, (99+, p. (8-)9.

48





>olosirea unor instrumente eficiente pentru combaterea criminalită!ii,fundamentate %tiin!ific, relevă caracterul de %tiin!ă al politicii penale. =tiin!apoliticii penale are func!ia 5sarcina6 de a elabora principiile %i de a propunefactorilor statali miloacele necesare activită!ii politice penale desfă%urate pentruprevenirea %i combaterea fenomenului criminalită!ii.

*olitica penală normativă este realizată de legiuitor, iar aplicarea acesteia se

efectuează de organele udiciare, de entită!i apolitice sau autorită!iadministrative. /rganele udiciare care participă la activitatea de transpunere înpractică a politicii penale sunt, îndeosebi: udecătorii, procurorii, organele decercetare penală etc. Dintre autorită!ile administrative, men!ionăm: gen iaț

50



7a ională de dministrare >iscală, inspec!iile de specialitate ale diferitelor ț

autorită!ii executive etc. $a aceste organe se alătură, uneori, anumite organiza!iineguvernamentale sau alte entită!i din societatea civilă 5gen $D/, *D/-&K6 etc. >tiinţa penitenciară este %tiin!a penală neuridică care studiază executareapedepselor privative de libertate, mai precis condi!iile în care executarea

pedepselor în încEisori este mai eficien!ă pentru societate %i individul ce se află încarcerat. e poate spune că %tiin!a penitenciară studiază organizareasistemului penitenciarelor %i regimul de via!ă al condamna!ilor în locurile dedeten!ie, precum %i măsura în care executarea pedepsei contribuie lareeducarea condamna!ilor (@.

#riminologia este %tiin!a penală neuridică 5social-penală6 care are ca obiectde studiu cauzele, combaterea %i profilaxia criminalită!ii)9. &riminologia oferă

29 D. &$/&/42&2, ?specte de principiu privitoare la 4tiinţa penitenciară, în B.*. nr. (A'@?(, p. '8 %i urm.; 2./7&, Drept e7ecuţional penal, p. (<-(3.30 .J. 4O7/2C, H. 7&2C$&C, 6olul criminologiei &n realizarea obiectivelor politici penale, în '.#.5.nr. (A'@?(; 4. JN, op. cit., p. 3? %i urm.

51





1";"9" Le-.tur$le t$$#3e$ dreptulu$ pe#al cu alte t$$#3e pe#ale cr$$#ale

$a fel cum ramura dreptului penal are legături cu toate celelalte ramuri alesistemului dreptului %i %tiin!a dreptului penal are rela!ii cu toate ramurile %tiin!elor

uridice, dar îndeosebi cu cele ale %tiin!elor penale.ela!iile %tiin!ei dreptului penal cu %tiin!ele penale sunt apreciate ca

Fprofunde”, consider"ndu-se cEiar că toatele %tiin!ele penale pot fi denumite lasingular prin expresia 4tiinţa penală 5criminală6, deoarece fiecare contribuiefinalmente la realizarea dreptului penal substan!ial %i a politicii penale)(. De pildă,criminologia are, ca %i dreptul penal, finalitatea prevenirii infrac!iunilor,criminalită!ii. &eea ce diferă însă la cele două ramuri ale %tiin!elor penale este

32 &. BC$2, op. cit ., p. (<.

53



con!inutul obiectului de studiu. stfel, în timp ce dreptul penal se ocupă destudierea abstractă a normelor penale, criminologia are ca obiect de studiu faptaprevăzută de legea penală ca fenomen socio-natural)).

1"5" IB%arele dreptulu$ pe#al

Jateria izvoarelor dreptului este abordată at"t în cadrul teoriei generale a

dreptului, c"t %i în materia %tiin!elor uridice care au ca obiect diversele ramuri dedrept. În doctrină, no!iunii de izvor de drept i se dau mai multe sensuri. Deasemenea, izvoarele dreptului sunt clasificate în func!ie de mai multe criterii.

Dreptul, de regulă, este interesat de două dintre sensurile no!iunii de izvor dedrept, respectiv: $B%r drept # e# ater$al %i $B%r de drept # e# !ral"*e l"ngă aceste accep!iunii, no!iunea de izvor de drept se poate referi lanecesită!ile sociale care determină instituirea de reguli uridice)+, autoritatea careedictează regulile uridice)< etc.

Izvoarele materiale ale dreptului penal sunt realită!ile extrauridice caredetermină legiuitorul să edicteze norme uridice sau creează ele însele norme deconduită obligatorie 5obiceiul sau cutuma6)3. 2zvoarele materiale ale dreptului

sunt sursele substan!ei dreptului.

33 *entru alte explica!ii, a se vedea 4. JN, op. cit ., p. [email protected] În acest sens se vorbe%te de Wizvoare naturale”.35 În această accep!iune se vorbe%te de Wizvoare creatoare”.36 2zvoarele materiale ale dreptului mai sunt denumite surse materiale ale dreptului, izvoare reale aledreptului sau surse substan!iale ale dreptului.

54







dreptul să aplice sanc!iunea.*otrivit acestei concep!ii, normele penale, ca specie de norme imperative,

dau na%tere la două feluri de raporturi uridice: raportul uridic de conformare %iraportul uridic de conflict)@. Într-o altă opinie, minoritară, se apreciază că dreptulpenal generează numai o specie de raport uridic, anume raportul uridic deconflict 5contradic!ie, represiune, răspundere6. În această concep!ie, se afirmă căsingurele raporturi uridice care există în dreptul penal sunt cele născute înmomentul săv"r%irii infrac!iunii+9.

aportul uridic penal este o rela!ie socială esen!ială reglementată de onormă uridică penală. %a cum am arătat dea, există două specii de raport

uridic penal: raportul penal de conformare %i raportul penal de conflict. aportulpenal de conflict este raportul uridic ce se na%te ca urmare a săv"r%irii unei

39 H. D/71//N, Drept penal, Bucure%ti, '@)@, p. (?; &. J24&K, op. cit., p. )8; H. D/B27/2C %icolab., op. cit., p. 3+; J. N/$Y7R, Drept penal, 2a%i, '@@+, p. 8); &. BC$2, Drept penal, Bucure%ti,'@8@, p. ''(; $. B//2, 1K. 724/7C, Drept penal . Partea generală, d. ll BecI, Bucure%ti,(99+, p. 8(; J.2. CC, Drept penal, Partea generală, d. &.K. BecI, Bucure%ti, (993, p. (( s.a.40 J. BB, Drept penal. Partea generală, +olumul I , ditura &Eemarea, 2a%i, '@@<, p. ('; 2./7&, op. cit., p. '8< s.a. De asemenea, sunt autori care neagă în totalitate caracterul normativ aldreptului penal.

57



infrac!iuni, iar raportul penal de conformare este raportul uridic ce na%te caurmare a intrării legii penale în vigoare.

1">"2" Elee#tele raprtulu$ 4ur$d$c pe#al

a) @lementele raportului uridic penal de conformare

lementele raportului penal de conformare, ca în cazul oricărui alt tip deraport uridic, sunt: subiectele, obiectul %i con!inutul+'. În cadrul raportului penalde conformare, elementele au un anumit specific, determinat de particularită!ilerela!iilor sociale reglementate.

'ubiectele acestui raport sunt statul, ca subiect activ, %i destinatarii normelor penale, ca subiecte pasive. Destinatari sunt persoanele # fizice sau uridice #cărora le incumbă obliga!ia de conformare.

:biectul raportului penal de conformare este constituit din conduitasubiectelor, respectiv ac!iunile sau inac!iunile la care sunt îndreptă!ite ori de careele sunt !inute. În cazul normelor penale onerative, destinatarii trebuie să

îndeplinească o activitate 5să denun!e, să sesizeze etc.6, iar în cazul celor

proEibitive destinatarii trebuie să aibă o conduită de inac!iune 5să nu violeze, să

41 *. DC717, 'tructura raportului uridic penal, .D.*. nr. +A'@@3, p. )8-)@.

58



nu ucidă, să nu fure etc.6.#onţinutul raportului penal de conformare îl reprezintă drepturile %i obliga!iile

subiectelor acestuia, %i anume dreptul statului de a impune o anumită conduitădestinatarilor %i obliga!ia corelativă a acestora de a o respecta. tatul are dreptulsuveran de a interzice comportamentele pe care le apreciază ca fiindpericuloase pentru valorile sociale, iar destinatarii normelor penale au obliga!ia

conformării.b) @lementele raportului uridic penal de conflict lementele raportului penal de conflict sunt, de asemenea trei, respectiv:

subiectele, obiectul %i con!inutul.'ubiectele acestui raport sunt statul, ca subiect activ, %i infractorul, ca subiect

pasiv. unt infractori numai acei destinatari ai normelor penale care nesocotescobliga!ia de conformare, adică cei care săv"r%esc infrac!iuni.

:biectul raportului penal de conflict îl constituie aplicarea %i executareasanc!iunilor de drept penal. plicarea sanc!iunilor de drept penal este atributulsatului, exercitat prin puterea udecătorească. *rin intermediul obiectuluiraportului penal de conflict se realizează func!ia sanc!ionatoare %i cea preventiv-educativă.

59



#onţinutul raportului de conflict este constituit din dreptul statului de aplicare%i impunere a sanc!iunii de drept penal %i obliga!ia corelativă a infractorului de ao executa. &u toate că, prin încălcarea normei de incriminare raportul penal deconformare se transformă dialectic într-un raport de conflict, simultan cu

încălcarea ia na%tere un alt raport penal de conformare. *rin urmare, comitereaunei infrac!iuni de către subiectul pasiv al raportului de conformare nu stingeobliga!ia acestuia de a se conforma în continuare preceptelor normelor deincriminare 7esocotirea multiplă a obliga!iei de conformare de către destinatar generează mai multe raporturi penale de conflict, împreurare care va produceefecte uriice pe planul tratamentului penal, determin"nd existen!a unei pluralită!ide infrac!iuni.

1">"9" Naterea d$!$carea $ t$#-erea raprtulu$ 4ur$d$c pe#al

a) a4terea raportului uridic penal 7a%terea raportului penal de conformare are loc, ca regulă, în momentulintrării în vigoare a legii penale, iar a raportului penal de conflict la data săv"r%iriiinfrac!iunii. unt %i situa!ii în care raportul penal de conformare se na%te ulterior intrării în vigoare a normei incriminatoare, cum este în cazul minorilor, în privin!acărora acest raport se na%te la data c"nd minorul dob"nde%te capacitate penală

60



5'+ ani6. De asemenea, în situa!ia în care norma de incriminare pretindeexisten!a unei calită!i pentru destinatarii săi, raportul penal de conformare sena%te în momentul dob"ndirii calită!ii cerute. De pildă, infrac!iunea de abuz înserviciu presupune existen!a calită!ii de func!ionar a destinatarului.

b) *odificarea raportului uridic penal Jodificarea raportului penal de conformare are loc în cazul în care pe durata

existen!ei acestuia au loc scEimbări referitoare la elementele sale. De exemplu,se modifică norma de incriminare prin ridicarea sau impunerea unor condi!iireferitoare la subiectul activ sau la victima infrac!iunii. Jodificarea raportuluipenal de conflict constă în scEimbarea unor aspecte legate de elementele sale.pre exemplu, în timpul executării sanc!iunii intervine o lege penală mai bl"ndă.

Jodificarea raportului penal poate privi subiectele, con!inutul sau obiectul. Însitua!ia în care se modifică raportul penal de conflict, se va pune problemaaplicării legii penale mai favorabile 5mitior le7 6.

c) 'tingerea raportului uridic penal tingerea raportului penal are loc în cazul în care încetează efectele

5consecin!ele6 de natură penală ce rezultă din existen!a acestuia. aportul penalde conformare se stinge prin decesul unui destinatar, pierderea calită!ii pretinse

61



de lege, abrogarea normei de incriminare %i a capacită!ii penale. aportul penalde conflict încetează prin executarea sanc!iunii sau prin inciden!a unor cauze destingere a executării pedepsei 5gra!iere, prescrip!ie, dezincriminare etc.6.

*entru a vorbi despre stingerea unui raport de conflict este necesar ca, înprealabil, să se fi stabilit că acesta s-a născut. &onstatarea existen!ei acestuiraport penal apar!ine organelor udiciare prevăzute de lege. ctul prin care se

constată comiterea unei infrac!iuni este, fără excep!ie, o Eotăr"re udecătoreascădefinitivă. fectuarea activită!ilor procesuale premergătoare 5urmărirea penală %i

udecata6 pronun!ării Eotăr"rii udecătore%ti definitive au menirea de a auta lasolu!ionarea ustă a cazului. În situa!ia în care actul urisdic!ional intrat în puterealucrului udecat constată faptul că există vreuna dintre cauzele care excludexisten!a raportului penal de conflict, nu poate fi vorba despre stingereaacestuia, ci despre inexisten!a sa, deoarece efectele Eotăr"rii udecătore%ti seproduc e7 tunc, adică încep"nd cu momentul bănuielii că s-a comis o infrac!iune.&onstatarea existen!ei unor cauze de stingere a raportului penal de conflictdetermină încetarea oricăror efecte de natură penală în privin!a celui în cauză.Dacă asemenea cauze nu există, după răm"nerea definitivă a Eotăr"rii de

condamnare, se trece la punerea în executare a actului urisdic!ional. aporturile uridice născute după punerea în executare a Eotăr"rii udecătore%ti decondamnare, determinate de executarea sanc!iunilor de drept penal, apar!indreptului execu!ional penal.

aportul penal de conflict încetează în momentul în care este stinsăexecutarea sanc!iunilor de drept penal care au intrat în obiectul său 5pedepse,

62





procesual penală, care apare %i se manifestă în cursul procesului penal. Dreptulpenal material nu poate fi transpus în practică dec"t cu autorul dreptuluiprocesual penal, mai exact prin intermediul raporturilor de drept procesual penal.Dreptul penal apare ca un Fdrept poten!ial” care î%i realizează func!ia sa socialăprin intermediul dreptului procesual penal.

1"H" Faptele pe#alea) oţiunea faptului uridic penal >aptul uridic penal este o pre4urare de care le-ea pe#al. lea-. -e#eBa

d$!$carea au t$#-erea u#u$ raprt 4ur$d$c de r.pu#dere pe#al.c#cret" /rice specie de răspundere uridică presupune existen!a unei norme

uridice care impune o anumită conduită subiectului de drept %i neconformareaacestuia din urmă potrivit conduitei stabilite de norma uridică. >aptele uridicepenale pot fi generatoare de raporturi uridice 5numite fapte uridice constitutive6,modificatoare de raporturi uridice sau extinctive de raporturi uridice.

b) aptele uridice constitutive de raporturi uridice penale>aptele uridice constitutive de raporturi penale sunt acele împreurări care

generează raporturi penale de conflict sau de conformare. De pildă, sunt fapte uridice constitutive de raporturi uridice penale împlinirea v"rstei de '+ ani saudob"ndirea unei calită!i cerute de norma de incriminare. aporturile uridice deconflict se nasc numai prin comiterea unei infrac!iuni.

c) aptele uridice modificatoare de raporturi uridice penale

64



>aptele uridice modificatoare de raporturi uridice penale sunt acele împreurări care determină scEimbări la nivelul elementelor acestora. preexemplu, constituie o faptă uridică de modificare a raportul uridic penal deconformare scEimbarea con!inutului unei norme de incriminare. Cn exemplu defaptă uridică de modificare a raportului penal de conflict îl reprezintă gra!iereaprin comutarea pedepsei.

d) aptele uridice penale e7tinctive de raporturi uridice penale&a orice raport uridic %i raportul penal poate înceta în cazul în care apar

anumite fapte extinctive. De pildă, este o faptă care stinge raportul penal deconformare abrogarea normei ce prevede o faptă ca fiind infrac!iune. Cnexemplu de faptă uridică extinctivă de raport penal de conflict îl reprezintăintrarea în vigoare a unui act de clemen!ă 5amnistie sau gra!iere6.

1"" E%lu3$a t$$#3e$ dreptulu$ pe#al

1""1" Apecte $#trduct$%e

>aptele a#t$c$ale %i sanc!ionarea făptuitorilor sunt fenomene a căror

apari!ie este legată de geneza grupurilor sociale. Din punct de vederecronologic, se apreciază aproape unanim că primele acte antisociale suntlocalizate în comuna primitivă, odată cu apari!ia primelor nuclee 5grupuri6 depersoane fizice+).

Cna dintre condi!iile esen!iale ale existen!ei societă!ii umane este apărareavalorilor sociale care, cu unele modificări determinate de evolu!ia rela!iilor

43 . 722, :rigini svilupo e fuzioni dell diritto penale, '@(+ 5apud 4. JN, op. cit ., p. (? nota )6apreciază că în societatea primitivă este de neconceput un drept punitiv.

65



sociale, sunt acelea%i, în orice col! al lumii. xisten!a societă!ii umane nu poate ficoncepută dec"t prin recunoa%terea unor drepturi în favoarea membrilor societă!ii. Dar, drepturile subiective nu pot fi exercitate dec"t în anumite limitedeterminate de lege, deoarece în cazul în care drepturile ar fi nelimitate s-ar aunge la Eaos. &Eiar înainte de apari!ia statului, în cadrul comunită!ilor omene%tiau fost stabilite anumite reguli de comportament. ceste reguli de convie!uire

erau respectate de către o parte a membrilor comunită!ii respective %i încălcatede către cealaltă parte. În caz de nesocotire a normei de comportament,persoana titulară a valorii sociale lezate avea dezlegare din partea grupuluisocial să se răzbune. ăzbunarea era individuală sau colectivă.

În prima parte a societă!ii primitive, răzbunarea nu cuno%tea limite deoarececomunitatea în cauză nu instituise încă regula propor!ionalită!ii între agresiune %iripostă. bia mai t"rziu, c"nd membrii grupului %i-au dat seama că răzbunareanelimitată este în detrimentul lor, a fost introdusă regula propor!ionalită!ii5ecEivalen!ei6 între valoarea lezată de agresor %i cea lezată cu ocazia răzbunării.$imitarea răzbunării este prima modalitate prin care grupul social intervine înactul de usti!ie primitivă.

ceastă primă modalitate de mărginire a reac!iei victimei agresate poartădenumirea de regula talionului exprimată prin formula FocEi pentru ocEi, dintepentru dinte”++. $imitarea răzbunării persoanei vătămate nu a satisfăcut însănevoile apărării sociale. -a observat că valorile sociale vătămate reciproc încadrul conflictului social aveau importan!ă diferită pentru persoanele implicate+<.

În plus grupul social suferea două pierderi: una ca urmare a agresiunii %i alta caurmare a ripostei victimei. Jai mult, cu toată aparen!a de ecEitate, regulatalionului era aplicată subiectiv ceea ce a determinat apari!ia conflictelor sociale

în lan! %i a ripostelor la riposte. ceste stări conflictuale de multe ori degenerau

44 egula talionului a devenit mai t"rziu legea talionului, odată cu înscrierea ei in &odul lui Kammurabi. În

art. (99 era specificată regula Fdinte pentru dinte”, iar în art. '@3 este înscrisă regula FocEi pentru ocEi”etc. egula talionului se aplica numai în cazul oamenilor liberi. clavii si iobagii erau subiecte de dreptaflate pe picior de inferioritate comparativ cu oamenii liberi. stfel, conform art. '@? din &odul luiKammurabi: "Dacă acesta (un om liber, n.n.) scoate oc-iul unui iobag sau rupe oasele unui iobagA el va

plăti un mane- de argint" . Jai mult, în cazul în care victima era un om liber, iobagii si sclavii erausanc!iona!i mai sever dec"t oamenii liberi si dispropor!ionat fa!a de leziunea suferită. pre exemplu,potrivit art. (9< din acela%i cod: “Dacă sclavul unui om liber love4te obrazul unui om liber, i se va tăiaurec-ea".45 pre exemplu, dacă agresorul sau victima au avut înainte de agresiune doar un ocEi sau o m"na,regula talionului nu se poate aplica pentru că extirparea celuilalt ocEi sau tăierea celeilalte m"ini areefecte mai grave dec"t cele produse prin agresiune.

66



în adevărate războaie între familii sau clanuri, determin"nd compromiterea ideiide usti!ie socială. >a!ă de aceste neaunsuri, regula talionului a fost înlocuită, la

început facultativ iar apoi obligatoriu, cu tranzac!ia între păr!i. ceastă în!elegerea purtat denumirea de compoziţie. igur că %i compozi!ia, ca %i precedentelemodalită!i de restabilire a ordinii sociale, avea mai multe neaunsuri 5spreexemplu, cei boga!i ob!ineau mai u%or în!elegerea cu persoana lezată6, ceea ce

a determinat găsirea unor noi forme de ripostă socială la actele agresive îndreptate împotriva grupului social sau membrilor acestuia. *e fondul acestor date sociale a apărut statul ca formă nouă de organizare aputerii ob%te%ti 5sociale6. În acela%i context a apărut %i dreptul ca instrument deexprimare si impunere a voin!ei sociale, cu efecte maore asupra rela!iilor socialedeoarece statul a preluat de la indivizii umani func!ia restabilirii ordinii sociale.Bineîn!eles că impunerea dreptului, ca func!ie a statului, a avut mai multe etape

în evolu!ia sa istorică, aung"nd în prezent la stadiul conceptului de stat de drept.*oate fi vorba despre apari!ia unui Fdrept penal” în accep!iune similară celei

actuale abia în anticEitate, c"nd apar primele incriminări %i sanc!iuni înscrise înlegi. &u toate acestea, %tiin!a dreptului penal este cvasiinexistentă în această

perioadă istorică+3. În anticEitate, dreptul penal avea caracter represiv %i nuexistau preocupări în ceea ce prive%te atitudinea psiEică a făptuitorului fa!ă deactul antisocial sau referitor la scopul pedepsei.

Încep"nd cu secolul al G2G-lea apar mai multe %coli %i curente de g"ndire uridico-penală, pe care le vom examina succint în continuare.

1""2" 8cala cla$c.

=coala clasică a dreptului penal a apărut în al treilea sfert al secolului GH222+8.*ărintele doctrinei penale clasice este &esare Beccaria, care a scris dreptuluipenal modern. 2deile sale, alături de cele ale lui JontesZuieu %i ale altor oamenide %tiin!ă ai vremii, au fost preluate %i dezvoltate de g"nditorii ce i-au succedat,au fost cuprinse în documentele evolu!iei franceze din '?8@, iar unele segăsesc, în prezent, înscrise în legisla!iile penale. Dintre principiile %colii clasice,valabile %i astăzi, amintim: principiul legalită!ii, principiul răspunderii penalepersonale %i subiective 5întemeiate pe vinovă!ie6, principiul umanismului %iprincipiul egalită!ii.

46 unt %i unele excep!ii, printre care se numără, de pildă, lucrarea Wepublica”, scrisă de filozoful *laton.47 Denumirea de scoală clasică a fost dată de nrico >erri.

67



2deea în urul căreia gravita întreaga doctrină clasică a dreptului penal eraaceea că omul este dotat naturalmente cu liber arbitru, deoarece are capacitateade a distinge binele de rău %i libertatea de a-%i alege conduita pe care o dore%te.

v"nd facultatea de a deosebi ceea ce este interzis de ceea ce este permis,agentul va răspunde din punct de vedere moral pentru faptele sale contrarenormelor uridice. e considera că dreptul penal nu are ca finalitate prevenireasăv"r%irii infrac!iunilor, ci numai aplicarea unor pedepse propor!ionale celor carecomit asemenea fapte antisociale 5reac!iunea represivă6.

&u toate că anumite idei ale doctrinei clasice sunt valabile %i astăzi, fărăunele neput"ndu-se concepe dreptul penal 5legalitatatea, de pildă6, ea areanumite minusuri. &eea ce i se poate repro%a %colii clasice este faptul că nu %i-aconcentrat aten!ia în privin!a subiectului activ al infrac!iunii, adică asuprapersoanei care intră în conflict cu legea penală, ci numai asupra infrac!iunii %ipedepsei, ignor"nd cauzele săv"r%irii infrac!iunilor %i prevenirea acestora.

Într-adevăr, în doctrina clasică pedeapsa era privită ca o Fretribu!ie” cu rolreparator al răului cauzat prin săv"r%irea infrac!iunii. e aprecia că odată custingerea executării pedepsei condamnatul era îndreptat. fectul unei asemeneaconcep!ii a fost unul negativ, criminalitatea a crescut, iar dreptul penal s-adovedit inapt să facă fa!ă realită!ii.

$u"nd act de criticele pertinente ce au fost aduse %colii clasice, doctrinariiclasici au încercat să corecteze neaunsurile sesizate %i să adapteze concep!iaclasică realită!ilor sociale, determin"nd astfel apari!ia doctrinei neoclasice.&ontinuatorii ideilor clasice au început să se aplece cu aten!ie asupra persoaneirăufăcătorului, au acceptat necesitatea cercetării cauzelor criminalită!ii %i aindividualizării sanc!iunilor penale+?.

1".9" 8cala pB$t$%$t.

Din cauza faptului că nu a fost ancorată în realită!ile epocii, doctrina clasicănu a avut urmările vizate de Beccaria %i ceilal!i ideologi. stfel, ca o replică ladoctrina clasică, în ultimul sfert al secolului GH222, apare doctrina pozitivistă adreptului penal+@.

7a%terea acestei doctrine este legată de publicarea lucrării lui &esare$ombroso, numită F$B Como delinuene” 5'?836. cestei lucrări i-au urmatF'ociologia criminale” 5'??'6, a lui nrico >erri, %i FIl delitto naturale” %iF#riminologia” 5'??<6, ale lui afaele 1arofalo<9.

În cadrul doctrinei pozitiviste, infrac!iunea este văzută ca entitate natural-

48 &. BC$2, op. cit ., p. )9. Cnul dintre cei mai importan!i neoclasici a fost . aleilles, carre a scrisremarcabila lucrare Individualizarea pedepselor, *aris, '?@?.49 Denumirea acestei doctrine provine de la metoda pozitivă care era folosită în cercetare de către adep!iidoctrinei.50 Doctrina include printre fondatorii pozitivismului, alături de cei trei men!iona!i, pe guste &omte, iar printre precursori pe &Earles DarQin.

68



socială, iar infractorul o persoană deviantă, care nu este liberă în manifestărilesale, deoarece este determinată de diver%i factori 5biologici, spre exemplu6,adică de o Wextensie certă a cauzelor comportamentului non-criminal” <'. predeosebire de Fclasici”, care sus!ineau ideea că omul este absolut liber,Fpozitivi%tii” au pornit de la ideea că toate ac!iunile umane sunt determinateabsolut de diver%i factori.

În concep!ia pozitivistă, infrac!iunea este considerată mai înt"i un fenomensocio-natural %i abia apoi ea este văzută ca un fenomen uridic. &onsider"nd căomul, departe de a beneficia de un absolut liber arbitru, este determinat în actelesale, fundamentul aplicării sanc!iunilor penale îl constituie apărarea socială, iar nu responsabilitatea morală a infractorului.Doctrina pozitivistă a propus, în cazul anumitor categorii de criminali 5înăscu!i,aliena!i etc.6, eliminarea definitivă din societate, iar în cazul altora 5cei pasionalisau de ocazie6 aplicarea unor măsuri de tratament. fost avansată cEiar teza căanumite categorii de criminali pot fi identificate înainte de comiterea infrac!iunilor,iar pentru preînt"mpinarea săv"r%irii unor infrac!iuni să fie prevăzută posibilitatealuării anumitor măsuri de siguran!ă antedelictum.

În viziunea pozitivistă, pedeapsa era apreciată ca fiind ultima solu!ie 5ultimaratio6 %i, în orice caz, ea trebuie să fie adaptată cu luarea în considerare agradului de pericol social al persoanei făptuitorului. =coala pozitivistă are anumite merite incontestabile, respectiv că a orientatcercetarea %tiin!ifică asupra cauzelor criminalită!ii, a introdus în vizorul

udecătorului persoana infractorului, care nu ac!ionează absolut liber, %i apromovat pentru prima dată ideea necesită!ii luării, alături de pedepse sauseparat, a unor măsuri de siguran!ă. Doctrina pozitivistă a fost criticată pentru propunerea conform căreia ar trebuiluate împotriva anumitor categorii de persoane fizice măsuri de siguran!ăantedelictum %i pentru concep!ia absolut deterministă referitoare la

comportamentul uman. >iind receptivi la criticile formulate %i realiz"ndimportan!a unor principii ale doctrinei clasice, continuatorii doctrinei pozitiviste aureformulat o parte dintre tezele acestei doctrine, apropiind mult doctrinapozitivistă de cea clasică, mai exact neoclasică<(.

1".;" Alte cure#te $ cl$ de drept pe#al

>ără a ne propune să fim exEaustivi, în continuare prezentăm, succint, alte%coli %i curente de g"ndire uridico-penală. ste vorba despre: %coalapragmatică, doctrina apărării sociale, doctrina socialistă, doctrina socială, teoriagulerelor albe etc.

8cala pra-at$c. # întemeiată de [. aldana, care propunea să serecurgă la experien!ă, iar pedeapsa să fie stabilită astfel înc"t să scEimbe

51 4. JN, op. cit., p. ')).52 / parte dintre criminologii contemporani sunt pozitivi%ti, iar al!ii sunt adep!ii unor doctrine diferite5clasică, eclectice etc.6 .

69



conduita celui condamnat.8cala p$'l-$c. # apărută în secolul 2GG, consideră că dreptul penal

trebuie să se ocupe exclusiv de aspectele de natură psiEică, exager"ndrelevan!a fenomenelor subiective în procesul creării %i aplicării normelor uridice.Dintre reprezentan!ii acestei %coli amintim pe >. Rlein.

8cala c$l-$c. a dreptulu$ # apărută în secolul al 2GG-lea, insistă pe

caracterul social al dreptului, explic"nd cauzele criminalită!ii prin factori denatură socială, dar conferă rolul esen!ial în crearea %i evolu!ia dreptului, înspecial unor factori individuali psiEologici.

8cala $tr$c. # doctrină uridică apărută în 1ermania, la sf"r%itul secoluluial GH222-lea, conform căreia izvorul dreptului îl reprezintă tradi!iile, obiceiurile %iinstinctele uridice formate în con%tiin!a fiecărei na!iuni.

Dctr$#ele ap.r.r$$ c$ale E curente de g"ndire uridico-penale, carereprezintă de fapt variante ale pozitivismului. cestea se bazează pe ideea deapărare socială prin măsuri sau miloace viz"nd gradul de pericol social al

infractorului. / primă variantă este doctrina propusă de . *rins, conform căruiareac!ia socială împotriva infractorilor trebuie să se realizeze printr-un sistemcomplex de sanc!iuni # pedepse %i măsuri de apărare 5de siguran!ă6<).

/ %ar$a#t. etre$t. a dctr$#e$ ap.r.r$$ c$ale o constituie ceapromovată de >. 1ramatica, care propune înlocuirea dreptului penal cu Fdreptulapărării sociale”, deoarece # apreciază el # ceea ce este relevant estepersonalitatea %i antisocialitatea făptuitorului<+.

/ %ar$a#t. derat. a dctr$#e$ ap.r.r$$ c$ale o reprezintă cea care aapar!inut lui J. ncel. cesta considera persoana infractorului ca fiind elementulprincipal care trebuie analizat, propun"nd constituirea unui dosar depersonalitate cu autorul unor speciali%ti din diverse domenii<<.

Dctr$#a c$al$t. 5marxistă6 # apare în fosta C %i se răsp"nde%te apoi în mai multe state, printre care %i om"nia. În prezent se constată diminuareaaccentuată a acesteia ca urmare a scEimbărilor politice de la finele secoluluitrecut. &onform ideologiei marxiste, criminalitatea este considerată ca fiind unprodus al societă!ii burgEeze 5capitaliste6 care urma să fie eliminată treptat, pemăsură ce comunismul va fi instalat deplin. &onform doctrinei marxist-leniniste,infrac!ionalitatea există din cauza faptului că societatea capitalistă are douăclase antagonice, cei care muncesc %i cei care nu muncesc.

1"J" ReBuat

Dreptul pe#al este acea ramură de drept ce cuprinde ansamblul normelor uridice care reglementează rela!iile de apărare socială esen!iale 5fundamentale6,născute în urul valorilor sociale ocrotite prin interzicerea săv"r%irii faptelor ce leaduc atingere, fapte calificate de lege ca infrac!iuni, %i cele referitoare lasanc!iunile aplicabile persoanelor care săv"r%esc infrac!iuni, în scopul protec!iei

53 . *27 a scris două lucrări mai importante 5'cience penale et droit positif %i $a defense sociale et lestransformations du droit penal 6.54 >. 1J42& %i-a expus tezele 5respinse de toată lumea6 în lucrarea Principii de apărare socială.55 J. 7&$ a avut cEiar %i adep!i, iar ideile sale au fost preluate într-o formă modificată în unele legisla!ii.De pildă, ancEeta socială în cazul minorilor este o formă mult scEimbată a Fdosarului de personalitate” .

70





UNITATEA DE 7NV?:ARE 2"LE*EA PENAL) 8I LI&ITELE EI DE APLICARE

Cupr$#

(.'. 2ntroducere(.(. /biective(.). 1eneralită!i despre legea penală(.+. tructura %i con!inutul legii penale(.<. 2nterpretarea legii penale(.3. plicarea legii penale în timp(.8. plicarea legii penale în spa!iu(.?. xtrădarea(.@. ezumat

(.'9. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor (.''. 4emă de control(.'(. Bibliografie specifică

2"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate categoriile de legi penale, modul deinterpretare a acestora %i principiile de aplicare a legii penale în timp %i spa!iu.

2"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ defini!i legea penală;

⇒ prezenta!i structura %i con!inutul legii penale;

⇒ aplica!i legea penală în timp %i spa!iu;

⇒ interpreta!i legea penală;

⇒ prezenta!i extrădarea.

Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 2 re $ 1K2"

2"9" *e#eral$t.3$ depre le-ea pe#al.

2"9"1" N3$u#ea de le-e pe#al. $egea este atribuită statului, mai exact puterii legislative a statului, deoareceaceasta este organul care reprezintă voin!a colectivă. În!elesul propriu al no!iuniide Wlege” este acela de act normativ purt"nd această denumire, adoptat de

72



*arlamentul om"niei cu respectarea procedurii prevăzută de &onstitu!ie.*otrivit art. 8) din &onstitu!ie, legile sunt de trei feluri: constitu!ionale, organice %iordinare. $egile constitu!ionale sunt cele de revizuire a &onstitu!iei. $egileorganice sunt cele care reglementează domeniile prevăzute în art. 8) alin. 5)6din &onstitu!ie %i alte domenii pentru care, în legea fundamentală, se prevedeadoptarea de legi organice. $egile ordinare reglementează toate domeniile, cu

excep!ia domeniilor rezervate legilor constitu!ionale %i celor organice.7o!iunea de lege are %i un în!eles mai extins cuprinz"nd totalitatea actelor

normative &n vigoare, indiferent de organul ori instituţia care leau edictat . Înmateria dreptului penal, însă, le-$le r-a#$ce u#t pr$#c$palele $B%are. lteacte normative nu au mare importan!ă, cu excep!ia ordonan!elor 1uvernului %i aactelor normative care cuprind norme extrapenale, la care fac trimitere saureferire legile penale propriu-zise.

ensul cel mai larg al no!iunii de lege cuprinde totalitatea normelor uridice &nvigoare indiferent de forma de e7primare a izvorului de drept . În aceastăaccep!iune legea cuprinde at"t actele #rat$%e care c#3$# #re pe#alect $ r$care d$# #rele pe#ale cupr$#e # acetea.

2"9"2" Cate-r$$ de le-$ pe#aleA" Cla$!$carea le-$lr pe#ale dup. /$ecta) #onstituţia. &onstitu!ia !ării reglementează anumite aspecte esen!iale ale

dreptului, în general, care se răsfr"ng asupra tuturor ramurilor dreptului.$egea fundamentală prevede %i unele norme uridice cu implica!ii în dreptul

penal, dintre care unele cu valoare de principiu. 7ormele constitu!ionale cuprinddispozi!ii referitoare la principiul legalită!ii 5art. () alin. '( %i ')6, principiulegalită!ii în fa!a legii 5art. '36, principiul neretroactivită!ii legilor 5art. '<6, principiulumanismului dreptului penal 5art. () alin. )6, principiul garantării drepturilor %ilibertă!ilor fundamentale ale omului 5art. +@6 s.a. &onstitu!ia statuează că

infracţiunea, pedepsele, regimul e7ecutării acestora, amnistia 4i graţiereacolectivă pot fi reglementate numai prin lege organică etc.b) #odul penal. &el mai amplu izvor al dreptului penal este &odul penal, care

reune%te maoritatea normelor penale generale %i de incriminare. &odul penalare două păr!i: Partea -e#eral. $ Partea pec$al.. ctualul &od penal alom"niei a fost adoptat prin $egea nr. (?3A(99@ i a fost modificat i completatș ș

prin $egea nr. '?8A(9'(.c) $egile penale complinitoare. $egile penale complinitoare sunt acele legi

penale care dezvoltă sau completează anumite norme penale din Parteagenerală a #odului penal . $egile penale complinitoare nu sunt %i nu trebuie să fieo constantă a legisla!iei penale, deoarece normele din cuprinsul lor sunt norme

uridice generale, care ar fi indicat să se găsească în *artea generală a &oduluipenal. Dreptul penal rom"n cuprinde mai multe legii penale complinitoare, unexemplu fiind $egea nr. )9(A(99+.

d) $egile penale speciale. $egile penale speciale sunt acele legi penale carecuprind norme penale de incriminare a unor fapte din alte domenii ale rela!iilor sociale dec"t cele reglementate în *artea specială a &odului penal. preexemplu, $egea nr. (+'A(99< privind prevenirea %i combaterea evaziunii fiscale.

73



e) $egile nepenale cu norme penale92 . $egile nepenale cu norme penalesunt legi care reglementează domenii extrapenale dar, pe l"ngă normelespecifice materiei reglementate, cuprind %i una sau mai multe norme penale 5deregulă de incriminare6. unt asemenea legi, de pildă: $egea nr. <'A'@@< privindexercitarea profesiei de avocat, $egea nr. )3A'@@< privind activitatea notarială,$egea nr. ''A'@@' privind combaterea concuren!ei neloiale, %.a.

f) ratatele internaţionale9F . 4ratatele interna!ionale pot constitui izvoare aledreptului penal în cazul în care con!in norme cu caracter penal, aplicabile peteritoriul om"niei. ctele normative interna!ionale pot cuprinde norme uridiceprin care statul rom"n se obligă să incrimineze anumite infrac!iuni, îndreptate

împotriva rela!iilor interna!ionale 5delicta uris gentium6<?, norme prin care statulrom"n î%i asumă anumite angaamente interna!ionale referitoare la respectareadrepturilor %i libertă!ilor omului sau norme uridice referitoare la asisten!a uridicăinterna!ională în materie penală. 4ratatele interna!ionale prin care om"nia seobligă să reprime delictele penale interna!ionale sunt izvoare indirecte, deoarecenumai după ce statul rom"n î%i îndepline%te obliga!ia de a le incrimina ele devineficiente. De exemplu, &onven!ia din '@?+, de la 7eQ YorI, împotriva torturii %i

altor pedepse ori tratamente cu cruzime, la care om"nia a aderat în anul '@@9,urmare căreia a fost incriminată fapta de tortură. Cn loc aparte îl ocupă tatutul&ur!ii *enale 2nterna!ionale de la oma<@.

4ratatele de asisten!ă uridică interna!ională sau cele privind drepturile omului încEeiate de om"nia, la nivel bilateral sau multilateral, sunt izvoare directepentru că sunt de aplicare nemilocită. $a fel sunt tratatele privind drepturile %ilibertă!ile omului. Cn tratat interna!ional foarte important în materia drepturilor %ilibertă!ilor subiectelor de drept este &onven!ia europeană pentru apărareadrepturilor %i libertă!ilor fundamentale ale omului. om"nia a aderat la aceastăconven!ie prin $egea nr. )9A'@@+39. Cn rol important în materia drepturilor omului

îl au, de asemenea, *actul privind drepturile civile %i politice %i &onven!ia

referitoare la drepturile copilului.g) ?lte acte normative. 1uvernul om"niei poate adopta acte normative # cenu îmbracă forma legii, dar care au for!ă uridică ecEivalentă acesteia - carecuprind norme de incriminare sau norme penale generale. ste vorba despreordonan!e. De pildă, /.C.1. nr. '?A(99), /.C.1. nr. (98A(999 etc.

" Cla$!$carea le-$lr pe#ale dup. !era de apl$careDupă domeniul 5sfera6 de aplicare, legile se clasifică în legi penale generale

%i legi penale speciale.Le-$le pe#ale -e#erale sunt legile penale care cuprind norme penale ce

56 Jen!ionăm faptul că, în raport de &odul penal, celelalte legi care cuprind norme penale suntconsiderate legi penale speciale. De altfel, în doctrină %i practică expresia Flege penală specială” estefolosită %i în această accep!iune.57 4ermenul Wtratat” este folosit aici în accep!iunea dreptului interna!ional public.58 *entru delimitarea Wcrimelor interna!ionale” sau Finfrac!iunilor interna!ionale”, a se vedea monografia5urisdicţia internaţională penală, d. &.K. BecI, Bucure%ti, (993, p. ) %i urm. 5B. /72&-0R6. sevedea, de asemenea, H. &XC, Drept internaţional penal, d. ocietă!ii 4empus om"nia, Bucure%ti,'@@3, p. '+(; J.J. *2H72&C, 6ăspunderea penală &n dreptul internaţional, d. *olirom, 2a%i, '@@@, p.)3 %i urm.59 *entru analiza acestui statut, a se vedea B. /72&-0R, op. cit ., p. ) %i urm60 &..D./. cuprinde mai multe norme cu aplicare în materia dreptului penal.

74



reglementează na%terea, modificarea %i încetarea raporturilor uridice penaleori norme penale de incriminare cu sferă mare de aplicare 5dacă acela%i fasciculde rela!ii de apărare socială este reglementat de mai multe norme penale deincriminare, dintre care unele au o sferă de inciden!ă mai restr"nsă dec"tcelelalte6.

unt legi penale generale &odul penal3' %i legile penale complinitoare. De

asemenea, dintr-un alt punct de vedere 5aici avem în vedere clasificareanormelor penale în interiorul uneia din cele două păr!i ale dreptului penal6, suntlegi penale generale normele din *artea generală a &odului penal în raport cunormele din *artea specială %i normele de incriminare cuprinse în *arteaspecială a &odului penal fa!ă de normele de incriminare cuprinse în alte legi.

Le-$le pe#ale pec$ale sunt legile penale care cuprind norme de incriminare5cu sferă de aplicare mare ori restr"nsă6 sau norme generale derogatorii de lacele din &odul penal. ensul expresiei lege penală, folosit aici, nu se confundăcu cel utilizat mai sus, care vizează particularitatea unor legi penale, altele dec"t&odul penal, de a reglementa exclusiv rela!ii de apărare penală. În acestcontext, într-o primă accep!iune, prin lege penală specială în!elegem orice lege

care cuprinde norme penale, cu excep!ia &odului penal %i a legilor complinitoare.Dintr-o altă perspectivă, sunt legi penale speciale %i normele din *artea specialăa &odului penal, în raport de normele penale de incriminare cuprinse în alte actenormative dec"t &odul penal. *ot fi considerate legi penale speciale %i normelegenerale care derogă de la normele generale comune.

$egile penale speciale trebuie interpretate în spiritul celor generale 5 le7 specialia derogant le7 generaliaA le7 generalia non derogant le7 specialia), cuexcep!ia normelor penale care derogă de la normele generale comune 5caresunt ca esen!ă legi generale %i care se interpretează în sens diferit de normelede la care derogă6.

C" Cla$!$carea le-$lr pe#ale dup. alte cr$ter$$'6 În raport de criteriul duratei lor legile penale sunt permanente %i temporare.Le-$le pe#ale pera#e#te sunt legile penale obi%nuite, care nu au o duratătemporală predeterminată. Le-$le pe#ale teprare sunt legile penale cuaplicare limitată în timp 5determinată sau determinabilă6.

$egea penală temporară este cea care prevede data ie%irii sale din vigoaresau a cărei dată de ie ire din vigoare rezultă din natura temporară a situa!ieiș

excep!ionale care a impus adoptarea sa. &alificarea unei legi ca fiind temporarăse face prin verificarea con!inutului acesteia sau a situa!iei care a făcut necesarăadoptarea sa. Dacă legea cercetată are cuprinsă o normă de autoabrogare sauedictarea sa a fost determinată de o situa!ie excep!ională ea este o lege

temporară. În toate celelalte cazuri legea este permanentă. $egile penalepermanente sunt regula, în timp ce legile temporare sunt excep!ia. %adar, legilepenale temporare sunt ca natură legi speciale.

unt legi penale temporare legile excep!ionale %i legile obi%nuite 5ordinare6

61 unt state care, pe l"ngă &odul penal general, au %i unul sau mai multe coduri penale speciale, cum ar fi &odul usti!iei militare. În perioada interbelică %i în om"nia a existat un &od al usti!iei militare.

75



care prevăd data ie%irii lor din vigoare. Le-$le ecep3$#ale sunt cele adoptate în situa!ii de război, cutremur, alte calamită!i naturale etc., iar le-$ pe#aleteprare /$#u$te sunt legile penale care reglementează situa!ii tranzitoriisau rela!ii sociale determinate de situa!ii temporare3(. Cn exemplu de legepenală temporară îl reprezintă Decretul-lege nr. <A'@?@ privind urmărirea,

udecarea %i pedepsirea unor infrac!iuni3). Cn alt caz de lege penală temporară

este $egea de punere în aplicare a &odului penal3+.2nteresul deosebirii în legi penale permanente %i legi penale temporare este

acela că legile penale temporare au o durată de aplicare predeterminată, fixatăsau determinabilă, în timp ce legile permanente nu sunt limitate în timp. poi,legile temporare excep!ionale se aplică %i după ie%irea lor din vigoare faptelor comise c"t timp au fost în vigoare.

(6 După natura realită!ii care a determinat adoptarea lor legile penale suntle-$ rd$#are 5obi%nuite6 %i le-$ ecep3$#ale. $egile ordinare sunt legile penaleadoptate în condi!ii normale de evolu!ie a rela!iilor de apărare socială. $egilepenale excep!ionale sunt legile penale edictate în situa!ii ie%ite din comun sauneobi%nuite privind derularea rela!iilor de apărare socială împotriva criminalită!ii.

$egile excep!ionale sunt, din punctul de vedere al duratei în timp, legitemporare %i reglementează rela!iile de apărare socială într-un cEip diferitcomparativ cu legile obi%nuite, cuprinz"nd incriminări temporare sau instituireaunei răspunderi penale mai severe. ceste legi fiind legi penale temporare auregimul uridic al acestora. Însă, ori de c"te ori nu este posibil să se determinecare este data ie%irii din vigoare a legii penale excep!ionale este necesarăinterven!ia legiuitorului3<.

2"9"9" Pr$#c$p$$le apl$c.r$$ le-$$ pe#ale

*rincipiile aplicării legii penale sunt reguli care diriguiesc aplicarea legii

penale în timp, în spa!iu, asupra persoanelor %i faptelor. plicarea corectă a legiipenale nu poate avea loc dec"t dacă sunt prevăzute %i respectate anumiteprincipii, pe care organele implicate în opera de aplicare a legii penale letranspun în activitatea de interpretare %i aplicare a legii penale. unt principii deaplicare a legii penale, spre exemplu: principiul realită!ii, principiul teritorialită!ii,principiul personalită!ii, principiul aplicării legii penale mai favorabile etc.

2";" Structura $ c#3$#utul le-$$ pe#ale

2";"1" Le-ea pe#al. -e#eral. Cdul pe#al

&odul penal este considerat legea penală generală pentru că el cuprinde

maoritatea normelor penale generale %i o parte importantă a normelor penale

62 De pildă, sunt legi penale temporare obi%nuite, legile electorale care con!in incriminări legate dedesfă%urarea alegerilor. ceste legi se pot aplica numai pe durata alegerilor.63 *rin acest act normativ au fost sporite pedepsele la unele infrac!iuni referitoare la patrimoniu cum ar fi:furtul, furtul calificat, t"lEăria etc.64 $egea nr. '?8A(9'(, publicată în Jonitorul /ficial nr. 8<8 din '(.''.(9'(.65 În caz contrar s-ar aunge la o practică neunitară. *e de altă parte, sunt %i legi excep!ionale care se potaplica %i după încetarea situa!iei speciale care a determinat adoptarea sa. ste vorba, de pildă, desprelegea privind declararea stării de necesitate.

76



speciale 5de incriminare6. &od penal rom"n este principalul izvor al dreptuluipenal. l este alcătuit din două păr!i, *artea generală %i *artea specială, maimulte titluri, care se împart, la r"ndul lor, în capitole, sec!iuni, articole, alineate.

2";"2" C#3$#utul #rat$% al le-$$ pe#ale #3$u#e $ cla$!$carea#relr pe#ale

A" C#3$#utul #rat$% al le-$$ pe#ale" $egea este alcătuită din norme. Deregulă, normele uridice au o structură triEotomică, în cadrul căreia se identificăcele trei elemente: ipoteza, dispozi!ia %i sanc!iunea. Ipoteza normei de drept esteelementul care descrie condi!iile în care norma penală devine activă. Dispoziţiaeste acel element al normei uridice care cuprinde drepturile %i obliga!iilesubiectelor între care fiin!ează rela!iile sociale. 'ancţiunea este elementulnormei de drept care prevede consecin!ele 5efectele, urmările6 ce intervin încazul încălcării dispozi!iei acesteia.

&"t prive%te normele dreptului penal, înainte de a stabili care suntelementele structurii sale, facem precizarea că structura acestora este diferită înfunc!ie de categoria de norme din care face parte norma în cauză. stfel,structura normelor penale generale diferă de cea a normelor de incriminare.

7ormele penale generale au o structură neomogenă, care diferă de la onormă la alta. stfel, de pildă, normele interpretative nu impun nici un fel deconduită subiectelor de drept, ci numai explică sau definesc con!inutul unor termeni sau expresii din legea penală. De fapt, marea maoritate a normelor penale generale au finalitatea de contura con!inutul unor institu!ii, concepte sauprecepte comune. 7ormele generale sunt destinate întregirii normelor speciale,cu care acestea din urmă se completează. Deci, normele penale generale 5carenu incriminează6 nu prescriu, de regulă, conduite sau comportamente, motivpentru care nu se poate vorbi de o structură comună a acestora.

În scEimb, normele penale de incriminare au o structură omogenă, deoareceorice asemenea normă are cel pu!in un precept 5 praeceptum legis E conduitaimpusă6 %i o sanc!iune 5sanctio legis E consecin!a încălcării preceptului6. &utoate că maoritatea autorilor recunosc, într-o manieră sau alta, existen!adispozi!iei 5preceptului6 %i a sanc!iunii, nu to!i sunt de acord în ceea ce prive%teexisten!a celui de-al treilea element # ipoteza33.

În ceea ce ne prive%te, considerăm că normele penale de incriminare au treielemente: ipoteza, dispozi!ia %i sanc!iunea38. 2poteza constă în descriereacondi!iilor în care se aplică sanc!iunea. De pildă, în cazul infrac!iunii de furt,ipoteza constă în descrierea elementelor obiective %i subiective ale fapteiinterzise 5element material, element subiectiv, urmarea imediată etc.6. Dispozi!iaconstă în obliga!iile %i drepturile destinatarilor, pe de o parte, %i ale victimei %i alestatului, pe de altă parte. De exemplu, în cazul infrac!iunii de furt, legea penală îlobligă pe destinatar să nu fure, iar persoanelor care au bunuri mobile le acordă

66 *entru punctul de vedere că norma de incriminare are numai două elemente: dispozi!ia %i sanc!iunea, ase vedea, spre exemplu, &. BC$2, op. cit., p. 8?; H. D/71//N, op. cit., p. '9.67 În acest sens, a se vedea, H. D/B27/2C, L. BM7NO, op. cit., p. +<; $. B//2, Drept penal. Parteagenerală, ditura ll BecI, Bucure%ti, '@@@, p. )@; J.2. CC, op. cit., p. (@; >$. 447C, op. cit., p.'(9. &um s-a remarcat 5H. D/B27/2C, op. cit., p. +<6, trebuie făcută distinc!ie între structura teEnico-legislativă 5care este diEotomică6 %i cea logico-uridică 5care este triEotomică6.

77



dreptul de a nu li se lua pe nedrept. În fine, sanc!iunea normei penale constă înmăsurile de constr"ngere %i reeducare care se pot dispune în cazul în care afost nesocotită dispozi!ia, respectiv: aplicarea unor pedepse, a unor măsurieducative sau a unor măsuri de siguran!ă. De pildă, în cazul furtului sanc!iuneaconstă în aplicarea unei pedepse privative de libertate sau a uneia pecuniare %i,eventual, a unor măsuri de siguran!ă sau a unor măsuri educative, dacă

făptuitorul este minor.7orma de drept penal este acea specie de normă uridică care

reglementează rela!iile de apărare socială generate de săv"r%irea infrac!iunilor 5uneori a faptelor prevăzute de legea penală6. 7ormele penale ocrotesc valorilesociale împotriva celor mai periculoase fapte antisociale, de aceea ele au încvasitotalitatea cazurilor caracter imperativ . xisten!a faptelor grave de vătămarea valorilor sociale determină adoptarea normelor de drept penal. *entruapărarea vie!ii, demnită!ii, siguran!ei na!ionale, proprietă!ii sau altor valori socialeale persoanelor apare ca necesară incriminarea faptelor periculoase pentruacestea. 2ar normele cuprinse în partea generală a dreptului penalreglementează institu!iile comune normelor de incriminare.

/biectul reglementării normelor uridice penale îl constituie întotdeaunarela!iile de apărare socială esen!iale, adică expresia reac!iei sau luptei sociale împotriva celor mai grave fapte ce pot fi săv"r%ite în cadrul societă!ii. 7ormapenală nu trebuie identificată cu articolele sau alineatele sub forma cărora esteredactată legea penală, deoarece pot fi articole sau alineate care cuprind maimulte norme penale, după cum sunt %i situa!ii în care o normă penală poate fiexprimată în cuprinsul a două asemenea texte.

" Cate-r$$ de #re pe#ale. a) orme penale generale 4i norme penalespeciale. După criteriul mixt, al con!inutului %i întinderii domeniului de aplicare,normele penale sunt generale %i speciale. ormele penale generale suntnormele penale care reglementează condi!iile genezei, existen!ei 5modificării,

transformării6 %i încetării raporturilor uridice penale. ormele penale speciale5denumite %i norme de incriminare6 sunt normele penale care descriu condi!iile încare o faptă constituie infrac!iune.

7ormele penale generale au voca!ie de inciden!ă referitor la toate normelespeciale sau la o parte 5marea maoritate6 a acestora. Ctilitatea diferen!ierii înnorme penale generale %i norme penale speciale rezidă în aceea că o eventualăsuprapunere a sferei de aplicare a acestor două specii de norme penale serezolvă prin regula exprimată în adagiul specialia generalibus derogant. 7ormelepenale speciale se vor aplica cu precădere %i se vor completa cu cele generale,

în măsura în care prin lege nu se dispune altfel. >olosind criteriul felului legiipenale care constituie sediul normei # generală sau altă lege # cEiar %i normele

de incriminare pot fi norme generale, dacă raportul se face cu alte normespeciale. 7ormele &odului penal sunt norme cu caracter general în raport decele cuprinse în alte acte normative. stfel, dacă o rela!ie socială estereglementată de o normă din &odul penal %i de una cuprinsă în altă lege,această normă are prioritate în aplicare. În această accep!iune categoriile denorme penale examinate sunt folosite în sens derivat.

78



În doctrina penală străină, normele penale generale 5care nu cuprindincriminări %i nu impun comportamente6 sunt numite norme integratoare3?. $ar"ndul lor, normele integratoare sunt împăr!ite în norme interpretative 5caredefinesc anumi!i termeni sau expresii din alte norme6, norme directive 5careprevăd regulile aplicării legii într-o anumită materie6, norme de conflict 5careprevăd rezolvarea situa!iilor c"nd mai multe norme au voca!ie la inciden!ă6 %i

norme tranzitorii 5prin care se solu!ionează raporturile uridice care fiin!ează subimperiul mai multor legi succesive63@.

b) orme penale pro-ibitive 4i norme penale onerative. După criteriulmodului de reglementare a conduitei, normele uridice se împart în normeimperative %i norme dispozitive. 7ormele uridice imperative pot fi onerative %i

pro-ibitive, iar cele dispozitive sunt permisiveFG %i supletive. v"nd în vedere faptul că aproape toate normele penale sunt norme

imperative ne vom referi, în principal, la subspeciile acestor norme, respectiv lanormele penale onerative %i proEibitive8'. 7ormele penale onerative 5onus, eris6sunt normele penale care obligă destinatarii să iasă din pasivitate, să efectuezeo anumită activitate. 7ormele penale proEibitive sunt normele penale care obligă

destinatarii să nu efectueze o anumită activitate, adică să se ab!ină de la oanume conduită.2nfrac!iunile reglementate prin norme penale onerative se numesc infracţiuni

omisive, iar cele prevăzute de norme penale proEibitive sunt denumiteinfracţiunii comisive.

c) orme penale unitare 5complete6 4i norme penale divizate 5incomplete6.După criteriul cuprinderii sau nu în cadrul aceluia%i text a tuturor elementelor,normele penale sunt unitare %i divizate. 7ormele penale divizate sunt normelepenale cărora le lipse%te din textul legal unul dintre elemente. 7ormele penaleunitare sunt acelea care con!in în textul legal toate elementele. / normă penalăeste completă cEiar dacă elementele acesteia nu se găsesc în acela%i loc în

cuprinsul aceleia%i legi, dacă ele nu pot exista independent. Doctrina clasificănormele divizate în norme &n alb, norme de trimitere %i norme de referire8(.7ormele penale în alb 5numite %i norme de incriminare cadru6 sunt normele

penale care con!in sanc!iunea %i o dispozi!ie sau ipoteză abstracte, acesteaurm"nd a fi completate prin norme de trimitere. Cnii autori împart normelepenale în alb în două subcategorii: norme &n alb proprii %i norme &n albimpropri i 8). 7ormele penale de trimitere sunt norme penale divizate cărora lelipsesc unele elemente, pe care le preiau definitiv din con!inutul altor norme.

68 >. 74/$22, op. cit., p. <<.69 Idem, p. ?).70

În doctrină se apreciază că normele penale permisive se adresează numai organelor udiciare 5H.*=&, Prolegomene &n studiul dreptului penal, ditura $umina $ex, Bucure%ti, (999, p. ?)6.71 De%i sunt foarte rare, legisla!ia noastră penală cuprinde %i norme dispozitive. De exemplu, sunt normepermisive cele prevăd circumstan!ele udiciare sau cele referitoare la măsurile de individualizare aexecutării pedepsei.72 Deosebirea în norme de trimitere %i referire a fost făcută la noi, se pare, de către H. D/71//N înDrept penal, Bucure%ti, '@)@, p. @(.73 >$. 447C, op. cit., p. '(<. unt considerate norme în alb proprii cele care se completeazăprintr-o dispozi!ie cuprinsă într-un act normativ inferior, iar norme în alb improprii cele care secompletează cu dispozi!ii cuprinse în acte normative de for!ă uridică egală. *entru mai multe elemente, ase vedea acela%i autor, op. cit., p. '(<-'(3.

79





determinate. ealizarea dreptului penal presupune stabilirea sensului legilor penale.

7ecesitatea relevării voin!ei legiuitorului, exprimată în normele dreptuluipenal, este dată de împreurarea că, oric"t de precis ar fi formulate acestenorme, ele privesc fapte tipice, iar faptele fa!ă de care trebuie aplicate sunt

întotdeauna concrete %i foarte variate. *e de altă parte, cu toate că, datorită

specificului său, legea penală este una dintre speciile cele mai riguroase de legi,ca orice crea!ie umană este uneori nesatisfăcătoare în con!inut. poi, sanc!iunilepenale fiind cele mai severe sanc!iuni ale unui sistem de drept, faptele careatrag inciden!a normelor penale %i aplicarea sanc!iunilor specifice trebuie

încadrate corect din punct de vedere uridic, deoarece orice gre%eală înactivitatea de aplicare a legii poate avea efecte nefaste.

ctivitatea de interpretare a legii penale este relativ simplă în maoritateacazurilor, dar sunt %i situa!ii în care legiuitorul nu s-a exprimat corespunzător deoarece: limbaul utilizat este neclar, sunt folosi!i termeni cu mai multeaccep!iuni, cazul poate fi încadrat în mai multe norme etc.

semenea cazuri determină îndoială cu privire la sensul corect al normelor

de drept penal %i fac necesară interpretarea acestora. ctorul cel mai importantal operei de interpretare a legii este udecătorul, care în demersul său udiciar trebuie să facă dreptul o parte din via!a socială8<.

2"5"2" Frele $#terpret.r$$

2nterpretarea legii penale îmbracă mai multe forme, în func!ie de anumitecriterii. Xin"nd seama de calitatea celui care face interpretarea legii penale,această activitate poate fi: oficială sau neoficială. Interpretarea oficială este ceaefectuată de către organele udiciare %i legiuitor. Interpretarea neoficială numită%i doctrinară sau %tiin!ifică83 este opera autorilor de specialitate. 2nterpretareaoficială este autentică dacă este făcută de legiuitor, în textul legii, %i este cauzală

c"nd este efectuată de organele udiciare, cu prileul aplicării legii penale într-ospe!ă. Dacă interpretarea oficială autentică se regăse%te în corpul actuluinormativ ce con!ine norma interpretată autentică se nume%te conte7tuală, iar încazul în care are loc prin norme uridice ulterioare poartă denumirea deinterpretare autentică oficială posterioară.

2nterpretarea oficială autentică este obligatorie în toate situa iile, tocmaiț

pentru că ea provine de la legiuitor. Cn exemplu de astfel de interpretare estedispozi ia art. '?) &.pen. care arată că prin ”consecin!e deosebit de grave” seț

în!elege o pagubă materială mai mare de (.999.999 lei. În toate cauzele penale în care infrac iunea a produs o pagubă mai mare de (.999.999 lei se va re ine căț ț

s-au produs consecin e deosebit de grave. 2nterpretarea oficială cazuală areț

valoare obligatorie doar în spe a în care s-a realizat i nu are for ă obligatorieț ș ț într-o altă spe ă de acela i gen. a este rezultatul modului în care un organț ș

udiciar în elege să determine sensul unei norme penale pe care legiuitorul nu aț

explicat-o. pre exemplu, legiuitorul stabile te că furtul comis într-un miloc deș

transport în comun constituie furt calificat 5art. ((@ alin. ' lit. a6 &.pen.6, dar nuarată ce se în elege prin sintagma ”miloc de transport în comun”; prin urmare,ț

75 %a cum spunea ristotel, Fudecătorul este dreptul care trăie%te”.76 $. B//2, 1K. 724/7C, op. cit., p. (@.

81



într-o spe ă în care furtul s-a comis într-un taximetru un udecător ar puteaț

considera că este vorba de un furt calificat, într-o altă spe ă similară un altț

udecător ar putea aprecia că furtul nu este calificat. *entru a se evita astfel desitua ii de urispruden ă neunitară, legiuitorul a prevăzut unele remediiț ț

procesuale, precum recursul în interesul legii i pronun area unei Eotăr"riș ț

prealabile pentru dezlegarea unor cEestiuni de drept.

v"nd în vedere dezideratul accesibilită!ii legii, legiuitorul trebuie săfolosească cuvinte din limbaul comun. În cazul în care sunt, totu%i, folosi!itermeni teEnici sau într-o accep!iune diferită de cea proprie este recomandabilca interpretarea oficială să fie inclusă în cuprinsul actului normativ ce con!inenormele uridice interpretate. &odul penal cuprinde mai multe normeinterpretative, at"t în *artea generală c"t %i în *artea specială.

7orme penale interpretative sunt cuprinse %i în alte legi. De exemplu, &odulaerian. $egile interpretative posterioare se aplică retroactiv numai dacă sunt maifavorabile, deoarece &onstitu!ia permite exclusiv retroactivitatea legii penale maifavorabile.

2"5"9 &etdele de $#terpretare

a) *etoda interpretării literale sau gramaticaleJetoda interpretării literale sau gramaticale constă în dezvăluirea voin!ei

legiuitorului prin analiza etimologică, sintactică %i stilistică a cuvintelor cu caresunt exprimate normele penale interpretate. Jetoda interpretării literale esteprima metodă care trebuie folosită de interpret deoarece legiuitorul, înainte detoate, vrea să exprime prin cuvinte voin!a sa. Dacă nu există normeinterpretative care să deroge de la sensul obi%nuit al cuvintelor utilizate delegiuitor, în!elesul acestora va fi cel din limbaul obi%nuit, pentru că legea penalăse adresează tuturor membrilor societă!ii. %a cum am văzut accesibilitatea legii

penale este una dintre finalită!ile urmărite la adoptarea &odului penal. naliza sintactică a textului normelor penale presupune cercetarea modului

cum sunt utilizate cuvintele în con!inutul normei penale. Herbele sunt luate înconsiderare laolaltă cu complementele lor, iar substantivele împreună cuatributele. ingularul implică %i pluralul, masculinul include %i femininul etc.

În esen!ă, această metodă vizează îmbinarea cuvintelor în propozi!ii %i fraze,precum %i stabilirea sensului acestora.

pre exemplu, conform art. (8) alin. ' &.pen., mărturia mincinoasă constă înfapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură încare se ascultă martori, face afirma!ii mincinoase ori nu spune tot ce %tie înlegătură cu faptele sau împreurările esen!iale cu privire la care este întrebat.

&onunc ia cu func ie disunctivă ”ori” semnifică împreurarea că infrac iunea deț ț țmărturie mincinoasă se poate săv"r i fie prin afirma ii mincinoase fie prinș ț

omisiunea învederării anumitor aspecte ce interesează cauza, nefiind a adar ș

necesară cumularea acestora.

b) *etoda interpretării logice Jetoda interpretării logice 5ra!ionale6 constă în relevarea voin!ei legiuitoruluiprin utilizarea argumentelor sau ra!ionamentelor logice. >olosirea acesteimetode are loc numai dacă interpretarea literală este nesatisfăcătoare. ceastă

82



metodă presupune cunoa%terea finalită!ii legii penale, adică a realită!ilor socialecare au determinat adoptarea sa 5ratio legis E ra!iunea legii6 %i a principiilor depolitică penală con!inute în legea penală 5mens legis E ideilor fundamentale6.a!ionamentele logice cele mai folosite în cadrul opera!iunii de dezvăluire avoin!ei legiuitorului sunt:

1) 6aţionamentul a fortiori. *otrivit acestui ra!ionament, dacă legea interzicemai pu!in, ea interzice implicit %i mai mult (a minori ad maus) sau dacă legeapermite mai mult, ea îngăduie implicit %i mai pu!in 5a maori ad minus6.

8) 6aţionamentul per a contrario. &onform acestui ra!ionament dacă normade incriminare descrie %i sanc!ionează anumite fapte numai în anumite condi!ii,

înseamnă că ea exclude de la inciden!ă celelalte situa!ii faptice. au, dacănorma generală reglementează numai anumite situa!ii, înseamnă că celelaltesunt excluse.

H) 6aţionamentul reductio ad absurdum. cest ra!ionament are la bază ideeacă numai interpretarea propusă poate fi luată în considerare deoarece toatecelelalte sunt nelegale %i absurde.

) 6aţionamentul a pari. rgumentul pe care se întemeiază acestra!ionament este că la situa!ii identice se impune aceea%i solu!ie 5ubi eademratio, ibi idem us6 sau că legea reglementează cazurile mai frecvente 5 de eouod plerumue acciditA de eo uod plerumue fit 6. cest argument deinterpretare logică este nerecomandat, în dreptul penal, din cauza risculuiextinderii aplicării legii penale.

c) *etoda interpretării sistematiceJetoda interpretării sistematice a legii penale constă în descoperirea voin!ei

legiuitorului prin corelarea normei penale supuse interpretării cu celelalte normepenale. De fapt, această metodă este o variantă a metodei logice %i presupune

interpretarea normei cu luarea în considerare a în!elesului altor norme din legeacare o cuprinde sau din altele care con!in norme de drept penal. stfel, normeledin *artea specială a &odului penal se interpretează în corela!ie cu celelaltenorme de incriminare, cu cele ale *ăr!ii generale sau cu alte norme penalecuprinse în alte acte normative. pre exemplu, constituie infrac iune de fals intelectual, conform art. )('ț

&.pen., falsificarea unui înscris oficial cu prileul întocmirii acestuia, de către unfunc!ionar public aflat în exercitarea atribu!iilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împreurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu %tiin!ăde a insera unele date sau împreurări. *entru a determina sensul acesteinorme, ea trebuie coroborată cu dispozi iile art. '8< &.pen. care explică no iuneaț ț

de ”func ionar public”.ț

d) *etoda interpretării istoricoteleologiceJetoda interpretării istorico-teleologice constă în relevarea voin!ei

legiuitorului prin cercetarea împreurărilor sociale, economice, politice %i uridicecare au determinat adoptarea legii penale interpretate. Jetoda interpretăriiistorico-teleologice acordă interpretului posibilitatea desprinderii surselor care audeterminat adoptarea legii, scopul reglementării sau miloacele de realizare ascopului.

83



e) *etoda interpretării prin analogieJetoda interpretării legii penale prin analogie este acea metodă prin care

interpretul stabile%te voin!a legiuitorului exprimată în norma penală interpretatăcu spriinul altei norme penale ce reglementează un caz asemănător cu celdescris de norma interpretată, dar care nu este la fel de clară 5de similibus ad similia6. ceastă metodă nu se confundă cu extinderea aplicării legii penale prin

analogie, care presupune aplicarea legii penale la fapte neincriminate88. >ără nicio îndoială, apl$carea le-$$ pr$# a#al-$e #u pate !$ ad$. # dreptul pe#al,indiferent dacă s-ar concretiza în analogia legii sau a dreptului. vem rezerve %i

în ceea ce prive%te utilizarea metodei analizate, deoarece poate aduce atingereprincipiului legalită!ii.

2"5";" Felur$le $#terpret.r$$ dup. reBultat

ezultatul interpretării legii penale este sensul acesteia, la care a aunsinterpretul prin folosirea metodelor de interpretare. ezultatul interpretării legiipenale coincide cu cel al legiuitorului numai dacă interpretul a utilizat în mod

corect metodele de interpretare. Dacă interpretarea este în concordan!ă cuvoin!a legiuitorului interpretarea este declarativă 5 le7 di7it uam voluit 6. Dar nu întoate cazurile interpretul stabile%te un sens care coincide cu voin!a legiuitorului,ci în!elesul la care a auns interpretul poate fi mai extins sau mai restr"ns dec"tcel vizat de legiuitor. În prima ipoteză, interpretarea este extensivă 5 le7 di7it minus uam voluit 6, iar în cea de a doua interpretarea este restrictivă 5 le7 di7it

plus uam voluit 6.

>a!ă de necesitatea accesibilită!ii legii penale, legiuitorul trebuie să acordefoarte mare aten!ie exprimării în textele legale. buzul de interpretare nu poate fiacceptat în dreptul penal 5in claris non fit interpretatio6. *rin urmare, în toatecazurile în care un comportament nu este interzis prin incriminare de legeapenală, oric"t de periculos ar fi pentru rela!iile sociale el nu poate fi sanc!ionatpenal 5on omne uod licet, -onestum est, licet tamen6.

2"5"5" L$$tele $#terpret.r$$

2nterpretarea extensivă %i cea restrictivă sunt efectul unor neconcordan!e între ceea ce a urmărit legiuitorul %i ceea ce a exprimat. >a!ă de rigoareaprincipiului legalită!ii, credem că interpretarea extensivă nu poate fi admisă îndreptul nostru penal. În cazurile în care s-ar impune un rezultat extensiv, solu!iatrebuie să fie interven!ia legislativă, iar nu extinderea accep!iunii normei penaleinterpretate. preciem că normele penale care nu permit în urma interpretăriidec"t un în!eles mai restr"ns, comparativ cu voin!a legiuitorului, nu pot fi extinse,

pentru că legea penală se interpretează strict %i în favoarea infractorului5 poenalia sunt strictissimae interpretationisA poenalia sunt restringenda6.

2"5">" Te#d$#3e actuale $ perpect$%a $#terpret.r$$ le-$$ pe#ale>a!ă de necesitatea accesibilită!ii legii penale, afirmată %i în expunerea de

motive a &odului penal, legiuitorul trebuie să acorde foarte mare aten!ie

77 &. J24&K, op. cit ., p. +@; $. B//2, 1K. 724/7C, op. cit ., p. )'; 2. *&C, Drept penal .Partea generală, d. uropa 7ova, Bucure%ti, (99', p. <(.

84



exprimării în textele legale. buzul de interpretare nu poate fi acceptat în dreptulpenal 5in claris non fit interpretatio6.

*rin urmare, în toate cazurile în care un comportament nu este interzis prinincriminare de legea penală, oric"t de periculos ar fi pentru rela!iile sociale el nupoate fi sanc!ionat penal.

2"5"H" Apl$carea le-$$ pe#ale ?. oţiune. plicarea legii penale este îndeplinirea prevederilor normelor dedrept penal prin conformarea subiectelor pasive ale raporturilor penale decooperare sau prin constr"ngerea celor care săv"r%esc infrac!iuni. ealizarealegii penale demarează odată cu intrarea sa în vigoare, pentru că din acestmoment ea este obligatorie %i, în ceea ce-i prive%te pe destinatarii care s-auconformat, ea are eficienţă activă, iar privitor la celelalte subiecte de drept, carenu s-au conformat 5infractorii6, eficienţa este reactivă.

De%i maoritatea legilor penale nu au o durată predeterminată, după c"tevadecenii de existen!ă, sau cEiar mai devreme, ele se scEimbă pentru că rela!iilesociale se modifică prin trecerea timpului. $egile penale se aplică pe o anumită

zonă teritorială, într-o anumită perioadă de timp, %i privesc faptele comise deanumite persoane fizice sau uridice. ceste entită!i # spa!iul, timpul, faptele %ipersoanele # sunt elementele în func!ie de care se stabile%te domeniul aplicăriilegii penale %i limitele acesteia.

Hom examina în continuare institu!ia aplicării legii penale lu"nd ca elementede referin!ă timpul %i spa!iul, urm"nd reglementarea din &odul penal, dar examinarea aplicării legii penale în raport de aceste elemente presupune %ireferirea la celelalte două # persoanele %i faptele.

J. Imunităţi personale. *e l"ngă cazurile comune de neaplicare a legiirom"ne faptelor săv"r%ite pe teritoriul om"niei, în considerarea unor ra!iunii depolitică penală, legea consacră anumite imunită!i personale. În acest context

imunitatea este un tratament uridic derogator aplicabil unor categorii depersoane. În raport de originea legii care prevede imunitatea, distingem:imunită!i interne %i imunită!i interna!ionale. >iecare dintre aceste două specii deimunitate poate fi absolută 5care exclude răspunderea penală a persoanei6 saurelativă 5care exclude răspunderea c"t timp lipse%te autorizarea organuluicompetent6. Într-o altă abordare se deosebe%te în: imunită!i func!ionale 5pentrufapte în legătură cu func!ia persoanei în cauză6 %i imunită!i extrafunc!ionale 5sereferă la orice fapte68?.

2munită!ile ar mai putea fi clasificate în: imunită!i de urisdic!ie %i imunită!isubstan!iale. 2munită!ile de urisdic!ie privesc numai excluderea competen!eisolu!ionării unei cauze referitoare la o infrac!iune, în timp ce imunită!ile

substan!iale 5penale6 privesc at"t udecarea cauzei, c"t %i răspunderea penală.2munită!ile de urisdic!ie %i cele substan!iale pot fi relative sau absolute. a) Imunitatea parlamentară. *otrivit art. 8( din &onstitu!ie, deputa!ii %isenatorii nu pot fi tra%i la răspundere uridică pentru voturile sau pentru opiniilepolitice exprimate în exercitarea mandatului. Deputa!ii %i senatorii pot fi urmări!i

78 >$. 447C, op. cit., p. '@(. De asemenea, men!ionăm că, în doctrină se face distinc!ie întreinviolabilită!i %i imunită!i.

85



%i trimi%i în udecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cuopiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percEezi!iona!i,re!inu!i sau aresta!i fără încuviin!area &amerei din care fac parte, dupăascultarea lor. Crmărirea %i trimiterea în udecată penală se pot face numai decătre *arcEetul de pe l"ngă Înalta &urte de &asa!ie %i 0usti!ie. &ompeten!a de

udecată apar!ine Înaltei &ur!i de &asa!ie %i 0usti!ie.

În caz de infrac!iune flagrantă, deputa!ii sau senatorii pot fi re!inu!i %i supu%ipercEezi!iei. Jinistrul usti!iei îl va informa neînt"rziat pe pre%edintele &amereiasupra re!inerii %i a percEezi!iei. În cazul în care &amera sesizată constată că nuexistă temei pentru re!inere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Înprivin!a imunită!ii parlamentare trebuie să se facă distinc!ie în: imunitate relativăsau formală %i imunitate substan!ială sau absolută. În cadrul imunită!ii relativeintră faptele de natură penală %i contraven!ională comise de senatori saudeputa!i. enatorii %i deputa!ii nu pot fi supu%i regulilor procesuale dec"t dacăsunt îndeplinite condi!iile prevăzute de textele constitu!ionale. *arlamentarii sebucură însă %i de o imunitate absolută referitor la modul de votare %i opiniilepolitice exprimate în exercitarea mandatului. ceastă imunitate este una

func!ională.b) Imunitatea Pre4edintelui 6omâniei. În conformitate cu art. ?+ alin. 5)6 din&onstitu!ie, *re%edintele om"niei se bucură de imunitate ca %i parlamentarii.fera faptelor la care se aplică imunitatea preziden!ială include numai fapteleilicite desprinse din exerci!iul atribu!iilor *re%edintelui om"niei. 7u intră subinciden!a imunită!ii faptele ilicite care au numai conexitate cu atribu!iilepreziden!iale. De pildă, faptele de corup!ie legate se exercitarea atribu!iilor legale5luare de mită, trafic de influen!ă etc.6.

xistă o singură excep!ie de la imunitatea pentru faptele ilicite comise înexercitarea mandatului de *re%edinte al epublicii, respectiv c"nd este vorba de

înaltă trădare.

&"t prive%te celelalte infrac!iuni, de drept comun, care ar putea fi comise de*re%edintele epublicii, de%i &onstitu!ia nu reglementează procedura de puneresub acuzare, într-o primă opinie exprimată în literatura de specialitate, seapreciază că se vor aplica prin analogie dispozi!iile prevăzute în cazul săv"r%irii

înaltei trădări8@. În doctrină se consideră că este aplicabil art. ?+ din &onstitu!ie, care implică

%i faptul că *re%edintele, pe durata mandatului său, nu poate fi re!inut, arestat,percEizi!ionat sau udecat pentru infrac!iuni neacoperite de imunitateafunc!ională, dar va putea fi tras la răspundere penală pentru faptele ce excedatribu!iilor sale?9. În scEimb, se precizează că pentru celelalte fapte, comise înexercitarea mandatului preziden!ial, cu excep!ia înaltei trădări, imunitatea

materială %i procesuală este perpetuă?'

.c) Imunitatea udiciară. &onform art. )8 alin. 536 din $egea nr. <'A'@@< privindorganizarea %i exercitarea profesiei de avocat: Fvocatul nu răspunde penalpentru sus!inerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată %i cu respectareaprevederilor alin. 5<6, în fa!a instan!elor de udecată, a organelor de urmărire

79 H. *=&, Prolegomene &n studiul dreptului penal, p. ')+.80 >$. 447C, op. cit., p. '@8.81 Idem, p. '@8.

86





legiuitorul indică anume 5e7presis verbis6 care lege sau normă este scoasă dinvigoare. ?brogarea este tacită dacă legea penală sau norma penală scoasă dinvigoare sunt determinate implicit sau virtual 5datorită acestei particularită!iabrogarea tacită este denumită %i abrogare virtuală sau implicită6?);

b6 modificarea. *odificarea legii penale este un alt mod de scoatere dinvigoare a acesteia %i constă în scEimbarea legii penale prin completarea sau

înlocuirea unei norme penale cu altă normă. Jodificarea legii penale poate fiexpresă sau tacită, în func!ie de modalitatea în care se exprimă legiuitorul.;

c6 încetarea situa!iilor extraordinare care au determinat adoptarea legiipenale excep!ionale;

d6 împlinirea termenului prevăzut de lege;e6 declararea neconstitu!ionalită!ii unei legi penale de către &urtea

&onstitu!ională.unt cazuri c"nd aceea%i rela!ie sau fascicul de rela!ii sociale sunt

reglementate în acela%i timp de două sau mai multe legi sau norme penale,cazuri desemnate prin expresiile Fconcurs de legi penale”, Fconcurs de calificări”,respectiv Fconcurs de norme de drept penal”. #oncursul de legi penale pune

problema determinării legii aplicabile cazului, dintre legile penale caredisciplinează aceea%i rela!ie socială. &odul penal rom"n nu prevede dispozi!iiexprese care să reglementeze aceste situa!ii uridice, iar doctrina nu sepreocupă, de regulă, de această problemă.

În dreptul nostru, această situa!ie se solu!ionează după regula priorită!ii înaplicare a legii penale speciale, care derogă de la legea penală generală. Încazul normelor penale de trimitere, ie%irea din vigoare a normei penale de

împrumut nu afectează con!inutul primei. olu!ia trebuie să fie aceea%i %i încazul normelor numite de referire?+.

2">"2" Pr$#c$p$ul #eretract$%$t.3$$ le-$$ pe#ale

*rincipiul neretroactivită!ii legii penale poate fi definit ca fiind neaplicarea legiipenale noi pentru rela!iile sociale născute înaintea intrării sale în vigoare. &a %iprincipiul activită!ii legii penale, principiul neretroactivită!ii legii penale este unaspect al principiului legalită!ii, deoarece legea penală nu se poate aplicafaptelor care la data c"nd au fost săv"r%ite nu erau infrac!iuni 5 nullum crimensine lege praevia6. De altfel, d"nd eficien!ă acestei realită!i, &odul penalconsacră regula neretroactivită!ii legii penale în cEiar cuprinsul principiuluigeneral al legalită!ii incriminării, statu"nd că 0nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la datacând a fost săvâr4ită".

*rin urmare, dacă o lege nouă incriminează o faptă ce anterior nu eraincriminată, această lege nouă nu se va aplica faptelor comise înainte deintrarea sa în vigoare. pre exemplu, &odul penal în vigoare încep"nd cu data

83 *oate fi considerat un caz de abrogare implicită par!ială, de exemplu, cazul art. (?9 din &odul penalanterior, care a fost abrogat tacit prin art. )' din $egea nr. '(3A'@@<. rt. )' din $egea nr. '(3A'@@<, afost la r"ndul său abrogat subîn!eles prin $egea nr. '+9A'@@3, care a introdus în &odul penal art. (8@'.84 *entru punctul de vedere contrar, a se vedea 4. H2$2C, 1. 74/72C, =. D7=, 1K. DOÎ71O, D.$C&27&C, H. **D/*/$, D. *H$, D. */*&C, H. OJC7C, #odul penal comentat 4i adnotat, d. =tiin!ifică, Bucure%ti, '@8(, p. +@.

88





a6 6etroactivitatea legii penale care nu mai prevede fapta ca infracţiuneetroactivitatea legii penale care dezincriminează 5abolitio criminis6

reprezintă o derogare de la principiul neretroactivită!ii legii penale %i constă înaplicarea legii penale noi de dezincriminare rela!iilor sociale născute înainte deintrarea sa în vigoare.

adar, legea penală nu se aplică faptelor săv"r ite sub legea vecEe dacă nuș ș

mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, amăsurilor de siguran!ă %i a măsurilor educative, pronun!ate în baza legii vecEi,precum %i toate consecin!ele penale ale Eotăr"rilor udecătore%ti privitoare laaceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi 5art. + &.pen.6. pre exemplu, sub imperiul &odului penal din '@3@ 5în vigoare p"nă la datade )' ianuarie (9'+6, prostitu ia constituia infrac iune. Încep"nd cu data de 'ț ț

februarie (9'+, c"nd a intrat în vigoare actualul &od penal, prostitu ia s-aț

dezincriminat. ctualul &od penal, dezincrimin"nd prostitu ia, se aplică retroactivț

i faptelor de prostitu ie comise anterior datei de ' februarie (9'+, acesteaș ț

urm"nd a nu mai fi considerate infrac iuni i, prin urmare, cei care le-au săv"r itț ș ș

urm"nd a fi acEita i.ț

plicarea retroactivită!ii legii penale dezincriminatoare nu produce nici unefect asupra răspunderii civile. În privin!a acestei forme de răspundere se vor aplica regulile specifice materiei dreptului civil.

1. ?plicarea legii penale care dezincriminează dacă procesul penal a luat sfâr4it, dar e7ecutarea sancţiunii nu sa stins &ncă. *rin intrarea în vigoare a legiipenale care dezincriminează se stinge executarea pedepselor, precum %i amăsurilor de siguran!ă sau a măsurilor educative care nu au corespondent înlegea nouă. Dacă făptuitorul se află în executarea unei pedepse privative delibertate va fi pus deîndată în libertate. În cazul în care s-a dispus confiscareaspecială, bunurile nepreluate de la cel condamnat nu mai pot fi preluate.etroactivitatea legii penale nu are consecin!e asupra obliga!iilor civile stabilite

prin Eotăr"rea penală.8. ?plicarea legii penale care dezincriminează &n cazul când condamnatul a

e7ecutat sancţiunea, dar nu a fost &ncă reabilitat. *rin intrarea în vigoare a legiipenale dezincriminatoare încetează ope legis orice efect 5decădere, interdic!iesau incapacitate6 care ar putea decurge din existen!a unei condamnăriexecutate, aceasta fiind radiată din cazierul udiciar al condamnatului.

H. ?plicarea legii penale dezincriminatoare care prevede măsuri de siguranţăsau educative. Din redactarea textului legal rezultă că numai executareamăsurilor de siguran!ă încetează sau consecin!ele Eotăr"rilor udecătore%ti, dar nu se poate admite restituirea bunurilor confiscate, pentru că ar ecEivala cu

întoarcerea executării, adică repunerea în situa!ia anterioară săv"r%irii faptei.

Doctrina sus!ine acest punct de vedere. În scEimb, nu vor putea fi preluatebunurile confiscate, dacă măsura de siguran!ă nu fusese pusă în executare.

b) ?plicarea legii penale mai favorabile (&n cazul &n care fapta &4i păstreazăcaracterul infracţional sub toate legile succesive)

În solu!ionarea situa!iilor tranzitorii se face deosebire de regim uridic înfunc!ie de etapa evolu!iei raportului uridic penal de constr"ngere 5conflict6 saude diferen!ele de natură sau cuantum a pedepselor prevăzute de legile penalesuccesive. În func!ie de criteriul momentului e7istenţei raportului penal de

90



constrângere, deosebim: aplicarea legii penale mai favorabile în cazulinfrac!iunilor neudecate definitiv 5art. < &.pen.6 %i aplicarea legii penale maifavorabile în cazul sanc!iunilor definitive 5art. 3 &.pen.6. De asemenea, există %isitua!ii speciale de aplicare a legii penale mai favorabile. $a aplicarea legiipenale mai favorabile, în cazul succesiunilor de legi penale 5în accep!iunea denorme uridice penale6, organul udiciar trebuie să aleagă numai una dintre

acestea, în integralitate, iar nu să combine elemente ale con!inutului normelor penale aplicabile cazului.

2nadmisibilitatea combinării elementelor nomelor mai favorabile, ale legilor penale succesive, opre%te organul udiciar să creeze norme noi, care nu segăsesc în nici una din legile penale succesive. ltfel spus, practicianul nu poatecrea o lege nouă (le7 tertia). În fine, men!ionăm că, în contextul institu!iei aplicăriilegii penale mai favorabile, termenul lege penală trebuie avut în vedere în sensulde normă de drept penal.

1. ?plicarea legii penale mai favorabile &n cazul faptelor nedefinitiv udecate(art. 9 #.pen.). În cazul în care de la săv"r%irea infrac!iunii p"nă la udecareadefinitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legeamai favorabilă. egula se aplică %i actelor normative ori prevederilor din acesteadeclarate neconstitu!ionale, precum %i ordonan!elor de urgen!ă aprobate de*arlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul c"nd acesteas-au aflat în vigoare au cuprins dispozi!ii penale mai favorabile.

*entru a fi în prezen!a aplicării legii penale mai favorabile în cazul unor infrac!iuni în privin!a cărora nu a intervenit o Eotăr"re de definitivă decondamnare, trebuie întrunite următoarele condi!ii:

a6 fapta să fie infrac!iune conform legii contemporane datei săv"r%irii;b6 infrac!iunea să nu fi fost udecată definitiv;c6 p"nă la udecarea definitivă a infrac!iunii raportul de răspundere penală să

fie reglementat de două sau mai multe legi penale, toate prevăz"nd fapta cainfrac iune;ț

d6 dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă. *entru a determina care dintre legile succesive este mai favorabilă sefolosesc mai multe criterii: cel al condi iilor de incriminareț , cel a condi iilor deț

tragere la răspundere penală i cel alș sanc iunilor ț . pre exemplu, dacă sub imperiul &odului penal din '@3@ s-a săv"r it oș

infrac iune de în elăciune i aceasta se udecă după intrarea în vigoare aț ș ș

actualului &od penal 5' februarie (9'+6, se pune problema care dintre cele două&oduri este legea mai favorabilă inculpatului, av"nd în vedere că ambele prevăd

în elăciunea ca infrac iune. În &odul penal din '@3@ în elăciunea se sanc ionaș ț ș ț

cu încEisoarea de la 3 luni la '( ani, în timp ce actualul &od penal prevedepedeapsa încEisorii de la 3 luni la ) ani i posibilitatea împăcării păr ilor; prinș ț

urmare, actualul &od penal este legea mai bl"ndă i se va aplica în cauză.ș

8. ?plicarea legii penale mai favorabile &n cazul sancţiunilor definitive (art. 2 #.pen.). &"nd după răm"nerea definitivă a Eotăr"rii de condamnare %i p"nă laexecutarea completă a pedepsei încEisorii sau amenzii a intervenit o lege careprevede o pedeapsă mai u%oară, sanc!iunea aplicată, dacă depă%e%te maximulspecial prevăzut de legea nouă pentru infrac!iunea săv"r%ită, se reduce la acest

91





comisă pe teritoriul arătat mai sus ori pe o navă sub pavilion rom"nesc sau pe oaeronavă înmatriculată în om"nia. 7u are importan ă unde se găse te navaț ș

sau aeronava la momentul comiterii infrac iunii.ț

2nfrac!iunea se consideră săvâr4ită pe teritoriul 6omâniei %i atunci c"nd peacest teritoriu ori pe o navă sub pavilion rom"nesc sau pe o aeronavă

înmatriculată în om"nia, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de

complicitate, ori s-a produs, cEiar în parte, rezultatul infrac!iunii 5regulaubicuită ii6. pre exemplu, dacă o persoană aflată pe teritoriul Bulgariei trage cuț

arma i ucide o persoană aflată pe teritoriul om"niei, infrac iunea se considerăș ț

a fi comisă pe teritoriul om"niei i legea penală rom"nă va fi aplicabilă înș

cauză.*rincipiul teritorialită!ii se fundamentează pe un alt principiu, de drept

interna!ional, suveranitatea statului. 2nciden!a principiului teritorialită!ii legiipenale presupune aplicarea e7clusivă 4i necondiţionată a legii penale rom"ne,faptelor săv"r%ite pe teritoriul om"niei. pre exemplu, nu se poate invoca,pentru a exclude de la inciden!ă legea penală rom"nă, faptul că legea decetă!enie a făptuitorului este mai bl"ndă. Dar activitatea acestui principiu nu

trebuie privită în mod absolut, deoarece sunt cazuri care impun derogări ustificate prin ra!iuni superioare celor ce au determinat instituirea principiuluiteritorialită!ii legii penale. ceste situa!ii fac parte din categoria excep!iilor de lateritorialitatea legii penale. *e de altă parte, fapta săv"r%ită pe teritoriul om"nieitrebuie să îndeplinească toate condi!iile cerute de lege pentru existen!ainfrac!iunii.

$egea prevede %i anumite excep!ii de la inciden!a principiului teritorialită!iilegii penale rom"ne, respectiv:

a) Imunitatea de urisdicţie diplomatică2munitatea de urisdic!ie diplomatică este o excep!ie de la principiul

teritorialită!ii legii penale i constă în neaplicarea legii penale rom"neș

infrac!iunilor comise de personalul diplomatic al altor state sau al organiza!iilor interna!ionale, potrivit tratatelor %i uzan!elor interna!ionale?<. 2munitatea de

urisdic!ie diplomatică nu este o imunitate penală 5substan!ială6, ci ea aparenumai ca o excep!ie de procedură pentru că, de cele mai multe ori, faptaagentului diplomatic sau consular va angaa răspunderea sa penală în statul dena!ionalitate.

Dacă se află în situa!ia comiterii unei infrac!iuni de către un reprezentantdiplomatic, statul acreditar poate oric"nd, %i fără a trebui să motiveze Eotăr"rea,să informeze statul acreditant că %eful sau orice alt membru al personaluluidiplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru alpersonalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant varecEema persoana în cauză sau va pune capăt func!iilor sale în cadrul misiunii,după caz. / persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă %i înaintede a aunge pe teritoriul statului acreditar. De exemplu, un viitor membru al uneimisiuni diplomatice a săv"r%it anumite infrac!iuni contra statului rom"n.

85 2munitatea de urisdic ie diplomatică se întemeiază pe dispozi iile &onven iei de la Hiena din '@3'ț ț ț

privind statutul personalului diplomatic.

93



Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută într-un termen rezonabilobliga!iile care îi incumbă, statul acreditar poate refuza să recunoască persoanei

în cauză calitatea de membru al misiunii.

b) Infracţiunile săvâr4ite la bordul navelor 4i aeronavelor străinexistă unele excep!ii de la principiul teritorialită!ii legii penale %i în cazul

infrac!iunilor săv"r%ite la bordul navelor care arborează alt pavilion sau steagdec"t cel rom"nesc %i al aeronavelor străine. &ercetarea acestor excep!iipresupune deosebirea în nave %i aeronave utilizate în scopuri civile saucomerciale, pe de o parte, %i nave sau aeronave folosite în scopuri militare sauoficiale, pe de altă parte.

1. Infracţiunile săvâr4ite la bordul navelor 4i aeronavelor militare sau oficialestrăine. ceste infrac!iuni nu intră sub inciden!a legii rom"ne deoarecemiloacele de transport respective reprezintă statele sau organiza!iileinterna!ionale cărora apar!in %i se află pe teritoriul om"niei cu aprobareguvernamentală din partea statului rom"n.

8. Infracţiuni săvâr4ite la bordul navelor 4i aeronavelor civile sau comerciale

străine. egula în cazul acestor infrac!iuni este că li se aplică legea rom"nă, dar sunt %i anumite excep!ii. 0urisdic!ia penală a om"niei se aplică cu privire laorice infrac!iune săv"r%ită pe teritoriul rom"n de către persoane îmbarcate labordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, precum %i cu privire la oriceinfrac!iune săv"r%ită la bordul unei asemenea nave, pe timpul c"nd aceasta seaflă în porturile rom"ne%ti sau în apele maritime interioare.

0urisdic!ia penală a om"niei nu se va exercita la bordul unei nave străinefolosită în scopuri comerciale, care se află în trecere prin marea teritorială, cuprivire la o infrac!iune săv"r%ită la bordul acesteia dec"t în următoarele cazuri: a6infrac!iunea a fost săv"r%ită de un cetă!ean rom"n; b6 infrac!iunea este

îndreptată împotriva intereselor om"niei sau împotriva unui cetă!ean rom"n; c6

infrac!iunea este de natură să tulbure ordinea %i lini%tea publică în !ară sauordinea în marea teritorială; d6 exercitarea urisdic!iei rom"ne este necesarăpentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substan!e psiEotrope; e6asisten!a autorită!ilor rom"ne a fost cerută, în scris, de căpitanul navei ori de unagent diplomatic sau un func!ionar consular al cărui pavilion îl arborează nava.

0urisdic!ia penală a om"niei se aplică %i în cazul încălcării prevederilor legii,cu privire la zona economică exclusivă a om"niei, de către persoane îmbarcatela bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, dacă faptele suntsăv"r%ite în astfel de condi!ii înc"t, potrivit legii penale, sunt considerateinfrac!iuni.

0urisdic!ia penală la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care

om"nia a încEeiat tratat consular sau un alt acord similar se exercită curespectarea prevederilor acestora. plicarea urisdic!iei statului rom"n acordăacestuia o serie de drepturi, prevăzute de $egea nr. '8A'@@9.

c) Infracţiunile comise de personalul armatelor străine aflate pe teritoriul 6omâniei

rmatele străine se pot afla pe teritoriul !ării în temeiul unor tratateinterna!ionale, bilaterale sau multilaterale. Dacă personalul acestor armate,sta!ionate sau aflate în trecere pe teritoriul !ării, săv"r%e%te infrac!iuni, ele nu cad

94



de regulă sub urisdic!ia penală a statului rom"n. $egea aplicabilă în acestecazuri este legea statului căruia apar!ine personalul militar respectiv.

om"nia %i-a dat acordul ca armate străine să se afle pe teritoriul său încazul ultimului război din 1olful *ersic, în cazul războiului din fosta Yugoslaviesau 2raI etc. De asemenea, trupe străine s-au aflat pe teritoriul statului nostru cuocazia desfă%urării unor exerci!ii militare din cadrul 7..4./.

d) Infracţiunile comise &n localurile misiunilor diplomatice cu sediul peteritoriul 6omâniei

*otrivit normelor dreptului interna!ional, sediile misiunilor diplomatice străinesunt inviolabile, ceea ce înseamnă că dacă în aceste localuri se comit infrac!iuniautorită!ile rom"ne nu pot intervenii dec"t cu acordul sau la cererea %efuluimisiunii diplomatice în al cărei sediu s-a săv"r%it infrac!iunea.

2"H"2" Apl$carea le-$$ pe#ale r#e u#r $#!rac3$u#$ c$e #tr.$#.tate

a) Principiul personalităţii legii penale &onform acestei reguli, exprimată la art. @ &.pen., legea penală rom"nă seaplică infrac!iunilor săv"r%ite în afara teritoriului !ării de către un cetă!ean rom"nsau de o persoană uridică rom"nă, dacă pedeapsa prevăzută de legea rom"năeste deten!iunea pe via!ă ori încEisoarea mai mare de '9 ani. În celelalte cazuri5adică atunci c"nd pedeapsa prevăzută de legea penală rom"nă este

încEisoarea de '9 ani sau mai mică ori amenda6, legea penală rom"nă se aplicăinfrac!iunilor săv"r%ite în afara teritoriului !ării de către un cetă!ean rom"n sau deo persoană uridică rom"nă, dacă fapta este prevăzută ca infrac!iune %i de legeapenală a !ării unde a fost săv"r%ită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu estesupus urisdic!iei niciunui stat. *entru aplicarea legii penale rom"ne conform principiului personalită ii se cer ț

a fi îndeplinite următoarele condi ii:ț

- infrac iunea să fi fost săv"r ită în afara teritoriului om"niei;ț ș

- infrac iunea să fi fost săv"r ită de un cetă!ean rom"n sau o persoanăț ș

uridică rom"nă; - infrac iunea să fie pedepsită de legea penală rom"nă cu încEisoarea maiț

mare de '9 ani sau, dacă pedeapsa prevăzută de lege este încEisoarea maimică de '9 ani, fapta să fie incriminată %i de legea penală a !ării unde a fostsăv"r%ită 5dublă incriminare6 ori să fi fost comisă într-un loc care nu este supus

urisdic!iei niciunui stat;- să existe autorizarea prealabilă a procurorului general al parcEetului de pe

l"ngă curtea de apel sau, după caz, a procurorului general al *arcEetului de pel"ngă Înalta &urte de &asa!ie %i 0usti!ie.

b) Principiul realităţii legii penale/ altă regulă, cu rang de principiu, ce func!ionează în cazul aplicării legii

penale în raport cu infrac!iunile săv"r%ite în afara teritoriului !ării, este principiulrealită!ii legii penale 5art. '9 &.pen.6, care presupune aplicarea legii penalerom"ne %i infrac!iunilor săv"r%ite e7tra teritorium, de către cetă!eni străini sauapatrizi, dar care sunt îndreptate contra statului ori contra cetă!enilor rom"ni. *entru aplicarea legii penale rom"ne conform principiului realită ii se cer a fiț

îndeplinite următoarele condi ii:ț

95



- infrac iunea să fi fost săv"r ită în afara teritoriului om"niei;ț ș

- infrac iunea să fi fost săv"r ită de un cetă!ean străin sau de un apatrid;ț ș

- infrac iunea să fie îndreptată contra statului rom"n 5spre exemplu, spiona6ț

sau contra unui cetă ean rom"n 5spre exemplu, omor6 sau contra unei persoaneț

uridice rom"ne;- să existe autorizarea prealabilă a procurorului general al *arcEetului de pe

l"ngă Înalta &urte de &asa!ie %i 0usti!ie; - infrac iunea să nu facă dea obiectul unei proceduri udiciare în statul peț

teritoriul căruia s-a comis. c) Principiul universalităţii legii penale

*otrivit regulii universalită!ii legii penale 5art. '' &.pen.6, legea penală seaplică %i altor infrac!iuni dec"t celor în privin!a cărora este incident principiulrealită!ii, săv"r%ite în afara teritoriului !ării, de un cetă!ean străin sau apatrid, carese află de bună voie pe teritoriul om"niei, în următoarele cazuri:

- c"nd statul rom"n, în temeiul unui tratat interna!ional, %i-a asumat obliga!iade a reprima respectiva infrac!iune;

- c"nd s-a cerut extrădarea infractorului aflat de bună voie pe teritoriul

om"niei %i aceasta a fost refuzată.2"" Etr.darea

2""1" N3$u#e caracter$Bare $ !elur$

&onfrunt"ndu-se cu un fenomen infrac!ional ce depă%e%te frontiera propriilor teritorii, statele lumii %i organiza!iile interna!ionale implicate în contracarareainfrac!ionalită!ii caută împreună solu!ii pentru a putea stăp"ni sau controla acestfenomen. 4erorismul interna!ional amenin!ă în prezent pacea %i securitatea

întregii planete, traficul de droguri a depă%it de mult localizarea într-o anumităzonă geografică, traficul de femei %i copii s-a proliferat în ultimul timp cu

încrengături pe teritoriile mai multor state, în multe păr!i ale globului ac!ionează

re!ele sau organiza!ii interna!ionale de infractori în domeniul afacerilor,sistemelor informatice etc.

4oate aceste specii ale crimei organizate sunt greu de combătut prineforturile unui singur stat sau ale unor state izolate. ste necesară o cooperare atuturor statelor lumii pentru a putea avea un control asupra infrac!ionalită!iitransfrontaliere, cu at"t mai mult că, nu rareori, factori politici spriină acteteroriste, traficul de droguri sau actele de contrabandă.

xtrădarea este una dintre cele mai importante %i vecEi forme de cooperareinterna!ională a statelor lumii %i cea mai răsp"ndită specie de asisten!ă uridicăinterna!ională din materia dreptului penal. >iind un act bilateral, extrădarea are

întotdeauna doi 5cel pu!in6 participan!i, două subiecte. ubiectul care cere

extrădarea se nume%te stat solicitant 5sau instanţă solicitantă6, iar cel căruia i secere să acorde extrădarea se nume%te stat solicitat.

4ermenul Fextrădare” este susceptibil de două accep!iuni, una de institu!ie adreptului penal %i alta de formă a cooperării uridice interna!ionale. &a institu!ie adreptului penal, extrădarea cuprinde normele uridice care reglementeazărela!iile sociale referitoare la condi!iile în care om"nia acordă sau solicităextrădarea. În cealaltă accep!iune, substan!ială, extrădarea este o manifestarede voin!ă a două state, sau unui stat %i unei instan!e interna!ionale, prin care

96



statul pe al cărui teritoriu se află un infractor îl predă statului solicitant sau uneiinstan!e interna!ionale, la cererea acestora. ubiect al cererii de extrădare poate fi %i o instan!ă interna!ională, cum este&urtea *enală 2nterna!ională, care a solicitat extrădarea criminalilor de război dinfosta Yugoslavie.

În sfera subiectelor care solicită extrădarea intră: a6 statul pe al cărui teritoriu

s-a săv"r%it infrac!iunea; b6 statul al cărui cetă!ean este infractorul; c6 statul împotriva intereselor căruia s-a săv"r%it infrac!iunea sau pe al cărui teritoriu esterezidentă persoana vătămată; d6 instan!ele penale interna!ionale.

În func!ie de rolul ucat în activitatea de extrădare, deosebim: e7trădareactivă 5procedura este efectuată de statul sau institu!ia solicitante6 %i e7trădare

pasivă 5procedura este desfă%urată de statul solicitat6. În raport de atitudinea extrădatului, deosebim: e7trădare voită, numită %i

voluntară 5c"nd cel extrădat nu se opune6 %i e7trădare forţată, numită %iinvoluntară sau impusă 5c"nd extrădatul se opune extrădării sale6.

În func!ie de organul implicat în activitatea de extrădare, distingem: e7trădareadministrativă 5c"nd competen!a extrădării este atribuită unui organ

administrativ6, e7trădare udiciară 5c"nd competen!a apar!ine usti!iei6 %ie7trădare mi7tă 5c"nd competen!a apar!ine at"t puterii udecătore%ti, c"t %i uneiautorită!i administrative6.

În om"nia extrădarea este udiciară at"t în cazurile c"nd este efectuată înbaza unui tratat interna!ional, c"t %i în cazurile în care operează în baza legiiinterne.

2""2" IB%arele $ pr$#c$p$$le etr.d.r$$

?. Izvoarele formale ale e7trădării. ediul reglementării institu!iei extrădării seaflă, în principal, în $egea nr. )9(A(99+. 7orme de principiu se mai găsesc în&onstitu!ie %i &odul penal. De asemenea, tratatele interna!ionale pot constitui

izvoare ale institu!iei extrădării. &onform art. '+ &.pen., extrădarea poate fiacordată sau solicitată în temeiul unui tratat interna!ional la care om"nia esteparte ori pe bază de reciprocitate, în condi!iile legii. &ondi!iile în care se solicităsau se acordă extrădarea prevăzute în conven!ii interna!ionale sau declara!ii dereciprocitate se completează cu cele prevăzute în legea specială. %adar, $egeanr. )9(A(99+ are caracter subsidiar de aplicare, deoarece ea se aplică numaidacă printr-un tratat interna!ional la care om"nia este parte nu se dispune altfelsau prin declara!ie de reciprocitate nu s-a derogat de la legea internă.

om"nia este parte la numeroase tratate interna!ionale # bilaterale saumultilaterale # privind asisten!a uridică interna!ională în materie de extrădare.De pildă, &onven!ia europeană privind extrădarea.

J. Principiile e7trădării. *rincipiile extrădării se desprind din normele carereglementează această materie. xamin"nd aceste norme uridice, se desprindeideea că institu!ia extrădării este guvernată de principiul preeminen!ei 5priorită!ii6dreptului interna!ional %i principiul specialită!ii extrădării.

2""9" C#d$3$$le etr.d.r$$ ?. #ondiţiile de fond. &ondi!iile de solicitare sau acordare a extrădării pot fi

grupate în mai multe categorii, respectiv: condi!ii referitoare la faptă, condi!iireferitoare la făptuitor, condi!ii referitoare la pedeapsă, condi!ii referitoare la

97



competen!ă %i condi!ii referitoare la procedură.a) #ondiţiile referitoare la făptuitor unt supuse extrădării persoanele a căror predare este solicitată de un alt

stat în care sunt urmărite penal sau sunt trimise în udecată pentru săv"r%ireaunei infrac!iuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse penale.

7u pot fi extrădate de către om"nia persoanele care beneficiază deimunitate la extrădare, respectiv:

1. #etăţenii români . *rin excep!ie de la regula de mai sus, cetă!enii rom"nipot fi extrăda!i în baza conven!iilor interna!ionale la care om"nia este parte, încondi!iile legii %i pe bază de reciprocitate;

8. Persoanele cărora li sa acordat dreptul de azil &n 6omânia. Dreptul de azilse acordă străinilor persecuta!i de către un alt stat %i constă în anumite măsuride protec!ie;

H. Persoanele străine care se bucură &n 6omânia de imunitate de urisdicţie, în condi!iile %i în limitele conferite prin conven!ii sau prin alte în!elegeriinterna!ionale. 2munitatea de urisdic!ie nu este opozabilă însă statului acreditant;

. Persoanele străine citate din străinătate &n vederea audierii ca părţi,

martori sau e7perţi în fa!a unei autorită!i udiciare rom"ne solicitante, în limiteleimunită!ilor conferite prin conven!ie interna!ională. &ererea de extrădare poate firespinsă %i c"nd există anumite situa!ii excep!ionale în care se află persoana acărei extrădare se solicită. De pildă, este grav bolnav, se află în stare dedependen!ă socio-materială cu persoane aflate pe teritoriul !ării.

b) #ondiţii referitoare la faptă 1. Dubla incriminare. xtrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentrucare este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se cereeste prevăzută ca infrac!iune at"t de legea statului solicitant, c"t %i de legeastatului solicitat. xtrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legisla!iastatului solicitat nu impune acela%i tip de taxe sau de impozite ori nu cuprindeacela%i tip de reglementare în materie de taxe %i impozite, de vamă sau descEimb valutar ca legisla!ia statului solicitant. *rin urmare, de principiu,infrac!iunile fiscale nu exclud extrădarea. 8. 'ă nu fie vorba de infracţiuni politice. xtrădarea nu se acordă dacăinfrac!iunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitat cainfrac!iune politică sau ca faptă conexă unei asemenea infrac!iuni. ceea%iregulă se aplică dacă statul solicitat are motive temeinice de a crede că cerereade extrădare motivată printr-o infrac!iune de drept comun a fost prezentată învederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane din considerente de rasă, dereligie, de na!ionalitate sau de opinii politice, ori că situa!ia acestei persoaneriscă să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive. 7u suntconsiderate infrac!iuni politice: a6 atentatul la via!a unui %ef de stat sau a unuimembru al familiei sale; b6 crimele împotriva umanită!ii prevăzute de &onven!iapentru prevenirea %i reprimarea crimei de genocid, adoptată la @ decembrie'@+? de dunarea 1enerală a 7a!iunilor Cnite; c6 infrac!iunile prevăzute la art.<9 din &onven!ia de la 1eneva din '@+@ pentru îmbunătă!irea soartei răni!ilor %ibolnavilor din for!ele armate în campanie, la art. <' din &onven!ia de la 1enevadin '@+@ pentru îmbunătă!irea soartei răni!ilor, bolnavilor %i naufragia!ilor for!elor armate maritime, la art. ')9 din &onven!ia de la 1eneva din '@+@ cu privire la

98



tratamentul prizonierilor de război %i la art. '+8 din &onven!ia de la 1eneva din'@+@ cu privire la protec!ia persoanelor civile în timp de război; d6 orice violărisimilare ale legilor războiului, aplicabile la data intrării în vigoare a *rotocoluluiadi!ional la &onven!ia europeană de extrădare, %i ale cutumelor războiuluiexistente în acel moment, care nu sunt prevăzute de dispozi!iile din conven!iilede la 1eneva men!ionate la lit. c6.

H. 'ă nu fie vorba de infracţiuni militare. xtrădarea motivată de infrac!iunimilitare care nu constituie infrac!iuni de drept comun este exclusă din c"mpul deaplicare a legii privind extrădarea. 7u intră în această categorie infrac!iunile dedrept comun comise de militari # omor, t"lEărie, viol, vătămare corporală etc.

c) #ondiţii privitoare la pedeapsă1. Kravitatea pedepsei. xtrădarea este cerută %i, respectiv, acordată de

om"nia, în vederea urmăririi sau udecării, numai pentru fapte a căror săv"r%ireatrage, potrivit legii statului solicitant %i celei a statului solicitat, o pedeapsăprivativă de libertate mai mare de ( ani, iar în vederea executării unei sanc!iunipenale, numai dacă pedeapsa aplicată este mai mare de un an.

8. 'ă nu fie vorba de pedeapsa capitală. Dacă fapta pentru care se cereextrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant,extrădarea nu va putea fi acordată dec"t cu condi!ia ca statul respectiv să deaasigurări considerate ca îndestulătoare de către statul rom"n că pedeapsacapitală nu se va executa, urm"nd să fie comutată.

H. 'ă nu fie vorba de o pedeapsă cu suspendarea e7ecutării. *ersoanacondamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condi!ionată aexecutării poate fi extrădată în caz de suspendare par!ială, dacă frac!iunea depedeapsă rămasă de executat răspunde exigen!elor de gravitate prevăzute delege %i nu există alte impedimente legale la extrădare.

d) #ondiţii privitoare la competenţă

om"nia poate refuza să extrădeze persoana a cărei extrădare se cerepentru o infrac!iune care, potrivit legisla!iei rom"ne, a fost săv"r%ită în totul sau în parte pe teritoriul său. $a luarea deciziei se vor examina %i cazurile în careurmărirea %i udecata pe teritoriul statului solicitant sunt ustificate fie de aflareaadevărului, fie de posibilitatea de a aplica o sanc!iune potrivită sau de a asigurareintegrarea socială a persoanei extrădabile.

&"nd infrac!iunea pentru care s-a formulat cererea de extrădare a fostsăv"r%ită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va putea fi refuzatănumai dacă legisla!ia statului rom"n nu autorizează urmărirea unei infrac!iuni deacela%i fel, săv"r%ită în afara teritoriului său, ori nu autorizează extrădareapentru infrac!iunea care face obiectul cererii.

e) #ondiţii privitoare la procedură1. Crmăriri &n paralel. tatul rom"n poate refuza să extrădeze o persoană

reclamată, dacă aceasta se află %i sub urmărirea autorită!ilor udiciare rom"nepentru fapta sau faptele în legătură cu care se cere extrădarea, ori pentru oricealte fapte. tatul solicitant va fi în%tiin!at la timpul potrivit despre modul în careautorită!ile rom"ne au solu!ionat cauza, în situa!ia în care extrădarea a fostrefuzată.

8. 'ă nu fie vorba de infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune &n

99



mi4care la plângerea plângerii prealabile, iar aceasta lipse4te. xtrădarea nu seacordă în cazul în care, potrivit legisla!iei ambelor state, ac!iunea penală poate fiangaată numai la pl"ngerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceastăpersoană se opune extrădării.

H. 'ă fi fost respectat dreptul la apărare. om"nia nu va acorda extrădarea încazurile în care persoana reclamată ar fi udecată în statul solicitant de un

tribunal care nu asigură garan!iile fundamentale de procedură %i de protec!ie adrepturilor la apărare sau de un tribunal na!ional instituit anume pentru cazulrespectiv, ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepsepronun!ate de acel tribunal.

. 5udecarea &n lipsă. În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane învederea executării unei pedepse pronun!ate printr-o Eotăr"re dată în lipsă

împotriva sa, statul rom"n poate refuza extrădarea în acest scop, dacăapreciază că procedura de udecată nu a satisfăcut minimul de drepturi laapărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infrac!iune. 4otu%i,extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficientepentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă

procedură de udecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare. ceastăEotăr"re îndreptă!e%te statul solicitant fie să treacă la o nouă udecată în cauză, în prezen!a condamnatului, dacă acesta nu se împotrive%te, fie să îl urmăreascăpe extrădat, în caz contrar. &"nd statul rom"n comunică persoanei a căreiextrădare este cerută Eotăr"rea dată în lipsă împotriva sa, statul solicitant nu vaconsidera această comunicare ca o notificare care atrage efecte fa!ă deprocedura penală în acest stat.

9. 'ă nu e7iste o -otărâre definitivă de condamnare pronunţată de instanţeleromâne non bis in idem.

2. 'ă nu fi intervenit prescripţia. xtrădarea nu se acordă în cazul în careprescrip!ia ac!iunii penale sau prescrip!ia pedepsei este împlinită potrivit

legisla!iei, fie a statului solicitant, fie a statului solicitat. Depunerea cererii deextrădare întrerupe prescrip!ia neîmplinită anterior.F. 'ă nu fi intervenit amnistia. xtrădarea nu se admite pentru o infrac!iune

acoperită de amnistie în statul solicitat, dacă acesta avea competen!a săurmărească această infrac!iune, potrivit propriei sale legi penale.

3. 'ă nu fi intervenit graţierea totală a pedepsei. ctul de gra!iere adoptat destatul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, cEiar dacă celelalte condi!iiale extrădării sunt îndeplinite.

f) #ondiţiile e7trădării aparentextrădarea aparentă constă în actul uridic dintre o instan!ă interna!ională

penală %i un stat, în baza căruia acesta din urmă remite un infractor acuzat de oinfrac!iune gravă spre a fi udecat de instan!a interna!ională. ste cazul, deexemplu, al remiterii criminalilor de război din fosta Yugoslavie.

100



Eeple

'. &etă!eanul italian J.*., aflat în excursie turistică în !ara noastră, conduc"ndneatent autoturismul proprietate personală pe o stradă din Bucure%ti, a produsun accident de circula!ie în care a fost ucis cetă!eanul german R.L., aflat %i el caturist în om"nia.

ă se arate dacă fapta cade sau nu sub inciden!a legii penale rom"ne.

olu!ia:*otrivit art. ? &.pen., legea penală rom"nă se aplică infrac!iunilor săv"r%ite

pe teritoriul om"niei. În consecin!ă, în condi!iile în care infrac!iunea s-a săv"r%itla Bucure%ti, este aplicabilă legea penală rom"nă, indiferent de cetă!eniainfractorului.

(. Y.&., J.. %i 1.2., marinari turci pe un cargou rom"nesc, în timpul uneiescale în portul ingapore, au sustras de la bordul navei, care transporta mărfuridin &oreea de ud, un număr de ? bare de zinc pe care le-au v"ndut unor localnici.

ă se arate dacă fapta celor trei marinari cade sau nu sub inciden!a legiipenale rom"ne %i pe cei temei legal.

olu!ia:*otrivit art. ? &.pen., legea penală rom"nă se aplică infrac!iunilor săv"r%ite

pe teritoriul om"niei. *rin infrac!iune săv"r%ită pe teritoriul !ării se în!elege,conform art. ? alin. ) &.pen., orice infrac!iune săv"r%ită pe teritoriul arătat în alin.( sau pe o navă sub pavilion rom"nesc ori pe o aeronavă înmatriculată înom"nia.

În consecin!ă, cEiar dacă cargoul se afla în apele teritoriale ale unui statstrăin, infrac!iunea de furt, fiind săv"r%ită la bordul unei nave rom"ne%ti, seconsideră a fi infrac!iune săv"r%ită pe teritoriul om"niei. *rin urmare, fapta

cade sub inciden!a legii penale rom"ne.). 2nculpata H.. a fost trimisă în udecată pentru tentativă la infrac!iunea de

pruncucidere, prevăzută %i pedepsită de &odul penal din '@)8. *"nă larăm"nerea definitivă a Eotăr"rii de condamnare, a intrat în vigoare &odul penaldin '@3@, care nu mai pedepse%te tentativa la infrac!iunea de pruncucidere.

În dreptul penal rom"n, tentativa se pedepse%te numai c"nd legea prevedeexpres aceasta.&are sunt consecin!ele intrării în vigoare a &odului penal din '93@ cu privire lafapta comisă de inculpata H..\

olu!ia:&onform principiului legii penale de dezincriminare, legea penală nu se aplică

faptelor săv"r%ite sub legea vecEe, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.&u alte cuvinte, legea penală care dezincriminează o faptă, retroactivează.

În spe!ă, la data săv"r%irii faptei de către inculpată, aceasta constituiainfrac!iune, dar ulterior, prin intrarea în vigoare a &odului penal din '@3@, fapta afost dezincriminată 5nu mai constituie infrac!iune6.

În consecin!ă, întruc"t &odul penal din '@3@ nu mai incriminează5dezincriminează6 tentativa la pruncucidere, inculpata va fi acEitată.

+. 7umitul 2.H., de%i nu are autoriza!ie legală în acest sens, împrumută în

101



mod repetat către diferite persoane diverse sume de bani, practic"nd dob"nzicămătăre%ti, ce variază între 39 %i 89.&odul penal din '@3@ nu incriminează această faptă. ctualul &od penal, ce aintrat în vigoare la data de ' februarie (9'+, prevede infrac!iunea de camătă,const"nd în darea de bani cu dob"ndă, ca îndeletnicire, de către o persoanăneautorizată.practice cămătăria.

răta!i dacă actualul &od penal i se va aplica lui 2.H. pentru faptele decămătărie comise.

olu!ia:*otrivit art. ' alin. ( &.pen., nicio persoană nu poate fi sanc!ionată penal

pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data c"nd a fostsăv"r%ită.

ste vorba despre principiul conform căruia legea penală care incriminează ofaptă nu se aplică pentru faptele de acel tip comise înainte de intrarea sa învigoare.

În cosecin!ă, actualul &od peanl nu se va aplica faptelor de cămătărie comisede 2.H. sub imperiul &odului penal din '@3@.

<. 2nculpatul *.1. a săv"%it, sub imperiul &odului penal din '@)8, o infrac!iunede fals în acte publice. *"nă la udecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare&odul penal din '@3@, care incriminează în continuare fapta.

În &odul penal din '@)8, pentru infrac!iunea de fals în acte publice, pedeapsaera încEisoarea de la ( la < ani, iar în &odul penal din '@3@, fapta este pedepsităcu încEisoarea de la ) luni la ) ani.

răta!i care dintre cele două legi penale 5&odul penal din '@)8 sau &odulpenal din '@3@6 trebuie aplicată în cauză.

olu!ia:&onform principiului mitior le7 , în cazul în care de la săv"r%irea infrac!iunii

p"nă la udecarea definită a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,se aplică legea mai favorabilă.

În spe!ă, legea penală mai favorabilă este &odul penal din '@3@, întruc"tpentru aceea%i infrac!iune prevede un minim special 5) luni6 %i un maxim special5) ani6 mai scăzute fa!ă de &odul penal din '@)8.

S. #e rea$#t$""" Cnul dintre principiile de aplicare în timp a legii penale este mitior le7 , carepresupune că, atunci c"nd de la săv"r%irea infrac!iunii p"nă la udecareadefinitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legeacare este mai favorabilă inculpatului. Cnul dintre principiile de aplicare în spa iu a legii penale este cel alț

personalită ii. &onform acestei reguli, legea penală rom"nă se aplicăț

infrac!iunilor săv"r%ite în afara teritoriului !ării de către un cetă!ean rom"n sau deo persoană uridică rom"nă, dacă pedeapsa prevăzută de legea rom"nă estedeten!iunea pe via!ă ori încEisoarea mai mare de '9 ani. În celelalte cazuri5adică atunci c"nd pedeapsa prevăzută de legea penală rom"nă este

102



încEisoarea de '9 ani sau mai mică ori amenda6, legea penală rom"nă se aplicăinfrac!iunilor săv"r%ite în afara teritoriului !ării de către un cetă!ean rom"n sau deo persoană uridică rom"nă, dacă fapta este prevăzută ca infrac!iune %i de legeapenală a !ării unde a fost săv"r%ită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu estesupus urisdic!iei niciunui stat.

2"10" ReBuat Le-ea pe#al. cuprinde at"t actele normative care con!in norme penale, c"t

%i oricare din normele penale cuprinse în acestea.$egea penală generală este &odul penal. &odul penal rom"n este principalul

izvor al dreptului penal, fiind alcătuit din două păr!i: *artea generală %i *arteaspecială.

$egea penală este alcătuită din #re pe#ale. 7orma penală este aceaspecie de normă uridică care reglementează rela!iile de apărare socialăgenerate de săv"r%irea infrac!iunilor.

7ormele penale se cla$!$c. în: norme penale generale %i norme penale

speciale; norme imperative %i norme dispozitive; unitare %i divizate.I#terpretarea le-$$ pe#ale este opera!iunea prin care se stabile%te sensulnormelor de drept penal. 2nterpretarea legii penale îmbracă mai multe !re:oficială sau neoficială. 2nterpretarea oficială poate fi, la r"ndul ei, autentică saucazuală.

În opera!iunea de interpretare a normei penale se utilizează mai multeetde: metoda interpretării literale sau gramaticale, metoda interpretării logice5ra!ionamentele a fortiori, per a contrario, reductio ad absurdum6, metodainterpretării sistematice, metoda interpretării istorico-teleologice, metodainterpretării prin analogie. Apl$carea le-$$ pe#ale presupune îndeplinirea prevederilor normelor penale

prin conformarea subiectelor pasive ale raporturilor penale de cooperare sauprin constr"ngerea celor care săv"r%esc infrac!iuni. $egea penală are eficien!ăactivă, în ceea ce-i prive%te pe destinatarii care s-au conformat, %i eficien!ăreactivă, privitor la subiec!ii de drept care nu s-au conformat 5infractorii6.

plicarea legii penale se examinează în func!ie de spa!iu, timp, fapte %ipersoane.

Apl$carea le-$$ pe#ale # t$p este guvernată de anumite pr$#c$p$$:principiul activită!ii legii penale, principiul neretroactivită!ii legii penale, principiulretroactivită!ii legii penale, principiul aplicarea legii penale mai favorabile,principiul ultractivită!ii legii penale temporare.

Apl$carea le-$$ pe#ale # pa3$u este guvernată de anumite pr$#c$p$$:principiul teritorialită!ii legii penale rom"ne, principiul personalită!ii legii penale,principiul realită!ii legii penale, principiul universalită!ii legii penale.

Etr.darea este o manifestare de voin!ă a două state, sau unui stat %i uneiinstan!e interna!ionale, prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor, îlpredă statului solicitant sau unei instan!e interna!ionale, la cererea acestora.

103



2"11" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr5exemple6

@7emple de subiecte de sinteză'. &are sunt categoriile de legi penale după obiect %i sfera de aplicare\(. &e este aplicarea legii penale\+. xamina!i principiile 5regulile6 de aplicare legii penale în timp

<. naliza!i regulile aplicării legii penale în spa!iu %i excep!iile de la regulateritorialită!ii3. naliza!i extrădarea

@7emple de teste tip grilă'. ctivitatea legii penale este un principiu:a6 de aplicare a legii penale în timp;b6 de aplicare a legii penale în spa!iu;c6 de aplicare a legii penale asupra persoanelor.

(. xtrădarea este:a6 o formă de cooperare uridică interna!ională penală;

b6 o modalitate de aplicare a legii penale e7tra teritoriumAc6 o formă de tragere la răspundere penală.

2"12" Te. de c#trl

2nculpatul 7./. a fost trimis în udecată pentru săv"r%irea unei infrac!iuni deremunera!ie inustă, în baza &odului penal din '@)8. În fapt, s-a re!inut căinculpatul, după ce a aprobat, în cadrul atribu!iilor sale de serviciu, livrarea uneicantită!i suplimentare de azotat de amoniu unor agen i economici cu profilț

agricol, a primit cadouri din partea reprezentan!ilor acestor unită!i agricole.*"nă la udecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare &odul penal din

'@3@, care incriminează fapta comisă de inculpat, dar sub denumirea de primirede foloase necuvenite.

În aceste condi!ii, instan!a de udecată l-a acEitat pe inculpat, consider"nd căinfrac!iunea de remunera!ie inustă nu mai este prevăzută în &odul penal din'@3@. rată!i motivat dacă solu!ia instan!ei este corectă.

2"19" $/l$-ra!$e pec$!$c.

J.. K/4&, Drept penal. Partea generală, ditura &.K. BecI, Bucure%ti,(998;

4. D2J, Drept penal. Partea generală, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. Partea generală, ditura $umina$ex, Bucure%ti, (99);

J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

104



UNITATEA DE 7NV?:ARE 9"INFRAC:IUNEACupr$#

).'. 2ntroducere).(. /biective).). &onsidera!ii introductive).+. 4răsăturile esen!iale ale infrac!iunii).<. &on!inutul infrac!iunii).3. /biectul, subiec!ii, situa!ia premisă, locul %i timpul săv"r%irii infrac!iunii).8. $aura obiectivă %i latura subiectivă).?. >ormele infrac!iunii inten!ionate după fazele desfă%urării activită!ii infrac!ionale).@. ezumat).'9. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor ).''. 4emă de control).'(. Bibliografie specifică

9"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate no!iunea, trăsăturile esen!iale,structura %i formele infrac!iunii în raport de evolu!ia acesteia în timp.

9"2" O/$ect$%e Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ defini!i infrac!iunea în general;⇒ analiza!i trăsăturile esen!iale ale infrac!iunii;

⇒ prezenta!i obiectul, subiec!ii %i alte elemente din structura infrac!iunii;

⇒ prezenta!i latura obiectivă %i latura subiectivă ale con!inutului infrac!iunii;

⇒ explica!i actele preparatorii;

⇒ explica!i tentativa;

Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 9 re"

9"9" C#$dera3$$ $#trduct$%e

*otrivit &odului penal 5art. '<6, infrac!iunea ete !apta pre%.But. de le-eape#al. .%r$t. cu %$#%.3$e #e4ut$!$cat. $ $puta/$l. pera#e$ care aș

.%r $tG"ș

105



4ermenul infrac!iune are pe planul dreptului penal 5sub specie uris6 treiaccep!iuni, al căror con!inut rezultă în func!ie de punctul de vedere din care esteprivit. Dintre aceste sensuri, două sunt în!elesuri abstracte, iar unul este concret.

In abstracto, infrac!iunea poate fi privită în raport cu alte forme de ilicit saupentru delimitarea speciilor de ilicit penal. Hăzută lato sensu %i abstract,infrac!iunea este o faptă prevăzută de lege săv"r%ită cu vinovă!ie.

4ot general, dar stricto sensu, infrac!iunea poate fi definită ca fiind o faptăprevăzută de legea penală. ste folosită în acest sens no!iunea de infrac!iunedacă se afirmă, de pildă, că Fviolul este infrac!iune” sau Ftrădarea esteinfrac!iune”. 4oate normele care stabilesc infrac!iunile au ca ra!iune supozi!ia căfapta interzisă, care s-a vădit periculoasă pentru societate anterior incriminării, s-ar putea repeta, infrac!iunea fiind din această perspectivă o specie de ilicitipotetic. *resupun"nd că norma care stabile%te %i sanc!ionează fapta penalăeste respectată de to!i destinatarii, infrac!iunea se va înfă!i%a numai în manierăformală.

In concreto, infrac!iunea este o faptă a unei persoane, săv"r%ită cu vinovă!ieprin care se încalcă o normă ce interzice această faptă ca infrac!iune sub

sanc!iuni specifice. De pildă, c"nd se afirmă că primus a săv"r%it un omor. Înaceastă accep!iune, infrac!iunea este o faptă săv"r%ită în lumea înconurătoarecare poate fi încadrată în tiparul legii, adică o ac!iune sau inac!iune care încalcăo normă de incriminare.

naliz"nd conceptul de infrac!iune, prin prisma dreptului penal %i a altor %tiin!e conexe, observăm că infrac!iunea este un fenomen complex, av"ndurmătoarele aspecte: material, uman, social, moralpolitic %i uridic.

Într-o altă ordine de idei, ca orice ramură a sistemului dreptului, dreptul penalse subdivide în institu!ii uridice, dintre care unele sunt fundamentale. 2nstitu!iilefundamentale ale dreptului penal sunt: infracţiunea, răspunderea penală %isancţiunile penale. ceste trei institu!ii sunt denumite fundamentale deoarece

toate normele dreptului penal gravitează în urul lor.2nfrac!iunea, ca institu!ie fundamentală a dreptului penal, este un ansamblude norme uridice penale care reglementează condi!iile de existen!ă %iinexisten!ă a infrac!iunii, adică de activitate contrară unei norme de incriminare iș

imputabilă 5comisă cu vinovă!ie6 unei persoane. Între infrac!iune %i celelalte institu!ii ale dreptului penal există, fără orice

îndoială, interdependen!ă. >ără infrac!iune însă nu există o problemă a dreptuluipenal; fără infrac!iune nu poate fi angaată răspunderea penală %i nici aplicatesanc!iuni de drept penal.

9";" Tr..tur$le ee#3$ale ale $#!rac3$u#$$

9";"1" Pre%ederea !apte$ # le-ea pe#al. t$p$c$tatea

xaminarea existen!ei sau inexisten!ei unei infrac!iuni trebuie să înceapă, întoate cazurile, cu verificarea normei care descrie infrac!iunea %i a celorlaltenorme penale posibil incidente, inclusiv a celor generale. Dacă se aunge laconcluzia că fapta nu este prevăzută de vreuna din normele de incriminare învigoare, orice demers în continuare devine inutil, deoarece ceea ce nu esteinterzis de legea penală per a contrario este permis (non omne uod licet,

106





factorul intelectiv 5con%tiin!a6 %i factorul volitiv ( voin!a6?8. igur că, pe l"ngă ace%tifactori, vinovă!ia mai presupune %i alte procese morale, care preced sau

înso!esc conduita infrac!ională, dar acestea nu au mare importan!ă pe planuldreptului penal, fapt pentru care nu le vom analiza.

a) #on4tiinţa sau factorul intelectiv. >actorul intelectiv este acel factor alvinovă!iei ce constă în facultatea psiEică a omului de a avea sau de a putea

avea reprezentarea activită!ii sale %i a consecin!elor acesteia. ltfel spus,factorul intelectiv este aptitudinea psiEică numită con%tiin!ă. &on%tiin!a estefactorul subiectiv în care se regăse%te ideea comiterii faptei ce constituieinfrac!iune %i prefigurarea rezultatului acesteia.

În forul con%tiin!ei are loc apari!ia ideii de săv"r%ire a infrac!iunii, c"ntărireamotivelor comiterii acesteia %i rezolu!ia infrac!ională. &on%tiin!a creeazăcauzalitatea psiEică a faptei. &onturarea relevan!ei uridice a factorului intelectiv

începe cu apari!ia ideii de a săv"r%i infrac!iunea, continuă cu etapa deliberării %ise finalizează în momentul luării deciziei de a comite infrac!iunea. pari!ia ideiide a săv"r%i o infrac!iune se poate datora celor mai diverse motive, put"nd fi oidee proprie sau o idee însu%ită de la altă persoană. În cadrul etapei deliberării,

făptuitorul c"ntăre%te motivele favorabile sau nefavorabile ideii de a săv"r%iinfrac!iunea, iar ca urmare a apari!iei unui mobil determinant, el ia rezolu!iainfrac!ională.

b) +oinţa sau factorul volitiv. >actorul volitiv este acel factor al vinovă!iei ceconstă în posibilitatea orientării libere a energiei fizice pentru realizarea scopuluiurmărit. ltfel spus, factorul volitiv însemnă capacitatea psiEo-fizică afăptuitorului de a se autodetermina %i de a fi stăp"n pe activitatea sa. Hoin!a estefacultatea care propulsează activitatea fizică a făptuitorului. Dacă faptapersoanei reprezintă numai o eliberare de energie fizică, fără legătură cu voin!aacesteia, ea nu-i va putea fi imputată dec"t din punct de vedere fizic, caz în caredreptul nostru penal nu acceptă răspunderea penală.

*e de altă parte, existen!a voin!ei făptuitorului nu este dec"t una dintrecerin!ele existen!ei factorului volitiv, pe l"ngă aceasta mai este necesar caindividul să-%i manifeste voin!a în mod liber. $ibertatea determinării voin!eipresupune că făptuitorul a avut posibilitatea cEibzuirii conduitei sale, iar procesulvolitiv s-a derulat în condi!ii fire%ti. Hoin!a declan%ează cauzalitatea fizică afaptei.

xisten!a factorului volitiv, ca %i a celui intelectiv, fiind o stare normală, seprezumă relativ. >ăptuitorul va putea însă să probeze că, la momentul săv"r%iriifaptei, i-au lipsit cei doi factori ai vinovă!iei, ori a lipsit numai unul dintre ace%tia,indiferent care. >actorul intelectiv lipse%te dacă: făptuitorul s-a aflat în eroare defapt sau de drept, este iresponsabil, s-a aflat în stare de be!ie, a fost constr"ns

sau a comis fapta datorită existen!ei unui caz fortuit. >actorul volitiv lipse%te, deregulă, dacă făptuitorul a fost constr"ns să comită fapta %i în toate cazurile c"nd îi lipse%te capacitatea de autodeterminare %i control a activită!ii sale.

87 În doctrina italiană, factorul volitiv %i cel intelectiv sunt desemna!i prin termenul Wresponsabilitate”, careeste în această viziune o condi!ie a existen!ei vinovă!iei 51. >27D&, . JC&/6.

108



pre deosebire de factorul intelectiv, care poate fi de intensită!i diferite,factorul volitiv este întotdeauna invariabil, deoarece el nu cunoa%te grade deintensitate, în acest sens put"ndu-se afirma că factorul volitiv ori există orilipse%te.

*rin urmare, fapta prevăzută de legea penală constituie infrac iune dacăț

este comisă cu vinovă ie, adică dacă făptuitorul o săv"r e te con tient i voit.ț ș ș ș ș

>apta nu va fi infrac iunea dacă:ț - fie făptuitorul nu are capacitatea de a- i da seama că ea este infrac iuneș ț

5spre exemplu, fapta unui copil de ) ani de a lua ucăria unui alt copil aflat înparc nu constituie infrac iune pentru că, la o asemenea v"rstă, omul nuț

con tientizează caracterul penal al furtului6;ș

- fie făptuitorul î i dă seama că fapta are caracter penal, dar o comite fărăș

voia sa 5spre exemplu, făptuitorul tie că a între ine un raport sexual neconsim itș ț ț

cu victima are caracter penal, dar ac ionează împotriva voin ei sale, fiindț ț

amenin at de o altă persoană că, în caz contrar, va fi ucis6.ț

J. ormele 4i modalităţile vinovăţiei. &onform art. '3 &.pen., fapta constituieinfrac iune numai dacă a fost săv"r ită cuț ș forma de vinovă ieț cerută de legea

penală.Hinovă!ia are trei forme: inten!ia, culpa %i inten!ia depă%ită. cestea sunt %iele susceptibile de anumite modalită!i.

1 !ntenţia" >apta este săv"r%ită cu inten!ie c"nd infractorul:a6 prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săv"r%irea

acelei fapte 5inten!ie directă6 # spre exemplu, făptuitorul trage cu arma asupravictimei, dorind să o ucidă, ceea ce se i întamplă;ș

b6 prevede rezultatul faptei sale %i, de%i nu-l urmăre%te, acceptă posibilitateaproducerii lui 5inten!ie indirectă sau eventuală6. În acest caz, fapta estesusceptibilă de două rezultate 5urmări6 distincte, unul fiind urmărit de făptuitor, iar celălat fiind doar acceptat. cest al doilea rezultat, fa ă de care făptuitorul are oț

atitudine indiferentă 5nu-l vrea, dar acceptă că este posibil să se producă6, estepericulos din punct de vedere social i caracterizează inten ia indirectă. preș ț

exemplu, cu ocazia emiterii unei adeverin e, un medic atestă starea bună deț

sănătate a unui copil pe baza declara iilor părin ilor, de i copilul nu este prezent.ț ț ș

Jedicul nu urmăre te să emită un act fals, dar con tientizează că este posibil săș ș

comită această faptă penală 5fals intelectual6 din moment ce nu-l examinează pecopil; medicul ac ionează cu inten ie indirectă, pentru că nu urmăre te falsul 5ciț ț ș

doar emiterea adeverin ei6, dar acceptă posibilitatea producerii lui.ț

2 "ulpa >apta este săv"r%ită din culpă c"nd infractorul:a6 prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el

nu se va produce 5culpa cu previziune sau cu prevedere6 # spre exemplu,

circul"nd cu viteză excesivă, oferul unui autoturism prevede că poate accidentașun pieton, dar nu acceptă această posibilitate baz"ndu-se pe abilită ile saleț

personale 5spre exemplu, experien a îndelungată6 i pe proprietă ile obiective aleț ș ț

veEiculului 5spre exemplu, fr"ne bune6. În situa ia concretă, aceste proprietă i seț ț

dovedesc insuficiente i accidentul se produce;ș

109



b6 nu prevede rezultatul faptei sale, de%i trebuia %i putea să-l prevadă 5culpasimplă6. ste singura forma de vinovă ie în care rezultatul periculos esteț

repro at făptuitorului de i acesta nu l-a prevăzut, legea pornind de la premisa căș ș

ar fi trebuit i putut să-l prevadă, iar împreurarea că nu a făcut-o îi esteș

imputabilă. ceastă modalitate a culpei se aplică de regulă persoanelor caredesfă oară anumite activită i reglementate 5spre exemplu, medic, farmacist6 iș ț ș

care, datorită neaten iei în exercitarea acelor activită i, cauzează rezultateț țpericuloase. &ulpa simplă se evaluează după un dublu standard: sub aspectobiectiv 5posibilitatea unui om atent, aflat în acelea i împreurări, de a prevedeaș

rezultatul6 i sub aspect subiectiv 5posibilitatea concretă a făptuitorului de aș

prevedea rezultatul, in"nd cont de particularită ile sale # experien ă de via ă,ț ț ț ț

însu iri psiEofizice etc.6. pre exemplu, se poate re ine culpa simplă în cazulș ț

unui farmacist care, din neaten ie, dă unui pacient un alt medicament dec"t celț

prescris de medic, cauz"ndu-i vătămari. 3 !ntenţia depăşită 5 praeterintenţia6. xistă inten!ie depă%ită c"nd o ac!iunesau inac!iune inten!ionată produce un rezultat mai grav dec"t cel urmărit defăptuitor, care se datorează culpei acestuia. În acest caz, făptuitorul ac ioneazăț

inten ionat spre a ob ine un anume rezultat, dar în realitate se produce o urmareț țmai gravă care i se impută pe baza culpei întruc"t nu o prevăzut-o, de i trebuiaș

i putea să o facă. pre exemplu, în timpul unor certuri, făptuitorul love teș ș

victima cu palma vr"nd să-i administreze o corec ie fizică. >iind în stare deț

ebrietate, victima se dezecEilibrează ca urmare a loviturii primite, cade i seș

love te cu o zonă vitală de asfalt, ceea ce-i cauzează moartea. În persoanaș

făptuitorului se re ine inten ia depă ită pentru că a lovit victima inten ionat, dar ț ț ș ț

nu a urmărit să o ucidă; acest rezultat mai grav s-a datorat culpei făptuitorului.>aptele prevăzute de legea penală devin infrac!iuni numai atunci c"nd sunt

comise cu forma de vinovă!ie cerută de legea penală. Cneori, normele deincriminare arată în mod expres care este forma de vinovă!ie cu care trebuie

comisă o faptă prevăzută de legea penală pentru ca aceasta să devinăinfrac!iune. pre exemplu, art. (<< &.pen. incriminează în mod expresdistrugerea din culpă.

De cele mai multe ori însă, pentru a asigura textelor claritate %i concizie înexprimare, legiuitorul nu a indicat în mod expres forma de vinovă!ie în cuprinsulnormei de incriminare. pre a suplini această lipsă, în partea generală a &odului*enal 5art. '3 alin. 36 sunt înscrise două reguli cu valoare de principiu careservesc la identificarea formei de vinovă!ie. stfel: - fapta care constă fie într-o ac!iune, fie într-o inac!iune constituie infrac!iunenumai c"nd este săv"r%ită cu inten!ie;- fapta comisă din culpă constituie infrac!iune numai c"nd în lege se prevede

aceasta.*rin urmare, atunci c"nd în norma de incriminare nu se face referire la formade vinovă ie, fapta constituie infrac iune numai atunci c"nd este inten ionată.ț ț ț

Dacă fapta este comisă din culpă, ea devine infrac iune numai dacă norma deț

incriminare prevede expres că acea faptă, comisă din culpă, este infrac iune.ț

pre exemplu, omorul este definit drept uciderea unei persoane 5art. '??&.pen.6; legea nu face referire la vreo formă de vinovă ie, a adar omorul esteț ș

întotdeauna o infrac iune inten ionată. Dar, i uciderea culpabilă a unei persoaneț ț ș

110



este periculoasă social, a a că legiuitorul incriminează expres, ca infrac iuneș ț

autonomă, uciderea din culpă 5art. '@( &.pen.6; dacă n-ar fi existat acest dinurmă text de lege, uciderea unei persoane s-ar fi sanc ionat penal numai caț

omor.pre diferen ă, în cazul infrac iunii de lovire simplă 5art. '@) alin. ' &.pen.6ț ț

legea nu se referă la forma de vinovă ie, prin urmare aceasta nu poate fi dec"tț

inten ia; întruc"t nu există niciun text legal care să se refere la lovirea din culpă,țrezultă că lovirea neinten ionată a unei persoane 5din gre eală6 nu constituieț ș

niciodată infrac iune.ț

xistă unele incriminări în con!inutul cărora legiuitorul impune anumite cerin!epe care elementul subiectiv 5vinovă!ia6 trebuie să le realizeze. ceste condi!ii potprivi fie o finalitate specială urmărită de către făptuitor, fie o anumită motiva!ie aacestuia. =tiin!a dreptului denume%te finalitatea specială vizată de agent cutermenul scop, iar motiva!iei speciale existentă în mintea făptuitorului 5cauzapsiEică6 i-a atribuit termenul mobil. În cazurile c"nd scopul %i mobilul sunt cerin!eale normei de stabilire %i sanc!ionare a infrac!iunii, ele capătă calitatea de cerin!eesen!iale ale elementului subiectiv al infrac!iunii. pre exemplu, omorul comis

"pentru (n.n. E cu scopul) a înlesni sau a ascunde săv"r irea altei infrac iuni”ș țdevine omor calificat 5art. '?@ alin. ' lit. d6 &.pen.6. De asemenea, abuzul înserviciu este reprezentat, într-una din formele sale, de ”fapta func ionaruluiț

public care, în exercitarea atribu!iilor de serviciu, îngrăde%te exercitarea unuidrept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situa!ie de inferioritate petemei (n.n. E din cauze legate de) de rasă, na!ionalitate, origine etnică, limbă,religie, sex, orientare sexuală, apartenen!ă politică, avere, v"rstă, dizabilitate,boală cronică necontagioasă sau infec!ie K2HA2D”.

9";"9" Caracterul #e4ut$!$cat

&aracterul neustificat al faptei prevăzute de legea penală 5numit %iantiuridicitate6 presupune că aceasta nu este permisă de ordinea uridică. steposibil ca o faptă, de%i prevăzută de legea penală, să fie totu%i îngăduită.

*revederea faptei în legea penală 5tipicitatea6 este numai un indiciu deantiuridicitate??. 7orma de incriminare nu desemnează dec"t un tipar abstractde comportament uman, care este interzis. /rganele udiciare sunt însă cEematesă verifice dacă anumite fapte concrete, comise în realitatea obiectivă %i careprezintă felurite particularită!i, constituie sau nu infrac!iuni. / faptă concretă carecorespunde tiparului abstract de incriminare poate prezenta anumiteparticularită!i care să-i excludă caracterul infrac!ional. În raport de anumite

împreurări concrete din realitatea obiectivă, o faptă ce corespunde formal

normei de incriminare poate să nu apară în contradic!ie, ci cEiar în concordan!ăcu ordinea uridică, deci să fie ustificată iar nu infrac!ională.pre exemplu, uciderea unei persoane este o faptă prevăzută de legea

penală. FCciderea unei persoane” este tiparul abstract de incriminare.Dar, în concret, G ucide o persoană din dorin!a de a se răzbuna pentru un

afront, în timp ce Y ucide victima spre a se apăra întruc"t îl atacase cu un cu!it. t"t fapta lui G c"t %i a lui Y reprezintă o ucidere a unei persoane, deci ambele

88 >$. 447C, ratat de drept penal , d. &.K. BecI, (99?, pag.+89.

111



corespund tiparului abstract de incriminare. Dar, fapta lui G este neustificată %iconstituie infrac!iune, pe c"nd fapta lui Y este ustificată prin legitima apărare %i,deci, nu constituie infrac!iune. >apta lui G nu numai că este prevăzută de legeapenală dar este contrară %i ordinii uridice, astfel că devine infrac!iune, pe c"ndfapta lui Y, de%i prevăzută de legea penală, este comisă în legitimă apărare %i,deci, conformă cu ordinea uridică în ansamblu 5căci ordinea uridică permite

individului să se apere împotriva unui atac6.4răsătura esen!ială a infrac!iunii de a fi o faptă neustificată este înlăturată în

prezen!a cauzelor ustificative. &onform &odului penal, cauzele ustificative sunt în număr de patru, anume: legitima apărare, starea de necesitate,consim!ăm"ntul persoanei vătămatate %i exercitarea unui drept sau îndeplinireaunei obliga!ii.

9";";" Iputa/$l$tatea

2nfrac!iunea este o faptă imputabilă celui ce a comis-o, cu alte cuvinte apareca faptă de care poate fi învinuit, care poate fi repro%ată persoanei care a

săv"r%it-o.4răsătura esen!ială a imputabilită!ii există ori de c"te ori nu ne aflăm înprezen!a cauzelor de neimputabilitate. &auzele de neimputabilitate excludinfrac!iunea %i sunt următoarele: constr"ngerea fizică, constr"ngerea morală,excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxica!ia,eroarea %i cazul fortuit.

9"5" C#3$#utul $#!rac3$u#$$

9"5"1" *e#eral$t.3$

*rin structura infrac!iunii în!elegem elementele sau componentele infrac!iunii%i rela!iile dintre acestea. 2nfrac!iunea # ca institu!ie uridică # are aptitudinea dea fi structurată conform regulilor oricărui sistem?@.

De%i activitatea infrac!ională se înfă!i%ează ca un tot unitar, acest întreg #infracţiunea # are anumite elemente intrinseci sau extrinseci. >iind o faptăumană, infrac!iunea este atribuită unei persoane # subiect activ # %i esteorientată împotriva unor valori sociale # obiect # care apar!in altei persoane #subiect pasiv. În al doilea r"nd, legalitatea incriminării presupune preexisten!aunei norme care să prevadă fapta ca infrac!iune # elementul legal. / faptăantisocială nu poate fi considerată infrac!iune %i nici temei al răspunderii penaledec"t dacă o normă de incriminare o descrie, interzice %i sanc!ionează. 7ormele

de incriminare reflectă politica penală a statului, con!in exigen!ele societă!ii fa!ăde conduita destinatarilor normei %i permit trasarea deosebirilor între ele. *e dealtă parte, infrac!iunea este o descărcare de energie pe planul rela!iilor sociale,este o manifestare externă a individului uman # latura obiectivă -, exteriorizarefa!ă de care făptuitorul a avut o anumită reprezentare # elementul subiectiv 5moral sau vinovă!ia6.

89 ici prin sistem în!elegem un ansamblu de elemente dependente între ele care alcătuiesc un întregorganizat 5care pune ordine într-un domeniu de g"ndire teoretică6.

112



poi, manifestarea exterioară de voin!ă a făptuitorului se &linton grefează,uneori, pe o situa!ie preexistentă # situaţie premisă -, se desfă%oară în spaţiu %itimp %i presupune, de multe ori, folosirea unor miloace sau instrumente.

4oate aceste elemente sau păr!i componente ale sistemului infrac!iunii -subiec!ii infrac!iunii, obiectul, locul %i timpul comiterii infrac!iunii, situa!ia premisă,

modul %i miloacele săv"r%irii infrac!iunii, elementul legal, latura obiectivă %ielementul subiectiv - au relevan!ă pentru stabilirea existen!ei sau inexisten!eiunei infrac!iuni, put"nd fi considerate elemente sau factori ai infrac!iunii, dupăcaz.

9"5"2" T$pur$ de c#3$#utur$ ale $#!rac3$u#$$

&ondi!iile preexistente infrac!iunii 5obiectul, subiec!ii, locul comiterii etc.6 împreună cu con!inutul constitutiv 5latura obiectivă %i latura subiectivă6 formeazăconţinutul uridic al infrac!iunii. &on!inutul uridic poate fi perfect 5integral6 sauimperfect 5truncEiat6. ste imperfect acel con!inut care realizează doar forma

actelor de pregătire sau a tentativei. &on!inutul este perfect dacă întrune%tetoate condi!iile cerute de norma de incriminare.După criteriul structurii uridice, con!inuturile uridice sunt simple %i comple7e.

&on!inutul este simplu c"nd condi!iile normei de incriminare se referă la unsingur element material, la un singur rezultat %i la o singură formă de vinovă!ie.&on!inutul este complex c"nd norma de incriminare cuprinde condi!ii privitoare lamai multe elemente materiale, mai multe rezultate sau mai multe forme saumodalită!i de vinovă!ie.

În func!ie de criteriul variantelor de incriminare con!inutul poate fi tipic 5debază6, atenuat sau agravat . &on!inutul tipic este acela referitor la condi!iileparticulare în care o faptă este infrac!iune. Dacă norma de incriminare descrie o

variantă mai pu!in periculoasă 5sanc!ionată mai bl"nd6 a variantei de bază ainfrac!iunii, con!inutul este atenuat. &on!inutul este agravat dacă norma deincriminare prevede o variantă mai periculoasă 5sanc!ionată mai sever6 avariantei tip.

naliza factorilor %i elementelor infrac!iunii poate fi făcută din două puncte devedere, respectiv din punct de vedere general 5elementele generale %i factoriipreexisten!i generici6 %i din perspectiva speciilor de infrac!iuni 5elementelespeciale %i factorii preexisten!i specifici6. În prima ipoteză con!inutul este denumitgeneral # conţinut generic de incriminare iar în cea de a doua con!inutul estenumit concret # conţinut specific de incriminare.

spectul general al elementelor %i factorilor infrac!iunii cuprinde totalitatea

elementelor comune ale incriminărilor 5caracteristicile comune ale tuturor infrac!iunilor6. spectul special are în vedere elementele %i factorii unei anumiteinfrac!iuni 5caracteristicile existente într-o normă de incriminare6.

113



9">" O/$ectul u/$ec3$$ $tua3$a pre$. lcul $ t$pul .%r$r$$$#!rac3$u#$$

9">"1" O/$ectul $ u/$ec3$$ $#!rac3$u#$$

9">"1"1" O/$ectul $#!rac3$u#$$

/biectul infrac!iunii este acel factor al infrac!iunii ce constă în valoareasocială %i rela!iile sociale generate de aceasta, vătămate prin fapta 5ac!iunea sauinac!iunea6 interzisă de norma de incriminare.

Dreptul penal ocrote%te toate valorile sociale importante. $egea penală apărăvalorile sociale esen!iale ale omului, ale persoanelor uridice private %i alestatului sau altor subiecte de drept public.

a) ormele obiectului infracţiunii. 1" O/$ect 4ur$d$c -e#er$c $ /$ect 4ur$d$cpec$!$cJ0 :biectul uridic generic este specia de obiect al infrac!iunii ce constă

în valoarea socială care na%te un fascicol de rela!ii sociale %i reprezintă criteriulfolosit de legiuitor pentru asocierea mai multor infrac!iuni într-un grup. ltfelspus, obiectul uridic generic este valoarea socială ce formează obiectul ocrotirii

mai multor norme de incriminare. ste obiect uridic de grup, spre exemplu,proprietatea, persoana fizică, demnitatea etc. Datorită acestei categorii de obiect uridic, infrac iunile sunt grupate pe titluri i capitole în *artea specială a &oduluiț ș

penal. pre exemplu: 4itlul 2 # infrac iuni contra persoanei, în cuprinsul căruia seț

regăsesc capitolul H2 # infrac iuni contra libertă ii persoanei i capitolul H222 #ț ț ș

infrac iuni contra libertă ii i integrită ii sexuale; 4itlul 2H - infrac iuni contraț ț ș ț ț

infăptuirii usti iei; 4itlul G # infrac iuni contra securită ii na ionale.ț ț ț ț

:biectul uridic specific 5individual, special6 este categoria de obiect alinfrac!iunii care constă în valoarea socială particulară ocrotită de o anumitănormă de incriminare %i rela!iile sociale generate de aceasta. /biectul uridicspecific se subsumează celui generic, deoarece corela!ia între cele două

categorii este una specie-gen. e poate spune că orice infrac!iune vatămă at"tobiectul uridic special, c"t %i pe cel generic. /biectul uridic specific este unuldintre aspectele prin care infrac iunile cu acela i obiect uridic generic seț ș

deosebesc unele de altele. pre exemplu, at"t violarea de domiciliu 5art. ((+ &.pen.6 c"t i violarea sediului profesional 5art. ((< &.pen.6 sunt infrac iuni ce aducș ț

atingere vie ii private; deosebirea este că prima lezează via a privată domestică,ț ț

pe c"nd cea de-a doua vatămă via a privată profesională.ț

2" O/$ect 4ur$d$c $ /$ect ater$al" :biectul uridic al infracţiunii # genericsau specific - este valoarea socială ocrotită de normele de incriminare %i rela!iilesociale generate de aceasta. :biectul material al infracţiunii este entitatea fizică

împotriva căreia este orientat elementul material al infrac!iunii.

Distinc ia este importantă pentru că, dacă la toate infrac iunile înt"lnim obiectț ț uridic 5pentru că orice infrac iune lezează o anumită valoare socială6, nu toateț

infrac iunile au i obiect material, pentru că nu întotdeauna valoarea socialăț ș

90 În doctrină se men!ionează %i existen!a unei a treia forme de obiect uridic # obiectul uridic general care constă în ansamblul valorilor sociale apărate de dreptul penal. 7u am men!ionat această categoriede obiect uridic, deoarece ea poate crea confuzie %i este inutilă din punct de vedere pragmatic. stenefolositoare întruc"t nu poate contribui la opera de aplicare a legii penale. De asemenea, recunoa%tereaunui asemenea obiect ar putea crea confuzie cu obiectul generic, deoarece, semantic, expresia Wobiect uridic generic” este ecEivalentă cu expresia Wobiect uridic general” .

114



ocrotită îmbracă un aspect fizic, concret, materializat obiectiv. pre exemplu,furtul are obiect material, pentru că ac iunea făptuitorului se îndreaptă asupraț

unui bun din patrimoniului celui vătămat. În scEimb, bigamia nu are obiectmaterial, pentru că încEeierea unei noi căsătorii de către o persoană deacăsătorită lezează rela iile de familie, dar acestea nu se concretizează într-oț

formă materială.

9" O/$ect 4ur$d$c u#$c au $plu $ /$ect 4ur$d$c cple" De regulă,infrac!iunile au un singur obiect uridic 5%i un singur obiect material, în cazulinfrac!iunilor care au obiect material6, dar în cazul infrac!iunilor complexedeosebim două sau mai multe obiecte uridice specifice. :biectul uridic comple7 este specia de obiect al infrac!iunii ce cuprinde două sau mai multe obiecte

uridice simple 5uneori cEiar complexe6 reunite. Dintre aceste obiecte specificeunul este principal , iar celelalte 5sau celălalt6 sunt secundare sau adiacente. Deexemplu, infrac!iunea de t"lEărie 5art. ()) &. pen.6 # infrac!iune complexă - aremai multe obiecte uridice speciale, respectiv: rela!iile sociale patrimoniale,rela!iile sociale privind libertatea psiEică a persoanei, rela!iile sociale referitoarela integritatea fizică etc. /biectul principal al infrac!iunii de t"lEărie este constituit

din rela!iile sociale patrimoniale, iar celelalte rela!ii sociale reprezintă obiectesecundare. Din acest motiv, t"lEăria este inclusă de legiuitor în categoriainfrac iunilor contra patrimoniului, iar nu în categoria infrac iunilor contraț ț

persoanei 5legea consideră că amenin area sau violen a sunt numai miloaceț ț

utilizate de făptuitor cu scopul de a lua bunul victimei, acesta din urmă fiindaspectul principal vizat prin infrac iune6.ț

&alificarea unui obiect uridic ca fiind principal sau secundar se face !in"ndseama de obiectul uridic generic al infrac!iunii respective. De pildă, în cazulinfrac!iunii de t"lEărie obiectul uridic generic îl reprezintă rela!iile socialepatrimoniale. e poate observa că în cazul infrac!iunilor complexe nu

întotdeauna obiectul uridic principal este dat de valoarea socială mai importantă.

stfel, în situa!ia infrac!iunii de t"lEărie, rela!iile sociale de natură patrimonialăsunt mai pu!in importante dec"t cele referitoare la integritatea corporală,sănătatea sau via!a victimei.

;" O/$ectul $#!rac3$u#$$ # #ra de $#cr$$#are" /biectul infrac!iunii rezultădirect sau indirect din normele de incriminare. 7u în cazul tuturor normelor deincriminare obiectul infrac!iunii este prevăzut e7presis verbis, ci numai în cazulunora dintre acestea. /biectul infrac!iunii reiese expres din norma deincriminare, de pildă, în cazul infrac!iunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului de către mamă, sau rezultă numai indirect, din descrierea faptei,urmarea infrac!iunii sau finalitatea vizată de făptuitor. În cazul anumitor infrac!iuni, legiuitorul prevede necesitatea realizării unor condi!ii referitoare la

obiectul infrac!iunii 5spre exemplu, una dintre condi!iile infrac!iunii de sustrageresau distrugere de înscrisuri este ca obiectul # înscrisul # să se afle în păstrareasau de!inerea unui organ sau institu!ii de stat; una dintre condi!iile de existen!ă ainfrac!iunii de abuz de încredere este ca bunul să se afle în de!inereafăptuitorului etc.6.

9">"1"2" Su/$ec3$$ $#!rac3$u#$$

# $oţiune 2nfrac!iunea fiind o activitate ilicită este atribuită unei persoane,

115



care a încălcat obliga!ia de conformare. epresiunea penală, ca de altfel oriceformă de răspundere uridică, de regulă, nu poate fi stabilită dec"t dacă există olegătură între acea persoană %i o faptă. &u excep!ia minorilor sub v"rsta de '+ani, a iresponsabililor permanen!i, %i a persoanelor uridice care nu au capacitatepenală, toate subiectele de drept sunt susceptibile de a săv"r%i infrac!iuni. *e dealtă parte, toate subiectele de drept sunt titulare de valori sociale care pot fi

vătămate prin infrac!iuni. %adar, fie activ, fie pasiv, toate subiectele de drept potfi angrenate în săv"r%irea unei infrac!iunii prin comiterea sau suportareaconsecin!elor acesteia.

'ubiecţii infracţiunii sunt infractorul 5subiectul activ6 %i victima 5subiectulpasiv, persoana vătămată6. 7o!iunea de subiect al infrac!iunii nu trebuieconfundată cu cea de subiect de drept penal, deoarece aceasta constituie genulproxim al speciei subiect al infrac!iunii. Diferen!a specifică o reprezintăsubiectele raporturilor penale de conformare. aporturile penale de conformaresunt acele raporturi uridice care se nasc prin intrarea în vigoare a legii penaleincriminatoare, între stat, alături de titularii valorilor sociale proteate, %ipersoanele obligate să se conformeze conduitei prevăzute de norma de

incriminare. ubiectele de drept penal sunt persoanele între care existăraporturile uridice penale de conformare 5cooperare6 %i cele de conflict5contradic!ie, represiune, constr"ngere sau răspundere6.

>a!ă de aceste precizări, rezultă că subiec!ii infrac!iunii sunt subiec!ii dedrept penal care apar în calitate de păr!i ale raportului uridic penal de conflict,adică persoanele implicate în comiterea infrac!iunii, prin săv"r%irea acesteia sauprin suportarea consecin!elor infrac!iunii.

7u pot avea calitatea de subiec!i activi ai infrac!iunii dec"t persoanele fizice%i uridice. lte entită!i sau fiin!e nu pot fi subiec!i ai raportului penal de conflict. Îndreptul mai vecEi # antic # erau pedepsite nu numai persoanele fizice sau

uridice, ci %i obiectele 5lemnele, pietrele etc., cu excep!ia trăsnetului6 sau

animalele 5porci, roiuri de albine, omizi etc.6.% &ubiectul activ al infracţiunii a) $oţiune. ste subiect activ alinfrac!iunii sau infractor persoana fizică sau uridică care săv"r%e%te o faptă ceconstituie infrac!iune, prin acte de executare, de determinare sau decomplicitate. ltfel spus, este infractor persoana fizică sau uridică care participăla săv"r%irea unei infrac!iunii în calitate de autor, coautor, instigator saucomplice, indiferent dacă faptă este consumată sau a rămas într-o stareimperfectă pedepsibilă.

ubiectul activ al infrac!iunii nu se confundă cu făptuitorul, deoarece calitateade făptuitor 5penal6 este dată de împreurarea comiterii unei fapte prevăzute delegea penală, care poate sau nu să fie infrac!iune. aportul între cele două

no!iuni este unul de subordonare. >ăptuitorul devine infractor numai dacă faptape care a comis-o realizează toate condi!iile obiective %i subiective de existen!ăa infrac!iunii. ltfel spus, corela!ia între no!iunea de făptuitor %i infractor este unagen-specie.

De asemenea, subiectul activ al infrac!iunii nu trebuie confundat cu Fsubiectulde drept penal”, no!iune mai largă, care cuprinde toate persoanele implicate înraporturi uridice penale, respectiv subiectele active %i pasive ale raporturilor

uridice penale de conformare %i conflict.Dintre subiectele raporturilor uridice penale, infractorul se identifică numai cu

116



subiectul pasiv al raportului penal de conflict.b) &ubiectul activ persoană fi'ică. ste subiect activ persoană fizică al

infrac!iunii sau infractor persoana fizică care săv"r%e%te o faptă ce constituieinfrac!iune, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate.

*entru existen!a calită!ii de subiect activ persoană fizică trebuie îndeplinitemai multe condi!ii, generale 5comune6 %i speciale 5specifice6:

1" C#d$3$$le -e#erale ale u/$ectulu$ act$% pera#. !$B$c." &ondi!iile pecare trebuie să le îndeplinească orice subiect activ al infrac!iunii sunt denumitecondi!ii generale. &erin!ele referitoare la anumi!i subiec!i sunt numite condi!iispeciale. &ondi!iile generale ale subiectului activ persoană fizică sunt:capacitatea uridică, responsabilitatea %i libertatea de voin!ă. #apacitatea

uridică a făptuitorului 5vârsta6 presupune ca făptuitorul persoană fizică să fi împlinit la data săv"r%irii infrac!iunii v"rsta de '+ ani %i să aibă discernăm"nt.ste de re inut că simpla împlinire a v"rstei de '+ ani nu înseamnă automat iț ș

capacitate penală, ci este necesar să se constate i discernăm"ntul în comitereaș

faptei; tocmai de aceea art. '') alin. ( &. pen. stabile te că ”minorul care areș

v"rsta între '+ %i '3 ani răspunde penal numai dacă se dovede4te că a săvâr4it

fapta cu discernământ ” 5prezum ie relativă de lipsă de discernăm"nt6. &alitateațde subiect activ al infrac!iunii încetează la data decesului persoanei infractorului.ăspunderea penală nu se transmite pe cale de succesiune.

6esponsabilitatea făptuitorului este starea psiEofizică a unei persoane de aavea capacitatea reprezentării conduitei sale %i a urmărilor acesteia, orient"ndu-%i în mod voit energia sa fizică în raport cu această conduită.

$ibertatea de voinţă 4i acţiune este aptitudinea omului de a lua liber deciziainfrac!ională %i de săv"r%ire neconstr"nsă a faptei.

2" C#d$3$$le pec$ale ale u/$ectulu$ act$% pera#. !$B$c." Cneori, dinra!iuni de politică penală sau datorită particularită!ilor unor categorii de subiec!i

activi ai infrac!iunii, legiuitorul impune %i îndeplinirea unor condi!ii specialereferitoare la subiectul activ al infrac!iunii. &alitatea respectivă este fie o cerin!ăesen!ială, fie un element circumstan!ial de calificare.

În func!ie de existen!a sau inexisten!a unor condi!ii speciale, infractorii se potclasifica în mai multe categorii. După criteriul v"rstei, deosebim: infractori maturi 5peste v"rsta de (( de ani6, infractori tineri 5'?-(( de ani6 4i infractori minori 5'+-'? ani6. După criteriul numărului persoanelor care pot comite împreună prin actede executare infrac!iunea, distingem: infractori unici 5un singur autor # in

persona propria6 %i infractori plurali 5infrac!iunea poate fi comisă %i în coautorat6.2nfractorii cărora legea nu le impune alte condi!ii dec"t cele generale sunt numi!iinfractori simpli, iar cei cărora legea le pretinde realizarea unor condi!ii speciale

se numesc infractori calificaţi. În doctrină, subiec!ii infrac!iunii referitor la carelegea penală nu pretinde nici un fel de condi!ii speciale sunt numi!i subiecţi activi generali, iar ceilal!i sunt numi!i subiecţi activi speciali. $a r"ndul lor, subiec!iiactivi speciali pot fi: subiecţi activi speciali proprii, c"nd legea pretinde calitatearespectivă ca element esen!ial, %i subiecţi activi speciali improprii, în cazurilec"nd legea leagă de o anumită calitate a subiectului existen!a sau inexisten!aunei agravante sau atenuante.

117



pre exemplu, în cazul infrac iunilor de luare de mită 5art. (?@ &. pen.6 i deț ș

delapidare 5art. (@< &.pen.6, făptuitorul trebuie să fie func ionar public, laț

cercetarea abuzivă trebuie să aibă calitatea de organ de cercetare penală,procuror sau udecător 5art. (?9 &.pen.6, la spiona poate fi numai un cetă eanț

străin sau un apatrid 5art. +99 &.pen.6.7erealizarea condi!iei speciale determină excluderea făptuitorului din

calitatea de subiect activ al infrac!iunii la care subiectul activ este circumstan!iat.4otu%i este posibilă dob"ndirea de către subiectul care nu îndepline%te cerin!aesen!ială a calită!ii de participant la aceea i faptă, sub forma instigării sauș

complicită!ii, ori a comiterii de către el a unei alte infrac iuni. evenind laț

exemplu spionaului, dacă făptuitorul nu este cetă ean străin sau apatrid 5deci,ț

este cetă ean rom"n6, el nu săv"r e te infrac iunea de spiona, ci pe cea deț ș ș ț

trădare prin trasmiterea de informa ii secrete de stat 5art. )@< &. pen.6.ț

c ) &ubiectul activ persoană uridică. În dreptul nostru penal func ioneazăț

regula că pot comite infrac iuni i persoanele uridice. ăspunderea penală aț ș

acestora va fi atrasă pentru infrac!iunile săv"r%ite în realizarea obiectului lor de

activitate sau în interesul ori în numele persoanei uridice, dacă fapta a fostsăv"r%ită cu forma de vinovă!ie prevăzută de legea penală.De la regula că persoana uridică poate fi subiect activ al infrac iunii legeaț

5art. ')< alin. '-( &.pen.6 instituie trei exceptii. stfel, nu răspund penal: - statul; - autorită ile publice. &onform art. (+9 din $egea nr. '?8A(9'( pentru punereaț

în aplicare a &odului penal, autorită ile publice sunt cele prevăzute în modț

expres în 4itlul 222, precum i la art. '+9 i '+( din &onstitu ia om"nieiș ș ț

5*arlamentul, *re edintele om"niei, 1uvernul, organele administra iei publiceș ț

centrale i locale, instan ele udecătore ti, Jinisterul *ublic, &onsiliul uperior alș ț ș

Jagistraturii, &urtea de &onturi, &urtea &onstitu ională6ț ;

- institu iile publice, dar exonerarea de răspundere penală vizează numaiținfrac!iunile săv"r%ite în exercitarea unei activită!i ce nu poate face obiectuldomeniului privat. În acest din urmă caz, imunitatea este legată de specificulinfrac!iunii săv"r%ite, astfel că institu!iile publice vor răspunde penal pentru aceleinfrac!iuni comise în desfă%urarea unei activită!i descEise ini!iativei private 5spreexemplu, o institu!ie publică ce efectuează în principal o activitate exclusădomeniului privat va răspunde penal pentru infrac!iuni comise în desfă%urareaunei activită!i secundare, permisă domeniului privat # cum ar fi cea de asigurarea Eranei pentru personalul angaat6. ăspunderea penală a persoanei uridice este directă %i personală, ceea ce

înseamnă că eventualul drept de regres al persoanei uridice împotriva

prepusului său excede raportului uridic penal de conflict. Dreptul de regres alpersoanei uridice împotriva persoanei fizice care este răspunzătoare decomiterea infrac!iunii este exercitabil în temeiul răspunderii civile delictuale. ăspunderea penală a persoanei uridice nu exclude însă răspundereapenală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săv"r%irea aceleia%iinfrac!iuni." &ubiectul pasiv al infracţiunii (victima) a) $oţiune. ubiectul pasiv al

infrac!iunii este persoana fizică sau uridică titulară a valorii sociale vătămate prin

118





ca fapta să se comită pe ”drumurile publice” 5art. ))< &. pen.6. De asemenea,infrac iunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase este mai gravăț

dacă se comite ”în sediul autorită ilor publice, institu iilor publice sau al altor ț ț

persoane uridice de interes public ori în spa iile rezervate desfă urării procesuluiț ș

electoral” 5art. )8( alin. ) &. pen.6.

$ocul săv"r%irii infrac!iunii reprezintă acea zonă din spa!iu unde sedesfă%oară activitatea infrac!ională. ste posibil ca infrac!iunea să nu se plaseze într-un singur loc, ci în mai multe locuri, situa!ie care ridică problema de a stabilicare este locul săv"r%irii infrac!iunii. De pildă, ac!iunea este realizată pe teritoriulunui anumit stat, iar rezultatul se produce pe teritoriul altuia. au, este vorba deo infrac!iune continuă care se desfă%oară pe teritoriul mai multor state. ubacest aspect, art. ? alin. + &. pen. stabile te că ”infrac!iunea se considerăș

săv"r%ită pe teritoriul om"niei %i atunci c"nd pe acest teritoriu ori pe o navă subpavilion rom"nesc sau pe o aeronavă înmatriculată în om"nia s-a efectuat unact de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, cEiar în parte,rezultatul infrac!iunii” 5principiul ubicuită ii6.ț

4ot în func!ie de locul săv"r%irii infrac!iunii se determină %i competen!aprocesuală a organelor udiciare, care de regulă apar!ine organelor teritorialelocului comiterii infrac!iunii.

% +impul săv*rşirii infracţiunii 4impul săv"r%irii infrac!iunii reprezintăintervalul cronologic în care s-a desfă%urat activitatea infrac!ională. 4impulcomiterii unei infrac!iuni coincide de regulă cu data c"nd s-a epuizat ac!iuneasau inac!iunea infrac ională. Dacă infrac!iunea s-a derulat într-o zonă temporalăț

mai mare de o zi, ea va fi considerată săv"r%ită în ziua c"nd a luat sf"r%it actulde conduită. În raport de această dată se vor aplica toate normele dreptuluipenal, mai pu!in cele care reglementează institu!ia recidivei, revocării liberăriicondi!ionate, revocării măsurilor de individualizare a executării pedepselor %i

măsurilor educative, înlăturarea beneficiului gra!ierii, întreruperea termenuluiprescrip!iei %i a celui de reabilitare. ceste institu!ii sunt incidente în raport dedata consumării infrac!iunii. Cneori, factorul timp reprezintă un element esen ial al unei anumiteț

infrac iuni 5spre exemplu, infrac iunea de absen ă neustificată se poate săv"r iț ț ț ș

numai ”în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgen ă” - art.ț

+') &. pen.6. lterori, timpul reprezintă numai un element circumstan ial alț

infrac iunii 5spre exemplu, furtul devine calificat dacă este comis ”în timpul nop ii”ț ț

# art. ((@ alin. ' lit. b6 &. pen.6." &ituaţia premisă *entru realizarea con!inutului anumitor infrac!iuni,

legiuitorul impune preexisten!a unor date ale realită!ii, pe care trebuie să se

suprapună săv"r%irea infrac!iunii. ceste date se referă la anumite stări, situa!ii,rela!ii sau calită!i, în lipsa cărora este exclusă existen!a infrac!iunii. %adar, situaţia premisă sau pree7istentă este realitatea pe care trebuie să

se grefeze săv"r%irea infrac!iunii, în lipsa căreia aceasta nu poate subzista. stevorba despre o anumită împreurare, preexistentă infrac iunii i independentă deț ș

ea, pe fondul căreia fapta se comite. În cazul infrac!iunilor ce presupun existen!a unei situa!ii preexistente analiza

infrac!iunii trebuie să înceapă cu verificarea acesteia, pentru că orice demers încontinuare este lipsit de interes, dacă situa!ia premisă nu este realizată.

120



xistă anumite infrac iuni ce nu se pot săv"r i dacă lipse te o anumităț ș ș

situa ie premisă. pre exemplu, mărturia mincinoasă 5art. (8) &.pen.6 nu esteț

posibilă dacă nu se înregistrează pe rol o cauză penală, civilă sau o altăprocedură în care se ascultă martori, după cum nici evadarea 5art. (?< &. pen.6nu este posibilă dacă făptuitorul nu se află în stare legală de re inere sauț

de inereț

9"H" Latura /$ect$%. $ latura u/$ect$%. ale c#3$#utulu$ $#!rac3$u#$$

9"H"1" Latura /$ect$%.

$atura obiectivă a infrac!iunii este aspectul exterior al acesteia, adică acealatură a actului de conduită interzis care se poate observa de către ceilal!i. aconstă în ac!iunea sau inac!iunea descrisă %i interzisă de norma incriminatoare,rezultatul produs %i raportul cauzal dintre acestea.

spectul obiectiv al con!inutului constitutiv al infrac!iunii este alcătuit din maimulte elemente. lementele oricărui act de conduită obiectiv sunt: elementul material, urmarea imediată (rezultatul) %i raportul de cauzalitate dintre elementul

material 4i urmarea imediată. $atura obiectivă mai poate fi denumită latura fizică,perioada externă, con!inutul constitutiv obiectiv sau aspectul fizic. 7ecesitateaexisten!ei laturii obiective a infrac!iunii rezultă %i din defini!ia legală generală ainfrac!iunii. >iind o Ffaptă”, infrac!iunea trebuie să se obiectivizeze, deoareceorice faptă are o exteriorizare, adică este perceptibilă în lumea obiectivă, fizică.

a) lementul material (acţiunea sau inacţiunea) . lementul material allaturii obiective a infrac!iunii este activitatea interzisă de norma de incriminare5ac!iunea sau inac!iunea interzise6@'. Cna dintre componentele aspectuluiobiectiv este ac!iunea sau inac!iunea interzisă de norma de incriminare.xteriorizarea manifestării de voin!ă a agentului este momentul în care setranspune în practică rezolu!ia infrac!ională 5mala cogitatio6. Din perspectiva

con!inutului său, conduita infrac!ională exterioară se poate manifesta printr-uncomportament activ 5pozitiv6 sau într-o activitate de abstinen!ă 5negativă, deab!inere6. În func!ie de stadiul evolu!iei manifestării exteriorizate, aceasta poatesă aungă în faza pregătirii, executării sau epuizării. În norma de incriminare,pentru prevederea elementului material, legiuitorul folose%te două teEnici dereglementare.

?cţiunea, în sens restr"ns, este o activitate prin care corpul unei persoaneiese din pasivitate. 2e%irea din pasivitate poate avea loc prin orice miloace cedetermină mi%carea corpului persoanei făptuitorului, cum ar fi: scEimbareapozi!iei anterioare a membrelor superioare sau inferioare, gesturi, cuvinte etc.$ato sensu, prin ac!iune se în!elege %i absten!iunea 5inac!iunea6, adică

omisiunea derulării unui comportament prevăzut de lege.Inacţiunea (omisiunea, abstenţiunea) constă într-un comportament pasiv pecare o persoană îl are de%i ea trebuia să iasă din starea de pasivitate în care seaflă. /misiunea poate constitui element material al unei infrac!iuni numai dacălegea impune agentului un anumit comportament activ, în sensul că acesta

91 În doctrină, unii autori pun semnul egalită!ii între elementul material al infrac!iunii, ca aspect obiectiv5latura obiectivă6, %i componenta laturii obiective numită Felement material” 5ac!iunea sau inac!iunea6.

121



trebuie să efectueze o activitate, dar răm"ne în inactivitate.2nfrac!iunile al căror verbum regens obligă destinatarul să nu aibă o anumită

conduită se numesc infracţiuni comisive, deoarece cel obligat desfă%oară oactivitate oprită de lege 5spre exemplu, violul este o infrac iune comisivă pentruț

că făptuitorul între ine raport sexual neconsim it cu victima, de i legea îiț ț ș

interzice6.

2nfrac!iunile al căror verbum regens obligă destinatarul să iasă din pasivitate%i să îndeplinească o anumită activitate sunt denumite infracţiuni omisive,deoarece făptuitorul omite să facă ceea ce legea îl obligă . pre exemplu,lăsarea fără autor 5art. (9) &. pen.6 este o infrac iune omisivă întruc"t constă înț

”omisiunea de a da autorul necesar sau de a anun!a de îndată autorită!ile decătre cel care a găsit o persoană a cărei via!ă, integritate corporală sau sănătateeste în pericol %i nu are putin!a de a se salva”.

e impune men iunea căț infrac!iunile comisive nu-%i pierd aceastăparticularitate cEiar dacă încălcarea normei de incriminare îmbracă în concretforma unei inac!iuni, pentru că denumirea este dată de caracterul proEibitiv alnormei penale de incriminare. De exemplu, infrac!iunea de omor răm"ne o

infrac!iune comisivă cEiar dacă moartea victimei este rezultatul unei omisiuni afăptuitorului 5de pildă, dorind moartea victimei, făptuitorul nu îi administrează unmedicament vital6. 2nfrac!iunile comisive săv"r%ite prin inac!iune poartădenumirea de infrac!iuni comisive prin omisiune. &onform art. '8 &. pen.,infrac!iunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se considerăsăv"r%ită %i prin omisiune în două cazuri:

- c"nd există o obliga!ie legală sau contractuală de a ac!iona. pre exemplu,omorul este o infrac!iune comisivă, dar ea poate fi săv"r%ită %i printr-o inac!iunereprezentată de refuzul îndeplinirii unei obliga ii 5dorind să-%i ucidă copilul deț

v"rstă fragedă, mama # care are obliga ia legală de între inere a acestuia #ț ț

refuză să-l alăpteze %i copilul moare6;

- c"nd autorul omisiunii, printr-o ac!iune sau inac!iune anterioară, a creatpentru valoarea socială proteată o stare de pericol care a înlesnit producerearezultatului. pre exemplu, o persoană lasă liber un c"ine periculos într-un parc,iar acesta vatămă un copil.

În cazul unor infrac!iuni, legiuitorul impune ca ac!iunea sau inac!iunea să îndeplinească unele cerin!e 5numite esenţiale6, în lipsa cărora fapta nu esteinfrac!iune. &erin!ele esen!iale ata%ate elementului material pot privi: comitereafaptei într-un anumit loc, într-un anumit timp, prin anumite miloace etc. &erin!eleesen!iale sunt legate de factorii obiectivi, fără care actul de conduită exteriorizatnu poate realiza con!inutul uridic al infrac!iunii. pre exemplu, violarea dedomiciliu constă în pătrunderea, fără drept , într-o locuin ă, încăpere, dependin ăț ț

sau loc împremuit in"nd de acestea 5art. ((+ &. pen.6, după cum bancrutațfrauduloasă presupune înstrăinarea unei păr i din activeț &n caz de insolven ă aț

debitorului 5art. (+' alin.' lit.c6 &. pen.6.unt situa ii în care normele de incriminare pretind ca elementul material alț

faptei interzise să se exteriorizeze într-o anumită formă, caz în care sunt exclusealte moduri de realizarea a acestuia. ceste infrac!iuni sunt numite infrac!iuni înformă încEisă Tspre exemplu, tulburarea de posesie presupune ”ocuparea, în

întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prindesfiinţarea sau strămutarea semnelor de -otar (n.n. E a adar, nu &n alt mod)ș , a

122



unui imobil aflat în posesia altuia” # art. (<3 &.pen.U, iar cele care pot fi realizate în orice formă sunt denumite infrac!iuni în formă liberă.

b) Crmarea imediată. Crmarea imediată este acea componentă a laturiiobiective a infrac!iunii ce constă în consecin!a 5efectul, rezultatul6, prevăzută5sau dedusă6 de norma de incriminare, pe care ac!iunea sau inac!iunea aprodus-o valorii sociale lezate %i rela!iilor sociale generate de aceasta.

7ormele de incriminare au ca finalitate preînt"mpinarea %i combaterea unor efecte negative ce ar putea surveni asupra valorilor sociale %i rela!iilor socialegenerate de acestea. ezultatul nociv vizat a fi prevenit sau contracarat denormele de incriminare se poate înfă!i%a ca o scEimbare fizică, materială, arealită!ii înconurătoare sau ca o modificare de ordin spiritual, moral. Haloareasocială ocrotită poate fi lezată efectiv, cum este în cazul infrac!iunii de distrugere,sau poate fi numai periclitată, cum este în cazul infrac!iunii de amenin!are,func!ie de împreurarea dacă valoarea socială vizată are sau nu o existen!ămaterială. Crmarea imediată nu se confundă cu efectele subsecvente sauulterioare realizării infrac!iunii, deoarece acestea nu intră în latura obiectivă ainfrac!iunii. Crmarea imediată este o componentă a laturii obiective de care

depinde fiin!a infrac!iunii, în timp ce consecin!ele ulterioare sunt doar elementecircumstan!iale, cu caracter accidental, care pot fi prezente sau nu. $ipsaacestor elemente circumstan!iale va avea ca efect doar excluderea existen!eicon!inutului agravat sau atenuat al infrac!iunii.

În cazul infrac!iunilor pentru care legea pretinde un rezultat fizic, acestatrebuie să se producă, deoarece altfel fapta va răm"ne în stare de tentativă.

ceste infrac!iuni se numesc în doctrină infracţiuni de rezultat 5sau materiale6. ÎnscEimb, în cazul infrac!iunilor pentru existen!a cărora legea nu impuneproducerea unui rezultat material, fapta respectivă va fi infrac!iune fără ca înlumea înconurătoare să aibă loc vreo modificare fizică. $iteratura de specialitatedenume%te aceste infrac!iuni, infracţiuni de pericol 5sau formale6.

c) $egătura de cauzalitate. $egătura de cauzalitate între elementul material %iurmarea imediată este acea componentă a laturii obiective ce constă în rela!ia5raportul, legătura6 de la cauză la efect ce trebuie să existe între cele douăelemente ale laturii obiective. De%i legiuitorul nu prevede expres aceastăcomponentă în cadrul laturii obiective a con!inutului infrac!iunii, existen!a sa estededusă din normele incriminatoare care, mai ales în cazul infrac!iunilor ceproduc vătămări fizice 5infrac!iunile materiale6, o presupun implicit. ela!iacauzală 5ne7um cauzal 6 este acel raport între două fenomene în care unulprecede %i determină pe celălalt. *rimul fenomen poartă denumirea de fenomen-cauză, iar cel de-al doilea este denumit fenomen-efect. &u autorul legăturii de cauzalitate se determină dacă urmarea imediată

produsă î i are cauza în ac iunea sau inac iunea ce constituie elemntul materialș ț țal laturii obiective a infrac iunii.ț

$egătura de cauzalitate nu se confundă cu raportul de interdependen!ă %i nicicu raportul de condi!ionare. 6aportul de interdependenţă este acea specie delegătură între două fenomene ce presupune că unul dintre ele este dependentde celălalt. 6aportul de condiţionare este acea rela!ie între două fenomene, încadrul căreia unul dintre fenomene aută, înlesne%te sau favorizează apari!iaceluilalt fenomen.

123



aportul de cauzalitate trebuie cercetat numai în cazul infrac!iunilor îndreptate împotriva unor valori sociale ce au existen!ă materială 5infrac!iunilemateriale6. pre exemplu, la omor se impune obligatoriu a se cerceta dacămoartea victimei se datorează ac iunii făptuitorului, aspect esen ial pentru a seț ț

concluziona asupra tragerii acestuia la răspundere penală 5este posibil să seconstate, spre exemplu, că făptuitorul a tras cu arma asupra victimei, glon ul aț

perforat aorta acesteia, dar fapta nu constituie omor întruc"t victima decedase,din cauze naturale, anterior ac iunii de împu care6. În scEimb, în cazulț ș

infrac!iunilor ce aduc atingere unor valori sociale neexprimate material5infrac!iunile formale6, legătura de cauzalitate rezultă din săv"r%irea faptei 5e7 re6. pre exemplu, întruc"t luare de mită este o infrac iune formală, nu se vaț

verifica dacă pretinderea i primirea banilor de către func ionar în scEimbulș ț

emiterii actului de serviciu a creat o stare de pericol pentru buna desfă urare aș

activită ii în cadrul respectivei institu ii publice, această urmare rezult"nd implicitț ț

i automat din cEiar săv"r irea faptei.ș ș

În maoritatea cazurilor stabilirea raportului de cauzalitate nu ridică dificultă!i,dar sunt unele spe!e care pun problema determinării existen!ei acestuia datorită

condi!iilor speciale în care sunt săv"r%ite faptele.

9"H"2" Latura u/$ect$%.

lementul subiectiv al infrac!iunii 5vinovă!ia6 a fost dea examinat în cadrultemei Ftrăsăturile esen!iale ale infrac!iunii”, motiv pentru care face trimitere laacel paragraf.

7e mărginim aici să arătăm că, dacă în norma de incriminare este prevăzutăo anumită condi!ie referitoare la latura subiectivă a infrac!iunii, lipsa acesteiapoate conduce la inexisten!a infrac!iunii sau a formei, variantei ori modalită!iirespective. De pildă, pentru întrunirea elementelor infrac!iunii de abuz în serviciu

în varianta prevăzută de art. (@8 alin. ( &. pen. trebuie îndeplinită condi!ia cadiscriminarea să se facă pe temei de rasă, na!ionalitate etc.

9"" Frele $#!rac3$u#$$ $#te#3$#ate dup. !aBele de!.ur.r$$ act$%$t.3$$$#!rac3$#ale

9""1" Apecte -e#erale

*rocesul săv"r%irii unei infrac!iuni inten!ionate parcurge două perioade: perioada internă 5psiEică6 %i perioada e7ternă 5fizică6. *erioada internă are treimomente sau etape cu relevan!ă penală, respectiv: etapa apari!iei ideii comiteriiinfrac!iunii, etapa deliberării %i etapa deciziei sau rezolu!iei infrac!ionale.

>iind o specie de comportament uman, infrac!iunea are o derulare spa!io-temporală. *rocesul infrac!ional începe odată cu &ncolţirea gândului de a săv"r%io infrac!iune. ubsecventă momentului apari!iei ideii de a săv"r%i infrac!iuneaeste etapa deliberării . În această etapă făptuitorul c"ntăre%te motivele favorabilesau nefavorabile săv"r%irii infrac!iunii. Jomentul cumpănirii motivelor pro %icontra săv"r%irii infrac!iunii este unul de Fluptă psiEică”, care se soldează cutrecerea la ultima etapă a perioadei interne a infrac!iunii # rezoluţia infracţională.

Kotăr"rea infrac!ională este etapa finală a laturii subiective a infrac!iunii %iconstă în luarea deciziei de săv"r%ire a acesteia. *erioada internă are, uneori, %i

124





îmbrăca patru forme: forma actelor de pregătireA forma tentativeiA formaconsumată %i forma epuizată.

9""2" Actele preparatr$$ de pre-.t$re

?. oţiune. ctele preparatorii reprezintă prima fază a perioadei externe a

infrac!iunii %i constau în activită!ile desfă%urate de persoana care, vr"nd săsăv"r%ească o infrac!iune, creează condi!iile prielnice 5favorabile6 comiteriiacesteia.

ctele preparatorii sunt o formă atipică sau imperfectă a infrac!iunii,deoarece iter criminis 5drumul infrac!ional6 nu este străbătut în întregime, cinumai în parte, respectiv p"nă la limita inferioară a actelor de executare.

*entru desemnarea activită!ilor de creare a condi!iilor favorabile săv"r%iriiinfrac!iunii în teorie %i practică se mai folosesc expresiile Facte de pregătire”,”acte preparatorii” sau Facte premergătoare săv"r%irii infrac!iunii”. ctivitateaprealabilă săv"r%irii infrac!iunii se compune din acte de procurare de miloacesau instrumente, de adaptare a acestora, de culegere de date despre locul %i

timpul săv"r%irii infrac!iunii etc. Jenirea activită!ii de pregătire este de a facilitasăv"r%irea infrac!iunii prin crearea condi!iilor ca aceasta să aibă loc cu succes. ctivitatea de pregătire, de%i posibilă la maoritatea infrac!iunilor, nu este înt"lnită5obligatorie6 la orice infrac!iune.

J. #ondiţiile actelor preparatorii. De%i institu!ia actelor preparatorii nu estereglementată, totu%i, din analiza institu!iei tentativei %i a altor institu!ii de dreptpenal, se pot desprinde %i trasa condi!iile pe care trebuie să le îndeplinească unanumit act pentru a fi act de pregătire a infrac!iunii. &ondi!iile actelor preparatoriisunt: actul să constea într-o activitate de pregătire a săv"r%irii infrac!iunii; actulsă aibă caracter univoc 5să rezulte fără dubiu că se pregăte te o infrac iune6;ș ț

actul să constea într-o activitate care nu intră în cuprinsul elementului material al

infrac!iunii; actul să fie realizat cu inten!ie directă; actul preparator să fie efectuatde către cel care va săv"r%i infrac!iunea.#. elurile actelor preparatorii. După criteriul naturii lor actele preparatorii pot

fi: acte preparatorii materiale %i acte preparatorii morale. ?ctele preparatorii materiale constau în activită!i fizice de procurare, adaptare

sau producere a miloacelor sau instrumentelor pentru săv"r%irea infrac!iunii,precum %i în luarea unor măsuri de îngreunare a descoperirii faptei sau pentruasigurarea folosului infrac!iunii. De exemplu, adaptarea unei cEei, procurareaunei substan!e letale, producerea unui instrument tăietor etc.

?ctele preparatorii morale constau în activită!i de culegere de date sauinforma!ii despre locul, timpul sau obiectul infrac!iunii, despre subiectul pasiv al

infrac!iunii sau împreurările săv"r%irii infrac!iunii. De pildă, culegerea unor informa!ii despre orarul scEimbării pazei de la locul unde urmează să se comităinfrac!iunea, culegerea unor date despre starea materială a victimei etc.

În func!ie de criteriul tratamentului penal actele preparatorii sunt: actepreparatorii neincriminate %i acte preparatorii incriminate.

D. ratamentul penal al actelor preparatorii. $egisla!iile %i doctrina au pozi!iidiferite fa!ă de tratamentul penal al actelor preparatorii. Cnii autori sus!in tezaincriminării actelor preparatorii, invoc"nd următoarele argumente: actele depregătire creează condi!ii favorabile producerii rezultatului periculos; multe dintre

126



actele de pregătire au caracter univoc; activitatea periculoasă ar fi curmată dinfa%ă; prin neincriminarea actelor preparatorii ar fi încuraa!i infractorii înrăi!i care,%tiind că aceste acte nu sunt sanc!ionate, î%i pot pregăti cu răbdare %iperseveren!ă comiterea infrac!iunii etc.

Însă, maoritatea autorilor %i legisla!iilor nu acceptă, de principiu, tezaincriminării actelor preparatorii. În combaterea punctului de vedere ce sus!ine

incriminarea # nelimitată sau limitată # a actelor preparatorii se invocăurmătoarele argumente: de cele mai multe ori actele preparatorii sunt ecEivoce;actele de pregătire a infrac!iunii nu prezintă o periculozitate sporită; în multecazuri făptuitorul care a efectuat acte de pregătire renun!ă la săv"r%ireainfrac!iunii etc. &el mai important argument, care poate fi invocat împotrivaneincriminării de principiu a actelor de pregătire, este acela că incriminareaactelor de pregătire ar fi o Fstimulare” la comiterea infrac!iunii, at"ta timp c"tactivitatea de pregătire este oricum sanc!ionată.

&odul penal rom"n nu incriminează actele preparatorii dec"t în modexcep!ional, c"nd vădesc o periculozitate socială sporită. ceste cazuri sunturmătoarele:

a) Incriminarea actelor de complicitate anterioară. Dacă alături de autor 5saucoautori6 la infrac iune au mai participat %i alte persoane care au înlesnitț

săv"r%irea acesteia, activitatea lor îmbracă forma complicită!ii anterioare %i sesanc!ionează;

b) Incriminarea actelor preparatorii prin asimilare cu tentativa. În cazul unor infrac!iuni deosebit de grave, legiuitorul incriminează actele de pregătire prinasimilare cu tentativa. De exemplu, în cazul unor infrac!iuni contra securită iiț

na ionale 5trădarea prin transmiterea de informa ii secrete de stat, ac iuniț ț ț

împotriva ordinii constitu ionale, infrac iuni contra persoanelor care se bucură deț ț

protec ie interna ională6 se sanc!ionează %i producerea sau procurareaț ț

miloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri in vederea comiterii faptei;

c) Incriminarea actelor preparatorii prin integrarea &n conţinutul infracţiunii pecare subiectul 4ia propus să o comită. treia modalitate de incriminare utilizatăde legiuitor este cea prin integrarea în con!inutul infrac!iunii pe care subiectul %i-a propus să o comită. pre exemplu, pretinderea unor sume de bani de către unfunc ionar public în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în atribu iile sale deț ț

serviciu este în realitate un act de pregătire a luării efective a banilor, dar legiuitorul l-a inclus în con inutul luării de mită, motiv pentru care simplaț

pretindere constituie infrac iune 5art. (?@ &. pen.6.ț

d) Incriminarea actelor preparatorii ca infrac iune de sinestătătoare.ț Cneori,datorită periculozită ii sporite, legea incriminează actele de pregătire caț

infrac iune autonomă. pre exemplu,ț fabricarea, primirea, de!inerea sau

transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea demonedă, de i constituie în realitate acte preparatorii, sunt incriminate distinct, caș

infrac iune de de inere de instrumente în vederea falsificării de valori 5art. )'+ &.ț ț

pen.6.@. Infracţiuni la care nu sunt posibile actele preparatorii. ctele preparatorii

nu sunt posibile în cazul următoarelor infrac!iuni:a) Infracţiunile al căror element material &mbracă forma inacţiunii. În cazul

infrac!iunilor de inac!iune actele preparatorii nu sunt posibile deoarece pregătirea

127



comiterii infrac!iunii presupune activită!i care îmbracă forma ac!iunii. Deexemplu, nu sunt posibile actele de pregătire în cazul infrac!iunii de nedenun!are5art. (33 &.pen.6 sau de omisiune a sesizării 5art. (38 &.pen.6;

b) Infracţiunile săvâr4ite din culpă, cu intenţie indirectă sau cu praeterintenţie. În cazul acestor infrac!iuni nu sunt posibile activită!i de pregătire deoareceefectuarea unor acte de creare a condi!iilor favorabile săv"r%irii unei infrac!iuni

exclude indiferen!a sau neglien!a fa!ă de rezultatul infrac!iunii. Dacă făptuitorulnu prevede sau nu urmăre%te un anumit scop nu există o activitate de pregătirea infrac!iunii.

9""9" Te#tat$%a ?. oţiune. 4entativa este acea formă a infrac!iunii, după fazele desfă%urării

acesteia în timp, care constă în punerea în executare a inten!iei de a săv"r%iinfrac!iunea, executare care este întreruptă sau nu-%i produce efectul 5art. )(alin. ' &.pen.6.

4entativa face parte din faza executării infrac!iunii, deoarece ea presupunerealizarea, fie în întregime fie par!ial, a elementului material al infrac!iunii. lături

de actele de pregătire, tentativa este cea de a doua formă imperfectă ainfrac!iunii, dar care se află într-un stadiu superior al evolu!iei comiterii acesteia.4entativa este singura dintre formele infrac!iunii, în func!ie de criteriul fazelor dederulare, care este reglementată în *artea generală a &odului penal. >iind ofaptă realizată par!ial, tentativa are un tratament penal diferit fa!ă de cel alinfrac!iunii consumate.

*recizăm că exprimări de genul Ftentativă nereu%ită”, Ftentativă e%uată” etc.,folosite în limbaul curent, sunt pleonastice în contextul institu!iei analizate, motivpentru care nu pot fi acceptate în dreptul penal.

J. #ondiţiile tentativei. Din defini!ia tentativei reiese că pentru existen!aacestei forme a infrac!iunii trebuie îndeplinite următoarele condi!ii:

a) @7istenţa intenţiei de a săvâr4i infracţiunea. 4entativa presupune cafăptuitorul să fi prevăzut rezultatul activită!ii sale %i să-l fi urmărit sau cel pu in să-ț

l fi acceptat;b) Punerea &n e7ecutare a intenţiei de a săvâr4i infracţiunea. &ondi!ia punerii

în executare a inten!iei de a comite infrac!iunea presupune efectuarea uneiactivită!i de realizare a elementului material al infrac!iunii. unt activită!i derealizare a elementului material al infrac!iunii numai acelea care sunt orientate,direct sau indirect, spre obiectul infrac!iunii %i care sunt univoce în privin!afinalită!ii agentului. Dacă orientarea ac!iunii nu este clară spre obiectulinfrac!iunii, activitatea în cauză este fie un act de pregătire, fie o activitate de altănatură, dar nu una de executare a inten!iei infrac!ionale;

c) Lntreruperea e7ecutării elementului material ori neproducerea rezultatului.>iind o formă intermediară de infrac!iune, tentativa presupune ca, după punerea în executare a inten!iei de a săv"r%i infrac!iunea, executarea este curmată sau,de%i este dusă p"nă la capăt, rezultatul nu survine. &auzele întreruperiiexecutării sau neproducerii efectului pot fi independente de voin!a făptuitorului5spre exemplu, de i făptuitorul love te victima cu un cu it într-o zonă vitală,ș ș ț

aceasta nu decedează datorită interven iei rapide a medicilor6 sau, dimpotrivă,ț

pot ine tocmai de voin a făptuitorului 5spre exemplu, făptuitorul, aflat într-unț ț

miloc de transport în comun, de i taie geanta victimei, nu sustrage bunurile deș

128



teamă că va fi prins de organele de poli ie6. 4entativă există indiferent dacăț

întreruperea executării sau neproducerea urmărilor depind ori nu de voin ațfăptuitorului; diferen a constă însă în aceea că, dacă făptuitorul întrerupe deț

bună voie rezultatul ori împiedică apari!ia lui, va beneficia de inciden!a desistăriisau împiedicării producerii rezultatului, care este o cauză de nepedepsire 5art. )+&.pen.6;

d) Incriminarea tentativei . De i nu este, propriu-zis, o condi iei de existen ă,ș ț țconsiderăm necesar a arăta că se impune ca tentativa infrac iunii să fie iț ș

sanc ionată ca atare de legea penală, adică să fie incriminată. În caz contrar,ț

de%i există o punere în executare a comiterii infrac!iunii 5tentativă, în senscurent6, întreruptă sau lipsită de efect, ea nu are relevan!ă penală, deci nu existătentativă în sens penal.

@. *odalităţile tentativei . Din dispozi iile art. )( &.pen. rezultă trei modalită iț ț

ale tentativei, anume, tentativa întreruptă 5imperfectă, neterminată6, tentativaperfectă 5fără efect, fără rezultat, terminată6 i tentativa absolut improprieș

5absurdă6. *rimele două modalită i 5tentativa întreruptă i cea perfectă6 derivăț ș

din gradul de realizare a elementului material. &ea de-a treia modalitate

5tentativa absurdă6 se determină în func!ie de caracterul cauzelor ce genereazăneconsumarea infrac!iunii.a6 4entativa întreruptă. 4entativa întreruptă este acea modalitate a tentativei

ce constă în punerea în executare a inten!iei de a săv"r%i infrac!iunea, executarecare este întreruptă înainte de efectuarea în întregime a elementului material. Deexemplu, o persoană smulge arma din m"na celui care începuse să apese petrăgaci pentru a ucide victima, interven!ie care a oprit continuarea ac!iunii detragere asupra victimei.

&auzele care opresc continuarea executării elementului material al infrac!iuniipot fi dintre cele mai diverse, dar trebuie să excludă voin!a făptuitorului. &auzelece opresc continuarea realizării elementului material al infrac!iunii pot fi grupate

în: cauze de natură umană, c"nd întreruperea executării se datorează activită!iiunei persoane fizice; cauze privind reac!ia animalelor; cauze naturale. De pildă:declan%area unui sistem de alarmă, rezisten!a unor obiecte, apari!ia paznicului,o alunecare de teren, apari!ia unui c"ine etc.. 4entativa întreruptă este posibilă at"t la infrac iunile materiale c"t i la celeț ș

formale.b6 4entativa fără efect 5perfectă6. 4entativa fără efect este acea modalitate a

tentativei ce constă în executarea în întregime a elementului material alinfrac!iunii, însă nu se produce rezultatul. &a %i în cazul tentativei întrerupte, %i încazul tentativei perfecte consumarea infrac!iunii nu are loc din cauzeindependente de voin!a făptuitorului. De pildă, după administrarea unei cantită!i

de otravă victimei, aceasta folose%te un antidot %i se salvează. 4entativa perfectă este posibilă la infrac iunile materiale, întruc"t acesteaț

presupun un rezultat distinct de elementul material, dar nu este posibilă lainfrac iunile formale, întruc"t la acestea, odată cu executarea în întregime aț

elementului material, se produce automat i rezultatul, deci infrac iunea seș ț

consumă.e6 4entativa absolut improprie 5actele de executare fără relevan!ă penală6.

4entativa absolut improprie există în cazul în care imposibilitatea consumăriiinfrac!iunii este consecin!a modului cum a fost concepută executarea. m folosit

129





În cazul altor infrac iuni la care tentativa este posibilă nu înt"lnim vreun text deț

lege care să o i incrimineze. pre exemplu, tentativa infrac iunii de lovire nu seș ț

pedepse te.ș

Dacă este incriminată, tentativa se pedepse te cu pedeapsa prevăzută deș

lege pentru infrac!iunea consumată, ale cărei limite se reduc la umătate 5art. ))alin.( &.pen.6. pre exemplu, întruc"t pedeapsa pentru infrac iunea deț

în elăciune este încEisoarea între 3 luni i ) ani 5art. (++ &.pen.6, tentativa deș ș în elăciune se sanc ionează cu o pedeapsă cuprinsă între ) luni i ' an i 3 luniș ț ș ș

încEisoare. tunci c"nd pentru infrac iunea consumată pedeapsa este deten iunea peț ț

via ă, tentativa acelei infrac iuni se sanc!ionează cu pedeapsa încEisorii de la '9ț ț

la (9 de ani.

9"";" De$tarea $ p$ed$carea prducer$$ reBultatulu$

Desistarea %i împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsireconst"nd în renun!area de bună voie la continuarea executării elementului

material sau în zădărnicirea producerii rezultatului infrac!iunii după terminareaexecutării. stfel, făptuitorul nu se pedepse te în oricare dintre următoarele ipoteze:ș

a6 s-a desistat din executarea activită ii ce constituie elementul material alț

infrac iunii. Desistarea presupune o întrerupere a elementului material i produceț ș

efectul de nepedepsire dacă intervine mai înainte de descoperirea faptei i esteș

voluntară. 7u constituie desistare împreurarea că făptuitorul nu a mai pututcontinua activitatea infrac ională din cauze independente de voin a sa 5spreț ț

exemplu, a introdus mana în buzunarul Eainei victimei spre a-i sustrage o sumăde bani, dar buzunarul era gol; încearcă să între ină raport sexual neconsim it cuț ț

victima dar, datorită stării accentuate de be ie, nu reu e te6;ț ș ș

b6 de i a efectuat în întregime elementul material al laturii obiective,ș împiedică # din proprie ini iativă i anterior descoperirii faptei # producereaț ș

rezultatului. pre exemplu, după ce a împu cat victima o transportă la spital iș ș

via a acesteia este salvată;ț

c6 mai înainte de descoperirea faptei, făptuitorul încuno%tiin!ează autorită!ilede comiterea acesteia, astfel înc"t consumarea infrac iunii să poată fiț

împiedicată. e!ine aten!ia că, în această ipoteză, pentru nepedepsirea autoruluinu se cere ca infrac!iunea să nu se fi consumat. $egea pretinde doar ca, urmarea anun!ării autorită!ilor de către autor, împiedicarea consumării faptei să fieposibilă sub aspect obiectiv. Dacă împiedicarea consumării infrac!iunii esteposibilă, dar în concret ea nu s-a realizat 5spre exemplu, din neglien!ă, organulde urmărire penală ac!ionează tardiv6, autorul va beneficia de impunitate întruc"tel a încuno%tiin!at autorită!ile, iar consumarea infrac!iunii a fost posibilă.

Dacă actele îndeplinite p"nă în momentul desistării sau împiedicăriiproducerii rezultatului constituie o altă infrac!iune, se aplică pedeapsa pentruacea infrac!iune.

9""5" I#!rac3$u#ea c#uat.

?. oţiune. *rin infrac!iune consumată se în!elege acea formă care

131



realizează con!inutul tipic al infrac!iunii, adică con!inutul integral al acesteia. De%inu este reglementată ca institu!ie autonomă, indirect, toate institu!iile *ăr!iigenerale a &odului penal vizează infrac!iunea consumată, care este etalonulinfrac!iunilor.

2nfrac!iunea este consumată dacă peste latura subiectivă a con!inutuluiconstitutiv se pliază perfect latura obiectivă, cu elementele sale # elementul

material, urmarea imediată %i raportul de cauzalitate între elementul material %iurmarea imediată.

J. *omentul consumării infracţiunii . În cazul oricărei infrac!iuni este foarteimportant să se determine momentul c"nd aceasta s-a consumat. Jomentulconsumării infrac!iunii diferă la infrac!iunile de rezultat fa!ă de infrac!iunile depericol. 2nfrac!iunile de pericol 5formale6 au ca moment al consumării momentulc"nd s-a terminat executarea elementului material al infrac!iunii, deoarece înaceastă zonă temporală survine %i starea de pericol social. De exemplu,infrac!iunea de violare a domiciliului se consumă în momentul c"nd s-a terminatac!iunea de pătrundere în domiciliul altuia. Dacă infrac!iunea formală este unade inac!iune, consumarea are loc în clipa c"nd obliga!ia de a ie%i din pasivitate a

fost încălcată. 2nfrac!iunile de rezultat 5materiale6 se consumă în momentulproducerii urmării fizice specifice infrac!iunii respective.&onsumarea infrac!iunii nu se confundă cu data săv"r%irii acesteia,

deoarece, de%i în maoritatea cazurilor cele două momente se suprapun, sunt %icazuri în care acestea nu coincid. De pildă, în cazul infrac!iunilor de rezultat,c"nd acesta survine ulterior realizării elementului material al laturii obiective5diferen!a temporală fiind de cel pu!in o zi6, data săv"r%irii infrac!iunii este cea dinmomentul realizării în întregime a elementului material, pe c"nd momentulconsumării se extinde %i fapta se consumă abia la data apari!iei rezultatului.pre exemplu, dacă ac iunea de ucidere se comite pe data de ' martie (9'+,ț

dar moartea survine efectiv pe data de ) martie (9'+, infrac iunea de omor seț

consideră consumată pe data de ) martie (9'+.

9"">" I#!rac3$u#ea epu$Bat.

?. oţiune. 2nfrac!iunea epuizată # sau fapt epuizat # este acea formă atipicăa infrac!iunii care, după momentul consumării, prin prelungirea elementuluimaterial sau în cadrul unui proces firesc, produce urmări noi. 2nfrac!iunea faptepuizat este o specie de infrac!iune care depă%e%te momentul consumării,desfă%ur"ndu-se în continuare în timp p"nă la un alt moment, numit momentulepuizării. Cn exemplu este cel al furtului de curent electric, care se consumă lamomentul c"nd începe ac iunea de sustragere, se continuă în timp i ulterior ț ș

acestui moment i se epuizează atunci c"nd ac iunea de sustragere înceteazăș ț5de pildă, datorită interven iei organelor de poli ie6ț ț

J. *omentul epuizării infracţiunilor susceptibile de epuizare. Jomentulepuizării infrac!iunilor susceptibile de epuizare este cel la care orice urmare ainfrac!iunii, survenită după momentul consumării, încetează să mai apară. ltfelspus, epuizarea infrac!iunii are loc la data la care au încetat consecin!eleimediate ale infrac!iunii.

u moment al epuizării toate infrac!iunile care au o desfă%urare în timp peste

132



momentul consumării. Infracţiunile continue se consumă în momentul în care s-arealizat în totalitate latura obiectivă a infrac!iunii respective %i se epuizează înclipa în care a luat sf"r%it executarea, adică a încetat ac!iunea sau inac!iuneaspecifică. Infracţiunile progresive se consumă în momentul producerii rezultatuluiini!ial %i se epuizează în momentul în care se produce ultima urmare imediată.Infracţiunile de obicei se consumă în momentul în care făptuitorul a realizat

suficiente acte ca să realizeze elementul material al infrac!iunii %i se epuizeazăc"nd făptuitorul încetează activitatea specifică. Infracţiunile continuate seconsumă la data c"nd s-au comis cel pu!in două fapte care fiecare în parterealizează con!inutul acelea%i infrac!iuni %i se epuizează în momentul în care s-arealizat latura obiectivă a ultimei fapte de aceea%i specie.

Jomentul epuizării infrac!iunii este foarte important pentru că, uneori, înfunc!ie de acest moment se apreciază %i efectele uridice, consider"ndu-se căinfrac!iunea fapt epuizat a fost săv"r%ită la data c"nd s-a produs ultimul rezultat.

9""H" Frele %ar$a#tele $ dal$t.3$le $#!rac3$u#$$

?. orma tip sau de bază a infracţiunii. orma tip a infrac!iunii esteconfigura!ia de bază a unei infrac!iuni în raport de care legiuitorul construie%tevariante agravate, atenuate sau calificate ale acesteia. >orma tipică a infrac!iuniimai este denumită formă de bază sau simplă. *entru incriminarea faptelor periculoase din punct de vedere social, legiuitorul descrie elementele acestora înnormele de incriminare, în forma con!inutului tipic al infrac!iunii.

/rice normă de incriminare cuprinde cel pu!in o formă a infrac!iunii 5forma tip6%i, eventual, una sau mai multe variante care incriminează fapta respectivă culuarea în considerare a gradului de pericol social mai ridicat sau mai scăzut alfaptei ori făptuitorului.

>orma tip a infrac!iunii se află înscrisă în primul alineat al articolului de lege,ea fiind modelul în func!ie de care vor fi incriminate varia!iunile acesteia. >ormade bază a infrac!iunii reflectă un grad de pericol social mediu.

J. +ariantele infracţiunii. Hariantele infrac!iunii sunt aspecte accidentale aleacesteia, construite prin deriva!ie de la forma tipică a infrac!iunii. Harianteleinfrac!iunii sunt, de regulă, mai periculoase socialmente comparativ cu forma debază a acesteia, caz în care poartă denumirea de variante agravate. În situa!ia

în care varianta infrac!iunii este mai pu!in periculoasă dec"t forma de bază ea senume%te variantă atenuată. ste posibil ca legiuitorul să stabilească %i săsanc!ionează varianta agravată într-un articol separat, caz în care variantainfrac!iunii se nume%te variantă calificată. pre exemplu, în cazul în elăciunii, forma tip este incriminată prin art. (++ș

alin. ' &.pen. $a art. (++ alin. ( &.pen. înt"lnim o variantă agravată, referitoarela în elăciunea săv"r ită prin folosirea de nume sau calită i mincinoase ori deș ș ț

alte miloace frauduloase. $a furt, forma tip este prevăzută la art. ((? &.pen., iar la art. ((@ &.pen. înt"lnim o variantă calificată cu denumirea marginală de furtcalificat 5spre exemplu, furtul comis prin efrac ie6. &ț nstruc!ia variantelor derivateale infrac!iunii se realizează prin adăugarea la con!inutul variantei de bază aunor condi!ii referitoare la obiectul infrac!iunii, subiec!ii infrac!iunii, locul sautimpul săv"r%irii infrac!iunii, situa!ia premisă etc.. În func!ie de împreurarea dacăeste agravantă sau atenuantă, legiuitorul spore%te, scade sau scEimbă natura

133



sanc!iunii penale aplicabile respectivei variante a infrac!iunii.#. *odalităţile infracţiunii. Jodalită!ile infrac!iunii sunt felurile în care poate fi

realizat elementul material al infrac!iunii. >iecare variantă sau formă aleinfrac!iunii poate fi săv"r%ită în una sau mai multe modalită!i. Jodalită!ileinfrac!iunii sunt: normative %i de fapt.

*odalităţile normative sunt formele de realizare a infrac!iunii, prevăzute de

lege 5spre exemplu, conform art. (@< &.pen., delapidarea se poate comite prinmodalită ile normativeț &nsu ireș , folosire sau traficare de bani, valori sau altebunuri6. Jodalită!ile normative ale infrac!iunii pot fi unice sau plurale, iar acesteadin urmă pot fi alternative sau cumulative, în func!ie de diversele specii deinfrac!iuni prevăzute de lege. pre exemplu, la falsul în înscrisuri sub semnăturăprivată 5art. )(( &.pen.6 modalită ile normative sunt plurale i cumulative, pentruț ș

că infrac iunea există prinț falsificarea înscrisului urmată de folosirea lui de cătrefăptuitor sau de încredin area lui către altă persoană spre folosire. În scEimb, laț

luarea de mită 5art. (?@ &.pen.6 modalită ile normative sunt plurale i alternative,ț ș

pentru că infrac iunea constă în primireaț ori pretinderea sau acceptarea de banisau alte foloase necuvenite. În acest din urmă caz, realizarea mai multor

modalită!i ale elementului material 5spre exemplu, func ionarul pretinde bani i îiț și prime te6 nu atrage o pluralitate de infrac!iuni %i nici de sanc!iuni penale.ș ș

*odalităţile faptice ale infrac!iunii sunt acelea în care se prezintă obiectivfapta ce constituie infrac!iune 5spre exemplu, uciderea este prin împu care, prinș

lovire cu obiect tăietor-în epător, prin otrăvire etc.6ț

Eeple

'. &onform art. ('? alin.' &od penal, violul constă în raportul sexual, actulsexual oral sau anal cu o persoană, săv"r%it prin constr"ngere, punere înimposibilitate de a se apăra ori de a-%i exprima voin!a sau profit"nd de această

stare. În fapt, s-a re!inut că numitul &.7., după ce a luat Eotăr"rea de a avea raportsexual cu numita D.., a încercat să iabă un astfel de raport, propun"nd femeiisă se deplaseze la el acasă în acest scop. 7umita D.. a refuzat în mod ferm.7umitul &.7. a insistat, dar D.. a reac!ionat, înur"ndu-l, moment în care &.7. aabandonat Eotăr"rea luată. Clterior, numita D.. a mers la o unitate de poli!ie,unde a depus pl"ngere prealabilă împotriva numitului &.7. pentru comitereatentativei la infrac!iunea de viol.

ă se arate dacă numitul &.7. a comis sau nu această infrac!iune.

olu!ia:&onform art. '< &od penal, infrac!iunea este fapta prevăzută de legea

penală, săv"r%ită cu vinovă!ie, neustificată %i imputabilă persoanei care asăv"r%it-o.

În spe!ă, inculpatul &.7. %i-a propus %i a încercat să aibă raport sexual cunumita D.., însă nu a folosit constr"ngerea. Dimpotrivă, a cerut consim!"m"ntulvictimei, insist"nd în acest sens. >iind refuzat, a abandonat Eotăr"rea luată.

Întruc"t legea penală sanc!ionează ca tentativă la viol încercarea de a avearaport sexual, dar numai dacă se realizează prin constr"ngerea, punereavictimei în imposibilitate de a se apăra ori de a-%i exprima voin!a sau profit"nd de

134



această stare, fapta numitului &.7. nu constituie infrac!iune întruc"t nu este ofaptă prevăzută de legea penală.

(. În sarcina inculpatului 1.>. s-a re!inut că, în seara zilei de ((.9?.(99@,fiindu-i teamă că imobilul în care locuia ar putea fi vizat de Eo!i, a conectat latensiunea electrică de ((9 H gardul de s"rmă ce îi împremuia casa. Despre

aceasta, inculpatul a încuno%tiin!at vecinii. În ziua următoare, inculpatul 1.>. apărăsit localitatea în care domicilia, plec"nd în concediu în străinătate împreunăcu familia.

În ziua de (<.9?.(99@, copilul .J. 5ai cărui părin!i erau vecini cu inculpatul6s-a ucat în apropierea casei lui 1.>. %i, ating"nd s"rma, a fost electrocutat %i amurit.

2nculpatul a fost trimis în udecată pentru comiterea infrac!iunii de omor.2nstan!a a scEimbat încadrarea uridică în infrac!iunea de ucidere din culpă %i

a condamnat pe inculpat pentru această din urmă infrac!iune. răta!i dacă solu!ia instan!ei este sau nu corectă.

olu!ia:Kotăr"rea instan!ei este gre%ită. &Eiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea

victimei, ci doar protearea casei de eventuali Eo!i, modul său de a ac!iona %imiloacele pe care le-a folosit dovedesc că a prevăzut %i a acceptat posibilitateaproducerii mor!ii unei persoane prin atingerea gardului conectat la re!eaua detensiune electrică de ((9 H. Însu%i faptul că a informat vecinii asupra măsurii pecare a luat-o pentru protearea locuin!ei denotă că a prevăzut rezultatul periculos%i, în!eleg"nd să nu renu!e la măsura luată, l-a acceptat.

În consecin!ă, fapta constituie omor comis cu inten!ie indirectă.

). În sarcina numitului D./. s-a re!inut că, după ce a luat cuno%tin!ă desprefaptul că numitul .K. avea de v"nzare un sistem audio-video foarte performant,

în scopul de a sustrage acel bun, s-a informat asupra familiei acestuia %i a aflatcă avea un copil care era elev în clasa a 22-a la o %coală generală din mun. &lu-7apoca. &u inten!ia de a fura bunul, D./. a mers la %coala unde învă!a copilulnumitului .K. %i, d"ndu-se drept rudă a acestuia %i, invoc"nd un evenimenttragic produs în familie, a cerut învă!ătoarei să permită copilului să meargă cu elacasă.

D"ndu-%i seama că D./. nu îl cunoa%tea pe copil, învă!ătoarea a refuzat să îl învoiască.

ă se arate cum trebuie calificată fapta numitului D./.

olu!ia:&onform art. )( &od penal, tentativa constă în punerea în executare a

inten iei de a săv"r%i infrac!iunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu %i-ț

a produs efectul. &u alte cuvinte, tentativa presupune un început de executare aac!iunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infrac!iunii, deci unact de executare a conduitei interzise de legea penală.

În cazul furtului 5art. ((? &od penal6, elementul material este dat de ac!iuneade luare a unui bun.

În spe!ă, numitul D./. nu a întreprins nici un act material specific luăriibunului, ci a efectuat numai activită!i menite a crea condi!iile optime pentru

135



sustragerea sistemului audio-video: informarea asupra familiei viitoarei victime, încercarea de a determina copilul victimei să-l înso!ească la domiciliul acesteia. În sarcina sa nu se poate re!ine însă niciun act de executare a ac!iunii de luare aunui bun.

În consecin!ă, fapta numitului D./. constituie acte preparatorii neicriminate,iar nu tentativă la infrac!iunea de furt.

+. În sarcina numi!ilor &.., J.H. %i .H. s-a re!inut că, inten!ion"nd să aibăraport sexual prin constr"ngere cu numita 7.D., care se plimba pe %osea cu unprieten, după lovirea %i îndepărtarea acestuia, au prins-o de m"ini, trăg"nd-ospre o vie din apropiere. După unele încercări de a trece victima peste un gard,7.D. a reu%it să se smulgă din m"inile celor trei, care însă au urmărit-o, au prins-o %i au lovit-o. În acest timp, la locul faptei a apărut un autoturism, iar pasagerii i-au alungat pe agresori %i au luat-o pe 7.D. cu ei, merg"nd la o unitate de poli!ie.>iind învinui!i pentru tentativă de viol, &.., J.H. %i .H. au sus!inut că faptele lor constituie acte preparatorii la infrac!iunea de viol, nefiind incriminate.

&are este solu!ia legală în spe!ă\

olu!ia:&onform art. ('? alin.' &od penal, violul constă în raportul sexual, actul

sexual oral sau anal cu o persoană, săv"r%it prin constr"ngere, punere înimposibilitate de a se apăra ori de a-%i exprima voin!a sau profit"nd de aceastăstare.

ctele de violen!ă constituie forme de constr"ngere fizică. *rin urmare, dacăele sunt exercitate spre a facilita raportul sexual cu victima, fac parte din laturaobiectivă a infrac!iunii de viol.

În spe!ă, exercit"nd asupra victimei actele de violen!ă în acest scop, inculpa!iiau depă%it faza actelor preparatorii, încep"nd executarea elementului material allaturii obiective a infrac!iunii de viol, activitate care însă a fost întreruptă %irezultatul 5actul sexual6 nu s-a produs.

În consecin!ă, faptele constituie tentativă la infrac!iunea de viol.

<. fl"ndu-se într-un tramvai, inculpatul D.1. a introdus m"na în buzunarulunei persoane, de unde a sustras mai multe E"rtii fără valoare, crez"nd că suntbani.

răta!i cum trebuie calificată fapta inculpatului.

olu!ia: &onform art. )( &od penal, tentativa constă în punerea în executare ainten iei de a săv"r%i infrac!iunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu %i-ț

a produs efectul. În spe!ă, inculpatul a efectuat un act tipic de luare: introducerea m"inii în

buzunarul victimei %i sustragerea bunurilor aflate în acel loc. Împreurarea că, înacel moment, în buzunarul victimei nu se găseau bani 5a a cum se asteptaș

inculpatul6, ci numai E"rtii fără valoare, nu înlătură semnifica!ia de act deexecutare pe care o are fapta inculpatului, buzunarul îmbrăcămin!ii fiind un locunde, în mod obi%nuit, persoana păstrează sume de bani. În consecin!ă, fapta constituie tentativă la infrac!iunea de furt calificat.

136





imediată.Elee#tul ater$al este activitatea interzisă de norma de incriminare

5ac!iunea sau inac!iunea interzise6. În cazul unor infrac!iuni, legiuitorul impune caac!iunea sau inac!iunea să îndeplinească unele cerin!e esen!iale 5de loc, detimp, de miloace etc.6, în lipsa cărora fapta nu este infrac!iune.

Urarea $ed$at. desemnează consecin!a 5efectul, rezultatul6, prevăzută de

norma de incriminare, pe care ac!iunea sau inac!iunea a produs-o valorii socialelezate %i rela!iilor sociale generate de aceasta.

Le-.tura de cauBal$tate constă în rela!ia 5raportul, legătura6 de la cauză laefect ce trebuie să existe între elementul material %i urmarea imediată.

Latura u/$ect$%. desemnează totalitatea condi!iilor cerute de lege cu privirela atitudinea con%tiin!ei %i voin!ei infractorului fa!ă de faptă %i de urmărileacesteia, pentru ca fapta comisă să constituie infrac!iune.

$atura subiectivă cuprinde vinovă!ia, mobilul %i scopul urmărit de infractor.Frele $#!rac3$u#$$ inten!ionate, după fazele desfă%urării activită!ii

infrac!ionale, sunt: forma actelor de pregătire; forma tentativei; forma consumată;forma epuizată.

Actele preparatr$$ 5de pregătire6 constau în activită!ile desfă%urate depersoana care vrea să săv"r%ească o infrac!iune prin care creează condi!iilefavorabile comiterii acesteia. &a regulă, legisla!ia penală rom"nă nu incrimineazăactele preparatorii.

Te#tat$%a constă în punerea în executare a inten!iei de a săv"r%i infrac!iunea,executare care este întreruptă sau nu-%i produce efectul. În dreptul nostru penal,pentru a putea fi sanc!ionată, tentativa la o infrac!iune trebuie să fie expresincriminată prin legea penală.

I#!rac3$u#ea c#uat. este acea formă a infrac!iunii care realizeazăcon!inutul tipic al infrac!iunii, adică con!inutul integral al acesteia.

I#!rac3$u#ea epu$Bat. este acea formă atipică a infrac!iunii care, după

momentul consumării, prin prelungirea elementului material sau în cadrul unuiproces firesc, produce urmări noi.


@7emple de subiecte de sinteză'. naliza!i trăsăturile esen!iale ale infrac!iunii(. *rezenta!i obiectul infrac!iunii). *rezenta!i subiec!ii infrac!iunii+. naliza!i latura obiectivă a infrac!iunii<. naliza!i tentativa

3. naliza!i actele preparatorii

@7emple de teste tip grilă

'. lementele laturii obiective a infrac!iunii sunt:a6 vinovă!ia, obiectul %i subiec!ii;b6 situa!ia premisă, locul %i timpul;c6 elementul material, urmarea imediată %i legătura de cauzalitate.

138



(. >ormele vinovă!iei sunt:a6 inten!ia depă%ită, inten!ia %i culpa;b6 inten!ia %i culpa;c6 praeterinten!ia, inten!ia depă%ită %i culpa.

9"11" Te. de c#trl'. &onform art. )(' &.pen., infrac!iunea de fals intelectual constă în

falsificarea unui înscris oficial cu prileul întocmirii acestuia, de către unfunc!ionar public aflat în exercitarea atribu!iilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împreurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu %tiin!ăde a insera unele date sau împreurări.

În raport de această normă de incriminare, se cere:a6 identifica!i elementul material al laturii obiective %i indica!i dacă acesta

constă într-o ac!iune sau o inac!iune;b6 identifica!i subiectul activ al acestei infrac!iuni;c6 identifica!i forma de vinovă!ie cu care poate fi comisă această infrac!iune;d6 identifica!i condi!iile de timp la această infrac!iune.

(. În fapt, s-a re!inut că inculpatul >.2., salariat al unei ferme zooteEnice, avea îndatorirea de a transporta în fiecare seară, cu o căru!ă, sticle de lapte lalocuin!ele unor clien!i de pe raza satelor din comuna *iele%ti, ud. Dol. Cniisalaria!i ai acelei ferme zooteEnice, cunosc"nd traseul inculpatului, aveauobiceiul ca la terminarea programului să meargă spre propriile locuin!e cu căru!acondusă de acesta.

În aceste împreurări, în seara zilei de '8.9+.(99(, inculpatul, fiind gata deplecare %i văz"nd că victima B.1. 5care mergea cu el spre casă în fiecare seară6nu vine, s-a enervat %i s-a deplasat spre atelierul din cadrul fermei unde aceastalucra, cer"ndu-i să se urce în căru!ă. Hictima, care se afla în stare de ebrietate,s-a urcat, iar inculpatul a înurat-o %i a amenin!at-o că Fo să zbori din căru!a %i-!irupi g"tul”.

2nculpatul a condus căru!a cu viteză excesivă pe un drum de !ară cu pietri%%i, după trecerea unui pod, a făcut o scEimbare bruscă de direc!ie, după care acontinuat cu cotituri frecvente %i bru%te. *e acest fond, la o altă scEimbarebruscă a direc!iei, victima B.1. a fost aruncată din căru!ă, în cădere lovindu-se lacap. Hictima a fost internată în spital %i, de%i i s-au acordat îngriiri medicale, adecedat la )9.9+.(99(.

rgumenta!i dacă inculpatul a fost vinovat sau nu de moartea victimei %i, încazul unui răspuns afirmativ, arăta!i care a fost forma de vinovă!ie a acestuia.

). În ziua de ').9(.(999, inculpa!ii .H. %i J.H., afl"ndu-se într-un tren carecircula pe ruta Bucure%ti-*ite%ti, au văzut pe .1., cu care anterior avuseserăunele incidente. u plecat în urmărirea acestuia pe culoarul vagonului în care seaflau, prinz"ndu-l în spa!iul dintre vagoane %i aplic"ndu-i mai multe lovituri. Încontinuare, cei doi inculpa!i au t"r"t victima spre u%a de urcare-cobor"re dinvagon %i au aruncat-o din tren. 4renul circula la acel moment cu circa ''9ImAoră. În cădere, victima %i-a fracturat gamba piciorului st"ng, ceea ce a

139



necesitat '9) zile de îngriiri medicale pentru vindecare.&onform art. '?? &.pen, infrac!iunea de omor constă în uciderea unei

persoane. 4entativa la această infrac!iune se pedepse%te.&onform art. '@+ alin. ' lit. b6 &.pen., infrac!iunea de vătămare corporală

constă în fapta de lovire sau actele de violen ă care au cauzat leziuni traumaticeț

sau afectarea sănătă!ii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai

mult de @9 de zile de îngriiri medicale. v"nd în vedere cele două norme de incriminare, arăta!i argumentat cum

trebuie încadrată fapta inculpa!ilor .H. %i J.H.

9"12" $/l$-ra!$e pec$!$c.


4. D2J, Drept penal. Partea generală, d. Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. Partea generală, ditura $umina

$ex, Bucure%ti, (99);J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i

tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

140



UNITATEA DE 7NV?:ARE ;"CAU<ELE CARE E=CLUD INFRAC:IUNEACupr$#@

+.'. 2ntroducere

+.(. /biective+.). &onceptul de individualizare a pedepsei+.+. &riteriile %i miloacele generale de individualizare udiciară a pedepsei+.<. &ircumstan!ele+.3. 2ndividualizarea udiciară a executării pedepsei+.8. ezumat+.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor +.@. 4emă de control+.'9. Bibliografie specifică

;"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate împreurările în care fapta, de%iprevăzută de lege penală, nu constituie totu%i infrac!iune.

;"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de cauză care exclude infrac!iunea;⇒ prezenta!i cauzele ustificative i cauzele de neimputabilitate.ș


;"9" *e#eral$t.3$ pr$%$#d cauBele care eclud $#!rac3$u#ea

&auzele care exclud infrac!iunea sunt împreurări ce împiedică întrunireaelementelor sau condi!iilor de existen!ă a infrac!iunii. În lipsa stabiliriipreexisten!ei unei infrac!iuni este exclusă fiin!a unui raport penal de conflict,singurul temei al răspunderii penale fiind infrac!iunea.

&auzele care exclud infrac!iunea sunt, din punct de vedere institu!ional,categorii ale institu!iei infrac!iunii.

a) #auze generale 4i cauze speciale. După criteriul sferei de inciden!ă %i alsediului reglementării, deosebim: cauze generale %i cauze speciale.&auzele generale au un domeniu de aplicare ce cuprinde mai multe

infrac!iuni %i sunt reglementate, de regulă, în partea generală a &odului penal.unt cauze generale de inexisten!ă a infrac!iunii, spre exemplu: legitimaapărare, starea de necesitate, cazul fortuit, minoritatea etc. &auzele speciale au aplicabilitate la o singură infrac!iune sau la un grup

141



determinat de infrac!iuni %i sunt reglementate, de obicei, în partea specială a&odului penal sau în alte legi. De pildă, constr"ngerea mituitorului în cazulluării de mită 5art. (@9 alin. ( &.pen.6.

b) #auze ustificative 4i cauze de neimputabilitate. &auzele ustificative5bazate pe dreptul de a săv"r%i anumite fapte, numite %i cauze obiective deneresponsabilitate sau care înlătură ilegalitatea ori caracterul ilicit al faptei6

exclud trăsătura esen!ială a caracterului neustificat %i produc efecte in rem.&auzele de neimputabilitate 5numite %i cauze de neculpabilitate sau cauzesubiective de neresponsabilitate6 exclud imputabilitatea %i produc efecte in

personam 5cu excep!ia cazului fortuit, care produce efecte in rem6. ceastăclasificare este consacrată de &od penal.

;";" CauBele 4ut$!$cat$%e

&onform art. '? &.pen., nu constituie infrac!iune fapta prevăzută de legeapenală, dacă există vreuna dintre cauzele ustificative prevăzute de lege.&auzele ustificative sunt motivate prin dreptul de a comite anumite fapte care,de i sunt prevăzute de legea penală, nu constituie infrac iuni întruc"t condi iileș ț ț

lor de săv"r ire fac să nu lezeze ordinea de drept în ansamblul ei.ș fectul cauzelor ustificative se extinde i asupra participan ilor, ceea ceș ț

înseamnă că fapta săv"r ită nu constituie infrac iune în raport cu niciuna dintreș ț

persoanele care a contribuit la comiterea ei. &auzele ustificative sunt în număr de patru, anume: legitima apărare,starea de necesitate, e7ercitarea unui drept sau &ndeplinirea unei obliga ii ț iș

consim ământul persoanei vătămateț .

4.;"1" Le-$t$a ap.rare *otrivit art. '@ &. pen., este în legitimă apărare persoana care săv"r%e%te

fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat %i inust, care pune înpericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacăapărarea este propor!ională cu gravitatea atacului. De asemenea, se prezumă a fi în legitimă apărare, în condi!iile mai susarătate, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane

într-o locuin!ă, încăpere, dependin!ă sau loc împremuit !in"nd de aceasta, fărădrept, prin violen!ă, viclenie, efrac!ie sau alte asemenea modalită!i nelegale ori

în timpul nop!ii. *entru existen!a legitimei apărări trebuie îndeplinite două categorii de

condi!ii: condi!ii referitoare la atac %i condi!ii referitoare la apărare. &ondi!iile atacului sunt:

- să fie material 5agresiune fizică, nu verbală6, direct 5să existe rela iețcauzală între agresiune i pericolș @(6, imediat 5iminent sau actual@)6 %i inust5agresiune nepermisă de lege6;

- să fie îndreptat contra unei persoane, a drepturilor unei persoane sau împotriva unui interes general;

- să pună în pericol persoana, drepturile vizate sau interesul general.

92 tacul nu este direct dacă victima este despăr ită de agresor printr-un obstacol 5spre exemplu, un zid6ț

care face ca pericolul să nu fie imediat.93 4eama de un atac viitor nu ustifică fapta în apărare.

142



&ondi!iile apărării sunt:- să îmbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală;- să fie necesară 5să constituie o reac ie firească împotriva agresiuniiț @+

- să fie orientată împotriva agresorului;- să fie propor!ională cu gravitatea atacului 5să existe ecEivalen ă întreț

efectele produse prin fapta prevăzută de legea penală i cele care s-ar fișprodus dacă atacul nu era înlăturat6. valuarea nu se face matematic i nici nuș

implică o ecEivalen ă a miloacelor folosite de agresor i cel care se apără, ciț ș

presupune o compara ie între efectele probabile ale atacului i apărării.ț ș

În cazul în care apărarea nu este propor!ională cu gravitatea pericoluluisuntem în prezen!a depă%irii limitelor legitimei apărări, care se poateexterioriza fie sub forma excesului ustificat, fie sub forma excesului scuzabil. Încazul e7cesului ustificat de apărare, cel care se apără încalcă regulapropor!ionalită!ii dintre gravitatea atacului %i consecin!ele apărării datorită uneialterări a facultă!ilor sale mintale, survenită pe fondul unei pierderi par!iale acontrolului energiei fizice. xcesul ustificat cu legitima apărare este cauză de

neimputabilitate. xcesul de apărare este scuzabil c"nd depă%irea propor!ieidintre apărare %i atac nu se datorează temerii sau tulburării făptuitorului, ci altor cauze 5de pildă, depă%irea condi!iei propor!ionalită!ii are drept cauză dorin!a derăzbunare a făptuitorului6; într-o asemenea situa ie, fapta constituie infrac iune,ț ț

dar se va re ine o circumstan ă atenunată.ț ț

$egea prezumă a fi în legitimă apărare, dacă sunt îndeplinite condi iile maiț

sus arătate, i pe acelaș care comite fapta prevăzută de legea penală pentru arespinge pătrunderea fără drept într-o locuin!ă, încăpere, dependin!ă sau loc

împremuit !in"nd de acestea, prin violen!ă, viclenie, efrac!ie sau alteasemenea modalită!i nelegale 5spre exemplu, prin amenin!area personalului depază6 sau în timpul nop!ii. *rezum ia este însă una relativă.ț

/ faptă comisă în legitimă apărare nu are caracter ilicit. $egitima apărareeste o cauză care exclude ilicitul de orice natură # penal sau extrapenal. ceastă cauză este împrumutată în toate ramurile dreptului din materiadreptului penal, astfel că, mutatis mutandis, condi!iile de inciden!ă prevăzutede legea penală sunt acelea%i %i în celelalte ramuri ale dreptului.

fectele legitimei apărări sunt generale, în sensul că determină inexisten!aoricărei forme de ilicit 5penal, civil, disciplinar, administrativ etc6.

$egitima apărare poate veni în concurs cu alte cauze care excludinfrac iunea. &el mai adesea legitima apărare coexistă cu starea de necesitateț

sau cu eroarea de fapt.

;";"2" Starea de #ece$tate &onform art. (9 &. pen., este în stare de necesitate persoana caresăv"r%e%te fapta pentru a salva de la un pericol imediat %i care nu putea fi

înlăturat altfel via!a, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoanesau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general dacă

94 7u este necesar ca reac ia prin fapta prevăzută de legea penală să constituie i unica formă deț ș

apărare. $egitima apărare se va re ine i atunci c"nd făptuitorul avea i alte posibilită i de ripostă contraț ș ș ț

agresiunii.

143



urmările faptei nu sunt vădit mai grave dec"t cele care s-ar fi putut produce încazul în care pericolul nu era înlăturat.

*entru existen!a stării de necesitate trebuie îndeplinite două categorii decondi!ii: condi!ii referitoare la starea de pericol %i condi!ii privind activitatea desalvare.

&ondi!iile referitoare la pericol sunt:- să fie imediat 5iminent sau actual6;- să amenin!e via!a, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane ori

un bun important sau vreun interes general;- să fie inevitabil;- pericolul să nu fi fost creat în mod inten!ionat de cel care invocă starea de

necesitate.&ondi!iile privind activitatea de salvare sunt:- să se materializeze într-o faptă prevăzută de legea penală;- să fie necesară 5nu se cere ca salvarea prin comiterea faptei prevăzute

de legea penală să fie unica posibilitate, dar trebuie să fie cea mai pu inț

periculoasă dintre acestea6;- să nu cauzeze urmări vădit mai grave dec"t cele ce s-ar fi produs dacă

pericolul nu era înlăturat. 7u este ustificată fapta care cauzează consecin ețmult mai dăunătoare dec"t cele pe care le-ar fi produs însu i pericolul 5spreș

exemplu, în cazul unor ploi abundente care determină cre terea nivelului apeiș

într-un lac de acumulare, exist"nd pericolul inundării unei grădini de legumesituată în proximitate, nu este ustificată fapta proprietarului grădinii de adistruge baraul lacului de acumulare6. ste posibil ca fapta să fi produs urmărimai grave dec"t cele ale pericolului, dar făptuitorul să nu- i fi dat seama deș

aceasta # situa ie în care el se va găsi în exces neimputabil, care este o cauzăț

de neimputabilitate;- să nu fie efectuată de către sau pentru a salva o persoană care avea

obliga!ia să înfrunte pericolul 5spre exemplu, pompierii nu pot ustifica lipsa lor de interven ie pentru stingerea incendiului prin aceea că le este pusă în pericolț

via a6.ț

&onstatarea existen!ei stării de necesitate determină excluderearăspunderii penale %i, de regulă, a oricărei alte forme de răspundere uridică afăptuitorului 5contraven!ională, civilă, disciplinară etc6. În cazul în care fapta desalvare cauzează un preudiciu în patrimoniul unui ter!, persoana titulară avalorii sociale salvate va putea fi obligată totu i să răspundă patrimonial fa!ă deș

victimă, în temeiul principiilor dreptului civil. Dacă o persoană aflată în stare de necesitate apreciază fals pericolul,

această cauză intră în concurs cu eroarea de fapt etc.

;";"9" Eerc$tarea u#u$ drept au #depl$#$rea u#e$ /l$-a3$$

a6 &onform art. (' alin. ' &.pen., este ustificată fapta prevăzută de legeapenală const"nd în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în

îndeplinirea unei obliga!ii impuse de lege, cu respectarea condi!iilor %i limitelor prevăzute de aceasta. ste a%a-numita autorizare a legii.

144



a!iunea acestei cauze ustificative rezidă în aceea că nu poate fisanc!ionată o activitate pe care legea o permite subiectului sau o activitate lacare legea îl obligă pe subiect. Dacă legea conferă individului un drept, ar fi ocontradic!ie in terminis ca, în acela%i timp, să-l pedepsească pentru exercitareaacelui drept în limitele legale. De asemenea, Fc"nd o activitate este impusă delege, acea activitate nu poate fi socotită ilicită, fiindcă ea nu este contrarie

dreptului, ci conformă lui”@<.pre exemplu, legea penală incriminează amenin!area unei persoane cu

săv"r%irea unei fapte păgubitoarea îndreptată împotriva sa, dacă este denatură să-i producă o stare de temere. 4otu%i, va fi ustificată %i, deci, nu vaconstitui infrac!iune, fapta creditorului de a-l amenin!a pe debitor cuintroducerea unei ac!iuni în usti!ie pentru recuperarea crean!ei sale. / atareamenin!are, de%i este de natură a crea debitorului o stare de temere 5spreexemplu, că bunurile proprietatea sa vor fi executate silit în baza Eotăr"riiinstan!ei6, nu constituie totu%i infrac!iune, reprezent"nd exercitarea unui dreptpe care legea civilă îl recunoa%te creditorului pentru situa!ia în care debitorulnu-%i îndepline%te de bună voie obliga!ia. 4ot astfel, legea penală incriminează

actele de lovire cauzatoare de suferin!e fizice; dar, cel care practică în modautorizat box-ul î%i love%te adversarul, în cadrul unei întreceri sportive, înexercitarea unui drept, deci lovirea este ustificată %i nu constituie infrac!iune.

De asemenea, legea penală incriminează lipsirea de libertate în mod ilegal.4otu%i, nu constituie infrac!iune, fiind ustificată, fapta poli!istului de a priva delibertate o persoană în privin!a căreia instan!a competentă a emis mandat dearestare preventivă, aceasta reprezent"nd aducerea la îndeplinire a uneiobliga!ii impusă de lege. &odul penal incriminează %i pătrunderea fără drept

într-o locuin!ă, încăpere, dependin!ă sau loc împremuit !in"nd de acestea, fărăconsim!ăm"ntul persoanei care le folose%te 5violarea de domiciliu6, dar va fi

ustificată fapta poli!istului de a intra într-un apartament în executarea unui

mandat de percEezi!ie emis de udecător. 4ot astfel, legea sanc!ionează penalactul de violen!ă care cauzează unei persoane o infirmitate 5vătămareacorporală6; însă, nu constituie infrac!iune, fiind ustificată, fapta medicului de aamputa un bra! unui pacient, care altfel ar fi murit datorită extinderii cangreneicătre organele vitale ale corpului. Jedicul are obliga!ia legală de a depunetoate diligen!ele necesare pentru salvarea vie!ii pacientului, deci fapta sa va fi

ustificată.pre a ustifica comiterea faptei prevăzute de legea penală, at"t exercitarea

dreptului c"t %i îndeplinirea obliga!iei trebuie să se men!ină în limitele legale.*rin urmare, raport"ndu-ne la exemplele de mai sus, nu va fi ustificată # %i vaconstitui a%adar infrac!iune # fapta boxerului de a-%i ascunde în mănu%ă un

obiect metalic dur %i de a-%i lovi adversarul, cauz"ndu-i astfel leziuni, sau faptapoli!istului de a priva de libertate pe inculpat după expirarea perioadei arestăriipreventive, dacă aceasta nu a fost prelungită de instan!a de udecată.

b6 *otrivit art. (' alin. ( &.pen., este de asemenea ustificată %i faptaprevăzută de legea penală const"nd în îndeplinirea unei obliga!ii impusă deautoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este înmod vădit ilegală. &u alte cuvinte, comanda autorită!ii legitime.

95 H. D/71//N, #urs de drept penal , '@+(, p. ++@-+<9.

145



a!iunea acestei reglementări stă în faptul că, uneori, executarea legiinecesită o comandă a autorită!ii, un ordin al superiorului către inferior. xistăanumite domenii care presupun, prin esen!a lor, subordonarea ierarEică 5spreexemplu, activitatea for!elor armate, care se bazează pe disciplina militară6.xecutarea ordinului, dat în forma prevăzută de lege, are acela%i efect ca %i

îndeplinirea unei obliga!ii legale, adică exclude caracterul infrac!ional al faptei.

pre exemplu, militarul care, la ordinul comandantului său, descEide foculasupra celor ce atacă unitatea militară, ucig"ndu-i, nu comite o infrac!iune deomor. >apta sa este ustificată prin îndeplinirea obliga!iei impusă de autoritateacompetentă.

0ustificarea faptei este însă supusă îndeplinirii a două condi!ii cumulative: - ordinul trebuie să fie dat în forma prevăzută de lege, adică să emane de

la autoritatea legal competentă a ordona, să fie dat în forma prescrisă de lege%i să intre în atribu!iile făptuitorului;

- ordinul trebuie să nu fie vădit ilegal.ste de observat, în privin!a comenzii autorită!ii legitime, că făptuitorul 5cel

care aduce ordinul la îndeplinire6 este absolvit de răspundere cEiar dacă

ordinul este contrar legii, cu excep!ia cazului în care este în mod vădit ilegal.$egea consacră sistemul controlului formal asupra ordinului, combinândul cusistemul ilicitului vădit @3, în considerarea realită!ii că, de cele mai multe ori,subordonatul nu are nici timpul %i nici miloacele de a verifica legalitatea sauilegalitatea ordinului primit. l execută ordinul în virtutea unei prezum!ii delegalitate a acestuia.

*rin urmare, dacă ordinul este unul legal, cEiar dacă executarea luiconstituie o faptă prevăzută de legea penală, această faptă nu devineinfrac!iune, fiind apăra!i de răspundere at"t superiorul c"t %i subordonatul. ÎnscEimb, c"nd ordinul executat a fost unul ilegal, sunt posibile două solu!ii:

- dacă ordinul a fost vădit ilegal, at"t cel care l-a dat 5superiorul6 c"t %i cel

care l-a executat 5subordonatul6 vor răspunde penal, fapta nefiind ustificată.pre exemplu, ordinul dat de comandant militarilor din serviciul de gardă # submotiva!ia că este atacat obiectivul militar # de a descEide focul asupra unor copii în v"rstă de < ani care lovesc cu be!e din lemn în gardul unită!ii;

- dacă ordinul este ilegal, dar ilegalitatea nu este evidentă, inferiorul va fiapărat de răspundere penală; în acest caz, ordinul superiorului se combină cueroarea de fapt. uperiorul însă va răspunde penal.

;";";" C#$3.#tul pera#e$ %.t.ate

&onform art. (( &.pen., este ustificată fapta prevăzută de legea penalăsăv"r%ită cu consim!ăm"ntul persoanei vătămate, dacă aceasta putea sădispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.

96 În doctrina penală mai sunt cunoscute următoarele teorii 5sisteme6 asupra problemei celui răspunzător de executarea ordinului ilegal: teoria consemnului , conform căreia subordonatul este întotdeauna dator săse supună ordinului superiorului, cEiar dacă este vădit ilegal; teoria baionetelor inteligente, conform căreiainferiorul are întotdeauna dreptul să examineze legalitatea ordinului %i să-l refuze dacă este ilegal; teoriaapelului la controlul ierar-ic , conform căreia inferiorul are dreptul să verifice ordinul din punct de vederesubstan!ial, semnal"nd superiorului sau organului de control ilegalitatea lui 52. 47/H2&7C, #urs dedrept penal , '@'(, p. <'9-<''; H. D/71//N, #urs de drept penal , '@+(, p. +<'-+<(6.

146



În planul dreptului penal, consim!ăm"ntul victimei apare fie ca %i cauză ustificativă, fie ca %i împreurare care exclude unul dintre elementeleconstitutive ale faptei. &ele două ipoteze nu trebuie confundate. În primasitua!ie 5care ne interesează în analiza ce urmează6, este înlăturatăantiudiciaritatea faptei prevăzute de legea penală; în cea de-a doua situa!ie,este exclusă tipicitatea faptei, în sensul că aceasta nu este prevăzută de legea

penală. pre exemplu, legea penală define%te furtul ca fiind luarea unui bunmobil din posesia sau deten!ia altei persoane, fără consim!ăm"ntul acesteia, înscopul însu%irii pe nedrept; dacă persoana care posedă bunul î%i exprimăacordul pentru ca făptuitorul să-i ia acel bun, lipse%te unul dintre elementeleconstitutive ale infrac!iunii. În acest caz, fapta nu este infrac!iune pentru că nueste prevăzută de legea penală, deci nu este tipică, %i nu pentru că ar fi

ustificată. În scEimb, distrugerea unui bun al altuia, dacă se face cuconsim!ăm"ntul acestuia, este o faptă prevăzută de legea penală, dar

ustificată.pre a reprezenta o cauză ustificativă %i, prin urmare, a exclude

infrac!iunea, consim!ăm"ntul victimei trebuie să întrunească cumulativ mai

multe condi!ii:a6 trebuie să provină de la persoana vătămată; b6 trebuie să fie valabil exprimat; *entru a exprima un consim!ăm"nt

valabil, persoana vătămată trebuie să în!eleagă semnifica!ia pe care o produceacordul său. ceasta implică în primul r"nd existen!a discernăm"ntului, pentrucă nu se poate presupune că cel ce nu are puterea de a în!elege rezonan!asocială a propriilor fapte ar putea să fie de acord cu fapta prin care altul i-ar leza un drept. pre exemplu, nu poate exprima un consim!ăm"nt valabil unminor de v"rstă foarte fragedă 5( ani6 sau un alienat mintal.

xisten!a sau lipsa discernăm"ntului, ca %i condi!ie intrinsecă aconsim!ăm"ntului, se analizează de la caz la caz. *rezum!ia legală absolută că

minorul sub '+ ani nu are discernăm"ntul faptelor sale nu are relevan!ă înaceastă materie, pentru că ea prive%te numai faptele penale comise de minor,iar nu %i cele comise contra minorului. pre exemplu, un minor de ') ani poateconsim!i în mod valabil ca părintele să-i distrugă ucăriile pe care le folosea înperioada pre%colară.

În al doilea r"nd, consim!ăm"ntul nu este valabil exprimat atunci c"nd estesmuls prin dol sau violen!ă, fizică sau morală. pre exemplu, în cazul în careautorul, invoc"nd în mod nereal decesul unui apropiat, convinge persoanavătămată să îi cedeze o sumă de bani spre a o folosi la înmorm"ntare, existăacordul victimei, dar acesta este viciat, deci nu exclude infrac!iunea de

în%elăciune. 4ot astfel, dacă victima dă autorului o sumă de bani fiind

amenin!ată cu publicarea unor fotografii compromită!oare, existăconsim!ăm"nt, dar ob!inut prin constr"ngere morală, deci viciat; fapta de %antanu este prin urmare ustificată.

c6 consim!ăm"ntul să fie anterior faptei. &onsim!ăm"ntul ustifică faptaatunci c"nd intervine anterior comiterii primului act de executare.

cordul victimei nu ustifică fapta dacă survine după săv"r irea acesteia.ș

7u trebuie confundat consim!ăm"ntul cu iertarea. 2ertarea nu ustificăinfrac!iunea. &Eiar dacă, pentru anumite infrac!iuni, iertarea poate îmbracăforma refuzului de a introduce o pl"ngere prelabilă sau forma împăcării păr!ilor,

147



ceea ce are ca efect imposibilitatea sanc!ionării autorului, această situa!ie nuexclude caracterul penal al faptei 5deci fapta continuă a fi infrac!iune6, ci doar răspunderea penală;

d6 persoana vătămată să fie în drept a dispune de valoarea socială lezatăsau pusă în pericol;

2ndividul poate dispune de acele drepturi care sunt reglementate în principal

spre a-i asigura confortul. unt asemenea drepturi cele patrimoniale,sănătatea, libertatea, demnitatea. În scEimb, sunt indisponibile valorile socialecare privesc colectivitatea în ansamblul ei 5spre exemplu: securitateana!ională, usti!ia, încrederea publică în monedă, sănătatea publică, circula!iarutieră %i feroviară6.

e6 să nu fie vorba de o infrac!iune contra vie!ii. Cciderea unei persoane nueste ustificată nici cEiar dacă victima pretinde sau este de acord să fie ucisă.$egisla!ia noastră penală nu admite eutanasia 5art. '@9 &.pen. incrimineazăfapta de ucidere la cererea victimei6; f6 să nu fie vorba despre infrac!iuni, altele dec"t cele contra vie!ii, pentrucare legea penală exclude expres efectul ustificativ al consim!ăm"ntului. pre

exemplu, consim!ăm"ntul dat de victimele traficului de persoane sau aletraficului de minori nu constituie cauză ustificativă.

;"5" CauBele de #e$puta/$l$tate

&onform art. () &.pen., nu constituie infrac!iune fapta prevăzută de legeapenală, dacă a fost comisă în condi!iile vreuneia dintre cauzele deneimputabilitate. &auzele de neimputabilitate sunt anumite împreurări în care fapta, de%ieste prevăzută de legea penală 5tipică6 %i neustificată 5antiuridică6, nu poate fitotu%i repro%ată autorului ei %i, prin urmare, nu constituie infrac!iune.

&auzele de neimputabilitate au efect in personam, ceea ce înseamnă căele operează numai asupra celui ce se regăse te în situa ia respectivă i nu seș ț ș

extind asupra celorlal i participan!i, ace tia urm"nd a răspunde penal. xcep!ieț ș

face cazul fortuit, la care efectele se produc in rem. &auzele de neimputabilitate sunt constrângerea fizică, constrângereamorală, e7cesul neimputabil , minoritatea, iresponsabilitatea, into7ica iaț ,eroarea iș cazul fortuit .

;"5"1" C#tr#-erea !$B$c.

În conformitate cu art. (+ &. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută delegea penală săv"r%ită din cauza unei constr"ngeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. &onstr"ngerea fizică (vis absoluta) este o cauză de excludere avinovă!iei care constă în săv"r%irea unei fapte prevăzute de legea penală subimperiul unei for!e exterioare exercitate asupra energiei fizice a făptuitorului,căruia acesta nu i-a putut rezista. De pildă, un conducător auto produce unaccident ce are ca urmare moartea unei persoane datorită împreurării căpasagerul din dreapta sa, înaintea unei curbe, a !inut volanul în pozi!ie dreaptă,fără ca primul să poată opune rezisten!ă.

148



&onstr"ngerea fizică este o cauză de excludere a vinovă!iei deoarecedintre cei doi factori ai elementului psiEic lipse%te cel volitiv, dar spre deosebirede constr"ngerea morală 5la care subiectul are %i o altă posibilitate de aac!iona6, în cazul constr"ngerii fizice subiectul nu are o altă posibilitate fie ea %ifoarte dăunătoare. &onstr"ngerea fizică este denumită %i for!ă maoră 5vismaor 6, dar această denumire ar fi aplicabilă numai c"nd ea provine de la for!e

naturale, iar nu de alt gen. Dacă presiunea exercitată este evitată princomiterea unei fapte prevăzute de legea penală, atunci sunt realizate condi!iilestării de necesitate. >aptele cele mai frecvente, comise sub imperiulconstr"ngerii, sunt fapte de inac!iune. unt %i cazuri c"nd constr"ngerea

îmbracă forma ac!iunii 5de exemplu, o persoană este împinsă, sedezecEilibrează %i vatămă corporal o altă persoană6.

*entru existen!a constr"ngerii fizice trebuie îndeplinite următoarele condi!ii:fapta să fie comisă sub imperiul unei energii exterioare orientată asuprafizicului făptuitorului; făptuitorul să nu poată rezista constr"ngerii; faptasăv"r%ită de persoana constr"nsă să fie prevăzută de legea penală.

tabilirea existen!ei ori inexisten!ei constr"ngerii fizice se va face !in"ndu-

se seama de persoana făptuitorului, de intensitatea constr"ngerii, de miloacelede rezisten!ă ale făptuitorului %i de datele %i împreurările cauzei.

;"5"2" C#tr#-erea ral.

*otrivit art. (< &. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penalăsăv"r%ită din cauza unei constr"ngeri morale, exercitată prin amenin!area cuun pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia %i care nu putea fi

înlăturat în alt mod.&onstr"ngerea psiEică este acea cauză de excludere a vinovă!iei ce constă

în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală sub imperiul unei for!eexterioare îndreptată împotriva energiei psiEice a făptuitorului, căruia acesta

nu-i poate rezista. De exemplu, un func!ionar public este amenin!at cuincendierea casei %i maltratarea copiilor dacă nu falsifică un înscris oficial. Încazul constr"ngerii morale energia externă lucrează asupra psiEiculuiagentului, determin"nd în mintea acestuia o stare morală ce-l obligă să comităo faptă prevăzută de legea penală. În cazul inciden!ei acestei cauze, făptuitorulse află în imposibilitate de a se comporta altfel, fiind constr"ns din punct devedere psiEic 5vis compulsiva6.

*entru existen!a constr"ngerii fizice trebuie îndeplinite următoarele condi!ii:fapta prevăzută de legea penală să fie comisă sub imperiul unei for!eexterioare îndreptată împotriva psiEicului făptuitorului; făptuitorul să fie expusunui pericol grav, imediat %i real; făptuitorul să nu poată înlătura pericolul dec"t

prin săv"r%irea faptei prevăzute de legea penală 5nu a putut rezistaconstr"ngerii prin miloace extrapenale6; fapta săv"r%ită de persoanaconstr"nsă să fie prevăzută de legea penală. /ri de c"te ori făptuitorul putea ac!iona în alt mod dec"t prin comitereafaptei prevăzute de legea penală constr"ngerea psiEică este exclusă. predeosebire de constr"ngerea fizică, constr"ngerea morală se caracterizeazăprin aceea că energia exterioară are con!inutul unei amenin!ări. menin!areapoate fi făcută prin gesturi, în scris sau oral. &onstr"ngerea psiEică poate intra

149



în conunc!iune cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei 5eroarea %istarea de necesitate6. &"nd starea de necesitate intră în concurs cuamenin!area, persoana constr"nsă poate riposta împotriva celui care îlconstr"nge prin opunerea unei rezisten!e eficace.

*e de altă parte, persoana amenin!ată poate subevalua 5aprecia eronat6natura %i intensitatea for!ei exterioare, caz în care suntem în prezen!a

constr"ngerii psiEice, dar sunt întrunite %i condi!iile de existen!ă ale erorii defapt. În acest caz constr"ngerea morală intră în conunc!iune cu eroarea defapt. Dacă eroarea era evitabilă, subiectul va răspunde penal, cu excep!iacazului în care fapta este incriminată numai dacă este săv"r%ită cu inten!ie.

;"5"9" Eceul #e$puta/$l

xcesul neimputabil este reglementat în două modalită!i: excesulneimputabil de legitimă apărare 5art. (3 alin. ' &.pen.6 %i excesul neimputabilde stare de necesitate 5art. (3 alin. ( &.pen.6.

xcesul neimputabil de legitimă apărare presupune că persoana aflată înlegitimă apărare a depă%it, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări

propor!ionale cu gravitatea atacului. >ăptuitorul se dovede%te excesiv înapărarea pe care o face contra atacului la care este supus, dar infrac!iuneaeste exclusă fiindcă acest exces se datorează stării de tulburare sau temere încare subiectul se găsea.

xcesul ustificat de stare de necesitate presupune că făptuitorul, aflat înstare de necesitate, comite fapta prevăzută de legea penală fără a-%i da seamacă pricinuie%te urmări vădit mai grave dec"t cele ce s-ar fi putut produce dacăpericolul nu era înlăturat. =i în acest caz este exclusă infrac!iunea.

;"5";" &$#r$tatea !.ptu$trulu$

&onform art. (8 &. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea

penală săv"r%ită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplineacondi!iile legale pentru a răspunde penal. Jinoritatea făptuitorului este aceacauză care exclude vinovă!ia făptuitorului datorită împreurării că acesta nu a

împlinit, la data comiterii faptei prevăzute de legea penală, v"rsta minimăcerută de lege.

&apacitatea de reprezentare a comportamentului propriu poate fi afectatănu numai din cauza unor alterări ale facultă!ilor psiEice, ci %i din cauzaimaturită!ii fire%ti a celui care săv"r%e%te fapta prevăzută de legea penală.Dintre cele patru etape ale vie!ii omului # copilăria, adolescen!a, maturitatea %ibătr"ne!ea # numai ultimele trei pot pune problema răspunderii penale,deoarece din sfera subiec!ilor activi ai infrac!iunii sunt excluse persoanele

aflate în etapa copilăriei. &opilăria este o incapacitate bio-psiEofizică normală,firească. *entru a fi cauză de excludere a caracterului penal al faptei, minoritateatrebuie să îndeplinească următoarele condi!ii: făptuitorul să nu fi împlinit v"rstade '+ ani ori să fi avut între '+-'3 ani %i să fi lucrat fără discernăm"nt;făptuitorul să aibă v"rsta sub '+ ani sau între '+-'3 ani în momentul comiteriifaptei; fapta comisă în stare de minoritate să fie prevăzută de legea penală.>apta săv"r%ită de un minor care nu îndepline%te condi!iile pentru a fi subiectactiv al infrac!iunii nu constituie infrac!iune. În cazul minorilor sub '3 ani,

150





;5">" I#t$ca $aț

&onform art. (@ &. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legeapenală dacă făptuitorul, în momentul săv"r%irii faptei, nu putea să-%i deaseama de ac!iunile sau inac!iunile sale ori nu putea să le controleze, din cauzaintoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substan!e psiEoactive.

2ntoxica ia 5fieț produsă de alcool fie de alte substan!e6 este cauză careexclude vinovă!ia făptuitorului în ipoteza în care este involuntară, completă iș

se manifestă la momentul săv"r%irii faptei prevăzute de legea penală.eglementarea art. (@ &.pen. acoperă o plaă foarte largă de forme deintoxicare.

După gradul de intoxica!ie, be!ia poate fi totală sau parţială. Be!ia totalăeste de trei feluri: psi-opatică 5delirium tremens sau alcoolism cronic # adicăalterare mintală6, epileptiformă 5intoxicarea alcoolică este persistentă, dar latentă6 %i completă 5paralizia energiei musculare înso!ită de stingerea totală afacultă!ilor psiEice6. Delirium tremens este o stare de be!ie care se manifestă încazul etilicilor cronici invetera!i, în special la cei lipsi!i de aportul în substan!ealcoolice, caracterizată prin delir %i Ealucina!ie. Dintre aceste trei feluri de be!ietotală, primele două feluri apar!in psiEopatologiei %i !in de iresponsabilitate,pentru că sunt specii de aliena!ie mintală. Be!ia completă 5magna ebrietas)este singura dintre formele be!iei, după criteriul intoxica!iei, care intră în sferacauzei de neimputabilitate pe care o analizăm.

Be!ia par!ială sau incompletă 5 parva ebrietas) este acea specie de be!ie ceconstă într-o stare de surescitare dublată de o slăbire a mecanismului psiEicsuperior %i de excitare a psiEicului inferior. *recizăm că în cazul be!iei completeletargice problema existen!ei vinovă!iei se pune numai în cazul infrac!iunilor alcăror element material se înfă!i%ează în forma inac!iunii.

După rolul voin!ei făptuitorului, intoxica ia poate fiț accidentală 5fortuită,involuntară6 %i voluntară. 2ntoxica ia voluntară poate fi premeditatăț

5preordinată6 %i simplă. 2ntoxica ia voluntară mai poate fi ocazională %i cronică.ț

7umai intoxica ia accidentală completă constituie cauză de neimputabilitate.ț

2ntoxica ia voluntară produsă de alcool sau de alte substan!e, cEiar completă,ț

nu exclude caracterul penal al faptei; ea poate constitui, după caz, ocircumstan!ă atenuantă sau agravantă@8.

În func!ie de substan!a care a cauzat intoxica ia avemț into7ica ie caldăț

5alcoolică6 %i into7ica ie receț 5cauzată de alte substan!e6.

;"5"H" Erarea

roarea este cauza de inexisten!ă a vinovă!iei ce constă în falsa

reprezentare a făptuitorului, la momentul comiterii faptei prevăzute de legeapenală, a unor date ale realită!ii de care depinde caracterul penal al faptei. roarea deformează factorul intelectiv p"nă la abolire, av"nd în acela%i

timp consecin!e indirecte %i asupra factorului volitiv. *ersoana aflată în eroarenu are capacitatea psiEică de reprezentare a conduitei sale, incapacitate

97 &onform art. 88 lit. f6 &.pen., constituie circumstan ă agravantă săv"r%irea infrac!iunii în stare deț

intoxica!ie voluntară cu alcool sau cu alte substan!e psiEoactive, c"nd a fost provocată în vedereacomiterii infrac!iunii.

152



datorată necunoa%terii sau cunoa%terii gre%ite a unor stări, situa!ii sau împreurări referitoare la elementele unei fapte prevăzute de legea penală.

După obiectul asupra căruia poartă eroarea este de fapt 5ignorantia facti,error uris) 4i de drept 5ignorantia uris, error uris). roarea de fapt are caobiect elemente sau date din lumea materială 5de exemplu se referă lacalitatea unei persoane sau la particularită!ile unui bun6. roarea de drept #

numită %i de normă # are ca obiect o normă uridică 5de exemplu, se referă laregulile desfă%urării unei activită!i6. În doctrină se face distinc!ie între eroareade drept 5al cărei obiect este o regulă uridică6 %i eroarea de normă 5al căreiobiect prive%te orice regulă, uridică sau extrauridică6.

roarea de drept poate fi: de drept penal 5c"nd falsa reprezentare sereferă la o normă penală6 %i de drept e7trapenal 5c"nd falsa reprezentare sereferă la o normă extrapenală6. igur că sunt mul!i oameni care nu cunosc nicimăcar legea domeniului lor de activitate. 7ici uri%tii nu cunosc toate legile.7ecunoa%terea sau cunoa%terea gre%ită a legilor este, în ciuda teoriei, unfenomen ce cuprinde aproape to!ii destinatarii legii, deoarece cunoa%tereatuturor legilor, de către toată lumea, este o utopie. În pofida acestei realită i,ț

eroare de drept penal nu constituie în principiu cauză de neimputabilitate,astfel că nimeni nu poate scăpa de răspundere penală invoc"nd împreurareacă nu a cunoscut ori a cunoscut gre it o dispozi ie a legii penaleș ț 5nemocensetur legem ignorare). În scEimb, eroarea de normă extrapenală urmeazăregimul erorii de fapt. *otrivit art. )9 &. pen., nu constituie infrac!iune fapta prevăzută de legeapenală c"nd făptuitorul, în momentul săv"r%irii acesteia, nu cunoa%te existen!aunei stări, situa!ii sau împreurări de care depinde caracterul penal al faptei.pre exemplu, nu se re ine infrac iunea de act sexual cu un minor 5art. ((9ț ț

&.pen.6 atunci c"nd făptuitorul nu a cunoscut că persoana cu care a între inutț

raportul sexual avea v"rsta sub '< ani. ceastă dispozi ie se aplică i faptelor ț ș

comise din culpă pe care legea penală le pedepse te, dar numai dacășnecunoa terea stării, situa iei sau împreurării respective nu este ea însă iș ț ș

rezultatei culpei făptuitorului. 7u constituie circumstan!ă agravantă sau element circumstan ial agravantț

starea, situa ia sau împreurarea pe care făptuitorul nu a cunoscut-o înț

momentul săv"r%irii infrac!iunii. De pildă, fapta inculpatului de a fura un bun ceface parte din patrimoniul cultural va constitui furt simplu, iar nu furt calificat,atunci c"nd subiect nu a cunoscut că bunul face parte din respectiva categorie. &ele de mai sus se aplică în mod corespunzător i în cazul necunoa teriiș ș

unei dispozi ii legale extrapenale. pre exemplu, nu va exista infrac iune deț ț

trafic de substan e toxice 5art. )<@ &.pen.6 atunci c"nd subiectulț

comercializează o astfel de substan ă, dar includerea acesteia în categoriațcelor toxice s-a făcut printr-un ordin al ministrului sănătă ii pe care făptuitorulț

dovede te că nu l-a cunoscut.ș

*rin excep ie de la regula că eroarea de drept penal nu înlăturăț

infrac iunea, art. )9 alin. < &.pen. admite că necunoa%terea sau cunoa%tereaț

gre%ită a legii penale din cauza unei împreurări care nu putea fi evitată în niciun mod exclude caracterul penal al faptei 5eroare asupra antiuridicită ii actuluiț

de conduită6. pre exemplu, făptuitorul s-a aflat în eroare invincibilă cu privirela existen a unei noi norme de incriminare întruc"t s-a aflat în comă laț

153



momentul adoptării i intrării în vigoare a legii noi i, imediat ce i-a revenit, aș ș ș

comis fapta. au, autorul se află într-o localitate izolată de restul !ării, undeJonitorul /ficial în care s-a publicat legea de incriminare nu s-a putut distribuii nici mediatiza datorită unei împreurări excep!ionale 5cutremur, inunda!ie deș

mari propor!ii6 %i comite fapta nou incriminată.roarea - de fapt %i de drept - poate fi principală sau secundară. ste

principală eroarea care are ca obiect fiin!a realită!ii sau normei asupra cărorapoartă, iar secundară eroarea care are ca obiect numai un aspect al entită!iisau regulii asupra cărora există.

În func!ie de factorii care au determinat falsa reprezentare a realită!iieroarea este prin necunoa4tere sau prin amăgire. 7ecunoa%terea este oignoran!ă determinată, de regulă, de lipsa de cultură referitoare la elementelefaptei prevăzute de legea penală. măgirea este inducerea în eroare afăptuitorului de către o altă persoană.

În raport de miloacele sau posibilită!ile de împiedicare, eroarea esteinvincibilă sau înlăturabilă. @roarea invincibilă este de neînlăturat, adică nupoate împiedicată în nici fel. @roarea &nlăturabilă poate fi evitată dacă agentuleste mai prudent sau mai diligent.

În func!ie de consecin!e eroarea poate fi: esen!ială %i neesen!ială, dintr-unpunct de vedere %i, principală sau secundară, dintr-un alt punct de vedere.roarea este esenţială c"nd exclude vinovă!ia agentului. roarea esteneesenţială c"nd are rolul unei circumstan!e atenuante, deoarece nu ustifică,ci numai scuză comportamentul făptuitorului.

roarea poate fi provocată 5de o altă persoană6 sau neprovocată 5nu existăacte de inducere în eroare din partea altei persoane6. În cazul inducerii îneroare cel care a determinat eroarea răspunde penal. e mai poate distinge

între eroare asupra identită!ii persoanei vătămate 5error in persona # care nu înlătură caracterul infrac ional al faptei6ț %i eroare aberativă 5aberratio ictus,aberratio causae 4i aberratio delicti 6

roarea trebuie deosebită de cunoa%terea dubitativă 5îndoială6 sau de lipsade pregătire. În cazul c"nd cunoa%terea este incertă, agentul care a săv"r%itfapta prevăzută de norma de incriminare ac ionează cu reprezentarea specificăț

inten!iei indirecte 5 i-a dat seama că fapta ar putea fi penală i nu s-a ab inut6,ș ș ț

iar în cazul lipsei de pregătire, de regulă, prefigurarea realită!ii este specificăculpei.

;"5"" CaBul !rtu$t

*otrivit art. )' &. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală

al cărei rezultat este consecin!a unei împreurări care nu putea fi prevăzută.&azul fortuit constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ceproduce un rezultat a căruia apari!ie se datorează, în realitate, unei for!e acărei interven!ie nu putea fi prevăzută. pre exemplu, în timp ce ară un ogor,tractoristul love te cu plugul un obuz rămas în păm"nt din timpul celui de-alș

doilea război mondial, a cărui explozie ucide alte persoane aflate în loculrespectiv. &azul fortuit 5casus) este o împreurare imprevizibilă care determinăproducerea unei consecin!e fără ca vreunei persoane să i se poată re!ine

154



vinovă!ia 5uidam est casus fortuitus ui previderi non potest 6. &azul fortuit începe unde încetează culpa %i sf"r%e%te acolo unde începe for!a maoră.

&azul fortuit este singura cauză de neimputabilitate ale cărei efecte seproduc in rem. ecunoa%terea cazului fortuit drept cauză care excludevinovă!ia înseamnă repudierea concep!iei potrivit căreia cel care desfă%oară oanumită activitate răspunde de toate consecin!ele conduitei sale, fiind falsadagiul: ui in re illicita versatur, tenetur etiam pro casu.

&azul fortuit nu trebuie confundat cu for!a maoră 5constr"ngerea fizică latosensu6 de%i mul!i autori au sus!inut că nu există nici o deosebire între celedouă specii de cauze de neimputabilitate. Între for!a maoră %i cazul fortuitexistă o deosebire de esen!ă, motiv pentru care cele două no!iuni trebuiedelimitate. Diferen a între cazul fortuit %i constr"ngerea fizică reiese din faptulț

că, în timp ce la constr"ngere agentul este silit să desfă%oare activitateadescrisă de legea penală, la cazul fortuit făptuitorul efectuează activitatea debună voie. Deci, persoana constr"nsă fizic, de%i prevede rezultatul ilicit, nupoate opune rezisten!ă, c"tă vreme cel care ac!ionează sub imperiul cazuluifortuit nu poate să prevadă apari!ia rezultatului socialmente periculos deoarecepeste activitatea făptuitorului se suprapune o împreurare imprevizibilă.

*entru existen!a cazului fortuit trebuie îndeplinite următoarele condi!ii:rezultatul faptei prevăzute de legea penală să fie consecin!a unei împreurăriimprevizibile; împreurarea imprevizibilă să fi intrat în conunc!iune cu fapta acărei consecin!ă 5preudiciu6 a determinat-o; fapta care a produs rezultatulsocialmente periculos datorită intervenirii împreurării fortuite să fie o faptăprevăzută de legea penală.

Eeple

'. 2nstan!a a re!inut că inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un bufet

unde, la o masă învecinată, se găsea victima. ceasta, aflată în stare deebrietate, l-a insultat pe inculpat care, la început, a ripostat, rug"nd-o în modrepetat să îl lase în pace, însă victima a devenit mai agresivă, prinz"ndu-l peinculpat, peste masă, de m"neca Eainei %i continu"nd să îl insulte. În aceastăsitua!ie, inculpatul, pentru a evita amplificarea conflictului, a cerut barmanuluisă îl cEeme pe %eful de unitate, moment în care victima l-a lovit cu palma pestefa!ă, făc"nd să-i cadă pe os ocEelarii. În apărarea inculpatului a intervenit unmartor pe care victima a încercat să îl lovească fără însă a reu%i, deoarece înacel moment inculpatul i-a aplicat o lovitură de pumn în fa!ă. Hictima s-adezecEilibrat %i a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de pardoseala de cimenta localului, produc"ndu-i-se leziuni ce au dus la deces.

2nculpatul a sus!inut că s-a aflat în legitimă apărare, ale cărei limite le-adepă%it din cauza tulburării %i temerii pe care agresivitatea victimei i le-aprodus. precizat că îi este aplicabilă cauza de neimputabilitate a excesului

ustificat.ă se arate dacă această apărare este întemeiată sau nu.

olu ia:ț

$ovirea victimei nu constituie o apărare legitimă deoarece a depă%it limitelenecesită!ii i propor ionalită ii apărării. xcesul nu a fost ustificat, nefiindș ț ț

155



determinat de starea de tulburare %i teamă a făptuitorului; se poate observa căpe tot timpul conflictului inculpatul i-a păstrat calmul, rug"nd victima să-l laseș

în pace i apoi cEem"nd eful de unitate pentru a aplana alterca ia.ș ș ț

(. În fapt s-a re!inut că, în seara zilei de ''.9(.'@@9, în timp ce numitul 1.J.mergea pe blv. JiEai Hiteazul din mun. &lu-7apoca, a fost acostat fără motivde .2., care era împreună cu inculpatul H.B. >a!ă de comportarea agresivă alui .2., 1.J. a ripostat în acela%i mod, iar inculpatul H.B., intervenind, i-aaplicat acestuia din urmă o lovitură cu briceagul în Eemitoracele st"ng anterior.Hictima a fost transportată imediat la spital %i supusă interven!iilor cEirurgicalede urgen!ă, via!a fiindu-i salvată.

2nstan!a l-a condamnat pe inculpatul H.B. la < ani încEisoare pentrutentativă la infrac!iunea de omor.

2nculpatul a declarat apel împotriva acestei Eotăr"ri, sus!in"nd că a săv"r%itfapta fără nicio motiva!ie, că are o fire interiorizată %i că mama sa suferă de oboală psiEică.

ă se arate ce urmează să decidă instan!a de apel.

olu ia:ț parenta lipsă a motiva!iei în săv"r%irea faptei nu ustifică concluzia

aliena!iei mintale sau altor cauze datorită cărora inculpatul să nu-%i fi putut daseama de ac!iunile sale ori să nu fi putut fi stăp"n pe ele. >apta inculpatului areprezentat un răspuns, evident dispropor!ionat, la atitudinea victimei 1.J..ub aspect subiectiv, inculpatul a săv"r%it fapta sub o anume motiva!ie 5dorin!ade a riposta la atitudinea victimei6 care, cEiar dacă apare ca nefirească înraporturile interumane, totu%i există. *e de altă parte, firea introvertită ainculpatului nu ecEivalează cu iresponsabilitatea acestuia, după cum nici boalapsiEică a mamei inculpatului nu face să se presupună că de o boală cu acela%iefect suferă %i inculpatul.

În consecin!ă, instan!a trebuie să respingă apelul inculpatului, întruc"t nuexistă cauza de neimputabilitate a iresponsabilită!ii.

). -a stabilit că inculpatul N.H., după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu mai multe persoane, aung"nd în stare de ebrietate, a vrut să intre în localul >acultă!ii de Drept din Bucure%ti, dar u%a fiind încuiată, a spartgeamul. $a interven!ia paznicului, inculpatul l-a lovit în cap cu o saco%ă în careavea o sticlă cu vin, iar la sosirea la fa!a locului a unui ofi!er de poli!ie,inculpatul l-a lovit %i pe acesta.

>iind trimis în udecată pentru săv"r%irea infrac!iunilor de ultra, dedistrugere %i de tulburarea ordinii i lini%tii publice, inculpatul a fost acEitat cuș

motivarea că, în momentul săv"r%irii faptei, se afla în stare de be!ie patologică

ce înlătură caracterul penal al faptei în baza art. (@ &.pen.ă se arate dacă solu!ia instan!ei este corectă sau nu.

olu ia:ț

Kotăr"rea instan!ei este gre%ită.&onform art. (@ &.pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea

penală, dacă făptuitorul, în momentul săv"r%irii faptei, nu putea să- i deaș

seama de ac iunile sau inac iunile sale ori nu putea să le controleze, datorităț ț

intoxicării involuntare cu alcool sau alte substan!e psiEoactive.

156



În spe!ă, starea de be!ie a fost urmarea consumului voluntar de alcool, iar nu a unor împreurări independente de voin!a inculpatului. *rin urmare,caracterul penal al faptei nu este exclus.

+. În sarcina minorului s-a re!inut că, anterior împlinirii v"rstei de '+ ani, aaplicat victimei # minoră %i ea # o lovitură care, datorită complica!iilor survenite,a condus la moartea acesteia. Joartea victimei a survenit după ce minorul

împlinise v"rsta de '+ ani.ă se arate dacă fapta minorului constituie sau nu infrac!iune.

olu ia:ț

Data săv"r%irii infrac!iunii este data c"nd s-a comis actul de conduităincriminat de lege %i nu data c"nd s-a produs rezultatul.

În spe!ă, la data lovirii victimei, minorul nu împlinise v"rsta de '+ ani, astfelcă el nu îndeplinea condi!iile legale spre a răspunde penal, fiind prezumatabsolut că nu are discernăm"nt.

În consecin!ă, fapta minorului nu constituie infrac!iune.

<. 2nstan!a a re!inut că inculpata J.>. %i so!ul ei locuiau la mătu%a acesteia, în v"rstă de 8? ani, urm"nd a o îngrii %i av"nd unele promisiuni că, dupămoartea ei, averea acesteia le va reveni lor. Între cei doi so!i %i mătu%a lor ausurvenit neîn!elegeri %i, animată de dorin!a de a intra c"t mai cur"nd în posesiaaverii, inculpata J.>. a luat Eotăr"rea de a-%i ucide mătu%a. În acest scop,inculpata a procurat o cantitate de paration în solu!ie, din care a picurat pe onapolitană dintr-un pacEet pe care mătu%a îl avea în casă. Clterior, mătu%a afost vizitată de o vecină căreia, la plecare, i-a dat respectiva napolitană, iar aceasta, la r"ndul ei, a dat-o unui copil care a m"ncat-o, s-a intoxicat %i amurit.

ă se arate cum trebuia calificată fapta inculpatei J.>., faptele mătu%ii sale

%i a vecinei care a înm"nat napolitana otrăvită copilului.olu!ia:>apta inculpatei constituie infrac!iune de omor, cEiar dacă rezultatul s-a

produs în privin!a altei persoane dec"t cea pe care victima urmărea să o ucidă;eroarea asupra identită ii victimei nu exclude infrac iunea.ț ț

>aptele săv"r%ite de mătu%a inculpatei %i de vecina acesteia nu constituieinfrac!iuni, fiind comise în eroare de fapt. 7ici mătu%a inculpatei %i nici vecinaacesteia nu au cunoscut împreurarea că napolitana fusese otrăvită, ceea ce

înseamnă că ele au comis faptele fără vinovă!ie, fiind în imposibilitate de aprevedea rezultatul periculos al acestora. eprezentarea lor psiEică asupraconsecin!elor faptelor pe care le-au săv"r%it s-a format pe date gre%ite ale

realită!ii, ce nu le sunt imputabile.

S. #e rea$#t$""" $egitima apărare presupune că o persoană săv"r%e%te o fapta prevăzutăde legea penală pentru a înlătura 5a se apăra6 un atac material, direct, imediat%i inust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau uninteres general, dacă apărarea este propor!ională cu gravitatea atacului. De asemenea, se prezumă că este în legitimă apărare, în condi!iile mai

157



sus arătate, cel care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuin!ă, încăpere, dependin!ă sau loc împremuit !in"nd de aceasta, fărădrept, prin violen!ă, viclenie, efrac!ie sau alte asemenea modalită!i nelegale ori

în timpul nop!ii.

;"H" ReBuatCauBele care eclud $#!rac3$u#ea sunt împreurări ce împiedică întrunireaelementelor sau condi!iilor de existen!ă a infrac!iunii.

După criteriul sferei de inciden!ă %i al sediului reglementării, deosebimcauze generale %i cauze speciale de excludere a infrac!iunii. &auzele generaleau un domeniu de aplicare ce cuprinde mai multe infrac!iuni %i suntreglementate, de regulă, în partea generală a &odului penal. &auzele specialeau aplicabilitate la o singură infrac!iune sau la un grup determinat de infrac!iuni%i sunt reglementate, de obicei, în partea specială a &odului penal sau în altelegi.

În raport de întinderea efectelor pe care le produc, înt"lnim cauBe

4ut$!$cat$%e %i cauBe de #e$puta/$l$tate. &auzele ustificative produc efecte in rem. unt cauze ustificative: le-$t$aap.rare tarea de #ece$tate eerc$tarea u#u$ drept au #depl$#$rea u#e$/l$-a3$$ %i c#$3.#tul pera#e$ %.t.ate.

&auzele de neimputabilitate produc efecte in personam 5cu excep!iacazului fortuit6. unt cauze de neimputabilitate: c#tr#-erea !$$B$c.c#tr#-erea ral. eceul #e$puta/$l $#r$tatea !.ptu$trulu$$rep#a/$l$tatea $#t$ca3$a erarea %i caBul !rtu$t.

;"" Te. de c#trl

'. *rima instan!ă a re!inut în fapt că, în seara zilei de < august (99',inculpatul 7.2., împreună cu J.J. %i J.., consumau băuturi alcoolice la omasă de la bufetul din comuna Jalu Jare, ud. Dol, iar la o masă alăturată seafla persoana vătămată &.2., cu concubina sa *.1E. %i martorul D.>.

*entru că inculpatul a întrebat pe &.2. de ce s-a certat cu J.J., persoanavătămată i-a adresat inurii %i l-a amenin!at cu cu!itul, după care a plecat acasă,dată fiind starea de ebrietate în care se afla. fost însă auns din urmă deinculpat %i de persoanele care îl înso!eau %i care aveau acela%i drum cuvictima. Hăz"ndu-l, victima s-a îndreptat spre inculpat, i-a adresat cuvinteinurioase %i l-a amenin!at cu cu!itul. În acel moment, inculpatul 7.2. i-a smulscu!itul din m"nă, i-a aplicat două lovituri în abdomen %i apoi a fugit de la locul

faptei. În fa!a instan!ei, inculpatul a sus!inut că s-a aflat în stare de legitimăapărare %i deci fapta sa nu constituie infrac!iune.

răta!i %i argumenta!i ce urma să decidă instan!a.

(. În ziua de (3 iunie '@@@, fiind în stare de ebrietate, inculpatul C.1E. aadresat diferite inurii so!iei sale, care a intrat în bucătăria locuin!ei pentru a-lapostrofa în legătură cu starea sa, mai ales că %i în alte zile consumase în modexcesiv băuturi alcoolice. În momentul în care so!ia a pă%it în bucătărie,

158



inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică cu un cu!it în partea st"ngă a pieptului,din care cauză aceasta a decedat la scurt timp. 2mediat după săv"r%irea faptei,inculpatul a ascuns cu!itul 5corp delict6 %i s-a încuiat în locuin!ă.

2nstan!a l-a condamnat pe inculpatul C.1E. pentru infrac!iunea de omor,de%i a re!inut că starea de be!ie a inculpatului a fost involuntară 5lucrase într-unmediu cu vapori de alcool %i, fără a-%i da seama, a inEalat astfel de vapori6 %i

că, la momentul comiterii faptei, inculpatul avea o alcoolemie de (,9) la mie. rgumenta!i dacă solu!ia instan!ei este sau nu corectă.

;"J" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr 5exemple6

@7emple de subiecte de sinteză

'. naliza!i legitima apărare %i starea de necesitate(. naliza!i constr"ngerea fizică %i constr"ngerea morală). naliza!i eroarea

@7emplu de test tip grilă

În cazul legitimei apărări, riposta:a6 trebuie să provină de la un ter!;b6 trebuie să provină de la persoana atacată;c6 poate proveni at"t de la persoana atacată, c"t %i de la un ter!.

;"10" $/l$-ra!$e pec$!$c.


4. D2J, Drept penal. Partea generală, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. Partea generală, ditura $umina$ex, Bucure%ti, (99);

J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

159



UNITATEA DE 7NV?:ARE 5"UNITATEA 8I PLURALITATEA INFRAC:IONAL)Cupr$#@

<.'. 2ntroducere<.(. /biective<.). &onsidera!ii generale<.+. Cnitatea naturală de infrac!iune<.<. Cnitatea legală de infrac!iune<.3. 7o!iunea %i formele pluralită!ii de infrac!iuni<.8. &oncursul de infrac!iuni<.?. ecidiva<.@. *luralitatea intermediară<.'9. ezumat<.''. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor <.'(. 4emă de control<.'). Bibliografie specifică

5"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate situa!iile în care aceea%i persoanăcomite fie mai multe acte ce reprezintă o singură infrac!iune, fie mai multe actece constituie infrac!iuni distincte.

5"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de unitatea infrac!ională;⇒ explica!i conceptul de pluralitate infrac!ională⇒ în!elege!i %i explica!i concursul de infrac!iuni;⇒ în!elege!i %i explica!i recidiva;⇒ în!elege!i %i explica!i pluralitatea intermediară.


5"9" C#$dera3$$ -e#erale

2nfrac!iunea ca fenomen socio-uman este o formă reală obiectivă de conduităa omului, care are o existen!ă unitară în materialitatea sa, indiferent de numărulparticipan!ilor. 2nfrac!iunea este totodată %i o unitate uridică, fiindcă orice faptăce constituie infrac!iune reprezintă o concretizare a conceptului de infrac!iune

160







material al infrac!iunii continue sunt activită!i de executare ale acesteia, care nupot avea independen!ă uridică. *relungirea în timp a dinamicii infrac!iuniicontinue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situa!ii c"nd de%ielementul material al infrac!iunii continue este susceptibil de continuitatetemporală, acesta se poate totu%i realiza în cEip instantaneu.

În func!ie de criteriul posibilită!ii existen!ei unei întreruperi a elementului

material, care să nu le afecteze caracterul continuu, infrac!iunile continue se împart în infracţiuni continue permanente %i infracţiuni continue succesive.2nfrac!iunile continue permanente sunt acelea al căror element material seprelunge%te neîntrerupt p"nă la încetarea lui, astfel înc"t orice reluare a activită!iiinfrac!ionale după încetare realizează con!inutul altei infrac!iuni continue.2nfrac!iunile continue succesive sunt cele ale căror element material permiteanumite discontinuită!i determinate de specificul ac!iunii sau inac!iunii infrac!iunii.2nfrac!iunile continue permanente au o derulare neîntreruptă a elementuluimaterial, în timp ce infrac!iunile continue succesive pot avea %i unele întreruperifire%ti ale elementului material al infrac!iunii. stfel spus, în cazul infrac!iunilor continue permanente orice întrerupere epuizează infrac!iunea 5astfel că reluarea

ac iunii realizează o nouă infrac iune continuă6, în timp ce în ipoteza infrac!iunilor ț țcontinue succesive întreruperile normale ale elementului material nu au efect deautonomizare a activită!ii infrac!ionale 5astfel că reluarea nu înseamnă o nouăinfrac iune6. De exemplu, infrac!iunea de lipsire de libertate este o infrac!iuneț

continuă permanentă 5dacă victima scapă, dar după un timp este prinsă i lipsităș

din nou de libertate, există două infrac iuni6. În scEimb, exercitarea fără drept aț

unei profesii sau activită i 5art. )+? &.pen.6 este o infrac!iune continuă succesivă;ț

spre exemplu, o persoană care se pretinde avocat de i nu are această calitateș

comite o singură infrac iune cEiar dacă îndepline te cu intermiten ă 5datoratăț ș ț

unor cauze obiective, precum căderea nop ii sau terminarea programului deț

lucru al organelor udiciare6 acte specifice acestei profesii.

5";";" I#!rac3$u#ea de%$at.

Infracţiunea deviată, numită %i infrac!iune aberantă, este forma unită!iinaturale de infrac!iune ce se realizează în cazurile în care rezultatul uneiactivită!i ilicite este determinat de un alt lan! cauzal dec"t cel prefigurat defăptuitor ori c"nd rezultatul este diferit fa!ă de cel urmărit de agent.

În doctrina rom"nească, de regulă, sunt recunoscute două specii aleinfrac!iunii deviate, respectiv c"nd făptuitorul confundă victima vizată cu o altăpersoană (error in persona) %i ipoteza în care agentul determină lezarea uneialte valori sociale sau altei persoane dec"t cele contra cărora a fost orientatăactivitatea ilicită (aberratio ictus).

În doctrina străină, în special italiană, sunt identificate %i alte două specii deinfrac!iune, anume aberratio causae %i aberratio delicti. berratio causae serealizează în cazul în care agentul urmăre%te un anumit rezultat, care seproduce în realitatea înconurătoare, dar din altă cauză dec"t cea prefigurată deagent. berratio delicti este specia de infrac!iune aberantă al cărei con!inut este

întrunit în cazul în care în realitate se produce un alt rezultat dec"t cel urmărit decătre făptuitor, rezultat specific altei infrac iuni.ț

a) @rror in persona. În cazul acestei variante a infrac!iunii deviate făptuitorul

163



are reprezentarea că vatămă sau periclitează atributele unei anumite persoane,dar din eroare 5falsa reprezentare a realită!ii6 se aduce atingere altei persoane.De exemplu, G este rivalul lui Y, pe care urmăre%te să-l omoare într-o noapteacasă la acesta, trag"nd cu arma pe fereastra locuin ei; întruc"t Y a fost nevoitț

să plece intempestiv în străinătate i nu se află acasă în respectiva noapte, G îlș

omoară pe N, care este amantul so!iei lui Y i care se afla în locuin!a lui Y înș

momentul ac!iunii de ucidere 5practic, G îl confundă pe Y cu N6.b) ?berratio ictus. ceastă modalitate a infrac!iunii aberante există c"nd

datorită defectuozită!ii executării elementului material al laturii obiective ainfrac!iunii, făptuitorul lezează altă persoană sau obiect dec"t cele vizate. Depildă, făptuitorul vrea să distrugă apartamentul lui G prin aruncarea pe fereastrăa unui coItail molotov, dar din cauza gre%elii de manevrare materialul explozivaunge în apartamentul învecinat cu cel al lui G.

c) ?berratio causae. *entru existen!a infrac!iunii deviate în această variantăeste necesar ca rezultatul urmărit de făptuitor să se producă, dar din altă cauzădec"t cea prefigurată de agent. De exemplu, agentul vrea să ucidă o persoanăprin utilizarea unei arme de foc pe care o descarcă asupra victimei fără să o

nimerească, dar aceasta decedează totu%i întruc"t s-a speriat de arma îndreptată asupra sa.d) ?berratio delicti. În cazul acestei specii de infrac!iune deviată făptuitorul

urmăre%te producerea unui anumit rezultat, specific unei infrac!iuni, dar seproduce alt rezultat, corespunzător altei infrac!iuni dec"t cea al cărei rezultat l-aurmărit agentul. pre exemplu, agentul urmăre%te să-l omoare pe rivalul său, dar ucide c"inele acestuia care a intervenit în momentul în care făptuitorul încercasă descarce arma asupra persoanei vizate.

5"5" U#$tatea le-al. de $#!rac3$u#e

5"5"1" C#$dera3$$ -e#erale

Cnitatea legală de infracţiune este forma unită!ii infrac!ionale realizată prinreunirea într-o singură incriminare a elementelor mai multor fapte prevăzute delegea penală. >ormele unită!ii legale de infrac!iune, acceptate în doctrinanoastră, sunt: infrac!iunea continuată, infrac!iunea complexă, infrac!iuneaprogresivă %i infrac!iunea de obicei.

5"5"2" I#!rac3$u#ea c#t$#uat. ?. oţiune 4i condiţii. 2nfrac!iunea este continuată@? c"nd o persoană

săv"r%e%te la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleia%i rezolu!iiinfrac!ionale i împotriva aceluia i subiect pasiv, ac!iuni sau inac!iuni careș ș

prezintă fiecare în parte con!inutul aceleia%i infrac!iuni. De exemplu, o persoanăsustrage bunuri dintr-un depozit, în trei nop!i succesive, în baza aceleia%i deciziidelictuoase. 2nfrac!iunea continuată este o specie de unitate infrac!ională creatăde legiuitor, din ra!iuni de teEnică legislativă, politică penală %i a omogenită!ii

98 2nfrac iuneaț continuată 5formă a unită iiț legale de infrac iune6 nu trebuie confundată cu infrac iuneaț ț

continuă 5formă a unită iiț naturale de infrac iune6.ț

164



actelor ce alcătuiesc structura acesteia.Din defini!ia legală a infrac!iunii continuate rezultă condi!iile de existen!ă ale

acesteia, respectiv: a6 unitatea de subiect activ; b6 pluralitatea de ac!iuni sauinac!iuni; c6 existen!a unor intervale temporale între ac!iuni sau inac!iuni; d6omogenitatea ac!iunilor sau inac!iunilor; e6 unitatea rezolu!iei infrac!ionale; f6unitatea de subiect pasiv.

a) Cnitatea subiectului activ. c!iunile sau inac!iunile plurale ce intră încon!inutul infrac!iunii continuate trebuie comise de aceea%i persoană. ubiectul

în persoana căruia este îndeplinită condi!ia analizată poate săv"r%i faptele singur sau împreună cu alte persoane. *entru existen!a infrac!iunii continuate nu areimportan!ă felul participa!iei subiectului activ, aceasta put"nd să se concretizeze

în oricare dintre formele reglementate de lege # autorat, coautorat, instigare saucomplicitate. pre exemplu, infrac iunea este continuată dacă făptuitorulț

participă la sustragerea bunurilor din depozit, în trei nop!i succesive, în bazaaceleia%i rezolu ii infrac ionale, cEiar dacă în primele două nop i le sustrageț ț ț

efectiv 5adică este autor6, iar în a treia noapte asigură paza locului faptei spre a-lavertiza pe cel care sustrage asupra eventualei apari ii a organelor de poli ieț ț

5adică este complice6.b) Pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni. 2nfrac!iunea continuată presupune

realizarea a cel pu!in două ac!iuni sau inac!iuni omogene. ccep!iuneatermenilor ac!iune sau inac!iune este cea comună, respectiv de element material%i nu trebuie confundate cu alte no!iuni ecEivalente, cum ar fi acelea de faptă,act, activitate etc. De fapt, pluralitatea de ac!iuni sau inac!iuni trebuie în!eleasăca o pluralitate de procese e7ecuţionale, unificate de Eotăr"rea infrac!ională carele înglobează pe toate.

c) :mogenitatea elementului material. 2nfrac iunea continuată implică oț

pluralitate de ac!iuni sau inac!iuni omogene, adică fiecare dintre acestea, privită în parte 5distinct de celelalte6, să realizeze elementul material al acelea%iinfrac!iuni 5mai multe furturi, mai multe loviri etc.6. 7u există infrac iuneț

continuată 5ci concurs de infrac iuni6 dacă, spre exemplu, făptuitorulț

deposedează victima de primul bun prin furt i de al doilea bun printr-o ac iuneș ț

de în elăciune.ș

d) @7istenţa unor intervale de timp &ntre acţiunile sau inacţiunile comise. c!iunile sau inac!iunile ce intră în structura infrac!iunii continuate trebuie să aibăcaracter discontinuu, adică să fie săv"r%ite la diferite intervale de timp. În lipsaacestei condi!ii activitatea infrac!ională va alcătui o unitate. 2ntervalele temporaledintre ac!iunile sau inac!iunile care constituie elementul material al infrac!iuniicontinuate trebuie să fie rezonabile, adică nici prea mici, dar nici prea mari,deoarece un interval mic exclude pluralitatea, iar un interval prea mare excludeunitatea deciziei infrac!ionale. pre exemplu, dacă uciderea intervine prin maimulte acte succesive de împu care, cEiar dacă între actele de a trage cu armaș

există intervale de timp, acestea sunt prea scurte spre a caracteriza o infrac iuneț

continuată, în realitate omorul fiind o infrac iune simplă. 4ot astfel, dacă aceea iț ș

victimă este în elată succesiv de acela i făptuitor, dar la intervale mari de timpș ș

5spre exemplu, 3 luni6, nu se poate re ine o infrac iune continuată 5ci mai multeț ț

în elăciuni distincte, aflate în concurs6.ș

165



e) Cnitatea rezoluţiei infracţionale. *e l"ngă condi!iile obiective examinatedea, mai trebuie îndeplinită o condi!ie subiectivă, respectiv unitatea de Eotăr"reinfrac!ională, ceea ce înseamnă că infrac!iunile continuate nu pot fi săv"r%itedec"t cu inten!ie. >iind o condi!ie subiectivă, unitatea deciziei infrac!ionale nupoate fi dovedită dec"t prin deducere din datele %i împreurările obiective alecauzei. În doctrină %i practică această condi!ie rezultă din împreurări precum:

conexitatea cronologică a ac!iunilor-inac!iunilor; conexitatea topografică aacestora, identitatea obiectului infrac!iunii, acela%i modus operandi, unitatea descop sau mobil etc.

f) Cnitatea subiectului pasiv. 2nfrac iunea continuată presupune că toateț

ac!iunile sau inac!iunile succesive sunt îndreptate împotriva aceluia%i subiectpasiv. pre exemplu, dacă gestionarul unui magazin alimentar î i însu e te înș ș ș

fiecare zi produse din gestiune, infrac iunea de delapidare este continuată,ț

subiectul pasiv 5unitatea de alimenta ie6 fiind unul singur. Dacă însă autorul, aflatț

într-un miloc de transport în comun, în baza aceleia%i rezolu!ii infrac!ionalesustrage succesiv sume de bani din buzunarele mai multor călători, el comite unconcurs de infrac!iuni 5subiec!ii pasivi fiind diferi!i6.

e ine aten ia că, potrivit art. ()? din $egea nr. '?8A(9'( pentru punerea înț țaplicare a &odului penal, condi ia unită ii de subiect pasiv se considerăț ț

îndeplinită i atunci c"nd:ș

- bunurile ce constituie obiectul infrac iunii se află în coproprietatea maiț

multor persoane. pre exemplu, în cazul furtului comis prin ac iuni succesive dinț

locuin a comună a so ilor;ț ț

- infrac iunea a adus atingere unor subiec i pasivi secundari diferi i, dar ț ț ț

subiectul pasiv principal este unic. pre exemplu, atunci c"nd, în baza aceleia iș

rezolu ii infra ionale, făptuitorul sustrage secrete de stat din gestiunea mai multor ț ț

institu ii publice 5subiec i pasivi secundari6 pe care le transmite unei puteriț ț

străine, pun"nd în pericol securitatea statului rom"n 5subiect pasiv principal6.

J. ratamentul penal al infracţiunii continuate. &onform art. )3 alin. ' &.pen.,infrac!iunea continuată se sanc!ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentruinfrac!iunea săv"r%ită, al cărei maxim se poate maora cu cel mult ) ani în cazulpedepsei încEisorii %i cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. preexemplu, dacă s-a comis o delapidare în formă continuată, instan a poate aplicaț

o pedeapsă cu încEisoarea de la ( la '9 ani 5conform art. (@< alin. ' &.pen.,maximul special la delapidare în formă simplă este de 8 ani, ceea ce înseamnăcă pentru forma continuată se poate aunge la un maxim de cel mult '9 ani6.

Jaorarea maximului special în cazul infrac iunii continuate esteț facultativă,iar nu obligatorie, pentru instan!ă. &u ocazia aplicării sanc!iunii pentruinfrac!iunea continuată, instan!a va ine cont de toate criteriile de individualizareț

a sanc!iunilor penale.Cnitatea infrac!iunii continuate impune consecin!a ca, în cazul în careinfractorul este condamnat ini ial numai pentru o parte din ac!iunile ce intră înț

componen!a unei infrac!iuni continuate, să se pună problema tratamentului penalal actelor materiale descoperite ulterior condamnării 5spre exemplu, infractoruleste udecat definitiv pentru un furt continuat compus din ) acte materiale iș

ulterior se descoperă că în con inutul infrac iunii mai intrau i alte ( acteț ț ș

materiale6.

166



olu!ia legală 5art. )8 &. pen.6 este aceea că sanc!iunea aplicată pentru oparte din actele materiale trebuie recalculată !in"nd seama de întreaga activitateinfrac!ională unică. stfel, în cazul în care o persoană este trimisă în udecatăpentru săv"r%irea unei infrac!iuni continuate, dar o parte dintre actele materialeau făcut obiectul unei alte udecă!i anterioare care s-a soldat cu o Eotăr"redefinitivă de condamnare, Eotăr"rea dată ini!ial va fi desfiin!ată %i se va

reaprecia ansamblul constitutiv al infrac!iunii continuate. e impune a adar șrecalcularea pedepsei în ipoteza infrac!iunii continuate care a format obiectul adouă udecă!i. În urma recalculării, pedeapsa nou aplicată nu va putea fi maibl"ndă dec"t pedeapsa aplicată ini ial, întruc"t nu se poate aplica infractorului oț

pedeapsă mai mică dacă activitatea infrac ională este mai amplă dec"t ceaț

cunoscută ini ial 5dacă pentru ) acte materiale s-a aplicat o pedeapsă de ) aniț

încEisoare, nu se poate aplica o pedeapsă de ( ani încEisoare atunci c"nd s-adescoperit că activitatea infrac ională avea în realitate < acte materiale6. steț

însă de remarcat că pedeapsa nou aplicată poate fi egală cu cea ini ială, legeaț

interzic"nd doar să fie mai redusă.

5"5"9" I#!rac3$u#ea cple.

?. oţiune. 2nfrac!iunea este complexă c"nd în con!inutul său intră, caelement constitutiv sau ca element circumstan!ial agravant, o ac!iune sauinac!iune care constituie prin ea însă%i o faptă prevăzută de legea penală.

În teorie, formele infrac!iunii complexe sunt concepute %i denumite diferit decătre autorii de specialitate. De regulă, sunt considerate forme ale infrac!iuniicomplexe: infrac!iunea complexă variantă-tip 5sau propriu-zisă6 %i infrac!iuneacomplexă variantă-agravată a unei infrac!iuni simple. &riteriul folosit este cel alrolului pe care îl îndepline%te în con!inutul infrac!iunii complexe infrac!iuneaabsorbită.

a) Infracţiunea comple7ă variantătip. 2nfrac!iunea complexă tipică este aceaformă a infrac!iunii complexe realizată prin includerea în con!inutul acesteia, caelement constitutiv, a uneia sau mai multor infrac!iuni pre exemplu, în cazulinfrac!iunii de t"lEărie legiuitorul a reunit în con!inutul unei singure infrac!iuni #t"lEăria - con!inutul altor infrac!iuni, respectiv al infrac!iunii de furt, al infrac!iuniide amenin!are, al infrac!iunii de lovire sau alte violen!e etc. În func!ie de numărulinfrac!iunilor care intră în con!inutul infrac!iunii complexe, aceasta are douămodalită!i: infracţiunea comple7ă plurală %i infracţiunea comple7ă calificată.2nfrac!iunea complexă plurală este modalitatea infrac!iunii complexe variantă-tipcare reune%te în con!inutul său două sau mai multe infrac!iuni; de exemplu,infrac!iunea de piraterie. 2nfrac!iunea complexă calificată este modalitatea

infrac!iunii complexe care absoarbe în con!inutul său o singură infrac!iune; depildă, infrac!iunea de ultra. b) Infracţiunea comple7ă variantăagravată. 2nfrac!iunea complexă variantă-agravantă este forma infrac!iunii complexe în con!inutul căreia intră, ca elementcircumstan!ial agravant, o infrac!iune simplă. În con!inutul acestei forme deinfrac!iune complexă intră o infrac!iune care în configura!ia ei tipică este oinfrac!iune simplă. pre exemplu, varianta agravată a infrac!iunii de act sexualcu un minor prevăzută de art. ((9 alin. ' raportat la alin. + lit. a6 &. pen. 5raportulsexal liber consim it cu un minor care are v"rsta între ') i '< ani i care esteț ș ș

167



rudă în linie directă cu făptuitorul6 este o infrac iune complexă deoarece include,ț

ca element circumstan ial agravat, fapta de incest 5art. )88 &.pen.6. 2nfrac!iuneaț

absorbită în con!inutul infrac!iunii complexe variantă-agravantă are rolul unuisimplu element circumstan!ial agravant.

2nfrac!iunea complexă variantă-agravantă este susceptibilă de douămodalită!i, %i anume: infracţiunea comple7ă agravantă a unei infracţiuni simple %i

infracţiunea comple7ă agravantă a unei infracţiuni comple7e tipice.2nfrac!iunea complexă variantă-agravantă a unei infrac!iuni simple este

modalitatea infrac!iunii complexe care se realizează prin ata%area la con!inutulinfrac!iunii simple a unei cerin!e esen!iale. De exemplu, variantele agravante aleinfrac!iunii de lipsire de libertate în mod ilegal. 2nfrac!iunea complexă variantă-agravantă a unei infrac!iuni complexe tipice este modalitatea infrac!iuniicomplexe care există prin ata%area la o infrac!iune complexă variantă-tip a uneialte infrac!iuni. De pildă, variantele agravante ale infrac!iunii de ultra. J. ratamentul penal al infracţiunii comple7e. De%i, în anumite forme,infrac!iunea complexă înglobează în con!inutul său mai multe infrac!iuni, ea nueste o cauză de agravare sau modificare a sanc!iunilor penale. 4ocmai de aceea

infrac iunea complexă se sanc ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentruț țacea infrac iune. 7ici nu este necesară o agravare a sanc!iunilor deoareceț

infrac!iunile complexe cuprind sanc!iuni dozate în raport de gradul de pericolsocial ce reiese din activitatea infrac!ională de ansamblu. De exemplu,infrac!iunea de t"lEărie este sanc!ionată astfel înc"t tratamentul penal să reflectegravitatea infrac!iunilor înglobate 5furt, amenin!are, lovire etc.6.

Dispozi iile art. )3 alin. ( &.pen. prevăd că infrac!iunea complexă săv"r%ităț

cu inten!ie depă%ită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al ac!iuniisecundare, se sanc!ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac!iuneacomplexă consumată. pre exemplu, dacă se comite o tentativă de viol careeste urmată de vătămarea corporală a victimei, regimul sanc ionator va fi celț

prevăzut la art. ('? alin. ) lit. e6 &.pen. 5adică pedepasă între < i '( aniș încEisoare6, fără a se da eficien ă dispozi iile privitoare la reducerea la umătateț ț

a limitelor de pedeapsă în caz de tentativă. *e de altă parte, av"nd în vedere caracterul unitar al infrac!iunii complexe,

legiuitorul prevede i în acest caz obligativitatea recalculării pedepsei, dacăș

făptuitorul unei infrac!iuni complexe este udecat ulterior pentru alte ac!iuni sauinac!iuni care intră în con!inutul aceleia%i infrac!iuni. În asemenea cazuri,!in"ndu-se seama de infrac!iunea săv"r%ită în întregul ei, se stabile%te opedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai u%oară dec"t cea pronun!arăanterior.

5"5";" I#!rac3$u#ea de /$ce$Infracţiunea de obicei este specia de unitate legală infrac!ională a cărei

existen!ă este condi!ionată de repetarea ac!iunii ce constituie elementul materialal infrac!iunii de un număr suficient de ori astfel înc"t să denote obi nuin aș ț

făptuitorului; în lipsa repetării fapta răm"ne fără relevan!ă penală.

168



În doctrină nu există o concep!ie unitară referitoare la infrac!iunile de obicei. stfel, într-o opinie se consideră că infrac!iunile de obicei sunt doar o specie deinfrac!iuni colective. 2nfrac!iunea colectivă este definită ca o unitate infrac!ionalăce constă într-o pluralitate de acte materiale similare care, de%i atunci c"nd suntconsiderate separat nu au caracter penal, în ansamblu cad sub inciden!a legiipenale, fie datorită săv"r%irii lor în mod obi%nuit sau ca îndeletnicire, fie datorită

simplei lor repetări, după caz. În această concep!ie, infrac!iunea de obicei este ospecie de infrac!iune colectivă, alături de infrac!iunea de simplă repetare.

/pinia maoritară este în sensul că infrac!iunea de obicei acoperă toată sferainfrac!iunii numite colective. Într-adevăr, nu vedem ra!iuni a se deosebi întreinfrac!iuni de obicei %i infrac!iuni de simplă repetare, deoarece, pe de o parte, nuexistă nicio deosebire de regim uridic între cele două specii iar, pe de altă parte,termenul obicei nu are accep!iunea de îndeletnicire sau ocupa!ie a făptuitorului,ci tocmai sensul de repetare a activită!ii infrac!ionale. poi, termenul colectiveste utilizat cu o semnifica!ie nepotrivită, fată de accep!iunea sa comună,deoarece vizează un grup de oameni@@.

*entru existen!a elementului material al infrac!iunii de obicei trebuie

îndeplinite următoarele condi!ii: să fie compus din mai multe acte materialesimilare; actele materiale să fie săv"r%ite în mod repetat; actele materiale să nuaibă, privire distinct, relevan!ă penală'99.

/ infrac iune de obicei este camăta 5art. )<' &.pen.6, care constă în dareaț

de bani cu dob"ndă, ca &ndeletnicire, de către o persoană neautorizată. Dacăfăptuitorul dă un singur împrumut cu dob"ndă nu există infrac iune; este necesar ț

ca el să repete activitatea astfel înc"t să rezulte caracterul acesteia deobi nuin ă.ș ț

În legătură cu cerin!a pluralită!ii de acte materiale, în doctrină %i urispruden!ăs-a pus problema care este numărul actelor materiale ce realizează con!inutulinfrac!iunii de obicei. ăspunsul este că pentru a exista condi!ia pluralită!ii

actelor materiale, acestea ar trebui să fie în număr de cel pu!in trei.

5"5"5" I#!rac3$u#ea pr-re$%.

Infracţiunea progresivă este o formă a unită!ii legale de infrac!iune careexistă în cazul în care elementul material produce un anumit rezultat, urmărit defăptuitor, după care î i amplifică progresiv urmările i generează rezultate maiș ș

grave care sunt imputabile făptuitorului din culpă. pre exemplu, făptuitorullove te victima cu o b"ta din lemn i îi cauzează leziuni care necesită îngriiriș ș

medicale de ?9 de zile, produc"ndu-se astfel rezultatul specific infrac iunii deț

lovire sau alte violen e 5art. '@) alin. ( &.pen.6. Clterior, urmările vătămătoare seț

amplifică, constat"ndu-se că via a victimei este pusă în pericol pe fondulț

complica iilor medicale survenite 5rezultat specific vătămării corporale # art. '@+ț

alin. ' lit. e6 &.pen.6, iar într-un final victima decedează, rezultat specific

99 De altfel, termenul colectiv a mai fost folosit în sensul de pluralitate de infractori, în cadrul expresieiFinfrac!iune colectivă”, căreia i s-a dat accep!iunea de infrac!iune care nu putea fi săv"r%ită dec"t de maimulte persoane.100 ceastă condi ie deosebe te fundamental infrac iuneaț ș ț de obicei de infrac iuneaț continuată. De i înș

ambele cazuri există mai multe acte materiale, la infrac iunea de obicei fiecare act privit distinctț nurealizează con inutul vreunei infrac iuni, pe c"nd la infrac iunea continuată fiecare act, privit independentț ț ț

de celelalte, realizează con inutul unei infrac iuni.ț ț

169





În practică poate fi înt"lnită %i altă formă de pluralitate infrac!ională, careexistă în cazurile c"nd o persoană săv"r%e%te două infrac!iuni, dintre care unadupă stingerea executării unei pedepse, %i nu sunt îndeplinite condi!iile recidivei,concursului sau ale pluralită ii intermediare. De pildă, o persoană condamnată laț

pedeapsa de 3 luni încEisoare, după executarea acesteia săv"r%e%te o nouăinfrac!iune. În acest caz nu există concurs pentru că noua infrac iune se comiteț

după condamnarea definitivă pentru prima, nu există nici recidivă pentru căprima Eotăr"re de condamnare vizează o pedeapsă privativă de libertate maimică de ' an i nici pluralitate intermediară, pentru că noua infrac iune se comiteș ț

după executarea integrală a primei pedepse. ceastă situa!ie este singura depluralitate de infrac!iuni care nu are relevan!ă penală sub aspectul cauzelor demodificare a sanc!iunilor penale.

7u trebuie însă confundate formele pluralită!ii de infrac!iuni cu pluralitateaaparentă. *luralitatea de infrac!iuni este aparentă în cazurile c"nd în cEip real opluralitate de fapte poate fi considerată pluralitate de infrac!iuni, dar uridic eaeste o formă de unitate infrac!ională. În acest caz este vorba despre o formă aunită!ii legale de infrac!iune. *luralitatea de infrac!iuni este aparentă %i în cazul

în care există un concurs de norme incriminatoare 5situa!ie numită %i concurs delegi penale sau concurs de calificări6. itua!iile de pluralitate aparentă deinfrac!iuni pot fi încadrate, după caz, în unitatea naturală sau legală deinfrac!iune.

5"H" C#curul de $#!rac3$u#$

5"H"1" N3$u#e

În lucrările de specialitate, concursul de infrac!iuni este definit, de regulă, înaceea%i manieră, prin referirea la elementele sale esen!iale care fac posibilădiferen!ierea fa ă de alte entită!i uridice asemănătoare, în special de celelalteț

forme ale pluralită!ii de infrac!iuni. În &odul penal, concursul de infrac!iuni este definit prin cele două forme:concursul real %i concursul formal.

xistă concurs real de infrac!iuni c"nd două sau mai multe infrac!iuni au fostsăv"r%ite de aceea%i persoană, prin ac!iuni sau inac!iuni distincte, înainte de a ficondamnată definitiv pentru vreuna din ele, inclusiv c"nd una dintre infrac!iuni afost comisă pentru săv"r%irea sau ascunderea altei infrac!iuni 5art. )? alin. '&.pen.6.

xistă concurs formal de infracţiuni c"nd o ac!iune sau o inac!iune săv"r%ităde o persoană, din cauza împreurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pecare le-a produs, realizează con!inutul mai multor infrac!iuni 5art. )? alin. (

&.pen.6.5"H"2" C#d$3$$le de e$te#3. a c#curulu$ de $#!rac3$u#$

7ecesitatea cercetării condi!iilor de existen!ă a concursului de infrac!iuni sevăde%te nu at"t pentru delimitarea acestuia de unitatea de infrac!iuni, c"t maiales pentru departaarea concursului de infrac!iuni de recidivă %i de celelalteforme ale pluralită!ii de infrac!iuni. Doctrina nu este unitară în privin!a con!inutuluicondi!iilor de existen!ă ale concursului de infrac!iuni. Cnii autori deosebesc în

171



condi!ii privitoare la făptuitor %i condi!ii privitoare la fapte. *e bună dreptate, s-aapreciat că această distinc!ie nu are utilitate din punct de vedere practic, dar niciconceptual.

*ot fi considerate condi!ii de existen!ă a concursului de infrac!iuniurmătoarele: (i) săv"r%irea a cel pu!in două infrac!iuni. Dacă în cadrul pluralită!ii de faptesăv"r%ite numai una din acestea întrune%te condi!iile infrac!iunii nu suntem înprezen!a concursului de infrac!iuni, ci a unită!ii de infrac!iune. t"ta vreme c"tcele două fapte sunt infrac iuni, concurs va exista indiferent de natura lor 5spreț

exemplu - o infrac iune poate fi contra persoanei, cealaltă contra înfăptuiriiț

usti iei6, de gravitate 5una sanc ionată cu încEisoarea, alta cu amenda6, deț ț

forma de vinovă ie cu care au fost comise 5una inten ionată, cealaltă din culpă6ț ț

etc. (ii) săv"r%irea infrac!iunilor de aceea%i persoană;

(iii) cel pu!in două infrac!iuni să fi fost comise înainte de a fi intervenit oEotăr"re definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele. *rin aceastăcondi!ie se face demarcarea între concursul de infrac!iuni %i recidivă, dar men!ionăm că existen!a acestora în privin!a acelea%i persoane nu este exclusă,deoarece cele două forme ale pluralită!ii de infrac!iuni pot coexista 5spreexemplu, după ce a executat o pedeapsă privativă de libertate, cel condamnatcomite două infrac iuni concurente6;ț

(iv) cel pu!in două dintre infrac!iuni să poată fi deduse spre udecată. untcazuri în care, de%i există concurs de infrac iuni, nu se poate aplica tratamentulț

penal specific acestuia, deoarece există anumite împreurări care împiedicăinstan!a de udecată să pronun!e o Eotăr"re de condamnare pentru una dintrefapte. pre exemplu, cele două infrac iuni sunt în realitate în concurs, dar peț

parcursul udecă ii intervine prescrip ia răspunderii penale pentru una dintre ele;ț ț

pentru această infrac iune răspunderea penală este înlăturată i pedeapsa nuț ș

poate fi stabilită, astfel înc"t nu se poate aplica nici sistemul de sanc ionare alț

concursului de infrac iuni.ț

5"H"9" Frele c#curulu$ de $#!rac3$u#$

?. #oncursul real (sau material). &oncursul real poate fi definit ca fiind aceaformă a concursului de infrac!iuni ce constă în săv"r%irea a două sau mai multeinfrac!iuni, de către aceea%i persoană, prin ac!iuni sau inac!iuni distincte, înaintede a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. În cazul concursului real deinfrac!iuni, între infrac!iunile aflate în concurs pot exista uneori anumite legături,altele dec"t rela!ia in personam.

Dacă nu există nici o altă legătură între infrac!iunile concurente, în afara celeide subiect, concursul real este numit simplu, iar în cazul în care sunt %i altelegături concursul se nume%te caracterizat, cu cone7itate sau calificat.

a) #oncursul real simplu. &oncursul real simplu poate fi omogen saueterogen. &oncursul real este omogen în cazurile în care pluralitatea deinfrac!iuni este constituită din fapte de acela%i fel, cEiar dacă încadrarea se face

172



în norme de incriminare diferite, dacă este vorba despre variante ale acelea%iinfrac!iuni sau c"nd norma de incriminare este incompletă %i face trimitere la altacu care se completează. De exemplu, infractorul a săv"r%it o infrac!iune de furt %iuna de furt calificat. %adar, pentru aprecierea unei pluralită!i de infrac!iuni cafiind concurs real omogen sau eterogen trebuie cercetată natura infrac!iunilor %iidentitatea normei de incriminare. Cneori, legiuitorul, din ra!iuni de politică penală

%i teEnică legislativă, dintr-o pluralitate de fapte creează o unitate infrac!ională,cazuri în care se va da satisfac!ie doar normei de incriminare, iar nu %i institu!ieiconcursului de infrac!iuni.

b) #oncursul real caracterizat (cu cone7itate). &oncursul de infrac!iuni estecaracterizat c"nd între infrac!iunile concurente există i alte legături dec"t ceaș in

personam. &onexitatea poate fi: consecven!ională 5c"nd o infrac!iune se comitepentru ascunderea altei infrac!iuni # spre exemplu, pentru a ascunde un omor,infractorul dă bani martorului pentru ca acesta să facă declara ii mincinoase6,ț

etiologică 5c"nd o infrac!iune se comite pentru a înlesni săv"r%irea alteiinfrac!iuni # spre exemplu, spre a comite o în elăciune, infractorul falsifică unș

înscris6, cronologică 5c"nd infrac!iunile sunt săv"r%ite în acela%i timp6 iș

topografică 5c"nd infrac!iunile sunt săv"r%ite în acela%i loc6.8. #oncursul formal (sau ideal). &oncursul formal sau ideal de infrac!iuni esteacea specie de concurs de infrac!iuni care există c"nd o ac!iune sau inac!iunesăv"r%ită de aceea%i persoană, datorită împreurărilor în care a avut loc sau aurmărilor pe care le-a produs, întrune%te elementele 5realizează con!inutul6 maimultor infrac!iuni. &oncursul formal de infrac!iuni presupune existen!a uneiac!iuni sau inac!iuni unice, efectuată în atare împreurări că realizează con!inutula două sau mai multe infrac!iuni. pre exemplu, ca urmare a unui accident decircula ie comis de un ofer auto aflat sub influen a băuturilor alcoolice esteț ș ț

ucisă o persoană i vătămată corporal o alta; în această situa ie o singurăș ț

ac iune produce două urmări distincte specifice la două infrac iuni diferite #ț ț

uciderea din culpă 5art. '@( &.pen.6 i vătămarea corporală din culpă 5art. '@3șalin.' &.pen.6.

7u va exista concurs formal de infrac!iuni dacă este vorba numai despre unconcurs de calificări care se suprapun.

5"H";" Sa#c3$#area c#curulu$ de $#!rac3$u#$

?. 'ancţionarea &n cazul persoanei fizice. Jecanismul de sanc ionare aț

concursului de infrac iuni presupune două etape: în primul r"ndț se stabile teș

câte o pedeapsă pentru fiecare dintre infrac iuni, după careț se aplică o pedeapsă rezultantă care se dă spre executare.

$egisla iile cunosc mai multe sisteme de sanc ionare a concursului deț ținfrac iuni.ț

stfel, există sistemul cumulului aritmetic, care presupune că pentru fiecareinfrac iune concurentă se stabile te c"te o pedeapsă i apoi acestea seț ș ș

cumulează, suma rezultată d"ndu-se spre executare.

173



Cn alt sistem este cel al cumulului uridic, cunoscut la r"ndul său sub douăforme: cumul uridic cu spor facultativ 5se stabile te c"te o pedeapsă pentruș

fiecare infrac iune concurentă i se dă spre executare cea mai grea, la care seț ș

poate adăuga un spor de pedeapsă6 i cumul uridic cu spor obligatoriu 5seș

stabile te c"te o pedeapsă pentru fiecare infrac iune concurentă i se dă spreș ț ș

executare cea mai grea, la care se adaugă obligatoriu un spor de pedeapsă6.

Cn alt patrulea sistem este cel al absorb!iei, care presupune că pedeapsacea mai grea stabilită pentru una dintre infrac!iunile concurente este singura carese execută 5consider"ndu-se că le absoarbe automat %i pe celelalte, mai u%oare,care nu se mai execută6.

În sistemul nostru de drept, pluralitatea de infrac!iuni sub forma concursuluise sanc!ionează # în privin a pedepselor principale # după cum urmează 5art. )@ț

&.pen.6:a6 c"nd s-au stabilit o pedeapsă cu deten!iunea pe via!ă %i una sau mai multe

pedepse cu încEisoarea ori cu amenda, se aplică pedeapsa deten!iunii pe via!ă. În această situa!ie intervine sistemul absorb!iei, întruc"t se aplică numaipedeapsa deten!iunii pe via!ă, care le absoarbe pe celelalte;

b6 c"nd s-au stabilit numai pedepse cu încEisoarea, se aplică pedeapsa ceamai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepsestabilite. În acest caz, este incident sistemul cumulului uridic cu spor obligatoriu%i fix, în sensul că la pedeapsa cu încEisoarea cea mai grea se adaugă o treimedin totalul pedepselor mai u%oare;

c6 c"nd s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplică pedeapsa cea maigrea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepsestabilite. =i în acest caz se aplică sistemul cumulului uridic cu spor fix %iobligatoriu;

d6 c"nd s-au stabilit o pedeapsă cu încEisoarea %i o pedeapsă cu amenda, seaplică pedeapsa încEisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii. În

această ipoteză se aplică sistemul cumulului aritmetic;e6 c"nd s-au stabilit mai multe pedespe cu încEisoare %i mai multe pedepsecu amenda, se aplica pedeapsa încEisorii conform lit. b6, la care se adaugă în

întregime pedeapsa amenzii conform lit. c6. În acest caz se aplică sistemulcumulului aritmetic între pedeapsa rezultantă a încEisorii %i pedeapsa rezultantăa amenzii, după ce ambele pedepse rezultante au fost stabilite după sistemulcumulului uridic cu spor fix %i obligatoriu.

*rin aplicarea regulilor de mai sus nu se poate depă%i niciodată maximulgeneral al pedepsei rezultante prevăzut de lege, aceasta fiind o consecin ă aț

dispozi iilor art. ) alin. ( &. pen..ț

*rin excep ie de la cele arătate mai sus la lit. a6, &odul penal prevede %iț

posibilitatea aplicării pedepsei deten!iunii pe via!ă în cazul concursului deinfrac!iuni, cEiar dacă pentru faptele concurente nu s-au stabilit dec"t pedepsecu încEisoarea. stfel, pentru sanc!ionarea concursului de infrac!iuni, instan!aare facultatea de a aplica pedeapsa deten!iunii pe via!ă, dacă sunt întrunitecumulativ trei condi!ii, anume:

a6 să se fi stabilit, pentru infrac!iunile concurente, numai pedepse cu încEisoarea. Dacă s-ar fi stabilit %i o pedeapsă cu deten!iunea pe via!ă, aceastas-ar aplica în mod obligatoriu, iar nu facultativ, pentru întreg concursul. *e dealtă parte, ipoteza în care s-a stabilit %i o pedeapsă cu amenda nu este

174



prevăzută de lege;b6 prin adăugare la pedeapsa cu încEisoarea cea mai grea, dintre cele

stabilite, a sporului fix %i obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedespe, săse depă%ească cu '9 ani sau mai mult maximul general al pedepsei încEisorii5care este de )9 de ani6;

c6 pentru cel pu!in una dintre infrac!iunile concurente, pedeapsa prevăzută de

lege să fie încEisoarea de (9 de ani sau mai mare.istemul de sanc ionare al concursului, prezentat mai sus, se aplică inclusivț

în ipotezele în care:- infractorul, dea condamnat definitiv pentru o primă infrac iune, este udecatț

ulterior pentru o infrac!iune concurentă. itua ia are în vedere cazul în care ceaț

de-a doua infrac iune a fost comisă înainte de condamnarea definitivă pentruț

prima infrac iune, dar a fost descoperită ulterior acestui moment;ț

- după ce o Eotăr"re de condamnare a rămas definitivă, se constată că celcondamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infrac!iuneconcurentă. ceastă situa ie are în vedere ipoteza în care infrac iunile suntț ț

concurente, dar sunt descoperite i udecate separat, existen a concursului fiindș ț

observată după ce ambele Eotăr"ri de condamnare au rămas definitive. În ambele situa ii mai sus indicate, dacă infractorul a executat integral sauț

par!ial pedeapsa aplicată prin Eotăr"rea anterioară, ceea ce s-a executat sescade din durata pedepsei aplicate pentru infrac!iunile concurente. Dispozi!iile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infrac!iunise aplică %i în cazul în care condamnarea la pedeapsa deten!iunii pe via!ă a fostcomutată sau înlocuită cu pedeapsa încEisorii.

$egea prevede o serie de reguli i în privin a modului de aplicare aș ț

pedepselor complementare i accesorii în caz de concurs de infrac iuni. stfel:ș ț

- dacă pentru una dintre infrac!iunile concurente s-a stabilit %i o pedeapsăcomplementară sau accesorie, aceasta se va aplică alături de pedeapsa

principală rezultantă; - c"nd pentru mai multe dintre infrac iunile concurente s-au stabilit pedepseț

complementare sau accesorii care au natură diferită sau care, cEiar dacă auaceea%i natură, au totu i un con!inut diferit, acestea se vor aplica toate alături deș

pedeapsa principală rezultantă; - dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare sau accesorii deaceea%i natură %i cu acela%i con!inut, se va aplica cea mai grea dintre acesteaalături de pedeapsa principală rezultantă.

#. 'ancţionarea &n cazul persoanei uridice. *ersoanei uridice ce comite unconcurs de infrac!iuni i se aplică amenda 5singura pedeapsă principală admisăde lege pentru persoana uridică6 după sistemul prevăzut pentru persoana fizică,

adică sistemul cumulului uridic cu spor fix %i obligatoriu. *edepselecomplementare de natură diferită, cu excep!ia dizolvării, sau de aceea%i natură,dar cu un con!inut diferit, se cumulează. Dacă pedepsele complementare suntde aceea%i natură %i cu acela%i con!inut, se aplică cea mai grea dintre ele.

175



5"" Rec$d$%a

5""1" N3$u#e c#d$ $$ $ dal$t.3$ț

ecidiva este acea formă a pluralită!ii de infrac!iuni care există în cazul încare condamnatul la o pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă,săv"r%e%te o nouă infrac!iune pentru care legea prevede o pedeapsă privativăde libertate, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executăriiacesteia, în stare de evadare sau după executarea pedepsei'9'. *entru stabilireastării de recidivă se !ine seama %i de Eotăr"rea de condamnare pronun!ată înstrăinătate, pentru o faptă prevăzută %i de legea penală rom"nă, dacă Eotăr"reade condamnare a fost recunoscută potrivit legii rom"ne. *otrivit art. +' alin. ' &.pen., există recidivă atunci c"nd, după răm"nereadefinitivă a unei Eotăr"ri de condamnare la pedeapsa încEisorii mai mare de 'an %i p"nă la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatulsăv"r%e%te din nou o infrac!iune cu inten!ie sau cu inten!ie depă%ită, pentru carelegea prevede pedeapsa încEisorii de ' an sau mai mare. *entru existen a stării de recidivă se cer a fi îndeplinite următoarele condi ii:ț ț

a6 să existe o Eotăr"re de condamnare rămasă definitivă; b6 pedepsa aplicată prin Eotăr"rea de condamnare rămasă definitivă să fie

încEisoarea mai mare de ' an sau deten iunea pe via ă;ț ț

c6 Eotăr"re de condamnare rămasă definitivă să fi fost pronun ată pentru oț

infrac iune comisă cu inten ie sau cu inten ie depă ită. 7u există recidivă înț ț ț ș

cazul în care condamnarea anterioară a vizat o infrac iune din culpă;ț

d6 condamnatul să săv"r ească o nouă infrac iune. 7u are importan ă dacăș ț ț

aceasta îmbracă forma consumată sau a rămas la stadiul de tentativăpedepsibilă. 7u are importan ă nici dacă forma de participa ie cu care se comiteț ț

a doua infrac iunea este diferită fa ă de cea în care s-a săv"r it prima infrac iuneț ț ș ț

5spre exemplu, există recidivă dacă aceea i persoană a fost condamnatăș

definitiv ca autor al unui furt i comite ulterior un alt furt, dar în calitate deș

complice6;e6 noua infrac iune să fie comisă cu inten ie sau cu inten ie depă ită. 7uț ț ț ș

există recidivă dacă noua infrac ine este din culpă;ț

f6 pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infrac iune să fie încEisoarea deț

' an sau mai mare ori deten iunea pe via ă;ț ț

g6 noua infrac iune să fie săv"r ită în intervalul de timp dintre momentulț ș

răm"nerii definitive a Eotăr"rii anterioare de condamnare i momentul reabilităriiș

ori împlinirii termenului de reabilitare pentru prima condamnare. a poate ficomisă imediat după condamnare sau în timpul executării pedepsei anterioaresau în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare 5în aceste cazurirecidiva este denumită postcondamnatorie6 ori după executarea pedepseianterioare 5în acest caz recidiva se nume teș poste7ecutorie6.

În cazul persoanei uridice, există recidivă atunci c"nd după răm"nereadefinitivă a unei Eotăr"ri de condamnare %i p"nă la reabilitare, persoana uridicăsăv"r%e%te din nou o infrac!iune, cu inten!ie sau cu inten!ie depă%ită.

101 În accep!iune curentă cuv"ntul recidivă are sensul de a comite o gre%eală încă o dată sau recădere îngre%eală.

176



5""2" C#da#.r$ a#ter$are care eclud tarea de rec$d$%.

$a stabilirea stării de recidivă nu se !ine seama de Eotăr"rile anterioare decondamnare:

a6 privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzute ca infrac!iuni de legeapenală;

b6 privitoare la infrac!iunile amnistiate; c6 privitoare la infrac!iunile săv"r%ite din culpă; d6 pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinittermenul de reabilitare.

5""9" Pedeapa # caB de rec$d$%.

?. 'ancţionarea recidivei &n cazul persoanei fizice.&odul penal instituie următorul sistem de sanc!ionare în cazul recidivei:a6 dacă noua infrac!iune a fost comisă mai înainte ca pedeapsa anterioară să

fi fost executată sau considerată ca executată, atunci pedeapsa pentru noua

infrac!iune se adaugă 5se cumulează6 la pedeapsa anterioară neexecutată saula restul neexecutat din aceasta. Dacă pedeapsa anterioară sau cea stabilităpentru noua infrac!iune, comisă în stare de recidivă, este deten!iunea pe via!ă,se va executa aceasta;

b6 dacă noua infrac!iune s-a săv"r%it după ce pedeapsa anterioară a fostexecutată ori considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzutede lege pentru noua infrac!iune se maorează cu umătate.

=i în caz de recidivă, la fel ca %i la concursul de infrac!iuni, &odul penalprevede facultatea pentru instan!ă de a aplica pedeapsa deten!iunii pe via!ă,cEiar dacă această pedeapsă nu a fost stabilită pentru niciunul dintre termeniirecidivei. stfel, atunci c"nd prin însumarea pedepselor, conform precizărilor de

la lit. a6, s-ar depă%i cu mai mult de '9 ani maximul general al pedepsei încEisorii5)9 de ani6 %i pentru cel pu!in una dintre infrac!iunile săv"r%ite pedeapsaprevăzută de lege este încEisoarea de (9 de ani sau mai mare, în loculpedepselor cu încEisoarea instan!a poate aplica deten!iunea pe via!ă. J. 'ancţionarea recidivei &n cazul persoanei uridice. *entru persoana uridicăaflată în stare de recidivă, sistemul de sanc!ionare este similar celui reglementatpentru persoana fizică. stfel: a6 dacă amenda rezult"nd din condamnarea anterioară fusese deaexecutată, limitele de pedeapsă pentru noua infrac!iune se maorează cu

umătate, fără a se putea depă%i maximul general al pedepsei amenzii;b6 dacă amenda rezult"nd din condamnarea anterioară nu fusese executată,

în tot sau în parte, pedeapsa pentru noua infrac!iune 5stabilită conform lit. a6 seadaugă la pedeapsa anterioară sau la restul de pedeapsă rămas neexecutat dinaceasta.

5"J" Plural$tatea $#tered$ar.

xistă pluralitate intermediară de infrac!iuni c"nd, după răm"nerea definitivăa unei Eotăr"ri de condamnare %i p"nă la data la care pedeapsa este executatăsau considerată ca executată, condamnatul săv"r%e%te din nou o infrac!iune %i

177



nu sunt întrunite condi!iile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. preexemplu, dacă după momentul condamnării definitive la o pedeapsă cu amendai mai înainte de a o executa, cel condamnat comite o nouă infrac iune.ș ț

În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infrac!iune %ipedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozi!iilor de la concursul deinfrac!iuni.

Eeple

'. 2nstan!a a re!inut că între inculpatul >.2., paznic la o unitate economică, %iinculpatul J.. a intervenit în!elegerea ca, în scEimbul unei sume de bani, primulsă-l lase pe cel de-al doilea să fure bunuri din curtea agentului economic.&onform în!elegerii, în noaptea de 9<-93.98.(99', inculpatul J.. s-a deplasat launitatea unde >.2. func!iona ca paznic, iar acesta, pentru suma de <99 lei, i-apermis să fure bunuri în valoarea de aproximativ '9.999 lei.

ă se arate dacă în spe!ă poate fi re!inut sau nu concursul de infrac!iuni.

olu!ia:

&onform art. )? alin. ' &.pen., concurs de infrac!iuni există c"nd două saumai multe infrac!iuni au fost săv"r%ite de aceea%i persoană, înainte de a ficondamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. xistă concurs cEiar dacă unadintre infrac!iuni a fost comisă pentru săv"%irea sau ascunderea altei infrac!iuni.

În spe!ă, inculpatul J.. a dat bani paznicului >.2. pentru ca acesta să-i permităsă fure bunuri din patrimoniul agentului economic, ceea ce s-a %i înt"mplat.

%adar, J.. a comis o infrac iune de dare de mită 5art. (@9 &.pen.6 pentruț

înlesnirea furtului, cele două infrac!iuni afl"ndu-se în concurs real.

(. În sarcina inculpatului 4.D. s-a re!inut că, în ziua de ().9+.'@@?, fiind înexecutarea unei pedepse de ( ani încEisoare aplicată pentru o infrac!iune de

furt, a evadat din penitenciar, s-a deplasat într-un ora% din apropiere, a pătrunsprin spargerea geamului într-un magazin, de unde a sustras obiecte de îmbrăcăminte în valoare de ('@9 lei %i suma de +?8( lei.

ă se arate dacă în sarcina inculpatului urma să se re!ină sau nu starea derecidivă.

olu!ia:&onform art. +' alin. ' &.pen., există recidivă atunci c"nd, după răm"nerea

definitivă a unei Eotăr"ri de condamnare la pedeapsa încEisorii mai mare de 'an %i p"nă la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatulsăv"r%e%te din nou o infrac!iune cu inten!ie sau cu inten!ie depă%ită, pentru carelegea prevede pedeapsa încEisorii de ' an sau mai mare..

În spe!ă, starea de recidivă există at"t în raport cu infrac!iunea de furt c"t ișcu infrac iunea de evadare, ambele fiind comise după ce Eotăr"rea deț

condamnare anterioară rămăsăse definitivă i ambele fiind sanc ionate de legeaș ț

cu pedeapsa încEsioii mai mare de ' an.

). În sarcina inculpatului H.D. s-a re!inut că, după ce a executat pedeapsa de( ani %i ? luni încEisoare aplicată pentru o infrac!iune de t"lEărie 5art. ())&.pen.6, a săv"r%it o infrac!iune de lovire 5art. '@) alin. ' &.pen.6.

2nstan!a l-a condamnat pe inculpatul H.D. la +<99 lei amendă pentru

178



infrac!iunea de lovire, fără a re!ine starea de recidivă.ă se arate dacă solu!ia este corectă sau nu.

olu!ia:&onform art. +' alin. ' &.pen., una dintre condi iile de existen!a a recidiveiț

este ca pentru noua infrac iune comisă pedeapsa prevăzută de lege să fieț

încEisoarea de ' an sau mai mare. adar, ceea ce interesează nu esteș

pedeapsa efectiv aplicată pentru cea de-a doua infrac iune, ci pedeapsaț

prevăzută de lege pentru aceasta. În cazul infrac!iunii de lovire prevăzută de art. '@) alin. ' &.pen., pedeapsa

prevăzută de lege este amenda alternativ cu încEisoarea de la ) luni la ( ani. %adar, pentru cea de-a doua infrac!iune comisă de inculpatul H.D., legeaprevede o pedeapsă cu încEisoarea mai mare de ' an, ceea ce înseamnă că înspe!ă trebuia re!inută starea de recidivă cEiar dacă pedeapsa efectiv aplicatăinculpatului a fost una cu amenda.

+. În sarcina inculpatul >.7. s-a re!inut că, după executarea unei pedepse de@ luni încEisoare pentru infrac!iunea de delapidare, conduc"nd neatent unautoveEicul pe drumurile publice, a accidentat mortal pe victima .D., săv"r%indastfel infrac!iunea de ucidere din culpă.

ă se arate dacă această ultimă infrac!iune este sau nu săv"r%ită în stare derecidivă.

olu!ia:*entru existen!a stării de recidivă se cere ca cea de-a doua infrac!iune să fie

una inten!ionată. În spe!ă, cea de-a doua infrac!iune a fost una din culpă, deci nu se poate

re!ine starea de recidivă.

<. În sarcina inculpatului &.2. s-a re!inut că, în seara zilei de ('.9@.(99+,

profit"nd de aglomera!ia dintr-un magazin din 4îrgu Jure%, a introdus m"na de (ori, la intervale scurte de timp, în buzunarul persoanei vătămate .4., în scopulde a fura bani. 2nculpatul nu a găsit însă bani în buzunarul persoanei vătămate.După c"teva minute, persoana vătămată .4. a părăsit magazinul %i a urcat într-un miloc de transport în comun, fiind urmată de inculpat. *rofit"nd deaglomera!ia din milocul de transport în comun, inculpatul &.2. a introdus din noum"na în buzunarul persoanei vătămate, reu%ind să sustragă banii pe careaceasta îi avea asupra sa.

2nculpatul a fost prins în flagrant.2nstan!a l-a condamnat pe inculpatul &.2. pentru infrac!iunea de furt calificat în

formă continuată. 2nstan!a a re!inut că inculpatul a săv"r%it, în realizarea

aceleia%i rezolu!ii infrac!ionale, doua tentative %i o infrac!iune consumată de furtcalificat.

ă se arate dacă solu!ia este sau nu corectă.

olu!ia:&onform art. )< alin.' &.pen., infrac!iunea este continuată c"nd o persoană

săv"r%e%te la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleia%i rezolu!ii iș

împotriva aceluia i subiect pasiv, ac!iuni sau inac!iuni care prezintă, fiecare înș

parte, con!inutul aceleia%i infrac!iuni.

179





S. #e rea$#t$"""

2nfrac iunea este continuată c"nd o persoană săv"r e te la diferiteț ș ș

intervale de timp, dar în realizarea aceleia i rezolu ii i împotriva aceluia iș ț ș ș

subiect pasiv, ac iuni sau inac iuni care prezintă fiecare în parte con inutulț ț ț

aceleia i infrac iuni.ș ț

5"11" ReBuat

U#$tatea $#!rac3$#al. presupune existen!a unei singure infrac!iuni.Cnitatea de infrac!iune cunoa%te două !re: unitatea naturală %i unitatea

legală de infrac!iune.U#$tatea #atural. de $#!rac3$u#e este forma unită!ii infrac!ionale

determinată de unitatea elementelor obiective %i subiective ale infrac!iunii.Cnitatea naturală de infrac!iune este forma unită!ii infrac!ionale în cuprinsulcăreia identificăm o singură încălcare a legii, un singur element material %i osingură rezolu!ie infrac!ională.

Cnitatea naturală de infrac!iune are trei !re: $#!rac3$u#ea $pl.$#!rac3$u#ea c#t$#u. %i $#!rac3$u#ea de%$at..

U#$tatea le-al. de $#!rac3$u#e este forma unită!ii infrac!ionale ce există prinreunirea într-o singură incriminare a elementelor mai multor infrac!iuni.

>ormele unită!ii legale de infrac!iune sunt: $#!rac3$u#ea c#t$#uat.$#!rac3$u#ea cple. $#!rac3$u#ea pr-re$%. %i $#!rac3$u#ea de /$ce$.

Plural$tatea de $#!rac3$u#$ este definită ca fiind situa!ia în care o persoanăsăv"r%e%te două sau mai multe infrac!iuni.

&odul penal rom"n reglementează trei !re ale pluralită!ii de infrac!iuni:c#curul de $#!rac3$u#$ rec$d$%a %i plural$tatea $#tered$ar..

C#curul de $#!rac3$u#$ desemnează situa!ia în care aceea%i persoană

săv"r%e%te două sau mai multe infrac!iuni mai înainte de a fi condamnatădefinitiv pentru vreuna dintre ele.

&oncursul de infrac!iuni cunoa%te două !re: c#curul real %i c#curul!ral de infrac!iuni.

Rec$d$%a este formă a pluralită!ii de infrac!iuni care există în cazul în carecondamnatul la o pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă, săv"r%e%teo nouă infrac!iune inten ionată pentru care legea prevede o pedeapsă privativăț

de libertate.Plural$tatea $#tered$ar. există atunci c"nd, după răm"nerea definitivă a

unei Eotăr"ri de condamnare %i p"nă la data la care pedeapsa este executatăsau considerată ca executată, condamnatul săv"r%e%te din nou o infrac!iune %i

nu sunt întrunite condi!iile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.



'. Defini!i %i prezenta!i formele unită!ii infrac!ionale naturale;(. naliza!i concursul de infrac!iuni;). naliza!i recidiva.

181



@7emplu de test tip grilă

ecidiva se deosebe%te fa!ă de concursul de infrac!iuni prin faptul că:a6 pentru existen!a concursului de infrac!iuni trebuie să existe o Eotăr"re

definitivă de condamnare;b6 pentru existen!a concursului de infrac!iuni nu trebuie să existe o Eotăr"re

definitivă de condamnare, în timp ce pentru existen!a recidivei trebuie să existe oatare Eotăr"re; c6 concursul de infrac!iuni atrage un tratament sanc!ionator mai sever.

5"19" Te. de c#trl

'. 2nstan!a l-a condamnat pe cetă!eanul turc .J. pentru comiterea infrac!iuniide de!inere %i transport de droguri de mare risc, fără drept 5faptă prevăzută deart. ( alin. '-( din $egea nr. '+)A(9996, %i pentru o tentativă la infrac!iune deintroducere în !ară, fără drept, de droguri de mare risc 5art. )(&.pen. raportat la art. ) alin. '-( din $egea nr. '+)A(9996.

-a re!inut în fapt că, la data de 9).9+.(99), inculpatul .J. s-a prezentat laHama 1iurgiu pentru a intra în !ara cu autoturismul. $a controlul vamal, înloca%urile portbagaului autoturismului au fost găsite ? pacEete con!in"ndcantitatea de ),?++ grame Eeroină. 2nculpatul .J. a atacat Eotăr"rea cu apel, sus!in"nd că în mod gre%it a fostcondamnat pentru un concurs de infrac!iuni, întruc"t de!inerea %i transportuldrogurilor este o componentă a infrac!iunii de introducere a drogului în !ară,aceasta din urmă fiind o infrac!iune complexă.

răta!i ce solu!ie trebuie să dispună instan!a de apel.

(. Întocmi!i un eseu prin care să analiza!i comparativ infrac!iunea continuată

%i concursul de infrac!iuni.

5"1;" $/l$-ra!$e pec$!$c.


4. D2J, Drept penal. Partea generală, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. Partea generală, ditura $umina

$ex, Bucure%ti, (99); J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

182



UNITATEA DE 7NV?:ARE >"PLURALITATEA DE INFRACTORICupr$#@3.'. 2ntroducere

3.(. /biective3.). &onsidera!ii generale3.+. *articipa!ia penală proprie3.<. *articipa!ia penală improprie3.3. 4ratamentul sanc!ionator al participa!iei penale3.8. ezumat3.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor 3.@. 4emă de control3.'9. Bibliografie specifică

>"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate situa!iile în care la săv"r%irea uneisingure infrac!iuni participă mai multe persoane.

>"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptele de pluralitate de făptuitori %i pluralitate de infractori;⇒ explica!i participa!ia penală %i formele acesteia 5proprie %i improprie6;⇒

prezenta!i modul de sanc!ionare a participa!iei proprii %i improprii.Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 2 re $ 1K2"

>"9" C#$dera3$$ -e#erale

?. oţiuni. xistă pluralitate de făptuitori penali în cazurile în care mai multepersoane comit o faptă prevăzută de legea penală, iar pluralitate de infractoriexistă în cazul în care mai multe persoane săv"r%esc o infrac!iune. &orela!ia

între cele două no!iuni este una gen-specie.De regulă, o faptă prevăzută de legea penală poate fi săv"r%ită de una sau

de către mai multe persoane. &omiterea unei fapte de către mai multe persoanese nume%te pluralitate de făptuitori. În cazul în care fapta săv"r%ită princooperarea mai multor persoane este infrac!iune, pluralitatea de făptuitori poartănumele de pluralitate de infractori. Deosebirea între pluralitatea de infractori %ipluralitatea de făptuitori este necesară deoarece sanc!iunile penale se pot aplicanumai în cazul infrac!iunilor.

ntitatea în raport de care se apreciază existen!a pluralită!ii de infractori este

183





b) Pluralitatea naturală. *luralitatea naturală este forma pluralită!ii defăptuitori care constă în cooperarea mai multor persoane la săv"r%irea uneifapte, conlucrare pretinsă de însă i natura faptei. unt anumite fapte care nu potș

fi comise dec"t prin aportul a două sau mai multor persoane. În cazul în care oasemenea faptă este infrac!iune, pluralitatea de făptuitori realizează con!inutulunei pluralităţi naturale de infractori. pre exemplu, infrac iunea de incestț

presupune raportul sexual consim!it, săv"r%it între rude în linie directă sau întrefra!i %i surori 5art. )88 &.pen.6, prin urmare implică cel pu in două persoane.ț

2nfrac!iunile care prin natura lor nu pot fi comise dec"t de două sau mai multepersoane sunt denumite în doctrină infracţiuni bilaterale. *luralitatea naturală deinfractori determină o pluralitate de subiec!i activi ai infrac!iunii săv"r%ite înaceastă formă de pluralitate de făptuitori.

c) Pluralitatea ocazională. *luralitatea ocazională este forma pluralită!ii defăptuitori care constă în cooperarea mai multor persoane la săv"r%irea unei fapteprevăzute de legea penală, de%i această faptă nu a presupus prin natura ei oasemenea conlucrare. În cazul în care fapta la care %i-au adus contribu!ia maimulte persoane realizează con!inutul unei infrac!iuni, pluralitatea de nume%te

pluralitate ocazională de infractori . ceastă formă de pluralitate de făptuitori maipoartă numele de participaţie penală, datorită faptului că fiecare dintre membriipluralită!ii realizează o parte din con!inutul faptei prevăzute de legea penală.

>";" Part$c$pa3$a pe#al. prpr$e

>";"1" C#$dera3$$ $#trduct$%e

2nstitu!ia participa!iei penale este una dintre cele mai controversate, autorii %ilegisla!iile oferind concep!ii diferite. În dreptul nostru, participa!ia este conceputăca o contribu!ie la o faptă prevăzută de legea penală, iar nu la o infrac!iune. În

sus!inerea acestei concep!ii s-a argumentat că trebuie să se pornească de larealitate pentru a nu scăpa în exteriorul conceptului anumite situa!ii %i pentru aputea face o delimitare între participan!ii care vor fi tra%i la răspundere %i cei carenu răspund penal. &odul penal reglementează, în *artea generală, numaimodalită!ile pluralită!ii ocazionale de făptuitori, prin definirea participan!ilor laaceastă formă de pluralitate de făptuitori 5autor, coautor, instigator %i complice6.

În doctrină sunt examinate mai multe modalită!i ale participa!iei penale.*articipa!ia penală este proprie în cazul în care to!i făptuitorii care alcătuiesc

pluralitatea au aceea%i atitudine subiectivă fa!ă de elementele laturii obiective,care se manifestă de regulă prin forma de vinova ie a inten!iei. În cazulț

complicită!ii %i în cel al instigării, legea exclude posibilitatea existen!ei

participa!iei din culpă. În ceea ce prive%te posibilitatea coautoratului din culpă,părerile sunt împăr!ite. Cnii autori acceptă existen!a coautoratului din culpă, întimp ce al!ii îl exclud.

>";"2" Autratul $ cautratul

utorul este persoana care săv"r%e%te direct elementul material al laturiiobiective a infrac!iunii. *otrivit art. +3 alin. ' &.pen., autor este persoana caresăv"r%e%te în mod nemilocit o faptă prevăzută de legea penală.

185





persoana care are ideea comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, idee pecare o transmite altei persoane, care %i-o însu%e%te %i comite fapta la care a fostinstigată. De exemplu, în scEimbul unei sume de bani o persoană determină altăpersoană să comită furtul unor bunuri de valoare.

Instigarea are semnifica!ie pe planul dreptului penal numai dacă are ca obiecto faptă incriminată. 2nstigarea nu poate fi concepută dec"t în prezen!a a cel pu!in

două persoane # instigatorul %i instigatul. În doctrină, persoana care determină oaltă persoană să comită o faptă prevăzută de legea penală este denumită iș

autor moral, deoarece se manifestă în principal sub aspect psiEic, în sensul cădetermină cauzalitatea psiEică a unei fapte.

&alitatea de instigator o poate avea orice persoană care îndepline%tecondi!iile generale al subiectului activ al infrac!iunii, în timp ce instigat poate ficEiar %i o persoană care nu îndepline%te condi!iile răspunderii penale. 2nstigareaeste posibilă la orice infrac!iune.

>";";" Cpl$c$tatea

&omplicitatea este forma participa!iei penale ce constă în activitatea uneipersoane care, cu inten!ie, înlesne%te sau aută la comiterea unei fapteprevăzute de legea penală, ori promite înainte sau în timpul săv"r%irii faptei căva tăinui bunurile provenite din infrac!iune sau că-l va favoriza pe făptuitor, cEiar dacă după săv"r%irea faptei promisiunea nu este îndeplinită. &ontribu!iacomplicelui este una indirectă sau mediată, motiv pentru care este considerată ospecie de participa!ie secundară, în raport de autor sau instigator. &a %iinstigarea, complicitatea poate fiin!a la orice specie de infrac!iune. În cazul încare unul dintre făptuitorii ce execută fapta nu îndepline%te condi!ia prevăzută delege pentru existen!a subiectului activ al infrac!iunii, contribu!ia sa este atribuităacestuia ca o activitate de complicitate.

În timp ce contribu!ia instigatorului se situează anterior în timp fa!ă demomentul executării laturii obiective a infrac!iuni, iar activitatea autorului nupoate concepută în afara actelor de executare, participarea complicelui lasăv"r%irea infrac!iunii se poate situa anterior sau concomitent acestui moment.4rebuie re inut că activitatea materială a complicelui nu poate fi ulterioară actelor ț

de executare dec"t în ipoteza în care ea a fost precedată de o promisiune defavorizare sau tăinuire. &omplicitatea poate fi materială 5spre exemplu, complicele procură autoruluiarma cu care acesta ucide victima6 sau morală 5spre exemplu, complicele oferăautorului sfaturi asupra locului unde să a tepte victima pentru a o ucide6.ș

>"5" Part$c$pa3$a pe#al. $prpr$e ?. oţiune. *articipa!ia improprie este specia de participa!ie penală ce

constă: - fie în determinarea, înlesnirea sau autarea, cu inten!ie, la săv"r%irea decătre o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală, atunci c"nd aceastădin urmă persoană ac!ionează din culpă sau fără vinovă!ie 5instigare sau, dupăcaz, complicitate improprie6; - fie în săv"r%irea nemilocită, cu inten!ie, de către o persoană a unei fapte

187





În concep!ia minoritară se apreciază că există at"tea infrac!iuni c"tepersoane au participat la comiterea acesteia. ceastă opinie, cunoscută subdenumirea de teoria pluralistă 5Fautonomia actelor de participa!ie” sauFparticipa!ie delict distinct”6, separă în mod artificial contribu!iile participan!ilor care sunt indisociabile, at"t obiectiv c"t %i subiectiv.

&"t prive%te sistemele de sanc!ionare, doctrina nu îmbră!i%ează aceea%i

concep!ie, sus!in"ndu-se două puncte de vedere. Într-o opinie, se sus!inesistemul parificării pedepselor participan!ilor, d"ndu-se o pondere mai mareaspectului subiectiv. În această concep!ie, tratamentul penal al participan!ilor lafapta prevăzută de legea penală este similar, în sensul că acestora li se vor aplica sanc!iunile prevăzute de lege pentru infrac!iunea la care %i-au aduscontribu!ia 5spre exemplu, în cazul unui omor individualizarea pedepsei pentrufiecare participant se face între limitele prevăzute la art. '?? &.pen.6. istemulparificării nu presupune, deci, sanc!iuni identice, dar individualizarea lor se face

în acelea%i limite, instan a av"nd obliga ia ca la stabilirea sanc iunii pentruț ț ț

fiecare participant să ină seama de contribu ia efectivă a acestuia la faptă.ț ț

În altă opinie, d"ndu-se prevalen!ă aspectului obiectiv, se promovează

sistemul diversificării sanc!iunilor aplicabile participan!ilor. În această concep!iediferen!ierea tratamentului penal are la bază sanc!iunea prevăzută de legepentru autor.

&odul penal rom"n reglementează sistemul parificării sanc!iunilor aplicabileparticipan!ilor la fapta prevăzută de legea penală.

a) 'ancţionarea participaţiei penale proprii. '. plicarea sanc!iunilor în cazulcoautoratului. În cazul în care la săv"r%irea unei infrac!iuni %i-au adus contribu!iamai mul!i coautori ace%tia vor fi sanc!iona!i cu acelea%i sanc!iuni, prevăzute delege pentru infrac!iunea săv"r%ită. &Eiar dacă în multe cazuri, coautorilor li seaplică acelea%i sanc!iuni, există %i situa!ii în care, prin ocul circumstan!elor,sanc!iunile aplicate coautorilor sunt diferite. De exemplu, unul dintre coautori

este minor sau este recidivist. *rin urmare, cu ocazia personalizării sanc!iunilor este posibil ca unii dintre coautori să aibă un tratament sanc!ionator diferit de alcelorlal!i.

(. plicarea sanc!iunilor în cazul instigării. &a %i în cazul coautorilor,instigatorii se sanc!ionează cu sanc!iunile prevăzute de lege pentru infrac!iuneala care au participat. În urma individualizării udiciare a sanc!iunilor este posibil,

însă, ca instigatorii să fie sanc!iona!i diferit. Jai mult, este posibil ca sanc!iuneaaplicată unui instigator să fie cEiar mai severă dec"t cea aplicată autorului, dacăaportul său este substan!ial mai mare dec"t al autorului sau biografia lui penalăreclamă un tratament penal mai sever.

). plicarea sanc!iunilor în cazul complicită!ii. $a aplicarea sanc!iunilor în

cazul complicită!ii, la fel ca la celelalte forme de participa!ie, se porne%te de lasanc!iunea prevăzută de lege pentru infrac!iunea la care au fost realizate actelede complicitate. igur că, în maoritatea cazurilor, activitatea specificăcomplicelui este mai pu!in gravă dec"t a celorlal!i participan!i, dar pot exista %isitua!ii în care aportul complicelui la săv"r%irea infrac!iunii să fie cel maiimportant în economia săv"r%irii infrac!iunii. De exemplu, contribu!ia compliceluiconstă în divulgarea unei informa!ii esen!iale despre sistemul de pază al loculuide unde s-a comis un furt.

189



b) ?plicarea sancţiunilor &n cazul participaţiei penale improprii. În ceea ceprive%te sanc!ionarea participan!ilor la o pluralitate ocazională improprie, legeaface distinc!ie în func!ie atitudinea subiectivă a membrilor pluralită!ii de făptuitori. Determinarea, înlesnirea sau autarea în orice mod, cu inten!ie, la săv"r%ireadin culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, sesanc!ionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu

inten!ie. ceasta înseamnă că pedeapsa instigatorului i complicelui va fi ceașprevăzută de lege pentru infrac iunea inten ionată, în timp ce autorul va fiț ț

sanc ionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă din culpă, dacăț

aceasta este incriminată.Determinarea, înlesnirea sau autarea în orice mod, cu inten!ie, la săv"r%irea

unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite aceafaptă fără vinovă!ie, se sanc!ionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentruacea infrac!iune. În acest caz pedeapsa instigatorului i complicelui va fi ceaș

prevăzută de lege pentru infrac iunea inten ionată, în timp ce autorul nu seț ț

pedepse te întruc"t a ac ionat fără vinovă ie.ș ț ț

ăv"r%irea nemilocită, cu inten!ie, de către o persoană a unei fapte

prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovă!ie, contribuie cuacte de executare o altă persoană se sanc!ionează cu pedeapsa prevăzută delege pentru fapta comisă cu inten!ie. adar, la coautoratul impropriu acelș

coautor care ac ionează cu inten ie va fi sanc!ionat cu pedeapsa prevăzută deț ț

lege pentru fapta comisă cu inten!ie, în timp ce coautorul care ac ionează dinț

culpă este pasibil de pedeapsa pentru fapta comisă din culpă, dacă esteincriminată. &oautorul care ac ionează fără vinovă ie nu se sanc ionează.ț ț ț

>">"2" Rlul c$rcuta#3elr reale $ per#ale # $#d$%$dual$Barea

a#c3$u#$lr part$c$pa#3$lr

%a cum a văzut dea, la stabilirea sanc!iunilor aplicabile participan!ilor vor fiavute în vedere datele %i împreurările cauzei cu relevan!ă în privin!a pericoluluisocial al faptei sau al participantului. În cadrul opera!iunii de personalizare asanc!iunilor ce urmează a fi aplicate în cazul pluralită!ii de infractori, un roldeosebit de important îl au circumstan!ele. În func!ie de împreurarea că sereferă la faptă sau la participant, circumstan!ele sunt reale %i personale.

?. #ircumstanţele reale. &ircumstan!ele reale sunt date sau împreurărireferitoare la fapta prevăzută de legea penală. &ircumstan!ele reale pot fi:referitoare la timpul comiterii infrac!iunii; referitoare la locul comiterii infrac!iunii,privitoare la modul sau miloacele săv"r%irii infrac!iunii etc.

&onform art. <9 alin. ( &.pen., circumstan!ele referitoare la faptă se răsfr"ng

asupra autorului i a participan!ilor numai în măsura în care ace%tia le-aușcunoscut sau le-au prevăzut. &aracterul obiectiv al răsfr"ngerii circumstan!elor reale în privin!a tuturor participan!ilor la infrac!iune este estompat de faptul dacăace%tia le-au cunoscut sau anticipat. 7ecunoa%terea circumstan!elor se poatedatora celor mai diverse cauze, cum ar fi: participarea spontană %i secven!ială lasăv"r%irea infrac!iunii; scEimbarea modului de săv"r%ire a infrac!iunii peparcursul săv"r%irii acesteia, fără ca participantul să afle despre aceasta;scEimbarea locului sau timpului comiterii infrac!iunii; participarea unui minor,despre a cărui prezen!ă nu %tiau dec"t unii dintre participan!i; cooperarea mai

190



multor persoane la săv"r%irea infrac!iunii, dacă unul dintre participan!i %tia de unnumăr mai mic de făptuitori. pre exemplu, instigatorul determină un minor de '8 ani, a cărui v"rstă ocunoa te, să săv"r ească o infrac iune. Jinorul este autat de un complice, dar ș ș ț

acesta crede că aută un maor. În cazul instigatorului instan a va re ineț ț

circumstan a agravantă prevăzută de art. 88 lit. d6 &.pen., pentru că instigatorulț

a tiut că la săv"r irea faptei participă un minor, dar nu va re ine circumstan a înș ș ț țcazul complicelui, care nu a tiut de participarea minorului, crez"ndu-l maor. Înș

consecin ă, în cazul instigatorului pedeapsa poate fi maorată prin adăugareaț

unui spor de cel mult ( ani la maximul special 5art. 8? &.pen.6, ceea ce nu sepoate înt"mpla în cazul complicelui.

/ situa!ie specială există c"nd autorul comite o altă infrac!iune dec"t cea lacare credea instigatorul sau complicele că participă. De pildă, instigatorul îldeterminase pe autor să comită un furt, dar acesta săv"r%e%te o t"lEărie. Înasemenea cazuri are relevan!ă natura sau genul faptei săv"r%ite. Dacă instigatulcomite o infrac!iune de altă natură, nu există participa!ie penală. Dacă naturafaptei este aceea%i, dar este mai gravă dec"t cea la care participantul î%i

adusese contribu!ia, tratamentul penal al participantului va fi cel prevăzut denorma de incriminare a faptei la care %tia că î%i aduce contribu!ia. În cazul încare fapta este mai u%oară, tratamentul penal va fi acela%i, deoarececircumstan!ele reale favorabile sunt luate totdeauna în considerare.

*e de altă parte, în cazul în care fapta la care s-a participat produce unrezultat praeterinten!ionat, el va fi imputat tuturor participan!ilor dacă sestabile%te că au putut prevedea survenirea acestuia.

În toate cazurile, prealabil stabilirii efectelor circumstan!elor reale, se vor cerceta toate datele cauzei, pentru a se stabili atitudinea subiectivă aparticipan!ilor fa!ă de împreurările ce constituie circumstan!e reale.

J. #ircumstanţele personale. &ircumstan!ele personale sunt date sau

împreurări referitoare la unul dintre membrii pluralită!ii de infractori. ceste împreurări pot fi de natură psiEică (subiective) sau constau în anumiteparticularită!i ale unuia dintre participan!ii la fapta prevăzută de legea penală (deindividualizare). &ircumstan!ele personale subiective privesc latura subiectivă afaptei, cum ar fi: vinovă!ia participantului, desistarea, regretul sau indiferen!a fa!ăde faptă, mobilul faptei, scopul faptei %i orice alte aspecte de natură psiEică.&ircumstan!ele personale de individualizare pot privi: starea civilă aparticipantului, calitatea specială a participantului, antecedentele penale aleacestuia etc.

&ircumstan!ele referitoare la persoana unuia dintre participan!ii la faptaprevăzută de legea penală nu se extind %i asupra celorlal!i participan!i, cEiar

dacă au fost cunoscute sau prevăzute de ace%tia din urmă.->"9" 7p$ed$carea .%r$r$$ !apte$

*otrivit art. <' &.pen., participantul nu se pedepse%te dacă, înainte dedescoperirea faptei, denun!ă săv"r%irea infrac!iunii, astfel înc"t consumareaacesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însu%i consumareainfrac!iunii. Dacă actele săv"r%ite p"nă în momentul denun ării sau împiedicăriiț

constituie o altă infrac!iune, participantului i se aplică pedeapsa pentru aceastăinfrac!iune.

191



*entru inciden!a acestei cauze de nepedepsire trebuie îndepliniteurmătoarele condi!ii:

a) ?utorul să fi &nceput e7ecutarea infracţiunii. &ondi!ia este îndeplinită numaidacă făptuitorul a început faza executării, adică a demarat realizarea elementuluimaterial;

b) După momentul &nceperii e7ecutării infracţiunii oricare dintre participanţi săfi &mpiedicat consumarea faptei sau cel pu in să o fi denun at.ț ț Împiedicareaconsumării faptei constă în oprirea executării în întregime a elementului materialsau în determinarea excluderii survenirii rezultatului infrac!iunii. În cazulinfrac!iunilor de pericol împiedicarea trebuie să aibă loc între momentul începeriiefectuării elementului material %i ducerea p"nă la capăt a acestuia. În scEimb, încazul infrac!iunilor de rezultat, zădărnicirea apari!iei urmării imediate poate avealoc %i după realizarea în integralitate a ac!iunii sau inac!iunii, dar nu mai t"rziu demomentul producerii rezultatului.

În situa ia în care participantul nu a împiedicat el însu i consumarea, pentru aț ș

fi apărat de pedeapsă are varianta de a denun!a săv"r%irea infrac!iunii, astfel înc"t consumarea ei să poată fi împiedicată. În această ipoteză, pentrunepedepsirea participantului nu se cere ca infrac!iunea să nu se fi consumat, cidoar ca, urmare denun!ului, neconsumarea faptei să fi fost posibilă sub aspectobiectiv. Dacă împiedicarea consumării infrac!iunii este posibilă, dar în concretea nu s-a realizat 5din varii morive, dar independente de voin!a participantului6,participantul-denun!ător nu se va pedepsi întruc"t el a încuno%tiin!at autorită!ile,iar consumarea infrac!iunii a fost posibilă.

c) Denun ul sau activitatea de &mpiedicare a consumării faptei să aibă loc ț

&nainte de descoperirea acesteia. $egea are în vedere nu numai descoperireainfrac!iunii de către autorită!ile competente, ci %i de către orice altă persoanăcare putea să în!eleagă semnifica!ia ei socialmente periculoasă 5nu se puneproblema ca fapta să fie considerată descoperită, în sensul legii penale, atuncic"nd de ea a luat cuno%tin!ă, spre exemplu, un minor de v"rstă fragedă6.&ondi!ia este îndeplinită %i atunci c"nd organele udiciare aflaseră anterior despre infrac!iune, dar nu de!ineau suficiente informa!ii care să le permită ainterveni 5spre exemplu, în urma interceptării unor convorbiri telefonice, aflădespre pregătirile unei persoane pentru a săv"r i un omor # procurarea unor ș

otrăvuri, stabilirea unui plan de ac!iune # dar nu cunosc cine este victima, unde%i c"nd se va comite fapta6

Dacă sunt îndeplinite condi!iile de mai sus, participantul care a împiedicatconsumarea faptei beneficiază de impunitate.

192



Eeple

'. În seara zilei de 9(.9?.'@83, întorc"ndu-se spre casă de la un loc deagrement, unde consumaseră însemnate cantită!i de băuturi alcoolice, numita.4., care era înso!ită de .., J.4., .1. %i *.D., s-a culcat în milocul drumuluidin cauza stării de be!ie în care se afla. În timp ce .., J.4., .1. %i *.D.

discutau %i trăgeau de ea # iar *.D. a %i lovit-o # a apărut autoturismul condus de*.N. care, văz"nd %oseaua ocupată %i pe *.D. lovind pe .4., a oprit înapropierea %i a întrebat de ce o lovesc. Drept răspuns, *.D. s-a apropiat de el %i,prin geamul descEis al portierei, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în fa!ă. *.N. acobor"t din ma%ină %i a fost lovit din nou de *.D. cu un briceag, iar numitele .4.

# care se sculase între timp # %i .. au sărit asupra lui *.N., dobor"ndu-l în%an!ul din marginea %oselei. $a strigătele numitelor .4. %i .., au intervenitnumitul .1. %i numita J.4., primul lovind pe victimă cu briceagul, iar J.4. cupicioarele, alături de primii trei.

&a urmare a multiplelor leziuni suferite victima *.N. a încetat din via!ă în drumspre spital.

ă se arate cum trebuie să fie încadrate, în raport cu con!inutul infrac!iunii deomor, contribu!iile celor < făptuitori 5.., J.4., .1., *.D. %i .4.6 la săv"r%ireaacestei infrac!iuni.

olu ia:ț

4o!i făptuitorii sunt coautori ai infrac!iunii de omor, deoarece activitateafiecăruia se află într-o unitate indivizibilă, se completează cu a celorlal!i %i

împreună au condus la suprimarea vie!ii victimei. >aptul că numitele .4., .. %iJ.4. nu au lovit cu cu!itul nu infirmă caracterizarea faptelor lor ca activitate decoautorat, alături de ceilal!i făptuitori.

(. În fapt, s-a stabilit că numi!ii *.1., .1. %i .7. au pătruns în incinta portului

&onstan!a, de unde inten!ionau să fure zaEăr. $a fa!a locului, au luat legătura %icu numitul &.7.7., manevrant de vagoane, care i-a convins să sustragă mărfuridintr-un transcontainer, căruia i-a %i rupt sigiliul în acest scop. În continuare,coinculpatul &.7.7. a asigurat paza celorla!i inculpa!i, st"nd ascuns într-unvagon %i d"nd alarma atunci c"nd s-a apropiat o patrulă a poli!ie.

2nculpatul &.7.7. a fost condamnat, alături de ceilal!i coinculpa!i, în calitatede coautor al infrac!iunii de furt calificat.

entin!a a fost atacată de inculpatul &.7.7., sus!in"nd că nu a comis faptelepentru care a fost condamnat.

ă se arate dacă această critică este întemeiată sau nu.

olu ia:ț

ecursul inculpatului &.7.7. este întemeiat. >aptele săv"r%ite de inculpatul&.7.7. nu constituie acte de executare ale elementului material al furtului 5actetipice de luare a bunului6, întruc"t el nu a comis vreo faptă de sustragere, cinumai contribu!ii tipice de complicitate 5indicarea locului de unde ceilal!i să fure,facilitarea furtului prin ruperea sigiliului %i asigurarea pazei6.

). -a re!inut în fapt că, în ziua de '(.'(.'@@), victima K.J. %i cei doi fii ai săiau provocat incidente cu mai mul!i cetă!eni, printre care %i inculpa!ii D.1E. %i /.2..&a urmare, inculpa!ii *.7., *.&. %i *.2., înarma!i cu furci, D.1E. cu un topor %i /.2.

193



cu o b"tă, au pornit în căutarea lui K.J. %i a fiilor săi pentru a-i bate. ung"nd la casa unde ace%tia locuiau, inculpa!ii *.&. %i *.7. s-au a%ezat de

o parte %i de alta a por!ii, *.2. în fa!a acesteia, iar D.1E. %i /.2. în miloculdrumului.

Hictima K.J. a ie%it la poartă, av"nd în m"nă o furcă, moment în care a fostlovit în cap cu furcile %i cu toporul de către inculpa!ii *.&., *.7., *.2. %i D.1E.. Înurma leziunilor suferite, victima K.J. a decedat.

2nculpa!ii *.&., *.7., *.2. %i D.1E. au fost condamna!i pentru coautorat lainfrac!iunea de omor.

ă se arate cum trebuie calificată fapta inculpatului /.2..

olu ia:ț

>apta lui /.2. constituie complicitate morală la infrac!iunea de omor săv"r%ităde ceilal!i inculpa!i. /.2. nu a comis niciun act tipic de ucidere a victimei, dinmoment ce nu a lovit-o pe aceasta. Însă, venirea la locului faptei împreună cuceilal!i inculpa!i, înarmat, %i prezen!a sa, tot înarmat, pe toată durata în careceilal!i inculpa!i au lovit victima, a constituit pentru ace%tia o încuraare, deci un

autor moral la comiterea infrac!iunii.

+. 2nstan!a a re!inut în sarcina inculpatului 1.D. faptul că a intrat în legăturăcu 7.4., salariat al unui agent economic, căruia i-a propus să sustragă anumitebunuri din acea unitate, pentru a le vinde unor ter!e persoane. După ce 7.4. asustras bunurile, i le predat lui 1.D., care le-a depozitat la domiciliul său %i apoile-a v"ndut altor persoane.

&alifica!i participarea inculpatului 1.D. la săv"r%irea infrac!iunii de furt decătre autorul 7.4.

olu ia:ț

>apta inculpatului 1.D. trebuie calificată ca instigare la furt, iar nu ca %i

complicitate.1.D. i-a propus lui 7.4. să comită furtul mai înainte ca 7.4. să fi luat vreo

Eotăr"re în acest sens, ceea ce înseamnă că 1.D. l-a determinat pe 7.4. la furt.&Eiar dacă 1.D. i-a promis lui 7.4. %i că va asigura valorificarea bunurilor

furate 5ceea ce înseamnă o promisiune de tăinuire6, promisiune pe care ulterior %i-a respectat-o, faptele lui 1.D. trebuie calificate ca %i instigare, întruc"tinstigarea este formă principală de participa!ie în raport cu complicitatea,absorbind-o pe aceasta din urmă.

<. În sarcina inculpatului &.1E. s-a re!inut că s-a în!eles cu inculpatul /.4. să-i asigure acestuia din urmă paza, pe timpul c"t /.4. va pătrunde %i va sustrage,

din casieria unei organiza!ii comerciale, o sumă de bani. Însă, în timpul c"t /.4. sustrăgea suma de bani, inculpatul &.1E. nu a rămasp"nă la sf"r%it la locul unde trebuia să asigure paza, plec"nd acasă.

ă se arate dacă fapta inculpatului &.1E. constituie infrac!iune.

olu ia:ț

>apta lui &.1E. constituie complicitate morală la infrac!iunea de furt,deoarece prin promisiunea de pază făcută autorului /.4., i-a dat acestuiasiguran!a că nu va fi surprins în timpul sustragerii.

&Eiar dacă, ulterior, &.1E a renun!at definitiv %i de bunăvoie să mai asigure

194



paza, fapta sa răm"ne complicitate, căci complicitatea există %i atunci c"ndpromisiunea dată nu este îndeplinită.

3. În fapt, s-a re!inut că, la data de (+.93.(9'+, inculpa!ii /.2. %i J.2. s-au în!eles să sustragă de la locul lor de muncă subsansamble destinate fabricăriiautomobilelor. &omunic"nd-i inten!ia lor inculpatului *.., i-au solicitat acestuia

să-l roage pe numitul D.1. să le încuviin!eze depozitarea bunurilor sustrase încurtea casei unde D.1. locuie%te. În aceea%i zi, inculpatul *.. a ob!inut acordullui D.1., fără însă a-i comunica că subansamblele sunt furate.

În ziua următoare, /.2. %i J.2. au sustras subansamblele %i le-au încărcat într-un autobuz condus de cel de-al doilea. $a ie%irea pe poarta întreprinderii undelucrau, paznicul H.2. a sesizat că în autobuz se aflau bunuri furate, dar, dată fiindprietenia mai vecEe cu /.2. %i J.2., le-a permis acestora să treacă.

2nstan!a a condamnat pe inculpa!ii J.2. %i /.2. pentru comiterea în coautorat ainfrac!iunii de furt calificat, iar pe inculpa!ii *.. %i H.2. pentru complicitate laaceea%i infrac!iune.

2nculpa!ii *.. %i H.2. au criticat Eotăr"rea, primul arăt"nd că el a comis

infrac!iunea de tăinuire 5art. (89 &.pen.6, iar cel de-al doilea infrac!iunea deomisiunea sesizării 5art. (3@ &.pen.6.ă se arate dacă recursul este sau nu întemeiat.

olu!ia: În privin!a inculpatului *.. crtica nu este întemeiată.&ontribu!ia inculpatului *.. a fost anterioară comiterii furtului de către

inculpa!ii /.2. %i J.2. &ei trei s-au în!eles, în prealabil, cu privirea la identificarealocului unde bunurile sustrase urmează a fi depozitate. În baza acestei

în!elegeri, inculpatul *.. a ac!ionat asupra numitului D.1., ceea ce constituie opromisiune de tăinuire anterioară furtului. *e baza acestei promisiuni, inculpa!ii/.2. %i J.2. au avut mai multă siguran!ă în sustragerea subansamblelor, %tiind că,datorită contribu!iei lui *.., vor avea unde să depoziteze bunurile furate.

*rin urmare, fapta inculpatului *.. a fost corect calificată de instan!ă ca %icomplicitate la furt.

În scEimb, critica inculpatului H.2. este întemeiată.&omplicitatea presupune o contribu!ie a complicelui fie anterioară, fie cel mult

concomitentă comiterii faptei de către autor. În spe!ă, între inculpa!ii /.2., J.2. %i *.. %i inculpatul H.2. nu a existat nicio

în!elegere, nici anterior, nici concomitent săv"r%irii furtului. 2nculpatul H.2. aconstatat că, în autobuzul condus de J.2., se găseau bunuri furate din

întreprindere %i, datorită prieteniei cu ceilal!i inculpa!i, le-a permis trecerea, de%iera obligat să ia măsuri tocmai pentru ca acest fapt să nu se petreacă, inclusivsă sesizeze organele de urmărire penală. $a momentul comiterii faptei de cătreH.2., furtul fusese dea săv"r%it. *rin urmare, autorul dat de H.2. celorlal!i inculpa!inu a avut la bază o în!elegere cu ace%tia, o promisiune anterioară sauconcomitentă furtului, ci a intervenit spontan după comiterea infrac!iunii de furt.>apta inculpatului H.2. constituie a%adar infrac!iune de omisiunea sesizării %i nucomplicitate la furt.

8. În sarcina inculpa!ilor &.2., D./. %i 7.1. s-a re!inut că au Eotăr"t împreunăsă săv"r%ească infrac!iunea de t"lEărie. &ei trei au stabilit că &.2. %i D./. vor

195



intra în locuin!a victimelor $.. %i $.D., pe care le vor imobiliza 5leg"ndu-le6, dupăcare vor lua banii. &onform în!elegerii, în acest timp 7.1. va sta afară, în fa!alocuin!ei, pentru a supravegEea ca &.2. %i D./. să nu fie prin%i.

*e baza acestei în!elegeri, inculpa!ii &.2. %i D./. au pătruns în locuin!ă, unde însă, contrar în!elegerii ini!iale, au ucis cu inten!ie pe victima $.D., săv"r%indastfel nu infrac!iunea de t"lEărie plănuită, ci infrac!iunea de omor calificat.

ă se arate cum trebuie calificată contribu!ia lui 7.1. la săv"r%ireainfrac!iunii.

olu ia:ț

>apta inculpatului 7.1. trebuie calificată ca %i complicitate la t"lEărie %i nucomplicitate la omor deosebit de grav.

Împreurarea că &.2. %i D./. au ucis pe victima $.D. constituie o circumstan!ăreală, privitoare la faptă. ceastă circumstan!ă reală se răsfr"nge asupracelorlal!i participan!i, dar numai în măsura în care ace%tia au cunoscut-o sau auprevăzut-o 5art. <9 alin. ( &.pen.6.

În spe!ă, inculpatul 7.1. a cunoscut că victimele urmau a fi imobilizate prinlegare, dar nu a prevăzut %i nici nu a cunoscut că una dintre ele urmează a fiucisă, întruc"t această împreurare nu a făcut parte din în!elegerea dintre cei trei,iar pe timpul comiterii infrac!iunii 7.1. nu s-a aflat în locuin!ă, ci în afara ei.

*rin urmare, această circumstan!ă reală 5uciderea victimei6 nu se răsfr"ngeasupra lui 7.1..

S. #e rea$#t$"""

*articipa ia penală proprie presupune că to i participan ii la o faptă ac ioneazăț ț ț ț

cu aceea i formă de vinovă ie.ș ț

*articipa ia penală improprie presupune că participan ii la aceea i faptăț ț ș

ac ionează cu forme diferite de vinovă ie 5unii cu inten ie, al ii din culpă sau fărăț ț ț ț

vinovă ie6.ț

>"" ReBuat

Plural$tate de $#!ractr$ există în cazul în care mai multe persoanesăv"r%esc o singură infrac!iune.

*luralitatea de infractori cunoa%te trei !re: plural$tatea c#t$tu$t.plural$tatea #atural. %i plural$tatea caB$#al. part$c$pa3$a pe#al..

Plural$tatea c#t$tu$t. presupune gruparea mai multor persoane în scopulsăv"r%irii de fapte prevăzute de legea penală. *luralitatea constituită de infractoripoate fi simplă sau sub forma criminalită!ii organizate 5grupul infrac!ionalorganizat6.

Plural$tatea #atural. este forma pluralită!ii de făptuitori care constă încooperarea mai multor persoane la săv"r%irea unei fapte, conlucrare pretinsă de

însă%i natura faptei. xistă infrac!iuni care, prin natura lor, nu pot fi comise dec"tprin aportul a două sau mai multor persoane.

Plural$tatea caB$#al. part$c$pa3$a pe#al. constă în cooperarea maimultor persoane la săv"r%irea unei fapte prevăzute de legea penală, de%iaceasta nu a presupus o asemenea conlucrare. &u alte cuvinte, la săv"%irea

196



unei fapte %i-a adus contribu!ia un număr mai mare de persoane dec"t celnecesar potrivit naturii acelei fapte.

*articipa!ia penală se clasifică în prpr$e %i $prpr$e.Frele participa!iei penale sunt: autoratul, coautoratul, instigarea %i

complicitatea. utorul este persoana care săv"r%e%te direct elementul material al laturii

obiective a infrac!iunii. >apta este comisă în autrat atunci c"nd, pe l"ngă celcare realizează elementul material al laturii obiective, la săv"%irea fapteicontribuie %i al!i participan!i 5instigatori sau complici6.

Cautratul este o formă de pluralitate de făptuitori care constă însăv"r%irea unei fapte prevăzute de legea penală, în mod nemilocit 5adică prinacte de executare6, de către cel pu!in două persoane împreună.

I#t$-atrul este persoana care, cu inten!ie, determină o altă persoană săsăv"r%ească o faptă prevăzută de legea penală.

Cpl$c$tatea este forma participa!iei penale ce constă în activitatea uneipersoane care, cu inten!ie, aută, înlesne%te sau promite, înainte sau în timpulsăv"r%irii faptei, că va tăinui bunurile provenite din infrac!iune sau că-l va

favoriza pe autor, cEiar dacă promisiunea nu este îndeplinită.Part$c$pa3$a $prpr$e este specia de participa!ie penală ce constă îndeterminarea, înlesnirea sau autarea, cu inten!ie, la săv"r%irea de către opersoană a unei fapte prevăzute de legea penală, atunci c"nd această din urmăpersoană ac!ionează din culpă sau fără vinovă!ie. *articipa ia improprie poateț

consta i în săv"r%irea nemilocită, cu inten!ie, de către o persoană a unei fapteș

prevăzute de legea penală, la care, din culpă sau fără vinovă!ie, contribuie cuacte de executare o altă persoană.

&odul penal rom"n instituie, în privin!a tratae#tulu$ pe#al al participa!ieiproprii, sistemul parificării sanc!iunilor aplicabile participan!ilor.

$a personalizarea sanc!iunilor ce urmează a fi aplicate în cazul pluralită!ii de

infractori se !ine seama de c$rcuta#3e. &ircumstan!ele sunt de două tipuri:reale %i personale. C$rcuta#3ele reale sunt date sau împreurări referitoare la faptaprevăzută de legea penală. &ircumstan!ele reale se transmit asupraparticipan!ilor, dar numai în măsura în care ace%tia le-au cunoscut sau prevăzut.

C$rcuta#3ele per#ale sunt date sau împreurări referitoare la unuldintre membrii pluralită!ii de infractori. &ircumstan!ele referitoare la persoanaunuia dintre participan!ii la fapta prevăzută de legea penală nu se extind %iasupra celorlal!i participan!i, cEiar dacă au fost cunoscute sau prevăzute deace%tia din urmă.

>"J" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr5exemple6


'. naliza!i participa!ia penală proprie;(. xamina!i participa!ia penală improprie;). anc!ionarea participa!iei penale.

197



@7emple de test tip grilă

'. *articipa!ia improprie este o formă:a6 a pluralită!ii de infractori;b6 a pluralită!ii de infrac!iuni;c6 a vinovă!iei.

(. 2nstigatorul %i complicele:a6 sunt autori ai infrac!iunii;b6 sunt participan!i ai infrac!iunii;

c6 sunt victime ale autorului infrac!iunii.

>"10" Te. de c#trl

'. -a re!inut în fapt că inculpa!ii .1. %i 7./. au atacat împreună pe victima2.4. În timpul atacului, .1. a lovit-o pe victimă cu cu!itul, pe c"nd 7./. aimobilizat-o atunci c"nd aceasta se pregătea să se apere. În urma acestor

ac!iuni, victima 2.4. a murit.&alifica!i contribu!iile celor doi făptuitori în săv"r%irea infrac!iunii de omor.

(. În sarcina numitului .D. s-a re!inut că a strigat către ceilal!i patru inculpa!i # care, în acel moment, loveau pe victima &.. cu b"tele în zone vitale aleorganismului 5cap, ficat6 # că victima Ftrebuie omor"tă”. În urma loviturilor primite, victima a încetat din via!ă.

ă se arate dacă fapta săv"r%ită de .D. poate fi considerată o contribu!ie laproducerea mor!ii victimei %i cum trebuie calificată, eventual, această contribu!ie.

>"11" $/l$-ra!$e pec$!$c.



$ex, Bucure%ti, (99);J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

198



PARTEA *ENERAL)

II

199



UNITATEA DE 7NV?:ARE 1"R)SPUNDEREA PENAL)Cupr$#@

'.'. 2ntroducere'.(. /biective'.). &onsidera!ii generale privind răspunderea penală'.+. *rincipiile răspunderii penale'.<. &auzele care exclud răspunderea penală'.3. ezumat'.8. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor '.?. 4emă de control'.@. Bibliografie specifică

1"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i va fi prezentată institu!ia răspunderii penale,precum %i situa!iile în care aceasta este înlăturată.

1"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de răspundere penală;⇒ prezenta!i principiile răspunderii penale;⇒ analiza!i cauzele care înlătură răspunderea penală 5lipsa pl"ngerii

prealabile, împăcarea păr!ilor, retragerea pl"ngerii prealabile, amnistia %iprescrip!ia răspunderii penale6.


1"9" C#$dera3$$ -e#erale pr$%$#d r.pu#derea pe#al.

xisten!a societă!ii umane nu poate fi concepută dec"t prin recunoa%tereaunor drepturi în favoarea membrilor societă!ii. Dar drepturile subiective nu pot fiexercitate dec"t între anumite limite determinate de lege, deoarece în cazul încare drepturile ar fi nelimitate s-ar aunge la Eaos. 2nstrumentul prin care statulproteează exerci!iul drepturilor subiective este raportul uridic de răspundere. Înmateria dreptului penal acest raport este numit raport de răspundere penală.

eferitor la con!inutul expresiei Wrăspundere penală" , apreciem că estesusceptibilă de patru accep!iuni: institu!ie fundamentală în dreptul penal; raport

uridic de constr"ngere; latură pasivă a raportului penal de constr"ngere;con!inut al raportului de constr"ngere.

200



#a instituţie fundamentală a dreptului penal, răspunderea penală cuprindeansamblul normelor uridice care reglementează realizarea dreptului penal princonstr"ngere. În sens larg - lato sensu - prin răspundere penală se în!elege aceaformă a răspunderii uridice identificată cu raportul uridic penal de constr"ngere,dintre stat %i infractor, al cărui con!inut îl constituie dreptul statului de a aplicasanc!iunea infractorului %i obliga!ia corelativă a acestuia de a suporta

sanc!iunea. În sens restr"ns - stricto sensu # prin răspundere penală se în!elegeacea formă de răspundere uridică care constă în obliga!ia infractorului de asuporta sanc!iunea. Ln fine, dintr-un alt punct de vedere, răspunderea penală seidentifică cu drepturile si obliga!iile corelative ale subiectelor raportului penal deconstr"ngere.

ăspunderea penală nu poate fi concepută dec"t în cadrul unui raport uridicunde se stabile%te fapta ilicită, vinovă!ia făptuitorului %i sanc!iunilecorespunzătoare, cEiar dacă ea nu trebuie confundată cu raportul uridic încadrul căruia ea se realizează.

ăspunderea penală exprimă reac!ia societă!ii fa!ă de infractori, deoareceeste o consecin!ă a infrac!iunii, care la r"ndul său reprezintă premisa inciden!ei

răspunderii penale.

1";" Pr$#c$p$$le r.pu#der$$ pe#ale

&a toate speciile de răspundere uridică %i răspunderea penală este c"rmuităde mai multe principii. e!inem aici numai pe cele specifice institu!iei răspunderiipenale, respectiv:

- infrac!iunea este singurul temei al răspunderii penale 5art. '< alin. ( &.pen.6 # regula conform căreia răspunderea penală se angaează exclusiv în cazulcomiterii unei infrac iuni, nu i în cazul altor fapte ilicite;ț ș

- principiul răspunderii penale personale # regula conform căreia

răspunderea penală se angaează numai fa ă de cel care a săv"r it o infrac iune,ț ș țneput"nd fi trase la răspundere penală alte persoane 5familia infractorului, etniaacestuia etc.6;

- principiul inevitabilită!ii răspunderii penale # regula potrivit căreiarăspunderea penală se angaează ori de c"te ori se săv"r e te o infrac iune;ș ș ț

- principiul unicită!ii răspunderii penale 5ne bis in idem # art. 3 &.proc.pen.6 #regula conform căreia pentru săv"r irea unei infrac iuni răspunderea penală seș ț

anagaează o singură dată, infractorul neput"nd fi urmărit penal i udecat aș

doua oară pentru aceea i infrac iune, dacă există dea o Eotăr"re penalăș ț

definitivă pentru respectiva infrac iuneț ;

- principiul promptitudinii răspunderii penale # regula potrivit căreiarăspunderea penală trebuie angaată la un moment c"t mai apropiat în timp fa ățde cel la care infrac iunea s-a comis.ț

*rincipiile răspunderii penale î%i trag substan!a din principiile dreptului penal,care la r"ndul lor î%i iau seva din principiile dreptului.

201



1"5" CauBele care eclud r.pu#derea pe#al.

1"5"1" N3$u#ea de cauB. care eclude r.pu#derea pe#al.

După cum am arătat anterior, unul dintre principiile răspunderii penale estecel al inevitabilită!ii acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmarea săv"r%irii unei infrac!iuni este o consecin!ă care nu poate fi evitată, deoarece înlipsa acesteia dreptul penal ar fi inutil. Dar principiul inevitabilită!ii răspunderiipenale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii %i normepenale. stfel, se pot ivi situa ii în care realizarea răspunderii penale să nu maiț

fie necesară din ra!iuni sociale sau de politică uridică, cazuri în care legiuitorul aprevăzut posibilitatea ca aceasta să fie exclusă.

adar, răspunderea penală este de neînlăturat at"ta timp c"t statul nu aș

renun!at el însu i la dreptul său necenzurabil de a aplica sanc!iunea penalăș

infractorului. $egiuitorul nu exercită dreptul de sanc!ionare în mod arbitrar, astfelcă nu poate face abstrac!ie de realitatea că, uneori, sanc!ionarea poate să numai fie utilă din punct de vedere socio-politic. pre exemplu, în cazul în careaplicarea pedepsei s-ar face mult tardiv fa ă de momentul săv"r%irii infrac!iuniiț

este mai degrabă preferabilă neaplicarea ei, întruc"t altfel ar exista riscul cadreptul penal să se transforme într-un simplu mecanism de răzbunare întrepersoane 5dacă sanc iunea s-ar aplica oric"nd în timp, cEiar după ce infrac iuneaț ț

s-a ster din memoria colectivită ii6.ș ț

*entru a evita arbitrariul %i subiectivismul, legea penală prevede unele împreurări a căror apari!ie face ca principiul inevitabilită!ii răspunderii penale săfie %tirbit. $egea penală instituie mai multe cauze care exclud răspundereapenală. În aceste situa ii, cu toate că fapta este infrac!iune, consecin!a #ț

aplicarea sanc!iunii specifice # nu se mai produce. &auzele care exclud răspunderea penală sunt: amnistia, prescrip iaț

răspunderii penale, lipsa pl"ngerii prealabile, retragerea pl"ngerii prealabile iș

împăcarea.

1"5"2" A#$t$a

?. oţiune 4i caracterizare. mnistia este o cauză care stinge raportul penalde conflict i constă în actul de clemen!ă al legiuitorului care, din ra!iuni deș

politică penală, renun!ă la dreptul de a aplica sanc!iuni de drept penal celor careau comis anumite infrac!iuni.

mnistia exclude numai răspunderea penală, iar nu %i infrac!iunea. adar,ș

amnistia nu este o specie de dezincriminare, deoarece fapta răm"ne încontinuare interzisă de lege; to i cei care comit infrac iuni de acela i tip ulterior ț ț ș

legii de amnistie vor răspunde penal. mnistia este, de regulă, o cauză reală de excludere a răspunderii penale,av"nd efecte cu privire la to!i participan!ii la săv"r%irea infrac!iunii. De%i amnistiaeste incidentă in rem, %i nu in personam, unele consecin!e pot surveni numaidacă sunt îndeplinite anumite condi!ii personale. *rin urmare, nu este exclus calegiuitorul să reglementeze amnistia cu caracter mixt, real %i personal. Cnexemplu în acest sens îl constituie $egea nr. (<A'@38, prin care au fostamnistiate infrac!iunile săv"r%ite de cetă!enii sau fo%tii cetă!eni rom"ni care, ladata adoptării legii, erau stabili!i în străinătate.

202



mnistia intervine numai cu privire la infrac!iuni săv"r%ite anterior adoptăriiactului normativ prin care ea se acordă, dar indiferent de faza sau etapa în carese află procesul penal. mnistia are ca obiect toate infrac!iunile, fără a avearelevan!ă stadiul la care a auns activitatea infrac!ională sanc!ionabilă 5tentativăpedepsibilă sau infrac iune consumată6 %i fără a conta felul contribu!iei laț

comiterea infrac!iunii 5autor, coautor, instigator sau complice6.

J. elurile amnistiei. '. După sfera de aplicare, amnistia este generală %ispecială. mnistia este generală c"nd se acordă pentru orice infrac!iune,indiferent de gravitatea ei. mnistia este specială c"nd se acordă pentru anumiteinfrac!iuni.

(. După impunerea sau nu a unor condi!ii speciale, amnistia estenecondiţionată %i condiţionată. mnistia este necondi!ionată c"nd actul declemen!ă cuprinde exclusiv condi!ii privitoare la obiectul amnistiei %i datacomiterii faptei. mnistia este condi!ionată c"nd actul de clemen!ă cuprinde %ialte condi!ii dec"t cele privitoare la obiectul amnistiei %i data comiterii faptei, cumar fi: perioada comiterii faptei 5spre exemplu, ar putea fi excluse infrac iunileț

comise în timpul unei calamită i6; persoana infractorului 5spre exemplu, ar puteaț

să nu beneficieze de amnistie cei care nu au împlinit o anumită v"rstă6; conduitainfractorului ulterioară răm"nerii definitive a Eotăr"rii de condamnare 5spreexemplu, ar putea să nu beneficieze de amnistie cei care s-au sustras de laexecutarea pedepsei6; antecedentele penale ale infractorului 5spre exemplu, ar putea să nu beneficieze de amnistie recidivi tii6; consecin!ele faptei 5spreș

exemplu, ar putea fi excluse de la amnistie infrac iunile care au produsț

consecin e deosebit de grave6 etc.ț

). După momentul intervenirii sale fa!ă de stadiul raportului penal de conflict,amnistia este antecondamntorie %i postcondamntorie. mnistia esteantecondamnatorie c"nd intervine p"nă la data răm"nerii definitive a Eotăr"rii decondamnare. mnistia este postcondamnatorie c"nd intervine după data

răm"nerii definitive a Eotăr"rii de condamnare.#. @fectele amnistiei. mnistia este o cauză ce exclude răspunderea penală,dar are o sferă limitată de aplicare deoarece produce efecte numai cu privire lapedepse i măsuri educative, nu însă %i asupra măsurilor de siguran!ă.ș *e dealtă parte, amnistia nu produce nici un efect în privin!a altor forme de răspundere

uridică. De exemplu, amnistia nu înlătură răspunderea disciplinară afunc!ionarului public în cazul infrac!iunii de neglien!ă în serviciu. De asemenea,este de re inut că amnistia nu produce niciun efect asupra drepturilor persoaneiț

vătămate; spre exemplu, cEiar dacă răspunderea penală pentru infrac iunea deț

în elăciune este înlăturată ca efect al unei amnistii, cel în elat păstrează dreptulș ș

de a i se repara paguba ce i-a fost cauzată prin acea infrac iune.ț

*recizăm că numai amnistia antecondamnatorie exclude propriu-zisrăspunderea penală, deoarece amnistia postcondamnatorie înlătură, de fapt,numai executarea pedepsei i celelate consecin e ale condamnării. Jai mult,ș ț

legea men ionează expres că, dacă amenda penală a fost încasată anterior ț

amnistiei, ea nu se restituie 5art. '<( alin. ' &.pen.6.*entru a fi incidentă amnistia este necesar ca infrac!iunea să se fi consumat

%i epuizat la data în raport cu care se aplică actul de clemen!ă. Dacă legea deamnistie intră în vigoare după răm"nerea definitivă a Eotăr"rii de condamnare nuproduce efecte referitor la pedeapsa complementară a degradării militare.

203



Întruc"t această pedeapsă se consideră executată la data răm"nerii definitive aEotăr"rii de condamnare.

*e de altă parte, la stabilirea stării de recidivă nu sunt luate în considerarecondamnările pentru fapte amnistiate 5art. +( lit. b6 &.pen.6.

1"5"9" Precr$p3$a r.pu#der$$ pe#ale

?. oţiune 4i caracterizare. *rescrip!ia răspunderii penale este o cauză cestinge raportul uridic penal de conflict, deoarece acesta nu a fost solu!ionat într-o perioadă de timp rezonabilă.

*entru a fi eficientă, răspunderea penală trebuie să intervină într-un momentc"t mai apropriat de cel al comiterii infrac!iunii. ealizarea tardivă a tragerii larăspundere penală înseamnă o nouă aducere în cadrul spiritului social a fapteice dea fusese uitată de societate. În cazul în care raporturile de constr"ngerenu au fost solu!ionate la timp trebuie să se pună capăt incertitudinii saunesiguran!ei. /dată cu trecerea timpului, memoria colectivă %i victima uită faptainfrac!ională. 4eama sau mustrările de con%tiin!ă ale infractorului, existente pe o

durată mare de timp, determină de multe ori reeducarea acestuia, pedepsireadevenind inutilă. Dacă infractorul a mai comis alte infrac!iuni în perioada curgeriitermenelor de prescrip!ie, el nu va mai beneficia de excluderea răspunderiipenale deoarece un nou termen de prescrip!ie începe să curgă. Cn alt argument,deloc de negliat, este cel privind dispari!ia sau deteriorarea în timp a probelor cauzei, exist"nd riscul unor condamnări 5sau unor absolviri de răspundere6eronate.

J. ermenele de prescripţie a răspunderii penale. ăspunderea penală este înlăturată dacă ea nu s-a realizat într-un anume termen, prevăzut de lege.4ermenele de prescrip ie a răspunderii penale sunt stabilite de legiuitor în raportț

de pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac iunea săv"r ită, prin aceastaț ș

în eleg"ndu-se pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează faptațsăv"r ită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducereș

sau de maorare a pedepsei. *rin urmare, termenul de prescrip ie se vaț

determina în raport de pedeapsa legală pentru infrac iunea consumată, cEiar ț

dacă în concret fapta a rămas la stadiul de tentativă pedepsibilă sau se constatăcă a fost comisă în stare de recidivă. 4ermenul de prescrip ie se determină în raport de maximul special alț

pedepsei 5iar dacă legea prevede pedepse alternative, în raport de maximulspecial al pedepsei mai grele6. pre exemplu, la infrac iunea de furt 5la careț

pedeapsa prevăzută de lege este încEisoarea de la 3 luni la ) ani sau amenda6,termenul se determină în raport de maximul special de ) ani al pedepsei

încEisorii. &onform art. '<+ &.pen., termenele de prescrip!ie a răspunderii penale sunt:a6 '< ani, c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită pedeapsa

deten!iunii pe via!ă sau pedeapsa încEisorii mai mare de (9 ani;b6 '9 ani, c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită pedeapsa

încEisorii mai mare de '9 ani, dar care nu depă%e%te (9 ani; c6 ? ani, c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită pedeapsa

încEisorii mai mare de < ani, dar care nu depă%e%te '9 ani;

204



d6 < ani, c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită pedeapsa încEisorii mai mare de un an, dar care nu depă%e%te < ani; e6 ) ani, c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită pedeapsa

încEisorii care nu depă%e%te un an sau amenda. 4ermenele de prescrip!ie a răspunderii penale se reduc la umătate pentru ceicare la data săv"r%irii infrac!iunii erau minori.

4ermenele de mai sus se socotesc de la data săv"r%irii infrac!iunii. În cazulinfrac!iunilor continue termenul curge de la data încetării ac!iunii sau inac!iunii,iar în cazul infrac!iunilor continuate, de la data săv"r%irii ultimei ac!iuni sauinac!iuni. În cazul infrac!iunilor de obicei, termenul curge de la data săv"r%iriiultimului act, iar în cazul infrac!iunilor progresive de la data săv"r%irii ac!iunii sauinac!iunii incriminate.

De la aceste reguli cu valoare generală, &odul penal prevede %i o derogare,aplicabilă în cazul infrac!iunilor contra libertă!ii %i integrită!ii sexuale 5spreexemplu, violul6, atunci c"nd sunt comise fa!ă de un minor. În aceste cazuri,termenul de prescrip!ie a răspunderii penale începe să curgă nu de la datasăv"r%irii faptei, ci de la data c"nd minorul a devenit maor, iar dacă minorul a

decedat înainte de maorat, termenul curge de la data decesului acestuia.#. Lntreruperea cursului termenului prescripţiei. 4ermenele de prescrip!ie arăspunderii penale se întrerup prin îndeplinirea oricărui act de procedură încauză. pre exemplu, cursul prescrip iei se întrerupe prin începerea urmăririiț

penale cu privire la faptă, prin ascultarea unui martor în cauză, prin trimiterea în udecată etc..

fectul întreruperii este acela că după fiecare întrerupere începe să curgă unnou termen de prescrip!ie. *rin urmare, tot timpul care s-a scurs anterior actuluide întrerupere nu se va lua în considerare la calculul termenului, din momentul

întreruperii calcul"ndu-se un nou termen de prescrip ie a răspunderii penale, deț

aceea i durată cu cel anterior.ș

Întreruperea cursului prescrip!iei produce efecte fa!ă de to!i participan!ii lainfrac!iune, cEiar dacă actul de întrerupere a termenului prive%te numai pe uniidintre ace%tia. pre exemplu, dacă în cauză sunt < incupa i, ascultarea de cătreț

procuror a unuia dintre ei face să se întrerupă prescrip ia i pentru ceilal i +.ț ș ț

*entru a evita situa ia ca, datorită întreruperilor succesive, prescrip ia să nuț ț

se mai producă niciodată, legea 5art. '<< alin. + &.pen.6 prevede că termenelede prescrip!ie, dacă au fost depă%ite cu încă o dată, vor fi socotite îndepliniteoric"te întreruperi ar interveni. În acest caz este incidentă a%a-numita prescripţiespecială. ceasta înseamnă că, indiferent de c"te acte de întrerupere ar fiincidente, dacă răspunderea penală nu a fost realizată într-un timp dublu fa ă deț

termenul de prescrip ie prevăzut de lege, ea va fi înlăturată 5spre exemplu, laț

infrac iunea de furt # la care termenul de prescrip ie este de < ani # răspundereaț țpenală nu mai poate fi angaată, indiferent de numărul de întreruperi, după '9ani de la data săv"r irii faptei6.ș

D. 'uspendarea termenului prescripţiei. &ursul termenului prescrip!ieirăspunderii penale este suspendat pe timpul c"t o dispozi!ie legală sau o

împreurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mi%care aac!iunii penale sau continuarea procesului penal. pre exemplu, cursulprescrip iei se suspendă în ipoteza în care activitatea organelor udiciare esteț

împiedicată datorită unui cutremur de mari propor ii.ț

205



fectul suspendării constă în aceea că prescrip!ia î%i reia cursul din ziua încare a încetat cauza de suspendare. *rin urmare, timpul curs anterior perioadeide suspendare se ia în considerare la calculul termenului de prescrip ie.ț

7u există prescrip ie specială în cazul suspendării termenului.ț

@. @fectele prescripţiei. *rescrip!ia exclude răspunderea penală în cazultuturor infrac iunilor, cu trei categorii de excep ii 5a a-numitele infrac iuniț ț ș ț

imprescriptibile6. stfel, sunt imprescriptibile: - infrac!iunile de genocid, contra umanită!ii %i de război, indiferent de data lacare au fost comise; - infrac!iunile de omor i omor calificat;ș

- infrac!iunile inten!ionate urmate de moartea victimei 5spre exemplu, violulurmat de moarte victimei, t"lEăria urmată de moartea victimei6.

1"5";" L$pa pl#-er$$ preala/$le În cazul anumitor infrac iuni, legiuitorul a renun at la regula generală aț ț

declan ării din oficiu a activită ii procesual penale i a lăsat la dispozi!iaș ț ș

persoanei vătămate ini!iativa tragerii la răspundere penală a infractorului.

xemple de asemenea infrac iuni sunt: lovirea sau alte violen e 5art. '@) &.pen.6,ț țvătămarea corporală din culpă 5art. '@3 &.pen.6 sau violul în forma simplă 5art.('? alin. ' # ( &.pen.6.

*unerea în mi%care a ac!iunii penale este condi!ionată de formularea uneipl"ngeri prealabile numai în cazurile expres prevăzute de lege.

$a infrac iunile la care este necesară conform legii, pl"ngerea prealabilă esteț

at"t un mod de sesizare a organelor udiciare c"t i o condi ie de pedepsibilitateș ț

i procedibilitate. Din acest considerent, lipsa pl"ngerii prealabile este at"t oș

cauză ce exclude răspunderea penală c"t i un impediment în exercitareaș

ac iunii penale 5art. '3 lit. e6 &.proc.pen.6.ț

&onform art. (@3 alin. ' &.proc.pen., pl"ngerea prealabilă trebuie depusă în

termen de trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săv"r ireașfaptei, indiferent dacă a tiut cine este făptuitorul.ș

*entru a fi valabilă, pl"ngerea prealabilă trebuie introdusă de persoanavătămată prin infrac iune. Dacă cel vătămat este un lipsit de capacitate deț

exerci iu, pl"ngerea se introduce de către reprezentatul său legal, iar dacă esteț

cu capacitate de exerci iu restr"nsă, pl"ngerea se formulează de către persoanaț

vătămată, dar cu încuviin area reprezentantului legal.ț

Dacă infrac iunea urmăribilă la pl"ngere prealabilă a adus o vătămare maiț

multor persoane, răspunderea penală va fi angaată cEiar dacă pl"ngereaprealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele. tunci c"nd fapta urmăribilă la pl"ngere prealabilă a fost comisă în

participa ie, răspunderea penală va fi angaată fa ă de to i participan ii cEiar dacăț ț ț țpl"ngerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la unul dintre ace tia.ș

*l"ngerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condi!ii de fond %i deformă, a căror neîntrunire atrage inexisten!a pl"ngerii.

*l"ngerea prealabilă se consideră că lipse%te i, prin urmare, răspundereaș

penală este exclusă, atunci c"nd:- persoana vătămată nu a formulat deloc pl"ngere prealabilă;- pl"ngerea prealabilă a fost introdusă după expirarea termenului legal de trei

luni;

206



- pl"ngerea a fost formulată de o altă persoană dec"t cea îndreptă ităț

5persoana vătămată sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia6;- din con!inutul pl"ngerii lipse%te manifestarea de voin!ă de persoanei

vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a infractorului. De asemenea,depunerea unei pl"ngeri prealabile de către un mandatar general nu

îndepline%te cerin!a legală, astfel înc"t pl"ngerea este considerată inexistentă.

$egea 5art. '<8 alin. < &.pen.6 prevede că, dacă persoana vătămată adecedat înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducereapl"ngerii prealabile, ac!iunea penală pentru respectiva infrac iune poate fi pusăț

în mi%care din oficiu. pre exemplu, dacă victima violului moare 5din alte cauzedec"t violul6 în interiorul termenului de ) luni prevăzut de lege i nu formulaseș

p"nă atunci pl"ngerea prealabilă, autorul violului va putea fi urmărit penal iș

udecat din oficiu.

1" 5"5" Retra-erea pl#-er$$ preala/$le

În cazul infrac!iunilor pentru care este necesară pl"ngerea prealabilă a

persoanei vătămate, formularea unei asemenea pl"ngeri nu înlătură dreptulpersoanei vătămate de a dispune de soarta ac!iunii penale. Depunerea pl"ngeriiprealabile este prin urmare o manifestare de voin!ă revocabilă.

Cna dintre modalită!ile de revocare a pl"ngerii prealabile este retragereaacesteia. etragerea pl"ngerii prealabile este un act uridic unilateral prin carepersoana vătămată, ce a formulat pl"ngere prealabilă, retractează aceastăpl"ngere. $a cererea inculpatului instan!a va continua procesul penal pentru a-ida dreptul acestuia să-%i dovedească nevinovă!ia. Dacă la sf"r%itul procesuluiinculpatul probează nevinovă!ia, el va fi acEitat; în caz contrar, va răm"neeficientă retragerea pl"ngerii prealabile. /dată ce a intervenit retragerea pl"ngerii prealabile, răspunderea penală va fi

înlăturată. În ipoteza în care infrac iunea, urmăribilă la pl"ngere prealabilă, a fostțcomisă în participa ie, răspunderea penală va fi exclusă numai în cazul aceluiț

participant fa ă de care pl"ngerea prealabilă a fost retrasă.ț

*entru a fi valabilă, retragerea pl"ngerii trebuie să îndeplinească următoarelecondi!ii:

- să aibă loc în cazurile prevăzute de lege;- să existe o manifestare de voin!ă neecEivocă de retractare;- să intervină p"nă la răm"nerea definitivă a Eotăr"rii în cauză.etragerea pl"ngerii prealabile înlătură at"t răspunderea penală c"t %i

răspunderea civilă.

1"5">" 7p.carea Împăcarea este actul uridic bilateral intervenit între persoana vătămată %i

infractor, în cazurile permise de lege, prin care ace%tia convin total %inecondi!ionat să stingă raportul uridic penal de conflict.

Împăcarea păr!ilor poate interveni în cazul infrac!iunilor pentru care ac!iuneapenală se pune în mi%care din oficiu, dacă legea prevede în mod expres aceastămodalitate de excludere a răspunderii penale. pre exemplu, impăcarea esteposibilă la infrac iunile de furt, însu%ire a bunului găsit i în%elăciune.ț ș

207





oficiale, cEiar dacă instigatorul %i-a adus contribu!ia la data de 9'.9).(999, iar complicele & la data de 9'.9+.(999.

). 2nculpatul &.2. a fost trimis în udecată pentru comiterea infrac!iunii delovire 5art. '@) alin. ' &.pen.6, re!in"ndu-se că, la data de 9(.9+.(9'+, pe c"ndavea v"rsta de '+ ani %i '' luni, a lovit persoana vătămată J.N., în v"stă de '?

ani %i ( luni, cu pumnul în stomac.2nstan!a a dispus efectuarea unei expertize psiEiatrice în urma căreia s-aconstatat că inculpatul &.2. nu a avut discernăm"nt în comiterea faptei. $atermenul la care s-a depus raportul de expertiză, persoana vătămată J.N. adeclarat că î%i retrage pl"ngerea prealabilă.

2nstan!a a dispus încetarea procesului penal, motiv"nd că intervenitretragerea pl"ngerii prealabile.

ă se arate dacă solu!ia instan!ei este sau nu corectă.

olu ia:ț

olu!ia instan!ei este eronată.etragere pl"ngerii prealabile este o cauză care exclude răspundere penală.

Dar, conform art. '< alin. ( &.pen., unicul temei al răspunderii penale esteinfrac!iunea. *rin urmare, pentru a opera cauzele care exclud răspundereapenală este necesar să se constate, mai înt"i, că fapta comisă constituieinfrac!iune.

În spe!ă, la data comiterii faptei, inculpatul era minor cu v"rsta cuprinsă între'+ %i '3 ani. &onform art. '') alin. ( &.pen., minorul care are v"rsta între '+ %i'3 ani răspunde penal numai dacă se dovede%te că a săv"r%it fapta cudiscernăm"nt. $egea instituie în beneficiul acestor minori o prezum!ie relativă delipsă a discernăm"ntului. În urma raportului de expertiză psiEiatrică s-a constatatcă minorul nu a avut discernăm"nt în comiterea faptei, ceea ce înseamnă că, ladata comiterii faptei, minorul nu îndeplinea condi!iile legale spre a răspunde

penal. În spe!ă operează a%adar minoritatea 5art. (8 &.pen.6, cauză deneimputabilitate care exclude infrac!iunea. >apta inculpatului &.2. nu constituieinfrac!iune, deci nu există temei pentru a se angaa răspunderea penală aacestuia. În consecin!ă, în mod gre%it instan!a a considerat că operează retragereapl"ngerii prealabile, cauză care exclude răspunderea penală, pentru că nu sepoate exclude ceea nu există. În realitate, operează minoritatea făptutorului,cauză care exclude infrac!iunea.

S. #e rea$#t$"""

t"t lipsa i retragerea pl"ngerii prealabile c"t i împăcarea înlăturăș șrăspunderea penală, în cazul acelor infrac iuni la care legea prevede expres.ț

Diferen a constă în aceea că lipsa i retragerea pl"ngerii prealabile sunt posibileț ș

numai la infrac iuni urmăribile la pl"ngere prealabilă, în timp ce împăcarea esteț

posibilă la infrac iuni ce se urmăresc din oficiu.ț

209



1"H" ReBuat

R.pu#dere pe#al. este acea formă a răspunderii uridice identificată curaportul uridic penal de constr"ngere, dintre stat %i infractor, al cărui con!inut îlconstituie dreptul statului de a aplica sanc!iunea infractorului %i obliga!iacorelativă a acestuia de a suporta sanc!iunea.

Pr$#c$p$$le r.pu#der$$ pe#ale sunt următoarele: infrac!iunea este unicultemei al răspunderii penale; principiul răspunderii penale personale; principiulinevitabilită!ii răspunderii penale; principiul unicită!ii răspunderii penale; principiulpromptitudinii răspunderii penale.

CauBele care eclud r.pu#derea pe#al. sunt stări, situa!ii sau împreurărireglementate de lege, în prezen!a cărora se stinge dreptul statului de a aplica osanc!iune infractorului %i se stinge %i obliga!ia acestuia de a executa aceasanc!iune. De%i fapta este infrac!iune, consecin!a # aplicarea sanc!iunii specifice

# nu mai are loc. &auzele care exclud răspunderea penală sunt: a#$t$a precr$p3$a

r.pu#der$$ pe#ale l$pa pl#-er$$ preala/$le, retra-erea pl#-er$$

preala/$le %i p.carea.A#$t$a constă în actul de clemen!ă al legiuitorului care, din ra!iuni depolitică penală, renun!ă la dreptul de a aplica sanc!iuni de drept penalinfractorilor care au comis anumite infrac!iuni.

Precr$p3$a r.pu#der$$ pe#ale este o cauză ce stinge raportul uridic penalde conflict, deoarece acesta nu a fost solu!ionat într-o perioadă de timprezonabilă, prevăzută de lege.

L$pa pl#-er$$ preala/$le înlătură răspunderea penală în cazul acelor infrac!iuni pentru care legea prevede că, pentru tragerea la răspundere penală ainfractorului, este necesară pl"ngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Retra-erea pl#-er$$ preala/$le exclude răspunderea penală în cazul

infrac!iunilor pentru care este necesară pl"ngerea prealabilă a persoaneivătămate, dacă, ulterior introducerii unei asemenea pl"ngeri, persoana vătămatăo retractează

7p.carea este actul uridic bilateral intervenit între persoana vătămată %iinfractor, în cazurile permise de lege, prin care ace%tia convin total %inecondi!ionat să stingă raportul uridic penal de conflict.

1"" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr5exemple6

@7emple de subiecte de sinteză'. &e este răspunderea penală\

(. numera!i cauzele generale care înlătură răspunderea penală;). naliza!i amnistia %i prescrip!ia răspunderii penale;+. *rezenta!i comparativ retragerea pl"ngerii prealabile %i împăcarea păr!ilor.

@7emple de teste tip grilă

'. 4ermenul de ) luni pentru introducerea pl"ngerii prealabile curge:a6 de la momentul c"nd victima a aflat despre săv"r%irea faptei;b6 de la data c"nd persoana vătămată a %tiut cine este făptuitorul;c6 de la data c"nd victima a aflat despre existen!a pagubei.

210



(. Împăcarea păr!ilor poate avea loc:a6 între procuror %i persoana vătămată;b6 între so!ul sau so!ia persoanei vătămate %i făptuitor;

c6 între făptuitor %i persoana vătămată sau reprezentantul său legal.

1"J" Te. de c#trl

În spe!ă, persoana vătămată a dat o declara!ie scrisă în fa!a procurorului căse împacă cu inculpatul pentru săv"r%irea infrac!iunii de furt 5art. ((? &.pen.6.

În fa!a instan!ei, inculpatul a arătat că nu dore%te să se împace cu parteavătămată. răta!i ce va decide instan!a.

1"10" $/l$-ra!$e pec$!$c.

J.. K/4&, Drept penal. Partea generală, ditura &.K. BecI, Bucure%ti,(998;4. D2J, Drept penal. Partea generală, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. Partea generală, ditura $umina

$ex, Bucure%ti, (99); J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

211



UNITATEA DE 7NV?:ARE 2"*ENERALIT):I PRIVIND SANC:IUNILE DE DREPT PENALCupr$#@

(.'. 2ntroducere

(.(. /biective(.). 7o!iunea de sanc!iune de drept penal(.+. >elurile sanc!iunilor de drept penal(.<. &aracterele sanc!iunilor de drept penal(.3. *rincipiile sanc!iunilor de drept penal(.8. ezumat(.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor (.@. Bibliografie specifică

2"1" I#trducere În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate tipurile de sanc!iuni specifice

dreptului penal %i principiile care le guvernează.

2"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de sanc!iune de drept penal;⇒ prezenta!i felurile %i caracterele sanc!iunilor de drept penal;⇒ să prezenta!i regulile care guvernează sanc!iunile de drept penal.

Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 1 r."

2"9" N3$u#ea de a#c3$u#e de drept pe#al

eac!ia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să sedesfă%oare pe mai multe planuri, respectiv politic, educa!ional-cultural, economic%i uridic. Dintre diversele tipuri de reac!ie socială împotriva faptelor antisociale,un loc important îl ocupă aplicarea sanc!iunilor uridice persoanelor care nu-%iconformează comportamentul normelor de drept.

anc!iunea de drept este consecin!a nerespectării dispozi!iilor normelor

uridice, fiind o crea!ie a legiuitorului.xpresia Fsanc!iune uridică” este susceptibilă de următoarele accep!iuni:- element al normei uridice;- edictarea unui act normativ;- element al raportului uridic de constr"ngere;- institu!ie de drept.

212





În func!ie de calitatea infractorului, se poate face distinc!ie între: sancţiuni aplicabile persoanei fizice %i sancţiuni aplicabile persoanei uridice. În cazulinfractorilor persoane fizice nu se pot aplica anumite sanc!iuni specifice regimuluisanc!ionator al persoanei uridice 5de pildă, dizolvarea persoanei uridice6. *e dealtă parte, nici persoanelor uridice nu li se pot aplica anumite sanc!iuni specificeinfractorilor persoane fizice 5de exemplu, pedeapsa cu încEisoarea6.

De asemenea, în interiorul categoriei infractorilor persoane fizice regimulsanc!ionator diferă în func ie de anumite particularită!i. pre exemplu, în cazulț

infractorilor maori nu se pot lua, de regulă, măsuri educative, iar în cazulinfractorilor minori nu se pot aplica pedepse. $a fel, în categoria infractorilor persoane uridice se pot identifica mai multe categorii de infractori, fiecare av"ndun regim sanc!ionator par!ial diferit. De pildă, persoanelor uridice de utilitatepublică sau care î%i exercită activitatea într-un anumit domeniu nu li se pot aplicaanumite sanc!iuni. De asemenea, remarcăm faptul că anumite categorii depersoane uridice sunt excluse din categoria subiec!ilor activi ai infrac!iunii;astfel, statul %i autorită!ile publice nu pot avea calitatea de subiect pasiv alraportului penal de conflict, deoarece nu răspund penal.

2"5" Caracterele a#c3$u#$lr de drept pe#al

anc!iunile de drept penal sunt sanc!iuni uridice ce prezintă anumiteparticularită!i care le imprimă o configura!ie proprie în sistemul sanc!iunilor

uridice. 4răsăturile sanc!iunilor de drept penal reflectă totodată %i principiile depolitică penală ale statului la un anumit moment al evolu!iei societă!ii.

/ primă trăsătură a sanc!iunilor de drept penal o reprezintă faptul că trebuiefie prevăzute de lege. /rganele udiciare nu pot aplica dec"t acele sanc!iuni cesunt înscrise în legea penală, corespunzător infrac!iunii săv"r%ite %i specificuluiinfractorului, conform principiului nulla poena sine lege 5art. ( alin. ' # ( &.pen.6.

anc!iunile de drept penal sunt indispensabile %i inevitabile. ctivitatea deaplicare %i punere în executare a sanc!iunilor de drept penal este guvernată deprincipiul oficialită!ii, în sensul că # de principiu # organele competentedesfă%oară tragerea la răspundere penală din proprie ini!iativă %i în modobligatoriu.

În toate cazurile %i indiferent de calitatea sau particularită!ile infractorilor sanc!iunile de drept penal se aplică numai post delictum. >ără săv"r%irea uneiinfrac!iuni nu este posibilă represiunea penală, fiind repudiată concep!iapozitivistă conform căreia împotriva anumitor persoane se pot lua măsuri desiguran!ă anterior săv"r%irii unei fapte prevăzute de legea penală. După cum amarătat mai sus, măsurile de siguran!ă se pot lua %i în cazul persoanelor care au

săv"r%it fapte prevăzute de legea penală, fără să întrunească elementele uneiinfrac!iuni.anc!iunile de drept penal au %i un caracter represiv , deoarece limitează silit

anumite drepturi fundamentale ale omului. stfel, constr"ngerea penalărestric!ionează sau circumscrie exerci!iul libertă!ii, vie!ii intime, dreptului de aalege %i de a fi ales etc.

În fine, sanc!iunile de drept penal au un caracter reparatorpreventiv , însensul că restabilesc ordinea de drept %i preînt"mpină săv"r%irea de noi fapteprevăzute de legea penală.

214



2">" Pr$#c$p$$le a#c3$u#$lr de drept pe#al

a) Principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal &a o aplica!ie particulară a principiului legalită!ii dreptului penal, legalitatea

sanc!iunilor de drept penal presupune stabilirea oricăror sanc!iuni de acest genexclusiv prin lege # nulla poena sine lege 5art. ( alin. ' # ( &.pen.6.

Determinarea legală a sanc!iunilor nu trebuie în!eleasă în mod absolut, ci însensul că legea prevede felurile sanc!iunilor, limitele acestora %i criteriile lor deindividualizare. anc!iunile penale pot fi: absolut determinate; relativ determinateA nedeterminate.

b) Principiul stabilirii unor sancţiuni de drept penal compatibile cu morala 4i concepţia uridică a societăţii

*entru a fi pe deplin eficiente, sanc!iunile penale trebuie să fie agreate desocietate at"t din perspectivă uridică c"t %i din punct de vedere moral. *rincipiulstabilirii unor sanc!iuni acceptabile de către membrii societă!ii este o aplica!iespecială a principiului umanismului. Joravurile unei societă!i sunt diferite de la

un moment la altul al evolu!iei istorice. Jorala actuală nu agreează pedepselecorporale, tortura sau alte sanc!iuni infamante, inumane sau degradante. egulacompatibilită!ii sanc!iunilor de drept penal cu morala %i concep!ia uridică asocietă!ii nu este una fără substan!ă sau un simplu oc de cuvinte, ci este unuldintre cele mai importante imperative ale reglementării sanc!iunilor de dreptpenal.

c) Principiul individualizării (personalizării) sancţiunilor penaleDe%i personalizarea sanc!iunilor de drept penal este o regulă acceptată de

to!i autorii de specialitate %i este înscrisă în maoritatea legisla!iilor lumii,legiuitorii diverselor epoci istorice au văzut diferit opera de adaptare asanc!iunilor de drept penal în raport de specificul faptei %i însu%irile făptuitorului.7u poate fi acceptată concep!ia din anticEitate potrivit căreia toate infrac!iunilesunt la fel de periculoase %i trebuie pedepsite la fel. anc!iunile de drept penalnu pot fi nici prea severe, dar nici prea u%oare fa!ă de infrac!iunea săv"r%ită5 ustitia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aeuale peccato).

d) Principiul personalităţii sancţiunilor penale>iind o Fafacere” statală, aplicarea sanc!iunilor penale nu se poate extinde

asupra altor persoane dec"t cele care au calitatea de infractori, indiferent derela!ia care există între cei în cauză. anc!iunea penală se aplică numaipersoanei care a nesocotit norma penală %i se execută, de asemenea, tot decătre acesta.

&u toate că anumite consecin!e ale aplicării %i executării unei sanc!iunipenale se pot răsfr"nge %i asupra altor persoane 5de obicei asupra membrilor familiei, ca de pildă lipsa din s"nul familiei, nerealizarea de venituri etc.6, acesteefecte sunt inevitabile. *rincipiul personalită!ii exprimă regula că aplicareasanc!iunilor penale nu se face în privin!a altor persoane dec"t infractorul.

215



S. #e rea$#t$"""

*edepsele, măsurile educative i măsuri de siguran ă se aplică numaiș ț

persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală.

2"H" ReBuatSa#c3$u#ea de drept pe#al reprezintă o măsură de constr"ngere sau

reeducare ce se aplică persoanei care a săv"r%it o faptă prevăzută de legeapenală 5care este de regulă infrac!iune6 pentru restabilirea ordinii uridice, înscopul îndreptării făptuitorului %i prevenirii săv"r%irii unor asemenea fapte.

&odul penal reglementează mai multe cate-r$$ de sanc!iuni. În func!ie de scop %i specificul persoanei făptuitorului, &odul penal

reglementează trei feluri de sanc!iuni de drept penal: pedepele .ur$leeducat$%e %i .ur$le de $-ura#3..

Pedepele sunt sanc!iuni proprii dreptului penal %i reprezintă cele mai severe

sanc!iuni existente în sistemul dreptului. *edepsele sunt aplicabile numaiinfractorilor, adică persoanelor care au săv"r%it infrac!iuni.&.ur$le educat$%e sunt sanc!iuni de drept penal aplicabile minorilor

infractori.&.ur$le de $-ura#3. sunt sanc!iuni de drept penal cu caracter preventiv

care se iau fa!ă persoanele care au săv"r%it fapte prevăzute de legea penală, înscopul preînt"mpinării comiterii unor astfel de fapte. Jăsurile de siguran!ă suntsingurele sanc!iuni de drept penal care se pot lua %i împotriva persoanelor careau comis fapte prevăzute de legea penală, de%i nu realizează con!inutul unor infrac!iuni.

În func!ie de calitatea infractorului, se poate face distinc!ie între: sanc!iuni

aplicabile persoanei fizice %i sanc!iuni aplicabile persoanei uridice.anc!iunile de drept penal prezintă anumite part$cular$t.3$: trebuie fieprevăzute de lege, sunt indispensabile %i inevitabile, se aplică numai post delictum, au caracter represiv, au caracter reparator-preventiv.

Pr$#c$p$$le a#c3$u#$lr de drept pe#al u#t@ principiul legalită!ii sanc!iunilor de drept penal; principiul stabilirii unor sanc!iuni de drept penal compatibile cumorala %i concep!ia uridică a societă!ii; principiul individualizării 5personalizării6sanc!iunilor penale; principiul personalită!ii sanc!iunilor penale.

2"" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr5exemple6

@7emple de subiecte de sinteză'. naliza!i caracterele sanc!iunilor de drept penal;(. *rezenta!i principiile sanc!iunilor de drept penal.

@7emple de &ntrebări tip grilăM

'. epararea preudiciului produs prin săv"r%irea unei infrac!iuni:a6 constituie o sanc!iune de drept penal;b6 reprezintă o pedeapsă;

216



c6 constituie o sanc!iune uridică extrapenală.

(. *rincipiul personalită!ii sanc!iunilor de drept penal presupune că:a6 sanc!iunile de drept penal pot fi aplicate numai infractorilor;b6 împotriva unei persoane nu se pot aplica dec"t sanc!iuni care sunt

prevăzute de lege;

c6 sanc!iunile de drept penal pot fi aplicate numai persoanelor.

2"J" $/l$-ra!$e pec$!$c.





217



UNITATEA DE 7NV?:ARE 9"PEDEPSELECupr$#@

).'. 2ntroducere).(. /biective).). 7o!iunea de pedeapsă).+. >unc!iile pedepsei).<. copul pedepsei).3. &ategoriile %i limitele generale ale pedepselor ).8. *edepsele principale).?. *edepsele complementare %i accesorii).@. $iberarea condi!ionată

).'9. ezumat).''. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor ).'(. 4emă de control).'). Bibliografie specifică

9"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate tipurile de pedepse, ca sanc!iunispecifice dreptului penal.

9"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de pedeapsă;⇒ prezenta!i scopul %i func!iile pedepsei;⇒ analiza!i pedepsele principale 5deten!iunea pe via!ă, încEisoarea %i

amenda6;⇒ prezenta!i pedepsele complementare %i accesorii;⇒ prezenta!i condi!iile în care se poate dispune liberarea condi!ionată.


9"9" N3$u#ea de pedeap.

*edeapsa este o măsură de constr"ngere aplicată infractorului, în condi!iileprevăzute de lege, de instan!a de udecată în scopul reeducării lui %i al preveniriisăv"r%irii de noi infrac!iuni. *edeapsa se deosebe%te nu numai de celelaltesanc!iuni uridice, dar ea prezintă anumite particularită!i cEiar %i fa!ă de celelalte

218



feluri de sanc!iuni de drept penal 5măsurile educative %i măsurile de siguran!ă6. În legisla!ie, no!iunea de pedeapsă apare %i în alte accep!iuni dec"t cea demai sus. pre exemplu, &onstitu!ia om"niei utilizează termenul Fpedeapsă” încinci texte 5art. (( alin. (-), art. () alin. '(, art. 8) lit. E6, art. '9@ alin. )6.*edeapsa implică at"t o restr"ngere de drepturi, c"t %i o aflic!iune de naturăpsiEică. *edepsele se pot aplica numai persoanelor care au comis infrac!iuni,

adică infractorilor, constr"ngerea fiind o consecin!ă inevitabilă a săv"r%irii deinfrac!iuni. *edeapsa este o sanc!iune specifică dreptului penal care poate fiaplicată numai de către udecător, în condi!iile stabilite de lege. *edeapsa estetotodată %i o institu!ie a dreptului penal ce cuprinde totalitatea normelor penalecare reglementează: categoriile, gradele %i limitele pedepselor; individualizareapedepselor.

lături de celelalte institu!ii de drept penal, pedeapsa oacă un rol esen!ial înopera de realizare a dreptului penal, cEiar dacă în ultima vreme sunt autori carenegliează sau minimalizează func!iile pedepselor în ansamblul miloacelor deluptă împotriva criminalită!ii. >ără ideea de pedeapsă, ca miloc principal de

înfăptuire a usti!iei penale, dreptul penal ar răm"ne lipsit de cel mai important

instrument pe care g"ndirea umană l-a conceput p"nă în acest moment alevolu!iei sociale. De altfel, denumirea de Fdrept penal”, acceptată de maoritateaautorilor, derivă din termenul pedeapsă.

e poate spune că, pentru societatea contemporană, pedeapsa este un Frăunecesar”. De fapt, cuv"ntul Frău” poate nu este cel mai potrivit pentru a desemnaesen!a pedepsei, deoarece pedeapsa este un Frău” numai la prima vedere. Într-adevăr, recunosc"ndu-se efectele benefice ale pedepsei pentru societate,pedeapsa apare ca un Fbine” general, întruc"t ea previne un rău de dimensiunisubstan!ial mai mari. Din această perspectivă pedeapsă apare ca un lucru bun,deoarece nu poate fi considerat negativ un lucru care determină efecte pozitive.

&onceptul de pedeapsă poate fi analizat din mai multe perspective: din

punctul de vedere al func!iilor sale; din perspectiva scopului său; prin prismacategoriilor %i limitelor generale ale pedepselor.

9";" Fu#c3$$le pedepe$

a) uncţia de constrângere (aflictivă)>unc!ia de constr"ngere se materializează prin aplicarea pedepselor, cum ar

fi: deten!iunea pe via!ă, încEisoarea, amenda, interzicerea exerci!iului unor drepturi etc. *edeapsa reprezintă o reac!ie corespunzătoare efectelor produsede infrac!iunea săv"r%ită de cel care a nesocotit norma de incriminare (mallum

passionis propter mallum actionis) %i specifică personalită!ii sau conduiteiinfractorului. e poate spune că o sanc!iune penală care nu presupune oanumită suferin!ă, de natură psiEică, nu poate fi considerată pedeapsă, cieventual o altă specie de sanc!iune. &oerci!iunea pedepsei presupune limitareasau pierderea de către cel condamnat a unor drepturi %i libertă!i. stfel,condamnatul este obligat să plătească o sumă de bani, pierde o parte dinatributele libertă!ii, nu poate participa la rela!iile familiale, profesionale, politicesau culturale etc. Dreptul penal rom"n nu acceptă, însă, constr"ngerea prinproducerea de suferin!e fizice sau prin afectarea demnită!ii infractorului.

b) uncţia de reeducare

219



>unc!ia de reeducare constă în determinarea formării în persoana infractorului aunor deprinderi comportamentale concordante cu cerin!ele rela!iilor socialenormale.

c) uncţia de eliminare ceastă func!ie constă în înlăturarea definitivă sau temporară a

condamnatului din societate %i izolarea lui la locul de deten!ie în condi!iile

prevăzute de legea privind executarea pedepselor. liminarea definitivă dinsocietate a infractorului este posibilă numai în cazuri excep!ionale, c"nd seaplică pedeapsa deten!iunii pe via!ă. În toate celelalte situa!ii, îndepărtareainfractorilor din societate este dispusă pe durată determinată. / situa!ie specialăexistă c"nd se aplică persoanei uridice pedeapsa dizolvării acesteia, pedeapsăcare poate fi considerată Fpedeapsa capitală”. >unc!ia de eliminare este o func!iespecifică pedepselor privative de libertate # deten!iunea pe via!ă %i încEisoarea #sau dizolvării persoanei uridice %i contribuie at"t la realizarea preven!ieigenerale, c"t %i la a celei speciale.

0udecătorul trebuie să privească eliminarea infractorului din societate ca oultima ratio, evit"nd trimiterea în deten!ie a unor persoane mai pu!in periculoase

%i fără biografie penală. Într-adevăr, nu în toate cazurile mediul din penitenciar determină efecte pozitive asupra oricăror persoane.d) uncţia de e7emplaritate>unc!ia de exemplaritate a pedepsei reprezintă impactul pe care îl are

pedeapsa aplicată unui infractor asupra celorlal!i destinatari ai legii penale. ceastă func!ie îi vizează, în principal, pe cei care sunt predispu%i sau tenta!i să înfr"ngă legea penală. *romptitudinea aplicării pedepselor %i fermitatea punerii în executare a acestora determină în spiritul social o atitudine de respect alvalorilor sociale %i de ab!inere de la săv"r%irea de infrac!iuni. Jaterializareaacestei func!ii depinde de reu%ita udecătorului în opera de individualizare aaplicării %i executării pedepselor, deoarece exemplaritatea presupune nu numai

aplicarea unor pedepse severe, ci %i adaptarea acestora la nevoile realedeterminate de infrac!iunile comise de infractorii cărora li se aplică.

9"5" Scpul pedepe$

copul pedepsei constă în prevenirea săv"r%irii de 5noi6 infrac!iuni 5 punitur,ne pecetur 6. >inalitatea pedepsei este subsumată scopului dreptului penal, care

î i propune apărarea persoanei, a drepturilor i libertă!ilor acesteia i a statuluiș ș ș

contra infrac!iunilor. copul pedepsei nu trebuie confundat cu temeiul acesteia,care este infrac!iunea.

copul pedepsei este mediat %i imediat. >inalitatea pedepsei se observă înmai multe momente: momentul adoptării legii care prevede pedeapsa; momentulaplicării pedepsei; momentul executării pedepsei.

copul imediat reiese din faptul că aplicarea pedepsei persoanei care asăv"r%it infrac!iunea realizează preven!ia specială %i preven!ia generală.*reven!ia specială constă în determinarea scEimbării atitudinii condamnatului,astfel înc"t acesta să nu mai săv"r%ească în viitor infrac!iuni. *entru a-l opri peinfractor să mai comită infrac!iuni, pedeapsa trebuie să-i cauzeze %i o suferin!ă5non fit redemptio sine effuzione sanuinis6.

*e de altă parte, nu trebuie ignorat în acest context principiul umanismului

220



dreptului penal, deoarece un tratament sanc!ionator inuman sau degradant nuva reu%i să genereze în con%tiin!a condamnatului scEimbarea de atitudinevizată.7u trebuie însă să trecem în cealaltă extremă, adică să lipsim pedeapsade orice aflic!iune, deoarece prevenirea săv"r%irii de noi infrac!iuni nu va avealoc. copul pedepsei este realizat numai dacă prin pedeapsa aplicatăinfractorului are loc influen!area personalită!ii acestuia. *edeapsa trebuie să fie

compatibilă %i comparabilă cu vinovă!ia infractorului, respectiv să nu fie nici preaseveră, nici prea bl"ndă în raport de atitudinea lui fa!ă de faptă %i rezonan!a eisocială. *reven!ia generală constă în preînt"mpinarea săv"r%irii de infrac!iuni de cătredestinatarii normelor penale prin influen!area lor psiEologică, care trebuie săaccepte %i să se conformeze dispozi!iilor acestora. *reven!ia generală serealizează prin toate formele de personalizare a pedepsei.

Înscrierea pedepselor în legea penală %i aplicarea acestora celor caresăv"r%esc infrac!iuni produc o influen!are a membrilor societă!ii în a%a fel înc"t oparte dintre cei care aveau tendin!a să comită infrac!iuni să se ab!ină de laaceasta. Deci, preven!ia generală se realizează at"t ante delictum, c"t %i post

delictum. Înainte de săv"r%irea infrac!iunii, preven!ia generală se realizează prinincriminarea faptelor %i înscrierea pedepselor corespunzătoare în lege.copul mediat constă în apărarea împotriva infrac!iunilor a valorilor sociale

apar!in"nd statului %i subiectelor de drept. părarea statului, a persoanei %idrepturilor sau libertă!ilor acesteia contra infrac!iunilor se face prin aplicarea %ipunerea în executare a pedepselor. În acest fel se restabile%te ordinea uridică,astfel înc"t valorile sociale %i titularii lor se află din nou în siguran!ă. &u toate căeradicarea fenomenului infrac!ional este mai degrabă o utopie, totu%i, prinfolosirea corectă a miloacelor legale %i prin promptitudinea restabilirii ordinii dedrept tulburate, infrac!ionalitatea poate fi men!inută în limite suportabile pentrusocietate.

9">" Cate-r$$le $ l$$tele -e#erale ale pedepelr

9">"1" Felur$le $ l$$tele -e#erale ale pedepelr apl$ca/$le $#!ractr$lr pera#e !$B$ce

unt trei categorii de pedepse: pedepse principale, complementare %iaccesorii'9(.

?. Pedepsele principale&onform art. <) &.pen., pedepsele principale sunt:a6 deten!iunea pe via!ă;

b6 încEisoarea; c6 amenda.

J. Pedepsele complementare*otrivit art. << &.pen., pedepsele complementare sunt:a6 interzicerea exercitării unor drepturi;

102 În doctrină, pedepsele sunt clasificate %i după alte criterii. În func!ie de obiectul asupra căruia poartăse disting: pedepse corporale, pedepse privative de libertate, pedepse privative de drepturi, pedepsemorale %i pedepse pecuniare. După gradul de determinare se deosebesc: pedepse nedeterminate %ipedepse determinate.

221



b6 degradarea militară; c6 publicarea Eotăr"rii de condamnare.

#. Pedeapsa accesorie*edeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor sau a unora dintre

drepturile pe care instan a le-a interzis ca pedeapsă complementară.ț

9">"2" Felur$le $ l$$tele -e#erale ale pedepelr apl$ca/$le $#!ractr$lr pera#e 4ur$d$ce

&onform art. ')3 &.pen., pedepsele care se aplică persoanei uridice suntpedepse principale %i pedepse complementare. *edeapsa principală esteamenda, în limitele prevăzute de lege. *edepsele complementare sunt:

a6 dizolvarea persoanei uridice; b6 suspendarea activită!ii sau a uneia dintre activită!ile persoanei uridice pe odurată de la ) luni la ) ani; c6 încEiderea unor puncte de lucru ale persoanei uridice pe o durată de la )luni la ) ani; d6 interzicerea de a participa la procedurile de acEizi!ii publice pe o durată dela unu la ) ani; e6 plasarea sub supravegEere udiciară; f6 afi%area sau publicarea Eotăr"rii de condamnare..

9"H" Pedepele pr$#c$pale

9"H"1" Dete#3$u#ea pe %$a3.

*edeapsa deten!iunii pe via!ă 5 perpetua carceris6 constă în privarea delibertate pe durată nedeterminată i este cea mai aspră pedeapsă existentă înș

dreptul penal rom"n. a a fost introdusă în legisla!ia penală rom"nească prinDecretul-lege nr. 3A'@@9, înlocuind pedeapsa cu moartea.*roblema pedepsei cu moartea este mereu actuală, mai ales dacă se iau în

considerare noile evolu!ii ale fenomenului infrac!ional, pentru contracarareacăruia se invocă ca un miloc %i pedeapsa cu moartea. În combaterea sus!ineriipedepsei cu moartea pot fi invocate mai multe argumente, dintre care două suntesen!iale. În primul r"nd, pedeapsa cu moartea este iremisibilă; datorită acestuiinconvenient, în cazul în care autorită!ile competente ar vrea să revină asuprapedepsei, s-ar afla în imposibilitate să o facă. Dar, cel mai mare neauns, pestecare nu se poate trece fără cinism, este acela că nu se pretează la nici un fel derepara!iune în caz de eroare udiciară, adică este ireparabilă.

Deten iunea pe via ă este prevăzută în general ca pedeapsă alternativă cuț ț încEisoarea de p"nă la (< de ani 5spre exemplu, la infrac iunile de omor calificat,ț

de trădare prin autarea inamicului sau de capitulare6. Cneori, ea este instituităde legiuitor ca pedeapsă unică 5la infrac iunea de genocid săv"r ită în timp deț ș

război6.*edeapsa deten!iunii pe via!ă are, în principiu, caracter perpetuu. m spus în

principiu, deoarece deten!iunea pe via!ă nu se aplică aceluia care, la datapronun!ării Eotăr"rii de condamnare, a împlinit v"rsta de 3< de ani. În acest caz,

în locul pedepsei deten!iunii pe via!ă se aplică pedeapsa încEisorii pe o durată

222



de )9 de ani %i pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata maximă 5art.<8&.pen.6. plicarea acestei dispozi ii legale este obligatorie.ț

În cazul în care cel condamnat la pedeapsa deten!iunii pe via!ă a împlinitv"rsta de 3< de ani în timpul executării pedepsei, deten!iunea pe via!ă poate fi

înlocuită cu pedeapsa încEisorii pe timp de )9 de ani 5art. <? &.pen.6. În aceastăipoteză, spre deosebire de cea anterioară, înlocuirea deten iunii pe via ă nu esteț ț

obligatorie, ci facultativă pentru instan!a de udecată. 2nstan a va dispuneț înlocuirea atunci c"nd constată că cel condamnat îndepline%te cumulativurmătoarele condi!ii:

- a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;- a făcut progrese constante %i evidente în vederea reintegrării sociale;- %i-a îndeplinit integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"rea de condamnare

5această condi!ie nu este necesară atunci c"nd condamnatul face dovada că nua avut nicio posibilitate de a-%i îndeplini integral obliga!iile civile6.

De asemenea, este de re inut că tentativa la o infrac!iune pedepsită cuț

deten!iunea pe via!ă constituie o cauză de neaplicare a acestei pedepse,urm"nd a se aplica încEisoarea între '9 i (9 de ani 5art. )) alin. ( &.pen.6.ș

Deten!iunea pe via!ă se execută în penitenciare anume destinate pentruacestea sau în sec!ii speciale ale celorlalte penitenciare, reglementarea detaliatăa executării pedepsei deten!iunii pe via!ă fiind prevăzută în $egea nr. (<+A(9')privind executarea pedepselor %i a măsurilor privative de libertate dispuse deorganele udiciare în cursul procesului penal. ceea%i lege reglementează %icondi!iile în care condamnatul la pedeapsa deten!iunii pe via!ă poate trece încelelalte regimuri de executare a pedepselor.

9"H"2" 7#c'$area

ÎncEisoarea este cea mai frecventă pedeapsă din dreptul nostru penal %i

constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru o perioadă de timp limitată,cuprinsă între '< zile i )9 de ani.ș

egimul executării pedepsei încEisorii se întemeiază pe obliga!iacondamna!ilor de a presta o muncă utilă, dacă sunt ap!i pentru aceasta, peac!iunea educativă ce trebuie desfă%urată fa!ă de condamna!i, pe respectareade către ace%tia a disciplinei muncii %i a ordinii interioare a locurilor de de!inere,precum %i pe stimularea %i recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplina!i%i care dau dovezi temeinice de îndreptare'9). 4oate aceste miloace trebuie folosite în a%a fel înc"t să conducă lareeducarea celor condamna!i.

>emeile condamnate execută pedeapsa separat de bărba!ii condamna!i.

4inerii condamna!i'9+

execută pedeapsa separat de condamna!ii cu v"rsta maimare de (' de ani sau în locuri de de!inere speciale.

103 4ermenul încEisoare are accep!iunea de pedeapsă principală, dar %i de loc de deten!ie 5a%ezăm"nt dede!inere, penitenciar6, adică loc unde se află în custodie persoanele condamnate la pedepse privative delibertate 52. &K2=, D. . 72XO, undamente de drept e7ecuţional penal, ditura .7.2., Bucure%ti, (99+, p.<<6. În locurile de deten!ie se află de!inu!ii condamna!i definitiv sau cei implica!i într-un proces penal încurs.104 În sensul $egii nr. (<+A(9'), se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit v"rsta de(' de ani.

223



*ersoanelor condamnate la pedeapsa încEisorii li se poate cere sămuncească, în raport cu tipul regimului de executare, !in"ndu-se seama decalificarea, deprinderile %i aptitudinile acestora, de v"rstă, starea de sănătate,măsurile de siguran!ă, precum %i de programele destinate spriinirii formăriiprofesionale a acestora. Junca este în principiu remunerată, veniturilerepartiz"ndu-se după cum urmează: +9 din venit revine persoanei

condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative delibertate @9 din acesta, iar '9 se consemnează pe numele său, la 4rezoreriatatului, urm"nd să fie încasat în momentul punerii în libertate; 39 din venitrevine administra!iei penitenciarului, constituind venituri proprii. 7u se remunerează munca prestată de condamnat pentru activită!i cucaracter gospodăresc necesare penitenciarului, în caz de calamitate i ceaș

prestată în voluntariat. xecutarea pedepselor principale privative de libertate se bazează pesistemul progresiv. &ondamna!ii au posibilitatea să treacă dintr-un regim deexecutare în altul în condi!iile prevăzute de legea privind executarea pedepselor.*edepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri:

a6 regimul de maximă siguran!ă;b6 regimul încEis;c6 regimul semidescEis;d6 regimul descEis.

9"H"9" Ae#da

*edeapsa amenzii este o pedeapsă principală aplicată infractorului %i constă în obliga!ia acestuia de a plăti o sumă de bani către bugetul statului, în condi!iileprevăzute de lege.

&uantumul amenzii se stabile te prinș sistemul de calcul al zileloramendă.

cest sistem presupune că, spre a aplica pedeapsa amenzii, instan!aparcurge următoarele etape:

'. stabile4te numărul zileloramendă pentru infracţiunea săvâr4ită, dupăanumite limite legale. 7umărul zilelor-amendă este:

a6 între 39 %i '?9 # c"nd legea prevede pentru infrac!iunea săv"r%ită numaipedeapsa amenzii 5spre exemplu, la infrac iunea de violarea confiden ialită iiț ț ț

votului în forma tip # art. )?@ alin. ' &.pen.6;

b6 între '(9 %i (+9 # c"nd legea prevede amenda alternativ cu pedeapsa încEisorii de cel mult ( ani 5spre exemplu, la infrac iunea de lovire sau alteț

violen e în forma tip # art. '@) alin. ' &.pen.6;ț

c6 între '?9 %i )99 # c"nd legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu încEisoarea mai mare de ( ani 5spre exemplu, la infrac iunea de furt # art. ((?ț

&.pen.6. tunci c"nd prin infrac!iunea comisă s-a urmărit ob!inerea unui folos

patrimonial, instan!a poate maora cu o treime limitele zilelor-amendă.*entru determinarea numărului concret de zile-amendă, între limitele mai sus

indicate, instan a se va folosi de criteriile generale de individualizare prevăzute laț

art. 8+ &.pen..

224



(. stabile4te suma corespunzătoare unei zileamendă, care este cuprinsă între '9 %i <99 de lei. *entru stabilirea sumei corespunzătoare unei zile-amendăse ine seama de situa!ia materială a condamnatului %i de obliga!iile legale aleț

acestuia fa!ă de persoanele aflate în între!inerea sa.

). &nmulţe4te numărul stabilit de zileamendă cu suma corespunzătoare unei

zile amendă, ob!in"nd astfel cuantumul amenzii ca pedeapsă pentru infrac iuneațsăv"r ită.ș

Dispozi iile art. 3( &.pen. prevăd posibilitatea ca, pentru comiterea uneiț

singure infrac iuni, să se aplice pedeapsa amenzii cumulativ cu cea a încEisorii.ț

&ondi ia este ca prin infrac!iunea săv"r%ită să se fi urmărit ob!inerea unui folosț

patrimonial 5nu se cere ca avantaul patrimonial să fi fost i dob"ndit de infractor,ș

fiind suficient să se constate că el a fost urmărit6'9<. plicarea amenzii cumulat cu încEisoarea are în acest caz caracter facultativ,

ea nefiind o obliga ie pentru instan ă.ț ț

7u este permisă aplicarea amenzii pe l"ngă pedeapsa deten iunii pe via ă.ț ț

ste însă posibil ca, pentru o infrac iune pentru care legea prevede deten iuneaț ț

pe via ă alternativ cu încEisoarea, dacă instan a optează pentru aceasta dinț țurmă să o cumuleze cu amenda. $egea reglementează două ipoteze în care pedeapsa amenzii, de i aplicată,ș

va fi înlocuită. itua iile sunt următoarele:ț

a. cel condamnat nu e7ecută cu reacredinţă pedeapsa amenzii . În acest caz înlocuirea este obligatorie. 7umărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuie%tecu un număr corespunzător de zile de încEisoare, unei zile-amendă fiindu-iecEivalentă o zi de încEisoare. Dacă pedeapsa amenzii neexecutată cu rea-credin!ă înso!ea pedeapsa încEisorii, numărul de zile de încEisoare care a

înlocuit numărul de zile-amendă se adaugă la pedeapsa încEisorii; b. cel condamnat nu e7ecută amenda din motive neimputabile . În această

ipoteză, după ce ia consim!ăm"ntul celui condamnat, instan!a va înlocuipedeapsa amenzii cu obliga!ia de a presta o muncă neremunerată în folosulcomunită!ii. Înlocuirea se face prin coresponden a unei zile-amendă cu o zi deț

muncă în folosul comunită!ii.*entru înlocuirea amenzii cu prestarea unei munci în folosul comunită ii seț

cer a fi întrunite cumulativ următoarele condi ii:ț

pedeapsa amenzii nu se execută, în tot sau în parte; neexecutarea nu este imputabilă condamnatului 5în caz de neexecutare curea-credin ă a amenzii, se va proceda la înlocuirea acesteia cu încEisoarea,ț

conform celor precizate la pct.a6; condamnatul este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul

comunită!ii, în contul amenzii neexecutate. Dacă cel condamnat nu î%i dăconsim!ăm"ntul în acest sens, amenda neexecutată se înlocuie%te cu pedeapsa105 În doctrină s-a apreciat că este posibil cumulul amenzii cu încEisoarea doar atunci c"nd scopul de adob"ndi folosul patrimonial reprezintă o circumstan ă factuală particulară în cauză sau un elementț

constitutiv al infrac iunii. -a considerat în scEimb că dispozi iile art. 3( &.pen. nu sunt aplicabile atunciț ț

c"nd scopul folosului patrimonial reprezintă o variantă de agravare a infrac iunii 5spre exemplu, la omorulț

calificat comis din interes material # art. '?@ alin. ' lit. b6 &.pen.6. se vedea, pentru detalii: . $OH/2C în J.. K/4& 5coordonator6, oul #od penal. ote. #orela ii. @7plica ii,ț ț d. &.K. BecI, Bucure ti, (9'+,ș

p. '('.

225



încEisorii; starea de sănătate permite condamnatului să presteze munca în folosul

comunită!ii.Clterior înlocuirii amenzii cu munca în folosul comunită ii, instan!a va procedaț

la o nouă înlocuire # de această dată a zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunită!ii cu un număr corespunzător de zile de încEisoare # în două

ipoteze:a. condamnatul nu e7ecută obligaţia de muncă &n folosul comunităţii &n

condiţiile stabilite de instanţă;b. condamnatul săvâr4e4te o nouă infracţiune. *entru a opera înlocuirea în

această ipoteză, noua infrac iune trebuie să fie descoperită înainte deț

executarea integrală a obliga!iei de muncă.

9"H";" Pedeapa pr$#c$pal. apl$ca/$l. pera#e$ 4ur$d$ce

ingura pedeapsă principală prevăzută de legea penală în cazul persoanei uridice este amenda. *edeapsa amenzii constă în suma de bani pe care

persoana uridică este condamnată să o plătească statului. &uantumul amenzii se stabile te tot prinș sistemul zileloramendă,parcurg"ndu-se acelea i trei etape ca în cazul persoanei fizice. umaș

corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între '99 %i <.999 lei, se înmul!e%tecu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între )9 de zile %i 399 de zile. 7umărul zilelor-amendă se stabile%te !in"nd cont de criteriile generale deindividualizare a pedepsei. $imitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse

între: - 39 %i '?9 de zile-amendă # c"nd legea prevede pentru infrac!iuneasăv"r%ită numai pedeapsa amenzii; - '(9 %i (+9 de zile-amendă # c"nd legea prevede pedeapsa încEisorii de cel

mult < ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii; - '?9 %i )99 de zile-amendă # c"nd legea prevede pedeapsa încEisorii de celmult '9 ani; - (+9 %i +(9 de zile-amendă # c"nd legea prevede pedeapsa încEisorii de celmult (9 de ani; - )39 %i <'9 de zile-amendă # c"nd legea prevede pedeapsa încEisorii maimare de (9 de ani sau deten!iunea pe via!ă.

&uantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină !in"ndseama de cifra de afaceri, în cazul persoanei uridice cu scop lucrativ, respectivde valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane uridice, precum %i decelelalte obliga!ii ale persoanei uridice.

Dispozi iile art. ')8 alin. < &.pen. prevăd posibilitatea maorării cu o treime ațlimitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege, atunci c"nd prininfrac!iunea săv"r%ită persoana uridică a urmărit ob!inerea unui folospatrimonial.

9"" Pedepele cplee#tare $ accer$$

9""1" Pedepele cplee#tare # caBul pera#e$ !$B$ce*edepsele complementare sunt categoria de pedepse menite să întregească

226



represiunea penală lărgind sfera sanc!iunilor aplicabile infractorilor %i prelungindtemporal constr"ngerea penală, după data stingerii executării pedepselor principale.

*edepsele complementare constau în interzicerea unor drepturi de la ' la <ani, degradarea militară i publicarea Eotăr"rii de condamnare.ș

*edepsele complementare sunt aplicate în toate cazurile de către instan!a de udecată 5ope udiciis6, spre deosebire de pedepsele accesorii care decurg dedrept din aplicarea unei pedepse privative de libertate 5ope legis6. *edepselecomplementare se aplică întotdeauna pe l"ngă o pedeapsă principală %i, deregulă, sunt facultative. *edepsele complementare, cu excep!ia degradăriimilitare, au caracter temporar 5cel mult < ani6. *e l"ngă o pedeapsă principală sepot aplica una sau mai multe pedepse complementare, dar niciodată toate.

*e de altă parte, pentru a se putea aplica unele pedepse complementareeste necesar să existe o rela!ie între infrac!iune %i pedeapsa aplicată. stevorba, spre exemplu, de pedepsele complementare privind interzicerea dreptuluide a ocupa o func!ie sau profesie, privind drepturile părinte%ti %i privind dreptulde a fi tutore sau curator.

?. Drepturile ce formează obiectul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

a6 Dreptul de a fi ales în autorită ile publice sau în orice alte func ii publiceț ț

ceastă pedeapsă complementară constă în interzicerea dreptului de a fiales în cadrul unor func!ii publice ce se ocupă în urma unui sufragiu electoral.ste vorba, de pildă, despre demnitatea de pre%edinte al om"niei, de calitateade parlamentar, de calitatea de primar, de calitatea de consilier local etc.

b6 Dreptul de a ocupa o func!ie care implică exerci!iul autorită!ii de stat ceastă pedeapsă complementară constă în interzicerea dreptului de a

ocupa func!ii privind exercitarea puterii executive sau udecătore%ti. >unc!iile ceimplică exercitarea puterii legislative sunt excluse deoarece acestea sunt

ocupate ca urmare a alegerilor. 2nterzicerea dreptului de a ocupa o func!ie care implică exerci!iul autorită!iide stat se dispune cumulativ cu interzicerea dreptului de a fi ales în autorită ileț

publice sau în orice alte func ii publice.ț

De asemenea, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o func!ie careimplică exerci!iul autorită!ii de stat se aplică împreună cu interzicerea exercităriidreptului de a fi ales în autorită!ile publice sau în orice alte func!ii publice în cazulacelor infrac iuni la care legea prevede interzicerea exercitării dreptului de aț

ocupa o func!ie publică 5spre exemplu: la infrac iunea de luare de mită # art. (?@ț

&.pen.; la infrac iunea de delapidare # art. (@< &.pen.6.ț

c6 Dreptul străinului de a se afla pe teritoriul om"niei

ceastă pedeapsă complementară nu se poate aplica însă atunci c"ndexistă motive întemeiate de a crede că via!a persoanei expulzate este pusă înpericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane oridegradante în statul în care urmează a fi expulzată.

d6 Dreptul de a alege ste vorba despre interzicerea temporară a dreptului de a vota cu prileulalegerilor locale %i centrale. e6 Drepturile părinte%ti

*edeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinte%ti constă în

227



interzicerea drepturilor ce decurg din calitatea de ascendent direct, indiferent deforma rudeniei 5naturală sau civilă6. Drepturile părinte%ti sunt reglementate delegisla!ia familiei. f6 Dreptul de a fi tutore sau curator cest drept are natură uridică asemănătoare cu cea a drepturilor părinte%ti%i presupune, ca în cazul pedepsei complementare precedente, săv"r%irea unei

infrac!iuni ce relevă deficien!e morale ale persoanei infractorului. g6 Dreptul de a ocupa func!ia, de a exercita profesia sau meseria ori de adesfă%ura activitatea de care condamnatul s-a folosit pentru săv"r%ireainfrac!iunii

2nterzicerea acestui drept prive%te orice activitate pe care cel condamnat odesfă%ura %i în cadrul căreia acesta săv"r%it infrac!iunea folosindu-se deocupa!ia respectivă. *ractic, în sfera de inciden!ă a acestei pedepsecomplementare poate intra orice activitate care face parte din ocupa!iilerecunoscute oficial în om"nia. *edeapsa examinată nu trebuie confundată însăcu măsura de siguran!ă privind interzicerea ocupării unei func!ii sau a exercităriiunei profesii. Jăsura de siguran!ă se ia c"nd făptuitorul a săv"r%it fapta datorită

incapacită!ii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocupareaunei anumite func!ii, ori pentru exercitarea unei profesii, în timp ce pedeapsacomplementară presupune folosirea de către infractor a ocupa!iei pentrusăv"r%irea infrac!iunii, indiferent de orice inaptitudine profesională a acestuia.

ltă deosebire între cele două sanc!iuni de drept penal este aceea că, în timp cepedeapsa complementară impune calitatea de infractor a subiectului, măsura desiguran!ă pretinde doar calitatea de făptuitor, calitate care are o sferă mai largădec"t cea de infractor.

/ altă diferen ă între pedeapsa complementară %i măsura de siguran!ă esteț

că, în cazul dispunerii pedepsei complementare latura subiectivă a faptei ce adeterminat aplicarea sa trebuie să îmbrace forma inten!iei, în timp ce în cazul

măsurii de siguran!ă aceasta se înfă!i%ează fie sub forma culpei, fie fapta a fostcomisă fără vinovă!ie. *e de altă parte, măsura de siguran!ă se ia pe duratănedeterminată, în timp ce pedeapsa complementară se aplică pe o perioadă detimp determinată.

*edeapsa complementară examinată poate fi aplicată numai dacă sestabile%te o legătură între infrac!iunea săv"r%ită %i func!ia, profesia, activitateasau ocupa!ia condamnatului, în sensul că la comiterea faptei infractorul s-afolosit de calitatea lui profesională. De exemplu, un func!ionar public săv"r%e%teinfrac!iunea de abuz în serviciu. E6 Dreptul de a de!ine, purta %i folosi orice categorie de arme ste o pedeapsă complementară ce se dispune în general fa ă de cei careț

săv"r esc infrac iuni folosindu-se de arme 5spre exemplu: t"lEăria calificatăș țcomisă prin folosirea unei arme # art. ()+ alin. ' lit. a6 &.pen6 sau în cazul încare instan a apreciază că de inerea de arme de către condamnat ar favorizaț ț

comiterea de noi infrac iuni.ț

i6 Dreptul de a conduce anumite categorii de veEicule stabilite de instan!ă ceastă pedeapsă complementară se poate aplica celor care săv"r escș

infrac iuni la regimul circula iei pe drumurile publice sau condamna ilor care seț ț ț

găsesc în situa ii ce le afectează capacitatea de a conduce veEicule 5spreț

exemplu, dependen ii de droguri6.ț

228



6 Dreptul de a părăsi teritoriul om"niei ste o pedeapsă complementară ce vizează at"t condamna ii rom"ni c"t iț ș

pe cei străini sau apatrizi i indiferent dacă infrac iunea s-a comis în om"niaș ț

sau în afara ării.ț

I6 Dreptul de a ocupa o func!ie de conducere în cadrul unei persoane uridicede drept public

ceastă sanc iune are menirea de a evita ca unele persoane să revină înțfunc ii care presupun a conduce unită i ce administrează bani publici sau care le-ț ț

ar permite să ia decizii ce influen ează comunitatea, în condi iile în care au fostț ț

condamnate pentru infrac iuni ce îi fac nedemni să ocupe asemenea func ii 5spreț ț

exemplu, în cazul unui fost ministru ce a săv"r it o infrac iune de deturnare aș ț

licita iilor publice6.ț

l6 Dreptul de a se afla în anumite localită!i stabilite de instan!ă *edeapsa complementară constă în interdic ia impusă condamnatului de a seț

afla, pentru o anumită perioadă de timp, în localitatea sau localită ile stabilite prinț

Eotăr"rea de condamnare, av"nd ra iunea fie de a împiedica perpetuareaț

activită ii infrac ionale 5spre exemplu, întruc"t s-a constatat că săv"r ireaț ț ș

faptelor s-a datorat împreurării că infractorul cunoa te foarte bine configura iaș țstrăzilor, cădirilor, locurilor aglomerate sau a fost favorizată de amplasarealocalită ii în proximitatea frontierei de stat6, fie pentru a preveni reac ia deț ț

răzbunare a rudelor victimei 5de pildă, se poate interzice prezen a condamnatuluiț

în localitatea unde a comis acte sexuale cu minori sub ') ani6. m6 Dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instan!ă ceastă sanc iune se aplică atunci c"nd se constată că infrac iunea s-aț ț

comis cu prileul unor manifestări publice, profit"nd tocmai de anonimatul conferitde mul ime 5spre exemplu, încăierări cu prileul meciurilor de fotbal6.ț

n6 Dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu

persoanele cu care a comis infrac!iunea sau cu alte persoane, stabilite deinstan!ă, ori de a se apropia de acestea ceastă pedeapsă complementară are rolul de a evita răzbunareacondamnatului asupra victimei sau rudelor ei ori exercitarea de presiuni asupraacestora 5spre exemplu, prin scrisori, apeluri telefonice6, dar i de a împiedicaș

regruparea fo tilor participan i la comiterea infrac iunii.ș ț ț

o6 Dreptul de a se apropia de locuin!a, locul de muncă, %coala sau alte locuriunde victima desfă%oară activită!i sociale, în condi!iile stabilite de instan!a de

udecată &a i precedenta, i această pedeapsă complementară are rolul de a proteaș ș

victima de eventualele reac ii adverse ale condamnatului.ț

J. ?plicarea 4i e7ecutarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi&onform art. 38 &.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

unor drepturi cunoa te două ipoteze de aplicare, anume:ș

- aplicare obligatorie # c"nd legea prevede această pedeapsă pentruinfrac iunea săv"r ită 5spre exemplu, legea prevede expres că infrac iunea deț ș ț

falsificare de monedă se pedepse te cu încEisoarea de la ) la '9 ani iș ș

interzicerea e7ercitării unor drepturi # art. )'9 &.pen.6; - aplicare facultativă # la acele infrac iuni la care, de i legea nu prevedeț ș

229



pedeapsa complementară, instan!a constată totu i că, fa!ă de natura %iș

gravitatea infrac!iunii, împreurările cauzei %i persoana infractorului, aceastăpedeapsă este necesară. *edeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este deten iunea peț

via ăț '93, încEisoarea sau amenda. În cazul recidivei, al concursului de infrac!iuni %i a altor cazuri c"nd sunt

aplicate pedepse rezultante, aplicarea pedepselor complementare se face !in"ndseama de infrac!iunile ce alcătuiesc pluralitatea %i pedepsele stabilite pentrufiecare infrac!iune, conform regulilor arătate la art. +< &.pen..

igur că, în cazul anumitor infractori 5cetă!eni străini, persoane care n-aucopiii etc.6, aplicarea unora dintre pedepsele complementare este inutilădeoarece faptic sau uridic ei nu au exerci!iul drepturilor respective. ste cazulinterzicerii, de exemplu, al drepturilor electorale 5în cazul străinilor6, al dreptuluide a exercita o func!ie ce implică exerci!iul autorită!ii de stat %i al drepturilor părinte%ti 5în cazul infractorilor care nu au copii6.

În cazul pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita oocupa!ie, aplicarea pedepsei este condi!ionată de stabilirea unei rela!ii între

infrac!iune %i ocupa!ie, în sensul că infractorul a săv"r%it infrac!iunea folosindu-se de aceasta. De exemplu, un func!ionar săv"r%e%te infrac!iunea de luare demită pentru a nu îndeplini un act de serviciu.

Durata %i felul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi trebuiestabilite prin actul urisdic!ional ce o cuprinde. 2nterzicerea unor drepturi poate fidispusă pe o perioadă de la ' la < ani.

*edepsele complementare nu se confundă cu decăderile, interdic!iile sauincapacită!ile prevăzute de alte ramuri de drept %i care decurg din faptulexisten!ei unei condamnări. pre deosebire de pedepsele complementare, caresunt temporare, îngrădirile ce decurg din existen!a unor Eotăr"ri de condamnaresunt nedeterminate temporal, ele încet"nd numai prin reabilitare, dezincriminare

sau prin altă modalitate de stingere a pedepsei, prevăzută de lege.&a regulă, pedeapsa complementară se execută după executarea pedepseiprincipale a încEisorii, după gra!ierea totală ori a restului de pedeapsă, după

împlinirea termenului de prescrip!ie a executării pedepsei principale.xistă însă i douăș e7cep ii ț 5a căror ra iune rezidă în împreurarea că celț

condamnat nu este privat de libertate6, în cazul cărora executarea pedepseicomplementare începe de la răm"nerea definitivă a Eotăr"rii de condamnare,anume:

- atunci c"nd pedeapsa complementară s-a aplicat pe l"ngă cea principală aamenzii; - atunci c"nd pedeapsa principală este încEisoarea, dar s-a dispus

suspendarea executării ei sub supravegEere. În caz de liberare condi ionată, pedeapsa complementară se execută dupăț

expirarea termenului de supravegEere. *rin excep ie, atunci c"nd în con inutulț ț

pedepsei complementare intră i interzicerea dreptului străinului de a se afla peș

teritoriul om"niei, această interdic ie se va executa la data liberării.ț

#. Degradarea militară*edeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului

106 2&&0, ec ia penală, decizia nr. @(8A(9'9,ț %%%.sc.ro

230



militar %i a dreptului de a purta uniformă. Degradarea militară este singurapedeapsă complementară care se ia pe durată nedeterminată. 4otu%i, ea nu arecaracter definitiv %i perpetuu, deoarece prin efectul reabilitării condamnatul laaceastă pedeapsă redob"nde%te dreptul de accede la calitatea de militar. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamna!ilor militari înactivitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principala stabilită este

încEisoarea mai mare de '9 ani sau deten!iunea pe via!ă. Degradarea militară poate fi aplicată 5fiind deci facultativă6 condamna!ilor înactivitate, în rezervă sau în retragere pentru infrac!iuni săv"r%ite cu inten!ie, dacăpedeapsa principală stabilită este de cel pu!in < ani %i de cel mult '9 ani.

ceastă pedeapsă complementară se aplică indiferent de existen!a sau nu avreunei legături între infrac!iune %i calitatea de militar %i independent de

împreurarea că infractorul avea sau nu calitatea de militar la data săv"r%iriiinfrac!iunii, important fiind ca subiectul să aibă calitatea de militar la datapronun!ării Eotăr"rii de condamnare.

*edeapsa degradării militare se pune în executare la data r"m"nerii definitivea Eotăr"rii de condamnare, dată la care se pierde gradul militar i dreptul de aș

purta uniforma militară. D. Publicarea -otărârii definitive de condamnare *ublicarea Eotăr"rii definitive de condamnare se poate dispune c"nd, !in"nd

seama de natura %i gravitatea infrac!iunii, împreurările cauzei %i persoanacondamnatului, instan!a apreciază că publicarea va contribui la prevenireasăv"r%irii altor asemenea infrac!iuni. xistă practic o singură condi ie pentruț

aplicarea acestei pedepse, i anume ca instan a să aprecieze că astfel se vaș ț

preveni săv"r%irea altor infrac!iuni din categoria celor pentru care a intervenitcondamnarea.

*edeapsa complementară are întotdeauna caracter facultativ , aplicarea eifiind lăsată la latitudinea instan ei de udecată. 7u există condi ii restrictiveț ț

privitoare la felul i cuantumul pedepsei principale. *rin urmare, instan a poateș țdispune publicarea Eotăr"rii definitive de condamnare indiferent că pedeapsaaplicată este deten iunea pe via ă, încEisoarea sau amenda.ț ț De asemenea, nuare relevan ă dacă pedeapsa principală este una cu executare în regim deț

deten ie sau executarea ei a fost suspendată sub supravegEere.ț

*ublicarea Eotăr"rii de condamnare se face în extras. >orma acestuia va fistabilită de instan!ă, care se va îngrii ca astfel să nu fie dezvăluită identitateaaltor persoane dec"t condamnatul.

*unerea în executare se face în conformitate cu dispozi iile art. )) din $egeaț

nr. (<)A(9'). 0udecătorul delegat cu executarea trimite extrasul, în formastabilită de instan!ă, cotidianului local sau na!ional; dacă este vorba de un

cotidian local, acesta trebuie să fie dintre cele care apar în circumscrip iaținstan ei care a pronun at Eotăr"rea. Întruc"t legea nu distinge, considerăm căț ț

se poate dispune publicarea indiferent de forma sub care apare respectivulcotidian pe E"rtie sau online. /dată cu trimiterea extrasului se va solicita i comunicarea tarifului pentruș

publicare. *ublicarea se realizează pe cEeltuiala condamnatului, motiv pentrucare, în termen de '9 zile de la primirea răspunsului din partea conduceriicotidianului desemnat, udecătorul delegat cu executarea comunică persoaneicondamnate costul publicării %i obliga!ia acesteia de a face plata în termen de )9

231



de zile.*ublicarea se realizează o singură dată. &otidianul desemnat va proceda la

publicarea extrasului Eotăr"rii de condamnare în termen de < zile de la data plă!ii%i îl va în%tiin!a pe udecătorul delegat cu executarea, comunic"ndu-i o copie atextului publicat.

Dacă, în termen de +< de zile de la comunicarea făcută persoanei

condamnate de către udecătorul delegat cu executarea 5cu privire la costulpublicării i obliga ia plă ii6, acesta nu prime%te în%tiin!area privind efectuareaș ț ț

publicării, va proceda la verificarea motivelor care au condus la neefectuareaacesteia. Dacă se constată că persoana condamnată este în culpă, udecătoruldelegat cu executarea poate acorda un nou termen pentru publicare, nu maimare de '< zile. Dacă nici de această dată condamnatul nu efectuează platapentru publicare, udecătorul delegat cu executarea va sesiza organul deurmărire penală competent cu privire la săv"r%irea infrac!iunii de neexecutare asanc iunilor penale 5art. (?? alin. ' &.pen.6.ț

9""2" Pedepele cplee#tare apl$ca/$le pera#e$ 4ur$d$ce

&u excep!ia pedepsei principale a amenzii, persoanelor uridice care răspundpenal li se pot aplica exclusiv pedepse complementare. În cazul răspunderiipenale a persoanei uridice nu este posibilă aplicarea unor pedepse accesorii,deoarece acestea sunt adiacente unor pedepse principale cu executaresuccesivă. /r, pedeapsa amenzii fiind cu executare uno ictu, lipse%te suportul

uridic care permite aplicarea unor asemenea pedepse. plicarea pedepselor complementare este obligatorie c"nd legea prevedeaceste pedeapse pentru infrac iunea comisă iț ș facultativă c"nd, de i legea nu leș

prevede expres, instan a constată că, fa ă de natura i gravitatea infrac iunii,ț ț ș ț

precum i de împreurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare.ș

xecutarea pedepselor complementare aplicate persoanelor uridice începedupă răm"nerea definitivă a Eotăr"rii de condamnare. *edepsele complementare aplicabile persoanei uridice sunt:

a) Dizolvarea persoanei uridice Dizolvarea persoanei uridice este modalitatea prin care aceasta î%i înceteazăfiin!a din punct de vedere uridic. Dizolvarea persoanei uridice, ca sanc!iune dedrept penal, este Wpedeapsa cu moartea” deoarece persoana uridicăcondamnată la pedeapsa complementară a dizolvării urmează să înceteze dinpunct de vedere uridic. >iind similară pedepsei capitale aplicabile persoanelor fizice, dizolvarea persoanei uridice nu este acceptată în privin!a unor categoriide persoane uridice a căror existen!ă nu poate înceta fără punerea în pericol a

unor fundamente ale statului de drept 5cum sunt de pildă institu iile publice,țpartidele politice, sindicatele, patronatele, organiza iile religioase, organiza iileț ț

minoritărilor na ionale constituite conform legii, persoanele uridice ce activeazăț

în domeniul presei6. Dizolvarea persoanei uridice poate fi aplicată în cazulsăv"r%irii unor infrac!iuni deosebit de grave sau în situa!ia în care o persoană

uridică condamnată anterior la o altă pedeapsă complementară a continuatsăv"r%irea de infrac!iuni.

Dizolvarea persoanei uridice se dispune atunci c"nd: - persoana uridică a fost constituită în scopul săv"r%irii de infrac!iuni 5spre

232



exemplu, în cazul societă ilor fantomă constituite cu scopul evaziunii fiscale6;ț

- obiectul de activitate al persoanei uridice a fost deturnat în scopul săv"r%iriide infrac!iuni, cu condi ia ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac iuneaț ț

săv"r ită să fie încEisoarea mai mare de ) ani 5spre exemplu, deturnareaș

activită ii către trafic de droguri6;ț

- persoanei uridice i s-a aplicat anterior o altă pedeapsă complementară iș

aceasta nu a fost executată, cu rea-credin ă.țDizolvarea persoanei uridice are ca efect descEiderea procedurii de licEidare

a patrimoniului acesteia, potrivit legii. *rin Eotăr"rea de dizolvare a persoanei uridice, instan!a trimite cauza la instan!a civilă competentă pentru desemnarealicEidatorului.

b) 'uspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei uridice uspendarea activită!ii sau uneia dintre activită!ile persoanei uridice care a

comis o infrac!iune înseamnă oprirea desfă%urării acestor activită!i, în realizareacăreia a fost săv"r ită infrac iunea, pe o perioadă determinată de timp 5) luni laș ț

) ani6./rice persoană uridică desfă%oară una sau mai multe activită!i, care

formează obiectul său de activitate. uspendarea activită!ii sau a uneia dintreactivită!ile persoanei uridice constă în interzicerea activită!ii sau a aceleia dintreactivită!ile persoanei uridice în exercitarea căreia infrac!iunea a fost săv"r%ită.

ceastă pedeapsă complementară nu poate fi dispusă în cazul institu iilor ț

publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organiza iilor religioase,ț

organiza iilor minoritărilor na ionale constituite conform legii, persoanelor uridiceț ț

ce activează în domeniul presei. &a %i în cazul pedepsei complementare adizolvării, o copie după dispozitivul Eotăr"rii de suspendare se transmiteorganului care a autorizat înfiin!area persoanei uridice pentru a lua măsurilenecesare.

plicarea acestei pedepse complementare nu trebuie dispusă pe o durată de

timp prea mare deoarece, indirect s-ar aunge la încetarea de fapt a existen!eipersoanei uridice în cauză. De asemenea, în cazul în care activitateasuspendată este principalul obiect de activitate al persoanei uridicecondamnate, efectele pedepsei se vor extinde în mod implacabil %i asuprasalaria!ilor acesteia, deci a unor persoane care, de cele mai multe ori, nu auparticipat la comiterea infrac!iunii pentru care pedeapsa a fost aplicată.

*edeapsa complementară examinată nu se confundă cu sanc!iuneacontraven!ională a suspendării activită!ii agentului economic, prevăzută de /.1.nr. (A(99'. De asemenea, pedeapsa complementară a suspendării activită!iipersoanei uridice sau uneia dintre activită!ile sale trebuie deosebită desanc!iunea contraven!ională complementară privind încEiderea unită!ii,

reglementată în general de /.1. nr. (A(99'. Diferen!a esen!ială între pedeapsacomplementară %i sanc!iunile contraven!ionale complementare constă în faptulcă prima se aplică în cazul săv"r%irii unei infrac!iuni, iar secundele se aplică încazul comiterii unor contraven!ii.

De aici rezultă %i un regim uridic diferit, aplicabil celor două categorii desanc!iuni uridice.

c) Lnc-iderea unor puncte de lucru ale persoanei uridice pe o durată de la Hluni la H ani

*edeapsa complementară a încEiderii unor puncte de lucru ale persoanei

233



uridice constă în încEiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucruapar!in"nd persoanei uridice cu scop lucrativ, în care s-a desfă%urat activitatea

în realizarea căreia a fost săv"r%ită infrac!iunea. *edeapsa nu se aplicăpersoanelor uridice care î%i desfă%oară activitatea în domeniul presei.

d) Interzicerea de a participa la procedurile de ac-iziţii publice pe o durată dela unu la H ani

Dacă întrune%te condi!iile impuse de regulile procedurii acEizi!iei respective,orice persoană uridică poate participa la acEizi!ia publică. 2nterzicerea de aparticipa la procedurile de acEizi!ii publice constă tocmai în interzicerea de a luaparte, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de acEizi!iipublice, prevăzute de lege. *edeapsa complementară examinată poate fidispusă at"t în cazul contractelor de acEizi!ii publice directe, c"t %i în situa!iasubcontractelor. e) Plasarea sub supraveg-ere udiciară *edeapsa complementară a plasării sub supravegEere udiciară presupunedesfă%urarea sub supravegEerea unui mandatar udiciar a activită!ii care aocazionat comiterea infrac!iunii, pe o perioadă de la un an la ) ani'98.

Jandatarul udiciar are obliga!ia de a sesiza instan!a atunci c"nd constată căpersoana uridică nu a luat măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii denoi infrac!iuni. În cazul în care instan!a constată că sesizarea este întemeiată,dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa complementară a suspendăriiactivită ii.ț

ste interzisă plasarea sub supravegEere udiciară a institu iilor publice,ț

partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organiza iilor religioase,ț

organiza iilor minoritărilor na ionale constituite conform legii i persoanelor ț ț ș

uridice ce activează în domeniul presei. f) ?fi4area sau publicarea -otărârii de condamnare&ondamnarea persoanelor uridice pentru comiterea de infrac!iuni este mai

eficientă dacă Eotăr"rea de condamnare este adusă la cuno%tin!ă publică,pentru ca cei care ar putea intra în rela!ii cu persoanele uridice aflate în conflictcu legea penală să fie avertiza!i de această împreurare. fi%area sau difuzareaEotăr"rii de condamnare este o pedeapsă cu efecte pozitive pe planul scopuluipedepsei, deoarece ea afectează imaginea pe pia!ă a persoanei uridice. aeste o pedeapsă care realizează %i o puternică preven!ie generală, av"nd învedere consecin!ele publicării unei Eotăr"ri de condamnare referitor la rela!iile deafaceri ale persoanei uridice în cauză. În urispruden!a franceză s-a decis că nuse poate aplica această pedeapsă complementară dacă ar putea aveaconsecin!e fatale pentru supravie!uirea întreprinderii.

În ceea ce ne prive%te, credem că trebuie făcută delimitarea între infrac!iunile

grave %i cele mai pu!in grave. În cazul infrac!iunilor deosebit de grave, mai alesc"nd se aplică pedeapsa dizolvării sau suspendării activită!ii, interesul general al încuno%tin!ării celor ter!ilor îl depă%e%te pe cel particular, apar!in"nd persoanei uridice care răspunde penal.

fi%area Eotăr"rii definitive de condamnare sau publicarea acesteia serealizează pe cEeltuiala persoanei uridice condamnate. *rin afi%area sau

107 În doctrină s-a apreciat că această institu ie este o transpunere a institu iei suspendării pedepsei subț ț

supravegEere, aplicabilă persoanei fizice, în planul persoanei uridice. se vede: J.&. 27&C în J..K/4& 5coorodonator6, oul #od penal. ote. #orela ii. @7plica ii, op. cit.,ț ț p. )(+.

234





*e durata suspendării executării pedepsei privative de libertate se suspendă%i executarea pedepselor accesorii.

9"J" L$/erarea c#d$3$#at.

9"J"1" N3$u#e $ caracter$Bare

*edeapsa nefiind un scop în sine, dacă pe parcursul executării unei pedepseprivative de libertate se ivesc date care relevă că cel condamnat s-a îndreptat elpoate fi liberat înainte de terminarea executării pedepsei.

$iberarea condi!ionată este o institu!ie complementară a regimului executăriipedepselor privative de libertate ce constă în punerea condamnatului în stare delibertate mai înainte de executarea în totalitate a pedepsei, sub condi!ia ca p"năla expirarea duratei acesteia să nu mai săv"r%ească infrac!iuni.

4eoretic, institu!ia liberării condi!ionate din executarea pedepsei privative delibertate este aplicabilă oricărui condamnat persoană fizică, indiferent depedeapsa privativă de libertate aplicată, dacă sunt îndeplinite condi!iile

prevăzute de lege. fera condamna!ilor care au voca!ie la măsura liberăriicondi!ionate cuprinde pe acei condamna!i care fac dovada că s-au îndreptat înperioada de timp c"t s-au aflat în penitenciar, că timpul petrecut în deten!ie aavut ca efect scEimbarea atitudinii lor morale %i că merită să fie reprimi!i în s"nulsocietă!ii.

9"J"2" C#d$3$$le l$/er.r$$ c#d$3$#ate

$iberarea condi ionată este posibilă at"t în cazul celor condamna i laț ț

pedeapsa deten iunii pe via ă c"t i a celor condamna i la o pedeapsă cuț ț ș ț

încEisoarea, însă condi iile de acordare sunt diferite.ț

a) $iberarea condiţionată &n cazul condamna ilor la deten iune pe via ăț ț ț .$iberarea condi!ionată în cazul deten!iunii pe via!ă poate fi dispusă, dacă: - cel condamnat a executat efectiv (9 de ani de deten!iune; - cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; - cel condamnat a îndeplinit integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"reade condamnare, afară de cazul c"nd dovede%te că nu a avut nicio posibilitate săle îndeplinească; - instan!a are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat %i sepoate reintegra în societate. v"nd în vedere această ultimă condi ie se poateț

afirma că acel condamnat care îndepline te condi iile anterioare nu are un dreptș ț

la liberare condi ionată, ci doar o voca ie în acest sens.ț ț

b) $iberarea condiţionată &n cazul condamna ilor la &nc-isoare.ț $iberareacondi!ionată în cazul încEisorii poate fi dispusă, dacă:- cel condamnat a executat cel pu!in două treimi din durata pedepsei, în cazul

încEisorii care nu depă%e%te '9 ani, sau cel pu!in trei pătrimi din duratapedepsei, dar nu mai mult de (9 de ani, în cazul încEisorii mai mari de '9 ani. Încazul condamnatului care a împlinit v"rsta de 39 de ani, se cere ca acesta să fiexecutat efectiv umătate din durata pedepsei, în cazul încEisorii ce nudepă%e%te '9 ani, sau cel pu!in două treimi din durata pedepsei, în cazul

încEisorii mai mari de '9 ani;

236



- cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semidescEis saudescEis; - cel condamnat a îndeplinit integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"reade condamnare, afară de cazul c"nd dovede%te că nu a avut nicio posibilitate săle îndeplinească; - instan!a are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat %i se poate

reintegra în societate 5identic cu situa ia condamna ilor la deten iune pe via ă,ț ț ț țnici cei condamna i la încEisoare nu au un drept, ci doar o voca ie la liberareț ț

condi ionată6.ț

c) 'upraveg-erea condamnatului. Durata de timp dintre data liberăriicondi!ionate %i data împlinirii duratei pedepsei constituie termen desupravegEere pentru condamnat.

Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de ( ani saumai mare, condamnatul trebuie să respecte, pentru o perioadă de o treime dindurata termenului de supravegEere 5dar nu mai mult de ( ani6, anumite măsuri:

- să se prezinte la serviciul de proba!iune, la datele fixate de acesta;- să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegEerea sa;

- să anun!e, în prealabil, orice scEimbare a locuin!ei %i orice deplasare caredepă%e%te < zile;- să comunice scEimbarea locului de muncă;- să comunice informa!ii %i documente de natură a permite controlul

miloacelor sale de existen!ă. *e durata supravegEerii instan!a poate de asemenea să impunăcondamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obliga!ii:

- să urmeze un curs de pregătire %colară ori de calificare profesională5această obliga ie se execută pentru o perioadă de o treime din durataț

termenului de supravegEere, dar nu mai mult de ( ani6;- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială

derulate de către serviciul de proba!iune sau organizate în colaborare cu institu!iidin comunitate 5această obliga ie se execută pentru o perioadă de o treime dinț

durata termenului de supravegEere, dar nu mai mult de ( ani6;- să nu părăsească teritoriul om"niei;- să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale

ori la alte adunări publice, stabilite de instan!ă;- să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu

participan!ii la săv"r%irea infrac!iunii sau cu alte persoane, stabilite de instan!ă,ori să nu se apropie de acestea;

- să nu conducă anumite veEicule stabilite de instan!ă;- să nu de!ină, să nu folosească %i să nu poarte nicio categorie de arme.

Dacă pe durata supravegEerii au intervenit motive care ustifică fie impunereade noi obliga!ii, fie sporirea sau diminuarea condi!iilor de executare a celor existente, instan!a dispune modificarea obliga!iilor în mod corespunzător, pentrua asigura condamnatului %anse mai mari de reintegrare socială. 2nstan!a dispune încetarea executării unora dintre obliga!iile pe care le-aimpus, c"nd apreciază că men!inerea acestora nu mai este necesară. d) @fectele liberării condiţionate. $iberarea condi!ionată produce două efecte:efectul imediat 5provizoriu6 %i efectul definitiv.

fectul provizoriu constă în liberarea imediată a condamnatului, care va fi

237



obligat să nu comită noi infrac iuni, să se supună măsurilor de supravegEere iț ș

să respecte obliga iile ce eventual i-au fost impuse. Jăsurile de siguran!ă %iț

pedepsele accesorii se execută.fectul definitiv survine dacă, în intervalul de timp de la liberare %i p"nă la

împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săv"r%it din nou o infrac!iune %iconstă în stingerea executării pedepsei.

*edeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare %ip"nă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săv"r%it din nou oinfrac!iune. Dacă în acela%i interval cel liberat a comis din nou o infrac!iune, carea fost descoperită în termenul de supravegEere, instan!a revocă liberarea iș

dispune executarea restului de pedeapsă.

Eeple

'. 2nculpatul 2.. a fost condamnat la pedeapsa principală de '? ani încEisoare %i la pedeapsa complementară de < ani interzicerea exercitării tuturor drepturilor prevăzute în art. 33 alin. ' lit. a6 # o6 &.pen., pentru săv"r%ireainfrac!iunii de omor calificat.

ă se arate dacă pedeapsa complementară a fost legal aplicată în spe!ă.

olu ia:ț

*edeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi a fost nelegalaplicată deoarece instan!a a interzis exerci!iul tuturor drepturilor prevăzute în art.33 &.pen., de%i textul prevede interzicerea unuia sau mai multora dintre aceledrepturi. De altfel, nu se pot interzice concomitent drepturile prevăzute la art. 33alin. ' lit. c6 &.pen. 5dreptul străinului de a se afla pe teritoriul om"niei6 i la lit.ș

6 5dreptul de a părăsi teritoriul om"niei6, acestea excluz"ndu-se reciproc.

(. În spe!ă, inculpatul a fost condamnat pentru infrac iunea de ucidere dinț

culpă la pedeapsa principală de < ani încEisoare %i, av"nd în vedere calitatea sade militar, i la pedeapsa complementară a degradării militare.ș

ă se arate dacă Eotăr"rea instan!ei era corectă în ceea ce prive%teaplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

olu ia:ț

Kotăr"re instan!ei nu este corectă.*otrivit art. 3@ &.pen., degradarea militară se aplică în mod obligatoriu

condamna ilor militari, dacă pedeapsa principală aplicată este încEisoarea maiț

mare de '9 ani ori deten iunea pe via ă, i poate fi aplicată condamna ilor ț ț ș ț

militari, pentru infrac iuni comise cu inten ie, dacă pedeapsa principală esteț ț

încEisoarea de cel pu in < ani i de cel mult '9 ani.ț ș

În spe!ă, de i pedeapsa principală aplicată a fost încEisoarea de < ani,ș

pedeapsa complementară nu poate fi aplicată întruc"t infrac iunea comisă nuț

este una inten ionată, ci una din culpă.ț

238



S. #e rea$#t$"""

*edeapsa principală a deten iunii pe via ă nu poate fi aplicată persoanelor ț ț

care, la data condamnării, împliniseră v"rsta de 3< de ani. În acest caz se vaaplica pedeapsa încEisorii de )9 de ani.

9"11" ReBuat

Pedeapa este o măsură de constr"ngere aplicată infractorului, în condi!iileprevăzute de lege, de instan!a de udecată, în scopul reeducării lui %i al preveniriisăv"r%irii de noi infrac!iuni.

*edeapsa îndepline%te patru !u#c3$$: func!ia de constr"ngere 5aflictivă6;func!ia de reeducare; func!ia de eliminare; func!ia de exemplaritate.

Scpul pedepsei constă în prevenirea săv"r%irii de 5noi6 infrac!iuni.xistă trei cate-r$$ de pedepse: pedepse principale, pedepse

complementare %i pedepse accesorii.

*entru pera#ele !$B$ce pedepele pr$#c$pale sunt: deten!iunea pe via!ă; încEisoarea; amenda.Pedepele cplee#tare sunt: interzicerea exercitării unor drepturi;

degradarea militară; publicarea Eotăr"rii de condamnare.Pedeapa accer$e este o sanc!iune aplicabilă exclusiv infractorilor

persoane fizice i constă în interzicerea drepturilor prevăzute ca pedeapsăș

complementară.*entru pera#a 4ur$d$c., pedeapa pr$#c$pal. este amenda, iar

pedepele cplee#tare sunt: dizolvarea persoanei uridice; suspendareaactivită!ii sau a unei dintre activită ile persoanei uridice pe o durată de la ) luni laț

) ani; încEiderea unor puncte de lucru ale persoanei uridice pe o durată de la )

luni la ) ani; interzicerea de a participa la procedurile de acEizi!ii publice pe odurată de la unu la ) ani; plasarea sub supravegEere udiciară; afi%area saupublicarea Eotăr"rii de condamnare.

L$/erarea c#d$3$#at. este o institu!ie complementară a regimuluiexecutării pedepselor privative de libertate, ce constă în punerea condamnatului

în stare de libertate mai înainte de executarea în totalitate a pedepsei, subcondi!ia ca p"nă la expirarea duratei acesteia să nu mai săv"r%ească infrac!iuni.


@7emple de subiecte de sinteză'. &are sunt func!iile pedepsei\

(. &are este scopul pedepsei\). naliza!i pedepsele principale aplicabile persoanei fizice %i uridice.+. &are sunt condi!iile în care se poate dispune liberarea condi!ionată\

@7emple de &ntrebări tip grilăM

'. *edepsele accesorii se execută:a6 în timpul executării unei pedepse privative de libertate;b6 după executarea unei pedepse privative de libertate;

239



c6 at"t în timpul executării unei pedepse privative de libertate, c"t %i dupăexecutarea acesteia.

(. $iberarea condi!ionată se poate dispune:a6 dacă directorul locului de deten!ie apreciază în acest sens;b6 dacă sunt îndeplinite condi!iile prevăzute de lege %i instan!a de udecată

are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat %i se poate reintegra însocietate; c6 dacă instan!a apreciază că cel condamnat s-a reeducat.

9"19" $/l$-ra!$e pec$!$c.

J.. K/4&, Drept penal. *artea generală, ditura &.K. BecI, Bucure%ti,(998;

4. D2J, Drept penal. *artea generală, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (998;H. D/B27/2C, L. BM7NO, Drept penal. *artea generală, ditura $umina

$ex, Bucure%ti, (99);J.. K/4&, 7oul &od penal %i &odul penal anterior. specte diferen!iale %i


240



UNITATEA DE 7NV?:ARE ;"

INDIVIDUALI<AREA PEDEPSELOR

Cupr$#@

+.'. 2ntroducere+.(. /biective+.). &onceptul de individualizare a pedepsei+.+. &riteriile %i miloacele generale de individualizare udiciară a pedepsei+.<. &ircumstan!ele+.3. 2ndividualizarea udiciară a executării pedepsei+.8. ezumat+.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor

+.@. 4emă de control+.'9. Bibliografie specifică

;"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate criteriile %i modalită!ile în careinfractorilor le sunt aplicate pedepsele.

;"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptul de individualizare a pedepsei;⇒ analiza!i circumstan!ele atenuante %i agravante;⇒ analiza!i condi!iile în care se poate dispune renun area la aplicareaț

pedepsei, am"narea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepseisub supravegEere


;"9" C#ceptul de $#d$%$dual$Bare a pedepe$

;"9"1" N3$u#e2ndividualizarea sau personalizarea pedepselor este opera!iunea prin care

pedepsele sunt adaptate la nevoile apărării sociale. 2nfrac!iunile, cEiar dacă suntde acela%i gen, se pot înfă!i%a în cele mai diverse moduri relev"nd grade diferitede pericol social. De asemenea, infractorii prezintă o periculozitate socialădiferită. În cazul în care există neconcordan!ă %i dispropor!ie între gravitatea uneiinfrac!iuni %i pedeapsa prevăzută de lege sau între periculozitatea infractorului %i

241



pedeapsa aplicată acestuia scopul pedepsei nu se mai realizează, put"ndu-seaunge la rezultate contrarii acestuia. În vederea realizării func!iilor salepedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, culuarea în considerare a gravită!ii infrac!iunii săv"r%ite. În doctrină, pe bună dreptate, se consideră că individualizarea pedepsei esteo condi!ie pentru realizarea scopului pedepsei. stfel, dacă se aplică unui

infractor o pedeapsă prea severă fa!ă de nevoile sale de îndreptare, acesta vareac!iona în sens negativ, iar dacă se aplică o pedeapsă prea bl"ndă unuiinfractor periculos, el va fi implicit încuraat să comită %i alte fapte în viitor.

*ersonalizarea pedepselor nu se află în opozi!ie cu promptitudinea aplicăriiacesteia, ci, dimpotrivă, cele două idei se completează reciproc, în sensul căaplicare promptă a unor pedepse corect individualizate constituie premisa căscopul acesteia va fi atins.

;"9"2" Frele $#d$%$dual$B.r$$ pedepe$

Diversitatea infrac!iunilor %i a personalită!ii infractorilor impun măsuri penaleadecvate, care să poată apăra societatea de infrac!ionalitate %i totodată să

prevină săv"r%irea de infrac!iuni. tabilirea pedepselor %i determinarea limitelor acestora este o activitate la care î%i aduc contribu!ia mai mul!i factori. $a aceastăactivitate complexă contribuie prin eforturi conugate: legiuitorul, udecătorii %iadministra!iile locurilor de deten!ie.

*rima latură a individualizării pedepselor o face legiuitorul cu prileul înscrieriiacestora în normele de incriminare, individualizare care poartă denumirea deindividualizare legală. / altă adaptare a pedepsei o efectuează udecătorul cuocazia aplicării pedepsei persoanei care au săv"r%it infrac!iunea. ceastă formăde individualizare este numită individualizare udiciară sau udecătorească. Înfine, o altă opera!iune de adaptare a pedepsei este făcută în timpul executăriipedepsei de către administra!ia locului de deten!ie, care poartă denumirea de

individualizare administrativă.

;";" Cr$ter$$le $ $4lacele -e#erale de $#d$%$dual$Bare 4ud$c$ar. apedepe$

;";"1" &$4lacele de $#d$%$dual$Bare a pedepe$

Jiloacele de individualizare a pedepsei sunt măsuri 5facultă!i6 referitoare lalimitele %i modul de executare a pedepselor pe care le au udecătorii, dacă sunt

îndeplinite condi!iile prevăzute de lege, în activitatea de stabilire %i aplicare apedepsei. $egea penală prevede în cazul maorită!ii infrac!iunilor mai multeposibilită!i de individualizare a pedepsei. stfel, sunt prevăzute pedepse

alternative, limite minime %i maxime etc. De asemenea, udecătorul poate aplicaalături de pedepsele principale %i alte tipuri sanc!iuni de drept penal.&onstatarea existen!ei circumstan!elor atenuante sau agravante constituie,

de asemenea, un miloc eficace de individualizare a pedepselor. lături deaceste miloace, legea penală recunoa%te existen!a unor cauze de modificare apedepsei.

/ altă facultate a practicianului este aceea de a alege modalitatea deexecutare a pedepsei. stfel, cu îndeplinirea cerin!elor legale, se poate dispunesuspendarea executării pedepsei, am"narea aplicării pedepsei etc.

242



;";"2" Cr$ter$$le de $#d$%$dual$Bare a pedepe$

&odul penal prevede că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei seface în raport cu gravitatea infracţiunii săvâr4ite %i cu periculozitatea infractorului ,acestea fiind a%adar criteriile generale de individualizare a pedepsei.

1ravitatea infrac!iunii %i periculozitatea infractorului se apreciază după

următoarele criterii:a) &mpreurările 4i modul de comitere a infracţiunii, precum 4i miloacelefolosite. pre exemplu, gravitatea faptei %i periculozitatea infractorului sunt mairidicate atunci c"nd, în săv"r%irea infrac!iunii, a folosit miloace care pot pune înpericol via!a unui număr mare de persoane 5spre exemplu, omorul s-a comis prinutilizarea de materiale explozive într-un loc public6. De asemenea, pericolulsocial ridicat al faptei poate deriva din modul ei de comitere 5spre exemplu, ot"lEărie săv"r%ită prin lovirea victimei cu pumnul apare, în general, ca mai pu!ingravă dec"t o t"lEărie comisă prin amenin!area cu o armă de foc6;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotităAc) natura 4i gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale

infracţiunii. În func!ie de consecin!ele pe care o infrac!iune le-a produs în lumea exterioară,aceasta este caracterizată ca fiind de un anumit grad de pericol social, ridicat,mediu sau scăzut. fectele produse de o anumită infrac!iune pot determinascEimbarea încadrării uridice a acesteia într-o infrac!iune mai gravă;

d) motivul săvâr4irii infracţiunii 4i scopul urmărit. Jobilul %i scopul făptuitoruluipot releva un grad de pericol social mai ridicat sau, dimpotrivă, mai scăzut alfaptei %i infractorului. pre exemplu, omorul comis de părinte asupra celui ce îiucisese copilul poate eviden!ia o periculozitate socială mai mică dec"t cea carecaracterizează, în medie, asemenea infrac!iuni;

e) natura 4i frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale

infractorului. 4recutul infrac!ional al făptuitorului îl orientează pe magistrat înindividualizarea pedepsei, put"nd releva un anume grad de incorigibilitate alinculpatului. *erseveren!a pe calea infrac!ională, comiterea în mod repetat aunui anume gen de infrac!iuni 5spre exemplu, predispozi!ia spre fapte deviolen!ă6 denotă de cele mai multe ori că scopul pedepselor anterioare nu a fostatins, periculozitatea făptuitorului fiind ridicată;

f) conduita după săvâr4irea infracţiunii 4i &n cursul procesului penal. &onduitaposterioară săv"r%irii infrac!iunii pot releva anumite date care să contribuie lasuccesul opera!iei de adaptare a pedepsei. *ot fi luate în considerare, de pildă:regretul, indiferen!a, lipsa de educa!ie. 4ot astfel, comportamentul în fa!aorganelor udiciare constituie indicii importante pentru udecător în

individualizarea pedepsei. e pot avea în vedere, spre exemplu: prezentarea debună voie în fa!a organului de urmărire penală, recunoa%terea imediată %icompletă a faptei, demersurile pentru distrugerea probelor, atitudinea sfidătoarefa!ă de instan!ă, persoana vătămată %i ceilal!i participan!i la %edin!a de udecată; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială 4i socialăa infractorului. În cadrul activită!ii de individualizare a pedepsei o aten!iedeosebită trebuie acordată personalită!ii infractorului. daptarea pedepsei nueste posibilă dacă nu se !ine seama de biografia penală a infractorului, de v"rstasa, de atitudinea lui %i de orice alte date sau împreurări care relevă anumite

243



particularită!i ale persoanei acestuia. Jagistratul care efectuează opera!iunea deadaptare a pedepsei trebuie să ia în considerare toate aspectele # obiective sausubiective # cu relevan!ă asupra nivelului pericolului prezentat de făptuitor. igur,se va acorda prevalen!ă factorilor de natură subiectivă, fără însă a fi ignorateanumite elemente de natură obiectivă. În teoria de specialitate, se recomandă săse facă investiga!ii în următoarele direc!ii:

g 1 ) starea psi-ofizică 4i structura biologică a infractorului. 2nfractorul poateavea o stare patologică sau una normală. tarea de boală a acestuia reprezintăun criteriu care poate determina sau nu o modificare a pedepsei. lături destarea psiEofizică a făptuitorului un anumit rol în activitatea de individualizare apedepsei îl poate avea influen!a anumitor factori de ordin biologic;

g 8 ) particularităţile psi-ice ale persoanei făptuitorului. xperien!a relevă căexistă o anumită înclina!ie spre infrac!ionalitate în cazul unor tipuri depersonalitate, cum ar fi: tipul egocentrist, tipul impulsiv, tipul labil, tipul rece etc.;

g H ) micromediul persoanei infractorului. mbian!a în care trăie%te %i în care-%idesfă%oară via!a infractorul, precum %i rela!iile cu cei din urul său pot furniza, deasemenea, elemente valoroase în opera!iunea de individualizare a pedepsei.

*rintre particularită!ile de care instan!ele !in seama se numără: sinceritatea,atitudinea fa!ă de ceilal!i membri ai familiei, modul în care făptuitorul se îngrie%tede educa!ia copiilor etc.

;"5" C$rcuta#3ele

#ircumstanţele sunt acele date ale realită!ii referitoare la faptă sau făptuitor care eviden!iază un pericol social special 5mai ridicat sau mai redus6 al faptei %i opericulozitate particulară a făptuitorului 5sporită sau diminuată6. Deosebireaprincipală între circumstan!e %i a%a-numitele stări de atenuare sau agravare arăspunderii penale rezultă din perspectiva efectelor pe care le produc. stfel,circumstan!ele determină o singură modificare a pedepsei, indiferent de numărul

lor, iar stările î%i produc efectele toate.&ircumstan ele care privesc fapta se numescț reale, iar cele care vizează

persoana făptuitorului se numesc personale. &ircumstan!ele aplicabile tuturor infrac!iunilor poartă denumirea de circumstanţe generale, iar cele care suntincidente numai cu privire la una sau mai multe infrac!iuni se numesccircumstanţe speciale. În func!ie de momentul situării în timp fa!ă de săv"r%ireainfrac!iunii, circumstan!ele sunt anterioare, concomitente %i posterioare. Dupăcriteriul atitudinii psiEice a făptuitorului în raport de faptă se disting circumstan!ecunoscute de făptuitor %i circumstan!e necunoscute de făptuitor. În fine, dupăcum re!inerea în cadrul individualizării pedepsei este sau nu obligatorie,circumstan!ele sunt legale 5instan a este obligată să le re ină dacă ele au fostț ț

constatate în cauză6 %i udiciare 5cEiar dacă au fost constatate în cauză, instan ațnu este obligată să le re ină6.ț

;"5"1" C$rcuta#3ele ate#ua#te

1. #ircumstanţele atenuante legale (obligatorii)&ircumstan!ele atenuante legale sunt circumstan!e atenuante prevăzute de

lege pe care, dacă udecătorul le constată, trebuie să le dea eficien!ă, adică să lere!ină în cauză. Întotdeauna circumstan!ele legale sunt prevăzute de lege, spredeosebire de cele udiciare care pot fi neprevăzute de lege, dar pot fi re!inute de

244



către instan!ă. &ircumstan!ele legale sunt obligatorii pentru magistrat deoareceele nu cunosc varia!iuni substan!iale de la o faptă la alta sau de la un făptuitor laaltul %i nu pot fi aniEilate de existen!a altor date, în sensul că existen!a lor ar deveni irelevantă.

&ircumstan!ele atenuante legale au sediul principal în &odul penal, dar elepot fi prevăzute, dacă legiuitorul promovează o asemenea politică penală, %i în

alte acte normative ce cuprind norme penale. De lege lata sunt reglementatepatru circumstan!e atenuante legale: provocarea, depă4irea limitelor legitimei apărări , depă4irea limitelor stării de necesitate iș acoperirea preudiciului .

?. Provocarea. a) oţiune. *rovocarea este circumstan!a atenuantă legalăcare constă în săv"r%irea infrac!iunii sub stăp"nirea unei puternice tulburări sauemo!ii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prinviolen!ă, printr-o atingere gravă a demnită!ii persoanei sau prin altă ac!iune ilicităgravă. *rovocarea este o stare de surescitare nervoasă 5 perturbatio animi).

*rovocarea, ca institu!ie de drept penal, nu poate fi concepută dec"t dacă înrealitatea înconurătoare s-au comis două fapte ilicite, fapta prin care se producestarea de tulburare sau temere %i fapta comisă de provocat sub imperiul acestei

stări psiEice.b) #ondiţii. b1 ) @7istenţa unei activităţi de provocare din partea victimei *rovocarea trebuie să fie determinată prin violen!ă, printr-o atingere gravă a

demnită!ii persoanei sau prin altă ac!iune ilicită gravă. +iolenţa poate fi fizică saupsiEică. În doctrină s-a sus!inut %i faptul că termenul Wviolen!ă”, folosit în normacare define%te provocarea, are numai accep!iunea de violen!ă fizică.

În gama actelor de provocare prin atingerea gravă a demnităţii intră oriceactivită!i care lezează onoarea, cinstea sau stima de care se bucură celprovocat. *rin “altă acţiune ilicită gravă" se în!elege o faptă ilicită care poate

îmbrăca forma infrac!iunii sau altă formă de ilicit. *ot constitui ac!iuni ilicitegrave, spre exemplu, anumite acte de lipsire de libertate în mod ilegal, violarea

secretului coresponden!ei, violarea de domiciliu etc.Din punct de vedere subiectiv actul provocator trebuie să fie săv"r%it cuintenţie. Din culpă sau fără vinovă!ie ar putea exista o activitate de provocarenumai dacă persoana provocată nu cunoa%te atitudinea provocatorului. *e dealtă parte, pentru existen!a scuzei provocării trebuie ca actul provocator să nu fieimputabil cEiar provocatului 5nemo auditur propriam turpitudinem allegans6.

&a regulă, nu vor fi incluse în sfera actelor de provocare activită!ile mai pu!inpericuloase sau care sunt făcute în scop de certare 5animus consolendi), înglumă 5 ocandi causa) ori forma unor ironii lipsite de importan!ă. Dar, în toatecazurile aprecierea gravită!ii unui act provocator se va face cu luarea înconsiderare a tuturor datelor cauzei, at"t de natură reală c"t %i de natură

personală.b8 ) ?ctivitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoţie persoanei provocatului

ubstan!a sau esen!a provocării constă în starea psiEică de puternicătulburare sau emo!ie. 4ulburarea sau emo!ia puternică este surescitare sau

încordare nervoasă, indignare sau m"nie, influen!"nd factorii subiectivi. cuzaprovocării nu poate exista dacă nu se stabile%te un raport de condi!ionare întreactul provocator %i starea de tulburare puternică sau emo!ie a făptuitorului, însensul că ea este determinată de actul provocator. &ondi!ionarea lipse%te în

245



cazurile în care se constată că făptuitorul a comis fapta datorită unor reac!ii laactivitatea de provocare din partea altor persoane dec"t provocatorul. steposibilă provocarea cEiar dacă făptuitorul nu a fost de fa!ă la săv"r%irea actuluiprovocator %i cEiar dacă actul nu-l viza în mod direct 5spre exemplu, existăprovocare dacă făptuitorul observă pe corpul copilului său urme recente ale unor lovituri ce i-au fost aplicate de provocator, cEiar dacă nu a văzut actele de lovire6.

bH ) Infractorul să fi săvâr4it infracţiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoţii determinate de actul provocator

&u c"t trece mai mult timp de la comiterea actului provocator cu at"t mai multslăbe%te, p"nă la dispari!ie, starea de surescitare nervoasă. igur este posibil sătreacă un interval de timp substan!ial de la săv"r%irea actului provocator %i,totu%i, să poată fi re!inută scuza provocării. De pildă, provocatul a aflat ulterior despre activitatea de provocare. >iind comisă sub imperiul stării de tulburare sauemo!ie, infrac!iunea provocată nu poate fi săv"r%ită dec"t cu inten!ie 5directă,indirectă sau depă%ită6.

b ) Infracţiunea provocată să se &ndrepte &mpotriva provocatorului eac!ia făptuitorului aflat sub stăp"nirea unei puternice tulburări sau emo!ii

trebuie să fie orientată contra persoanei provocatorului. >apta persoaneiprovocate poate fi îndreptată fa!ă de o altă persoană dec"t cel care a efectuatactivitatea de provocare numai în cazuri excep!ionale. În primul r"nd, este vorbade cazul în care riposta este orientată din eroare sau gre%eală spre o altăpersoană dec"t provocatorul. În al doilea r"nd se admite posibilitatea ca reac!iasă fie orientată către o altă persoană în cazul în care actul provocator a fostsăv"r%it de o persoană care făcea parte dintr-un grup de persoane ce s-amanifestat în mod provocator.

J. Depă4irea limitelor stării de necesitate. *entru existen!a circumstan!eiatenuante a depă4irii limitelor stării de necesitate trebuie realizate toate condi!iilede inciden!ă ale stării de necesitate, mai pu!in cea privind dispropor!ia vădită

între consecin!ele produse prin activitatea de salvare %i cele care ar fi pututsurveni, dacă pericolul nu era îndepărtat. Dacă făptuitorul %i-a dat seama la datasăv"r%irii activită!ii de salvare că produce efecte mai grave dec"t cele care ar fiavut loc în ipoteza în care răm"nea în pasivitate, de%i nu beneficiază de efectelestării de necesitate, este recunoscută totu%i în favoarea sa circumstan!aatenuantă privind depă%irea limitelor stării de necesitate.

#. Depă4irea limitelor legitimei apărări (e7cesul scuzabil). $egitima apărarepresupune propor ionalitatea apărării cu ataculț . Încălcarea condi!ieipropor!ionalită!ii înseamnă exces de apărare. xcesul de apărare este de douăfeluri: ustificat %i scuzabil. În cazul circumstan!ei depă%irii limitelor legitimeiapărări, cel care se apără încalcă regula propor!ionalită!ii dintre gravitatea

atacului %i consecin!ele apărării datorită unei alterări a facultă!ilor sale mintale,survenită pe fondul unei pierderi par!iale a controlului energiei fizice.D. ?coperirea preudiciului. În cazul anumitor infrac iuni 5spre exemplu, furtț

simplu, gestiune frauduloasă6, constituie circumstan ă atenuan ă acoperireaț ț

integrală a preudiciului. a poate fi re inută în cauză doar dacă, într-un intervalț

de < ani anterior comiterii infrac iunii, făptuitorul nu a mai beneficat în altă cauzăț

de accea i circumstan ă atenuantă.ș ț

246



8. #ircumstanţele atenuante udiciarepre deosebire de circumstan!ele atenuante legale, circumstan!ele atenuante

udiciare sunt date ale cauzei 5împreurări6 care pot constitui circumstan!eatenuante, respectiv a căror constatare este lăsată la aprecierea

udecătorului, bazată pe analiza infrac!iunii %i a făptuitorului. Împreurările care pot constitui circumstan!e atenuante răm"n la lumina %i

în!elepciunea magistratului care are competen!a solu!ionării cauzei. Întotdeaunacircumstan!ele atenuante udiciare sunt constatate de udecător %i pot fi re!inutefacultativ pentru individualizarea pedepsei. &ircumstan!ele atenuante udiciarepot sau nu să fie prevăzute de lege. Dar, indiferent de faptul prevederii sau nu înlege a împreurărilor care constituie circumstan!e atenuante, legiuitorul aprevăzut solu!ia conform căreia circumstan!ele atenuante udiciare sunt descriseenun!iativ de legea penală, ceea ce înseamnă că udecătorul nu este !inut dere!inerea ca împreurări atenuante udiciare a celor calificate ca atare de &odulpenal. ?. #ircumstanţele atenuante udiciare prevăzute de lege

a) eforturile depuse de infractor pentru &nlăturarea sau diminuareaconsecin elor infrac iunii.ț ț

&omportamentul infractorului după săv"r%irea infrac!iunii în sensul înlăturăriirezultatului acesteia sau al reparării preudiciului cauzat poate fi re!inut ca ocircumstan!ă atenuantă. *oate fi re!inută stăruin!a infractorului pentru înlăturarearezultatului infrac!iunii în cazurile în care acesta, după comiterea faptei, a făcuteforturi consistente pentru a limita urmările infrac!iunii 5spre exemplu, a acordatprimul autor victimei, a anun!at %i cEemat for!ele salvării, a transportat victima lacea mai apropiată unitate sanitară6.

*entru a se putea re!ine această circumstan!ă atenuantă este necesar să fiecercetate toate datele cauzei pentru a se stabili dacă atitudinea infractorului afost una sinceră sau ea fost făcută pro causa.

b) &mpreurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitateainfrac iunii sau periculozitatea infractorului ț

pre exemplu, se poate re ine drept circumstan ă atenuantă împreurarea căț ț

infrac iunea s-a comis pe fondul stării de nevoie în care infractorul se găsea,ț

neav"nd miloacele pentru a procura anumite bunuri necesare familiei sale 5spreexemplu, a furat medicamente pentru a- i trata un copil bolnav, pe fondul lipseiș

banilor pentru a le cumpăra6.J. #ircumstanţele atenuante udiciare neprevăzute de legepre deosebire de cazul circumstan!elor legale, circumstan!ele atenuante

udiciare nu sunt enumerate exEaustiv, ci exemplificativ, ceea ce înseamnă că udecătorul poate re!ine drept circumstan!e atenuante udiciare %i alte împreurăricare scad gradul de pericol social al faptei sau diminuează periculozitateainfractorului.

În doctrină %i urispruden!ă au fost re!inute ca circumstan!e atenuante udiciare: infirmitatea fizică sau psiEică a infractorului; starea de înapoieremintală a infractorului; săv"r%irea infrac!iunii sub presiunea dependen!ei fa!ă deo altă persoană; educa!ia precară a infractorului; starea de be ie etc. Deț

asemenea, ar putea constitui circumstan!e atenuante anumite împreurări în cares-a comis fapta, cum ar fi locul sau timpul comiterii acesteia. Însă, nu pot fi

247



considerate circumstan!e atenuante anumite împreurări care nu privesc faptasau făptuitorul 5de pildă, scEimbarea legii, trecere unui timp îndelungat decomiterea faptei etc6.

În toate cazurile, pentru ca o anumită împreurare să poată fi re!inută cacircumstan!ă atenuantă este necesar ca, în prealabil, instan!a să fi examinattoate datele cauzei, respectiv mobilul infrac!iunii, scopul ei, modul %i miloacele

comiterii infrac!iunii %i, în genere, orice alte împreurări care particularizeazăfapta sau infractorul.

;"5"2" E!ectele c$rcuta#3elr ate#ua#te

În cazul în care există circumstan!e atenuante, limitele speciale ale pedepseiprevăzute de lege pentru infrac!iunea săv"r%ită se reduc cu o treime. Dacăpedeapsa prevăzută de lege este deten!iunea pe via!ă, în cazul re!ineriicircumstan!elor atenuante se aplică pedeapsa încEisorii de la '9 la (9 de ani. educerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferentde numărul circumstan!elor atenuante re!inute în cauză.

;"5"9" C$rcuta#3ele a-ra%a#te

1. #ircumstanţele agravante legale&ircumstan!ele agravante legale sunt împreurări privitoare la infrac!iune sau

la infractor care imprimă infrac!iunii un grad de pericol social mai ridicat dec"t celabstract sau eviden!iază o periculozitate sporită a infractorului, împreurări careimpun agravarea răspunderii penale. ăv"r%irea infrac!iunii în anumite condi!iipoate face ca aceasta să releve un pericol social mai ridicat dec"t celreprezentat de infrac!iunea respectivă în mod obi%nuit. ceste condi!ii specificeimpun aplicarea unor pedepse sporite deoarece nevoile reeducării sunt diferitede cele existente în mod obi%nuit la asemenea infrac!iuni. $egiuitorul a prevăzutexpres %i limitativ cazurile în care anumite infrac!iuni %i anumi!i infractori trebuie

să li se aplice un tratament sanc!ionator mai sever.&onstituie circumstan!e agravante legale 5obligatorii6: ?. săvâr4irea faptei de trei sau de mai multe persoane &mpreună. ceastă

circumstan ă se re ine cEiar dacă nu to i cei care au participat la faptă răspundț ț ț

penal 5spre exemplu, unul dintre ei este iresponsabil6. J. săvâr4irea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamentedegradante. #. săvâr4irea infracţiunii prin metode sau miloace de natură să pună &n

pericol alte persoane ori bunuri 5spre exemplu, comiterea unui omor în publicfolosind o grenadă6.

D. săvâr4irea infracţiunii de către un infractor maor, dacă aceasta a fost

comisă &mpreună cu un minor . ceastă circumstan ă se re ine indiferent dacăț țminorul răspunde sau nu penal, însă este necesar ca infractorul maor să ficunoscut că la săv"r irea faptei participă i un minor.ș ș

@. săvâr4irea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze 5spre exemplu, furtul unor bunuri de la un orb6. . săvâr4irea infracţiunii &n stare de into7icaţie voluntară cu alcool sau cu altesubstanţe psi-oactive, când a fost provocată &n vederea comiterii infracţiunii 5be ia premeditată pentru a avea mai mult cura în comiterea infrac iunii6.ț ț

248



K. săvâr4irea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prileuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgen ăț 5spreexemplu, furturi comise în timpul unor inunda ii pe fondul părăsirii locuin elor deț ț

către membrii comunită ii6.ț

;. săvâr4irea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie,limbă, religie, gen, orientare se7uală, opinie ori apartenenţă politică, avere,origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie;I+N'ID? ori pentru alte &mpreurări de acela4i fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane &n raport cu celelalte.

8. #ircumstanţele agravante udiciare&odul penal permite ca magistratul, pe l"ngă circumstan!ele agravante

legale, să re!ină %i alte împreurări cu acela%i efect asupra răspunderii penale. Încazul care instan!a constată că anumite împreurări imprimă faptei saufăptuitorului un caracter mai periculos, în sensul că se situează peste nivelulmediu abstract, ea le poate valorifica drept circumstan!e agravante. predeosebire de împreurările prevăzute de lege 5circumstan!ele legale6, în ipoteza

existen!ei unor împreurări agravante neprevăzute de lege, instan!a nu esteobligată să le re!ină în cauză.*entru a recunoa%te anumitor împreurări un efect agravant, instan!a trebuie

să analizeze în mod temeinic datele cauzei, examen în urma căruia aceasta vaconcEide în sens afirmativ. *rin urmare, re!inerea unor împreurări cacircumstan!e agravante udiciare nu se face în mod arbitrar, ci pe baza uneianalize atente a tuturor elementelor de natură personală sau reală. În doctrinăse consideră că o împreurare, pentru a se putea re!ine ca circumstan!ăagravantă, este necesar să îndeplinească două condi!ii: să fie legată structuralde faptă %i să mărească pericolul social al fapte de o manieră at"t desemnificativă înc"t să se impună fie depă%irea maximului special al pedepsei, fie

stabilirea unei pedepse apropiate de maximul special.;"5";" E!ectele c$rcuta#3elr a-ra%a#te

În cazul în care există circumstan!e agravante, se poate aplica o pedeapsăp"nă la maximul special prevăzut de lege pentru infrac iunea comisă. Dacăț

maximul special este neîndestulător, în cazul încEisorii se poate adăuga un spor p"nă la ( ani, care nu poate depă%i o treime din acest maxim, iar în cazulamenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Jaorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferentde numărul circumstan!elor agravante re!inute.

;">" I#d$%$dual$Barea 4ud$c$ar. a eecut.r$$ pedepe$ ;">"1" Frele $#d$%$dual$B.r$$ 4ud$c$are a eecut.r$$ pedepe$

&ontracararea fenomenului infrac!ional a constituit obiect de preocupare alegiuitorilor care s-au succedat în ultimele două milenii ale umanită!ii. ealită!ilesociale %i particularită!ile diver%ilor infractori au determinat, pe l"ngăindividualizarea clasică a pedepsei, utilizarea unor miloace adecvate noilor nevoi de apărare socială. Hia!a socială a demonstrat că în foarte multe cazurireeducarea infractorilor prin miloace tradi!ionale # executarea pedepsei în

249



penitenciar # nu este eficientă sau nu este utilă în toate situa!iile. Într-adevăr,dacă se are în vedere scopul pedepsei # reeducarea infractorilor # se impunecăutarea %i utilizarea, pe l"ngă miloacele comune de individualizare a executăriipedepsei, folosirea unor măsuri care să se plieze pe specificul anumitor infractori.

În opera legiferării %i aplicării legii penale nu se poate face abstrac!ie defaptul că anumite categorii de infractori trebuie tratate penalmente în mod diferit.ste vorba, în primul r"nd, despre infractorii primari %i despre cei care ausăv"r%it infrac!iuni pu!in periculoase. pecificul acestor infractori impune untratament sanc!ionator corespunzător deoarece nu vădesc indicii deincorigibilitate sau antisocialitate acută. &Eestiunea tratamentului sanc!ionator aldelincven!ilor primari sau de ocazie a format obiectul preocupărilor multor uri%ti,inclusiv al unor congrese interna!ionale.

&odul penal reglementează următoarele măsuri de individualizare aexecutării pedepsei: suspendarea e7ecutării pedepsei sub supraveg-ere,renun area la aplicarea pedepsei ț iș amânarea aplicării pedepsei .

;">"2" Re#u#3area la apl$carea pedepe$enun!area la aplicarea pedepsei reprezintă o facultate, pe care legea o

pune la dispozi!ia instan!ei de udecată, de a nu aplica pedeapsa pentruinfrac!iunea săv"r%ită, dacă aceasta prezintă o gravitate redusă.

*entru a se renun!a la aplicarea pedepsei, este necesară îndeplinireacumulativă a următoarelor condi!ii:

a6 infractorul să nu fi fost condamnat anterior. *rin excep!ie, se poate renun!ala aplicarea pedepsei %i atunci c"nd infractorul a suferit o condamnareanterioară, dar:

- condamnarea anterioară a vizat fapte care au fost dezincriminate;- condamnarea anterioară a vizat infrac!iuni care au fost amnistiate; sau

- pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea ori s-a împlinittermenul de reabilitare;

b6 să nu se fi dispus, fa!ă de acela%i infractor, renun!area la aplicareapedepsei în ultimii ( ani anteriori datei comiterii infrac!iunii pentru care este

udecat;c6 infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală sau udecată %i să nu fi

încercat zădărnicirea aflării adevărului %i tragerii la răspundere penală;d6 legea să prevadă pentru infrac!iunea comisă pedeapsa amenzii sau

pedeapsa încEisorii de cel mult ) ani. Per a contrario, în cazul infrac!iunilor pentru care legea prevede pedeapsa încEisorii mai mare de ) ani, nu se poaterenun!a la aplicarea pedepsei. *entru verificarea acestei condi!ii se are în

vedere pedeapsa pe care legea o prevede pentru infrac!iunea fapt consumat,fără a se lua în considerare cauzele de reducere sau de maorare a pedepsei.pre exemplu, dacă pedeapsa prevăzută de lege este încEisoarea între ' %i +ani, iar în cauză s-au re!inut circumstan!e atenuante, %i, prin urmare, maximulspecial se reduce cu o treime, aung"nd la ( ani %i ? luni, renun!area la aplicareapedepsei nu este posibilă. De asemenea, dacă fapta concretă comisă reprezintăo tentativă, renun!area la aplicarea pedepsei nu se poate dispune dacă pentruinfrac!iunea fapt consumat legea prevede încEisoarea mai mare de ) ani, cEiar

250



dacă prin reducerea la umătate a limitelor speciale 5conform tratamentului penalal tentativei6 s-ar aunge sub limita de ) ani;

e6 infrac!iunea comisă să prezinte o gravitate scăzută, !in"nd cont de natura%i întinderea urmărilor produse, miloacele folosite, modul %i împreurările în carea fost comisă, mobilul %i scopul urmărit;

f6 instan!a să aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună datorită

consecin!elor pe care le-ar avea pentru persoana condamnatului. *rin urmare, îndeplinirea condi!iilor anterior men!ionate nu generează pentru condamnat undrept la neaplicarea pedepsei, ci numai o voca!ie în acest sens. 2nstan!a vaaprecia asupra oportunită!ii sau inoportunită!ii aplicării pedepsei !in"nd cont depersoana infractorului, de conduita sa anterioară infrac!iunii, de eforturile depusede acesta pentru a diminua sau înlătura consecin!ele infrac!iunii %i deposibilită!ile sale de îndreptare.

Dacă a renun!at la aplicarea pedepsei, instan!a aplică infractorului unavertisment.

;">"9" A#area apl$c.r$$ pedepe$

m"narea aplicării pedepsei constă într-o facultate, pe care legea o acordăinstan!ei de udecată, de a dispune ca pedeapsa aplicată infractorului să nu seexecute provizoriu, pentru un anumit termen 5numit termen de supravegEere6.

pre a se dispune am"narea aplicării pedepsei, se cer a fi îndeplinitecumulativ următoarele condi!ii:

a6 pedeapsa stabilită pentru infrac!iunea săv"r%ită să fie amenda sau încEisoarea de cel mult ( ani;

b6 infractorul să nu fi fost condamnat anterior. *rin excep!ie, se poate am"naaplicarea pedepsei %i atunci c"nd infractorul a suferit o condamnare anterioară,dar:

- condamnarea anterioară a vizat fapte care au fost dezincriminate;- condamnarea anterioară a vizat infrac!iuni care au fost amnistiate; saupentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit

termenul de reabilitare;c6 infractorul este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul

comunită!ii;d6 infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală sau udecată %i să nu fi

încercat zădărnicirea aflării adevărului %i tragerii la răspundere penală;e6 legea să prevadă pentru infrac!iunea comisă pedeapsa amenzii sau

pedeapsa încEisorii mai mică de 8 ani. În cazul infrac!iunilor pentru care legeaprevede pedeapsa încEisorii de 8 ani sau mai mare, nu se poate am"naaplicarea pedepsei. *entru verificarea acestei condi!ii se are în vedere pedeapsape care legea o prevede pentru infrac!iunea fapt consumat, fără a se lua înconsiderare cauzele de reducere sau de maorare a pedepsei;

f6 instan!a să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu estenecesară. %adar, îndeplinirea condi!iilor anterior men!ionate nu genereazăpentru condamnat un drept la neexecutarea pedepsei, ci numai o voca!ie înacest sens. 2nstan!a va aprecia asupra necesită!ii aplicării pedepsei !in"nd contde persoana infractorului, de conduita sa anterioară infrac!iunii, de eforturiledepuse de acesta pentru a diminua sau înlătura consecin!ele infrac!iunii %i de

251



posibilită!ile sale de îndreptare.Dacă s-a am"nat aplicarea pedepsei, pe durata termenului de supravegEere

de ( ani condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri:a6 să se prezinte la serviciul de proba!iune, la datele fixate de acesta;b6 să primească vizitele consilierului de proba!iune desemnat cu

supravegEerea sa;

c6 să anun!e, în prealabil, scEimbarea locuin!ei %i orice deplasare caredepă%e%te < zile, precum %i întoarcerea;

d6 să comunice scEimbarea locului de muncă;e6 să comunice informa!ii %i documente de natură a permite controlul

miloacelor sale de existen!ă;f6 să îndeplinească integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"rea de

condamnare, cel mai t"rziu cu ) luni înainte de expirarea termenului desupravegEere.

De asemenea, tot pe durata termenului de supravegEere, instan!a poateimpune condamnatului să execute una sau mai multe obliga!ii, dintre careamintim: să urmeze un curs de pregătire %colară sau pregătire profesională, să

presteze o muncă neremunerată în folosul comunită!ii, să nu conducă anumiteveEicule stabilite de instan!ă etc. În cazul în care condamnatul nu respectă măsurile de supravegEere sau nuexecută obliga!iile impuse, instan!a va revoca am"narea aplicării pedepsei %i vadispune executarea acesteia. evocarea se dispune, de asemenea, %i atuncic"nd, p"nă la expirarea termenului de supravegEere, condamnatul nu a

îndeplinit integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"rea de condamnare, cuexcep!ia cazului c"nd nu a avut nicio posibilitate de a le îndeplini.

2nstan!a revocă am"narea %i dispune executarea pedepsei %i atunci c"ndpersoana care a ob!inut am"narea comite o nouă infrac!iune, cu inten!ie sau cuinten!ie depă%ită, descoperită în termenul de supravegEere. Dacă noua

infrac!iune este din culpă, revocarea am"nării este facultativă.Dacă la expirarea termenului de supravegEere se constată că cel condamnata respectat condi!iile legale, acestuia nu i se mai aplică pedeapsa %i nu estesupus niciunei decăderi, interdic!ii sau incapacită!i ce ar putea decurge dininfrac!iunea săv"r%ită.

;">";" Supe#darea eecut.r$$ pedepe$ u/ upra%e-'ere

?. o iune.ț uspendarea executării pedepsei sub supravegEere este aceaposibilitate a instan ei de udecată care, de i aplică infractorului o pedeapsă,ț ș

dispune ca executarea acesteia să fie suspendată pe un anumit termen 5denumittermen de supravegEere6 întruc"t constată capacitatea condamnatului de a se

îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei.J. #ondi ii.ț e poate dispune suspendarea executării pedepsei sub

supravegEere dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condi!ii: a6 pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infrac!iuni, este

încEisoarea de cel mult ) ani. 7u se poate dispune suspendarea executăriipedepsei sub supravegEere dacă pedeapsa aplicată este numai amenda; b6 infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa încEisorii maimare de un an. tunci c"nd infractorul a mai fost condamnat anterior,

252



suspendarea executării se poate totu i dispune dacă Eotăr"rea anterioară deș

condamnare privea o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală, oinfrac!iuni amnistiată, o infrac!iune săv"r%ită din culpă sau este o condamnarepentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c6 infractorul %i-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată înfolosul comunită!ii;

d6 infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori de la udecată i sășnu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării %i tragerii larăspundere penală a autorului sau a participan!ilor; e6 în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săv"r%iriiinfrac!iunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuareaconsecin!elor infrac!iunii, precum %i de posibilită!ile sale de îndreptare, instan!aapreciază că aplicarea pedepsei este suficientă %i, cEiar fără executareaacesteia, condamnatul nu va mai comite alte infrac!iuni, însă este necesarăsupravegEerea conduitei sale pentru o perioadă determinată. #. *ăsuri i obliga ii impuse condamnatului.ș ț Durata suspendării executăriipedepsei sub supravegEere este cuprinsă între ( %i + ani, fără a putea fi însă

mai mică dec"t durata pedepsei aplicate, i poartă denumirea de termen deșsupravegEere. *e durata termenului de supravegEere, condamnatul trebuie să respecteurmătoarele măsuri de supravegEere:

- să se prezinte la serviciul de proba!iune, la datele fixate de acesta;- să primească vizitele consilierului de proba!iune desemnat cu

supravegEerea sa;- să anun!e, în prealabil, scEimbarea locuin!ei %i orice deplasare care

depă%e%te < zile;- să comunice scEimbarea locului de muncă;- să comunice informa!ii %i documente de natură a permite controlul

miloacelor sale de existen!ă. *e parcursul termenului de supravegEere, condamnatul va presta deasemenea o muncă neremunerată în folosul comunită!ii pe o perioadă cuprinsă

între 39 %i '(9 de zile, în condi!iile stabilite de instan!ă, afară de cazul în care,din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În plus, instan!a poate impune condamnatului să execute una sau mai multedintre următoarele obliga!ii: - să urmeze un curs de pregătire %colară ori de calificare profesională; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulatede către serviciul de proba!iune sau organizate în colaborare cu institu!ii dincomunitate;

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngriire medicală; - să nu părăsească teritoriul om"niei, fără acordul instan!ei.&ondamnatul trebuie să îndeplinească integral obliga!iile civile stabilite prinEotăr"rea de condamnare, cel mai t"rziu cu ) luni înainte de expirareatermenului de supravegEere.

D. 6evocarea i anularea suspendării.ș uspendarea executării pedepsei subsupravegEere va fi revocată atunci c"nd:

- pe parcursul termenului de supravegEere persoana supravegEeată, cu rea-credin!ă, nu respectă măsurile de supravegEere sau nu execută obliga!iile

253



impuse ori stabilite de lege;- p"nă la expirarea termenului de supravegEere persoana supravegEeată nu

îndepline%te integral obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"re 5cu excep ia cazului înț

care dovede%te că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească6; - pe parcursul termenului de supravegEere cel condamnat a săv"r%it o nouăinfrac!iune inten ionată, descoperită p"nă la împlinirea termenului %i pentru careț

s-a pronun!at o condamnare la pedeapsa încEisorii, cEiar după expirarea acestuitermen 5dacă infrac!iunea ulterioară este săv"r%ită din culpă, instan!a poatemen!ine sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supravegEere6. Dacă pe parcursul termenului de supravegEere se descoperă că persoanacondamnată mai săv"r%ise o infrac!iune p"nă la răm"nerea definitivă a Eotăr"riiprin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa încEisoriicEiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează. @. @fecte. În cazul în care condamnatul nu a săv"r%it o nouă infrac!iunedescoperită p"nă la expirarea termenului de supravegEere, nu s-a dispusrevocarea suspendării executării pedepsei sub supravegEere %i nu s-adescoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

Eeple'. 2nstan!ă a re!inut că inculpata J.4. l-a cunoscut pe numitul D.2., cu care s-a

împrietenit %i a trăit în concubina o anumită perioadă de timp, după careinculpata l-a părăsit, deoarece a aflat că D.2. între!inea în acela%i timp rela!iiintime %i cu o altă femeie.

7emul!umit de întreruperea rela!iilor de concubina, D.2. o a%tepta zilnic peinculpata J.4. c"nd aceasta ie%ea de la locul de muncă, o amenin!a %i comiteafa!ă de ea acte de violen!ă, pentru a o determina să reia convie!uirea.

După circa ' lună în care acest comportament s-a repetat, în seara zilei de

9'.9(.'@@@, D.2. a a%teptat-o din nou pe inculpată la ie%irea de la locul demuncă, a auns-o %i s-a apropiat de ea amenin!ător în cuvinte %i gesturi. Înaceastă situa!ie, inculpata J.4. a ridicat o piatră de pe drum %i l-a lovit de trei ori

în zona capului pe D.2.. Hia!a victimei a fost salvată prin îngriirile medicale ce i s-au acordat la spital.

2nculpata J.4. a cerut să i se re!ină circumstan!a atenuată a provocării, dar instan!a a înlăturat această apărare cu motivarea că simpla bănuială a inculpateiJ.4. cu privire la eventuala inten!ie a păr!ii vătămate D.2. de a o lovi nu poate ficonsiderată stare de provocare.

răta!i dacă apărarea inculpatei era sau nu întemeiată.

olu ia:ț

&onform art. 8< alin. ' lit. a6 &.pen., constituie circumstan!ă atenuantăsăv"r%irea infrac!iunii sub stăp"nirea unei puternice tulburări sau emo!ii,determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prinviolen!ă, printr-o atingere gravă adusă demnită!ii umane sau prin alt act ilicitgrav.

În spe!ă, inculpata a ac!ionat sub imperiul unei asemenea stări de puternicătulburare, stare ce i-a fost determinată de comportamentul anterior al victimeicare, timp de ' lună, a supus-o zilnic, în acelea%i condi!ii, la amenin!ări %iviolen!e. Bănuiala inculpatei cu privire la repetarea actului de violen!ă a fost

254



s generată tocmai de faptul că anterior, în condi!ii faptice asemănătoare, fusesesupusă de victimă la acte de violen!ă.

În consecin!ă, instan!a ar fi trebuit să re!ină în favoarea inculpateicircumstan!a atenuantă a provocării.

(. 2nculpatul a fost condamnat pentru săv"r%irea infrac!iunii de omor,re!in"ndu-se în favoarea sa circumstan!a atenuantă a provocării. 2nstan!a are!inut că, în ziua săv"r%irii faptei, inculpatul se afla în locuin!a sorei sale,

împreună cu concubinul acesteia %i cu alte persoane, consum"nd băuturialcoolice. În urma unor neîn!elegeri, sora inculpatului a fost de mai multe orilovită cu pumnul în fa!ă de către concubinul ei, în prezen!a inculpatului. Întrebatde inculpat de ce o love%te pe femeie, concubinul acesteia a răspuns: W>ac cum

îmi place, că-i femeia mea, nu a ta”, după care i-a mai dat un pumn în fa!ăfemeii, înur"nd-o. Hăz"nd că sora sa a fost lovită puternic, iar agresorul îirăspunde sfidător, inculpatul a auns într-o stare de puternică tulburare, a luat uncu!it %i a aplicat concubinului surorii sale o lovitură cu cu!itul în zona toracică.Hictima a decedat în timp ce era transportată la spital.

*rocurorul a declarat apel împotriva Eotăr"rii, arăt"nd că circumstan!aatenuantă a provocării a fost neustificat re!inută în cauză, deoarece inculpatulse afla în stare de ebrietate, to!i ceilal!i erau de asemenea sub influen!abăuturilor alcoolice %i, în raport cu pregătirea %i mediul social din careproveneau, conduita violentă a victimei nu era de natură să provoaceinculpatului o stare de puternică tulburare sub stăp"nirea căreia să fi comisfapta.

ă se arate dacă apelul procurorului apare ca întemeiat sau nu.

olu ia:ț

pelul procurorului nu este întemeiat.$ovirea repetată %i cu intensitate a sorei inculpatului, în prezen!a acestuia, la

care se adaugă insultele %i răspunsul sfidător al persoanei vătămate datinculpatului, constituie acte de provocare în sensul din art. 8< alin. ' lit. a6&.pen., indiferent de pregătirea %i mediul social al păr!ilor %i de împreurarea căse aflau sau nu sub influen!a băuturilor alcoolice.

). -a re!inut în fapt că inculpatul a comis infrac!iunea de furt, fiind autat dealte persoane, care însă nu au avut cuno%tin!ă despre faptul că se comite oinfrac!iune.

ă se arate dacă în spe!ă poate fi re!inută circumstan!a agravantă a săv"r%iriifaptei de mai multe persoane.

olu ia:ț

În spe!ă există circumstan!a agravantă.&onform art. 88 lit. a6 &.pen., constituie circumstan!ă agravantă săv"r%ireafaptei de trei sau mai multe persoane împreună.

ceastă agravantă rezultă din cooperarea mai multor persoane la săv"r%ireafaptei, iar nu la săv"r%irea infrac!iunii. &u alte cuvinte, ea este independentă decalificarea sau nu a faptei ca infrac!iune în raport de to!i făptuitorii. Împreurareacă unii dintre făptuitori au ac!ionat fără vinovă!ie, ne%tiind că se comite un furt5spre exemplu, s-au aflat în eroare, crez"nd că inculpatul ia un bun care îiapar!ine6, îi exonerează pe ace%tia de răspundere penală, dar nu înlătură

255



circumstan!a agravantă pentru cei care au ac!ionat cu vinovă!ia cerută de lege %ipentru care fapta constituie infrac!iune. >apta s-a comis, din punct de vedereobiectiv, în cooperare, deci se va re!ine circumstan!a agravantă.

+. 2nculpatul a fost condamnat pentru infrac!iunea de delapidare, re!in"ndu-se că, în calitate de gestionar la o unitate economică, %i-a însu%it singur, din

magazia pe care o gestiona, o serie de bunuri. După însu%ire, inculpatul adepozitat bunurile într-un loc ferit de l"ngă gardul împremuitor al unită!iieconomice, de unde, în cursul nop!ii, în baza unei în!elegeri prealabile, doicomplici le-au ridicat %i apoi le-au v"ndut.

ă se arate dacă în spe!ă sunt împlinite condi!iile prevăzute în art. 88 lit. a6&.pen..

olu ia:ț

În spe!ă nu există circumstan!a agravantă a săv"r%irii infrac!iunii de către treipersoane împreună. &Eiar dacă a existat o în!elegere prealabilă, aceastăcaracterizează numai comiterea infrac!iunii în participa!ie penală 5autor-complici6. 2nculpatul gestionar a comis însă singur infrac!iunea de delapidare,fără ca ceilal!i doi participan!i 5complicii6 să-i fi dat vreun autor material în acestsens, ei nefiind prezen!i în momentul însu%irii bunurilor. %adar, delapidarea nus-a săv"r%it de cei trei împreună.

<. 2nculpatul $.1.. a fost condamnat pentru săv"r%irea unei infrac!iuni de furtcalificat. 2nstan!a a re!inut circumstan!a agravantă prevăzută la art. 88 lit. d6&.pen., întruc"t infrac!iunea a fost comisă împreună cu un minor.

Împotriva sentin!ei a declarat apel inculpatul care a arătat că circumstan!aagravantă a fost re!inută în mod gre%it, deoarece minorul nu a fost trimis în

udecată, acesta neav"nd v"rsta de '+ ani la data săv"r%irii infrac!iunii.ă se arate dacă apelul este întemeiat sau nu.

olu ia:ț pelul inculpatului este neîntemeiat.&onform art. 88 lit. d6 &.pen., constituie circumstan!ă agravantă săv"r%irea

infrac!iunii de către un infractor maor, dacă aceasta a fost comisă împreună cuun minor. $egea nu pretinde ca minorul să fie infractor %i nici să răspundă penal.xistă această circumstan!ă agravantă indiferent dacă minorul îndepline%te saunu condi!iile răspunderii penale %i indiferent dacă a fost ori nu trimis în udecată.

%adar, agravanta operează pentru maor cEiar dacă minorul nu este infractor 5spre exemplu, nu împlinise v"rsta de '+ ani la data comiterii faptei sau esteiresponsabil6 sau cEiar dacă în privin!a minorului există o cauză de excludere arăspunderii penale 5spre exemplu, amnistia6.

S. #e rea$#t$"""

tabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitateainfrac!iunii săv"r%ite %i cu periculozitatea infractorului.

256



;"" ReBuat

I#d$%$dual$Barea pedepelr este opera!iunea prin care pedepsele suntadaptate la nevoile apărării sociale.

2ndividualizarea pedepsei cunoa%te mai multe !re: individualizarea legală,individualizarea udiciară 5udecătorească6 %i individualizarea administrativă.

tabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitateainfrac!iunii săv"r%ite %i cu periculozitatea infractorului, iar acestea se apreciazădupă următoarele criterii: împreurările %i modul de comitere a infrac!iunii,precum %i miloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura %i gravitatea rezultatului produs ori a altor consecin!e ale infrac!iunii;motivul săv"r%irii infrac!iunii %i scopul urmărit; natura %i frecven!a infrac!iunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săv"r%ireainfrac!iunii %i în cursul procesului penal; nivelul de educa!ie, v"rsta, starea desănătate, situa!ia familială %i socială a infractorului.

Cn rol foarte important în activitatea de individualizare udiciară a pedepsei îlau cauzele sau împreurările care agravează sau atenuează răspunderea

penală, adică acele împreurări referitoare la infrac!iune sau la infractor, carerelevă un grad de pericol social al faptei %i o periculozitate a făptuitorului mairidicate sau mai scăzute dec"t media lor abstractă.

C$rcuta#3ele sunt acele date ale realită!ii referitoare la faptă sau lafăptuitor %i care eviden!iază un pericol social special 5mai ridicat sau mai redus6al faptei %i o periculozitate particulară a făptuitorului 5sporită sau diminuată6.

&ircumstan!ele se împart în mai multe cate-r$$: atenuante %i agravante;generale %i speciale; anterioare, concomitente %i posterioare; legale %i udiciare;reale i personale.ș

&odul penal consacră următoarele măsuri de individualizare a executăriipedepsei: renun!area la aplicarea pedepsei, am"narea aplicării pedepsei,

suspendarea executării pedepsei sub supravegEere.

;"J" Tet de e%aluareKaute%aluare a cu#t$#3elr5exemple6

@7emple de subiecte de sinteză'. naliza!i individualizarea pedepselor (. naliza!i circumstan!ele atenuante). naliza!i circumstan!ele agravante+. &ondi!iile în care se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub

supravegEere

@7emplu de &ntrebări tip grilăMuspendarea executării pedepsei sub supravegEere se poate dispune:a6 numai dacă cel condamnat a comis o infrac!iune din culpă;b6 indiferent de forma de vinovă!ie, dacă sunt îndeplinite condi!iile prevăzute

de lege; c6 în func!ie de aprecierea instan!ei.

257



;"10" Te. de c#trl

'. În spe!ă, inculpatul nu a fost de fa!ă la lovirea tatălui său. duc"ndu-i-se lacuno%tin!ă că acesta a fost lovit de victimă # ceea ce nu corespundea realită!ii #a cerut socoteală victimei. De%i victima a protestat %i i-a spus că nu este eaautoarea lovirii, inculpatul a lovit-o mortal cu un cu!it.

ă se arate dacă inculpatul putea beneficia de prevederile art. 8< alin. ' lit. a6&.pen. 5circumstan!a atenuantă a provocării6.

;"11" $/l$-ra!$e pec$!$c.





258



UNITATEA DE 7NV?:ARE 5"&INORITATEA 8I &)SURILE DE SI*URAN:)

Cupr$#@

<.'. 2ntroducere<.(. /biective<.). &onsidera!ii generale referitoare la sanc!iunile penale aplicabile a minorilor<.+. 4ratamentul penal al minorilor <.<. naliza sanc!iunilor aplicabile minorilor infractori<.3. &onsidera!ii generale referitoare la măsurile de siguran!ă<.8. egimul măsurilor de siguran!ă<.?. ezumat<.@. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor

<.'9. 4emă de control<.''. Bibliografie specifică

5"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i va fi prezentat modul de sanc!ionare a infractorilor minori, precum %i măsurile de siguran!ă, ca sanc!iuni specifice dreptului penal.

5"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ analiza!i sanc!iunile 5măsurile educative6 aplicabile infractorilor minori;⇒ analiza!i măsurile de siguran!ă.


5"9" C#$dera3$$ -e#erale re!er$tare la a#c3$u#$le pe#ale apl$ca/$le$#r$lr

2nfrac!ionalitatea minorilor este una dintre problemele importante alesocietă!ii umane contemporane, deoarece se constată o tendin!ă ascendentă adelincven!ei uvenile. >oarte mul!i minori comit infrac!iuni de violen!ă, infrac!iuni

în legătură cu traficul de droguri, infrac!iuni contra patrimoniului # realitate carereclamă o reac!ie socială pe măsură. ceastă realitate crudă a determinat peautorii de specialitate să propună %i pe legiuitor să adopte o paletă largă desanc!iuni aplicabile minorilor infractori.

În vederea combaterii acestui fenomen, legiuitorul rom"n, !in"nd seama destarea psiEo-psiEică a etapelor minorită!ii, a instituit o v"rstă minimă încep"nd cucare minorii răspund penal. stfel, capacitatea penală a minorilor începe lav"rsta de '+ ani; minorii care nu au împlinit v"rsta de '+ ani nu răspund penal.

259



Jinorii cu v"rsta între '+ i '3 ani sunt prezuma!i că nu răspund penal, cuș

excep ia situa!iei în care se probează că au săv"r%it fapta cu discernăm"ntț

5prezum ie relativă de lipsă a discernăm"ntului6. Încep"nd cu v"rsta de '3 ani,ț

existen!a discernăm"ntului este prezumată relativ. Discernăm"ntul esteatitudinea psiEică a persoanei, care săv"r%e%te fapta prevăzută de legea penală,de reprezentare a rezonan!ei sale sociale, precum %i determinarea %i orientarea

con%tiente a voin!ei în raport de faptă.Jinorii care săv"r%esc fapte prevăzute de legea penală se află într-o situa!ie

critică, întruc"t starea lor fizică, psiEică %i educa!ia sunt în pericol, av"nd marenevoie de protec!ie %i de asisten!ă în realizarea deplină %i în exercitareacorespunzătoare a drepturilor lor. ungerea unui minor în situa!ia de a săv"r%ifapte prevăzute de legea penală poate fi imputată, în primul r"nd, familieiacestuia, dar %i colectivită!ii locale sau statului.

Jinorul răspunde penal numai dacă elementul material al faptei prevăzute delegea penală, sau parte din acesta, a fost efectuat după împlinirea v"rstei de '+ani. Dacă numai rezultatul s-a produs după v"rsta de '+ ani minorul nurăspunde penal, pentru că existen!a condi!iei v"rstei se apreciază la data

realizării elementului material. De asemenea, %i existen!a discernăm"ntului sestabile%te în raport de momentul efectuării elementului material al infrac!iunii.

5";" Tratae#tul pe#al al $#r$lr

anc!ionarea minorilor trebuie să !ină seama de specificul situa!iei acestora,astfel înc"t sanc!iunile aplicabile să realizeze scopul educativ al dreptului penal.$a alegerea sanc!iunii se !ine seama de gradul de pericol social al fapteisăv"r%ite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală %i morală a minorului, decomportarea lui, de condi!iile în care a fost crescut %i în care a trăit %i de oricealte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. În acest scop, în

cauzele penale cu infractori minori este obligatorie întocmirea unui referat deevaluare a situa iei minorului.ț

istemul de sanc ionare aț minorului include numai măsuri educative.Jinorilor nu li aplică pedepse'9?.

Jăsurile educative se împart în două categori: neprivative %i privative delibertate. Jăsurile educative neprivative de libertate au prioritate, în timp cemăsurile educative privative de libertate pot fi luate fa!ă de minor numai cucaracter de excep!ie.

&odul penal cuprinde i alte dispozi ii de favoare pentru infractorii minori.ș ț

stfel, termenele prescrip!iei răspunderii penale, prevăzute în art. '<+ &.pen., sereduc la umătate pentru cei care la data săv"r irii infrac iunii era minori. Deș ț

asemenea, condamnările pentru fapte săv"r%ite în timpul minorită!ii nu producnici un efect legat de eventualele condamnări viitoare. pre exemplu,condamnările pronun!ate pentru fapte comise în perioada minorită!ii nu se iau înconsiderare la stabilirea stării de recidivă.

108 De asemenea, conform art. ')+ &.pen., nu li se pot aplica pedepse, ci numai măsuri educative, nicicelor care la data săv"r irii infrac iunii erau minori, cEiar dacă au devenit maori ulterior 5la momentulș ț

condamnării6.

260



5"5" A#al$Ba .ur$lr educat$%e

5"5"1" &.ur$le educat$%e #epr$%at$%e de l$/ertate

Jăsurile educative neprivative de libertate sunt în număr de +, după cumurmează: stagiul de formare civică, supraveg-erea, consemnarea la sfâr4it de

săptămână %i asistarea zilnică./dată cu aplicarea oricăreia dintre aceste măsuri, instan!a de udecată are

facultatea de a-i impune minorului respectarea uneia sau a mai multora dintreurmătoarele obliga!ii:

- să urmeze un curs de pregătire %colară sau formare profesională;- să nu depă%ească limita teritorială fixată de instan!ă;- să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale

sau la alte adunări publice, stabilite de instan!ă;- să nu se apropie %i să nu comunice cu victima, cu membrii familiei acesteia,

cu participan!ii la săv"r%irea infrac!iunii sau cu alte persoane stabilite de instan!ă;- să se prezinte la serviciul de proba!iune la datele fixate de acesta;

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngriire medicală.&oordonarea %i supravegEerea executării de către minor a măsurilor

educative %i a obliga!iilor fixate de instan!ă se realizează de către serviciul deproba!iune. cesta va sesiza instan!a atunci c"nd au intervenit motive care

ustifică modificarea sau încetarea obliga!iilor, precum %i în cazul în care minorulnu respectă condi!iile de executare a măsurii educative sau obliga!iile impuse.

ste posibil ca minorul să încalce, cu rea-credin!ă, condi!iile de executare amăsurii educative ori obliga!iile impuse sau să comită o nouă infrac!iune. Înaceastă situa!ie, instan!a va dispune prelungirea măsurii educative ori înlocuireacu o măsura educativă neprivativă de libertate mai severă ori cEiar cu o măsurăeducativă privativă de libertate.

5"5"1"1" Sta-$ul de !rare c$%$c.

&onstă în obliga!ia impusă minorului de a participa la un program care să-laute să în!eleagă consecin!ele legale %i sociale la care se expune prinsăv"r%irea de infrac!iuni %i pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentulsău viitor.

tagiul de formare civică este organizat sub forma unor sesiuni continue sauperiodice %i include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau aplicativ,adaptate v"rstei %i personalită!ii minorilor %i !in"nd seama, pe c"t posibil, denatura infrac!iunii comise. În desfă%urarea stagiului stabilit de instan!ă se vaavea în vedere un număr lunar de ? ore de formare civică. Jăsura se aplică pentru o durată de cel mult + luni.

5"5"1"2" Supra%e-'erea

&onstă în controlarea %i îndrumarea minorului în cadrul programului săuzilnic, pentru a asigura participarea la cursurile %colare sau de pregătireprofesională %i prevenirea desfă%urării unor activită!i sau intrarea în legătură cuanumite persoane care ar putea afecta programul de îndreptare a acestuia.

Jăsura se dispune pentru o perioadă cuprinsă între ( %i 3 luni.

261



upravegEerea este încredin ată părin ilor, celui care l-a adoptat pe minor,ț ț

tutorelui ori unei persoane de încredere.

5"5"1"9" C#e#area la !r$t de .pt.#.

&onstă în obliga!ia impusă minorului de a nu părăsi locuin!a în zilele des"mbătă %i duminică, cu excep!ia situa!iilor în care, în aceea%i perioadă, minorulare obliga!ia de a participa la anumite programe sau de a desfă%ura anumiteactivită!i impuse de instan!ă 5spre exemplu, de a se supune măsurilor detratament sau îngriire medicală6.

În principiu, interdic ia vizează exclusiv zilele de s"mbătă i duminică,ț ș oper"nd încep"nd cu ora 9,99 a zilei de s"mbătă %i p"nă la ora (+,99 a zilei de duminică.ste posibil însă ca măsura să vizeze alte zile ale săptăm"nii, pentru persoanelecare, datorită apartenen ei la anumite culte religioase legale, au alte zile deț

repaus dec"t s"mbăta %i duminica.Jăsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă între + %i '( săptăm"ni,

execut"ndu-se pe durata unor sf"r ituri de săptăm"nă consecutive.ș

5"5"1";" A$tarea B$l#$c.&onstă în obliga!ia impusă minorului de a respecta un program stabilit de

serviciul de proba!iune, care cuprinde orarul, condi!iile de desfă%urare aactivită!ilor %i interdic!iile impuse minorului. *rogramul va !ine cont de nevoile identificate ale minorului, de situa!ia sasocială %i, după caz, profesională %i de obliga!iile %i interdic!iile impuse acestuiape perioada executării măsurii. *rogramul are în vedere dezvoltarea armonioasăa personalită!ii minorului, prin implicarea acestuia în activită!i ce presupunrela!ionare socială, organizarea modului de petrecere a timpului liber %ivalorificarea aptitudinilor sale. *rogramul zilnic %i activită!ile pe care trebuie să le

îndeplinească minorul sunt stabilite de comun acord de către consilierul deproba!iune %i părin!i, tutore sau altă persoană în gria căreia se află minorul, cuconsultarea acestuia, iar în caz de dezacord, se fixează de către udecătoruldelegat cu executarea. Jăsura se dispune pentru o perioadă cuprinsă între ) %i 3 luni.

5"5"2" &.ur$le educat$%e pr$%at$%e de l$/ertate

Jăsurile educative privative de libertate sunt două, anume: internarea &ntruncentru educativ %i internarea &ntrun centru de detenţie. le au caracter deexcep!ie, instan!a put"nd să le ia fa!ă de minor în două situa!ii:

- c"nd minorul a mai săv"r%it o infrac!iune, pentru care i s-a aplicat o măsură

educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte decomiterea infrac!iunii pentru care este udecat;

- atunci c"nd pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac!iunea comisă deminor este încEisoarea de 8 ani sau mai mare ori deten!iunea pe via!ă.

*e l"ngă aceste două cazuri, care vizează ambele măsuri, internarea într-uncentru educativ poate fi dispusă %i ca măsură de înlocuire a măsurii neprivativede libertate a asistării zilnice, în două ipoteze:

262



- c"nd minorul nu a respectat, cu rea-credin!ă, condi!iile de executare amăsurii neprivative;

- c"nd minorul nu a respectat, cu rea-credin!ă, obliga!iile asociate măsuriineprivative, impuse de instan!ă.

În situa!ia în care condamnatul minor, căruia i s-a aplicat una dintre cele douămăsuri educative privative de libertate, dă dovadă de interes constant pentru

însu%irea cuno%tintelor %colare %i profesionale %i face progrese evidente învederea reintegrării sociale, dacă a executat cel pu!in umătate din duratainternării 5într-un centru educativ sau de deten!ie6, instan!a poate înlocui măsuraprivativă cu asistarea zilnică, dacă minorul nu a împlinit încă '? ani, sau poatedipune liberarea minorului, dacă acesta a împlinit '? ani.

În scEimb, dacă în perioada executării măsurii privative, condamnatul minor săv"r%e%te o nouă infrac!iune, instan!a poate prelungi durata măsurii sau poate

înlocui internarea într-un centru educativ cu internarea într-un centru de deten!ie.Jai mult, dacă, în cursul executării măsurii educative privative de libertate,minorul împline%te v"sta de '? ani %i are un comportament prin care influen!eazănegativ sau împiedică procesul de recuperare %i reintegrare a celorlalte

persoane internate, instan!a poate să scEimbe regimul de executare %i sădispună continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

5"5"2"1" I#ter#area #trGu# ce#tru educat$%

&onstă în internarea minorului într-o institu!ie specializată în recuperareaminorilor, unde va urma un program de pregătire %colară %i formare profesionalăpotrivit aptitudinilor sale, precum %i programe de reintegrare socială.

Jăsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă între ' %i ) ani 5cEiar dacă astfelexecutarea măsurii s-ar prelungi i după împlinirea v"rstei de '? ani6.ș

5"5"2"2" I#ter#area #trGu# ce#tru de dete#3$e

&onstă în internarea minorului într-o institu!ie specializată în recuperareaminorilor, cu regim de pază %i supravegEere, unde va urma programe intensivede recuperare socială, precum %i programe de pregătire %colară %i formareprofesională potrivit aptitudinilor sale.

Durata pe care se aplică măsura este diferen!iată, după cum urmează:- atunci c"nd pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac!iunea comisă este

încEisoarea mai mică de (9 de ani, măsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă între ( %i < ani;

- atunci c"nd pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac!iunea comisă este încEisoarea de (9 de ani sau mai mare ori deten!iunea pe via!ă, măsura de

aplică pentru o perioadă cuprinsă între < %i '< ani.5">" C#$dera3$$ -e#erale re!er$tare la .ur$le de $-ura#3.

În concep!ia contemporană, de regulă, măsurile de siguran!ă sunt apreciateca fiind sanc!iuni de natură penală. ingura deosebire importantă între pedepse%i măsuri de siguran!ă este că pedepsele se pot aplica numai infractorilor, în timpce unele măsuri de siguran!ă se pot lua %i fa!ă de făptuitorii care nu răspundpenal; de asemenea, ele pot fi luate cEiar fără a fi alăturate unei pedepse.

263



Întruc"t măsurile de siguran!ă pot fi dispuse %i în cazurile în care persoanacare a săv"r%it fapta prevăzută de legea penală a ac!ionat fără vinovă!ie sepoate vorbi în acest caz de o răspundere penală obiectivă. Într-adevăr, în situa!ia

în care făptuitorul nu a comis fapta cu vinovă!ie aplicarea măsurii de siguran!ăeste lipsită de suport subiectiv.

Jăsurile de siguran!ă se iau fa!ă de persoana care a comis o faptă prevăzută

de legea penală 5nu neapărat infrac!iune6, dar această faptă trebuie să fieneustificată. Per a contrario, nu se pot dispune măsuri de siguran!ă dacă existăo cauză ustificativă prevăzută de lege. pre exemplu, dacă fapta a fost comisă

în stare de necesitate sau în legitimă apărare, nu se mai poate lua fa!ă defăptuitor nicio măsură de siguran!ă. În scEimb, măsurile de siguran!ă suntcompatibile cu existen!a cauzelor de neimputabilitate. pre exemplu, se potdispune măsuri de siguran!ă fa!ă de cel ce a comis fapta prevăzută de legeapenală fiind în eroare sau în stare de intoxica!ie.

&odul penal prevede < măsuri de siguran!ă, respectiv: obligarea la tratament medical , internarea medicală, interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a e7ercitao profesie, confiscarea specială iș confiscarea e7tinsă. Jăsurile de siguran!ă au

ca scop înlăturarea unei stări de pericol %i preînt"mpinarea săv"r%irii faptelor prevăzute de legea penală. 5"H" Re-$ul .ur$lr de $-ura#3.

5"H"1" O/l$-area la tratae#t ed$cal

Jăsura de siguran!ă a obligării la tratament medical constă în obligarea uneipersoane, care a săv"r%it o faptă prevăzută de legea penală, să urmeze untratament medical p"nă la însănăto%ire sau p"nă la ob inerea unei ameliorări.ț

Jăsura se aplică în cazul în care făptuitorul prezintă pericol pentru societate din

cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de altesubstan e psiEoactive.ț

&"nd persoana fa!ă de care s-a luat această măsură nu urmeazătratamentul, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată latratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul seefectuează i în timpul executării pedepsei, iar după încetarea executăriiș

pedepsei principale măsura se execută în stare de libertate. Jăsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu %i încursul urmăririi penale sau al udecă!ii, de către udecătorul de drepturi iș

libertă i, de către udecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de cătreț

instan a de udecată.ț

evocarea măsurii are loc la data însănăto%irii făptuitorului sau la momentulla care se constată la acesta o ameliorare a stării de sănătate care să înlăturestarea de pericol.

*entru luarea acestei măsuri de siguran ă nu se cere ca fapta săv"r ită săț ș

fie infrac iune, fiind suficient să fie o faptă prevăzută de legea penală.ț

264



5"H"2" I#ter#area ed$cal.

2nternarea medicală este măsura de siguran!ă ce constă în internarea într-ounitate sanitară de specialitate a celui care a săv"r it o faptă prevăzută de legeaș

penală i care, fiind bolnav psiEic, consumator cronic de substan e psiEoactiveș ț

sau suferind de o boală infectocontagioasă, prezintă pericol pentru societate.

Jăsura se ia p"nă la însănăto%ire sau p"nă la ob inerea unei ameliorări care săț înlăture starea de pericol, put"nd fi dispusă în mod provizoriu %i în cursulurmăririi penale sau al udecă!ii.

Jăsura de siguran!ă a internării medicale poate fi luată at"t în cazurile încare făptuitorul bolnav psiEic sau toxicoman este responsabil 5a comis fapta cuvinovă!ie6 c"t %i atunci c"nd acesta este iresponsabil 5a săv"r%it fapta fărăvinovă!ie6. olu!ia legală este aceasta deoarece legiuitorul nu distinge în privin!aparticularită!ilor făptuitorului (ubi le7 non distinuit, nec nos distinueredebemus).

În cazul în care persoana împotriva căreia s-a luat măsura de siguran!ă ainternării medicale o încalcă, ea comite infrac!iunea de neexecutare a

sanc iunilor penale 5art. (?? alin. ' &.pen.6.ț

5"H"9" I#terB$cerea cup.r$$ u#e$ !u#c3$$ au a eerc$t.r$$ u#e$ pr!e$$

Jăsura de siguran!ă a interzicerii unei func!ii sau profesii se ia fa!ă defăptuitorul care a săv"r%it o faptă prevăzută de legea penală datorităincapacită!ii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea uneianumite func!ii, ori pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentrudesfă urarea unei alte activită i %i constă în interzicerea exercitării dreptului de aș ț

ocupa acea func!ie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate. preexemplu, se poate lua această măsură în cazul unui învă ător care, pe fondulț

neglien ei în supravegEerea elevilor, îi lasă pe ace tia să manevreze oț ș

substan ă periculoasă care le cauzează vătămări.ț Jăsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel pu!inun an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat.ezultă de aici că interzicerea ocupării unei func!ii sau exercitării unei profesii nuse poate dispune pe o durată mai mică de un an.

Dacă o primă cerere de revocare a fost respinsă, o nouă cerere nu se poateface dec"t după trecerea unui termen de cel pu!in un an de la data respingeriicererii anterioare.

În cazul în care persoana împotriva căreia s-a dispus măsura de siguran!ă ainterzicerii unei func!ii sau profesii încalcă interdic!ia, ea comite infrac!iunea deneexecutare a sanc iunilor penale 5art. (?? alin. ' &.pen.6.ț

2nterzicerea unei func ii sau profesii nu poate fi dispusă dec"t de instan!a deț udecată, deoarece legea nu prevede dreptul procurorului de a lua aceastămăsură. 4otu%i, considerăm că procurorul are dreptul să sesizeze instan!a culuarea acestei măsuri cEiar dacă a dat o solu!ie de netrimitere în udecată afăptuitorului.

265



5"H";" C#!$carea pec$al.

&onfiscarea specială este o măsură de siguran!ă care constă în trecereasilită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate a celui care a săv"r itș

fapta prevăzută de legea penală. a iunea măsurii constă în aceea că de!inereaț

respectivelor bunuri de către făptuitor creează o stare de pericol pentru valorile

sociale, derivată din împreurarea că ele ar putea fi folosite pentru săv"r%irea denoi infrac!iuni. unt supuse confiscării speciale:a6 bunurile produse prin săv"r%irea faptei prevăzute de legea penală 5spre

exemplu, bancnotele rezultate din falsificarea de monedă6;b6 bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau au fost destinate a fi

folosite la săv"r%irea unei fapte prevăzute de legea penală 5spre exemplu, cu itulț

cu care a fost săv"r it omorul6. ceste bunuri se confiscă dacă sunt aleș

făptuitorului sau dacă, apar!in"nd altei persoane, aceasta a cunoscut scopulfolosirii lor. Dacă bunurile nu sunt ale făptuitorului, iar proprietarul nu a cunoscutscopul folosirii lor, se va confisca de la făptuitor ecEivalentul lor bănesc.

&onfiscarea bunurilor prevăzute la lit. b6 nu poate fi dispusă în cazul faptelor săv"r%ite prin presă;c6 bunurile folosite, imediat după săv"r%irea faptei, pentru a asigura scăparea

făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului ob!inut 5spre exemplu,autoturismul cu care făptuitorul a fugit de la locul faptei atunci c"nd a fostsurprins de organele de poli ie6. ceste bunuri se confiscă dacă sunt aleț

făptuitorului sau dacă, apar!in"nd altei persoane, aceasta a cunoscut scopulfolosirii lor. Dacă bunurile nu sunt ale făptuitorului, iar proprietarul nu a cunoscutscopul folosirii lor, se va confisca de la făptuitor ecEivalentul lor bănesc;

d6 bunurile care au fost date pentru a determina săv"r%irea unei fapteprevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor 5spre exemplu,

suma de bani oferită unui martor spre a depune mărturie mincinoasă6;e6 bunurile dob"ndite prin săv"r%irea faptei prevăzute de legea penală 5spreexemplu, bunurile furate6, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate %i înmăsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f6 bunurile a căror de!inere este interzisă de lege 5spre exemplu, armelede inute fără drept6.ț

În cazurile prevăzute la lit. b6 i lit. c6, dacă valoarea bunurilor supuseș

confiscării este vădit dispropor!ionată fa!ă de natura %i gravitatea infrac!iunii, sedispune confiscarea în parte, prin ecEivalent bănesc, !in"nd seama de urmareaprodusă ori care s-ar fi putut produce %i de contribu!ia bunului la aceasta.

Dacă bunurile supuse confiscării potrivit lit. b6 # e6 nu se găsesc, în locul lor

se confiscă bani %i bunuri p"nă la concuren!a valorii acestora. e confiscă, deasemenea, bunurile %i banii ob!inu!i din exploatarea bunurilor supuse confiscării,precum i bunurile produse de acestea, cu excep!ia bunurilor prevăzute la lit. b6ș

%i c6.

266



5"H"5" C#!$carea et$#.

&onfiscarea extinsă este o măsură de siguran!ă care constă în trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate a infractorului sau a membrilor familiei sale, altele dec"t cele ce fac obiectul confiscării speciale. ceastă măsură de siguran ă este aplicabilă în cazul infrac iunilor ț ț privind

traficul de droguri %i de precursori, infrac!iunilor privind traficul %i exploatareapersoanelor vulnerabile, infrac!iunilor privind frontiera de stat a om"niei,spălarea banilor, infrac!iunilor din legisla!ia privind prevenirea %i combatereapornografiei, infrac!iunilor din legisla!ia privind combaterea terorismului,infrac iunii de constituire a unui grup infrac!ional organizat, infrac!iunilor contraț

patrimoniului, infrac iunilor de nerespectarea regimului armelor, muni!iilor,ț

materialelor nucleare %i al materiilor explozive, falsificării de monede, timbre saude alte valori, infrac iunilor de divulgarea secretului economic, concuren!ăț

neloială, nerespectarea dispozi!iilor privind opera!ii de import sau export,deturnare de fonduri, infrac!iunilor privind regimul importului %i al exportului,precum %i al introducerii %i scoaterii din !ară de de%euri %i reziduuri, infrac!iunilor

privind ocurile de noroc, infrac!iunilor de corup!ie i asimilate corup iei,ș ținfrac!iunilor împotriva intereselor financiare ale Cniunii uropene, infrac!iunilor de evaziune fiscală, infrac!iunilor privind regimul vamal, iinfrac!iunilor de fraudăcomise prin sisteme informatice %i miloace de plată electronice, infrac iunilor deț

trafic de organe, !esuturi sau celule de origine umană. *entru luarea confiscării extinse este necesar să fie îndeplinite cumulativurmătoarele condi ii:ț

a6 s-a săv"r it una dintre infrac iunile mai sus men ionate 5spre deosebire deș ț ț

celelalte măsuri de siguran ă, confiscarea extinsă nu se poate dispune fa ă deț ț

cel care a comis doar o faptă prevăzută de legea penală6; b6 infrac iunea este susceptibilă să îi procure făptuitorului un folos material;ț

c6 pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac iunea comisă este încEisoareațde + ani sau mai mare; d6 valoarea bunurilor dob"ndite de persoana condamnată, într-o perioadă de< ani înainte %i, dacă este cazul, după momentul săv"r%irii infrac!iunii, p"nă ladata emiterii actului de sesizare a instan!ei, depă%e%te în mod vădit veniturileob!inute de aceasta în mod licit; e6 instan!a are convingerea că bunurile respective provin din activită!iinfrac!ionale de natura celor prevăzute la lit. a6. Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani %ibunuri p"nă la concuren!a valorii acestora. e confiscă, de asemenea, bunurile%i banii ob!inu!i din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării,

precum i bunurile produse de acestea.ș

Eeple

'. *arcEetul a trimis în udecată o minoră pentru săv"r%irea a două infrac!iunide furt calificat. -a stabilit că minora a pătruns în locuin!ele unor persoane, deunde a sustras bunuri în valoare de +999 lei.

În cursul udecă!ii s-a efectuat o expertiză medico-legală, care a stabilit că

267



minora suferă de debilitate mintală %i că a comis faptele fără discernămînt.2nstan!a a luat fa!ă de minoră, în baza art. '(+ &.pen., măsura educativă ainternării într-un centru educativ.

ă se arate dacă solu!ia este corectă sau nu.

olu!ia:

olu!ia instan!ei este gre%ită. Întruc"t minora a comis fapta fără discernăm"nt, ea nu răspunde penal %i

fapta sa nu constituie infrac!iune 5art. (? &.pen.6.*otrivit art. ''+ &.pen., măsurile educative se pot lua numai fa!ă de minorii

care săv"r esc infrac iuni, ele fiind consecin!e ale răspunderii penale aleș ț

minorilor.*rin urmare, întruc"t fapta minorei nu constituie infrac!iune, nu se poate

dispune nici măsura educativă a internării într-un centru educativ.

(. -a re!inut în fapt că minorul în v"rstă de '+ ani %i o zi, pentru a serăzbuna, a aruncat de la o mică distan!ă o vergea metalică ascu!ită în direc!ia

victimei, perfor"ndu-i cutia craniană %i provoc"ndu-i moartea.Din raportul de constatare medico-legală rezultă că minorul arediscernăm"ntul corespunzător v"rstei sale, că func!iile sale mintale suntdezvoltate fără devieri, în raport cu instruirea %i experien!a sa de via!ă, căposibilită!ile sale interpretative nu sunt alterate %i că a săv"r%it fapta cudiscernăm"nt.

ă se arate dacă în spe!ă, minorul răspunde penal.

olu!ia:&onform art. '') alin. ( &.pen., în favoarea minorului cu v"rsta cuprinsă între

'+ %i '3 ani se instituie o prezum!ie de lipsă a discernăm"ntului. *rezum!ia este

însă relativă, ceea ce înseamnă că poate fi răsturnată prin dovadă contrară. În spe!ă s-a făcut această dovadă, re!in"ndu-se că fapta a fost comisă deminor cu discernăm"nt.

*rin urmare, întruc"t la data comiterii faptei depă%ise v"sta de '+ ani %i aac!ionat cu discernăm"nt, minorul urma să răspundă penal pentru fapta comisă.

). În spe!ă s-a stabilit că inculpatul a sustras de la o fermă agrozooteEnică, ladate diferite, trei porci în greutate de <9, 39 %i (99 de Ig, pe care i-a pus încăru!a proprie aflată la locul faptei %i cu care apoi i-a transportat la domiciliul său.

ă se arate dacă în spe!ă se impune sau nu confiscarea căru!ei.

olu!ia:&onform art. ''( alin. ' lit. b6 &.pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile

care au fost folosite, în orice mod, la săv"r%irea unei fapte prevăzute de legeapenală, dacă sunt ale infractorului.

&onfiscarea acestor bunuri este obligatorie.*rin urmare, întruc"t căru!a a fost folosită la săv"r%irea infrac!iunii de furt %i

era proprietatea infractorului, confiscarea acesteia se impune.

268



S. #e rea$#t$"""

Jăsurile educative sunt sanc iuni care se aplică numai infractorilor care suntț

minori. 2nfractorilor minori nu li se aplică pedepse.

5"J" ReBuat

$egiuitorul rom"n a instituit o v"rstă minimă încep"nd cu care $#r$$răspund penal. &apacitatea penală a minorilor începe la v"rsta de '+ ani, dar p"nă la v"rsta de '3 ani minorii sunt prezuma!i că nu răspund penal, afarănumai de situa!ia în care se probează că au săv"r%it fapta cu discernăm"nt.

Încep"nd cu v"rsta de '3 ani, existen!a discernăm"ntului este prezumată relativ.S$teul de a#c3$#are a infractorilor minori este format din măsuri

educative neprivative de libertate %i măsuri educative privative de libertate.egula este reprezentată de măsurile educative neprivative de libertate, celeprivative de libertate fiind excep iaț .

&.ur$le de $-ura#3. sunt sanc!iuni de drept penal, cu caracter preventiv,

prevăzute de lege, care se iau de către instan!a de udecată fa!ă de persoanelecare au săv"r%it fapte prevăzute de legea penală, dar nu neapărat infrac!iuni. Scpul măsurilor de siguran!ă este de a înlătura o stare de pericol %i de apreînt"mpina săv"r%irea faptelor prevăzute de legea penală.


@7emple de subiecte de sinteză'. 4ratamentul penal al infractorilor minori(. naliza!i internarea într-un centru de deten ie.ț

). xamina!i confiscarea specială

+. naliza!i internarea medicală %i obligarea la tratament medical@7emple de &ntrebări tip grilă

'. În cazul minorilor infractori:a6 nu se pot aplica dec"t pedepse u%oare %i măsuri de siguran!ă;b6 nu se pot aplica dec"t pedepse u%oare;c6 se pot aplica numai măsuri educative.

(. evocarea interzicerii ocupării unei func ii sau profesii:ț

a6 se poate dispune oric"nd;b6 poate fi dispusă numai după trecerea a cel pu in un an de la luarea ei;ț

c6 se dispune de instan ă din oficiu.ț

5"11" Te. de c#trl

Întocmi!i un eseu 5minim ( pagini %i maxim < pagini6 în care să analiza!isitua!ia minorului în dreptul nostru penal.

269



5"12" $/l$-ra!$e pec$!$c.



$ex, Bucure%ti, (99);J.. K/4&, oul #od penal 4i #odul penal anterior. ?specte diferenţiale 4i tranzitorii 5*artea generală6, ditura Kamangiu, Bucure%ti, (99@.

270



UNITATEA DE 7NV?:ARE >"CAU<ELE CARE 7NL)TUR) SAU &ODIFIC) E=ECUTAREA PEDEPSEIORI CONSECIN:ELE CONDA&N)RIICupr$#@

3.'. 2ntroducere3.(. /biective3.). *rescrip!ia executării pedepsei3.+. 1ra!ierea3.<. eabilitarea3.3. plica!ii practice3.8. ezumat3.?. 4est de evaluareAautoevaluare a cuno%tin!elor 3.@. 4emă de control

3.'9. Bibliografie specifică

>"1" I#trducere

În cadrul acestei unită!i vor fi prezentate situa!iile în care executareapedepsei este înlăturată, precum %i cazurile în care cel condamnat sereintegrează, din punct de vedere uridic, în societate.

>"2" O/$ect$%e

Dup studiul acestei unit!i de înv!are ve!i reu%i s:⇒ explica!i conceptele de cauze care înlătură sau modifică executarea

pedepsei ori consecin!ele condamnării;⇒ analiza!i gra!ierea;⇒ analiza!i prescrip!ia executării pedepsei⇒ prezenta!i reabilitarea de drept %i reabilitarea udecătorească.

Durata ed$e de parcur-ere a acete$ u#$t.3$ de #%.3are@ 1 r. $ 1K2"

>"9" Precr$p3$a eecut.r$$ pedepe$

>"9"1" N3$u#e $ caracter$Bare

De%i, de regulă, răspunderea penală %i executarea pedepsei sunt inevitabile, în anumite cazuri ustificate este posibil ca executarea pedepsei să fie înlăturată.După trecerea unui interval mare de timp în care pedeapsa aplicată nu a fostexecutată nu mai apare ca fiind necesară executarea sa, deoarece scopulpedepsei a fost atins. *entru a interveni prescrip!ia executării pedepsei estenecesar ca într-o perioadă mare de timp făptuitorul să nu fi săv"r%it infrac!iuni

întruc"t, în caz contrar, termenul de prescrip!ie se întrerupe. Din împreurarea căfăptuitorul nu a mai săv"r%it infrac!iuni în interiorul termenului de prescrip!ie sena%te prezum!ia că el s-a îndreptat.

271



*rescrip!ia executării pedepsei este o cauză care &nlătură e7ecutarea pedepsei principale datorită trecerii unui interval de timp de la data rămânerii definitive a -otărârii de condamnare. *rescrip!ia executării nu operează %i înprivin!a pedepselor complementare aplicate persoanei fizice'9@ %i nici referitor lamăsurile de siguran!ă, dar este incidentă asupra pedepselor accesorii. Deasemenea, este precriptibilă i executarea măsurilor educative.ș

2nciden!a prescrip!iei executării pedepsei nu produce nici un efect în ceea ceprive%te existen!a recidivei sau a antecedentelor penale.

>"9"2" Tere#ele de precr$p3$e a eecut.r$$ pedepe$

4ermenele de prescrip!ie a executării pedepsei sunt:a6 (9 de ani, c"nd pedeapsa care urmează a fi executată este deten!iunea

pe via!ă sau încEisoarea mai mare de '< ani; b6 < ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de'< ani, în cazul celorlalte pedepse cu încEisoarea; c6 ) ani, în cazul c"nd pedeapsa este amenda.

4ermenul de prescrip!ie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei

uridice este de < ani.4ermenele se socotesc de la data c"nd Eotăr"rea de condamnare a rămasdefinitivă. În cazul revocării sau anulării am"nării aplicării pedepsei, suspendăriiexecutării pedepsei sub supravegEere ori liberării condi ionate, termenul deț

prescrip!ie începe să curgă de la data c"nd Eotăr"rea de revocare sau anulare arămas definitivă.

În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa încEisorii, termenul deprescrip!ie curge de la data c"nd Eotăr"rea de înlocuire a rămas definitivă %i secalculează în raport cu durata pedepsei încEisorii. Dacă pedeapsa supusă prescrip!iei este una rezultantă, termenul prescrip!ieise apreciază în func!ie de pedeapsa rezultantă.

*rescrip!ia nu împiedică executarea pedepselor principale aplicate pentrusăv"r ireaș infrac!iunilor de genocid, contra umanită!ii %i de război, indiferent dedata la care au fost comise, infrac!iunilor de omor i omor calificat i aș ș

infrac!iunilor inten!ionate urmate de moartea victimei.

>"9"9" 7#treruperea curulu$ tere#ulu$ de precr$p3$e

&ursul termenului prescrip!iei executării pedepsei se întrerupe prin:

- începerea executării pedepsei;

- sustragerea de la executare, după ce executarea pedepsei a început;

- săv"r%irea din nou a unei infrac!iuni;

- înlocuirea obliga!iei de plată a amenzii cu obliga!ia de a presta o muncăneremunerată în folosul comunită!ii. După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescrip ie a executăriiț

pedepsei, timpul curs anterior întreruperii nefiind luat în calcul.

109 În scEimb, executarea pedepselor complementare aplicate persoanei uridice se prescrie într-untermen de ) ani, care curge de la data la care pedeapsa principală a amenzii a fost executată sauconsiderată ca executată.

272



>"9";" Supe#darea curulu$ tere#ulu$ de precr$p3$e

uspendarea prescrip!iei constă în oprirea curgerii termenului de prescrip!iedatorită unor cauze obiective; după încetarea cauzei de suspendare, prescrip iaț

î i reia cursul, timpul anterior supendării intr"nd în calculul termenului.ș

&ursul termenului de prescrip!ie a executării pedepsei este suspendat încazurile %i în condi!iile prevăzute în &odul de procedură penală. &auzele desuspendare a prescrip!iei executării pedepsei sunt:

a) #auzele de amânare a e7ecutării pedepsei xecutarea pedepsei încEisorii sau a deten!iunii pe via!ă poate fi am"nată în

următoarele cazuri:'. c"nd se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat

suferă de o boală care nu poate fi tratată în re eua sanitară a dministra ieiț ț

7a ionale a *enitenciarelor i care face imposibilă executarea imediată aț ș

pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea cu asigurarea pazeipermanente în re eua sanitară a Jinisterului ănătă ii i dacă instan a apreciazăț ț ș ț

că am"narea executării i lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordineaș

publică''9;(. c"nd o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În

aceste cazuri, executarea pedepsei se am"nă p"nă la încetarea cauzei care adeterminat am"narea

b) #azurile de &ntrerupere a e7ecutării pedepsei &azurile de întrerupere a executării pedepsei sunt acelea%i cu cele de

am"nare a executării pedepsei, diferen!a const"nd în momentul c"nd intervin.*rimele 5cazurile de întrerupere6 apar în timpul executării pedepsei, iar secundele 5cazurile de am"nare6 apar înainte de începerea executării pedepsei.

c) 'uspendarea prescripţiei pe durata soluţionării căilor e7traordinare de atac ste vorba despre situa iile în care se suspendă executarea Eotăr"rii deț

condamnare în cazul în care s-a exercitat contesta ie în anulare, recurs înțcasa ie, revizuire ori s-a introdus cerere de redescEidere a procesului penal deț

către cel condamnat în lipsă.

>";" *ra3$erea

>";"1" N3$u#e $ caracter$Bare

1ra!ierea este un act de clemen!ă, edictat din ra!iuni de politică uridică, princare se dispune stingerea executării unei sanc!iuni de drept penal saucontraven!ionale sau a unei păr!i din acestea ori prin care se comută oasemenea sanc!iune în una mai u%oară. %adar, gra!ierea apare ca o iertare acondamnatului de executarea unei sanc!iuni sau a unei păr!i din aceasta.

&a institu!ie uridică, gra!ierea cuprinde normele care reglementeazăcondi!iile %i efectele gra!ierii. 1ra!ierea nu se confundă cu amnistia, de%i întreacestea există puternice asemănări, care decurg din faptul că ambele sunt acte

110 În acest caz am"narea executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat i-a provocatș

singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al interven iei cEirurgicale, prin ac iuni deț ț

autoagresiune sau prin alte ac iuni vătămătoare, sau în situa ia în care se sustrage efectuării expertizeiț ț

medico-legale.

273



de clemen!ă. / deosebire între cele două este aceea că în cazul amnistiei nu sepronun!ă o Eotăr"re de condamnare %i fapta nu este antecedent penal, în timpce în cazul gra!ierii 5aici avem în vedere gra!ierea colectivă6 fapta constituieantecedent penal %i se înscrie în cazierul udiciar.

1ra!ierea constituie o excep!ie de la aplicarea normei penale, av"ndu-%iizvorul cEiar în ea. 4rebuie însă precizat că - în fapt - este o excep!ie de la

finalitatea normei penale întruc"t înlătură executarea pedepselor principale. Înprimul r"nd, se poate observa că de gra!iere nu beneficiază cei cărora li s-auaplicat pedepse pentru infrac!iuni cu grad sporit de periculozitate 5omor,vătămare corporală gravă, %anta, viol, t"lEărie, tortură etc.6 %i nici recidivi%tii. *ede altă parte, nu trebuie omis faptul că întotdeauna a existat o limită maximă apedepselor pentru care s-a aplicat gra!ierea 5în $egea nr. <+)A(99( gra!ierea seaplică pedepselor care nu depă%esc < ani6, restr"ng"ndu-se în acest fel sfera deaplicare a măsurii.

În al doilea r"nd, în func!ie de anumite considerente, gra!ierea poate privi nu întreaga pedeapsă aplicată, ci numai o parte a ei, iar în unele cazuri are loc ocomutare a pedepsei într-una mai u%oară.

>";"2" Felur$le -ra3$er$$ ?. Kraţierea colectivă 4i graţierea individuală. În func!ie de determinarea

persoanelor cărora li se acordă, gra!ierea este individuală %i colectivă. Kraţiereaindividuală este acordată unor persoane determinate, pentru pedepse definitivstabilite, de către *re%edintele !ării, la cererea persoanelor interesate. &erereade gra!iere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează *re%edinteluiom"niei %i poate fi făcută de: persoana condamnată, apărătorul orireprezentantul legal al acesteia; so!ul persoanei condamnate, ascenden!ii,descenden!ii, fra!ii, surorile ori copiii acestora, precum %i de acelea%i rude aleso!ului persoanei condamnate. &ererea de gra!iere va con!ine în mod obligatoriu

datele de identificare a persoanei condamnate %i pedeapsa pentru care sesolicită gra!ierea. $a cererea de gra!iere se anexează, în copie legalizată,Eotăr"rea definitivă de condamnare, certificatul de cazier udiciar %i, după caz,acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de ancEetă socială %i alte actepe care solicitantul le consideră necesare în sus!inerea cererii sale. În vedereaexercitării prerogativei de gra!iere, *re%edintele om"niei poate solicita, atuncic"nd socote%te necesar, avize consultative de la Jinisterul 0usti!iei sau alteinstitu!ii, care sunt obligate să le înainteze. *rin decret se pot gra!ia una sau maimulte pedepse. 1ra!ierea individuală se acordă numai pentru pedepse privativede libertate. 7u pot fi gra!iate pedepsele dea executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare,

condamnările cu suspendarea executării pedepsei, pedepsele complementare %icele accesorii. 1ra!ierea individuală nu are efect asupra laturii civile %i asupramăsurilor administrative pronun!ate într-o cauză penală. 1ra!ierea individualăpoate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci c"nd cererea a fost făcută de altăpersoană. Jinorii nu pot refuza gra!ierea în nicio situa!ie.

Kraţierea colectivă se acordă unui număr nedeterminat de persoane pentrucondamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infrac!iunile pentrucare au fost pronun!ate. 1ra!ierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse

274



aplicate de instan!ă, pentru fapte săv"r%ite anterior datei prevăzute în legea degra!iere. tunci c"nd legea de gra!iere intră în vigoare înaintea răm"neriidefinitive a Eotăr"rii de condamnare, gra!ierea î%i produce efectele numai de ladata răm"nerii definitive a Eotăr"rii. În situa!ia pluralită!ii de infrac!iuni pentrucare s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul gra!ierii colective îlconstituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infrac!iuni, iar nu pedeapsarezultantă. &omutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai u%oară,prevăzută de &odul penal, %i numai în limitele stabilite de acesta.

J. Kraţierea totală, graţierea parţială 4i graţierea prin comutare. În func!ie de întinderea efectelor, gra!ierea este totală, prin comutare %i par!ială. Kraţiereaeste totală atunci c"nd prive%te pedeapsa principală în integralitatea ei.Kraţierea parţială prive te o parte determinată din pedeapsă, o parte calculatăș

prin raportare la pedeapsă în întregul ei, precum %i restul pedepsei rămase deexecutat. Kraţierea prin comutare constă în înlocuirea unei pedepse cu altăpedeapsă mai u%oară.

#. Kraţierea condiţionată 4i necondiţionată. În func!ie de instituirea sau nu aunor condi!ii, gra!ierea este condi!ionată %i necondi!ionată. Kraţiereacondiţionată este forma gra!ierii în cazul căreia actul de clemen!ă prevedeanumite condi!ii. &ea mai frecventă condi!ie este comportarea corespunzătoarea condamnatului într-un anumit termen. 7umai gra!ierea colectivă poate ficondi!ionată. Kraţierea necondiţionată este gra!ierea care se acordă fărăcondi!ii, cu excep!ia celor referitoare la obiectul său %i data săv"r%irii faptelor.

>";"9" O/$ectul -ra3$er$$

/biectul gra!ierii îl constituie pedepsele executorii asupra cărora esteincidentă clemen!a. În cazul în care beneficiarul clemen!ei a fost condamnatpentru săv"r%irea unui concurs de infrac!iuni instan!a este obligată să verificeaplicarea gra!ierii în raport de fiecare infrac!iune ce intră în pluralitatea

respectivă. Dacă, în urma efectuării acestei opera!iuni, una sau mai multecondamnări intră în sfera de aplicare a gra!ierii, pedeapsa rezultantă se varecalcula, iar în cazul în care răm"ne negra!iată numai o pedeapsă, instan!a vaaplica această pedeapsă. *e de altă parte, gra!ierea nu poate avea ca obiectdec"t pedepse care nu au fost executate sau considerate ca fiind executate, fietotal, fie par!ial. Dar, nu interesează dacă executarea este suspendată, am"nată,condamnatul este liberat condi!ionat etc. &eea ce are relevan!ă este caexecutarea pedepsei să nu fie stinsă, deoarece ar lipsi însă i obiectul gra!ierii.ș

2nfrac!iunile comise în ziua adoptării actului de gra!iere nu intră sub aplicareaacestuia, dar ea este incidentă referitor la pedepse aplicate posterior intrării învigoare a legii de gra!iere dacă infrac!iunile pentru care s-au aplicat au fost

săv"r%ite anterior acestei date. ub rezerva că actul de clemen!ă nu prevedealtceva, gra!ierea nu are ca obiect pedepsele complementare, măsurileeducative neprivative de libertate %i pedepsele a căror executare estesuspendată sub supravegEere. 1ra ierea nu are efect asupra măsurilor deț

siguran!ă i nici asupra drepturilor persoanei vătămate.ș

>";";" E!ectele -ra3$er$$

fectele gra!ierii constau în stingerea executării pedepsei, indiferent dacăexecutarea acesteia a început sau nu. În cazul gra!ierii pure %i simple, efectul

275



exctinctiv este instantaneu, iar în cazul celei condi!ionate efectul are loc înmomentul realizării condi!iei. &u excep!ia cazului în care actul de clemen!ă ar prevedea contrariul, gra!ierea produce efecte %i asupra pedepselor care nu seexecută datorită inciden!ei altor institu!ii de drept penal. De asemenea, gra!iereaproduce efecte %i în mod succesiv dacă p"nă la stingerea executării uneipedepse se succed mai multe acte de clemen!ă.

>"5" Rea/$l$tarea

>"5"1" N3$u#ea $ #atura rea/$l$t.r$$

eabilitarea este o cauză care înlătură consecin!ele condamnărilor %i constă în reacceptarea în societate a persoanelor care au săv"r%it anumite faptepericuloase pentru valorile sociale, av"nd ca efect înlăturarea oricăror incapacită!i, interdic!ii sau decăderii. eabilitarea generează o reinser!ie socialădeplină a unui fost condamnat. *rin stingerea executării unei pedepsecondamnatul nu este reintegrat totalmente în colectivitate deoarece existen!a

unei condamnări determină anumite efecte de natură penală %i extrapenalăconcretizate în anumite interdic!ii, decăderi sau incapacită!i.fectele de natură penală ale condamnării privesc re!inerea sa ca

antecedent penal 5spre exemplu, condamnarea constituie un prim termen alrecidivei în cazul comiterii unei noi infrac iuni6. &onsecin!ele extrapenaleț

afectează anumite drepturi sau libertă!i ale fostului condamnat 5spre exemplu, nupot fi magistra i persoanele care au antecedente penale6.ț

*rin institu!ia reabilitării societatea îi dă o a doua %ansă fostului condamnat,adică îi permite să participe la via!a socială bucur"ndu-se de situa!ia uridică aunei persoane fără condamnare. ceasta înseamnă că dreptul penal acordăprezum!ia de resocializare fostului condamnat. >ără a fi cinici trebuie să

precizăm însă că există persoane care nu pot fi resocializate. 4otu i, cEiar înșaceste condi ii reabilitarea este necesară %i utilă deoarece înlătură eventualaț

frustrare sau autovictimizare a fo%tilor condamna!i, iar acceptarea unor interdic!ii,incapacită!i sau decăderi perpetue nu este posibilă în societatea modernă pentrucă ar ecEivala cu negarea %tiin!elor care studiază etiologia %i profilaxiacriminalită!ii.

&a natură uridică reabilitarea este o cauză extinctivă a efectelor penale %iextrapenale determinate de existen!a unei condamnări. eabilitarea este înacela%i timp cauză care înlătură consecin!ele condamnării, institu!ie de dreptpenal %i măsură de politică penală a statului.

&Eiar dacă terge efectele condamnării, r ș eabilitarea nu-l pune pe fostul

condamnat în situa ia anterioară săv"r irii infrac iunii. ub acest aspect, legeaț ș țprevede expres i unele limitări ale efectelor reabilitării, după cum urmează:ș

- reabilitarea nu are ca urmare obliga!ia de reintegrare în func!ia din carecondamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut;

- reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguran!ă;- reabilitarea nu modifică drepturile acordate păr ii civile prin Eotăr"rea deț

condamnare.&a principiu, reabilitarea poate fi ob inută pentru orice fel de condamnare,ț

276



inclusiv pentru cea la pedeapsa deten iunii pe via ă. eabilitarea celuiț ț

condamnat la deten iune pe via ă este posibilă întruc"t i această pedeapsăț ț ș

poate fi considerată executată ca efect al gra ierii sau al liberării condi ionateț ț .4otu i, prin excep ie, reabilitarea nu operează în situa ia în care executareaș ț ț

pedepsei s-a stins prin prescrip ie.ț

>"5"2" Felur$le rea/$l$t.r$$eabilitarea este de două feluri: de drept %i udecătorească.

a) 6eabilitarea de drept eabilitarea de drept are loc fără a fi necesară interven!ia instan!ei

udecătore%ti (ope legis), dacă sunt îndeplinite cumulativ două condi ii:ț

- condamnarea să fie la pedeapsa amenzii, la pedeapsa încEisorii care nudepă%e%te ( ani sau la pedeapsa cu încEisoarea a cărei executare a fostsuspendată sub supravegEere; - în decurs de ) ani condamnatul nu a săv"r%it nicio altă infrac!iune. egulagenerală este aceea că termenul de ) ani se socote te de la data c"nd a luatș

sf"r%it executarea pedepsei principale sau de la data c"nd aceasta s-a prescris;pentru cei condamna!i la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul încare amenda a fost acEitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.

eabilitarea de drept poate fi constatată %i de instan!a de udecată. În acestcaz instan!a verifică îndeplinirea condi!iilor prevăzute de lege, după carepronun!ă o Eotăr"re în constatare.

b) 6eabilitarea udecătorească eabilitarea udecătorească se dispune de instan!a de udecată, în cazul încare sunt îndeplinite condi!iile prevăzute de lege. adar, dacă în ceea ceș

prive te reabilitarea de drept se poate afirma că este dată de legiuitor 5ș opelegis6, reabilitarea udecătorească este rezultatul aprecierii de către instan ă aț

îndeplinirii condi iilor legale 5ț ope udiciis6, fostul condamnat av"nd numai ovoca ie la reabilitare.ț

*entru a se acorda reabilitarea udecătorească nu este necesar ca fostulcondamnat să fie în via ă. $egea 5art. '33 alin. ( &. pen.6 recunoa te dreptulț ș

instan ei de a reabilita i pe condamnatul care a decedat p"nă la împlinireaț ș

termenului de reabilitare atunci c"nd, evalu"nd comportarea acestuia p"nă ladeces, apreciază că merită un atare beneficiu. &ondamnatul poate fi reabilitat de instan!a udecătorească, la cerere, întermen de:

- + ani, în cazul condamnării la pedeapsa încEisorii mai mare de ( ani, dar care nu depă%e%te < ani;

- < ani, în cazul condamnării la pedeapsa încEisorii mai mare de < ani, dar care nu depă%e%te '9 ani;- 8 ani, în cazul condamnării la pedeapsa încEisorii mai mare de '9 sau în

cazul pedepsei deten!iunii pe via!ă, dacă aceasta din urmă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa încEisorii;

- '9 ani, în cazul condamnării la pedeapsa deten!iunii pe via!ă, consideratăca executată în urma gra!ierii, în urma împlinirii termenului de prescrip!ie aexecutării pedepsei sau ca urmare a liberării condi!ionate.

277



&alculul termenelor de reabilitare udecătorească se realizează după acelea iș

reguli ca i calculul termenului de ) ani al reabilitării de drept. În ipoteza în careș

este vorba despre reabilitarea unui condamnat decedat, legea nu stabile te nicioș

durată de timp în raport cu care trebuie evaluat comportamentul acestuia.4ermenul r"m"ne prin urmare la latitudinea instan ei; evident însă, un termenț

foarte scurt nu este în principiu apt a conduce la concluzia îndreptării

condamnatului, except"nd unele situa ii de o gravitate excep ională 5spreț țexemplu, c"nd a participat la salvarea unor vie i omene ti în cazul unui cutremur ț ș

de mari propor ii6.ț

*e l"ngă condi ia privitoare la termen, pentru reabilitarea udecătorească seț

cere în plus ca: a6 în termenul de reabilitare, cel condamnat să nu fi săv"r%it o altă

infrac!iune. &omiterea unei noi infrac iuni întrerupe termenul reabilitării;ț

b6 condamnatul să fi acEitat integral cEeltuielile de udecată %i să-%i fi îndeplinit obliga!iile civile stabilite prin Eotăr"rea de condamnare, afară de cazulc"nd dovede%te că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau c"nd parteacivilă a renun!at la despăgubiri.

eabilitarea nu poate fi acordată atunci c"nd fostul condamnat nu i-aș îndeplinit obliga iile civile din motive ce-i sunt imputabile, întruc"t nu se poateț

vorbi despre o reală reinser ie socială a acestuia. &"nd instan a constată căț ț

neîndeplinirea acestei condi ii nu se datorează relei-credin e a condamnatuluiț ț

5spre exemplu, acesta a suferit un accident cu pierderea capacită ii de muncă iț ș

nu- i poate procura resurse băne ti suficiente spre a despăgubi partea civilă6,ș ș

poate acorda reabilitarea, fără a fi însă obligată în acest sens'''.ste posibil ca instan a de udecată să constate neîndeplinirea condi iilor ț ț

prevăzute de lege i să respingă cererea de reabilitare. În acest caz, o nouăș

cerere de reabilitarea poate fi formulată numai după trecerea unui termen de 'an, calculat de la data respingerii cererii anterioare prin Eotăr"re definitivă.

&ondi iile reabilitării udecătore ti trebuie îndeplinite i în intervalul de timp careț ș șprecede noua cerere.

>"5"9" A#ularea rea/$l$t.r$$ 4udec.tret$

&Eiar dacă reabilitarea udecătorească a fost acordată, ea va fi anulată c"nd,după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săv"r%ise o infrac!iunecare, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

eabilitarea de drept nu poate fi anulată întruc"t ea operează prin efectullegii.

*entru anularea reabilitării udecătore ti se cer a fi îndeplinite cumulativ douăș

condi ii:ț

a6 cel reabilitat să fi săv"r it o altă infrac iune în termenul de reabilitare;ș ț

b6 infrac iunea să fi fost descoperită după acordarea reabilitării.ț

111 stfel, potrivit art. <)+ alin. ' # ( &.pr.pen., în situa ia în care condamnatul dovede%te că nu a avutț

posibilitatea să acEite despăgubirile civile sau cEeltuielile udiciare, instan a poate să acorde reabilitareaț

sau poate stabili un termen, nu mai mare de 3 luni, pentru acEitarea în întregime sau în parte a sumeidatorate.

278



Eeple

'. $a data de 9'.9(.'@?9, instan!a a admis contesta!ia la executare formulatăde condamnatul 7.&., const"nd că executarea pedepsei de ' an %i 3 luni

încEisoare 5aplicată acestuia pentru infrac!iunea de delapidare6 este prescrisă. În motivarea solu!iei, se arată că Eotăr"rea prin care contestatorul a fost

condamnat a rămas definitivă la data de 93.9).'@8), iar executarea efectivă apedepsei a început la data de 9(.9'.'@?9, dată la care termenul de prescrip!ie aexecutării pedepsei se împlinise.

&ondamnatul a beneficiat de '( am"nări ale executării pedepsei, pentru odurată totală de 3 luni.

răta!i dacă Eotăr"rea instan!ei este legală.

olu!ia: olu ia instan ei nu este legală.ț ț

&onform art. '3( alin. ' lit. b6 &.pen., termenul de prescrip!ie a executăriipedepsei cu încEisoarea ce nu depă%e%te '< ani este de < ani plus durata

pedepsei ce urmează a fi executată. *rin urmare, în spe!ă, termenul deprescrip!ie a executării pedepsei de ' an %i 3 luni este de 3 ani %i 3 luni.*otrivit art. '3( alin. ( %i art. '3+ alin. ' &.pen., termenul se socote%te de la

data răm"nerii definitive a Eotăr"rii de condamnare, dar se suspendă pe durataam"nării executării pedepsei. După încetarea cauzei de suspendare, prescrip!ia

î%i reia cursul. În consecin!ă, în spe!ă, termenul de prescrip!ie de 3 ani %i 3 luni a început să

curgă la data de 93.9).'@8), dar a fost suspendat pentru o durată totală de 3luni. Durata suspendării se adaugă practic la durata termenului, astfel că acestaurma să se împlinească abia după 8 ani, deci la data de 9<.9).'@?9. Întruc"texecutarea efectivă a pedepsei a început la data de 9(.9'.'@?9, prescrip!ia

executării pedepsei nu operase încă.(. $a data de )'.'(.'@@(, instan!a a admis cererea condamnatului de a se

dispune reabilitarea sa udecătorească cu privire la o pedeapsă de '( ani încEisoare, la care fusese condamnat pentru comiterea unei infrac!iuni defalsificare de monedă.

xecutarea pedepsei a început la data de (3.'(.'@8+, iar la data de(3.'(.'@?) condamnatul a fost liberat condi!ionat.

răta!i dacă Eotăr"rea instan!ei este sau nu legală.

olu ia:ț

*otrivit art. '38 &.pen., termenele de reabilitare udecătorească se

calculează de la data c"nd a luat sf"r%it executarea pedepsei principale sau dela data c"nd aceasta s-a prescris.*e de altă parte, conform art. '99 alin. 3 coroborat cu art. '93 &.pen., pedeapsaeste considerată ca executată la îndeplinirea duratei sale, iar nu la momentulc"nd condamnatul a fost liberat condi!ionat. %adar, în spe!ă, termenul dereabilitare de 8 ani 5prevăzut de art. '33 alin. ' lit. c6 &.pen.6 trebuia calculat dela data de (<.'(.'@?3, c"nd este considerată executată pedeapsa de '( ani, %inu de la data liberării condi!ionate.

*rin urmare, termenul de reabilitare se împlinea la data de (+.'(.'@@). În

279





>"J" Te. de c#trl

'. Întocmi!i un referat 5de minim ( pagini6 în care să analiza!i comparativ

Documents

Suport Curs Drept Penal, Prezentare Generala