tahicardia ventriculara

CAPITOLUL I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului cardiovascular

Elemente de anatomie

Aparatul cardiovascular este reprezentat de ansamblul format de cord şi

un sistem de tuburi artere şi vene, prin care circulă sângele.

CORDUL sau INIMA este organul central propulsor al aparatului

cardiovascular aşezat în partea inferioară a mediastinului anterior, între cei doi

plămâni, deasupra muşchiului diafragm, cu o poziţie asimetrică către stânga. Are

forma unui con turtit anteroposterior cu o înălţime de 9 cm si un diametru al

bazei de 10,5cm. Baza inimii este orientată în sus la dreapta şi posterior, iar

vârful în jos la stânga şi anterior, ajungând la nivelul spaţiului 4-5 intercostal

stâng pe linia medioclaviculară.

Cordul este învelit de pericard. Pericardul este o formaţiune fibro –

membranoasă care are o lamă fibroasă ce solidarizeaza inima în torace şi alta

seroasă sau membranoasă.

7

Pericardul fibros este o membrană groasă formată din ţesut conjuctiv

fibros.

Pericardul seros este o membrană subţire care căptuşeşte pericardul

fibros şi înveleşte inima şi baza vaselor mari. Pericardul seros are o foiţă

viscerală – epicard - ce aderă intim la cord şi alta parietală, care se continuă una

cu alta la nivelul bazei şi lasă între ele o cavitate pericardică virtuală cu o lamă

fină din lichid ce favorizează alunecarea.

Configuraţia externă a inimii

Faţa anterioară stenocostală este convexă.

Prezintă două şanţuri: unul longitudinal interventricular şi altul

transversal atrioventricular sau coronar. Deasupra şanţului coronar se află atriile

cu artera aortă şi trunchiul arterei pulmonare mărginite pe laturi de urechiuşa

dreaptă şi stângă. Sub şanţul coronar se află porţiunea ventriculară a inimii

străbătută de şanţul interventricular anterior.

Faţa diafragmatică este formată din ventricule şi prezintă un şanţ

interventricular posterior şi un şanţ coronar posterior.

Faţa pulmonară este rotunjită şi în raport cu pulmonul stâng.

Baza inimii este formată din faţa posterioară a celor două atrii, pe care se

află şanţul interatrial. Pe atriul stâng se afla orificiile de vărsare ale celor patru

vene pulmonare.Pe atriul drept se află orificiile de vărsare ale venelor cave:

superioară şi inferioară.

Vârful inimii este format de ventriculul stâng.

Structura inimii

Inima este împărţită în patru compartimente sau cavităţi: două inferioare :

ventriculele si două superioare : atriile. Un sept longitudinal separă inima dreaptă

de inima stangă: la nivelul atriilor se numeşte sept interatrial iar la nivelul

ventriculelor se numeşte sept interventricular. Atriile sunt despărţite de

ventricule printr-un sept transvers atrioventricular.

8

Ventriculele sunt două cavităţi cu forma piramidală cu vârful la vârful

inimii şi baza la atrii, despărţite de septul interventricular fără comunicare. La

nivelul bazei există orificiile atrioventriculare:mitral pe stânga cu două valve şi

tricuspidian pe dreapta cu trei valve. De la aceste valve pleacă cordaje tendinoase

de care se prind muşchi papilari ce ajung în peretele ventricular.

Ventriculul stâng este situat cu cea mai mare parte posterior având cel

mai gros perete muscular. Pe lângă orificiul atrioventricular stâng prin care

sângele oxigenat trece din atriu în ventricul mai există la nivelul bazei şi orificiul

aortic trivalvular prin care sângele oxigenat este împins din ventricul în aortă.

Aceste orificii sunt formate dintr-un inel fibros de care se leagă valvele prin baza

lor, vârful fiind liber pentru a inchide orificiul. La nivelul orificiului aortic sunt

două valve anterioare si una posterioară denumite valve semilunare sau

sigmoide.

Ventriculul drept are pereţi mai subţiri decât cei ai ventricululi stâng.

Baza ventriculului prezintă două orificii: orificiul atrioventricular drept sau

tricuspidian şi orificiul arterei pulmonare cu trei valve: două posterioare si una

anterioara. Prin orificiul tricuspidian sângele trece din atriu în ventricul iar prin

orificiul arterei pulmonare sângele trece din ventricul în artera pulmonară.

Atriile sunt aşezate la baza cordului având perete mai subţire ca cel

ventricular şi prezentând mai multe orificii. Fiecare atriu prezintă câte o

prelungire cavitară numită auricul sau urechiuşă. Atriile sunt despărţite de septul

interatrial care prezintă fosa ovală - locul fostului orificiu BOTTALO din viaţa

intrauterină.

Atriul stâng aşezat posterior prezintă inferior orificiul mitral, posterior

cele patru orificii ale venelor pulmonare şi lateral auriculul stâng.

Atriul drept situat anterior prezintă superior orificiul venei cavei

superioare, inferior orificiul venei cave inferioare prevăzut cu valvula lui

EUSTACHIO, posterior septul interatrial cu fosa ovală şi intern orificiul

tricupisdian. La unirea dintre peretele posterior şi cel intern se descrie orificiul

9

sinusului coronar prevăzut cu valvula THEBESIUS. Pe peretele lateral se gaseşte

comunicarea cu auriculul drept.

Structura pereţilor cordului

Peretele cardiac este format din endocard, miocard si pericard.

Endocardul este tunica care captuşeşte la interior cavităţile cardiace fără

legatura stânga-dreapta, fiind o membrană netedă şi transparentă formată din

celule endoteliale şi ţesut conjuctiv elastic cu vase şi nervi.

Miocardul este format din două tipuri de ţesut cu rol funcţional diferit:

ţesut cardiac şi ţesut nodal.

Ţesutul muscular striat de tip cardiac formează musculatura atriilor şi

ventriculelor. La nivelul ventriculelor ţesutul cardiac este mai dezvoltat (mai ales

ventriculul stâng) decât la nivelul atriilor. Musculatura se insera pe inelele

fibroase din jurul orificiilor inimii.

Ţesutul nodal excitoconductor este format din ţesut muscular miocardic

de tip embrionar. El are proprietatea de a emite şi difuza în miocard impulsurile

care asigură contracţia automată şi ritmică a inimii. Elementele musculare sunt

dispuse sub formă de noduli şi fascicule, astfel :

-nodulul sino-atrial sau KEITH-FLACK se găseşte în peretele atriului

drept între orificiile venelor cave. El este cel care în condiţii normale comandă

cativitatea cardiacă.

-nodulul atrio-verticular sau ASCHOFF-TAWARA se găseşte în partea

inferioară a septului interatrial tot în atriul drept.

-fasciculul HISS porneşte de la nodulul atrioventricular în jos trecând

prin septul interventricular. El se bifurcă în ramura stangă şi ramura dreaptă care

merg pe feţele dreapta si stanga a septului interventricular. La vârful inimii, din

ramuri se desprind ramificaţii subţiri în grosimea miocardului care formează

reţeaua PURKINJE. Prin aceste ramificaţii se face difuzarea stimulului de

contracţie.

Vascularizaţia inimii

10

Vascularizaţia inimii este asigurată de arterele şi venele coronare.

Arterele sunt reprezentate de două artere coronare, stânga si dreapta, care

irigă cordul în timpul diastolei.

Coronara stângă se desprinde din partea iniţială a aortei de pe faţa stângă

a acesteia. După un scurt traiect se bifurcă în: artera interventriculară anterioară

şi artera circumflexă.

Artera interventriculară anterioară merge în şanţul interventricular

anterior şi trece pe faţa diafragmatică la nivelul vârfului inimii, unde determină

incizura vârfului inimii.

Artera circumflexă pătrunde în partea stângă a şanţului coronar ocolind

inima şi ajunge pe faţa posterioară sau diafragmatică în apropierea şanţului

interventricular posterior.

Coronara dreaptă se desprinde de pe faţa dreaptă a porţiunii iniţiale de

aorta patrunde în partea dreaptă a şanţului coronar, ocoleşte marginea dreaptă a

inimii şi ajunge la nivelul şanţului interventricular posterior coboară prin aceasta

către vârf.

Venele coronare sunt reprezentate de:

marea venă coronară situată pe faţa anterioară

vena interventriculară posterioară

11

vena mică coronară

Inervaţia inimii

Inervaţia intrinsecă este reprezentată de două plexuri proprii: unul

multiganglionar situat în apropierea nodulului sino-atrial şi unul uniganglionar în

apropierea nodulului atrio-ventricular de la care pleacă fibre către miocard.

Inervaţia extrinseca este formată din fibre vagale (parasimpatice) şi fibre

simpatice ale nervilor cardiaci. Acestea formează un plex coronar anterior în

jurul coronarei drepte şi altul posterior în jurul coronarei stângi. Din aceste

plexuri se desprind fibre ce formează două subplexuri, unul subpericardic sau

extern şi altul subendocardic sau intern ce dau fibre spre miocard. Nervii

simpatici sunt cardio-acceleratori iar cei parasimpatici sunt cardio-moderatori.

Anatomia vasculară

Vasele sunt un sistem complex de tuburi elastice prin care sângele circulă

continuu în două directii: dinspre inima prin artere şi către inimă prin vene

indiferent de caracterul său (oxigenat sau neoxigenat).

Structura peretelui arterelor de la interior spre exterior:

tunica internă sau intimă - se continuă neîntrerupt cu endocardul şi

este formată dintr-un strat subţire de celule endoteliale turtite şi alungite în

sensul curgerii sanguine. Acestea sunt aşezate pe un strat de fibre elastice şi

colagene numit limitantă elastică internă. Ea pemite trecerea plasmei sanguine şi

a leucocitelor bisens.

tunica mijlocie sau media, formată în proporţii diferite din fibre

colagene şi fibre elastice cu fibre musculare netede circulare. Astfel avem artere

de tip elastic-arterele mari şi artere de tip muscular-arterele mici. La periferia

tunicii medii se află un strat de fibre elastice numit limitantă elastică externă.

tunica externă sau adventicea, formată din ţesut elastic şi colagen iar

la nivelul vaselor mari conţine vase sanguine şi fibre nervoase.

Arterele pornesc de la nivel ventricular prin artera aortă şi se distribuie

prin capilarizare în toate ţesuturile. Se împart în artere: mari, mijlocii, mici,

arteriole si capilare.

12

Capilarele sanguine derivă din arteriole şi se continuă cu venule formând

reţele fine la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor din organism. Lumenul este

îngust, 5-30 microni şi este variabil cu starea funcţionala a organismului.

Capilarele se interpun între arteriole şi venule dar există şi reţele

interarteriolare în rinichi şi reţele intervenulare în ficat. Ele se numesc reţele

admirabile.

Venele se formează prin confluenţa venulelor în vase din ce în ce mai

mari care se varsă în atriul drept. Raportul vena-artera este de 2/1. Venele

profunde însotesc traiectul arterelor iar venele superficiale nu. Între vene există

multiple anastomoze.

Venele de sub nivelul cordului prezintă din loc în loc valvule semilunare

concave superior care au rolul de a împiedica căderea gravitaţionala a coloanei

de sânge.

Fiziologia aparatului cardiovascular

Inima funcţionează ca o pompă respingătoare,contracţiile ventriculare

ritmice asigurând circulaţia sangvină permanentă prin cele două

circuite :sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprimă un sens

obligatoriu circulaţiei intercardiace a inimii.

Succesiunea unei contracţii-sistola şi a unei relaxări cardiace –diastola

constituie ciclul sau revoluţia cardiacă având o durată de 0,8 sec(70/minut)

13

După terminarea sistolei ventriculare,presiunea intraventriculară scade

rapid devenind inferioară celei atriale şi asfel valvele atrioventriculare se deschid

şi sângele se scurge pasiv din atrii în ventricule.Umplerea ventriculară pasivă

este raspunzatoare pentru aproximativ 70% din sângele care trece din atrii în

ventricule restul de 30% fiind împins ca urmare a sistolei atriale.

Sistola atrială are durata scurtă de 0,1 secunde şi eficienţa redusă

deoarece miocardul atrial este slab dezvoltat.În timpul sistolei atriale săngele nu

poate refula în venele mari datorită contracţiei concomitente a unor fibre cu

dispoziţie circulară care înconjoară orificiile de vărsare ale acestor vene în atrii şi

astfel sângele trece în ventricule.După ce s-au contractat atriile intră în diastolă

0,7 sec.

Sistola ventriculară urmează după cea atrială şi durează 0,3 secunde.

Curând după ce ventriculul a început să se contracte,presiunea intraventriculară

depăşeşte pe cea intraatrială şi se închid valvele atrioventriculare.Urmează o

perioadă scurtă în care ventriculul determină creşterea presiunii intraventriculare.

Când presiunea intraventriculară depăşeşte pe cea din arterele ce pleacâ

din cord , se deschid valvulele semilunare de la baza acestor vase şi începe

evacuarea sângelui din ventricul.Evacuarea sângelui se face la început rapid şi

apoi lent,presiunea intreventriculară scăzând progresiv.În tipul

sistolei,ventriculele expulzează în aortă şi respectiv în artera pulmonară 70-90 ml

sânge-debit sistolic.

După sistolă, ventriculele se relaxează, presiunea intraventriculară scade

rapid şi când ajunge sub nivelul celei din arterele mari,se închid valvulele

sigmoide.Ventriculele continuă să se relaxeze-diastola ventriculară 0,5 sec.

Treptat presiunea intraventriculară scade sub nivelul celei intraatriale,se

deschid valvele atrioventriculare,sângele din atrii începe să se scurgă pasiv în

ventricule şi ciclul reâncepe.

De la sfârşitul sistolei ventriculare pâna la începutul unei noi sistole

atriale,inima se găseşte în stare de repaus mecanic-diastola generală 0,4 sec.

14

Activitatea mecanică a cordului este apreciată pe baza valorii debitelor

sistolic şi cardiac:

-debitul sistolic reprezintă cantitatea de sânge expulzată de ventricule la

fiecare sistolă şi variază între 70-90 ml.

-debitul cardiac(se obţine prin înmulţirea debitului sistolic cu frecvenţa

cardiacă pe minut)are valori de aproximativ de 5,5 litri dar poate creşte în timpul

efortului muscular pâna la 30-40 litri.Debitul cardiac creşte şi în timpul

sarcinii,al febrei şi scade în timpul somnului.

Travaliul cardiac reprezintă lucrul mecanic efectuat de inimă pe o

anumită perioadă de timp.

Zgomotele inimii sunt consecinţa activităţii mecanice cardiace.

Zgomotele percepute la ascultaţie sunt:

-zgomotul sistolic,prelungit şi cu tonalitate joasă este produs de

închiderea valvelor atrioventriculare şi de contracţia muschiului ventricular.

-zgomotul diastolic,scurt şi ascuţit este consecinţa închiderii valvulelor

semilunare ale aortei şi arterei pulmonare.

Circulaţia mare este formată din circuitul: ventriculul stâng, artera aortă

şi ramurile sale,capilare,sistemul venos de întoarcere reprezentat de venele cave

inferioară şi superioară şi atriul drept.

Circulaţia mică sau pulmonară este reprezentată de sectorul vascular

format din ventriculul drept,artera pulmonară ,venele pulmonare şi atriul stâng.

15

CAPITOLUL II

Noţiuni despre boală: Tahicardia ventriculală

Definiţie:

Tahicardia ventriculara se refera la orice ritm cardiac peste 100 batai pe

minut care isi are originea distal de fascicolul Hiss. Ritmul poate avea originea

din miocardul ventricular activ si/sau din sistemul de conducere distal.

Tahicardia ventriculara determina simptome importante precumsincopa,

palpitatiile si dispneea. Este asociata cu riscul crescut de deces subit. Cel mai

frecvent apare pe un cord afectat de boala ischemica, in care cicatricea

miocardica este substratul pentru reintrarea electrica. Se asociaza frecvent cu

instabilitatea hemodinamica, mai ales daca ventriculul sting este afectat sau daca

frecventa cardiaca este foarte rapida.

Etiopatogenie

Tahicardia ventriculara este un termen general care include orice ritm

rapid, peste 100-120 batai pe minut, cu originea in ventriculi. In functie de

mecanismul aritmiei, severitatea simptomelor clinice determina urgenta cu care

tehicardia ventriculara trebuie tratata. In timpul tahicardiei ventriculare, debitul

cardiac este redus datorita frecventei rapide si lipsei contractiilor atriale

coordonate. Ischemia si insuficienta mitrala pot de asemenea contribui la

intoleranta hemodinamica. Colapsul hemodinamic este mai frecvent cind este

prezenta disfunctia ventriculara stinga sau la frecvente foarte rapide. Debitul

cardiac diminuat poate rezulta prin perfuzia scazuta miocardica, alterarea

raspunsului inotropic si degenerarea in fibrilatie ventriculara cu deces subit.

Disociatia atrioventriculara este prezenta la jumatate din episoadele de

tahicardie ventriculara. Aceasta apare cind nodulul sinusal depolarizeaza atriile

la frecventa sa normala, care este mai mica decit frecventa centriculara

patologica. Undele P pot fi vizualizate intre sau in cadrul complexelor QRS, dar

cele doua au frecvente diferite. Pot apare batai fuzionate cu morfilogie mixta.

16

Clasificare:

Tahicardia ventriculara monomorfa.

Cind secventa de activare ventriculara este constanta modelul

electrocardiografic ramine acelasi, iar ritmul este denumit tahicardie ventriculara

monomorfa. Este mai intilnita la pacientii cu boala cardiaca structurala de baza.

Exista o zona de conducere lenta, cel mai frecvent prin cicatrici datorate

infarctelor miocardice anterioare, cardiomiopatiei primare, interventiilor

chirurgicale, hipertrofiei si degenerarii musculare. Tahicardia reintranta apare

cind o unde electrica calatoreste prin zona de conducere lenta, permitind

repolarizarea unui circuit electric. Unda se sparge in cicatrice, activeaza

ventriculii si reintra in zona de conducere lenta.

Tahicardia ventriculara monomorfa este denumita dupa locul de origine,

cele mai frecvente zone sunt tractul ventriculului sting, cel al ventriculului drept,

septul interventricular si radacina aortica.

Tahicardia ventriculara polimorfa.

Aceasta apare cind secventele de activare ventriculara variaza. Poate fi

observata cu sau fara boala cardiaca structurala. Cind se observa in cadrul

sindromului de QT prelungit este denumita torsada virfurilor. Cauzele includ

anumite medicamente si defecte cardiace ereditare in structura si expresia

canalelor ionice. Cele mai frecvente cauze sunt administrarea de quinidina,

eritromicina, haloperidol.

Factori de risc

Tahicardia ventriculara este consecinta unei boli cardiace ischemice sau

structurale sau unei tulburari electrolitice (hipokaliemia, hipocalcemia,

hipomagneziemia).

Poate fi declansata si de urmatoarii factori:

-consumul de agenti simpatomimetici: cafeina, cocaina, metamfetamina

-medicamente care prelungesc complexul QT: antiaritmice de clasa 1A,

droperidol, fenotiazide

-afectiuni reumatologice: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida

17

-afectiuni cardiace congenitale: displazia ventriculara drepata, tetralogia

Fallot

-toxicitatea la digitalice

-ischemia, inflamatia si apnea de somn

-cauze mecanice: tumorile miocardice, cateterele intraventriculare

-cauze metabolice: tulburarile electrolitice, acidemia, hipoxia, febra

-cauzele inflamatorii: carditele virale, si alte miocardite

-miopatiile electrice: sindromul Brugada, sindromul de QT patologic.

Tablou clinic

Unii pacienti cu tahicardie ventriculara nu prezinta nici un simptom.

Pentru cei la care tabloul clinic este evident, acesta include dispneea, ametelile,

sincopa, durerea precordiala si senzatia ca inima a sarit o bataie sau palpitatii.

Pacientul poate prezenta hipotensiune, iar in cazurile severe stop cardiac si

colaps.

Principalele simptome si semne cuprind:

-discomfortul toracic, dispnea, greata

-diaforeza, palpitatiile, anxietatea sau senzatia de moarte iminenta

-sincopa si presincopa.

Sincopa cardiaca in contrast cu cea mediata nural se caracterizeaza prin

instalare brusca, asociata cu exercitiile fizice, incontinenta, convulsii si

recuperare rapida cind aritmia este tranzitorie. Palpitatiile sunt comune in

sincopa cardiaca si cea mediata neural. In timpul episoadelor benigne aceste

palpitatii sunt descrise drept batai puternice la o frecventa scazuta, comparate cu

pulsul rapid identificat cind tahicardia declanseaza sincopa. Sincopa in prezenta

unei boli cardiace cunoscute sau aparente necesita presupunerea existentei unei

aritmii severe.

Pre-sincopa sau ametelile. Majoritatea pacientilor cu ameteli episodice,

cefalee usoara sau alte simptome presincopale prezinta diagnostice benigne sau

autilimitante.

18

Palpitatiile. Pacientii cu extrasistole ventriculare si cei cu aritmie sustinuta

raporteaza palpitatii simptomatice.

Diagnostic pozitiv

Examenul fizic

Primii pasi in stabilirea diagnosticului de tahicardie ventriculara sunt

obtinerea istoricului medical al pacientului si realizarea examenului fizic:

pulsul este rapid (mai mult de 100 batai/min), mai mult sau mai putin

regulat

tensiunea arteriala este normala sau scazuta

pot apare semne de edem pulmonar acut (invadarea alveolelor de

catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor) sau soc cardiogen

(sindrom determinat de insuficienta severe de pompa a inimii) mai ales cand

frecventa tahicardiei ventriculare este mare,apare pe un cord anterior bolnav, cu

fractie de ejectie scazuta.

Analizele de sange sunt utile in diagnosticarea cauzei aparitiei tahicardiei

ventriculare:

nivelul de potasiu , magneziu si calciu din sange

cantitatea de medicamente (digoxin, aminofilin) si droguri din sange

enzimele miocardiace (creatininfosfokinaza, troponine) pot fi

efectuate pentru stabilirea diagnosticului de infarct miocardic acut

dozarea gazelor sangvine (pentru a se obiectiva acidoza sau

hipoxemia)

peptidul natriuretic de tip B este util pentru a diagnostica insuficienta

cardiaca (complicatie a tahicardiei ventriculare).

Diagnosticul diferential

Se face cu urmatoarele afectiuni:

flutter atrial,

torsada virfurilor,

tahicardia supraventriculara,

hipocalcemia,

19

hipomagneziemia,

edemul pulmonar,

insuficienta cardiaca congestiva,

infarctul miocardic acut,

extrasistolele ventriculare,

sindromul de QT patologic, sindromul de pacemaker,

sindromul Wolff-Parkinson-White, r

itm idioventricular accelerat.

Evolutia bolii.

La pacientii cu tahicardie ventriculara monomorfa, riscul mortalitatii se

coreleaza cu gradul de boala structurala. Boala cardiaca de baza, cum ar fi

cardiomiopatia ischemica, cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica,

boala Chagas si displazia ventriculara dreapta sunt asociate cu tahicardie

ventriculara monomorfa sau polimorfa care degenereaza in fibrilatia

ventriculara.

Daca tahicardia ventriculara se asociaza cu colapsul hemodinamic,

morbiditatea la pacientii resuscitati poate include encefalopatia ischemica,

insuficienta renala acuta, disfunctia bentriculara tranzitorie, pneumonia de

aspiratie si trauma.

Daca tahicardia ventriculara este tolerata hemodinamic tahicardia poate

determina o cardiomiopatie dilatativa, care se dezvolta dupa o perioada de citeva

luni si este rezolvata prin controlul eficient al tahicardiei.

Tratament

In unele cazuri de tahicardie ventriculara, fara boala cardiaca nu este

necesar nici un tratament. Daca totusi acesta se impune, cel mai indicat este cel

farmacologic, cu agenti care stopeaza ritmul cardiac anormal si previn reaparitia

acestuia. In ultimii ani alternativa la terapia farmacologica include ablatia prin

cateter, care este recomandata pacientilor fara boala cardiaca de baza sau pentru

cei cu anumite tipuri de tahicardii.

Tratament profilactic.

20

- Consumul de acizi graşi omega-3 din ton, hering, sardine si macrou, au

micsorat riscul de producere a tahicardiei ventriculare si a mortii subite cardiace.

- Evitarea consumului de stimulante în cantităţi mari: alcool, cofeină,

medicamente.

- Profilaxia bolilor favorizante

- Controlul periodic la medic pentru depistarea cazurilor precoce

Tratament igieno-dietetic

- Evitarea alimentelor bogate în lipide

- Regim hiposodat

- Se interzice consumul de alcool

Tratamentul medicamentos

Mai multe medicamente antiaritmice pot fi eficiente in tratamentul

tahicardiei ventriculare.

Lidocaina ,injectat intravenos in doza de 1 mg / kg ,este cel mai frecvent

utilizat in criza de tahicardie ventriculara.Lidocaina blocheaza canalele de

descarcare de potential ale sodiului din membrana celulara. Amiodarona poate fi

utilizata singura sau in combinatii, in special atunci cand tahicardia ventriculara

este rapida sau exista o disfunctie a ventriculului stang.Amiodarona nu trebuie

utilizata pe cale injectabila decat intr-un mediu spitalicesc specializat si sub

supraveghere continua (ECG, TA). Alte medicamente antiaritmice administrate

injectabil in caz de tahicardie ventriculara sunt procainamida si sotalolul.

Antiaritmice clasa 1C (flecainida, propafenona) sunt la fel de eficiente,

dar mai greu de manipulat, deoarece au efect proaritmogen (favorizeaza aparitia

altor aritmii) si inotrop negativ (scade contractia muschiului cardiac).

Beta-blocantele sunt adesea folosite in doze mici, in asociere cu

amiodarona, in special la pacientii cu boala coronariana.

Defibrilarea

Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul

normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea

presupune aplicarea ,cu ajutorul a doua padele care se fixeaza pe toracele

21

pacientului, a unui soc electric cu intensitatea cuprinsa intre 300-360 J care

"reseteaza" ritmul cardiac. Aceasta metoda trebuie sa fie utilizata imediat in caz

de fibrilatie ventriculara.

Stimularea endocavitara

Stimularea endocavitara este o metoda eficienta pentru reducerea

aritmiilor. Se impune cand tahicardia ventriculara este tolerata suficient de bine,

astfel incat pacientul are timp pentru a fi transferat intr-o clinica specializata.

Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice

conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in

cavitatile cardiace. Atunci cind generatorul ramane in afara corpului pacientului,

se realizeaza o cardiostimulare temporara. Sonda poate fi apoi lasata pe loc

pentru cateva zile pentru a reduce orice recurenta a tahicardie ventriculare.

Tratament chirurgical

Implantarea de defibrilator-cardioverter

Tratamentul pe termen lung impune ,cel mai frecvent,implantarea unui

defibrilator-cardioverter (ICD). Acest aparat monitorizeaza ritmul cardiac al

pacientului si, daca este necesar,poate administra un soc electric pentru a corecta

ritmul cardiac anormal (aritmii).

Ablatia prin radiofrecventa

Consta in eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de

radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde

de radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat

semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a

bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune

restabileste ritmul cardiac normal.

.

22

CAPITOLUL III

Rolul asistentului medical în pregătirea bolnavului pentru

investigaţiile specifice

Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic

Trebuie apreciată starea bolnavului. Trebuie controlate permeabilitatea

căilor respiratorii, pulsul si tensiunea arterială si se ascultă inima. Se

examinează ochii, starea pupilelor şi reflexele pupilare. De asemeni, se

examinează toracele, abdomenul si membrele, pentru a decela eventualele

leziuni, malformaţii.

Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asigurarea unui examen

clinic medical sunt următoarele:

- pregătirea psihică a bolnavului;

- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;

- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;

- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;

- asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;

- deservirea medicului cu instrumente;

- ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;

- aşezarea bolnavului în pat după examinare şi facerea patului;

Pregătirea psihică a bolnavului:

Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l

ajuta; crearea climatului favorabil, atitudinea apropiată constituie factorii

importanţi ai unei bune pregătiri psihice.

În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să

lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să

reducă la minimum durerile.

Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde

încrederea în noi.

23

Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar:

Pentru examenul clinic medical, asistenta medicală pregăteşte

următoarele:

- stetoscopul;

- mănuşi sterile de cauciuc;

- un termometru;

- o tăviţă renală;

Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea lor de

funcţiune, apoi vor fi aşezate pe o tavă medicala.

Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:

Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări,

însă dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea

cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie practicată căci aceasta poate ascunde o

serie de simptome importante.

După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria

de spital.

Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe

pentru a nu provoca dureri.

Auscultaţia este realizatăde medicul cardiolog, asistenta medicală avind

rolul de a pregăti pacientul şi materialele necesare.

Rolul asistentului medical în efectuarea electrocardiogramei

Electrocardiograma apare sub forma de unde care formeaza

complexul PQRST. Unda P reprezinta depolarizarea atriala, complezul QRS

reprezinta depolarizarea ventriculara , iar unda T reprezinta repolarizarea

ventriculara.

Materiale necesare:

aparatul de EKG

hartie pentru tiparit

comprese

gel

24

Pregatirea echipamentului:

se plaseaza aparatul in apropierea patului pacientului , pe o

suprafata plana

se verifica aparatul de EKG sa aibă hartie de printat

Efectuarea:

se confirma identitatea pacientului

se seteaza aparatul conform cerintelor de plasare a electrozilor

se explica procedura pacientului si faptul ca nu va trebui sa

vorbeasca si sa se miste in timpul acesteia

se aseaza pacientul in decubit dorsa in pat , cu mainile pe langa el

se vor expune etremitatile mainilor si picioarelor pentru a atasa

electrozii

se verifica ca picioarele pacientului sa nu atinga tablia patului

se vor aplica electrozii pe zone plate, nu pe muschi, pentru a nu

interfera cu activitatea aparatului

daca anumite zone prezinta pilozitate crescuta aceatsa va trebui

indepartata prin radere sau scurtare

se aplica gel pe locurile de plasare a electrozilor. Nu se va folosi

alcool deaorece poate distruge electrozii

se verifica electrozii sa fie curati si apoi se aplica pe extremitatile

mebrelor , conform indicatiilor de pe electrozi si culorilor ajutatoare ( rosu

pentru mana dreapta, galben pentru mana stanga, negru pentru piciorul drept,

verde pentru piciorul stang)

electrozii de pe piept se vor aseza astfel: V1 – spatiul 4 intercostal

in dreapta sternului , V2- spatiul 4 intercostal in stanga sternului, V3 – la

jumatatea distantei dintre V2 si V4 , V4 – spatiul 5 intercostal in dreptul liniei de

mijloc a clavicului, V5 - la jumatatea distantei dintre V4 si V6, V6- spatiul 5

intercostal in dreptul liniei de mijloc a axilei, la acelasi nivel cu V4 (adica, de la

dreapta pacientului spre stanga : rosu, galben , verde, negru, maro, negru, violet)

daca KG-ul trebuie facut la o femeie, electrozii se vor plasa sub sani

25

se deschide EKG-ul si se lasa cateva secunde sa apara traseul

se verifica daca traseul inregistrat indica pozitionarea corecta a

electrozilor

se cere pacientului sa se relaxeze si sa respire normal, sa stea

nemiscat si sa nu vorbeasca

se printeaza rezultatul

se indeparteaza electrozii, se sterge pacientul de gel, se ajuta sa se

acopere, se sterg electrozii si se strange aparatul de EKG

Consideratii speciale:

daca pacientul are pacemaker, procedura se va face cu sau fara

magnet, conform indicatiilor medicului si se va specifica aceasta

electrozii pot fi asezaţi în diverse moduri pentru a obţine diverse

informaţii necesare în diagnosticarea bolilor inimii. Asfel, pentru a vedea

funcţionarea ventricului drept ( a carui functionalitate este afectata in 50% dintre

pacientii cu infarct miocardic) electrozii extremitailor se vor plasa la fel ca la

EKG-ul standard, dar cei de pe piept se vor plasa astfel: V1 in spatiul 4

intercostal stang langa stern, V2 in spatiul 4 intercostal drept langa stern, V4

inspatiul 5 intercostal stang, V3 la mijlocul distantei dintre V2 si V4, pe acelasi

nivel cu V4 la dreapta liniei axilare mediane se va aseza electodul V6, V5 la

mijlocul distantei dintre V4 si V6

26

un alt mod de a pozitiona electrozii ( in identificarea infarctului de

perete posterior) este pozitionarea pacientului pe partea stanga si adaugarea a trei

electrozi la EGK-ul standard astfel: V7 de partea stanga a linie axilare stangi la

nivelul intercostal 5 si se va ataSa cablul de la V4, V8 se va pozitiona pe partea

stanga a spatelui pacientului, in stanga liniei scapulare, la nivelul spatiului 5

intercostal se se va atasa cablul de la V5, V9 se va pzitiona pe spatele

pacientului in stanga coloanei vertebrale, la nivelul spatiului 5 intercostal si i se

va atasa cablul de la V6. Pacientul poate fi pozitioat si pe partea dreapta si

montati electrozii in acelasi fel, dar pe dreapta, pentru a evalua partea posterioara

dreaptă.

Electrocardiograma Holter

- monitorizarea Holter inregistrează continuu activitatea inimii timp de 24 pana

la 48 de ore, pacientul vine la clinică unde i se ataşează electrozii la un

minielectrocardiograf portabil şi pleacă acasă unde işi desfăşoară activităţile

zilnice.

Radiografia toracică

Pregătirea psihică a pacientului:

Se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face

examinarea (cameră în semiobscuritate)

Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie

27

http://www.sfatulmedicului.ro/Dictionar_medical/Holter__inregistrare__6424.html

Se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul

examinării (va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în

apnee, după o inspiraţie profundă.

Pregătirea fizică a pacientului:

Se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se

leagă pe creştetul capului); se îndepărtează obiectele radio-opace.

Se aşază pacientul în poziţie ortostatică, cu mâinile pe şolduri şi

coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul

apropiat de ecran sau de caseta care poartă filmul.

Când poziţia verticală este contraindicată, se aşază pacientul în

poziţie şezând sau în decubit.

În timpul examenului radiologic, se ajută pacientul să ia poziţiile

cerute de medic.

Îngrijirea pacientului după examen:

Pacientul va fi ajutat să se îmbrace; după terminarea examenului

radiologic, va fi condus la pat.

Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi

data.

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete

(echografia)

Obiective

28

- Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor,

structurii, poziţiei;

- Monitorizarea terapeutică.

Pregătirea materialelor

- Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;

- Prosop textil sau din hârtie;

- Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când

examenul se face ambulator).

Pregătirea pacientului

a) Psihică :

- Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;

b) Fizică :

- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se

interpun în faţa fluxului undelor ultrasonice;

- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul

nu se poate face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);

- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează

plaga;

- Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la

nevoie se sedează;

- În cazul echogafiei Doppler nu se fumează;

- Este necesară sedarea preprocedurală în echocardiografia

transesofagiană în care se efectuează şi teste de coagulare.

29

Participarea la efectuarea procedurii

- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;

- Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în

funcţie de organul examinat;

- Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;

- Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între

transductor şi tegument, la nevoie se mai aplică gel;

- Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări

digitale;

- Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;

- Se transportă la salon.

Îngrijirea pacientului

- Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi

ambulator;

- Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de

afecţiunea pentru care este spitalizat;

- Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în

ecografia transvaginală şi în echografia de prostată şi rect.

Notarea procedurii

- Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se

completează în buletinul de examen;

Recoltarea sângelui pentru examene de laborator

În fibrilatia atrială, recoltarea probelor de laborator se realizează la

indicaţia medicului şi se practică determinarea hemoleucogramei, fibrinogenului,

VSH-ului, timp Quik, timp protrombină, prinpuncţie venoasă

Puncţia venoasă

Definitie

Punctia venoasă reprezintă crearea unei cai de acces într-o vena prin intermediul

unui ac de puncţie.

Scop

30

Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator

precum cele biochimice,hematologice, sreologice si bacteriologice

Terapeutic

o administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei

intravenoase

o recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale

o executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui

Locul punctiei

venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se

formeaza un "M" prin anastomozarea lor

venele antebratului

venele de pe fata dorsala a mainii

venele subclaviculare

venele femurale

venele maleolare interne

venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil

mic)

Pregatirea punctiei

Materiale necesare - Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru

sprijinirea bratului, musama si aleza. Pentru a dezinfecta locul unde va fi

executata punctia se foloseste alcool medicinal si tampoane.

Se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in

fuctie de scop), seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale.Toate aceste

materiale sunt de unica folosinta.

Executia punctiei:

Pacientul se aseaza într-o pozitie confortabila atat pentru el cat si

pentru cel care executa punctia (in decubit dorsal). Se examineaza calitatea si

starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la

nivelul bratului.Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si

extensie maxima, se dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de

31

7-8 cm deasupra locului unde se va executa punctia, strangandu-l astefel incat sa

opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera. Este recomdat ca pacientul sa

stranga pumnul, venele devenind astfel devind turgescente. Asistentul medical

imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav. Se fixeaza vena cu policele

mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si

tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in

sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.

Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa

fie de 30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana

cand acul inainteaza in gol. În lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm,

si se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa. Se continua

tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea

medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie. In caz de sangerare, se

prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in vasul

colector, garoul ramanand legat de brat. Dupa executarea punctiei se

indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului. Se aplica

tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se

retrage brusc acul din vena.Se comprima locul punctiei timp de 1-3 minute,

braţul fiind in pozitie verticala.

Accidente

In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa accidente

Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul

trebuie sa intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3

minute

Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in

lumenul venei

Ameteli, paloare, lipotimie

H.L.G

Recoltarea se face prin puncţie venoasă strict 2ml de sânge pe cristale

E.D.T.A.(acid-etilen-diamino-tetraacetic 1%) 0,5ml. Valori normale:

32

Celule albe (leucocite)

- Barbati si femei: 4,500–11,000/mcL3 or 4.5–11.0 x 109/litru (SI unitati)

Celule rosii

- Barbati: 4.7–6.1 milioane RBCs per microlitri (mcL) or 4.7–6.1 x

1012/litru (SI unitati)

- Femei: 4.2–5.4 milioane RBCs per mcL or 4.2–5.4 x 1012/L

- Copii: 4.0–5.5 milioane RBCs per mcL or 4.6–4.8 x 1012/L

Hematocrit (HCT)

- Barbati: 42%–52% or 0.42–0.52 volum fractionar (SI unitati)

- Femei: 37%–47% or 0.37–0.47 volum fractionar

- Copii: 32%–44%

Hemoglobina

- Barbati: 14–18 grame per decilitru (g/dL) or 8.7–11.2 millimoli per litru

(mmol/L) (SI unitati)

- Femei: 12–16 g/dL or 7.4–9.9 mmol/L

- Copii: 9.5–15.5 g/dL

Platchete (trombocite)

- Copii: 150,000–450,000 plachete per mm3 or 150–450 x 109/litru (SI

unitati)

-Adulti: 150,000–400,000 plachete per mm3 or 150–400 x 109/litru (SI

unitati)

VSH

- 1,6 ml de sânge cu 0,4 ml citrat de Na 3,8% fără stază venoasă. Valori normale:

barbati 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore

femei 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore

copii mici 7-11 mm la o ora

Timp de protrombină

- 4,5 ml de sânge cu 0,5 ml oxalat de K. Valori normale:

- timp Quik: 12’’-14’’

33

- timp Howell: 1’30’’-2’30’’

Rezerva alcalină:

- se recoltează 5ml sânge prin puncţie venoasă cu anticuagulant

(heparină). Valori normale: 55-60vol.CO2

Uree sanguină:

- se recoltează 5ml sânge prin puncţie venoasă fără anticuagulant.Valori

normale: 0,20-0,40g/1000ml.

Ionograma :

- 5 ml singe prin punctie venoasa fără anticoagulant. Valori normale: Na-

130mEq/l, K-5mEq/l,

34

CAPITOLUL IV

Îngrijiri specifice bolnavului cu tahicardie ventriculară

Asigurarea condiţiilor de microclimat

Confortul

Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare

care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.

Secţiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să

aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de

igienă cerinţele estetice şi de confort.

Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau

sud-vest. Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii,

dau posibilitatea respectării cubajului indicat de normele de igienă (3- 4 metri

pătraţi pentru un bolnav).

Aerisirea

Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului,

după tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este

cazul. Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.

Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este

absolut obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile

respiratorii superioare.

Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte

cel puţin ¼ din suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii

patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza

repaosul bolnavului. Lumina artificială indirectă, difuză contribuie la starea de

confort a bolnavilor.

Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se

controlează continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele

de adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.

35

Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,

pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor

terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel

obişnuit.

Alimentaţia bolnavului:

Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii: regim care să cuprindă

glucide, proteine, vitamine, celuloza pentru o bună digestie;.

Se evită supraalimentaţia şi alimentaţia bogată în grăsimi; se

interzic tutunul şi alcoolul.

Regimul alimentar va fi în funcţie de afecţiunile pacientului. Dacă

acesta are impus un regim de la medicul curant , va fi respectat în totalitate

Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea pulsului, a tensiunii

arteriale, a diurezei, a respiraţiei O importanţă deosebită o are si supravegherea

stării psihice a pacienţilor.

Pulsul

Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată

pe un plan osos: artera radială, temporală, carotidă, femurală, humerală, pedioasă

posterioară.

Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de

numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în

continuarea policelui.

Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu,pentru fiecare

36

linie orizontală socotindu-se patru pulsaţii.

Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.

Tensiunea arterială

Se noteaza în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală

de culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de

mercur.Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul

rezultat.

Valorile normale la adult fiind de:tensiune arterială maximă 115-140

mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale.Pot să

apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă,care vor

fi notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.

Respiraţia

Pe foaia de temperatură se notează cu verde,fiecare linie orizontală

reprezentînd două respiraţii.

Valorile normale la adult:seara 20 respiraţii/minut,dimineaţa 18

respiraţii/minut.

Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă

prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă,cu respiraţii bruşte,rapide

şi superficiale.

Diureza

Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune,în mod normal

37

în decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.

Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria,

ischiuria, nicturia, disuria, incontinenţa urinară.

Tot în acest scop se va adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol

care nu modifică reacţiile chimice ale urinii.

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai

mare 1200-1800 ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

Administrarea tratamentului

Tratamentul medicamentos va fi administrat de catre asistenta medicală

la indicaţia medicului, respectând orarul şi doza prescrisă de catre acesta.

Pacientul va fi informat şi invăţat cum să isi ia tratamentul la domiciuliu

respectând doza şi orarul.

Pregătirea preoperatorie

Pregătirea generală:

- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;

- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;

- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;

- evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contra indicaţii);

- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la

pat.

Pregătirea locală:

- se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-

se să se producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la

efectuarea dezinfecţiei);

- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter

- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);

- se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:

- se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore

înaintea intervenţiei chirurgicale;

38

- îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama

(pentru bărbaţi) şi şosete în picioare;

- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon

şi puse în noptiera bolnavului;

- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;

- îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa

lor face dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul

extremităţilor);

- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau

se efectuează sondaj vezical;

- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un

barbituric (fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora

injectării sunt indicate de medicul anestezist.

Supravegherea postoperatorie

Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea

completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru restabilirea

funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea

complicaţiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu

toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi cornean),

până la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de

altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor reflexe.

Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi,

realizându-se astfel o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care

pot surveni.

Principalii parametri monitorizaţi sunt:

- Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura

ventriculară, presiunea venoasă centrală, EKG.

- Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea

mişcărilor respiratorii.

39

- Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră,

densitatea urinei, ureea sangvină si ureea urinară.

- Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate,

calitatea).

- Curba febrilă.

Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:

pozitia bolnavului în pat- decubit dorsal.

calmarea durerii postoperatorii- intensitatea durerii postoperatorii

urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operaţiei,

pentru ca apoi să diminueze progresiv, la 48 de ore postoperatorii.

Analgeticele pe bază de opiacee se folosesc cu prudenţă pentru că

deprimă respiraţia, accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventualele

complicaţii.

40

CAPITOLUL V

Elaborarea planurilor de îngrijire

Cazul I

Culegerea datelor:

1. Interviul

Numele: M.

Prenumele: S.

Vârsta: 50 ani

Sex: masculin

Stare civilǎ: căsătorit de 32 ani

Ocupaţie: pensionar

Religie: ortodox

Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţia şi o nepoată într-o casă cu 4 camere.

Diagnostic medical la internare: - Tahicardie ventriculară

Elemente fizice:

RH – pozitiv \ Grupa sanguinǎ – AB IV

2. Motivele internǎrii :

dispnee,

tahicardie,

fatigabilitate,

ameţeli,

3. Istoricul bolii :

Pacient în vârstă de 50 de ani, în evidenţa clinicii medicale din anul 2004

cu Fibrilaţie atrială se internează pentru reevaluare clinicobiologică.

4. Antecedente personale: - în urmă cu 2 ani a fost operat de hernie

inghinală,

5. Antecedente heredocolaterale: - mama a murit în urmă cu 2 ani în

urma unui infarct de miocard.

6. Simptomatologie obiectivă:

41

Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 76,5 kg,

Stare de nutriţie: alterată

Stare de conştienţă: păstrată

Facies: simetric

Tegumente: palide

Mucoase: normal colorate.

Fanere: normal implantate.

Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat;

Sistem ganglionar: superficial, nepalpabil.

Sistem muscular: normoton, normotrof, normokinetic.

Sistem osteo-articular: aparent integru.

Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice,

sonoritate pulmonară normală, dispnee la efort

Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, dureri precordiale, iar

obiectiv, semne de marire a inimii stângi AV=120/min, TA=150/95 mmHg,

Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii,

depresibil, nedureros, spontan la palpare.

Tranzit intestinal: fiziologic.

Ficat, căi biliare, splină: în limite normale: ficat cu marginea inferioară la

rebordul costal; splină nepalpabilă.

Aparat urogenital: loje renale libere, nedureroase, manevra Giordano Θ

bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml (declarativ), urini normocrome.

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială;

Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nr.crt.

NEVOIA FUNDAMENTALĂ

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ

SURSA DE DIFICULTATE

1. A respira şi a avea o

bunǎ circulaţie

- dispnee cu tahipnee(22

R/minut)

-aritmie

42

- palpitaţii

2. A bea şi a mânca -deshidratare -stare de boală

3. A elimina - -

4. A se mişca, a avea o

bunǎ posturǎ

-ameţeli -aritmie

5. A dormi, a se odihni - fatigabilitate -boală cardiacă

6. A se îmbrǎca şi

dezbrǎca

- -

7. A menţine temperatura

corpului în limite

normale

- -

8. A fi curat, îngrijit -tegumente uscate,

palide

-deshidratare

9. A evita pericolele -anxietate -spitalizare

10. A comunica -necomunicativ -anxietate

11. A practica religia -pacientul nu-şi poate

practica religia

-mediu spitalicesc

12. A se realiza - -

13. A se recrea -imposibilitatea de a se

recreea

-palpitaţii

14. A învǎţa -lipsa de informaţii

despre boală

-lipsa cunoştintelor

despre fibrilatia

atrială

43

Plan de îngrijire cazul I

PROBEMA DE DEPENDENŢĂ OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE

AUTONOME ŞI DELEGATE

EVALUARE

Alterarea respirației ( dispnee 22

R/ min

Pacientul să nu prezinte

dispnee

- am învǎţat pacientul cum sǎ

facǎ exerciţii de respiraţie

- am mǎsurat respiraţia şi am

notat în F.O.

- am aerisit salonul

- am aşezat pacientul

semişezând pentru a favoriza

respiraţia

- am administrat oxigen 3L/min

la indicaţia medicului

R= 20/ min

P= 95/min

TA=125/80 mmhg

Pacientul prezintă

ameliorarea dispneei.

Stare generală stabilă

Alterarea ritmului cardiac

( tahicardie 120 bat./ min.

Pacientul să nu prezinte

tahicardie

- monitorizez funcţiile vitale şi

le notez în FO

La indicaţia medicului:

- însoţesc pacientul pentru

Stare generală

influentată

44

efectuarea electrocardiogramă

-asigur o linie venoasă pentru

administrarea dormicum 1f iv.

pregătind bolnavul pentru

conversia electrică

-recoltez sînge pentru analize

de laborator( Hb,Ht, l, Vsh,

Timp protrombină)

- pregătesc psihic pacientul

pentru conversie electrică

-asez bolnavul în decubit

dorsal

-pregatesc defibrilatorul

- servesc medicul şi il ajut la

efectuarea conversiei

R=16 / min

P= 90/ min

TA=120/75 min

Hb-8,5

Ht- 23,6

Vsh-116

T Quik- 16

Deshidratare Pacientul să se hidratee

conform virstei

-hidratez pacientul cu lichide 2

litri pe zi

Pacientul se hidratează

corespunzător

Alterarea starii de conştienţă Pacientul să nu prezinte

ameţeli

-aşez pacientul în pat,

-monitorizez funcţiile vitale şi

Pacientul nu prezintă

ameţeli

45

le notez în foia de observaţii

- măsor TA şi o notez în FO.

-administrez tratamentul

prescris de medic: sr fiziologic

500 ml, Propanolol 1x250 mg

TA= 110 / 60

P= 90 b/min

R=19/ min

Anxietate Pacientul să nu fie

anxios

-monitorizez functiile vitale

-încurajez pacientul

- explic pacientului tehnicile si

tratamentul efectuat pentru a

nu-i fi teamă

La indicaţia medicului la

nevoie administrez Xanax 1cp.

seara

Anxietate diminuată

TA=120/70mmhg

P=85b/ min

R=18/min

Pacientul comunică cu

echipa medicală

Alterarea comunicării Pacientul să fie

comunicativ cu

personalul medical

-comunic cu bolnavul şi îl

incurajez

- îl pun în legătură cu pacienţi

cu aceeaşi boală cu evoluţie

favorabilă


TA=120/70mmhg

P=85b/ min

R=18/min

Pacientul are încredere

46

în echipa de îngrijire.

Imposibilitate de recreere Pacientul să se recreeze Asigur pacientului reviste,

pentru a citi,

Asigur linişte în salon,

Insoţesc pacientul la plimbare

Monitorizez funcţiile vitale.

Pacientul este relaxat,

P=85/min

R=18/min

TA=125/70 mmhg

Deficit de cunoştinţe Pacientul să cunoască

informaţii despre boală

Educ pacientul despre boală, îi

ofer pliante şi reviste medicale

pentru o bună informare despre

afecţiune

Educ pacientul despre

tratamentul cu anticoagulante

Administrez tratamentul

prescris de medic

Pacientul deţine

informaţii despre

boală

47

Epicriza:

Pacient în vârstă de 56 de ani se interneaza pentru reevaluare

clinicobiologică,fiiind în evidenţa clinicii cu tahicardie ventriculară. Examenul

clinic la internare a relevat tahicardie, ameteli, dispenee la efort. Biologic: valori

normale ale hemoleucogramei,funcţiei renale şi hepatice, absenţa sindromului

inflamator. EKG- RITM SINUSAL 120/min. Pe parcursul internarii s-a

practicat conversie electrică cu evolutie favorabilă ritm sinusal postconversie 90/

min. Recomandari la externare:

- se interzice efortul fizic sustinut

- se interzice consumul de cafea

- regim alimentar hiposodat, hipolipidic

- continuă tratamentul cu CUOMADINE 1x1zi, DIGOXIN 1X2/zi,

PROPANOLOL 1X 3/ zi

- medicul de familie va urmari evoluţia şi tratamentul.

48

FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL I.Numele M. Prenumele S. Salonul 4

Ziua

Zile de boalå

D.

Res

p.

T.A

.

Pul

s

Tem

p D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

300035 30 160

41O

2500 30 25 14040O

200025 20 120

39O

1500 20 15 10038O

1000 15 10 8037O

500 10 5 6036O

0 0 0 40 35

Lichide ingerateScauneDietă

49

Cazul II

Culegerea datelor:

1.Interviul

Numele şi prenumele: P. M

Vârsta: 27 ani

Sex: masculin

Stare civilǎ: căsătorit de 3 ani

Domiciliu : Iaşi

Ocupaţie: Inginer

Naţionalitate : românǎ

Religie: catolic

Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţia într-un apartament cu 3 camere.

2.Motivele internǎrii :

palpitatii,

tahicardie

lipotimie,

hipotensiune arterială,

3. Istoricul bolii :

Pacient în vârstă de 27 de ani, acuză palpitatii de mult timp,, se

internează pentru investigaţii si tratament

4. A.P.P : - amigdalectomie la 9 ani

5. A.H.C : - mama în vârstă de 58 de ani este hipertensivă.

6. Simptomatologie obiectivă :

Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 75 kg,

Stare de nutriţie: alterată


Facies: simetric.

Tegumente: normal colorate.

50



Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat; edeme importante, godeu.




Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale

simetrice, sonoritate pulmonară normală, mişcări ventilatorii fiziologice, dispnee

la efort

Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, AV=130/min, TA=130/75

mmHg, soc apexian spatial v intercostal sting , artere periferice pulsatile







bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml (declarativ), urini normocrome.

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială; fără

semene de iritaţie meningeană; OTS, ROT present bilateral, simetric.

51


Nr.Crt

.




1. A respira şi a avea o bunǎ

circulaţie

- dispnee cu tahipnee(25

R/minut)

- puls filiform, frecvent

110 bătăi/minut

- T.A 95/60 mmHg

-aritmie

2. A bea şi a mânca -inapetentă - spitalizare

3. A elimina - -

4. A se mişca, a avea o bunǎ

posturǎ

-imobilizare - stare de boală

5. A dormi, a se odihni -insomnie anxietate

6. A se îmbrǎca şi dezbrǎca - -


corpului în limite normale - -

8. A fi curat, îngrijit - -

9. A evita pericolele -anxietate -spitalizare

10. A comunica -indispozitie -stare de boală

11. A practica religia -pacientul nu poate

practica religia

-spitalizare


13. A se recrea tristeţe - anxietate

14. A învǎţa cunoştiinţe insuficiente

despre boală

-lipsa educaţiei

sanitare

52

Plan de îngrijire cazul II

PROBEME DE DEPENDENŢĂ

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE AUTONOME SI DELEGATE

EVALUARE

Alterarea

respirației

Pacientul să nu

prezinte dispnee

- am învǎţat pacientul cum sǎ facǎ exerciţii de

respiraţie

- monitorizez funcţiile vitale


- am aşezat pacientul semişezând

-la indicaţia medicului am efectuat pacientului

oxigenoterapie (6 l/h)

R= 19/ min

P= 130min

TA=130/75 mmhg

Pacientul prezintă

dispnee ameliorată

Alterarea ritmului

cardiac

Tahicardie-130/

min

Pacientul să nu

prezinte palpitaţii

- monitorizez funcţiile vitale si le notez in FO

-informez pacientul despre intervenţia chirurgicală

pentru inserţia pace-maker

-obtin consimţămîntul pacientului

-asigur o alimentaţie usor digerabilă

-asigur o igienă riguroasă a tegumentelor

-educ bolnavul să întrerupă alimentaţia cu 12 ore

inaintea intervenţiei

-efectuez clisma evacuatorie

Stare generală influenţată

R=18 / min

P= 90/ min

TA=130/75 min

Vsh-117

Hb-9,3

Ht- 24,6

Ts- 8

53

-conduc bolnavul la sala de intervenţii

-postoperator monitorizez funcţiile vitale

-aşez pacientul în pat, decubit dorsal

La indicatia medicului:

-recoltez sânge pentru analize( vsh, hb, timp Quik,

Ts, Tc,)

-conduc pacientul pentru efectuarea

electrocardiogramei

-administrez dormicum 1f iv. pentru liniştirea

bolnavului

Tc- 15

T. Quik- 16

Ritm sinusal postoperator

90 /min

Deficit de

cunostinţe

Pacientul sa cunoasca

cum să îşi păstreze

sanătatea

- educ pacientul despre cum sa îsi pastreze starea

de sanătate

- ii aduc pliante despre regimul igieno-dietetic si

il ajut să inteleagă importanta tratamentului în

procesul de vindecare

Pacientul este receptiv la

cele spuse

Alterarea

comunicării

Pacientul să fie

comunicativ cu

personalul medical

-comunic cu bolnavul şi îl incurajez

- îl pun în legătură cu pacienţi cu aceeaşi boală cu


TA=120/70mmhg

54

evoluţie favorabilă P=90b/ min

R=18/min

Pacientul are încredere în

echipa de îngrijire.

Anxietate Pacientul să nu

prezinte stare de

anxietate

- comunic cu pacientul

- îl incurajez sa comunice cu colegii de salon

- - explic pacientului tehnicile si tratamentul

efectuat pentru a nu-i fi teamă


TA=130/70mmhg

P=85 b/ min

R=17/min

Epicriza:

Pacient în vârstă de 27 de ani , se internează în clinica medicală pentru investigaţii si tratament. Examenul clinic

( anamneza, auscultaţia, inspecţia) şi examenele paraclinice( electrocardiogramă, analize de sînge, electrocardiogamă Holter)

susţin diagnosticul de Tahicardie ventriculară. Pe parcursul internarii sa intervenit chirurgical pentru introducerea unui pace-

maker cu evoluţie favorabilă, ritm sinusal postoperator 90 /min. Se externează cu recomandările:

- propanolol 1x1,5 / zi

- regim alimentar hiposodat, hipolipidic

- se prezintă la control la nevoie

- se interzice emoţiile puternic esau situaţii conflictuale

55

FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL II.Numele P. Prenumele M. Salonul 3

ZiuaZile de boalå

D.

Res

p.

T.A

.

Pul

s

Tem

pD S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

300035 30 160 41O

2500 30 25 140 40O

200025 20 120 39O

1500 20 15 100 38O

1000 15 10 80 37O

500 10 5 60 36O

0 0 0 40 35


56

Cazul III

Culegerea datelor :

1.Interviul

Numele : R.

Prenumele: V.

Vârsta: 70 ani

Sex: feminin

Domiciliu : Iaşi

Ocupaţie: pensionarǎ

Religie: creştin-ortodoxǎ

Condiţii de viaţǎ: locuieşte singurǎ într-o casǎ cu 2 camere; în condiţii

salubre. Are 2 copii, cǎsǎtoriţi, care o viziteazǎ regulat.

2.Motivele internǎrii :

- palpitaţii

- hipotensiune arterială

- dispnee

3. Istoricul bolii:

Pacientă în vârstă de 70 de ani, cunoscută cu F.A. din anul 2000 se

internează pentru reevaluare clinico-biologică.

4.A.P.F : - menarha 13 ani \ douǎ naşteri la termen / menopauza la 50

ani

A.P.P : - apendicectomie la 15 ani \ litiazǎ renalǎ dreaptǎ

5. A.H.C. : - nesimnificative

6.Simptomatologie obiectivă:

Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 65 kg,

Stare de nutriţie: bună


Facies: simetric

57

Tegumente: normal colorate



Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat;




Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice,

sonoritate pulmonară normală, mişcări ventilatorii fiziologice.

Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, diferite grade de dispnee, iar

obiectiv, AV=116/min, TA=130/90 mmHg, artere periferice pulsatile







bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml, urini normocrome.

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială; fără

semene de iritaţie meningeană; OTS, ROT present bilateral, simetric.

58


Nr.Crt.




1. A respira şi a avea o

bunǎ circulaţie

-dispnee

-tahicardie

-boală cardiacă

2. A bea şi a mânca -inapetentă -spitalizare

3. A elimina - -

4. A se mişca, a avea o

bunǎ posturǎ

-imobilizare -spitalizare , vârsta

5. A dormi, a se odihni -insomnie -dispnee

6. A se îmbrǎca şi

dezbrǎca

-dificultate in a se

imbraca si

desbraca

-vârsta înaintată


corpului în limite

normale

- -

8. A fi curat, îngrijit -igienă precară -stare de bătrâneţe

9. A evita pericolele - -

10. A comunica -necomunicativă -stare de boală

11. A practica religia -pacienta nu îşi

poate practica

religia

-spitalizare


13. A se recrea -imposibilitate de a

se recreea

-boală cardiacă

14. A învǎţa -pacienta nu are

informaţii despre

boală

-lipsa cunoştintelor

despre afecţiunea

cardiacă

59

60

Plan de îngrijire cazul III

PROBEME OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE AUTONOME ŞI DELEGATE

EVALUARE

Alterarea

respirației

Pacienta să nu

prezinte dispnee

- am mǎsurat respiraţia


- am aşezat pacienta semişezând pentru

favorizarea respiraţiei

La indicaţia medicului am administrat oxigen

4l/min

R= 19/ min

P= 116/min

TA=130/90 mmhg

Pacienta prezintă dispnee

ameliorată

Alterarea ritmului

cardiac

Tahicardie / 120

b/min

Pacienta să nu

prezinte palpitaţii

- monitorizez funcţiile vitale şi le notez în FO

-asigur o linie venoasă pentru administrarea

medicamentelor

La indicaţia medicului :

-recoltez sânge pentru analize( Hb,Ht, Vsh, T.

Quik, -conduc pacientul pentru efectuarea

electrocardiogramei

-administrez Digoxin 1mg iv lent

.administrez propanolol 1f-1mg iv.

R=18 / min

P= 98/ min

TA=140/75 min

Stare generală influentată

Vsh-118

Hb-7,3

Ht- 25,5

Ts- 7

Tc- 15

61

T. Quik- 17

Insomnie Pacienta să prezinte

un somn liniștit.


- am comunicat cu pacienta pentru a se liniști.

La indicatia medicului administrez Diazepam

1cp

În urma intervențiilor

pacienta are un somn

odihnitor.

Deficit de

cunoştinţe

Pacientul să

cunoască informaţii

despre boală

Educ pacienta despre boală, îi ofer pliante şi

reviste medicale pentru o bună informare despre

afecţiune

Pacienta deţine infirmaţii

despre boală

Incapacitate în

satisfacerea igienei

Pacienta să prezinte

o igienă riguroasă.

- am efectuat toaleta pe regiuni

- am schimbat lenjeria de pat și de corp

Pacienta prezintă

tegumentele integre şi

curate

Risc de

complicatii

Pacienta să nu

prezinte complicatii.

- am aerisit salonul,iar temperatura să fie de 18-

20°C

- am schimbat lenjeria de pat şi am protejat-o cu

muşama şi aleză;

- am supravegheat cu atenţie : faciesul,

comportamentul, funcţiile vitale și vegetative

În urma intervențiilor

pacienta nu prezintă

complicații. Stare generală

stabilă

R=17/ min

P= 85/ min

62

- am schimbat poziţia în pat;

La indicatia medicului:

- administrez digoxin 1 mg iv.

- administrez cuomadine 1ml sc

TA=130/75 min

Anxietate Pacienta să nu fie

anxios

-monitorizez funcţiile vitale

-încurajez pacienta

-explic pacienta tehnicile şi tratamentul efectuat

pentru a nu-i fi teamă

La indicatia medicului la nevoie administrez

Xanax 1cp.

Pacienta nu prezintă

anxietate

Epicriza:

Pacienta în vârstă de 70 de ani este cunoscută clinicii cu diagnosticul de Tahicardie ventriculară se internează pentru

revaluare clinico-biologica. Pe parcursul internării sa administrat tratament antiaritmic cu Digoxin, Propanolol să tratament cu

anticoagulante Cuoamadine. În urmă tratmentului pacienta prezintă ritm sinusal 90 b/min. Se externează cu recomandarile :

- Digixin 200mgx 3/zi

- Regim hiposodat, hipolipidic

- Se interzice consumul de cafea, alcool

63

FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL III.

Numele R. Prenumele V. Salonul 5

ZiuaZile de boalå

D.

Res

p.

T.A

.

Pul

s

Tem

p D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

300035 30 160

41O

2500 30 25 14040O

200025 20 120

39O

1500 20 15 10038O

1000 15 10 8037O

500 10 5 6036O

0 0 0 40 35


64

CAPITOLUL VI

Educaţia sanitară a pacientului cu tahicardie ventriculară

Măsuri de profilaxie primară

Urmăreşte reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire prin educarea

populaţiei de a preveni aritmiile. Educarea constă în conştientizarea populaţiei

asupra efectelor pe care le are alcooolul si cofeina asupra inimii si a circulaţiei.

Regimul alimentar bogat în grasimi animale este de asemenea nociv pentru

inimă şi sănătate în general.

Măsuri de profilaxie secundară

Aplicarea în timp util a măsurilor generale de tratament: utile atât în

ambulator, cât si în spital, asigură evoluţie favorabilă fără complicaţii:

- Efectuarea unei electrocardiograme

- Monitorizarea holter timp de 24 ore pentru a vizualiza stimulii

electrici ai inimii.

- Menţinerea unui regim de viaţă fără excese culinare sau de

stimulante

- Efectuarea de activităţi uşoare care să nu conducă la aritmii.

- Administrarea tratamentului antiaritmic recomandat de medic, zilnic

respectând doza si orarul cu stricteţe.

- Administrarea de anticoagulante

- Efectuarea de analize de sânge pentru determinarea Tc, Ts,

- Control periodic

- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic

Măsuri de profilaxie tertiară: se realizează prin acţiuni destinate

diminuării incapacităţilor funcţionale ale bolnavilor şi prevenirea apariţiei

complicaţiilor şi a reintegrarii bolnavului în câmpul muncii.

65

66

Documents

tahicardia ventriculara