Teoria generala a dreptului unitatea iv

� � �

Teoria general� a dreptului 104

4. SISTEMUL �I SISTEMATIZAREA DREPTULUI. R�SPUNDEREA JURIDIC�

�

�

�

Obiective specifice:

La sfâr�itul capitolului, vei avea capacitatea:

• s� explici criteriile aflate la baza diferen�ierii dreptului în cele dou�mari diviziuni: dreptul public �i dreptul privat;

• s� eviden�iezi formele principale de sistematizare a actelor normative; • s� descrii în maxim dou� pagini caracteristicile actelor de aplicare a

dreptului în raport cu actele normative; • s� enumeri argumentat felurile r�spunderii juridice �i ale rela�iilor

dintre ele.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore �

Sistemul dreptului 105

Elaborarea �i sistematizarea dreptului 112

Realizarea dreptului 124

R�spunderea juridic� 130

Obiectivele specifice unit��ii de înv��are 104

Rezumat 141

Teste de autoevaluare 142

R�spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare 142

Lucrare de verificare 142

Bibliografie minimal� 143

Hum� Ioan Sistemul �i sistematizarea dreptului. R�spunderea juridic�


4.1. Sistemul dreptului

4.1.1. Organizarea sistemic� a dreptului

Conceptul de sistem al dreptului

Via�a social� implic� o diversitate de norme juridice; exist� norme de drept constitu�ional (privind organizarea statal� �i conducerea politic� a societ��ii), norme de drept administrativ (vizând procesul aplic�rii legilor), norme de drept civil (reglementând mai ales rela�iile patrimoniale între p�r�ile egale în drepturi), norme de dreptul familiei (referind la complexul rela�iilor bio-psiho-sociale din cadrul acesteia) �.a. Con�inutul specific al normelor nu exclude îns�o seam� de tr�s�turi comune, rezultate din calitatea lor de elemente componente ale unui sistem.

Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat în unitatea normelor sale. La baza acestei unit��i stau urm�torii factori: - voin�a unic�, obiectivat� prin ac�iunea legislativ� a Parlamentului �i asigurat� în forme riguros precizate prin regulamentele de func�ionare a Camerelor Parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, �inând, în principiu, de îndeplinirea intereselor generale ale societ��ii; - unitatea „câmpului juridic”, derivând din faptul c� normele, fiind generale �i impersonale prin natura lor, nu se aplic� doar într-un singur caz �i într-un singur moment, ci în mod repetat într-un spa�iu �i un timp dat, care intr� sub inciden�a unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultând din interven�ia, la nevoie, a for�ei publice, ceea ce le diferen�iaz� de celelalte tipuri de norme sociale (politice, morale, religioase etc.).

Orice sistem de drept implic� atât unitatea, cât �i diversitatea normelor juridice. Aceasta din urm� rezult� atât din marea varietate de rela�ii sociale ce constituie obiectul reglement�rii, cât �i din necesitatea folosirii unor forme diferen�iate de realizare a voin�ei legiuitorului. Totodat�, orice ansamblu de norme se ridic� la calitatea de sistem de dreptnumai în m�sura în care se structureaz� prin interrela�ii necesare între elementele componente (normele de drept), adic� rela�ii reciproce care s� fie relativ stabile. O norm� juridic� se define�te �i se realizeaz� prin raportare la celelalte norme ale sistemului. De pild�, o norm� de drept civil, care prive�te exercitarea dreptului de

proprietate, se interpreteaz� �i se aplic� prin corelarea necesar� cu normele

constitu�ionale, în m�sur� s� consacre �i s� ocroteasc� acest drept, cu normele

de procedur� civil�, apte s� precizeze modul de materializare a dreptului

subiectiv.

Rela�iile func�ionale dintre normele juridice deriv� din caracterul integrativ al sistemului de drept.

Hum� Ioan

Teoria general� a dreptului

Sistemul dreptului nu reprezintnorme, ci un ansamblu imanent structurat, având o cun echilibru dinamic, acalitativ, în funcîntreg.

Sistemul dreptului se deosebesistemul dreptului se origineaznormelor sale juridice exprimândudeterminat� de viadecât organizarea legislacriterii propuse de legiuitor.De la un sistem de drept la altul, în funcopereaz� modalit�i modalit��i comune, cum vom desprinde în continuare.

Dreptul public �i dreptul privatDe la Ulpian (170sistem de drept: se distingea în cadrul dreptului rpublic) �i “jus privatum

interesele statului, iar cel deMai târziu, Savigny scopurile urm�statul este scop, individul este declarat scop. Folosirea scopului urdelimit�rii dreptului în public institu�ii, apar�inând în concepca fiind proprii dreptului public (de exemplu, normcontractare, dreptul instanpre�urilor etc.).Ulterior, Bahre privat �i dreptul societprivesc raporturile dintre oamenii priviexprim� raporturile oamenilor în ipostaza de membri ai unuApari�ia unor conceppublic �i privat. Astfel, sdreptul public ori de acela privat, se legitimeazavând un caracter mixt. De pildmixt concret, cuprinzând dreptul comercial, legislarural�, �i, pe de altdreptul penal �i Unii autori, între care H. Kelsen, ndintre dreptul public

Sistemul �i sistematizarea dreptului. R�spunderea juridic

a dreptului

Sistemul dreptului nu reprezint� o totalitate aditiv�, cantitativnorme, ci un ansamblu imanent structurat, având o coerenun echilibru dinamic, ansamblu care se prezint� ca un invariant calitativ, în func�ie de care orice norm� se define�te prin raportare la

Sistemul dreptului se deosebe�te de sistematizarea legisla�sistemul dreptului se origineaz� într-un tip istoric de drept, coeziunea internnormelor sale juridice exprimându-se, în consecin��, ca o unitate obiectiv

� de via�a social� �i evolu�ia ei, sistematizarea legisladecât organizarea legisla�iei dintr-o perspectiv� subiectual�criterii propuse de legiuitor.De la un sistem de drept la altul, în func�ie de condi�ion�rile social

modalit��i specifice de structurare a normelor. Cu toate ace��i comune, cum vom desprinde în continuare.

i dreptul privatDe la Ulpian (170-228 d. Chr.) ne-a r�mas prima structurare a normelor unui sistem de drept: se distingea în cadrul dreptului roman “jus publicum

jus privatum” (dreptul privat), în sensul c� cel dintâiinteresele statului, iar cel de-al doilea - interesele indivizilor. Mai târziu, Savigny �i Stahl au folosit aceea�i distinc�ie plecând însscopurile urm�rite. În func�ie de acestea, dreptul public este acela în care statul este scop, iar dreptul privat - în care statul r�mâne doar mijloc, în timp ce individul este declarat scop. Folosirea scopului urm�rit ca un criteriu al

rii dreptului în public �i privat a produs consecin�a c�ii, apar�inând în concep�ia ulpian� dreptului privat, au fost considerate

ca fiind proprii dreptului public (de exemplu, normele privind obligacontractare, dreptul instan�elor de a modifica contractele, reglementarea

Ulterior, Bahre �i apoi Gierke �i Jellinek opereaz� distinc�ia între dreptul societ��ii pe considerentul c� primul cuprinde norme ce

privesc raporturile dintre oamenii privi�i ca indivizi, iar al doilea raporturile oamenilor în ipostaza de membri ai unui orga

ia unor concep�ii noi a grevat teoria clasic� a dihotomiei dreptului în i privat. Astfel, s-a admis c�, pe lâng� acele ramuri de drept care

dreptul public ori de acela privat, se legitimeaz� �i o grup� de ramuri de drept având un caracter mixt. De pild�, Paul Roubier acredita pe de o parte un

, cuprinzând dreptul comercial, legisla�ia muncitoreasci, pe de alt� parte, un drept mixt abstract, din care ar face parte

dreptul penal �i procedural. Unii autori, între care H. Kelsen, n-au mai considerat îndrept��dintre dreptul public �i dreptul privat, re�inând în acest sens sporirea

�spunderea juridic�

106

�, cantitativ� de oeren�� organic� �i � ca un invariant te prin raportare la

sistematizarea legisla�iei. în timp ce drept, coeziunea intern� a , ca o unitate obiectiv -

ia ei, sistematizarea legisla�iei nu este subiectual�, în baza unor

�rile social-politice, i specifice de structurare a normelor. Cu toate acestea, exist�

mas prima structurare a normelor unui jus publicum” (dreptul

cel dintâi are în vedere

ie plecând îns� de la ie de acestea, dreptul public este acela în care

mâne doar mijloc, în timp ce rit ca un criteriu al �a c� unele norme �i

dreptului privat, au fost considerate ele privind obliga�ia de

elor de a modifica contractele, reglementarea

distinc�ia între dreptul primul cuprinde norme ce

i ca indivizi, iar al doilea - norme ce raporturile oamenilor în ipostaza de membri ai unui organism social.

a dihotomiei dreptului în acele ramuri de drept care �in de

� de ramuri de drept , Paul Roubier acredita pe de o parte un drept

ia muncitoreasc�, legisla�ia , din care ar face parte

au mai considerat îndrept��it� deosebirea inând în acest sens sporirea



componentei publice a dreptului, accentuarea „publiciz�rii” lui. S-a afirmat, chiar, c� totul apar�ine dreptului public. Cu toate acestea, doctrina contemporan� cunoa�te pozi�ii teoretice care opteaz�în continuare pentru p�strarea diferen�ierii între dreptul public �i acela privat. Trebuie îns� precizat c� se invoc� alte criterii decât cele clasice. Se porne�te nu atât de la caracterul general sau individual al interesului ap�rat, ci îndeosebi de la modul în care se garanteaz� drepturile subiective. Dac� aceste drepturi se ap�r� din oficiu, atunci opereaz� dreptul public, iar dac� se asigur� prin interven�ie, la cererea p�r�ilor, atunci avem de-a face cu dreptul privat. Se mai întâlne�te �i argumentarea dup� care cele dou� ramuri vizeaz� subiecte diferite: particularii în raporturile dintre ei în cazul dreptului privat, statul, puterile publice �i rela�iile cu indivizii în cazul dreptului public. Se poate observa c� aici este implicat �i un alt criteriu al diferen�ierii: scopul. Statul este preocupat de scopul general, iar individul de acela personal. În gândirea juridic� româneasc� interbelic� se accepta distinc�ia drept public - drept privat, mizându-se în esen��, dincolo de culoarea argument�rii, pe ideile concep�iei clasice. Dup� importarea for�at� a regimului comunist �i sub presiunea concep�iei marxiste sociologizante, distinc�ia în cauz� a fost abandonat�, supralicitându-se opinia c� nimic nu poate fi privat în societatea “nou�” .

Dup� decembrie 1989 se reabiliteaz� la noi pozi�ia teoretic� antebelic�. Reorientarea produs� se înso�e�te cert cu distinc�ia între: 1) ramurile de drept prin care se reglementeaz� raporturile dintre stat, organele statului �i indivizi, raporturi urm�rind ap�rarea �i conservarea unor interese de ordin social general, interese ale statului ca exponent al societ��ii �i 2) ramurile de drept prin care se reglementeaz� raporturile dintre persoanele fizice, astfel încât s� se garanteze, printr-un minimum de securitate, exerci�iul libert��ii individuale, al împlinirii intereselor personale, prin rezonan�� cu cele generale. Dreptul public cuprinde ramuri precum dreptul constitu�ional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii �i securit��ii sociale, dreptul financiar �.a.; dreptul privat cuprinde dreptul civil, dreptul comercial �.a.

Sarcina de lucru 1Prezint� în 10-15 rânduri criteriile care stau la baza diferen�ierii dreptului în cele dou� mari diviziuni: dreptul public �i dreptul privat.�

�

�

�

�



4.1.2. Niveluri structurale ale dreptului. Unicitatea sistemului de drept

Structurarea dreptului în ramuri de drept, institu�ii juridice �i alte elemente componente

Literatura juridic� româneasc� define�te ramura de drept ca ansamblu distinct de institu�ii �i norme juridice, între care exist� leg�turi organic-func�ionale, structurale �i care reglementeaz� rela�ii sociale ce prezint� caracteristici comune, folosind acelea�i metode. între ramurile de drept de sine st�t�toare, amintim: dreptul constitu�ional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul civil, dreptul muncii �i securit��ii sociale, dreptul familiei, dreptul funciar, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul procesual civil, dreptul organiz�rii instan�elor judec�tore�ti etc.

Institu�ia juridic� const� în ansamblul normativ organic articulat care reglementeaz� un sector concret �i durabil al vie�ii sociale, ansamblu alc�tuit dintr-o �es�tur� de reguli juridice dirijate spre un scop comun.

Constituie institu�ii juridice dreptul de proprietate, contractul, cet��enia,

drepturile �i libert��ile fundamentale ale cet��enilor, c�s�toria �.a.

Dup� cum se poate constata, criteriul principal folosit în delimitarea ramurii de drept �i a institu�iei juridice îl constituie obiectul reglement�rii normelor de drept. Acesta vizeaz� rela�iile sociale. Variet��ii rela�iilor dintre oameni îi corespunde în mod necesar o varietate de norme juridice. Astfel, rela�iilor prin care se instituie puterea for�elor politice ca putere de stat, rela�iilor prin care se aplic� legile sau acelora de familie ori din procesul muncii le sunt proprii anumite categorii de norme care, fiecare dintre ele, are un element comun, determinat de specificul rela�iilor sociale pe care le reglementeaz�. Din aceast�cauz� ele se coreleaz� într-un ansamblu dat de norme - ramura de drept. Din punct de vedere practic este îns� insuficient� folosirea obiectului reglement�rii juridice drept criteriu al stabilirii apartenen�ei unor norme la o ramur� de drept sau alta. De pild�, acceptând c� rela�iile patrimoniale constituie obiectul dreptului civil, nu putem totu�i explica pe baza criteriului amintit de ce unele rela�ii patrimoniale (de exemplu, cele dintre un organ al administra�iei de stat �i un contribuabil) nu apar�in dreptului civil, ci aceluia administrativ. Din acest motiv, criteriului privind obiectul reglement�rii juridice i se asociaz� altele, cu rol complementar, cum ar fi: metoda de reglementare, calitatea subiectelor, principiile fundamentale care guverneaz�un grup de norme, caracterul sanc�iunii normei, interesul statului la un moment dat etc.

Modul în care statul ac�ioneaz� asupra unei categorii date de rela�ii sociale, modalitatea în care legiuitorul, pornind de la interesul statului, ghideaz�aceste rela�ii reprezint�metoda de reglementare.

Hum� Ioan


Una este, de pild�i care se caracterizeazmetoda autoritarÎn orice caz, în raport cu criteriul obiectului de un criteriu auxiliar ramuri de drept sau aceeadelimitarea normelor juridice pe ramuri diferite decriteriu nu este operaAvându-se în vedesusceptibile de reglementare juridiccâmpului normativ, în literatura noastramintite - obiectul enumerate supra

Este important de real sistemului juridicpermanente modific

Unicitatea sistemului de dreptPrin îns��i natura sa de ansamblu coerent de norme juridice, structural o constelacomponente, sistemul de drept al unui stat este Se pune îns� întrebarea puternice organisme internasistemul de drept al unui stat suveran este totodatplan na�ional exist

În lucrarea sa, appluraliste du droit

moderne, specificconcep�ie monistmediu social dat existjuridice. În epoca noastrsistemul dreptului trebuie pusgenereaz� nenumcare concureaz�anonime î�i elaboreazdreptului. La fel, bisericile sau alte entitconstituie dreptul lor. Am avea deetatice”. Totodatinterna�ionale creeazsistemele etatice de dreptpluralismului juridic


a dreptului

Una este, de pild�, metoda reglement�rii autonome, specific�i care se caracterizeaz� prin egalitatea juridic� a subiectelor,

metoda autoritar�, proprie dreptului penal. În orice caz, în raport cu criteriul obiectului de reglementare, metoda run criteriu auxiliar �i subordonat. Aceea�i metod� poate fi prezentatramuri de drept sau aceea�i ramur� poate uzita diferite metode. Rezultdelimitarea normelor juridice pe ramuri diferite de drept numai dupcriteriu nu este opera�ional�.

se în vedere manifestarea plurivalent� a unor relasusceptibile de reglementare juridic� �i, în consecin��, sporirea complexitcâmpului normativ, în literatura noastr� juridic� s-a admis c� celor dou

obiectul �i metoda de reglementare - trebuie s� li se adauge supra.

Este important de re�inut c� sistemul dreptului, privit ca element fundamental sistemului juridic, se manifest� ca sistem deschis, dinamic, cunoscând

permanente modific�ri, înnoiri, restructur�ri.

Unicitatea sistemului de drepti natura sa de ansamblu coerent de norme juridice,

structural o constela�ie de raporturi relativ stabile între elementele sacomponente, sistemul de drept al unui stat este unitar. Se pune îns� întrebarea - tot mai presant� ast�zi, când sputernice organisme interna�ionale, cu for�� de decizie inclusiv juridicsistemul de drept al unui stat suveran este totodat� �i unic. Altfel spus: pe

ional exist� un singur sistem de drept sau pot fiin�a mai multe?

În lucrarea sa, ap�rut� în 1935, L’Experience juridique et la philosophie

pluraliste du droit, Gurvitch preciza c� situa�ia politic� a cre�moderne, specific� secolelor XVI-XIX, a condus, în plan teoretic, la o

ie monist�, dup� care dreptul este unul �i numai unul, întrucât întrmediu social dat exist� un singur stat, unicul în m�sur� s� consacre norme juridice. În epoca noastr� îns�, continu� Gurvitch, concep�ia monistsistemul dreptului trebuie pus� în discu�ie. Societatea hiperindustrializat

nenum�rate focare autonome de drept, altele decât acela ecare concureaz�. Pe plan intern, atât sindicatele, cât �i asocia�

�i elaboreaz� reguli speciale de grup, care nu pot sdreptului. La fel, bisericile sau alte entit��i sociale nestatale sunt în m

stituie dreptul lor. Am avea de-a face în aceste situa�ii cu “drepturile infraetatice”. Totodat�, deasupra statelor, cu rol supraetatic, organiza

ionale creeaz� norme juridice ce se aplic� în diferite state odatsistemele etatice de drept. Cum rezult�, Gurvitch opta pentru ideea pluralismului juridic.


109

, specific� dreptului civil a subiectelor, �i alta este

reglementare, metoda r�mâne poate fi prezentat� în diverse

poate uzita diferite metode. Rezult� c� drept numai dup� acest

a unor rela�ii sociale , sporirea complexit��ii

� celor dou� criterii li se adauge �i altele,

, privit ca element fundamental ca sistem deschis, dinamic, cunoscând

i natura sa de ansamblu coerent de norme juridice, cuprinzând ie de raporturi relativ stabile între elementele sale

zi, când s-au constituit de decizie inclusiv juridic� - dac�

. Altfel spus: pe �a mai multe?

L’Experience juridique et la philosophie

a cre�rii marilor state XIX, a condus, în plan teoretic, la o

i numai unul, întrucât într-un � s� consacre norme �ia monist� despre

ie. Societatea hiperindustrializat�rate focare autonome de drept, altele decât acela etatic, cu

i asocia�iile, societ��ile reguli speciale de grup, care nu pot s� nu apar�in�

i sociale nestatale sunt în m�sur� s�-�i ii cu “drepturile infra-

, deasupra statelor, cu rol supraetatic, organiza�iile în diferite state odat� cu

, Gurvitch opta pentru ideea



Aceast� concep�ie este ast�zi acreditat� tot mai mult în Occident. Substratul ei politic este legat, evident, de crearea structurilor suprastatale ale numeroaselor organisme interna�ionale, structuri ce au la baz� interese care intr�, nu o dat�, în contradic�ie cu cele na�ionale. Se �tie, de pild�, ce fr�mânt�ri sociale, culminând cu mar�uri de mas� sau cu greve na�ionale, au stârnit în Fran�a în 1992 deciziile organismelor Comunit��ii Economice Europene în politica agrar�, nemul�umind agricultorii francezi �i nu numai pe ei. Numeroase exemple asem�n�toare probeaz� formarea unor grupuri de interese suprana�ionale care vin în conflict cu interesele �i, uneori, cu valorile na�ionale. Aceste interese suprana�ionale au generat concep�ia despre pluralismul juridic.

Nu dorim s� oferim o explica�ie simplificatoare; nimeni nu contest� ast�zi legitimitatea organismelor interna�ionale, a structurilor suprastatale, în m�sura în care acestea exprim� consensual apropierea dintre comunit��i �i popoare, adâncirea integr�rii - în ultim� instan�� mondiale - pe plan economic, politic, spiritual. Aceasta este o tendin�� obiectiv� a dezvolt�rii istorice prezente �i viitoare. Totul este ca s� se respecte voin�a na�iunilor �i suveranitatea statelor, f�r� de care organismele interna�ionale î�i altereaz�ra�iunea de a fi, a�a cum constat�m c� se întâmpl� în unele situa�ii.

De aceea, concep�ia care admite existen�a a dou� sisteme de drept, a dou�categorii de norme aplicabile pe teritoriul unui stat (normele na�ionale �i normele interna�ionale) este abordat� mai nuan�at de c�tre unii teoreticieni occidentali sau chiar este respins�. Jean Carbonnier, de pild�, admite doar fenomene de pluralism juridic, nu un pluralism juridic propriu-zis. Reprezentan�ii �colii italiene de drept interna�ional privat militeaz� pentru teoria monist�. Pentru ei, legile str�ine, chiar dac� se aplic� pe un teritoriu na�ional, r�mân cu acela�i statut de legi str�ine. Pentru ca o lege str�in� s�poat� fi aplicat� într-un teritoriu na�ional, ea trebuie s� se integreze în ordinea juridic� intern� a statului. �i aceasta, pentru c� dreptul este prin natura lui exclusiv: un sistem de drept, pentru a exista ca atare, trebuie s� refuze oric�rui alt sistem de reguli titlul de drept; afirmarea de sine, legitimarea pozitiv� a unui sistem de drept înseamn� cu necesitate negarea oric�rei alte entit��i normativ-juridice într-un spa�iu etatic dat. În �ara noastr�, pân� în decembrie 1989, ideea pluralismului juridic nu a fost admis� din considerente �inând de ideologia comunist�; teoria monist� se revendica concep�iei despre caracterul de clas� al statului �i dreptului, potrivit c�reia voin�a politic� a clasei conduc�toare a societ��ii, care este în acela�i timp �i de�in�toarea principalelor mijloace de produc�ie, se exprim� nemijlocit �i nealterat ca voin�� exprimat� în unicitatea sistemului de drept. În raport cu exigen�ele cunoa�terii teoretice actuale, altele trebuie s� fie argumentele cu care s� se justifice teoria monist�. Este o realitate care nu poate fi contestat�, anume aceea a îndrept��irii istorice a na�iunilor �i valorilor na�ionale; nici un popor nu poate s� se întâlneasc� cu universalul, s� dureze o

�



cultur� �i o civiliza�ie cu semnifica�ie general-uman�, peren�, dac� nu cultiv�propriile valori; universalul nu este o abstrac�ie, subzistând în sine �i prinsine, ci fiin�eaz� în �i prin valorile na�ionale. Numai cultivându-le pe acestea din urm�, în ce au ele autentic, o na�iune se poate afirma demn în concertul universal al crea�iei. Slujind valorile na�ionale reu�e�ti cu adev�rat s� contribui la afirmarea spiritului universal al umanit��ii. Acest principiu general de filosofie politic�, probat de c�tre realit��ile istorice, nu o dat� vitrege, ale românilor, dar �i ale altor popoare, este întru totul valabil �i pentru lumea dreptului, care este o parte integrant� a sistemului na�ional de valori. Normele juridice “supraetatice” pot avea justificare numai în m�sura în care exerci�iul lor nu atenteaz� la voin�a liber� a statului ca subiect suveran de drept. Chiar în situa�iile în care ele, venind în conflict cu normele interne, au prioritate de aplicare, aceast� prioritate se legitimeaz� tocmai prin voin�a statului care concede, în situa�ii bine precizate, la aceast� prioritate. Încât, for�a unei norme “supraetatice” nu are de fapt un izvor suprastatal, ci rezid� în îns��i voin�a statului, expres manifestat� prin acorduri etc., de a da curs prioritar unei norme elaborate de un organism integrativ. Ca expresie a voin�ei solemn exprimate de legiuitorul na�ional de a-i da prioritate în situa�ii bine determinate, norma” supraetatic�” face parte genetic din sistemul de drept etatic; ea se origineaz�, ca izvor autentic de autoritate, în aceast� voin��, chiar dac� sub aspectul formei, al procedurilor de elaborare, al ariei jurisdic�ionale �.a. ea nu mai rezoneaz� cu sistemul na�ional de drept. Atunci când în planul rela�iilor politice dintre state se produc inechit��i �i manifest�ri de for��, normele „supraetatice” pot deveni un instrument antina�ional. Ceea ce se explic�, a�adar, prin factori exteriori, extrajuridici, nu prin ceea ce consacr� autoritate juridic� acestor norme. Pe baza celor afirmate, rezult� c� într-un stat suveran nu poate exista realmente decât un unic sistem de drept, cuprinzând �i acele norme “supraetatice” (de fapt, transetatice), care prelungesc exerci�iul voin�ei de stat în organismele comunitare de integrare transstatal� (nu suprastatal�, cum obi�nuit se afirm�!). Normele transetatice formeaz� un subsistem în cadrul sistemului dreptului. De bun� seam�, ideea unui sistem de drept unic nu refuz�, ci tocmai presupune cu necesitate operarea acelor delimit�ri în interiorul sistemului care s� faciliteze cunoa�terea �i aplicarea cât mai eficient� a diferitelor categorii de norme.

Hum� Ioan


În ce const�de ordin politic ale integrcu integrarea? Dac

�

�

�

�

4.2. Elaborarea �i sistematizarea dreptului4.2.1. Principiile activit��ii normative. Tehnica juridic

Activitatea normativ� �i principiile eiCrearea dreptului, adicrealizeaz� îndeosebi prin care se finalizeaz

Substan�a normativiteconomice, politice, de familie de drept, transferul de la social la drept are loc Transpunerea în drprocedeelor prin care cerindezirabil� î�i primesc, întrjuridice. Puterea de stat este itranspunându-le normativ în planul dreptului. Fiind consfinrela�iile respective devin obligatorii. Dreptul se folospentru a transfera la nivelul subiectelor de dreptujuridice, puterea ce existdevine titular de drepturi. Din domeniul a sociale) se trece în domeniul a rela�iilor �i intereselor sociale). Subiectul activ are acum drconduit� anumitjuridic�, formând conTrecerea de la indicativ (socialul)cunoa�terea sistematiccunoa�terea obiectivf�r� de care nu se poate vorbi de o legiferare eficiencu ajutorul conceptelor dreptul reu�e�te sîns��i poate fi o


a dreptului

Sarcina de lucru 2

În ce const� unicitatea dreptului �i care sunt consecin�ele legislative, dar de ordin politic ale integr�rii europene? În fond, unicitatea este compatibilcu integrarea? Dac� da, în ce condi�ii �i în ce limite?

i sistematizarea dreptului��ii normative. Tehnica juridic�

i principiile eiCrearea dreptului, adic� ridicarea voin�ei publice la rangul de lege, se

� îndeosebi prin activitatea normativ� a organelor de stat, activitate care se finalizeaz� prin adoptarea actelor normative.

a normativit��ii juridice este dat� de via�a socialeconomice, politice, de familie �.a. Inserarea con�inuturilor sociale în ordinea de drept, transferul de la social la drept are loc cu ajutorul tehnicii juridiceTranspunerea în drept se serve�te de anumite mijloace: totalitatea artificiilor orprocedeelor prin care cerin�ele sociale, tendin�ele de organizare

�i primesc, într-un sistem de drept, consacrarea sub forma normei

Puterea de stat este interesat� s� promoveze anumite relale normativ în planul dreptului. Fiind consfin

iile respective devin obligatorii. Dreptul se folose�te de tehnica juridicpentru a transfera la nivelul subiectelor de drepturi, în câmpul relajuridice, puterea ce exist� în câmpul rela�iilor sociale. De�in�torul de drepturi devine titular de drepturi. Din domeniul a ceea ce este (rela�sociale) se trece în domeniul a ceea ce trebuie s� fie (exprimarea no

i intereselor sociale). Subiectul activ are acum dreptul s anumit� din partea celorlal�i. Se nasc dreptul subiectiv

, formând con�inutul raportului juridic.Trecerea de la indicativ (socialul) la imperativ (dreptul) este condi

terea sistematic� a fenomenelor sociale. În procesul elaborterea obiectiv�, nedeformat� dogmatic-subiectivist, r�mâne o condi

de care nu se poate vorbi de o legiferare eficient�. Numai prin reflectarea, cu ajutorul conceptelor �i metodelor consacrate ale �tiin�elor, a faptului social,

� �te s� fie o expresie (specific�) a realit��ii sociale. Legiferarea i poate fi o �tiin�� care s� fac� din demersul legislativ m


112

ele legislative, dar �i rii europene? În fond, unicitatea este compatibil�

ei publice la rangul de lege, se a organelor de stat, activitate

a social�, de rela�iile inuturilor sociale în ordinea

tehnicii juridice. te de anumite mijloace: totalitatea artificiilor ori

ele de organizare �i schimbare un sistem de drept, consacrarea sub forma normei

promoveze anumite rela�ii sociale, le normativ în planul dreptului. Fiind consfin�ite prin lege,

te de tehnica juridic�i, în câmpul rela�iilor �in�torul de drepturi

(rela�iile �i interesele (exprimarea normativ� a

i intereselor sociale). Subiectul activ are acum dreptul s� pretind� o i. Se nasc dreptul subiectiv �i obliga�ia

la imperativ (dreptul) este condi�ionat� de a fenomenelor sociale. În procesul elabor�rii dreptului,

subiectivist, r�mâne o condi�ie . Numai prin reflectarea,

elor, a faptului social, ii sociale. Legiferarea

din demersul legislativ mai mult decât o



preocupare de ordinul tehnicii juridice, influen�ând în ultim� instan�� însu�i obiceiul reglement�rii juridice. Rela�iile care necesit� o reglementare juridic� sunt supuse nu numai cunoa�terii �tiin�ifice, ci �i activit��ii de evaluare, în func�ie de tabla de valori a societ��ii reflectat� în op�iuni valorice (de interese �i idealuri) ale legiuitorului, op�iuni care determin� adoptarea unor solu�ii legislative �i nu a altora. Astfel încât, modelarea normativ� cu caracter juridic este deopotriv� o activitate de cunoa�tere (�tiin�ific�), cât �i una de apreciere, op�iune, �i decizie (axiologic� �i praxiologic�). Natura valorii ocrotite determin� �i modalitatea de ocrotire juridic�. Aprecierea faptelor ocrotite determin� �i modalitatea de ocrotire juridic�. Aprecierea faptelor sau rela�iilor ca valori sau nonvalori se leag� de importan�a pe care o prime�te în domeniul dreptului delimitarea abaterilor disciplinare de faptele ilicite administrative sau penale. Legiuitorul desf��oar��i trebuie s� desf��oare permanent aceast� complex� opera�ie, modificând oportun prevederile legale asupra acestor fapte, în func�ie de condi�ii �i exigen�e.

Activitatea normativ�, îndeosebi la nivel legislativ, se desf��oar� dup�urm�toarele principii: a. Principiul planific�rii legislative, potrivit c�ruia activitatea normativ�trebuie s� se realizeze dup� programe de legiferare ale Parlamentului, cât �i ale Guvernului ca ini�iator al proiectelor de legi. În acest sens, dup�decembrie 1989 s-au legiferat acte normative deosebit de importante pentru via�a social-politic� a României �i pentru statul de drept, cum ar fi Constitu�ia, legile organice referitoare la administra�ie (Guvern, ministere, organe locale), justi�ie, legile asupra fondului funciar, privatiz�rii, cet��eniei, regiilor autonome, societ��ilor comerciale etc. b. Principiul suprema�iei legii, dup� care legea se bucur� de for�a juridic�suprem� în ierarhia izvoarelor de drept, ea reglementând cele mai importante rela�ii ale vie�ii sociale �i fiind adoptat� de camerele Parlamentului, alese prin sufragiu universal. Toate actele normative ale celorlalte organe de stat trebuie s� se întemeieze pe lege. c. Principiul fundament�rii �tiin�ifice a norm�rii juridice, care reclam�, pe lâng� amintita cunoa�tere aprofundat� a realit��ii, predic�ia asupra principalelor efecte ale noului act normativ, înso�it� de inventarierea legisla�iei existente în materie �i de sesizarea imperfec�iunilor sale. Dup�caz, la acestea se poate ad�uga cercetarea comparativ� a legisla�iei din alte state. d. Principiul asigur�rii echilibrului între stabilitatea �i mobilitatea sistemului de drept. Sistemul de drept trebuie s� fie un sistem deschis, care s� realizeze un echilibru dinamic între tendin�ele, deopotriv� îndrept��ite �i corelate complementar, de conservare �i schimbare. Valorile permanente ale dreptului nu trebuie s� fie sacrificate printr-o legisla�ie precipitat�, care absolutizeaz� nega�ia, discontinuitatea, dup� cum deschiderea la nova�ia



normativ�, ea îns��i revendicat� cerin�elor vie�ii, nu trebuie s� fie blocat� de conservatorismul juridic (�i politic) anchilozant. e. Principiul unit��ii reglement�rilor juridice cere ca fiecare nou act normativ s� se integreze organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept respectiv� �i în ansamblul sistemului de drept; unitatea, coeren�a interioar� a sistemului de drept nu trebuie afectat� prin modific�rile �i abrog�rile, ele însele necesare, de norme. Respectarea acestui principiu asigur� eliminarea lacunelor legislative, a normelor c�zute în desuetudine, a paralelismelor, suprapunerilor �i contradic�iilor dintre diferitele reglement�ri.

Tehnica juridic�Tehnica juridic� trimite la anumite reguli, procedee, metode folosite în realizarea opera�iunilor juridice, adic� a activit��ii de elaborare, sistematizare �i aplicare a dreptului. Tehnica juridic� nu se confund� cu �tiin�a juridic�, cu care îns� se afl� în corela�ie. Francois Geny (în lucrarea “Science et tehnique juridique”) subliniaz� deosebirea dintre �tiin�� i tehnica juridic� pe baza conceptelor de “dat” �i “construit”.

Primul ar desemna realitatea existent�, pe care �tiin�a o cerceteaz�; sarcina �tiin�ei juridice este s� dezv�luie con�inutul fenomenelor juridice, legile obiective care le guverneaz�. Tehnica juridic� este rezultatul voin�ei oamenilor, crea�ie artificial�, care urm�re�te s� transpun� “datul” în form�juridic�, deci s�-l construiasc�, alc�tuind norme juridice.

Distinc�ia f�cut� de autorul francez între �tiin�a �i tehnica juridic� este legitim�, nu îns� �i îngro�area ei; în fond, îns��i tehnica juridic� folose�te metode �tiin�ifice �i porne�te de la rezultatele �tiin�ei în elaborarea �i realizarea dreptului. Cu atât mai pu�in acceptabil� este tendin�a care contrapune absolutizant dreptul (considerat “pur”) realit��ilor sociale, reducându-l la aspectele exclusiv tehnice, de formulare �i interpretare a actelor juridice. Pe de alt� parte, este tot atât de lipsit� de temei �i tendin�a apar�inând celeilalte extreme �i care unific� nenuan�at tehnica juridic� cu �tiin�a dreptului, ignorând procedeele de conceptualizare, stilul �i limbajul specific în reglementare, structura actelor normative, implicit sistematizarea sub forma codific�rii, tehnica interpret�rii �i aplic�rii dreptului. Tehnica juridic� s-a ivit odat� cu dreptul, îndeosebi odat� cu dreptul scris. Romanii, de pild�, invocau o seam� de formule solemne în elaborarea �i aplicarea dreptului, f�r� receptarea c�rora nu se puteau crea raporturi juridice �i nu putea fi sanc�ionat� nesocotirea normei de drept. Dar studiile privind tehnica juridic� s-au conturat mult mai târziu. În secolul al XVIII-lea �i mai ales în urm�torul se elaboreaz� lucr�ri referitoare la tehnica juridic�. Progresul în aceast� privin�� este marcat ast�zi de faptul c� o serie de procedee de elaborare

�



�i aplicare a dreptului au devenit ele însele obiect al reglement�rii juridice, fiind inserate în constitu�ii, legi sau alte acte normative.

Sarcina de lucru 3

Prezint� în 10 – 15 rânduri rela�ia pe care o po�i stabili între tehnica juridic� �i �tiin�a dreptului.

�

�

�

�

�

Tehnica elabor�rii dreptului (tehnica legislativ�) P�r�ile constitutive ale actului normativ

Tehnica elabor�rii dreptului reprezint� acea latur� a tehnicii juridice care prive�te modalit��ile, procedeele uzitate în întocmirea actului normativ. Ea vizeaz�, riguros, elaborarea de c�tre legiuitor a solu�iilor normative, care trebuie s� reprezinte sinteza experien�elor acumulate de participan�ii la via�a social�, experien�e restructurate îns� din perspectiva tablei de valori acceptat� de legiuitor.

Legiferarea implic� dou� momente: primul reclam� constatarea existen�ei situa�iilor sociale ce necesit� reglementarea juridic�, al doilea const� în configurarea idealului juridic ce urmeaz� s� modeleze situa�iile în cauz�, pe baza con�tiin�ei juridice a societ��ii. Legiferarea este crearea deliberat� a normelor de drept �i, prin aceasta, a ordinei juridice pozitive. Numai ac�iunea con�tient� a legiuitorului confer� normei juridice forma tehnic� satisf�c�toare. “Dreptul nu poate r�mâne în <<stare fluid�>>, el trebuie s� se materializeze în formule, care sunt opera tehnicienilor”. Elaborarea actului normativ respect� o anume alc�tuire. Tehnica legislativ� a stabilit p�r�ile lui constitutive care, luate împreun�, asigur� forma actului normativ. Înainte de a le enun�a, men�ion�m c� proiectele de acte normative trebuie înso�ite, potrivit art. 28 din Legea 24/2000 (Legea 24/2000, privind

normele de tehnic� legislativ� pentru elaborarea actelor normative, publicat� în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139/31 martie 2000.), de urm�toarele instrumente de prezentare �i motivare: a) expuneri de motive (în cazul proiectelor de legi �i al propunerilor legislative); b) note de fundamentare (în cazul ordonan�elor �i al hot�rârilor Guvernului; acele ordonan�e care, potrivit legii de abilitare, se supun aprob�rii Parlamentului, precum �i ordonan�ele de urgen�� se transmit organului legiuitor înso�ite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora); referate de aprobare (pentru celelalte acte normative).

�

Hum� Ioan


Potrivit art. 29, alin. (1) din legea amintitrefer�, în esen��a) cerin�ele care impun noua reglementare, pentru a se depreglement�rilor în vigoare, neconcordanlegislativ; b) principiile �c) efectele preconizate; d)implica�iile noii reglemente) consecin�ele ratificinterna�ionale asupra legislaimpun; f) fazele care au fost parcurse în pregfost ob�inute în baza studiilor, a evaluspeciali�tilor �g) împrejur�rile obiective care au determinat folosirea acestei proceduri de l

Documentele de motivare a proiectelor de acte normaavizul Consiliului Legislativ.notele de fundamentare la ordonanpublicare, actul normativ.A�a cum stipuleazp�r�i constitutive: titlul, formula introductivpartea dispozitiv

Titlul actului normativ exprimfunc�ie de categoriareglement�rii (exprimat sintetic).

Denumirea proiectului unui act normativ nu poate finormativ în vigoare. Titlul actului prin care se moalt act normativ va exprima operaactului normativ avut în vedere. Dupîntrege�te cu un numFormula introductivemiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.

Formula introductivRomâniei adoptintroductiv� este urmRomâniei adoptinvoc� �i legea de abilitare, iar pentru ordonanla art. 114 alin. (4) din Cunor legi trebuie s


a dreptului

Potrivit art. 29, alin. (1) din legea amintit�, motivarea actelor normative se , în esen��, la:

ele care impun noua reglementare, pentru a se dep��rilor în vigoare, neconcordan�ele legislative ori eventualul vid

b) principiile �i scopul reglement�rii propuse cu reliefarea elementelor noi; c) efectele preconizate;

�iile noii reglement�ri asupra legisla�iei în vigoare; e) consecin�ele ratific�rii sau aprob�rii unor tratate sau acorduri

ionale asupra legisla�iei interne, precum �i m�surile de adoptare ce se

f) fazele care au fost parcurse în preg�tirea proiectului �i rezultatele care au inute în baza studiilor, a evalu�rilor statistice, a consulttilor �i a efortului de armonizare legislativ�; �rile obiective �i stringente - în cazul ordonan�elor de urgen

care au determinat folosirea acestei proceduri de legiferare.

Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie svizul Consiliului Legislativ. Expunerile de motive asupra proiectelor de legi

notele de fundamentare la ordonan�ele �i hot�rârile Guvernului însopublicare, actul normativ.

a cum stipuleaz� art. 37 din Legea 24/2000, actul normativ are i constitutive: titlul, formula introductiv� �i, dac� e necesar, preambulul,

partea dispozitiv�, formula de atestare a autenticit��ii actului.

actului normativ exprim� denumirea generic� a actului (care este în ie de categoria sa juridic� �i de autoritatea emitent�

�rii (exprimat sintetic). Denumirea proiectului unui act normativ nu poate fi la fel cu aceea a unui act normativ în vigoare. Titlul actului prin care se modific� ori se completeaz

act normativ va exprima opera�iunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere. Dup� adoptarea actului normativ, titlul se

te cu un num�r de ordine �i cu anul adopt�rii.Formula introductiv� indic� autoritatea emitent� �i decizia privitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.

Formula introductiv� pentru legi se exprim� prin enun�ul: României adopt� prezenta lege”. În ce prive�te actele Guvernului, formula

� este urm�toarea: “În temeiul art. 107 din ConstituRomâniei adopt� prezenta ordonan��” sau “hot�râre” . Pentru ordonan

i legea de abilitare, iar pentru ordonan�ele de urgen�� se face trimitere la art. 114 alin. (4) din Constitu�ie. Hot�rârile date în scopul aplicunor legi trebuie s� prevad� �i temeiul din legea respectiv�.


116

, motivarea actelor normative se

ele care impun noua reglementare, pentru a se dep��i insuficien�ele ele legislative ori eventualul vid

rii propuse cu reliefarea elementelor noi;

rii unor tratate sau acorduri surile de adoptare ce se

i rezultatele care au rilor statistice, a consult�rii

�elor de urgen�� -

tive trebuie s� invoce Expunerile de motive asupra proiectelor de legi �i

rârile Guvernului înso�esc, la

art. 37 din Legea 24/2000, actul normativ are urm�toarele e necesar, preambulul,

a actului (care este în i de autoritatea emitent�) �i obiectul

la fel cu aceea a unui act ori se completeaz� un

iunea de modificare sau de completare a adoptarea actului normativ, titlul se

i decizia privitoare la

�ul: „Parlamentul te actele Guvernului, formula

“În temeiul art. 107 din Constitu�ie, Guvernul ” . Pentru ordonan�e se

�� se face trimitere rârile date în scopul aplic�rii exprese a



Celelalte categorii de acte normative vor cuprinde în formula introductiv�autoritatea emitent� �i denumirea generic� a actului.

Preambulul face sinteza scopului reglement�rii. El preced� formula introductiv� �i nu poate cuprinde, a�adar, nici directive, nici reguli de interpretare. Autoritatea legiuitoare decide asupra necesit��ii preambulului la legi. Pentru actele normative date în temeiul unei legi ori al unui act normativ al Guvernului, în preambul se vor preciza dispozi�iile legale în temeiul �i în executarea c�rora a fost emis actul. Preambulul actelor normative ale administra�iei publice centrale de specialitate sau ale administra�iei publice locale cuprinde �i avizele obligatorii potrivit legii.

Partea dispozitiv� a unui act normativ const� în con�inutul ca atare al reglement�rii juridice, con�inut reprezentând ansamblul normelor de drept ce reglementeaz� acele raporturi sociale care constituie obiectul actului în cauz�.

Con�inutul proiectului de act normativ se sistematizeaz� dup� cum urmeaz�: a) dispozi�ii generale sau principii generale; b) dispozi�ii referitoare la fondul reglement�rii; c) dispozi�ii tranzitorii; d)dispozi�ii finale. Dac� un act normativ are un con�inut restrâns, textul acestuia nu marcheaz�neap�rat de sine st�t�tor elementele amintite, dar este �inut s� reflecte ordinea lor imanent�.

Dispozi�iile generale sunt acelea care circumscriu obiectul �i principiile întregii reglement�ri. Aflându-�i locul în primul capitol, ele pot fi invocate în restul actului normativ numai dac� se dovedesc inevitabile în clarificarea unor dispozi�ii cu care, în consecin��, formeaz� un tot unitar. Dispozi�iile de fond reprezint� normarea propriu-zis� a rela�iilor sociale care fac obiectul nemijlocit al actului normativ. Ordinea logic� a desf��ur�rii activit��ii reglementate este aceea care determin� succesiunea �i gruparea dispozi�iilor de fond. Astfel, se asigur� exigen�a ca prevederile de drept material s� precead� normele procedurale; în situa�ia instituirii sanc�iunilor, normele respective trebuie s� precead� dispozi�iile tranzitorii �i finale. Dispozi�iile tranzitorii prev�d m�surile necesare pentru derularea aporturilor juridice create în baza vechii reglement�ri, reglementare ce va face loc noului act normativ. Rolul dispozi�iilor tranzitorii este s� fac�posibil�, pe un segment temporal determinat, corelarea celor dou�reglement�ri, f�r� de care aplicarea noului act normativ nu s-ar realiza firesc, neputându-se ocoli retroactivitatea sa ori conflictul între norme succesive. Dispozi�iile finale exprim� m�surile care asigur� aplicarea actului normativ, data intr�rii în vigoare a acestuia, în caz c� este ulterioar� public�rii, precum �i implica�iile asupra altor acte normative (abrog�ri, modific�ri, complet�ri). Actul normativ cu caracter temporar are stabilit� �i perioada de aplicare sau data încet�rii aplic�rii sale.



Conform art. 53, al.(1) din Legea 24/2000, la redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca p�r�i componente ale acestuia, anexe. Ele cuprind - cu rol de prevederi! - cifre, desene, tabele, planuri �.a. Mai pot

constitui anexe la un act normativ reglement�rile ce trebuie aprobate de

autoritatea public� competent�, cum ar fi: regulamente, statute, metodologii

sau norme cu caracter predominant tehnic. Anexele reprezint�, a�adar, o dimensiune intrinsec� actului normativ, având aceea�i for�� juridic� cu celelalte norme ale sale. Formula de atestare a autenticit��ii actului normativ, privit� ca parte constitutiv� a acestuia, exprim� asigurarea semn�rii lui de c�tre reprezentantul legal al emitentului; actul se dateaz� �i se numeroteaz�. Data legii este aceea la care ea prime�te un num�r, dup� promulgare. Actele normative ale Guvernului au drept dat� aceea a �edin�ei de guvern în care acestea au fost aprobate. Data celorlalte acte normative este data la care au fost semnate. Formula de atestare a legalit��ii adopt�rii legii, folosit� de Camere în ordinea adopt�rii, este: “Aceast� lege a fost adoptat� de în �edin�a din , cu respectarea prevederilor art. 74 alin.(1)” sau, dup� caz, “art. 74 alin. (2) din Constitu�ia României”. Semn�tura pre�edintelui Camerei respective urmeaz� imediat acestei formule.

Articolul, element structural de baz� al p�r�ii dispozitive

Ca element structural de baz� al p�r�ii dispozitive, articolul exprim�, în principiu, o singur� dispozi�ie normativ� privitoare la o situa�ie determinat�.

În economia textului normativ, articolele se pot grupa pe capitole, care, la rându-le, se pot împ�r�i în sec�iuni, iar acestea, în func�ie de situa�ie, în paragrafe. Pentru coduri �i alte legi cu text dezvoltat, capitolele se grupeaz�, în sens ascendent, în titluri �i, dac� e necesar, în p�r�i, care, apoi, se pot corela în c�r�i. În toate situa�iile prev�zute, ceea ce comand� gruparea articolelor la diferite niveluri este leg�tura organic� dintre reglement�rile pe care le exprim�. La numerotarea capitolelor, titlurilor, p�r�ilor �i c�r�ilor se folosesc cifre romane, în succesiunea avut� în structura în care se integreaz�. Cifrele arabe se folosesc la numerotarea sec�iunilor �i paragrafelor. Denumirea titlurilor, capitolelor �i sec�iunilor se face prin exprimarea sintetic� a con�inutului lor normativ. În textul legii, articolul se exprim� prin abrevierea „art.”. Articolele se numeroteaz� în continuare, în ordinea din text, de la începutul pân� la finalul actului normativ, cu cifre arabe. Când un act normativ se reduce la un singur articol, acesta se define�te prin expresia “Articol unic”. Actele normative destinate modific�rii sau complet�rii altor acte normative asigur� o numerotare a articolelor cu cifre romane, numerotarea cu cifre arabe r�mânând valabil�pentru textele modificate sau completate.

Hum� Ioan


Pentru codurile �marginale care exprimsemnifica�ie proprie în contextul reglementLegea 24/2000 prevede, conform art. 44 alin (1), cdispozi�ia normativipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alinarticolului o succesiune logicPrivit ca subdiviziune a articolului, alineatul cuppropozi�ie sau frazansamblului articolului. Atunci când dispozisingur� propozi�punct �i virgul�.Termenii sau expresiile care, în cuprinsul actului nsemnifica�ie semanticunui alineat subsecvent. Dacactul normativ va include un gtermeni. În cazul actelor normative cu un text mai larg, dacmulte alineate, ele se numeroteazîn paranteze. Totutextului unui articol presupune, pe cât este posibiprea multe alineate.Când textul articolului ori alineatului include enuacestea se vor identifica priliniu�e ori alte semne grafice. Dacexplicitare separatultimei enumer�

Identifica�i modalitrânduri).

�

Tehnica modific�rii �i completRegula care funcaceea c� un act nu poate fi modificat decât printrcategorie, având aceeanumai printr-o altîn�elege, de asemenea, c


a dreptului

Pentru codurile �i legile de mare întindere, articolele sunt înso�care exprim� sintetic obiectul lor, f�r� îns� ca ele s

ie proprie în contextul reglement�rii.Legea 24/2000 prevede, conform art. 44 alin (1), c�, în cazul în care din

ia normativ� primar� a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurânduarticolului o succesiune logic� a ideilor �i o coeren�� a reglementPrivit ca subdiviziune a articolului, alineatul cuprinde, de regul

ie sau fraz� care d� expresie normativ� unei ipoteze juridice specifice ansamblului articolului. Atunci când dispozi�ia nu poate fi exprimat

propozi�ie sau fraz�, se formuleaz�, complementar, altele, separate prin i virgul�.

ermenii sau expresiile care, în cuprinsul actului normativ, au o altie semantic� decât aceea din limbajul obi�nuit se definesc în cadrul

unui alineat subsecvent. Dac� frecven�a defini�iilor necesare este mai mare, actul normativ va include un grupaj de defini�ii ori o anex� cu un index de

În cazul actelor normative cu un text mai larg, dac� un articol are doumulte alineate, ele se numeroteaz� la începutul fiec�ruia cu cifre arabe incluse în paranteze. Totu�i, exigen�a clarit��ii, conciziei �i a caracterului unitar al textului unui articol presupune, pe cât este posibil, ca acesta sprea multe alineate.Când textul articolului ori alineatului include enumer�ri enunacestea se vor identifica prin folosirea literelor alfabetului românesc

e ori alte semne grafice. Dac� ipoteza notat� cu o liter� cere inevitabil o explicitare separat�, se va formula un alineat de sine st�t�tor, ce va succede ultimei enumer�ri.

Sarcina de lucru 4 entifica�i modalit��ile tehnicii juridice �i justifica�i-le existen

i complet�rii actelor normativeRegula care func�ioneaz� în leg�tur� cu modificarea actelor normative este

un act nu poate fi modificat decât printr-un alt act normativ de aceeacategorie, având aceea�i for�� juridic�. O hot�râre a guvernului se modific

o alt� hot�râre a guvernului �i o lege doar printrelege, de asemenea, c� un act juridic cu for�� inferioar� nu poate modifica un


119

i legile de mare întindere, articolele sunt înso�ite de denumiri � ca ele s� aib�

, în cazul în care din organic, mai multe

eate distincte, asigurându-se a reglement�rii.

rinde, de regul�, o singur� unei ipoteze juridice specifice

ia nu poate fi exprimat� printr-o , complementar, altele, separate prin

ormativ, au o alt�nuit se definesc în cadrul

iilor necesare este mai mare, ii ori o anex� cu un index de

un articol are dou� sau mai ruia cu cifre arabe incluse i a caracterului unitar al

l, ca acesta s� nu cuprind�

�ri enun�ate distinct, n folosirea literelor alfabetului românesc �i prin

cu o liter� cere inevitabil o � �tor, ce va succede

le existen�a (10 – 15

cu modificarea actelor normative este un alt act normativ de aceea�i

râre a guvernului se modific�i o lege doar printr-o alt� lege. Se

nu poate modifica un



altul superior, iar actul juridic cu for�� superioar� nu este chemat s� modifice acte inferioare lui, decât, cel mult, cu titlu de excep�ie. Dac� se modific� o lege, organele care emit acte subordonate legii sunt obligate s� reconsidere actele proprii, abrogându-le sau modificându-le corespunz�tor.Când modificarea se realizeaz� print-un act normativ având expres acest scop, trebuie s� se precizeze în însu�i titlul actului denumirea, num�rul �i anul public�rii actului ce se modific�. Sunt împrejur�ri, mai rare, când un act normativ nou, reglementând o materie distinct�, modific� doar în subsidiar una sau unele prevederi din unul sau mai multe acte normative anterioare. Modificarea ac�ioneaz� numai atunci când actul supus acestei opera�ii î�i conserv� în continuare individualitatea. Dac�abrog�rile sau modific�rile unui act normativ schimb� fondul ca atare al reglement�rii, astfel încât din vechiul act mai supravie�uiesc doar câteva articole disparate, în aceste condi�ii se impune înlocuirea complet� a acestui act normativ cu unul nou.

Stilul �i limbajul actelor normative Claritatea �i accesibilitatea, care �in de stilul �i limbajul actelor normative, constituie o cerin�� fundamental� a tehnicii legislative. Pentru asigurarea accesibilit��ii normelor de drept, astfel încât ele s� poat� fi cunoscute �i însu�ite de c�tre to�i cet��enii, actele normative sunt redactate în form� prescriptiv�, stabilind anumite drepturi �i obliga�ii într-o formulare precis�, clar�, concis�, care evit� echivocurile. Textele actelor normative folosesc limbajul obi�nuit, cu în�elesul pe care cuvintele îl au în mod curent. Pentru ob�inerea preciziei termenilor folosi�i, în cazul în care apar mai multe în�elesuri pentru acela�i termen sau concept, se recomand� explicitarea în text a sensului avut în vedere. Dac� în actele normative este inevitabil� folosirea unor no�iuni �i concepte ale �tiin�elor juridice, tehnica legislativ� trece de la expunerea descriptiv� a reglement�rilor la una care folose�te concepte cu un anumit sens general, acceptat în �tiin�a dreptului �i în limbajul juridic. Au dobândit un sens general-acceptat concepte precum acelea de bun�-credin��, infrac�iune, pedeaps�, contraven�ie, majorat, con�tiin�� juridic� �.a. Legisla�ia trebuie s� fie permanent preocupat� de precizarea �i definirea conceptelor cu care opereaz�. Tehnica legislativ� folose�te în mod necesar no�iuni generale, întrucât ele sunt în m�sur� s� reflecte sintetic un num�r mare de situa�ii concrete, permi�ând interpretarea just� �i aplicarea corect� a regulilor de conduit�. Reglementarea juridic� se folose�te �i de modalitatea tehnic� a prezum�iilor juridice. Prezum�ia este presupunerea c� ceva exist� cu adev�rat, f�r� s� mai fie nevoie de a-i proba existen�a.

În acest sens opereaz�, de pild�, prezum�ia cunoa�terii legii ori aceea dup� care un copil n�scut în timpul c�s�toriei are ca tat� pe so�ul mamei sale, prezum�ia

�



de nevinov��ie �.a. Cum îns� situa�ia prezumat� poate fi în sine adev�rat� sau nu, proba veracit��ii este chemat� s� o fac�, în situa�ia când legiuitorul accept�, persoana care contest� prezum�ia. Se �tie, astfel, c� nu acuzatul trebuie s�probeze c� este nevinovat, ci organul de anchet� are obliga�ia s� argumenteze vinov��ia acestuia. Prezum�iile se diferen�iaz� în prezum�ii relative (jus

tantum) �i absolute (irefragabile - juris et de jure). Dac� primele pot fi infirmate prin administrarea probei contrare de c�tre acela care neag�validitatea situa�iei prezumate, cele din urm� nu pot fi atacate prin nici un fel de prob�. (De exemplu, pentru o cauz� în care au fost folosite toate c�ile de atac admise de lege, prezumându-se în consecin�� solu�ia just�, opereaz� cu necesitate prezum�ia asupra autorit��ii lucrului judecat.) Tehnica legislativ� uziteaz� �i procedeul fic�iunilor juridice, menit s�asigure autonomia relativ� a dreptului, s� accentueze flexibilitatea �i for�a sa creativ�. Prin acest procedeu, un fapt se consider� c� exist� sau c� este stabilit, de�i el nu exist� sau nu a fost stabilit. Apreciem ca fiind exact, ceva despre care avem totu�i o idee insuficient� sau imperfect�. De pild�, pentru a reglementa statutul juridic al mobilelor care sunt fixate pe imobile, ne folosim de fic�iunea juridic� conform c�reia aceste mobile sunt �i ele imobile �i urmeaz� soarta acestora din urm�. Sau: copilul conceput se consider� c�exist�, cu toate c� înc� nu s-a n�scut, fiind astfel capabil s� ob�in� anumite drepturi dac� se va na�te viu (înc� în dreptul roman fiin�a acest principiu, denumit “infans conceptus” ).

Procedeul fic�iunilor �i acela al prezum�iilor se folosesc cu spirit de pruden�� i doar atunci când nu pot fi ocolite. Tehnica juridic� face posibil�, prin amintitele procedee tehnice de elaborare a dreptului, realizarea unui edificiu juridic coerent, asigurând unitatea �i armonia intern� a normelor juridice, dar �i mobilitatea, perfec�ionarea lor neîncetat�.

4.2.2. Tehnica sistematiz�rii actelor normative.

Sistemul dreptului, sistemul �i sistematizarea actelor normative Atât elaborarea, cât �i realizarea dreptului reclam� o opera�iune juridic� foarte important�: sistematizarea actelor normative. Ea este în rela�ie strâns� cu alte activit��i juridice, cu no�iuni �i categorii juridice. Sistemul dreptului reprezint� ansamblul unor p�r�i interdependente: norma juridic�, institu�ia juridic�, ramura de drept. El este obiectiv determinat de rela�iile sociale reglementate. Sistemul actelor normative are alt unghi de vedere asupra fenomenului juridic: elaborarea dreptului. Aceasta const� în adoptarea de acte normative care, luate în totalitatea lor, reprezint� un sistem, o unitate de acte a c�ror diversitate rezult� din locul ce-l ocup� în ierarhia sistemului.

�

Hum� Ioan


Dac� în sistemul dreptului unitatea de baznormative unitatea de bazdecret, hot�râre, instrucse desf��oar� pe verticaldup� for�a juridicordine, decizii etc.) se diferen�iaz� duplegi materiale �i legi procedurale etc.).În sistemul actelor normative, locul principal reviformat din ansamblul legilor care realizeazsociale. Sistematizarea actelor normative privenormative în vigoare, folosind criterii obiective prevaleaz� criteriul sistemului de drept Rezultatul sistematizcolec�iilor, culegerilorSistematizarea actelor normative decurge din necesidreptului, în primul rând a legilor. Prin prelucrarnormative �i gruparea lor dupînl�turarea oportun�i eliminarea lacunelor în drept, stabilirea celor reglementare a relaTotodat�, sistematizarea actelor normative este cerutdreptului, întrucât faciliteazcorect� a actelor normative sistematizarea actelor normadreptului. Nu în ultimul rând, ea favorizeazaccesibilitatea actelor normative pentru to

Formele principale de sistematizare a actelor normaÎncorporareaactelor normative, consthot�râri - în diferite coleccronologic (dupdenumirea materiei reglementate), dupjuridic� reglementat

Încorporarea opereazalc�tuit, f�r� s�gramatical, tipografic, terminologic. Ea include totimp în domeniul legislaÎncorporarea actelor normative a fost folositdrept, dar mai frecvent în etapele de început ale dreptuluiunui conglomerat de norme scrise


a dreptului

în sistemul dreptului unitatea de baz� este norma, în sisnormative unitatea de baz� este actul normativ în formele lui variate: lege,

�râre, instruc�iune etc. Organizarea �i structurarea actelor normative � pe vertical� (dup� nivelul ierarhic al organelor care le emit, adic

a juridic� a actelor normative: legi, decrete, hot�râri guvernamentale, ordine, decizii etc.) �i pe orizontal� (unde aceea�i categorie de acte normative

� dup� criterii diferite. Astfel, legile sunt legi generateriale �i legi procedurale etc.).

În sistemul actelor normative, locul principal revine subsistemului legislaformat din ansamblul legilor care realizeaz� reglementarea primar

Sistematizarea actelor normative prive�te o anumit� a�ezare a actelor normative în vigoare, folosind criterii obiective �i subiective, între care

criteriul sistemului de drept �i criteriul sistemului legislaRezultatul sistematiz�rii actelor normative se concretizeaz�

culegerilor de acte normative sau a codurilor. Sistematizarea actelor normative decurge din necesitatea perfecdreptului, în primul rând a legilor. Prin prelucrarea sistematic

�i gruparea lor dup� anumite criterii se asigurturarea oportun� a unor inadverten�e �i contradic�ii dintre acte, identificarea

i eliminarea lacunelor în drept, stabilirea celor mai eficace metode de reglementare a rela�iilor sociale în func�ie de specificul fiec�rei situa

, sistematizarea actelor normative este cerut� �i de procesul realizdreptului, întrucât faciliteaz� cunoa�terea dreptului pozitiv, interpretarea

a actelor normative �i sesizarea interdependen�ei lor. De aceea, sistematizarea actelor normative este un factor de condi�ionare a eficacitdreptului. Nu în ultimul rând, ea favorizeaz� popularizarea legislaaccesibilitatea actelor normative pentru to�i cet��enii.

Formele principale de sistematizare a actelor normativeÎncorporarea, cea mai simpl� �i cea mai veche form� de sistematizare a actelor normative, const� în gruparea principalelor acte -

în diferite colec�ii ori culegeri, în func�ie de diverse criterii: cronologic (dup� succesiunea temporal� a apari�iei), alfabetic (pornind de la denumirea materiei reglementate), dup� ramura de drept sau institu

reglementat�.Încorporarea opereaz� prin utilizarea materialului normativ a�

� s� provoace modific�ri de con�inut, ci doar corective sub aspect gramatical, tipografic, terminologic. Ea include totu�i modific�timp în domeniul legisla�iei, în raport cu actul ini�ial adoptat.Încorporarea actelor normative a fost folosit� în evolu�ia tipurilor istorice de

ar mai frecvent în etapele de început ale dreptului, când ea lua forma unui conglomerat de norme scrise �i de cutume. Amintim de sistematizarea


122

este norma, în sistemul actelor este actul normativ în formele lui variate: lege,

i structurarea actelor normative nivelul ierarhic al organelor care le emit, adic�

râri guvernamentale, i categorie de acte normative

criterii diferite. Astfel, legile sunt legi generale �i speciale,

ne subsistemului legisla�iei, reglementarea primar� a rela�iilor

a�ezare a actelor i subiective, între care

i criteriul sistemului legisla�iei. rii actelor normative se concretizeaz� în elaborarea

Sistematizarea actelor normative decurge din necesitatea perfec�ion�rii ea sistematic� a actelor

ur� sesizarea �i ii dintre acte, identificarea

mai eficace metode de �rei situa�ii.

i de procesul realiz�rii terea dreptului pozitiv, interpretarea

�ei lor. De aceea, �ionare a eficacit��ii

popularizarea legisla�iei,

� de sistematizare a - legi, decrete,

ie de diverse criterii: , alfabetic (pornind de la

ramura de drept sau institu�ia

prin utilizarea materialului normativ a�a cum este el corective sub aspect

i modific�rile produse în

ia tipurilor istorice de ar mai frecvent în etapele de început ale dreptului, când ea lua forma

i de cutume. Amintim de sistematizarea

Hum� Ioan


decretelor imperiale din timpul domniei împd. Chr.): “Corpus juris civilis

Când este înf�ptuitîntocme�te culegeri de acte normativelegislativ, index legislativcaracter oficialnestatale sau de edituri, instituare un caracter neoficial

Codificarea, ca formlegisla�iei, se deosebece o realizeaz�cuprinderea unitaralc�tuiesc o ramuract normativ, nou, denumit sistematiz�rii legislaactivit��ii de elaborare a dreptului, a legifercodificare, adoptarea codului intrlegislativ. Cu toate clege obi�nuit�caracterizat� prin am�sur� s� asigure unitatea organic

Tehnica juridic�complex� comparativ cu aceea a încorporetape succesive.Într-o prim� etap�i se selec�ioneazf�cut� �i dup�deosebit�. Dintre actele normative ale unei ramuri se vor repreg�tirii proiectului de cod, acelea care nu au fost abori nu au c�zut în desuetudine. Selecînl�turarea paralelismelor Într-o alt� etap�dup� structura codului, în pparagrafe. Proiectul codului palegiferare.

Eviden�a actelor normativeSub impulsul viepoate evita, în timp, o augmentare a volumului de amai diferite organe. Fapt care impune evidenDecretul nr. 16/1976, referitor la privind preg�tirea


a dreptului

decretelor imperiale din timpul domniei împ�ratului roman Justinian (527Corpus juris civilis”.

Când este înf�ptuit� de un organ de stat (precum Ministerul Justiculegeri de acte normative, intitulate ca atare sau index legislativ, legisla�ie uzual�, atunci încorporarea are un

caracter oficial. Când este realizat� de diferite organisme nestatale sau de edituri, institu�ii de cercetare, înv��mânt etc., încorporarea

caracter neoficial. , ca form� superioar� �i de dat� mai recent� de sistematizare a

se deosebe�te de încorporare atât prin obiectul ei, prin subiece o realizeaz�, cât �i prin for�a sa juridic�. Codificarea se realizeaz

unitar� a tuturor sau aproape a tuturor actelor normative ctuiesc o ramur� de drept, prin prelucrarea lor �i constituirea unui singur

act normativ, nou, denumit cod, având valoarea unei legi. Fiind o form�rii legisla�iei, codificarea este a�adar �i o parte component

ii de elaborare a dreptului, a legifer�rii. Încât, elaborarea actului de codificare, adoptarea codului intr� în competen�a exclusiv�legislativ. Cu toate c� are for�a juridic� a unei legi, codul nu reprezint

nuit�; el constituie un act legislativ unic, cu o struct� prin a�ezarea normelor într-o riguroas� înl�n�

� asigure unitatea organic� a unei ramuri de drept.

Tehnica juridic� de sistematizare cu care opereaz� codificarea este mai comparativ cu aceea a încorpor�rii, presupunând parcurgerea unor

etape succesive.� etap� se stabile�te volumul materialului legislativ supus codific�ioneaz�. Codificarea urmeaz� criteriul ramurii de drept, dar poate fi

i dup� criteriul institu�iei juridice, dac� aceasta are o importan. Dintre actele normative ale unei ramuri se vor re�

tirii proiectului de cod, acelea care nu au fost abrogate expres sau implicit �zut în desuetudine. Selec�ionarea actelor normative va urm

turarea paralelismelor �i contradic�iilor de reglementare. etap� are loc prelucrarea materialului normativ �i repartizarea lui,

structura codului, în p�r�i (sau c�r�i), pe sec�iuni, capitole, titluri, paragrafe. Proiectul codului parcurge apoi fazele cunoscute ale procedurii de

Sub impulsul vie�ii sociale, legisla�ia cunoa�te o evolu�ie continupoate evita, în timp, o augmentare a volumului de acte normative emise de cele

organe. Fapt care impune eviden�a lor riguroas�.Decretul nr. 16/1976, referitor la „Metodologia general� de tehnic

�tirea �i sistematizarea principalelor proiecte de acte nor


123

ratului roman Justinian (527-565

de un organ de stat (precum Ministerul Justi�iei), care , intitulate ca atare sau repertoriu

, atunci încorporarea are un de diferite organisme �i organiza�ii

mânt etc., încorporarea

� de sistematizare a te de încorporare atât prin obiectul ei, prin subiectele

. Codificarea se realizeaz� prin a tuturor sau aproape a tuturor actelor normative ce

i constituirea unui singur , având valoarea unei legi. Fiind o form� a

i o parte component� a borarea actului de

a exclusiv� a organului a unei legi, codul nu reprezint� o

; el constituie un act legislativ unic, cu o structur� specific�, �n�uire logic�, în

codificarea este mai ând parcurgerea unor

te volumul materialului legislativ supus codific�rii criteriul ramurii de drept, dar poate fi

aceasta are o importan��. Dintre actele normative ale unei ramuri se vor re�ine, în vederea

rogate expres sau implicit ionarea actelor normative va urm�ri

�i repartizarea lui, iuni, capitole, titluri,

rcurge apoi fazele cunoscute ale procedurii de

�ie continu�, care nu cte normative emise de cele

de tehnic� legislativ�

i sistematizarea principalelor proiecte de acte normative”,



a urm�rit s� stopeze proliferarea normativ� nejustificat� la nivelul actelor guvernamentale �i ministeriale. S-a instituit regula dup� care adoptarea acestor acte se poate face numai pe baza împuternicirii legale superioare �i exprese, iar în afara acesteia doar în mod cu totul excep�ional, atunci când din actul de nivel superior rezult� cu necesitate c� punerea sa în aplicare reclam� o reglementare subordonat� aplicativ�. Sub coordonarea fostului Consiliu Legislativ, începând din 1973 s-a procedat la inventarierea tuturor actelor normative existente în acel moment, acte ale autorit��ii de stat, unele fiind abrogate, iar altele, ajunse la termen, fiind scoase din eviden��. M�sura a fost urmat� de publicarea, în 1975, a “Eviden�ei actelor

normative în vigoare”; ministerelor, celorlalte autorit��i centrale �i locale li s-a cerut s� elaboreze eviden�e ale actelor normative proprii. În scopul asigur�rii coeren�ei în activitatea normativ�, se impune stringent pentru etapa actual� - caracterizat� prin mari prefaceri legislative �i prin coexisten�a a numeroase reglement�ri apar�inând unor procese istorice diferite - o sus�inut� sistematizare �i o eviden�� legislativ� mai riguroas� ca oricând.

Sarcina de lucru 5

Redacteaz� un eseu de maximum o pagin� în care s� prezin�i exigen�ele urmate de tehnica modific�rii �i complet�rii actelor normative.

�

4.3. Realizarea dreptului 4.3.1. Conceptul �i formele realiz�ri dreptului

Conceptul realiz�rii dreptului Prin activitatea lor de zi cu zi, ca membri ai unei organiza�ii sociale ori organe de stat sau simpli cet��eni, oamenii î�i exercit� drepturile �i î�i îndeplinesc obliga�iile. Aceast� activitate reprezint� ceea ce se nume�te realizarea dreptului. Ea se desf��oar� pe dou� c�i: în primul rând, prin respectarea �i executarea normelor juridice de c�tre cet��eni �i diferitele organiza�ii �i institu�ii; în al doilea rând, prin aplicarea normelor juridice de c�tre organele de stat competente. Realizarea dreptului se sprijin�, desigur, �i pe mijloace nonjuridice (economice, politice, culturale), în m�sur� s� creeze condi�ii stimulatorii pentru cunoa�terea �i respectarea normelor juridice. Cele mai multe norme de drept î�i împlinesc finalitatea prin conduita dezirabil� a oamenilor, conduit� conform� normelor de drept. Fie c� este vorba de respectarea riguroas� a obliga�iilor contractuale, de respectarea normelor circula�iei pe drumurile publice, de evitarea comiterii unor infrac�iuni etc., toate acestea sunt forme de realizare a dreptului.

�



Sunt îns� cazuri când normele de drept sunt nesocotite atât de cet��eni, cât �i de diferite asocia�ii private ori chiar de func�ionari ai statului. Fenomenul infrac�ionalit��ii cunoa�te o recrudescen�� i, mai mult, cap�t� �i la noi un caracter mafiot. Din aceste motive, respectarea normelor de drept este �i trebuie sus�inut� prin activitatea de organizare de c�tre puterea public� a execut�rii lor. O dat� cu datoria de a se conforma ele însele ordinii juridice a statului de drept, organele statului au obliga�ia de a asigura executarea actelor normative de c�tre to�i subiec�ii de drept.

Activitatea practic� prin care organele de stat materializeaz� prevederile normelor juridice, ac�ionând ca titulari direc�i ai unor atribu�ii speciale ale puterii publice, se nume�te aplicarea dreptului.

Realizarea dreptului prin activitatea de respectare �i executare a legilor Libertatea este o valoare la care aspir�, prin îns��i esen�a sa de fiin�� social�, orice om. Dar manifestarea cu adev�rat liber� nu e posibil� decât atunci când fiecare î�i fixeaz� con�tient anumite limite exerci�iului libert��ii sale, astfel încât libertatea lui s� se manifeste ca un demers constructiv, care s� fac�posibil� libertatea celorlal�i �i, în ultim� instan��, libertatea social�.

Privit� ca un proces con�tient, autolimitarea spontaneit��ii stihinice �i a instinctualit��ii ori egoismului dizolvant reprezint� un efort, nu o dat� dificil, dar cu atât mai necesar, de valorizare, de asimilare a valorilor �i de confirmare liber� la exigen�ele normative pe care le implic� inerent orice valoare social�. Iar dreptul, expresie - consfin�it� normativ prin voin�a public� - a valorilor sociale, se impune �i trebuie s� se impun� indivizilor ca o sum� de imperative, ca norme de urmat. Rezult� c� sentimentul de respect fa�� de lege, prin care individul rezoneaz� cu normativitatea social�, totodat� cu aceea juridic�, ce, în ordinea ei, d� curs celei dintâi, constituie calea cea mai sigur�, mai vie �i mai direct� a realiz�rii dreptului. Dimensiunea afectiv� a respectului fa�� de lege se continu� firesc în aceea practic� a respect�rii legii �i, când este cazul, a execut�rii ei.

Realizarea dreptului prin activitatea de respectare �i executare a legilor îmbrac� cu necesitate acele forme derivând din tipul normelor juridice care se cer respectare, tip el însu�i circumscris dup� criteriul, analizat supra, al conduitei prescrise subiectelor. În conformitate cu acest criteriu, distingem norme onerative, prohibitive �i permisive.

O prim� astfel de form� de realizare a dreptului const� în respectarea normelor prohibitive (de drept penal, administrativ, financiar etc.). Ab�inerea de la s�vâr�irea faptelor interzise reprezint� modul însu�i de realizare a dispozi�iei interdictive a normei. Pentru aceasta, nu sunt necesare opera�iuni juridice, întocmirea de acte juridice �i nici producerea neap�rat� a unor raporturi juridice. A�a cum am desprins într-un alt context, doar înc�lcarea normelor



prohibitive �i, în consecin��, aplicarea sanc�iunii juridice provoac� raporturi de drept. Eficacitatea sanc�iunii, privit� ca factor de modelare a conduitei umane, rezid�, cum s-a apreciat, în trei elemente: gradul de probabilitate a aplic�rii unei sanc�iuni, nivelul de ra�ionalitate al subiectului de drept în cauz� �i însemn�tatea - relativ� �i în�el�toare - avantajelor scontate prin înc�lcarea normei de drept. A doua form� de realizare a dreptului prin respectarea �i executarea legilor opereaz� în cazul normelor permisive �i onerative; atât cet��enii, cât unele subiecte colective de drept se afl� în situa�ia de a desf��ura ac�iuni care s�conduc� la crearea unor raporturi juridice conforme legii, f�r� îns� ca pentru aceasta s� fie necesar� încheierea unui act scris într-o form� oficial� sau participarea vreunui organ de stat. (Avem în vedere, de pild�, faptul obi�nuit al cump�r�rii unor produse, al împrumutului, între persoane apropiate, de bani sau obiecte uzuale, al schimbului în natur� între persoane �.a.)

În concluzie, realizarea dreptului prin respectarea �i executarea legilor comport�, dup� cum s-a remarcat, urm�toarele tr�s�turi: - respectarea �i executarea legilor asigur�, prin conformarea la dispozi�iile normative (fie ele imperative sau permisive), împlinirea cerin�elor �i a valorilor sociale reflectate în sistemul dreptului; aceast� form� reprezint� o component� esen�ial� a climatului de ordine social� �i legalitate; - conformarea la lege este rezultatul direct �i sintetic al convergen�ei modelatoare a unei diversit��i de factori, precum con�inutul axiologic al dreptului �i acceptarea general� a legii ca fiind socialmente necesar�, nivelul evoluat al vie�ii materiale �i spirituale a oamenilor, caracterul sistematic al instruc�iei �i educa�iei �.a.; - comparativ cu aplicarea dreptului, care revine organelor de stat, respectarea �i executarea legilor sunt mult mai bogate în volum �i intensitate, întrucât antreneaz� o tram� nelimitat� de situa�ii juridice, implicând, pe lâng� diferitele organiza�ii sociale, categoria cea mai larg� de subiec�i: cet��enii; - sub aspectul tehnicii juridice, respectarea �i executarea dreptului presupun activit��i relativ mai simple, care î�i pot întemeia semnifica�ia în sine, ca stare de fapt, �i nu într-un act scris, în respectarea unor condi�ii speciale privind forma sau fondul; - respectarea �i aducerea la îndeplinire (executarea) normelor juridice permite valorificarea drepturilor subiective, simultan cu asumarea obliga�iilor ce incumb� acestora.

Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de c�tre organele statului Diversitatea regulilor juridice, ca îns��i expresie normativ�, în ultim� instan��, a diversit��ii fenomenelor sociale, face ca aceste reguli s� nu se poat� realiza doar prin respectarea �i realizarea legilor de c�tre cet��eni �i subiectele

Hum� Ioan


colective nestatale; împlinirea scopului social al complex� activitate de organizare c�tre factorii puterii publi

Aplicarea dreptului reprezintelaborarea de cspecific� �i dup

În timp ce forma, anterior analizatexecutarea normelor juridice se poate desfunor raporturi juridice, aplicarea dreptului se leadesf��urarea unorîntotdeauna un organ de stat, c(de pild�, aplicarea dreptului se poate manifesta printreliberat de organul fiscal asupra unui subadministrativ� de numire întrÎn cadrul raporturilor juridice din aceastrecunosc drepturile înse�i. Aplicarea dreptului revine, cu o pondere diferen�i celei executive are prioritar atribupild�, atunci când aprobrevine celor de aplicare a dreptului (prin dispoziexecutive subordonate, pentru îndeplinirea unor sarpoate adopta �i acte cu caracnu pot elabora decât acte de aplicare a dreptului:

4.3.2. Actele de aplicare a dreptului. Caracteristici

Caracteristicile actelor de aplicare a dreptuluiAplicarea dreptului se manifestÎntemeindu-se în actele normative aplicare reflect�normative voin�posibile, în actele de aplicare ea este concretizatgenerale la anumite subiecte, obiecte, drepturi normele juridice se refernedeterminate de persoane, actele de aplicare au un

De aici decurg o seamde aplicare: a) actul de aplicare a dreptului are valoarea unui na�terea, modificarea ori stingerea unui raport juridib) efectul în timp al celor doudeosebirilor dintre ele. Începutul efectului în tim


a dreptului

colective nestatale; împlinirea scopului social al dreptului reclam activitate de organizare �i asigurare a execut�rii normelor de drept de

tre factorii puterii publice: organele de stat. Aplicarea dreptului reprezint� o form� specific� a realiz�rii sale, constând în elaborarea de c�tre organul de stat competent a unui act juridic, î

�i dup� o procedur� stabilit�: actul de aplicare al dreptului.

În timp ce forma, anterior analizat�, de realizare a dreptului prin respectarea executarea normelor juridice se poate desf��ura �i în fapt, în afara producerii unor raporturi juridice, aplicarea dreptului se leag� direct de crearea

urarea unor raporturi juridice, anume acelea la care un subiectîntotdeauna un organ de stat, c�ruia legea îi prezerv� prerogative determinate.

, aplicarea dreptului se poate manifesta printr-un act de impunere eliberat de organul fiscal asupra unui subiect impozabil, printr

� de numire într-un post vacant etc.) În cadrul raporturilor juridice din aceast� categorie, doar se constat

drepturile �i obliga�iile care î�i afl� temeiul real în normele juridice

licarea dreptului revine, cu o pondere diferen�iat�, atât puterii legislative, cât i celei executive �i, de asemenea, instan�elor judec�tore�ti. Parlamentul, de

are prioritar atribu�ii legislative, emite totu�i �i acte de aplicare a dreptului (de atunci când aprob� lista Guvernului). Între actele Guvernului, ponder

revine celor de aplicare a dreptului (prin dispozi�iile transmise verigilor executive subordonate, pentru îndeplinirea unor sarcini determinate), depoate adopta �i acte cu caracter normativ (vezi supra). Instan�nu pot elabora decât acte de aplicare a dreptului: hot�rârile judec

Actele de aplicare a dreptului. Caracteristici �i faze de aplicare

Caracteristicile actelor de aplicare a dreptuluidreptului se manifest� prin acte care produc efecte juridice. se în actele normative �i urm�rind respectarea lor, actele de

aplicare reflect� în fond aceea�i voin�� de stat. Îns�, în timp ce în cazul actelor normative voin�a de stat este formulat� ipotetic în raport cu unele situaposibile, în actele de aplicare ea este concretizat� prin raportarea prevederilor generale la anumite subiecte, obiecte, drepturi �i obliga�ii determinate. Dacnormele juridice se refer� la situa�ii generale, ipotetice �i vizeaznedeterminate de persoane, actele de aplicare au un caracter concret.

De aici decurg o seam� de alte deosebiri, care eviden�iaz� specificul actelor

a) actul de aplicare a dreptului are valoarea unui fapt juridic, terea, modificarea ori stingerea unui raport juridic;

b) efectul în timp al celor dou� categorii de acte este un alt aspect al deosebirilor dintre ele. Începutul efectului în timp al actelor normative este


127

dreptului reclam� totodat� o rii normelor de drept de

�rii sale, constând în tre organul de stat competent a unui act juridic, într-o form�

actul de aplicare al dreptului.

, de realizare a dreptului prin respectarea �i i în fapt, în afara producerii

direct de crearea �i raporturi juridice, anume acelea la care un subiect este

prerogative determinate. un act de impunere

iect impozabil, printr-o decizie

se constat� sau se temeiul real în normele juridice

, atât puterii legislative, cât �ti. Parlamentul, de�i

i acte de aplicare a dreptului (de lista Guvernului). Între actele Guvernului, ponderea

iile transmise verigilor cini determinate), de�i el ). Instan�ele judec�tore�ti

rârile judec�tore�ti.

prin acte care produc efecte juridice. rind respectarea lor, actele de

, în timp ce în cazul actelor ipotetic în raport cu unele situa�ii

prin raportarea prevederilor �ii determinate. Dac��i vizeaz� categorii

caracter concret.� specificul actelor

fapt juridic, provocând

categorii de acte este un alt aspect al p al actelor normative este



marcat de aducerea normelor la cuno�tin�a general�. Efectul lor înceteaz�prin abrogare, ca urmare a apari�iei unui alt act normativ având ca obiect acelea�i probleme sau prin ajungerea la termen. Or, actele juridice, urm�rind s� stabileasc� raporturi juridice concrete, sunt emise pentru cazuri determinate: fie pentru un anumit litigiu, fie pentru o infrac�iune anume sau un contract dat. De aceea, efectul lor în timp �ine de interesul solu�ion�rii optime a situa�iilor concrete. Efectul în timp al actelor de aplicare a dreptului este în func�ie de natura acestora (penale, civile, administrative), de urgen�a m�surilor, de prevenirea pericolului de obstaculare a controlului asupra hot�rârilor luate etc.; c) actele de aplicare se deosebesc de actele normative �i în ce prive�te condi�iile lor formale de valabilitate. De pild�, dac� valabilitatea unei legi depinde de adoptarea ei de c�tre cele dou� Camere ale Parlamentului �i de promulgarea ei de c�tre Pre�edintele Republicii, urmat� de publicarea ei în Monitorul Oficial, în schimb, un proces verbal de constatare a unei contraven�ii se încheie de c�tre organele anumite prev�zute de lege, cuprinzând date care individualizeaz� actul în cauz�.

Hot�rârile date în cauzele litigioase de c�tre organele justi�iei reclam� condi�ii deosebite de form�. Astfel, potrivit Codului de procedur� penal�, este absolut necesar ca dispozitivul fiec�rei hot�râri s� se pronun�e, sub sanc�iunea nulit��ii, în �edin�� public�. De asemenea, orice hot�râre trebuie s� cuprind�denumirea instan�ei de la care eman�, numele �i prenumele acuzatului sau inculpatului, enun�area faptelor ce constituie obiectul învinuirii �i în leg�tur� cu care s-a pronun�at instan�a, concluziile p�r�ilor �.a.;

d) în compara�ie cu actele normative, actele de aplicare dispun de un alt sistem de verificare a legalit��ii. În cadrul raporturilor juridice concrete, asigurarea legalit��ii este direct legat� de interesele participan�ilor. Persoanele fizice �i persoanele juridice î�i pot ap�ra drepturile legale. Gre�elile care s-au produs, eventual, în aplicarea dreptului pot fi înl�turate prin folosirea c�ilor de atac.

Fazele aplic�rii dreptului Nu exist� o procedur� unic� de aplicare a dreptului. Ceea ce se explic� atât prin diversitatea normelor juridice susceptibile de a fi înc�lcate, cât �i prin mijloacele foarte diferite prin care statul intervine în respectarea legalit��ii. Procedura de aplicare a dreptului depinde de felul normei înc�lcate (penale, civile, administrative etc.), de organul chemat s� restabileasc� legea (instan�a de judecat�, organul administrativ, financiar etc.), de competen�a �i mijloacele pe care acesta le folose�te potrivit legii. Distingem urm�toarele faze de aplicare a dreptului: a. stabilirea st�rii de fapt presupune descifrarea situa�iei concrete, a faptelor �i a împrejur�rilor în care acestea s-au produs. În acest sens sunt relevante



probele care rezult� din documente, din relat�rile martorilor, urmele materiale, expertizele etc. De exemplu, organul de cercetare penal� stabile�te dac� faptele presupuse a fi fost s�vâr�ite de învinuit exist� sau nu, circumstan�ele comiterii lor. În ce prive�te instan�a, în faza cercet�rii judec�tore�ti ea dispune administrarea probelor, constat� inten�ia inculpatului în momentul comiterii faptei �.a.

În cercetarea faptelor, organul de stat competent nu trebuie s� re�in� numai acele aspecte ale realit��ii care se încadreaz� în norma juridic�, neglijându-le pe celelalte. Adev�rul “judiciar” nu trebuie s� fie o reduc�ie procustian� a imaginii reale a st�rii de fapt; b. stabilirea st�rii de drept sau a elementelor juridice rezid� în identificarea acelei norme juridice ale c�rei elemente se aplic� tocmai st�rii de fapt.

Aceast� opera�iune reclam� selec�ionarea normelor juridice “pe caz”, ceea ce se asigur� prin cuno�tin�e de specialitate juridic� (deoarece se analizeaz� nu numai legisla�ia în materie, ci �i autenticitatea textelor legale, valabilitatea �iaplicabilitatea lor în timp �i spa�iu �i asupra subiectelor în cauz�. Un rol important revine, în aceast� faz�, interpret�rii normei juridice;

c. elaborarea actului de aplicare const� în emiterea deciziei juridice. Aceasta va determina stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete;

Am constatat în alt� ordine c� actele de aplicare se deosebesc în func�ie de organul de la care provin, de procedura folosit� în solu�ionarea cauzei, de obiectul lor etc. Astfel, instan�ele judec�tore�ti emit hot�râri judec�tore�ti(sentin�e - la instan�a de fond; decizii - la instan�a de recurs). Organele administrative de sanc�ionare contraven�ional� întocmesc procese verbale de constatare �i sanc�ionare. Organele de execu�ie silit� aplic� sechestrul asupra bunurilor debitorului etc.

Sarcina de lucru 6

Analizeaz� deosebirile dintre actele juridice normative �i acelea de aplicare a dreptului (5 – 7 fraze).

�

�

� �

�



4.4. R�spunderea juridic�4.4.1. Legalitatea în statul de drept �i r�spunderea juridic�.

Legalitatea în statul de drept Respectarea normelor de drept nu se revendic� unor exigen�e abstracte. Ea se legitimeaz� în cerin�ele sociale obiective, legate de asigurarea unui climat de respect al valorilor, de existen�� i crea�ie nestânjenite de fapte antisociale, care afecteaz� rela�iile interumane �i via�a social�. Starea de ordine în desf��urarea raporturilor sociale, rezultat� din atitudinea de respectare a legilor, se mai nume�te legalitate. Ea se define�te ca un principiu fundamental de drept în baza c�ruia orice subiect de drept trebuie s� respecte �i s� aplice legile �i celelalte acte normative ori individuale.

Legalitatea este o îndatorire fundamental� de natur� constitu�ional�, care prive�te persoanele fizice �i juridice, modul de organizare �i desf��urare a activit��ii de stat. Cet��eanul este liber s� se manifeste sau s� întreprind�orice, în afar� de ceea ce este interzis prin lege; autoritatea de stat poate desf��ura numai acele activit��i stabilite prin lege ca atribu�ie.

Legalitatea este, pe de o parte, o cerin�� care decurge din lege, iar pe de alta, o stare care rezult� din respectarea ei. Din acest motiv, se poate vorbi de promovarea, asigurarea ori înc�lcarea legalit��ii, dar nu de respectarea legalit��ii; legalitatea înseamn� tocmai respectarea legii, în genere a oric�rui act normativ (inclusiv decrete, hot�râri, instruc�iuni �.a.) sau individual (contracte, hot�râri judec�tore�ti etc.).

Legalitatea se coreleaz� cu ordinea de drept. Ordinea juridic� sau ordinea de drept este o component� a ordinii sociale �i constituie acel mod de desf��urare a vie�ii sociale care este în conformitate cu normele de drept. Crearea �i manifestarea ordinii de drept depind de realizarea principiilor legalit��ii. Ordinea de drept este starea de realizare a normelor juridice. Ea este consacrat� în mod specific în dreptul constitu�ional, administrativ, civil, penal etc.

Legalitatea implic� urm�toarele cerin�e: asigurarea ierarhiei actelor normative �i suprema�iei legii în aceast� ierarhie, unitatea �i unicitatea legalit��ii, legalitatea �i oportunitatea, respectarea drepturilor �i libert��ilor cet��ene�ti. Ierarhia actelor normative este determinat� de for�a lor juridic�, de puterea cu care creeaz� efecte obligatorii unele în raport cu altele. Ea rezult� mai ales din pozi�ia în cadrul puterilor de stat a organelor emitente. Comparativ cu toate celelalte acte juridice, legea ocup� o pozi�ie suprem�, fapt care se explic� prin pozi�ia Parlamentului ca putere reprezentativ�, exprimând suveranitatea poporului. Celelalte organe de stat nu pot emite acte de modificare sau înlocuire a legii: legalitatea oric�rui act juridic, fie el normativ, fie individual, se stabile�te doar dup� criteriul conformit��ii sale la lege. Iar în sistemul actelor

Hum� Ioan


legislative, Constituea se apreciaz� îns

Unitatea �i unicitatea legalitunicitatea sistemului de drept al unui stat suveranîn faptul c� legea este pentru toate subiectele de drept. Aplicarea riguroaîmprejur�rile ce intrdiferen�iere datorate intereselor ori persoanelor, reprezinsau absolut al legalitdeterminarea �egalitatea în fa�Legalitatea �i oportunitatea se coreleazunitatea legii reclamcât mai adecvate aplicoportunit��ii impune studierea atentcare urmeaz� sstabileasc� cum sjuridic presupune legalitatea lui; în numele oportuilegal.

Respectarea drepturilorbizuie numai pe reglementarea lor prin Constitucondi�iilor realizprin mijloace juridice, dacO cerin�� a legalitnormelor de drept de cLegalitatea rezultrespectarea tuturor aînl�tur�rii faptelor ilegale. Fie ceconomic�) sau c� sunt generale pild�, controlul de stat) etc., aceste garancoerent, care asigur

Conceptul r�spunderii juridiceÎnc�lcarea legalitdrept r�spunderea juridicR�spunderea juridicurm� prive�te comportamentul oamenilor în condiop�iunii, în cadrul determgenerale. Nerespectarea normelor sociale provoacpentru ceilal�i oameni, cât comportamentul persoanei atrage cu necesitate aprec

�


a dreptului

legislative, Constitu�iei îi revine rolul de act normativ fundamental. Îna se apreciaz� îns��i constitu�ionalitatea legilor.

�i unicitatea legalit��ii deriv� în ultim� instan�� din unitatea unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. Unitatea legalit

� legea este �i trebuie s� fie aceea�i pe întreg teritoriul statului pentru toate subiectele de drept. Aplicarea riguroas� a legii la toate

rile ce intr� sub inciden�a ei, excluzând orice derogare sau iere datorate intereselor ori persoanelor, reprezint� caracterul unic

sau absolut al legalit��ii. Democratismul sistemului de drept îdeterminarea �i în unitatea �i unicitatea legalit��ii, menite segalitatea în fa�a legii.Legalitatea �i oportunitatea se coreleaz� necesar în virtutea faptului c

gii reclam� inerent cunoa�terea condi�iilor concrete în scopul unei cât mai adecvate aplic�ri a normelor juridice. Principiul (cerin

��ii impune studierea atent� a particularit��ilor �i împrejurcare urmeaz� s� se aplice actul normativ, pentru ca pe aceast

� cum s� fie aplicat acest act. Oportunitatea (actualitateajuridic presupune legalitatea lui; în numele oportunit��ii nu se admite un act

drepturilor �i libert��ilor cet��ene�ti - cerin�� a legalitbizuie numai pe reglementarea lor prin Constitu�ie �i legi, ci solicit

iilor realiz�rii lor practice �i îndeosebi ap�rarea lor eficientprin mijloace juridice, dac� ele au fost nesocotite.

a legalit��ii este disciplina de stat. Ea contribuie la respectarea normelor de drept de c�tre func�ionarii publici ai administra�iei de stat.Legalitatea rezult� din garan�iile sale. Acestea constau în factorii care asigurrespectarea tuturor actelor normative, creând totodat� condi�iile prevenirii

rii faptelor ilegale. Fie c� sunt obiective (de exemplu, cele de natur) sau subiective (vizând calitatea con�tiin�ei juridice a insului), fie

generale (cum ar fi natura democratic� a societ��ii) sau , controlul de stat) etc., aceste garan�ii opereaz� cumulativ, ca un sistem

coerent, care asigur� ordinea de drept, promovând legalitatea.

spunderii juridicelcarea legalit��ii, indiferent din partea cui ar proveni, atrage în statul de

spunderea juridic�. spunderea juridic� este o form� specific� a r�spunderii sociale. Aceasta din

�te comportamentul oamenilor în condi�iile în care au posibilitatea iunii, în cadrul determinismului social �i în func�ie de interesele sociale

generale. Nerespectarea normelor sociale provoac� consecin�pentru ceilal�i oameni, cât �i pentru societate în general. De aceea, comportamentul persoanei atrage cu necesitate aprecieri �i reac


131

iei îi revine rolul de act normativ fundamental. În raport cu

�� din unitatea �i . Unitatea legalit��ii const�

i pe întreg teritoriul statului �i � a legii la toate

a ei, excluzând orice derogare sau iere datorate intereselor ori persoanelor, reprezint� caracterul unic

ii. Democratismul sistemului de drept î�i afl�ii, menite s� asigure

necesar în virtutea faptului c�iilor concrete în scopul unei

ri a normelor juridice. Principiul (cerin�a) �i împrejur�rilor în

, pentru ca pe aceast� baz� s� se fie aplicat acest act. Oportunitatea (actualitatea) unui act

ii nu se admite un act

�� a legalit��ii - nu se i legi, ci solicit� asigurarea

rarea lor eficient�, implicit

. Ea contribuie la respectarea �iei de stat.

sale. Acestea constau în factorii care asigur� condi�iile prevenirii �i

(de exemplu, cele de natur�ei juridice a insului), fie ��ii) sau speciale (de

cumulativ, ca un sistem

partea cui ar proveni, atrage în statul de

spunderii sociale. Aceasta din iile în care au posibilitatea

ie de interesele sociale consecin�e negative atât

i pentru societate în general. De aceea, reac�ii din partea



celorlal�i �i a societ��ii în general. Normele sociale sunt forma institu�ionalizat�prin care opereaz� aprecierea comportamentului uman; ele exprim� valori apte s� orienteze �i s� modeleze comportamentul individual. În cazul neconcordan�ei dintre conduita insului �i exigen�ele normelor sociale, intervine r�spunderea social�. Ea implic� sanc�ionarea social� a conduitei individuale. R�spunderea social�, care cuprinde întreaga sfer� a realiz�rii normelor din societate, ia forma r�spunderii politice, juridice, morale. R�spunderea juridic� se distinge de celelalte forme de r�spundere social� prin faptul c�vizeaz� obliga�ia de a da seama pentru înc�lcarea normei de drept. Nesocotirea prevederilor normei de drept este singurul temei al r�spunderii juridice.

Stabilirea concret� a r�spunderii juridice presupune, pe lâng� aprecierea social�(din partea unui colectiv, a opiniei publice), o constatare oficial�, realizat� de organe de stat cu atribu�ii bine determinate. Aceasta, pentru a oferi cet��enilor garan�ii depline împotriva arbitrariului �i a ilegalit��ilor. Stabilirea r�spunderii juridice implic� individualizarea �i sanc�ionarea oric�rei nesocotiri a ordinii de drept. Spre deosebire de sanc�iunile politice �i morale (Gheorghe B. , 1994, p. 256), sanc�iunea juridic� este mai grav�, mai prompt��i mai eficace, având �i un caracter obligatoriu. R�spunderea juridic� se coreleaz� func�ional cu celelalte forme ale r�spunderii sociale. Atunci când o rela�ie social� de importan�� deosebit� este perturbat� de activit��i antisociale, r�spunderea juridic� sprijin� realizarea celorlalte forme de r�spundere, operând cu mijloace specifice în restabilirea ordinii sociale. La rându-i, r�spunderea juridic� beneficiaz�, în ce prive�te eficacitatea restabilirii ordinii de drept, de concursul valorilor politice �i morale antrenate în exerci�iul r�spunderii politice �i morale. S-a observat c� legiuitorul nu define�te vreuna dintre formele r�spunderii juridice. El stabile�te îns� condi�iile în raport cu care persoana fizic� este tras�la r�spundere: principiile r�spunderii, limitele în care se manifest� una sau alta dintre formele sale, natura �i propor�iile sanc�iunii juridice ce ar urma s� se aplice etc. De�i literatura juridic� a analizat categoriile de ramur� ale r�spunderii (penal�, civil�, de drept al muncii �i securit��ii sociale), cu toate acestea problema r�spunderii juridice privit� ca o categorie general� a dreptului a preocupat în mai mic� m�sur�. R�spunderea juridic� nu este simpla obliga�ie de a suporta o sanc�iune juridic�. Ea este cadrul de realizare a constrângerii de stat. Pe aceast� baz�, o putem defini drept acea form� a r�spunderii sociale constând în complexul drepturilor �i obliga�iilor conexe, care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor fapte ilicite �i care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sanc�iunilor juridice menite s� asigure restabilirea ordinii de drept.

Hum� Ioan


R�spunderea juridicjuridice. Dac� rsanc�iunea juridic

Principiile r�spunderii juridiceR�spunderea juridicde un fond de reguli comune, de o seamtoate aceste forme, indiferent de particularitca principiile generale ale dreptului, principiile c�l�uzitor pentru instituprivit� ca fenomen.A. Principiul rorice subiect de drept nu poate fi sancîn limitele vinovconduitei care nesocoter�spunderea juridic

F�ptuitorul �tie sau trebuie scomportamentului sDe respectarea principiului rdepinde �i împlinirea efectului educativ al rilicite nu se poate îndrepta fTotodat�, dac� o persoanr�spunderii juridice.

B. Principiul rstrict legat� de persoana care a produs fapta ilicitstabilesc dup�când, în func�aceea produs�s�vâr�it autorul, pe baza evaluau marcat autorul faptei ilicite, împrejurfaptei, cât �i aceluia al stabilirii sanc

Principiul r�spunderii personale implicsanc�ionat decât o singurdiferitelor forme de raceea�i fapt� nu încalcsanc�iunilor cumulative în cadrul aceleiaexemplu, închisoarea reprezint� sanc�penale). În esen�a sa, acest principiu urmpersoan� �i pentru aceea


a dreptului

spunderea juridic� constituie cadrul juridic de realizare a sanc� r�spunderea juridic� este un raport juridic de constrângere,

iunea juridic� constituie obiectul ei.

spunderii juridicespunderea juridic�, dincolo de formele concrete pe care le cuno

de un fond de reguli comune, de o seam� de principii generale, valabile pentru toate aceste forme, indiferent de particularit��ile fiec�reia dintre ele. Întocmai ca principiile generale ale dreptului, principiile r�spunderii juridice joac

uzitor pentru institu�ia r�spunderii juridice �i pentru r�spunderea juridic ca fenomen.

Principiul r�spunderii pentru fapte s�vâr�ite cu vinovorice subiect de drept nu poate fi sanc�ionat decât dac� este vinovat în limitele vinov��iei sale. Desconsiderarea conduitei prescrise conduitei care nesocote�te interesul �i valoarea ocrotite de lege atrag

spunderea juridic�.

�tie sau trebuie s� �tie care sunt consecin�ele negative ale entului s�u socialmente indezirabil.

De respectarea principiului r�spunderii pentru fapte s�vâr�ite cu vinovi împlinirea efectului educativ al r�spunderii juridice. Autorul faptei

ilicite nu se poate îndrepta f�r� stabilirea r�spunderii juridice care îi revine. � o persoan� este acuzat� pe nedrept, dispare �i efectul educativ al

spunderii juridice.Principiul r�spunderii personale cere ca r�spunderea juridic

� de persoana care a produs fapta ilicit�; propor�iile rstabilesc dup� circumstan�ele personale ale autorului faptei. Chiar atunci când, în func�ie de situa�ie, r�spunderea deriv� �i din fapta aceea produs� solidar cu altul, ea se circumscrie numai pentru c

it autorul, pe baza evalu�rii împrejur�rilor obiective �i subiective care au marcat autorul faptei ilicite, împrejur�ri proprii atât momentului s

�i aceluia al stabilirii sanc�iunii.

�spunderii personale implic� �i regula c� autorul faptei nu poate fi ionat decât o singur� dat� pentru aceea�i fapt� (non bis in idem

diferitelor forme de r�spundere juridic� fa�� de aceea�i persoan�� nu încalc� regula. De asemenea, nu o încalc�

iunilor cumulative în cadrul aceleia�i forme de r�spundere juridicexemplu, închisoarea �i amenda sau închisoarea �i confiscarea averii

sanc�iuni cumulative care se aplic� în cadrul r�spunderii juridice

a sa, acest principiu urm�re�te excluderea aplic�rii fai pentru aceea�i fapt� a dou� sau mai multe sanc�iuni care prin natura


133

juridic de realizare a sanc�iunilor este un raport juridic de constrângere,

, dincolo de formele concrete pe care le cunoa�te, dispune de principii generale, valabile pentru

reia dintre ele. Întocmai spunderii juridice joac� un rol


ite cu vinov��ie exige c� este vinovat �i numai

iei sale. Desconsiderarea conduitei prescrise �i alegerea i valoarea ocrotite de lege atrag

�ele negative ale

vâr�ite cu vinov��ie spunderii juridice. Autorul faptei

ice care îi revine. �i efectul educativ al

spunderea juridic� s� fie �iile r�spunderii se

ele personale ale autorului faptei. Chiar atunci i din fapta altuia ori din

solidar cu altul, ea se circumscrie numai pentru ceea ce a rilor obiective �i subiective care

ri proprii atât momentului s�vâr�irii

autorul faptei nu poate fi non bis in idem). Cumulul i persoan� �i cu privire la

regula. De asemenea, nu o încalc� nici aplicarea spundere juridic� (de i confiscarea averii �spunderii juridice

�rii fa�� de aceea�i �iuni care prin natura



lor sunt identice; o singur� înc�lcare a normei de drept nu trebuie s� determine decât o singur� sanc�iune juridic�.

C. Principiul juste�ei sanc�iuni implic� exigen�a propor�ion�rii pedepsei în func�ie de gravitatea faptei comise. Ceea ce necesit� corecta alegere a normei juridice sub a c�rei inciden�� intr� fapta ilicit�. Principiul juste�ei sanc�iunii înseamn� totodat� individualizarea corect� �i aplicarea adecvat� a sanc�iunilor prescrise de norma de drept.

D. Principiul celerit��ii tragerii la r�spundere reclam� oportunitatea sanc�ion�rii. Dac� aplicarea sanc�iunilor, în�eleas� ca reac�ie social�, realizat� prin for�a coercitiv� a statului, la faptele ilicite, nu intervine cu promptitudine, atunci nu se mai ob�in efectele dorite nici în raport cu f�ptuitorul, nici cu societatea. “Temporizarea” tragerii la r�spundere a f�ptuitorului provoac� un sentiment de insecuritate în raporturile interumane �i în acelea sociale, precum �i un sentiment de neîncredere în capacitatea factorilor institu�ionali obliga�i s� asigure ordinea de drept.

Sarcina de lucru 7

Identifica�i �i motiva�i în maximum o pagin� principiile r�spunderii juridice.

�

4.4.2. Condi�iile �i felurile r�spunderii juridice�

Condi�iile r�spunderii juridice Crearea cadrului necesar prin care cel vinovat este obligat s� suporte consecin�ele conduitei sale depinde de o seam� de condi�ii constând în cumulul de factori care privesc atât fapta ilicit� cât �i autorul ei. Este vorba de conduita sau fapta ilicit�, de rezultatul sau efectul social-juridic produs prin aceasta, de leg�tura cauzal� dintre fapt� �i rezultat, de existen�a autorului înc�lc�rii �i de vinov��ia acestuia, precum �i de lipsa unor împrejur�ri care s� exclud�caracterul ilicit al faptei sau s� înl�ture r�spunderea juridic�. În timp ce primele cinci condi�ii, care trebuie s� se manifeste cumulativ, sunt pozitive, cea din urm� este negativ�.

a) Fapta (conduita) ilicit� este împrejurarea care d� na�tere raportului juridic de aplicare a sanc�iunii. No�iunea de fapt juridic se raporteaz� la doi factori: conduita unui subiect de drept în câmpul rela�iilor sociale �i norma juridic� care se nesocote�te prin conduita în cauz�.



Conduita uman� se manifest� prin ansamblul faptelor concrete ale insului, fapte care stau sub controlul con�tiin�ei sale. Din punctul de vedere al dreptului au semnifica�ie numai faptele rezultând din obiectivarea voin�ei �i a ra�iunii; nota definitorie a conduitei �ine tocmai de obiectivarea con�tiin�ei în acte �i fapte deliberate. Inten�iile �i sentimentele care înso�esc obiectivarea con�tiin�ei nu poart� semnifica�ie juridic�. Faptele ilicite sunt acte de conduit� uman�. Un act este ilicit deoarece încalc�normele dreptului, antrenând prin aceasta un grad mai mare sau mai mic de pericol social. Înc�lcarea unor norme de drept poate însemna �i nesocotirea unor drepturi subiective ori a unor raporturi juridice, dar întotdeauna ea înseamn� înc�lcarea ordinei juridice. Conduita ilicit� se produce prin ac�iune sau inac�iune.

Ac�iunea constituie cea mai frecvent� modalitate de realizare a conduitei ilicite. Ea reprezint� o manifestare efectiv� �i implic� acte materiale contrare normelor juridice. Ac�iunea, în sensul ei cel mai larg, este voin�a obiectivat�, exteriorizat� a omului, mi�carea lui voluntar� c�tre un scop anume. Actul ilicit este acea ac�iune con�tient� care lezeaz� drepturi legal recunoscute sau care nesocote�te obliga�ii impuse prin lege. Ac�iunea ilicit� înseamn�înc�lcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv.

Datorit� marii diversit��i a ac�iunilor interzise, normele juridice nu le enumer�în mod limitativ. Dac� normele prohibitive stabilesc ceea ce este interzis, normele cu caracter dispozitiv indic� numai conduita legal� în diferite situa�ii, l�sând s� se deduc� faptul c� orice ac�iune contrar� ei încalc� prevederile legii. Ac�iunea ilicit� se realizeaz� prin mijloace diferite, unele chiar ingenioase. Dac� în mod obi�nuit ac�iunea este materializarea nemijlocit� a energiei agentului, în alte situa�ii, nu pu�in numeroase, se utilizeaz� un instrumentar mecanic, chimic etc. Inac�iunea este ab�inerea de la o ac�iune pe care persoana este obligat� prin lege s� o îndeplineasc�. Aceast� stare de pasivitate fa�� de obliga�ia prest�rii unei fapte pozitive reprezint� o omisiune cu caracter voluntar, con�tient, urm�rind anumite scopuri. Pasivitatea nu este în acest caz o nonac�iune pur simplu, ci o ac�iune prin omisiune, adic� o conduit� a persoanei care ignor�norma onerativ� (de exemplu, sustragerea de la executarea stagiului militar obligatoriu, neachitarea unei datorii la termenul prev�zut �.a.).

Sunt situa�ii în care înc�lcarea legii întrune�te atât elemente caracteristice ac�iunii, cât �i pe acelea ale inac�iunii (de exemplu, livrarea unor produse de calitate inferioar� se poate înso�i cu nerespectarea condi�iilor referitoare la sortimentul produselor). b)Rezultatul faptei ilicite vizeaz� consecin�a s�vâr�irii ei. Dup� natura faptei, efectele pot fi materiale (reprezentând schimb�ri nemijlocite în realitatea imediat�, precum decesul �i v�t�marea persoanei fizice, distrugerea unui bun) sau nemateriale (de exemplu, atingerea onoarei �i demnit��ii unei persoane).



Faptele civile ilicite care genereaz�, modific� sau desfiin�eaz� raporturi patrimoniale sau personale nepatrimoniale comport� aceea�i natur�. În dreptul penal, faptele ilicite cu urm�ri materiale (omorul, tâlh�ria, furtul) constituie a�a-numitele infrac�iuni de rezultat, iar cele lipsite de astfel de urm�ri (insulta, calomnia - infrac�iuni de pericol. Se mai distinge �i categoria infrac�iunilor de punere în primejdie (precum conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul destinat transportului mai multor persoane). Rezultatul, îndeosebi în cazul faptelor materiale, prezint� o deosebit�importan�� ca element doveditor pentru faptul ilicit; pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabile�te comiterea faptei. Acesta este motivul pentru care în unele forme ale ilicitului penal sau civil, de�i s-a manifestat o anumit� activitate, absen�a rezultatului material este în m�sur� s� fie echivalat cu inexisten�a faptei sau cu existen�a tentativei. Totodat�, în unele situa�ii, propor�iile rezultatului sunt hot�râtoare în fixarea gravit��ii faptei �i a gradului de r�spundere. c) Leg�tura cauzal� dintre fapta ilicit� �i rezultatul d�un�tor. Spre deosebire de cauzalitatea natural�, exprimând un determinism spontan, ‘n planul vie�ii sociale ac�ioneaz� ceea ce Immanuel Kant a numit cauzalitatea prin libertate. Determinismul social implic� factorul uman, subiectiv. Omul, dând curs prin activitatea sa motiva�iei ce-l anim�, realizeaz� în ultim� instan�� necesitatea istoric�. Dar diversitatea de interese comport�op�iuni �i ac�iuni diferite, nu o dat� contradictorii de la un ins la altul, de la un grup social la altul. Încât, interesul social nu se realizeaz� liniar, ci statistic, ca medie a direc�iilor �i sensurilor diferite de ac�iune uman�. Prezen�a inevitabil� a factorului subiectiv în câmpul vie�ii sociale, adic� a voin�ei �i op�iunilor, a ideilor �i sentimentelor atât de diferite de la un ins la altul, explic� nu numai caracterul tenden�ial al realiz�rii interesului social general, implicit al necesit��ii istorice de care acesta se leag�, ci �i s�vâr�irea acelor fapte care, izvorând dintr-o motiva�ie nu doar subiectual�, ci subiectivist�, nu doar individual�, ci individualist�, alimenteaz� atitudinea �i comportamentul antisocial �i totodat� opus normelor de drept.

Efectul d�un�tor produs prin ac�iunea con�tient� a omului se revendic� unui scop antivaloric din punct de vedere social �i juridic. Între fapta sa ilicit� �i rezultatul d�un�tor exist� o leg�tur� cauzal�, ceea ce antreneaz� r�spunderea sa în fa�a legii. În cadrul r�spunderii juridice, cauza este atitudinea voluntar�, con�tient� a omului, este acea conduit� având efect starea de pericol sau de amenin�are produs� prin atingerea, lezarea sau v�t�marea unor rela�ii sociale promovate �i ap�rate prin normele de drept. A�adar, cauza r�spunderii juridice este starea de nesiguran�� social� produs� prin nesocotirea legii. Rela�ia cauzal� dintre ac�iunea con�tient� �i efectul d�un�tor este cel mai adesea mijlocit� de condi�ii. Acestea nu produc ca atare efectul d�un�tor, precum o face conduita voluntar�, dar greveaz� asupra producerii lui.

Hum� Ioan


R�spunderea juridicrezultatul necesar al acîntâmpl�toare de evenimente, cu alte cuvinte producerea unode�i negative, sub aspect social subiectului �i acconduit� �i faptele produse. Acestea din urmjuridice �i nu angajeazAtunci când rezultatul dderivând din conduita negativprin jocul condiconsecin�elor, r�v�t�m�tor sau p�nume�te tentativ�în executare a hotîntrerupt� sau nu

d. Subiectul r�constrângerea de stat prin aplicarea de sancunei fapte ilicite antreneazsitua�ii când anumite persoane rilicite. Este cazul “r“animalelor sau pentru “fapta “lucrurilor.

Sunt subiecte ale rjuridic�.

O prim� condi�fi subiect al r�Aceasta reprezintorganelor jurijuridice, necesare form� a constrângerii de stat. Rcapacitatea de a înmanife�ti ca persoanprezen�a unor atribute juridice (drepturi reglementate pentru a fi dobândite ori pentru a fi nesocotesc legea. Aatribute naturale dintâi.

Ca form� specificdeosebe�te de capacitatea de folosinconfer� persoanei calitatea de subiect de drept exercita direct aceste drepturi, cea dintâi (capacisubiec�ilor de drepturiraportului juridic de constrângere.


a dreptului

spunderea juridic� se na�te numai atunci când efectul drezultatul necesar al ac�iunii insului, când decurge logic din aceasta. Înl

toare de evenimente, cu alte cuvinte producerea unor consecini negative, sub aspect social �i juridic, sunt exterioare în raport cu

�i ac�iunea acestuia, nu creeaz� o leg�tur� cauzali faptele produse. Acestea din urm� se situeaz� în afara cauzalit

i nu angajeaz� r�spunderea juridic�.Atunci când rezultatul d�un�tor nu s-a produs - dar el a existat ca posibilitate derivând din conduita negativ� a insului �i generând pericol social prin jocul condi�iilor exterioare voin�ei subiectului s-a blocat producerea

elor, r�spunderea juridic� nu este anulat�. Faptul ilictor sau p�gubitor, care îns� pune în pericol o rela�ie (valoare) social

te tentativ� (art. 20, Cod penal precizeaz� c� tentativa reprezintîn executare a hot�rârii de a s�vâr�i infrac�iunea, executare care a fost

sau nu �i-a produs efectul). Subiectul r�spunderii juridice este persoana fa�� de care se exercit

constrângerea de stat prin aplicarea de sanc�iuni juridiceunei fapte ilicite antreneaz� r�spunderea juridic� a subiectului. Sunt

ii când anumite persoane r�spund chiar dac� ele nu au silicite. Este cazul “r�spunderii pentru fapta altuia” , pentru “fapta “animalelor sau pentru “fapta “lucrurilor.

Sunt subiecte ale r�spunderii juridice atât persoana fizic�, cât

condi�ie pe care trebuie s� o îndeplineasc� persoana fizicfi subiect al r�spunderii este aceea de a avea capacitate de rAceasta reprezint� aptitudinea persoanei fizice de a da seamorganelor jurisdic�ionale pentru faptele ei ilicite �i de a suporta efectele juridice, necesare �i inevitabile, pentru care se aplic� sanc�iunea juridic

a constrângerii de stat. R�spunzi în fa�a legii doar daccapacitatea de a în�elege �i a voi, dac� din punct de vedere psihologic te

ti ca persoan� normal�. Totodat�, capacitatea de a r�spunde reclama unor atribute juridice (drepturi �i îndeosebi obliga�

reglementate pentru a fi dobândite ori pentru a fi impuse aceloranesocotesc legea. A�adar, capacitatea de a r�spunde constituie un sistem de atribute naturale �i juridice, în care cele din urm� sunt condi�

specific� a capacit��ii juridice, capacitatea de a rcapacitatea de folosin�� i de aceea de exerci�iu. Dac

persoanei calitatea de subiect de drept �i, respectiv, posibilitatea de aexercita direct aceste drepturi, cea dintâi (capacitatea de a r�

ilor de drepturi calitatea de subiec�i pasivi ai r�spunderii juridice, ai raportului juridic de constrângere.


137

ectul d�un�tor este iunii insului, când decurge logic din aceasta. Înl�n�uirea

toare de evenimente, cu alte cuvinte producerea unor consecin�e care, i juridic, sunt exterioare în raport cu voin�a

cauzal� real� între � în afara cauzalit��ii

dar el a existat ca posibilitate i generând pericol social -, pentru c�

a blocat producerea . Faptul ilicit f�r� rezultat

ie (valoare) social�, se tentativa reprezint� punerea

iunea, executare care a fost

de care se exercit�iuni juridice. Producerea

a subiectului. Sunt �i ele nu au s�vâr�it fapte

spunderii pentru fapta altuia” , pentru “fapta

�, cât �i persoana

persoana fizic� pentru a capacitate de r�spundere.

aptitudinea persoanei fizice de a da seam� în fa�a i de a suporta efectele

�iunea juridic� ca a legii doar dac� dispui de

din punct de vedere psihologic te , capacitatea de a r�spunde reclam�

i îndeosebi obliga�ii) instituite �i impuse acelora care

spunde constituie un sistem de sunt condi�ionate de cele

ii juridice, capacitatea de a r�spunde se �iu. Dac� secundele

i, respectiv, posibilitatea de a-�i tatea de a r�spunde) atribuie

spunderii juridice, ai



A doua condi�ie prin care persoana fizic� devine subiect al r�spunderii juridice vizeaz� capacitatea ei de a ac�iona ca fiin�� liber�. În context, a fi liber înseamn� s� ac�ionezi în cuno�tin�� de cauz�, s�-�i propui scopuri determinate �i s� decizi asupra ac�iunilor oportune pentru realizarea lor. Sanc�ionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi ac�ionat liber în înc�lcarea ordinii de drept, de�i cuno�tea exigen�ele legii �i valorile ap�rate de ea.

R�spunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun, fapte care au fost s�vâr�ite în exerci�iul atribu�iilor de serviciu ori în leg�tur� cu serviciul. Când faptele ilicite au fost comise de conducerea persoanei juridice, atunci ele sunt atribuite înse�i organiza�iei colective; în consecin��, r�spunderea va fi pentru fapta proprie. Faptele ilicite apar�inând celorlal�i membri ai persoanei juridice determin� doar r�spunderea pentru fapta altuia. Prin natura sa de subiect colectiv, persoana juridic� r�spunde numai sub form�civil� sau administrativ�; r�spunderea penal� ori aceea disciplinar� sunt operante numai în cazul persoanelor fizice. e) Vinov��ia (numit� �i culp� sau vin�) constituie starea subiectiv� a autorului faptei ilicite fa�� de aceast� fapt� �i urm�rile ei. În raport cu valorile juridice ocrotite de lege, vinov��ia exprim� o atitudine psihic�con�tient negativ�. Înainte de a deveni realitate, comiterea faptei ilicite se prezint� în planul con�tiin�ei vinovate ca o idee de comportament. Aceasta este urmat� de hot�rârea de a o traduce în fapt�. Hot�rârea s�vâr�irii faptei ilicite înseamn� transformarea ideii de ac�iune în manifestare de voin��, care este în m�sur� s� declan�eze energia necesar� materializ�rii ei. Pentru a putea r�spunde, individul trebuie s�-�i manifeste con�tient voin�a, adic� s� întrevad�rezultatele faptei sale; totodat�, voin�a sa trebuie s� fie liber�, neconstrâns� de nici un factor atunci când hot�r��te s� realizeze scopul ilicit.

Tragerea la r�spundere a vinovatului se justific� din punct de vedere social �i juridic prin înc�lcarea ordinii de drept, f�r� s� conteze dac� sub aspect subiectiv agentul accept� �i dore�te producerea urm�rilor negative, dac� are o atitudine de indiferen�� fa�� de ele ori, prev�zându-le posibilitatea, sper�u�uratic ca ele s� nu se produc� sau exclude posibilitatea producerii lor într-un mod care îi este imputabil. În dreptul penal, vinov��ia ia forma inten�iei �i culpei. În situa�ia în care autorul prevede rezultatul faptei sale �i urm�re�te producerea lui prin comiterea faptei, avem de-a face cu inten�ia direct�. Când autorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l urm�re�te, dar accept� posibilitatea producerii lui, întâlnim cazul inten�iei indirecte. Culpa poate fi cu previziune (sau impruden��: atunci când autorul anticipeaz� rezultatul faptei sale, nu-l accept� �i apreciaz�f�r� temei c� el nu se va produce) sau f�r� previziune (sau neglijen��: atunci



când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, de�i putea �i trebuia s�-l prevad�). Diferen�ierea formelor de vinov��ie permite stabilirea gradului de vinov��ie, aspect deosebit de important în determinarea felului �i limitelor r�spunderii juridice. f) Cauze care exclud caracterul ilicit al faptei �i cauze care înl�tur�r�spunderea juridic�. Pot fi întâlnite situa�ii în care sunt întrunite formal toate condi�iile r�spunderii juridice f�r� ca aceasta s� devin� totu�i operant�. Sunt cauze sau împrejur�ri care, prin particularit��ile lor, fie c� exclud caracterul ilicit al faptei �i înl�tur� astfel r�spunderea juridic�, fie c�, de�i nu exclud ilegalitatea faptei, contribuie totu�i la înl�turarea r�spunderii. Fac parte din prima categorie (cf. art. 45-51, Cod penal) legitima ap�rare, starea de necesitate, constrângerea fizic� �i constrângerea moral�, cazul fortuit, iresponsabilitatea, be�ia involuntar�, minoritatea f�ptuitorului, eroarea de fapt. În aceste situa�ii (situa�ii a c�ror delimitare conceptual� nu revine Teoriei generale a dreptului, de�i unele manuale î�i asum� �i acest efort, totu�i redundant în

raport cu obiectul disciplinei în cauz�), de�i exist� faptul ilicit, rezultatul periculos, raportul de cauzalitate �i subiectul, lipse�te totu�i vinov��ia subiectului.

A doua categorie de împrejur�ri nu înl�tur� caracterul ilicit al faptei, dar înl�tur� fie r�spunderea juridic� a autorului faptei, fie executarea m�surilor constrâng�toare rezultând din stabilirea r�spunderii juridice. Astfel, amnistiaînl�tur� r�spunderea penal� pentru fapta s�vâr�it�; dac� intervine dup�condamnare, înl�tur� �i executarea pedepsei. R�spunderea juridic� este înl�turat� �i prin prescrip�ie. În materie penal�, dup� caz, ea poate înl�tura �i executarea pedepsei sau numai a acesteia. În materie civil� ea poate conduce la pierderea caracterului executoriu al hot�rârii judec�tore�ti ce a stabilit r�spunderea. Gra�ierea este un act de clemen��, a�a cum este �i amnistia, dar înl�tur�, total sau în parte, doar executarea pedepsei. Dreptul penal mai cunoa�te �i alte cauze care înl�tur� r�spunderea juridic�,

precum lipsa plângerii prealabile a p�r�ii v�t�mate (în materia infrac�iunilor

pentru care punerea în mi�care a ac�iunii penale depinde de introducerea

actului de sesizare la organul competent), împ�carea p�r�ilor sau retragerea

plângerii prealabile.

Felurile r�spunderii juridice Felurile r�spunderii juridice sunt determinate de diferite criterii: scopul urm�rit, natura faptei ilicite �i a normei înc�lcate, gradul de pericol social al faptei, caracterul sanc�iunilor etc. Dup� scopul urm�rit prin declan�area r�spunderii juridice, distingem r�spunderea cu caracter reparator �i r�spunderea cu caracter sanc�ionator. (În func�ie de acestea, deosebim sanc�iuni reparatorii �i



sanc�iuni represive). R�spunderea reparatorie vizeaz� anularea consecin�elor prejudiciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea f�ptuitorului la ac�iunea de a da sau a face în beneficiul p�gubitului. R�spunderea reparatorie este patrimonial� �i material�. R�spunderea sanc�ionatorie (represiv�) oblig� autorul s� suporte consecin�ele punitive asupra persoanei sale, datorate pericolului social al faptei s�vâr�ite. Sanc�iunile represive se prezint� ca sanc�iuni patrimoniale (amend�, confiscare, penalit��i de întârziere pentru nelivrarea la termen a unor produse etc.) �i nepatrimoniale (privative de libertate, disciplinare, diferite interdic�ii sau dec�deri etc.).

Dup� felul raportului juridic format prin fapta ilicit�, exist� un mod de r�spundere specific fiec�rei ramuri de drept.

Faptele de pericol social produse cu vinov��ie sunt înc�lc�ri tipice ale dreptului penal �i se numesc infrac�iuni. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (priva�iune de libertate). Fapta s�vâr�it� cu vinov��ie, dar cu un pericol social mai redus în raport cu infrac�iunea se nume�te contraven�ie. Ea este forma principal� de nesocotire a normelor dreptului administrativ.

Înc�lcarea îndatoririlor profesionale de c�tre acele persoane c�rora le revin anumite atribu�ii �i obliga�ii în cadrul produc�iei, a activit��ii didactice, militare etc. reprezint� abaterea disciplinar�. O alt� form� (fel) de r�spundere este r�spunderea patrimonial� (civil�). Ea opereaz� atunci când se prejudiciaz� persoanele fizice sau juridice pentru neîmplinirea sau îndeplinirea necorespunz�toare a obliga�iilor contractuale (r�spunderea civil� contractual�) ori prin s�vâr�irea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delictul civil) fa�� de altul �i în afara oric�rui raport contractual (r�spunderea civil� delictual� sau extracontractual�). Pagubele provocate unei organiza�ii, societ��i sau institu�ii de c�tre propriul personal sau membrii acestora, pagube produse din vina �i în cadrul activit��ii profesionale, antreneaz� r�spunderea material�.

Întrucât au scopuri diferite, formele r�spunderii reparatorii se pot cumula cu cele ale r�spunderii sanc�ionatorii. În func�ie de situa�ie, cumularea se produce între formele aceluia�i tip de r�spundere, a�a cum se pot cumula forme ale r�spunderii juridice proprii unei aceleia�i ramuri de drept. Cumul�rile în cauz�se explic� îns� nu numai prin scopul diferit al r�spunderilor reparatorii �i sanc�ionatorii, ci �i prin periculozitatea social� diferit� a faptelor s�vâr�ite.

Hum� Ioan


Analizeaz�rânduri).

�

Rezumat

Sistemul dreptului– func�ionalcalitativ, cu echilibru totudefine�te prin raportare la întreg. Sistemul dreptului cupstructur�public �i drept privat. Activitatea normativde elaborare dreptului, desfdreptuluijuridice, precum investite cu aceast

R�spunderea juridicea îns��i ca element structural al sistemului juridic. Rjuridic� se definefundamental de drept vizând starea de ordine în desraporturilor sociale. R�spunderea juridicsanc�iune juridiclegale. În funcforme distincte; ele se pot asocia


a dreptului

Sarcina de lucru 8

�i coreleaz� func�ional condi�iile r�spunderii juridice

Rezumat

Sistemul dreptului reprezint� o integrare unitar�, o corelare structural �ional� a normelor juridice. Sistemul de drept este un inv

calitativ, cu echilibru totu�i dinamic. Orice norm��te prin raportare la întreg. Sistemul dreptului cup

structur� pe diferite paliere: institu�ii juridice, ramuri de drept,public �i drept privat. Activitatea normativ� este un proces complex de elaborare �i sistematizare (prin încorporare �i codificare) a dreptului, desf��urat dup� procedee �i tehnici specifice. dreptului se produce prin respectarea lui de c�tre persoanele fizice juridice, precum �i prin aplicarea sa de c�tre autorit��investite cu aceast� competen��.

spunderea juridic� este o component� a con�tiin�ei juridic��i ca element structural al sistemului juridic. R� se define�te în raport cu legalitatea, în�eleas� ca un principiu

fundamental de drept vizând starea de ordine în desraporturilor sociale. Legalitatea este m�sura respect

spunderea juridic� nu este simpla obliga�ie de a suporta o �iune juridic�; ea constituie mijlocul realiz�rii constrângerii

legale. În func�ie de diferite criterii, r�spunderea juridicforme distincte; ele se pot asocia în diferite moduri.


141

spunderii juridice (15-20

, o corelare structural a normelor juridice. Sistemul de drept este un invariant

i dinamic. Orice norm� juridic� se te prin raportare la întreg. Sistemul dreptului cuprinde o

ii juridice, ramuri de drept, drept este un proces complex

�i codificare) a specifice. Realizarea

tre persoanele fizice �i tre autorit��ile statului

�ei juridice privit�i ca element structural al sistemului juridic. R�spunderea

� ca un principiu fundamental de drept vizând starea de ordine în desf��urarea

a respect�rii legii. ie de a suporta o �rii constrângerii

spunderea juridic� comport�

Hum� Ioan


Teste de autoevaluare

1. Ce rela�ie exista. institu�ia aparb. nu are legc. apar�ine predilect unei

2. Codificarea creeaza. doar sistematizeazb. creeaz� noi reguli juridice;c. este acela

3. În raport cu legea, a. legea îns��b. m�sura respectc. cerin�a respect

4. Pentru raportul juridic de constrângere, sanca. scopul s�b. obiectul sc. condi�ia sa.

5. Capacitatea de a ra. capacitatea de exercib. capacitatea de folosinc. capacitatea

R�spunsuri la întreb

1.c, 2.b, 3.b, 4.b, 5.c.

Lucrare de verificareRedacteaz� un eseu structurat pe 60rânduri), în care surm�toarele intercondi

- compar� categoriile de subiect colectiv de drept - explic� diferen- compar� actul juridic normativ cu actul juridic individual- explic� for- prezint� rela

N.B.: Lucrarea va fi transmisanun�ului de executare a ei, iar rezultatul evaluacesta sau prin platforma e


a dreptului

Teste de autoevaluare

�ie exist� între institu�ia juridic� �i ramura de drept?�ia apar�ine exclusiv unei anumite ramuri de drept;

nu are leg�tur� cu o anume ramur� de drept;�ine predilect unei ramuri, dar se poate reg�si �i în altele.

Codificarea creeaz� drept?doar sistematizeaz� dreptul existent;creeaz� noi reguli juridice;este acela�i lucru cu încorporarea.

În raport cu legea, legalitatea reprezint�: legea îns��i;

sura respect�rii legii; �a respect�rii legii.

Pentru raportul juridic de constrângere, sanc�iunea juridic� reprezintscopul s�u;obiectul s�u;

�ia sa.

Capacitatea de a r�spunde juridic este:capacitatea de exerci�iu;capacitatea de folosin��;capacitatea subiectului de a suporta constrângerea juridic

spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare

1.c, 2.b, 3.b, 4.b, 5.c.

Lucrare de verificareun eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5

rânduri), în care s� dezvol�i, pe lâng� idei �i informa�ii din alte surse, toarele intercondi�ion�ri:

compar� categoriile de subiect colectiv de drept �i persoandiferen�a dintre con�inutul �i obiectul raportului juridic;

compar� actul juridic normativ cu actul juridic individual;� for�a superioar� a legii ca izvor de drept;� rela�ia dintre legalitate, ordinea de drept �i r�spunderea juridic

Lucrarea va fi transmis� tutorelui în termen de 7 zile de la data ului de executare a ei, iar rezultatul evalu�rii î�i va fi comunicat prin

acesta sau prin platforma e-learning.


142

i ramura de drept?ine exclusiv unei anumite ramuri de drept;

i în altele.

iunea juridic� reprezint�:

subiectului de a suporta constrângerea juridic�.

rile din testele de autoevaluare

70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 �ii din alte surse,

i persoan� juridic�;i obiectul raportului juridic;

actul juridic normativ cu actul juridic individual;

�spunderea juridic�.

tutorelui în termen de 7 zile de la data i va fi comunicat prin

Hum� Ioan


Bibliografie minimalBobo�, Gh., Buzdugan, C., Rebreanu, V. (2008). dreptului. Cluj-Napoca: Argonaut

Mazilu, D. (2004). 307-321; 387-409;Craiovan, I. (2007). Juridic, p. 397-407; 416Mihai, Gh. (2005).


a dreptului

Bibliografie minimal�Gh., Buzdugan, C., Rebreanu, V. (2008). Teoria general

Napoca: Argonaut, p. 35-69;

(2004). Tratat de teoria general� a dreptului. Bucure�ti:Lumina Lex409;

Craiovan, I. (2007). Tratat de teoria general� a dreptului. Bucure407; 416-421;

Mihai, Gh. (2005). Fundamentele dreptului. Vol.IV. Bucure�ti: All Beck


143

Teoria general� a statului �i

Bucure�ti:Lumina Lex, p.

Bucure�ti: Universul

All Beck, 318-329.



Bibliografie (de elaborare a cursului)

B�descu, M. (2004). Teoria general� a dreptului. Bucure�ti: Universul Juridic.

Bobo�, Gh., Buzdugan, C., Rebreanu, V. (2008). Teoria general� a statului �i

dreptului. Cluj-Napoca: Argonaut. Craiovan, I. (2007). Tratat de teoria general� a dreptului. Bucure�ti: Universul Juridic.

Dogaru, I., D�ni�or, D.C., D�ni�or Gh. (1999). Teoria general� a dreptului.

Curs de baz�. Bucure�ti. �tiin�ific�.

Ermia,E.-C. (f.a.). Interpretarea juridic�. Bucure�ti: All. Hum�, I. (2005). Cunoa�tere �i interpretare în drept: accente axiologice. Bucure�ti: Academiei. Mazilu, D. (2004). Tratat de teoria general� a dreptului. Bucure�ti:Lumina Lex. Mihai, Gh. (1999). Fundamentele dreptului. Argumentare �i interpretare în

drept. Bucure�ti: Lumina Lex. Mihai, Gh. (2005). Fundamentele dreptului. Vol.IV. Bucure�ti: All Beck. Popa, C. (2001). Teoria general� a dreptului. Bucure�ti: Lumina Lex. Popa, N. (2002). Teoria general� a dreptului. Bucure�ti: All Beck. Rebreanu, V. (2004). Constan�ele statului. Cluj-Napoca: Argonaut. Savu, I. (2003). Interpretarea dreptului. Bucure�ti: România de mâine.

Documents

Teoria generala a dreptului unitatea iv