Upload
trinhliem
View
297
Download
7
Embed Size (px)
Citation preview
1
Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB
2011
Autor: Adam (căsătorită Ulubeanu), Sabina
Titlul: Funcţia memoriei în construcţia timpului muzical
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 20.12.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat investighează procesele temporale și de memorie - structurile tari ale
materiei ideatice utilizate de toate artele - din timpul compunerii, interpretării și receptării
muzicii de tip european. Studiul memoriei din perspectivă istorică a relevat importanța
criteriului pregnanței și efortului rememorării ideii, sentimentului, materiei sonore, regăsite în
concepțiile multor filosofi. Analiza tipurilor de timp ce intră în componența unei lucrări a dus
la concluzia că în fiecare compunere, interpretare și receptare a muzicii are loc o veritabilă
polifonie de timpuri. Mai multe tipuri de timp (newtonian, bergsonian, relativitate, circular,
în spirală și altele) se pot regăsi într-o singură lucrare, în proporții diferite. Conceptul de
polifonia timpurilor se referă și la faptul că prezentul și trecutul se suprapun în puncte nodale
ale compozițiilor, determinând cursul acestora. S-au cercetat grafismul muzical și
temporalitatea partiturilor grafice, punându-se, în premieră, muzica în relație cu arta
fotografică. S-a observat că, similar actului muzical, memoria ierarhizează obiectele imaginii
în funcție de pregnanța lor, organizându-le în timp. Acest fenomen a fost demonstrat și prin
creația proprie, muzicală și vizuală.
Autor: Ardelean, Cristian-Ioan
Titlul: Don Giovanni - un mit al existenţei peste timp
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 23.11.2011
2
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cu titlul Don Giovanni - un mit al existenței peste timp este structurată în
trei mari capitole, având ca motiv tematic principal personajul Don Giovanni și mitul său.
Tema pune în discuție „Mitul lui Don Juan”, unul din miturile esențiale ale culturii europene.
Don Juan – de la geneza sa dată de Tirso de Molina, iar mai apoi cu ajutorul lui Moliére își va
continua drumul, mărșăluind prin timp până la întâlnirea sa cu geniul născut la Salzburg, care
îl va ridica la o valoare greu de egalat. În capitolul al doilea sunt informaţii despre opera Don
Giovanni de W. A. Mozart, despre cele două premiere prezentate la Praga și Viena, precum și
o scurtă biografie a compozitorului, cu aplecare în special asupra creației lirice. Tot aici se se
discută acțiunea și subiectul operei, analiza personajului Don Giovannib și discografia
comparată. Finalul tezei cuprinde informații referitoare la viziunea interpretativă a operei.
Autor: Balaban, Alina
Titlul: Preludiul pentru pian în creaţia compozitorilor Chopin, Debussy,
Rachmaninov
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 05.12.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat prezintă geneza şi evoluţia în creaţia pianistică a genului Preludiului,
reprezentând totodată un studiu comparativ asupra Preludiilor celor trei autori. Subiectul a
reprezentat un prilej de aprofundare a elementelor legate de stil, o cercetare a curentelor
artistice şi a epocilor muzicale. Un obiectiv fundamental al lucrării de faţă l-a constituit
procesul de traducere a limbajelor muzicale ale acestor creatori în mijloace de redare
interpretativă. Cercetarea îşi propune să deschidă perspective noi în gândirea muzicală asupra
Preludiului pentru pian în viziunea compozitorilor studiaţi, gândire corelată cu mijloace
pianistice şi expresive adecvate. Teza reprezintă un rezultat al cercetării pe planuri multiple,
conţinând aspecte semiotice, hermeneutice, fenomenologice şi estetice inedite şi propunând
soluţii aplicative originale. Structura acesteia se bazează pe şapte capitole, lucrarea având
totodată ataşate înregistrări muzicale personale. Demersul analitic s-a bazat pe legături
interdisciplinare şi pe concretizarea propriilor concepţii artistice, fiind propuse aspecte noi,
cu importanţă în realizarea unui act interpretativ de valoare. Rezultatele dobândite pe
3
parcursul cercetării sunt destinate lărgirii orizontului profesional al interpreţilor şi îmbogăţirii
metodelor pedagogiei pianistice.
Autor: Barbu (căsătorită Iuraşcu), Viorica
Titlul: Cercetare comparată a cântecului propriu-zis din ţinuturile Transilvaniei
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 21.05.2011
Scurtă prezentare:
Cântecul propriu-zis este o categorie privilegiată a folclorului românesc în general, nu doar a
celui din ţinuturile transilvane. Bogăţia acestuia din urmă din punctul de vedere al dialectelor
muzicale în care se încadrează producţia de cuplare a celor doua componente - vers şi „viers”
tradiţional / favorizează privirea comparativă pe care o propun în lucrarea de faţă. Am
considerat necesar ca, după o incursiune de ordin istorico-geografic, să parcurg etapele
definitorii ale analizării si comparării acestui tip de creaţie, atât de îndrăgit de interpreţi,
asumat de creatorii populari: morfologia versului cântat (cu aspecte definitorii privind
istoricul limbii române), structuri melodice ritmice şi arhetipale puse în undă sub aspect
melodic, ritmic, de formă muzicală, ca şi un larg corpus de analize privind conţinutul muzical
şi paralela ce poate fi stabilită între stratul vechi şi cel nou, între indicii tradiţiei şi cei ai
inovării, de aşa manieră încât să se menţină viu interesul tinerei generaţii pentru acest tip de
cântare. Capitolul tratând stabilitatea şi variabilitatea cântecului propriu-zis transilvan include
o serie de statistici privind parametrii literar-muzicali, totul sintetizat sub formă concluzivă.
Bibliografia, Anexele şi rezumatul în limba engleză completează corpul prezentei teze de
doctorat, în care mi-am propus evidenţierea reperelor ce pot constitui jaloane pe calea fiinţării
„limbii muzicale” a românilor din ţinuturile transilvane.
Autor: Bârlădeanu, Cristian
Titlul: O abordare semiotică a colindului tradiţional românesc
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 21.12.2011
Scurtă prezentare:
4
Lucrarea are un caracter interdisciplinar, prin apelul la două domenii distincte, Semiotică şi
Folclor, (domenii care se doreşte a se situa în relaţii de complementaritate). Pornind de la
realitatea existenţei unui anumit decalaj metedologic între metodele de studiere a două
domenii sincretice – folclorul „literar” şi folclorul „muzical” – teza are ca principal obiectiv
reducerea decalajului amintit prin metode ştiinţifice, moderne, ce se pot aplica atât folclorului
literar cât şi celui muzical. Legătura între cele două domenii, a căror specificitate se cere a fi
păstrată, respectată şi cunoscută, poate fi ştiinţa sistemelor de semne – Semiotica. Pe
parcursul tezei se studiază un corpus de colinde tradiţionale româneşti pe criterii pertinente, ce
ţin de concepte precum „comunicare”/ „semnificare”, „limbă/limbaj”, gramatică, semantică şi
pragmatică „semn lingvistic/ semn semiotic” „competenţa” şi „performanţa”. Un alt obiectiv
este creşterea gradului de „precizie” ştiinţifică, al demersului de specialitate, fără a afecta, pe
cât va fi posibil, „poeticitatea” specifică limbajelor artistice din care folclorul muzical
românesc face parte.
Autor: Bebeşelea-Sterp, Vasile
Titlul: Fluierul şi repertoriul specific din Mărginimea Sibiului
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 20.06.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea este structurată pe patru capitole. În primul capitol, Mărginimea Sibiului, repere
istorice – coordonate geografice, se evidenţiază importanţa zonei în contextul naţional, fiind
aşezată la intersecţia unor coridoare principale spre centrul şi apusul Europei. Al doilea
capitol, Fluierul din Mărginimea Sibiului, este dedicat acestui instrument străvechi, într-o
privire diacronică, insistând asupra fluierului din Mărginimea Sibiului (prezentare,
construcţie, metode de iniţiere în cântatul la fluier). Capitolul al treilea, Repertoriul specific
fluierului din Mărginimea Sibiului, pune în evidenţă melodii pentru fluier, din Mărginimea
Sibiului şi Mărginimea extinsă (subcarpaţii Olteniei). Am abordat un mod amănunţit de
analiză al variaţiunilor şi variantelor ce pune în evidenţă stabilitatea şi spontaneitatea
melodiilor. Capitolul al patrulea, Caracteristicele melodiilor din repertoriul fluierului din
Mărginimea Sibiului, abordează structura ritmică a melodiilor, elementele de polifonie,
sistemele sonore şi caracterul sincretic al repertoriului destinat fluierului. Corpusul de
melodii, conţine 303 piese, culese într-o perioadă îndelungată de documentare (1970 – 2010)
5
şi puse în valoare prin: concerte, turnee, imprimări la radio şi televiziune, ca dirijor şi
instructor al formaţiilor de fluieraşi din Jina, jud. Sibiu, Şcoala generală nr. 18, Sibiu şi
Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr” din Sibiu.
Autor: Brzuchowska, Maria (Polonia - U.E.)
Titlul: Formarea muzicianului de orchestră (Formation of the orchestral
musician)
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 01.11.2011
Scurtă prezentare:
In the face of rapidly changing musical landscape worldwide, training of future music
performer and in particular of orchestral musician should focus on development of his
flexibility and musicianship through training in chamber music making. The conservative
music HE system focuses on soloist’s technical proficiency. Both chamber music making and
orchestral playing only recently started to make their way to methodically conceived tuition in
the new curricula of music performance. These conservatories’ changes are secondary to
trainings launched by professional orchestras, still their initiatives are supported by EU
policies and tools elaborated for modernisation of HE system. Orchestral repertoire being
museum of 300-year history of Western music implies that students should be familiarised
with its samples, representing range of styles and techniques. In parallel, the human
dimension of orchestral co-operation should be explored sociologically, psychologically and
medically. Above professional health prophylaxis, or awareness of special determinants of co-
operation in an ensemble, this comprises bringing together the conducting and performing
programmes, so that students on either side of the rostrum know more about the trade of their
future counterpart in profession. Conducting curricula are lagging behind the times no less
than programmes of music performance.
Având în vedere ritmul schimbărilor în panorama muzicală din perspectiva Satului Global,
formarea muzicală a viitorului muzician, în special, a muzicianului de orchestră, ar trebui să
se concentreze asupra dezvoltării flexibilităţii şi muzicalităţii acestuia, printre altele prin
practicarea muzicii de cameră. Studiile muzicale tradiţionale pun accent pe dezvoltarea
tehnico-solistică, de curând, participarea în ansamblul muzical de cameră sau în orchestră a
început să fie introdusă în mod metodologic în programele unor conservatoare. Aceste
6
schimbări, deşi sunt susţinute de politica comunităţii europene în domeniul modernizării
învăţământului superior, sunt complimentare în raport cu programele educaţionale oferite de
unele orchestre profesioniste. Repertoriul orchestral, care este muzeul ultimilor trei sute de ani
din istoria muzicii occidentale, trebuie să fie reprezentat pe larg în programul de studii, cu o
gamă largă de stiluri şi tehnici. În acelaşi timp, dimensiunea umană a colaborării în orchestră
trebuie aprofundată sub aspect sociologic, psihologic şi medical. Pe lângă prevenirea bolilor
profesionale sau gradului de conştientizare a factorilor ambientali şi condiţiilor lucrului în
echipă, ar trebui să se elaboreze o parte comună a studiilor dirijorale şi de interpretare, pentru
ca colaborarea viitorilor parteneri să se bazeze pe cunoaşterea reciprocă a atelierelor lor de
lucru. Programele studiilor dirijorale sunt conservative într-o măsură similară cu studiile
instrumentale.
Autor: Buligă, Adrian
Titlul: Evoluţia artei violonistice oglindită în creaţia compozitorilor români din
secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 27.01.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cu titlul Evoluţia artei violonistice în creaţia compozitorilor români din
secolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este constituită dintr-un
“Argument”, cinci capitole, “Concluzii” şi patru anexe. Primul capitol Începuturile artei
instrumentale pe teritoriul românesc este urmat de cel de-al doilea Apariţia Conservatoarelor
de Muzică şi Declamaţiune, primul pas în formarea şcolii naţionale de interpretare. Al treilea
capitol, cel mai convingător, este intitulat George Enescu- moment de referinţă în creaţia
violonistică şi este urmat de cel de-al patrulea Creaţia muzicală pentru vioară, de la primele
mărturii până la jumătatea secolului al-XX-lea şi analiza Sonatinelor pentru vioară şi pian de
Paul Constantinescu şi Dinu Lipatti. Ultimul capitol Arta interpretativă românească în
secolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este urmat de Concluzii, după care
cele patru anexe reprezintă tabele cronologice ale tuturor lucrărilor româneşti pentru vioară
din această perioadă, în încheiere adăugându-se şi un rezumat în limba engleză al acestei teze.
7
Autor: Chifu, Maria
Titlul: Repere ale evoluţiei fagotului în muzica instrumentală şi camerală românească
contemporană (ultima jumătate a secolului XX – început de secol XXI)
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 21.12.2011
Scurtă prezentare:
Lucrările analizate sunt importante pentru repertoriul fagotistic, dar deopotrivă, pot să
servească şi tinerilor compozitori, atât prin accentul pus pe valorificarea posibilităţilor
coloristice şi expresive şi a efectelor specifice creaţiilor contemporane, pe care acest
instrument le oferă, cât şi pentru îmbogăţirea repertoriului. Primul capitol propune
identificarea şi urmărirea evoluţiei şcolii româneşti de după 1950 şi până astăzi, evidenţiate
prin două subcapitole: Tendinţe şi inovaţie în muzica românească de după anul 1950 şi
Evoluţia fagotului în şcoala românească (ultima jumătate a sec. XX – început de sec. XXI). În
cel de-al doilea capitol: Sincretismul în muzica Dianei Rotaru, este prezentată complexitatea
artistului ce depăşeşte limita de simplu instrumentist. În capitolul III - Ipostaze ale
singularităţii, sunt analizate 6 lucrări pentru fagot solo, în capitolul IV - Simbioza fagotului cu
pianul, sunt prezentate două lucrări camerale, în capitolul V - Asocieri timbrale, sunt
prezentate 8 lucrări şi este evidenţiat fagotul în raport cu alte instrumente, iar capitolul VI –
Sinteză, pe lângă prezentarea succintă a lucrării, evidenţiază un subcapitol de Proiecţii
metodice.
Autor: Cimpoi (căsătorită Iordachi), Raluca
Titlul: Pianul în romanţele lui Rahmaninov
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 15.12.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea cercetează romanţele pentru voce şi pian ale compozitorului rus, completează
studiile de până acum cu informaţii noi şi examinează unele probleme ce ţin de arta
interpretativă. Autoarea şi-a propus o abordare complexă, luând în consideraţie atât aspectul
teoretic, cât şi cel practic. Este urmărită evoluţia genului şi rolul lui în creaţia compozitorului.
Importanţa lucrării constă în efectuarea analizei tuturor romanţelor şi în valoarea aplicativă, ea
8
oferind posibilitatea de a servi drept suport în procesul instructiv-didactic, liceal şi universitar,
în cercetările muzicologice şi în arta interpretativă. Scopul şi sarcinile lucrării sunt
următoarele: analiza integral-sistematică a romanţelor pentru voce şi pian ale lui Rahmaninov;
evidenţierea mijloacelor componistice şi a particularităţilor limbajului muzical; abordarea
problemelor de interpretare, formularea unor recomandări metodice privind găsirea soluţiilor
ce ţin de tehnica pianistică, bazate pe experienţa interpretativă şi pedagogică a autoarei;
gruparea romanţelor după tematică şi conţinutul ideatic; dezvăluirea complexităţii acestui gen
şi a importanţei rolului pianului; caracterizarea stilului romanţelor şi a raportului dintre textul
poetic şi muzică.
Autor: Colţea, Vasile
Titlul: Tradiţie şi contemporaneitate în creaţia şi interpretarea chitaristică
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 10.03.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea are în vedere cercetarea şi analizarea fenomenului chitaristic în ansamblul său, adică
rostul şi rostuirea obiectului cordofon – ca entitate tehnico-stilistică şi timbral-coloristică – în
diversitatea evolutivă a limbajului muzical. Ca structură, prezintă trei părţi: Predevenirea,
Devenirea şi Desăvârşirea, iar conţinutul se desfăşoară pe două planuri: diacronic (istoric) şi
sincronic (planul detaliului). Primul cuprinde derularea informaţiilor de la nivelul genetic,
momentul zero (Mo), până la nivelul de plurivalenţă, iar cel de-al doilea, totalitatea
elementelor tehnico-stilistice specifice creaţiei şi interpretării chitaristice. Problematica
cercetării cuprinde: procesul de evoluţie a principiilor interpretării chitaristice, metodele şi
mijloacele de operare a actului de creaţie şi interpretare în tradiţie şi contemporaneitate,
relaţia omniprezentă dintre SR2 – sunetul referenţial stilistic specific intenţionalităţii autorului
şi SR1 – sunetul referenţial stilistic personalizat, specific filtrelor de percepţie, de stocare,
prelucrare şi redare a intenţionalităţii interpretului într-un anumit context spaţial, temporal,
cultural etc.
9
Autor: Dinescu (căsătorită Mosor), Elena
Titlul: Modalităţi de valorificare a folclorului dâmboviţean în educaţia muzicală
contemporană
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 17.02.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat este structurată în 6 capitole, abordând, atât din punct de vedere teoretic, cât
şi practic, folclorul dâmboviţean şi propune o serie de instrumente în organizarea şi
desfăşurarea activităţilor formale şi nonformale desfăşurate în cadrul unităţilor de învăţământ
preşcolar. Pentru a reliefa cât mai concret întregul tezaur cultural dâmboviţean, am configurat
un manual alternativ şi un soft educaţional care se adresează copiilor, părinţilor, şi altor cadre
didactice pentru a evidenţia valorile culturii tradiţionale, element esenţial în educaţia şi
creionarea personalităţii copiilor. Un alt element important al tezei îl constituie abordarea unei
problematici de actualitate: interculturalitatea, vizând cele trei etnii conlocuitoare din judeţul
Dâmboviţa: rromă, bulgară şi greacă. Întreaga lucrare a fost structurată în două părţi: Tradiţia
şi Educaţia, ce conturează universul etnofolcloric şi etnomuzical al judeţului Dâmboviţa,
considerând că este imperios necesar ca tradiţiile populare să fie valorificate, iar tânăra
generaţie să delimiteze manifestările folclorice autentice, de cele contrafăcute.
Autor: Dumitrache, Liliana
Titlul: Vocaliza, iniţiere, tehnică şi performanţă a cântului, esenţă a
expresivităţii în arta lirică
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 17.11.2011
Scurtă prezentare:
O lucrare ştiinţifică despre vocaliză presupune alcătuirea unei concepţii asupra formei şi
asupra sensurilor exprimării prin şi cu vocale. O tematică vastă, ce doreşte să aducă în atenţie
un element de bază al educaţiei vocale, prezent şi în cântul cultivat, vocaliza. Experienţa mea
solistică şi pedagogică pune la dispoziţia celor ce doresc, elevi, artisti, melomani elemente
importante ale acestui domeniu riguros şi fascinanat, util cântăreţului, în orice etapă de
dezvoltare vocală ar fi, un instrument al succesului în cariera lirică, validat de istorie. Teza
10
prezentă se doreşte o desfăşurare pe o zonă istorică, metodologică şi stilistică a unui aspect al
artei cântului redusă la esenţa sa, o invitaţie la noi cercetări. Lucrarea, departe de a-şi propune
să prezinte o abordare exhaustivă a acestui vast domeniu, doreşte să clarifice aspecte esenţiale
ale practicii vocale, atât la nivelul performanţelor solistului profesionist, cât şi ale tuturor
celor ce doresc să-şi cultive calităţile vocale şi să-şi lărgească orizontul de cunoaştere. Ea îşi
propune totodată să motiveze atât pe elevi, cât şi pe profesorii de canto în aplicarea unor
tehnici coerente şi verificate de-a lungul timpului, pentru ca vocaliza, esenţială pentru
iniţierea, dezvoltarea şi performanţa artei lirice, să-şi găsească locul binemeritat în formarea şi
perfecţionarea tinerilor solişti. Subiectul este inepuizabil. Domeniul vocal fiind un domeniu
viu, pune la dispoziţia introspecţilor subiecte noi de prospectare, interesante şi fascinante,
pedagogice şi artistice.
Autor: Frandeş, Iunia-Norbana
Titlul: Valenţe euristice ale interpretărilor lucrărilor lui Maurice Ravel pentru
vioară
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 13.04.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat, debutează cu Prolegomene - contextul socio-cultural cu referire la stilistica
raveliană şi la metoda euristică de soluţionare a problemelor interpretative precum şi provocările
spirituale ale creaţiei compozitorului. Cel de-al doilea capitol - Procedeul descoperirii în realizarea
expresivităţii muzicale conţine analize complexe ale Rapsodiei Tzigane pentru vioară şi pian şi a
Sonatei postume pentru vioară şi pian. Capitolul al treilea - Solaritate şi exotism tratează despre
structură şi raţionalism, conotaţii jazz - istice şi virtuozitate şi spaţializare prin suprapuneri tematice în
Sonata pentru vioară şi pian precum şi despre culoarea locală, factorii semiotici şi interpretarea în
Piesa în formă de Habanera pentru vioară şi pian. În capitolul al patrulea - Lucrările camerale
raveliene cu vioară-un compendium al scriiturii instrumentale moderne sunt prezentate analize
complexe ale Sonatei pentru vioară şi violoncel precum şi ale Trio-ului pentru vioară, violoncel şi
pian, cu o geneză poetică a Pantoum - ului. Capitolul al cincilea - Sinteze cuprinde proiecţii metodice
-formarea deprinderilor interpretative în perspectiva gândirii stilistice - în Sonata nr. 3, pentru vioară
solo de Eugène Ysaÿe.
11
Autor: Galetin, Deian
Titlul: Nunta şi repertoriul specific din Banat în contemporaneitate
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 13.12.2011
Scurtă prezentare:
Antropologia, etnologia şi folcloristica sunt ştiinţe al căror obiect de studiu cuprinde în mod
necesar şi riturile de trecere, dată fiind universalitatea acestora şi apariţia lor frecventă în
aproape toate momentele vieţii sociale şi culturale a unei comunităţi. Din analiza riturilor de
trecere ajungem la înţelegerea dimensiunii culturale pe care o au fenomenele naturale, precum
naşterea, pubertatea şi moartea sau fenomenele sociale dintre care cel mai important este
căsătoria. Analizând creaţia folclorică din Banat, formele de expresie populară şi totodată
caracteristicile categoriilor folclorice existente, se poate spune că aceasta se încadrează pe
deplin în marele patrimoniu folcloric românesc. Este normal ca fiecare zonă folclorică să aibă
anumite elemente distincte dar privită în ansamblu, creaţia bănăţeană păstrează elementele
corpului românesc comun.
Autor: Gîlcescu, Nicolae
Titlul: Complexul sincretic al jocului popular oltenesc. Trăsături muzicale
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 16.12.2011
Scurtă prezentare:
Complexul sincretic al jocului popular oltenesc.Trăsături muzicale este subiectul cercetării
mele ştiinţifice ce desemnează atât o cercetare cu multiple valenţe de ordin ştiinţific şi
metodologic cu privire la sesizarea trăsăturilor etnofolclorice a unei comunităţi sociale
distincte – vatra Olteniei, din cadrul unui areal geografic mult mai vast – Muntenia, ce are în
componenţa sa Gorjul, Doljul, Oltul, Vâlcea, Mehedinţiul, la care se adaugă subzonele de
interferenţă, cît şi valenţele jocului popular oltenesc - în particular. Demersul cognitiv
surprinde Capitolul I - Valori materiale şi spirituale olteneşti din perspectivă sincronică şi
diacronică, Capitolul al II - lea - Caracterul sincretic al folclorului, Capitolul al III-lea -
Jocul ca gen folcloric, Capitolul al IV-lea - Baza sistemică a muzicii de joc olteneşti şi
Capitolul V - Resurse interpretative ale jocului popular oltenesc în contemporaneitate şi va
12
avea drept reultat o panoramare a comorilor materiale şi spirituale olteneşti, centrate pe
muzica de joc oltenească reprezentată în media dar şi de Ansamblul profesionist Doina
Gorjului.
Autor: Hellmann (căsătorită Stan), Elise
Titlul: Valori interpretative ale muzicii populare româneşti în a doua jumătate a
secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 21.12.2011
Scurtă prezentare:
Am demonstrat prin subiectul abordat în teza de doctorat faptul că valoarea unei personalităţi
în orice domeniu, dar şi în domeniul interpretării muzicii populare de către soliştii vocali şi
instrumentişti este determinată de un complex de itemi care depăşeşte concepţia iniţială că
valoarea unui interpret este strict muzicală. Tema cercetării noastre vine să demonstreze că
interpreţii de muzică populară sunt implicaţi voit sau nevoit în procesul de educaţie informală
şi nonformală a publicului, în primul rând prin valoarea lor interpretativă, valoare care pentru
prima dată în istoria cercetării problemelor de etnografie şi folclor muzical din România a
fost demonstrată prin cunoaştere ştiinţifică (instrumente măsurabile, opinii credibile,
pertinente) nu numai prin cunoaşterea comună (păreri preponderent subiective, de obicei
laudative). Concluzia la care am ajuns în urma utilizării instrumentelor de lucru şi a metodelor
conjugate este că valoarea unui interpret în general este un complex, o configuraţie în care
estimările referitore la calităţile muzicale trebuie să primeze, dar numai însoţite de
comportamente ce pot realiza educaţia publicului. De aceea ipoteza ipso-facto a tezei de faţă
este că valoarea unui interpret de muzică populară trebuie să fie o valoare socio-culturală..
Autor: Iușan (căsătorită Rotaru), Ştefania-Emanuela
Titlul: Artă muzicală şi sonologie în creaţia lui Corneliu Cezar
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 21.11.2011
Scurtă prezentare:
13
Capitolul introductiv Repere biografice prezintă perioada de studii, personalitatea artistică,
omul Corneliu Cezar, activitatea sa profesională, precum şi adversităţile şi impedimentele
ideologice ce au marcat parcursul vieţii acestui creator. În capitolul II este prezentată muzica
românească în contextul aşa-zisului “realism socialist” impus de ideologii partidului comunist
şi orientările, direcţiile şi curentele în muzica românească din a doua jumătate a secolului XX.
Capitolul III urmăreşte relevanţa orientărilor spirituale în direcţiile stilistice ale
compozitorului Corneliu Cezar precum şi în poetica sa muzicală şi deopotrivă în căutările sale
teoretice ce s-au concretizat în cele două cărţi apărute, Introducere în sonologie şi Sonologia
prezentate în subcapitolul Izvoare şi orientări ştiinţifice. Creaţia muzicală este analizată în
Capitolul IV, precizându-se şi inadvertenţele descoperite în munca de documentare, cu privire
la datările lucrărilor şi denumirile acestora, fapt ce a presupus şi o prezentare cronologică a
lor. Mărturiile conţinute în Capitolul V urmate de Concluzii sunt cele care se vor ca epilog al
acestei teze prin care s-a încercat o prezentare a celui care a fost şi va rămâne un vizionar şi
deschizător de drumuri în componisitica românească din a doua jumătate a secolului XX.
Autor: Izsák, Jenö
Titlul: Evoluţia clarinetului în istoria muzicii universale
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 19.05.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat surprinde momentele importante ale dezvoltării clarinetului şi interpretării la
acest instrument, din epoca Barocului până în contemporaneitate, având în vedere atât
modificările constructive şi efectele lor muzicale, cât şi transformările componistice şi
interpretative prilejuite de acestea. Metodologia cercetării cuprinde: documentarea
istoriografică muzicală, prezentă în observarea trecutului instrumentului, al unora dintre
interpreţii proeminenţi, al tehnicii instrumentale, al limbajelor şi stilurilor muzicale de factură
cultă şi jazzistică, pe baza înregistrărilor şi a lucrărilor muzicologice; aplicarea unor metode
de analiză muzicală asupra unei selecţii de partituri, folosindu-se analiza structurală, formală,
semantică şi stilistico-interpretativă. În sintezele formale care însoţesc partiturile analizate, au
fost incluse, de regulă, cinci nivele descriptive ale evoluţiei şi structurării pieselor muzicale:
nivelul parcursului tono-modal, cel motivic, frazic, al monostroficelor şi al stroficelor mari.
Documentarea ştiinţifică se bazează pe o selecţie bibliografică diversă, în cea mai mare parte
14
de dată recentă şi străină, care cuprinde 176 de surse, dintre care 33 studii monografice (cărţi),
14 dizertaţii doctorale şi masterale, 5 lexicoane şi dicţionare, 10 materiale extrase din
periodice de specialitate, 41 surse web, 38 înregistrări audio şi 35 de partituri.
Autor: Lal (căsătorită Coresi-Lal) Ecaterina-Aurora
Titlul: Opereta romantică vieneză
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 05.10.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea urmăreşte evoluţia operetei romantice vieneze, pornind din antichitate, de la primele
forme de teatru cu acompaniament muzical. După expunerea tuturor surselor de inspiraţie, de
la Hanswurst, Théâtre de la foire şi Jacques Offenbach, se ajunge la forma ei din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, al cărei reprezentant de marcă a fost Johann Strauß II. Este
urmărită de asemenea şi influenţa asupra altor culturi, printre care şi cea românească, destinul
operetei în secolul XX, ca şi transformarea acesteia în alte genuri. Alegerea subiectului a fost
determinată de dorinţa de a generaliza experienţa mea de interpretă al multor partituri
aparţinând celor mai inedite lucrări ale genului.
Autor: Liçi Ornela (Albania)
Titlul: Dramatismul în psihologia unor eroine verdiene
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 22.12.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroine verdiene” a fost elaborată şi
structurată în urmatoarele părţi: Prolegomene; Capitolul I; Capitolul II. Giuseppe Verdi;
Capitolul III. La Traviata; Capitolul IV. Rigoletto; Capitolul V. Il Trovatore; Capitolul VI.
Sinteze; Note; Bibliografie; Interpretări ale sopranei Ornela Lici. În Prolegomene este
prezentată succint motivarea temei alese şi precizarea direcţiei în care decurge cercetarea şi
analiza temei pe parcursul tezei de doctorat. Capitolul I are caracter introductiv, prezentând
informaţii generale despre romantism în muzică în general şi în operă în special. Capitolul II
restrânge aria de cercetare la creaţia lui Giuseppe Verdi, aspecte stilistice specifice operelor
15
sale, influenţa libretelor în conturarea traseelor muzical-dramatice şi a profilurilor
personajelor şi prezentarea succintă a trei opere alese pentru analiză. Capitolele III, IV şi V
reprezintă nucleul tezei de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroine
verdiene”, aici fiind analizate în detaliu trei opere verdiene: La Traviata, Rigoletto şi Il
Trovatore, concentrându-ne în mod deosebit pe eroinele acestor opere: Violetta, Gilda,
Leonora. Capitolul final, Sinteze, cuprinde rezumatul acestei teze în limba română şi engleză,
cât şi Proiecţii metodice.
Autor: Luca (căsătorită Ciobanu) Luminiţa-Valentina
Titlul: Rolul şi amprenta timbrală specifică a violei în ansambluri camerale
atipice
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 24.02.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea, precedată de un Argument, în care sunt expuse elemente de semiologie şi de
poïetică1 a interpretării, este structurată în două părţi. Partea I, Viola, identitate timbrală (I-
Sunetul, Timp, spaţiu şi semnificaţie structurală, II-Viola, Tehnică şi expresie, III-Tipic şi
atipic în ansamblul cameral), tratează aspecte acustice, de construcţie a instrumentului, de
tehnică instrumentală şi de evoluţie a repertoriului cameral, constituit din două până la 12
voci. Din această investigare rezultă că stratificarea lucrărilor în tipice şi atipice este
determinată de clasele instrumentale cărora li se subsumează vocile ansamblului şi de
incidenţa genului în creaţia camerală. Partea a II-a, Analize, studiază aspecte formale şi
interpretative, conturând rolul şi expresivitatea violei în lucrări atipice semnificative. Creaţia
camerală atipică în Clasicismul vienez (IV) se specifică prin potenţarea solistică a violei şi
prin inversări timbrale de voci, cea de la Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al
XX-lea (V) optează pentru alcătuiri timbrale apropriate intenţiei expresive, iar în Muzica
românească din secolul al XX-lea (VI) se identifică două constante stilistice în creaţia atipică
- modalismul şi polimorfismul timbral, iar partiturile violei prezintă elemente de virtuozitate.
Autor: Mardan, Adrian
16
Titlul: Muzica de film creatoare de lumi sonore – estetica relaţiilor dintre
diferitele limbaje artistice
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 12.12.2011
Scurtă prezentare:
Filmul, fie că vorbim de cel de televiziune sau cinematografic de scurt, mediu şi lung metraj,
documentar, animaţie etc., în zilele noastre a devenit un fenomen, o necesitate, poate. Această
dizertație reprezintă o privire de ansamblu într-un cadru cât mai sintetizat cu putință, despre
ceea ce înseamnă, în speță, muzica de film, despre implicaţiile acesteia în conceptualizarea
prezentului legat de cea de-a şaptea artă, despre noţiuni epistemologice mediului filmic în
relaţia sunet – imagine şi, nu în ultimul rând în accepțiuni legate de fenomenologie,
complexul de realizare al compoziţiei coloanei sonore şi analize preliminare ale unor filme
memorabile, precum şi o realizare practică, ce vine în întâmpinarea rezumativă a celor expuse
în această lucrare. Astfel, ultimul capitol al tezei reprezintă un studiu de caz pentru impunerea
şi veridicitatea împlinită a acestei teze, acest fapt determinând o concluzionare auditivă şi
vizuală care să se alinieze în strânsă concordanţă cu conceptul ideilor alese şi prezentate. Teza
are la bază filmul de scurt metraj cu titlul Din nimic (Out of nothing), dar filmul are ca suport
textul sintetizat, acestea însemnând premisele unei dezvoltări ample și științifice.
Autor: Martin, Giorge
Titlul: Studiul lucrului cu vocea cultă
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 04.11.2011
Scurtă prezentare:
În dorința de a dezlega misterul genezei timbrului vocal și sediul tainic al sursei vocii umane,
am parcurs prin analiză profundă și cercetare, toate teoriile emise de-a lungul istoriei asupra
producerii și educării sunetului vocal. Am investigat, examinat și descris amănunțit teorii deja
cunoscute și am scormonit în istoria lucrului cu vocea cultă, în căutarea celor mai vechi
argumentări referitoare la vocea umană. Lucrarea mea oferă un traseu documentat al
domeniului cercetării lucrului cu vocea cultă în perspectiva timpului, încercând deasemenea
să trezească interesul practicienilor vocali, iubitorilor artei vocale dar și publicului larg ce-și
17
dorește a înțelege mai bine mecanismul actului fonator și tainele fenomenului vocal.
Cercetarea relizată de mine generează puncte noi de referinţă pentru profesioniştii domeniului
şi pentru generaţiile viitoare dornice de a studia amănunţit tainele vocii umane, fiind la fel de
interesantă prin prisma deschiderilor ei, a conținutului informativ dar și a elementelor noi
aduse în analiza și tehnica cântului cult.
Autor: Maxim, Horia-Nicolae
Titlul: Stil şi interpretare în marile creaţii pentru pian şi orchestră ale secolului
al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 02.11.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea abordează, în cele nouă secțiuni ale sale, multiple direcții de analiză – istorică,
stilistică, estetică și interpretativă – a creației concertante pentru pian a marilor compozitori și
pianiști virtuozi ai secolului trecut: Maurice Ravel, Serghei Rahmaninov, Serghei Prokofiev,
Igor Stravinsky, Béla Bartók, Dmitri Șostakovici și George Gershwin. Fundamentul selecției
este dat, dincolo de afinitățile personale, de valoarea demonstrată în timp de lucrările analizate
în această teză și de convingerea că în ele se regăsesc caracteristicile majore ale întregii arte
muzicale din epocă – spiritul novator și vastitatea câmpului stilistico-estetic. Totodată, nu
lipsește raportarea la tradiția genului și accentuarea ideii de continuitate, in aria structurală și
dramaturgică, remarcată la majoritatea autorilor abordați. Un alt aspect semnificativ surprins
în lucrare este influența marcantă a condiției de pianiști virtuozi a tuturor acestora asupra
actului creator, precum și accesul, datorat înregistrărilor ce-i au drept soliști, la direcții
interpretative provenite din surse primare. Studiul a necesitat o documentare solidă asupra
contextului cultural, în încercarea de a înțelege creațiile compozitorilor prin apartenența lor la
fenomenul mai larg al spiritualității și convingerilor generale promovate de societatea acelor
timpuri.
Autor: Măniceanu, Mihai
Titlul: Structuri supraoctaviante în Simfonia de Mihai Măniceanu
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu
18
Data susţinerii: 14.12.2011
Scurtă prezentare:
Primul capitol al lucrării, O teorie a modurilor supraoctaviante, ordonează structurile modale
de acest tip pe baza unor principii de maximă generalitate. Pe parcursul celui de-al doilea
capitol am urmărit traseul stilistic al creaţiilor lui Ștefan Niculescu, apoi am analizat din punct
de vedere formal, sintactic și modal Psalmus, Undecimum, Deisis și Litanii la plinirea vremii.
Cel de-al treilea capitol conţine exemple de structuri supraoctaviante din lucrările proprii,
compuse anterior studiilor doctorale: Elegia, L’ange bleu, Étude lyrique. În cadrul capitolului
al patrulea am sintetizat caracteristicile transpoziționale și modulatorii ale acestor moduri,
compatibilitatea lor cu alte structuri modale și am lansat anumite sugestii vizavi de posibilele
întrebuinţări componistice ale acestora. Capitolul cinci, Sus pentru orchestră de cameră.
Organizare modală, descrie principiile de alcătuire ale celor două moduri supraoctaviante
utilizate şi maniera în care acestea evoluează. Cel de-al şaselea capitol, Simfonia, analizează
lucrarea din trei perspective: modală, formală și microstructurală (particularități melodice,
polifonice, armonice, eterofonice, ritmice și de orchestraţie). Ultimul capitol este reprezentat
de concluziile generale.
Autor: Mihalache, Victor-Fernando
Titlul: Muzica de film românească
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 20.10.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea abordează, în cele cinci capitole componente, creaţia cinematografică prin prisma
coloanei sonore. Cercetarea ştiinţifică pe care am realizat-o prezintă mai multe direcţii,
elementele de istoric împletindu-se cu descrierea obiectivă, analitică a factorilor esenţiali în
conceperea strategiilor componistice. Dezvoltarea muzicii de film nu poate fi studiată fără o
apropiere de muzica de scenă, astfel încât abordarea creaţiilor de gen în teatru, dar şi a
evoluţiei muzicii de operă, o considerăm importantă pentru desăvârşirea demersului ştiinţific.
Totodată, un aspect important îl constituie captarea şi prelucrarea sunetului, care asigură
fondul tehnic peste care se suprapune coloana sonoră muzicală. Studierea cronologică a
diverselor tipologii estetice aparţinând cinematografiilor internaţionale este esenţială pentru
raportarea la muzica de film românească. Creaţiile sonore ce însoţesc producţiile
19
cinematografice din spaţiul autohton beneficiază de analize structurale detaliate, în care
muzica este analizată atât din punct de vedere al valenţelor estetice cât şi prin raporturile
temporale pe care acestea le impun în desfăşurarea acţiunii.
Autor: Oancea, Ruxandra-Maria
Titlul: Sonata pentru violoncel şi pian în contextul primei jumătăţi a secolului
XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 15.11.2011
Scurtă prezentare:
Teza organizează şi descrie un repertoriu important al începutului de secol XX, şi anume
sonatele pentru violoncel şi pian, înfăţişând modalităţile în care sunt folosite genul şi forma de
sonată în dorinţa compozitorilor din Rusia (prin sonatele de Rahmaninov, Şostakovici,
Prokofiev), Austria (prin sonata lui Webern), Franţa (prin sonatele de Debussy, Poulenc) şi
America (prin sonatele de Barber, Carter), de a se îndepărta şi elibera de tipologia muzicii
germane ce domina cultura europeană. Având convingerea că un act interpretativ de calitate
este rezultatul unei bune înţelegeri a aspectelor componistice ale lucrării muzicale respective,
teza oferă fundamentul istoric / teoretic / compoziţional (inovaţii la nivel de formă, armonie,
ritm, frazare, tratare a instrumentelor, raporturi de dominanţă), ca suport de argumentare
pentru unele aprecieri şi consideraţii competente şi relevante privind interpretarea.
Recomandările se concentrează asupra unor detalii rafinate, care nu apar ca evidente chiar în
partiturile cu indicaţii abundente, dar care sunt esenţiale unei interpretări măiestrite ce pune în
valoare retorica piesei, în formarea unui parteneriat captivant violoncel-pian, aflat în slujba
aceloraşi idei muzicale.
Autor: Olteţeanu, Ana-Maria
Titlul: Repere asupra relaţiei formă-expresivitate muzicală – Aplicaţii ale
ştiinţelor cognitive în muzicologie
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu
Data susţinerii: 24.11.2011
Scurtă prezentare:
20
Teza pornește de la ipoteza conform căreia motivațiile pentru și conexiunile dintre forma și
expresivitatea muzicală sunt adânc sculptate în însuși sistemul cognitiv uman. Reunirea celor
două concepte se poate face înțelegând acest sistem. Capitolul I stabilește puncte de reper
asupra expresivității muzicale. Capitolul II pune bazele unor repere cognitive ale formei
muzicale, prin prisma diferitelor tipuri de memorie umană, a principiilor gestaltice,
categorizării, teoriilor moderne ale cogniției întrupate și situate din științele cognitive și
aplicațiilor muzicale ale metaforei. Capitolul III analizează relația formă-expresivitate
muzicală din perspectiva unor teorii neurologice, psihologice și computaționale moderne.
Capitolul IV explică bazele cognitive ale audiției muzicale, de la neurofiziologia auzului, la
percepția sunetului muzical, a scărilor sonore, melodiei, conturului melodic și tonalității până
la procesele cognitive ce se ocupă de formele muzicale și de stil. Capitolul V analizează la un
nivel mai profund potențialele modalități de obținere ale sensului muzical. Capitolul VI
prezintă analize muzicale formale și expresive. Capitolul VII prezintă direcții posibile de
continuare a cercetării.
Autor: Oprea, Elena-Codruţa
Titlul: Richard Strauss – creaţia de operă
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma
Data susţinerii: 23.06.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat contribuie la cercetarea muzicologică prin abordarea creaţiei de operă a
compozitorului german Richard Strauss. Lucrarea a fost structurată pe patru capitole,
precedate de o introducere, ce motivează alegerea acestui subiect şi urmate de bibliografie şi o
o listă a partiturilor analizate. În capitolul I, după o scurtă biografie a lui Richard Strauss, se
continuă cu o trecere în revistă a genurilor muzicale abordate de acesta în opusurile sale,
precum şi consideraţii stilistice ce se desprind din prezentarea partiturilor poemelor simfonice
reprezentative. Partea a doua cuprinde analiza genurilor vocale, vizând în mod special liedul,
ca o preocupare constantă a compozitorului de-a lungul întregii sale vieţi. Capitolul III oferă o
prezentare şi o clasificare cronologică a operelor compozitorului german, distribuite în trei
perioade corespunzătoare parcursului profesional şi evoluţiei lui Richard Strauss în arta
componistică: începuturile sub semnul lui Richard Wagner, înclinaţia spre orizonturi
expresioniste, şi în fine schimbarea viziunii în favoarea unui limbaj tradiţional. Capitolul IV
21
este rezervat analizei partiturilor a trei capodopere lirice ale compozitorului, Salomeea –
Electra – Cavalerul Rozelor, făcându-se referire atât la alcătuirea libretului şi a dramaturgiei
muzicale, cât şi la abordarea specifică a elementelor de limbaj muzical şi rolul simbolic al
motivelor în configurarea sonoră a personajelor.
Autor: Palade (căsătorită Mituţ), Mihaela-Roxana
Titlul: Impactul parametrilor muzicali asupra psihicului uman
Coordonator: Prof.univ.dr. Magda Buciu
Data susţinerii: 09.12.2011
Scurtă prezentare:
Tratarea temei este complexă, implicând aspecte pluridisciplinare şi interdisciplinare, în
scopul aprofundării relaţiei dintre muzică şi psihicul uman. Domenii precum psihologia,
psihoacustica, fiziologia, neurologia sau muzicoterapia concură în evidenţierea influenţei pe
care o determină muzica, la nivelurile organismului – fizic, fiziologic, neurologic –, având
finalitate spre nivelul psihologic. Teza de doctorat este structurată în cinci capitole, care
evolează de la descrierea fenomenului muzical, la abordarea interdisciplinară a relaţii muzică
– psihic, elucidează aspecte ale influenţei parametrilor muzicali asupra proceselor psihice,
personalităţi şi conştiinţei umane, traează coordonate ale expresivităţii parametrirlor muzicali
şi implicaţiilor afective ale acestora şi evidenţiază particularităţile emoţionale pe care le
determină muzica în cazul cercetării pe copii preşcolari.
Autor: Pasăre, Dumitru
Titlul: Instrumentele muzicale populare aerofone în practica tradiţională
Gorjenească
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 14.10.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea este dedicată tipurilor de instrumente aerofone tradiţionale folosite în practica
gorjenească. Autorul îşi propune o sinteză a evoluţiei instrumentelor aerofone şi a artei de a
cânta la aceste instrumente, o îmbinare armonioasă a tradiţiei cu inovaţiile aduse de
constructorii şi interpreţii gorjeni. Cercetarea instrumentelor muzicale populare aerofone din
22
zona Gorjului reprezintă un prilej de radiografiere, de altfel destul de dificilă a stadiului
constructiv, de tehnică instrumentală şi de expresie artistică specific naţională. Atât categoria
de instrumente populare aerofone mici ,,solzul de peşte, frunza, drâmba sau jucăriile
muzicale’’ cât şi categoria de instrumente populare aerofone mari ,,naiul, fluierul,
cavalul,cimpoiul sau acordeonul’’, au rădăcini proprii şi particulare în spaţiul culturii
folclorice româneşti, chiar dacă aceste instrumente se regăsesc şi la alte popoare. Tema se
dovedeşte oportună şi importantă, atât pentru problematica pedagogică în general prin
posibilitatea deschiderii unor noi perspective de dezvoltare a ştiinţei pedagogice, dar şi pentru
dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului muzical prin identificarea unor posibile repere de
reformare a sistemului educativ-muzical actual, în concordanţă cu specificul nostru cultural.
Studiul acestor instrumente constituie o contribuţie necesară la compensarea unei lipse acute a
materialului documentar din învăţământul de specialitate, toate acestea, privite prin prisma
unei îndelungate experienţe personale de instrumentist şi profesor a autorului.
Autor: Pecingină, Emanuel
Titlul: Conceptul cameral-vocal în arta corală românească. Corul Naţional de
Cameră MADRIGAL din Bucureşti
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 24.10.2011
Scurtă prezentare:
Teza prezintă evoluţia conceptului cameral-vocal în arta corală românească având ca principal
exemplu Corul Naţional de Cameră “Madrigal” din Bucureşti, formaţie fondată de
prof.univ.dr. Marin Constantin în 1963. În capitolul I este definit conceptul cameral
urmărindu-se evoluţia muzicii corale de acest gen de la apariţia sa şi până în zilele noastre
pornind din Evul Mediu. Capitolul II urmăreşte creaţia coral-camerală în secolele XX şi XXI
atât în muzica românească precum şi în cea universală. Capitolul III se referă la specificul
interpretativ al conceptului cameral. Multe din creaţiile corale ale repertoriului universal şi
românesc pot fi adaptate la conceptul cameral. Capitolul IV pune sub lupă fenomenul coral-
cameral numit Corul Naţional de Cameră „Madrigal” din Bucureşti, formaţie ce a pus bazele
mişcării coral-camerale din România constituind o adevărată şcoală de cânt şi dirijat coral.
Edificatoare în acest sens este lucrarea discografică a dirijorului Marin Constantin -“Arta
construcţiei şi interpretării corale” realizată pe 10 discuri CD ,în care exemplele muzicale sunt
23
susţinute de Corul „Madrigal”. Capitolul V conţine analize interpretative de muzică corală
românească din experienţa personală a autorului tezei, în calitate de maestru corepetitor şi
dirijor la Corul Naţional de Cameră „Madrigal”. Concluziile generale legate de fenomenul
cameral-vocal şi evoluţia lui în arta corală românească, de exemplul constituit de Corala
„Madrigal”, precum şi premizele evoluţiilor corale ulterioare, încheie lucrarea.
Autor: Popadiuc (căsătorită Cristian), Carmen-Elena
Titlul: Elemente de stilistică interpretativă în creaţia componistică pentru violă
– J.S.Bach – W.A.Mozart – Fr.Schubert – J.Brahms – G.Enescu
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 28.10.2011
Scurtă prezentare:
Precedată de o introducere și încheiată cu capitolul VI ce conține concluziile, lucrarea de
cercetare este concepută dintr-o suită de monografii științifice și interpretative care analizează
capodoperele literaturii muzicale concertante și camerale dedicate violei, creații desprinse
dintr-o perioadă de circa 200 de ani de istorie muzicală. Pe lângă analiza formală, în
deschiderea fiecărui capitol sunt prezentate date privitoare la încadrarea lucrării în epocă,
noutăți şi inovații din punct de vedere stilistic interpretativ, alături de câteva particularități
semantice, caracteristice stilului epocii respective, în multe cazuri cu considerații de
interpretare personală. Cercetarea conține următoarele compoziții cuprinse în capitole:
capitolul I- Concertul brandenburgic nr. 6 pentru două viole şi orchestră (bwv 1051) de
J.S.Bach; capitolul II- Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră de W.A.Mozart;
capitolul III conține două subcapitole: III.1 este intitulat Apariția unui nou instrument numit
arpeggione, III.2 Sonata pentru arpeggione și pian (D 821) de Fr. Schubert; capitolul IV
conține deasemenea două subcapitole: IV.1-Sonata nr. 1 pentru clarinet (sau violă) și pian
op. 120 de J. Brahms și IV.2-Sonata nr.2 pentru clarinet (sau violă) op.120 și pian de același
compozitor; capitolul V- Koncertstück pentru violă cu acompaniament de pian de G.Enescu.
Autor: Popescu-Stăneşti, Cristina-Anca
Titlul: Concepţia interpretativă în „Miroirs” şi „Gaspard de la Nuit” de
Maurice Ravel
24
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 23.11.2011
Scurtă prezentare:
Această lucrare s-a născut din experienţa acumulată ca interpret a integralei lucrărilor pentru
pian solo de Maurice Ravel. Ea reprezintă un demers analitic exhaustiv, în care se pune accent
pe reliefarea caracterului muzicii. În Miroirs şi Gaspard de la nuit motivele muzicale sunt
explorate minuţios, apoi sunt comparate, relaţionate şi incluse în contextul general. Cercetarea
semantică - clădită pas cu pas, de la structurile de mici dimensiuni, până la cele mai complexe
– dovedeşte existenţa unei dramaturgii clare, coerente, arată traseul care trebuie urmat pentru
ca interpretarea să capete valoare. În esenţă, concepţiile expuse în capitolul Sinteze oglindesc
un mod propriu de a interpreta, de a simţi şi de a gândi muzica, dar în acelaşi timp reflectă
multe din aspiraţiile colective ale momentului prezent: speranţa în triumful binelui, dorinţa de
regăsire a sinelui şi a păcii interioare. Decriptarea textului muzical va fi de folos mai ales
tinerilor pianişti. Ei vor putea descoperi idei noi privind modul concret de sonorizare pentru
diversele stări sufleteşti sugerate de compozitor, îşi vor putea îndrepta eforturile către
regăsirea şi redarea acelor sensuri care au puterea de a emoţiona şi de a transforma publicul
receptor. Muzica lui Maurice Ravel - prin perfecţiunea detaliului integrat viziunii de ansamblu
- atinge profunzimi nebănuite.
Autor: Rădoiaş, Robert-Daniel
Titlul: Sergiu Celibidache – un fenomen muzical al secolului XX. O privire
monografică
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu
Data susţinerii: 30.06.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat debutează cu Date biografice şi activitatea dirijorală a lui Sergiu
Celibidache, prezentând, cronologic, evenimentele cele mai importante din viaţa maestrului
român, care vor ajuta la conturarea unui portret, ce ni-l înfăţişează atât pe omul Celibidache,
cât şi realizările artistice excepţionale ale acestuia. Dimensiunea pedagogică, parte din
manifestarea sa artistică atât de complexă, va fi expusă şi analizată în cel de-al doilea capitol,
bazându-ne pe elementele definitorii ale şcolii sale dirijorale, aşa cum ne sunt ele prezentate
de câţiva dintre discipolii săi. Capitolul al treilea, Sergiu Celibidache – dimensiunea teoretică
25
şi componistică, abordează conceptul filosofic, denumit fenomenologie, cu particularităţile
sale asupra discursului muzical, aşa cum a fost interpretat de către Celibidache şi adoptat în
exprimarea sa ca dirijor, pedagog, teoretician şi compozitor. Receptarea activităţii muzicale,
subiectul celui de-al patrulea capitol, surprinde câteva dintre manifestările actuale ale unor
Case de discuri şi Fundaţii, ce au ca prioritate cunoaşterea şi aprofundarea acestei moşteniri
culturale lăsate posterităţii de către Sergiu Celibidache. Al cincilea capitol, intitulat
Celibidache şi România, trece în revistă gândurile şi sentimentele profunde ale maestrului
român, faţă de locurile şi oamenii alături de care şi-a regăsit întotdeauna propria-i identitate.
Autor: Răducanu, Corina-Alexandra
Titlul: Tehnici impresioniste în creaţia lui Isaac Albeniz, Maurice Ravel şi
Marţian Negrea
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 20.06.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea pleacă de la premisa că impresionismul este un curent al sinesteziei, al culorilor şi
sugestiilor sonore, al corespondenţelor stilistico-interpretative care generează o tehnică
pianistică diversă ce pune accentul pe puterea imaginii sonore care impune utilizarea tuturor
resurselor instrumentale, argument expus în primul capitol. Autoarea subliniază
particularităţile stilistice, caracteristicile esenţiale ale limbajului muzical, prin analiza
amănunţită şi fundamentată, cu o abordare a limbajului de natură semiotică, hermeneutică şi
fenomenologică, cu referire la agogică, dinamică, frazare, timbru, culoare, pedalizare, gest
interpretativ, arhitectură şi estetică muzicală. Aspectele interpretative sunt desprinse din
bogata activitate scenică a autoarei şi din cercetarea amănunţită a lucrărilor : II. Isaac Albeniz
- Iberia (caietul I), III. Maurice Ravel - Concertul pentru pian şi orchestră în Sol major şi IV.
Marţian Negrea - Trei Schiţe Româneşti şi Sonata op.5. În subcapitolul V.2. Proiecţii
metodice este prezentat un demers pedagogic aplicat Sonatinei de Maurice Ravel. Lucrarea
este însoţită de înregistrări din concert ale autoarei.
Autor: Rădulescu, Grigore-Ciprian
26
Titlul: Hermeneutica poetico-muzicală a eotinalei în tradiţia românească
(sec.XIX)
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 14.11.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă, elaborată sub coordonarea Prof. Univ. Dr. Gheorghe Oprea, cuprinde analiza
literară şi muzicală a celor 11 Eotinale, care se cântă la Utrenia duminicilor, între laude şi
doxologie. Teza este structurată în şapte capitole, analiza pornind de la creaţiile celor mai
reprezentativi compozitori români de la începutul secolului al XIX-lea: Macarie Ieromonahul,
Anton Pann şi Dimitrie Suceveanu, îmbinând elemente de liturgică, istoriografie, paleografie
muzicală bizantină şi analiză etnomuzicologică. Capitolul I se ocupă de prezentarea celor 11
Eotinale în ritualul bizantin, evoluţia lor în universul manuscriselor, precum şi aspecte
tipiconale. Capitolul II prezintă în prima parte date legate de autorul textelor Eotinalelor, iar
în cea de-a doua parte o imagine evolutivă a acestui gen în tradiţia muzicală bizantină şi post-
bizantină. Capitolul III este închinat compozitorilor români autori de Eotinale şi modelelor lor
bizantine. Restul capitolelor constituie o analiză textuală, morfo-sintactică şi muzicală a
Eotinalelor. În anexe am inclus cele mai reprezentative Eotinale care au circulat în
principatele române şi la Sfântul Munte Athos, iar Bibliografia cuprinde 73 de titluri ce includ
enciclopedii, lexicoane, dicţionare, cataloage, studii de muzică psaltică.
Autor: Răsvan, Cătălin
Titlul: Modalităţi de valorificare a amprentelor interpretative pe instrumente
muzicale prin intermediul băncilor de sunet
Coordonator: Prof.univ.dr. Teodor Ţuţuianu
Data susţinerii: 25.01.2011
Scurtă prezentare:
Teza urmăreşte aplicabilitatea sistemului virtual digital în muzică şi este configurată în cinci
capitole cuprinzătoare, flancate de argument şi de concluziile finale. Fiecare din cele cinci
diviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni în fascinantul şi complexul tărâm al
sistemului virtual digital, tratate din perspectiva exploatării avantajelor de necontestat, oferite
de noua tehnologie. Lucrarea tratează posibilităţile de neimaginat ale tehnologiei digitale,
27
utilizate în slujba creaţiei muzicale. În domeniul componistic, staţiile de lucru digitale
muzicale Pro Tools (Avid® Technology, Inc.), Cubase şi Nuendo (Steinberg Media
Technologies GmbH), au devenit un simbol de referinţă în muzica asistată de calculator.
Aparate muzicale virtuale complexe, samplerele de tip software precum HALion (Steinberg
Media Technologies GmbH) sau Kontakt (Native-Instruments GmbH) sunt capabile să
înmagazineze colecţii de bănci de sunet care pot include sute de instrumente muzicale
virtuale. Librăriile de sunet sunt prezente în toate formatele de sampler existente şi includ o
mare varietate de instrumente virtuale (simfonice, de percuţie, cu specific etnic, cu sunete
sintetizate, vocale, ori cu specific sonor al unei orchestre de jazz).
Autor: Rogoz, Matei Şerban
Titlul: Sonata pentru pian în secolele XVIII şi XIX. Aspecte stilistice şi
interpretative
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 12.09.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat este structurata în 3 capitole. Primul capitol, structurat în 10 subcapitole, se
referă la la drumul pe care termenul de “Sonată” îl parcurge până la cristalizarea genului.
Capitolul II, structurat în 5 subcapitole reprezintă o incursiune în Sonata pentru pian din
creaţia marilor “clasici vienezi”, Haydn, Mozart şi Beethoven, făcând referire şi la anumite
viziuni interpretative ale unor pianişti care au dedicat mare parte a repertoriilor lor Sonatelor
pentru pian din perioada “Clasicismului vienez”. Capitolul III, structurat în 9 subcapitole, va
urmări drumul parcurs de către Sonata în perioada “Romantismului” din secolul al XIX-lea,
fiind menţionate de asemenea şi viziuni interpretative reprezentative pentru lucrările destinate
genului de Sonata de către compozitorii menţionaţi în acest capitol.
Autor: Rusu, Iulian
Titlul: Tradiţia dirijorală în România. Stil, concepţie, spirit creator
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 14.12.2011
Scurtă prezentare:
28
Sfârşitul secolului al XIX-lea, şi primele decenii secolului XX, au impus în istoria muzicii şi a
artei dirijorale, o serie de artişti români pe cele mai înalte trepte ale acesteia. Datorită lor,
şcoala românească de dirijat are astăzi un statut special în istoria artei interpretative dirijorale
naţionale şi internaţionale. Dirijorii români, din prima jumătate a secolului XX, (George
Enescu, George Georgescu, Ionel Perlea, Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, Thedor
Rogalski, Alfred Alessandrescu ş.a.) au dezvoltat, într-o perioadă scurtă de timp, o şcoală de
dirijat care astăzi, prin reprezentanţii săi, duce mai departe o moştenire de preţ devenită
tradiţie cu un stil şi o cocepţie proprie, caracteristici distincte în lumea muzicii astăzi.
Tehnica dirijorilor români contemporani este influenţată profund de gândirea şi abordarea
ştiinţifică a marilor pedagogi: Antonin Ciolan, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Constantin
Silvestri şi Constantin Bugeanu. Dirijorii români care conduc orchestrele din ţară s-au format
în centrele universitare muzicale de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Ei sunt astăzi continuatorii celor
care au pus bazele instituţiilor de spectacol şi concerte din România şi contribuie la
dezvoltarea acestora pe măsura idealurilor lor sonore.
Autor: Sârbu, Camelia-Anca
Titlul: Compozitori fondatori de ansambluri instrumentale – formaţii
bucureştene
Coordonator: Prof.univ.dr. Teodor Ţuţuianu
Data susţinerii: 20.12.2011
Scurtă prezentare:
Teza oferă rezultatele unor cercetări aprofundate asupra legăturilor conceptuale existente între
compozitor şi ansamblul său instrumental. Focalizarea reflectorului pe formaţiile
instrumentale sau cu instrumente constituite de remarcabili compozitori în Bucureşti se
impune datorită efervescenţei creatoare şi interpretative care marchează acest reprezentativ
spaţiu cultural românesc. Prin urmare, se portretizează compozitorul şi formaţia sa
instrumentală urmărindu-se reliefarea aspectelor stilistice definitorii şi a valorii ansamblului
în funcţie de natura şi complexitatea repertoriului, realizarea unor conexiuni, neobservate
poate până în prezent, între temperamentul artistic al compozitorului şi configuraţia grupului
său instrumental. Această amplă dezbatere este precedată de o prezentare sintetizată a celor
mai reprezentative formaţii instrumentale înfiinţate de compozitori în Europa. Pentru
evidenţierea nivelului interpretativ al ansamblurilor fondate de compozitori în Bucureşti, s-au
29
analizat în detaliu importante partituri semnate de aceşti compozitori şi interpretate de
formaţiile lor.
Autor: Şerban-Pârâu, Oltea
Titlul: Popularitatea – concept modern sub influenţa difuzării muzicii prin disc,
mass-media audio-vizuale şi internet în cultura românească
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 02.11.2011
Scurtă prezentare:
Cercetarea privind conceptul de popularitate în relaţie cu muzica, aflat în permanentă
relaţionare cu evoluţia difuzării muzicii de-a lungul secolelor, a implicat trei mari părţi. Cea
dintâi s-a referit la definirile ideii de popularitate în muzică şi la istoricul acestui tip de
abordare de-a lungul evoluţiei istoriei muzicii. Cea de a doua parte a urmărit istoricul
modalităţilor prin care muzica a devenit un element tot mai popular în societate prin
intermediul editării muzicii, a discului şi industriei discografice, a radioului şi televiziunii,
cinematografului, publicităţii sau internetului. Partea finală a urmărit conturarea – prin prisma
includerii muzicii populare în noţiunea de cultură populară – a evoluţiei conceptului de
popularitate în relaţie cu muzica clasică în România secolului XXI, făcând apel la mai multe
elemente concrete prezente în istoria recentă a vieţii muzicale româneşti, toate acestea
conducând către concluzia necesităţii de a acorda o atenţie sporită popularizării muzicii
clasice, necesitate tot mai acută în contemporaneitate.
Autor: Sibianu, Adina
Titlul: Coordonare şi subordonare în relaţiile armonice oglindite în lucrarea
As If ... pentru pian şi orchestră
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu
Data susţinerii: 16.12.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat înfățișează tehnici de compoziție și de organizare a materialului sonor
(totalul cromatic) în lucrări simfonice ale lui Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, precum și în
câteva creații proprii. Se pornește de la premisa că ordonarea înălțimilor se poate realiza prin
30
coordonarea elementelor în plan linear și/sau prin subordonarea elementelor (sunetelor sau
acordurilor), precum într-o muzică tonală, modală sau spectrală. În lucrarea As If... pentru
pian și orchestră îmbinarea dintre coordonare și subordonare se realizează cu ajutorul unor
obiecte sau evenimente sonore distincte (fragmente, structuri muzicale), care apar și reapar în
ipostaze diferite pe parcursul piesei, alăturate, suprapuse parțial sau total. Procedeele
componistice utilizate combină tehnica procesuală cu cea combinatorică, în care mulțimile de
obiecte finite reprezintă sunete, moduri, structuri modale, dar și fragmente de structuri
sintactice muzicale (celule, motive, fraze). Coordonarea apare în urma prelucrării melodice a
unor tetracorduri sau subserii de sunete prin procedee precum: permutarea sunetelor,
permutarea intervalelor, inversarea intervalelor, augmentarea prin inserția de sunete.
Subordonarea la nivel armonic se realizează prin utilizarea unor moduri și a unor centrii tono-
modali, precum și prin transpunerea diferitelor evenimente sonore pe parcursul piesei.
Autor: Soare, Constantin
Titlul: Sonata pentru chitară în perioada 1920 – 1950 – Generaţia
neoromantică
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 29.06.2011
Scurtă prezentare:
În teza de doctorat am pornit în căutarea unei metode de analiză care să surprindă actul
interpretativ în desfăşurarea sa, instrument de lucru ce ne-a ajutat în atingerea obiectivelor
cercetării noastre. Cel mai important dintre acestea a fost evidenţierea trăirilor specifice, a
stărilor psihice (verbalizate prin intermediul unei liste de termeni cu conotaţie semantică) în
patru dintre cele mai importante sonate pentru chitară scrise de compozitorii aşa-zisei
„generaţii neoromantice”, ale căror nume, cu o singură excepţie, sunt legate de personalitatea
chitaristului spaniol Andrés Segovia: Ponce, Turina, José, Castelnuovo-Tedesco. Analiza a
urmărit, de asemenea, aspectele sintactice ale textului muzical, s-au făcut recomandări în ceea
ce priveşte tempo-ul, dinamica, agogica etc., au fost schiţate două grafice ale tensiunii
semantice; demersul analitic a fost încadrat de un capitol de perspective istorice, incluzând
date şi personaje-cheie în lumea chitarei şi de un capitol cu caracter sintetic, prezentând
trăsături stilistice comune în lucrările epocii şi perspective tehnice.
31
Autor: Stănescu, Irina
Titlul: Contribuţii componistice ale diasporei în peisajul muzicii contemporane
autohtone
Coordonator: Prof.univ.dr. Teodor Ţuţuianu
Data susţinerii: 16.12.2011
Scurtă prezentare:
Scopul demersului propriu îl constituie reîntregirea puzzle-ul complex al muzicii româneşti
actuale prin cercetarea şi apropierea de compozitorii români contemporani din diaspora.
Primul capitol al tezei prezintă situaţia socio-culturală a secolului XX şi premisele care i-au
determinat pe unii compozitori să ia calea exilului. Acest fenomen este sesizabil pe parcursul
întregului secol, prelungindu-se chiar şi în cel următor. Cel de-al doilea capitol aduce în prim
plan microportrete ale respectivilor compozitori, surprinzând dualitatea traiectoriei lor: cea
iniţiată în România şi cea permisă de o societate mai dezvoltată ca aceea în care au emigrat.
Capitolul al treilea reprezintă o incursiune în istoria festivalului SIMN/SIMC prin prisma
prezenţei şi creaţiilor diasporei, eveniment-cheie în reluarea contactelor cu ţara natală şi
sintetizează idei referitoare la statusul folclorului în muzica diasporei contemporane, element
comun al limbajului lor. Totodată, demonstrează rolul pe care anumiţi compozitori îl atribuie
surselor din muzicile tradiţionale şi modalitatea de integrare a acestora în propriile creaţii. În
capitolul al patrulea sunt selectate, organizate şi dezbătute concluziv opinii ale diasporei vis-
à-vis de problematici existenţiale deduse din interviurile acordate presei româneşti precum şi
atitudini critice ale cronicarilor români referitoare la activitatea diasporei pe scenele
româneşti.
Autor: Stănescu, Mădălin-Alexandru
Titlul: Vioara în Barocul italian
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 16.06.2011
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cu titlul Vioara în Barocul italian şi-a propus să aducă în discuţie reperele
unui repertoriu dintr-o perioadă de creaţie muzicală ce şi-a pus amprenta asupra dezvoltării
32
muzicii instrumentale şi a deschis drumul afirmării viorii în ipostază solistică. De asemenea,
teza reliefează rolul viorii în muzica italiană barocă, instrumentul fiind intrinsec legat de acest
spaţiu geografic. Plecând de la aceste premise, am conceput o lucrare structurată pe cinci
capitole – cu mai multe subcapitole – bibliografie şi anexe ce reprezintă o privire complexă
asupra repertoriului violonistic baroc italian din punct de vedere istoric şi analitic. Ea
surprinde principalele etape de evoluţie a tehnicii violonistice reflectate în creaţia unor
compozitori reprezentativi pentru secolele XVII-XVIII, dar şi reverberaţiile stilului baroc în
muzica secolului XX.
Autor: Toacsen, Adriana
Titlul: Concertele pentru pian şi orchestră în prima jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 08.09.2011
Scurtă prezentare:
Teza propune o tratare muzicologică a traseului parcurs de lucrările concertistice pentru pian
la începutul secolului trecut. Studiul s-a concentrat pe analizarea compozitorilor ale căror
lucrări au avut o influenţă semnificativă asupra evoluţiei genului. Cercetarea a fost restrânsă
în mod convenţional, urmărind strict lucrările compuse în intervalul 1901-1950 care poartă
titlul de Concert. Teza este alcătuită din zece capitole, din care primul este o introducere în
traseul parcurs de genul concertului pentru pian de la momentul cristalizării acestuia, până la
intervalul propus cercetării şi în evoluţia artelor din acea perioadă. Următoarele opt reprezintă
studiul desfăşurat aplecat asupra compozitorilor aleşi, în vreme ce capitolul zece expune
concluziile. Curentele perioadei au marcat apariţia unor noi limbaje bazate pe noi estetici
melodice, transfigurări ale acusticii instrumentale prin utilizarea folclorului arhaic, alterarea şi
după caz anularea conceptului de formă muzicală, la care se adaugă şi o timbralitate
orchestrală mult îmbogăţită. Disonanţele stridente, ritmica complexă, dinamica variată
preponderent îndrumată către extrema superioară şi spre alternanţe violente, ostinato-ul şi
atonalismul au condus către o nouă transfigurare a esteticii instrumentale călăuzită către un
noncantabil căutat, o întoarcere la simplitate prin complexitate.
Autor: Tufeanu, Maria
33
Titlul: Tradiţii etnografice şi folclorice ale comunităţilor de bulgari din judeţul
Dâmboviţa
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 19.12.2011
Scurtă prezentare:
Lucrarea se constituie într-un act de restituire a tradiţiilor etnografice şi folclorice din
comunităţile sus menţionate, comunităţi care au fost puţin cercetate din punct de vedere
etnofolcloric. Materialul a fost structurat în patru capitole. În primul capitol se tratează
aşezarea bulgarilor în spaţiul dâmboviţean de astăzi, modul în care s-au format cele trei
comunităţi distincte: satul Băleni Sârbi, cartierul Matei Voievod din Târgovişte şi satul Puntea
de Greci. Capitolul al doilea prezintă datele etnografice care definesc aceste comunităţi şi
anume: cultura materială şi spirituală ( limba, portul, arhitectura tradiţională, ocupaţiile) şi
obiceiurile. Capitolul al treilea, intitulat Creaţii folclorice ocazionale şi neocazionale este
structurat în două subcapitole, în care se prezintă cântece cântate în cartierul bulgăresc din
Târgovişte şi, respectiv, un deosebit repertoriu cules de la Maria Toma, bulgăroaică din satul
Băleni Sârbi. Capitolul al patrulea, este intitulat Tradiţie şi continuitate în comunităţile de
bulgari din judeţul Dâmboviţa şi prezintă aspecte contemporane ale obiceiurilor şi tradiţiilor
din comunităţile de bulgari dâmboviţene.
Autor: Ulieriu, Oana-Andra
Titlul: Ornamentica vocală: expresie sau artificiu (Specificul interpretativ în
repertoriul pentru vocea feminină gravă)
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 04.11.2011
Scurtă prezentare:
Nevoia ancestrală de frumos a dus la desprinderea unor elemente din structurile utile, şi
transformarea lor în ornamente, proces observat în toate artele. În muzică, practica
ornamentală are la origine tendinţa spontană către improvizaţie. Ornamentica vocală
reprezintă totalitatea procedeelor de variaţie aplicate unor melodii iniţiale destinate creării
unui stil frumos, împodobit de cânt; ea a avut perioada de glorie în Baroc, mai ales prin
expresia ei cea mai specifică din domeniul operistic, Belcanto. Gustul pentru ornamentare,
34
precum şi formele ei au fost diferite de la o epocă la alta, oscilând între limitele unei extreme
abundenţe şi libertăţi, şi cele ale unei maxime sobrietăţi şi precizii. De aceea, studierea şi
cunoaşterea temeinică a ornamenticii, în diferite epoci stilistice, este indispensabilă
interpretării sau reeditării corecte a unei opere. După o incursiune istorică şi teoretică, sunt
abordate din punct de vedere analitic, tehnic şi interpretativ, douăsprezece exemple
reprezentative din repertoriul personal, care acoperă toate etapele evoluţiei ornamenticii
vocale, de la desprinderea solistică a vocilor din practica polifonică (înc. sec. XVII), până la
disiparea figurilor şi a ţesăturilor ornamentale, şi integrarea lor în discursul muzical melodic
(a doua jumătate a sec. XIX – sec. XX).
Autor: Vişenescu, Emil
Titlul: Clarinetul concertant în capodopere ale creaţiei muzicale româneşti
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 21.06.2011
Scurtă prezentare:
Teza debutează cu Prolegomene, contextul socio-cultural, cu referire la evoluţia clarinetului
de la inventarea sa până la primele creaţii concertante ale secolului al XX-lea şi poziţia lui în
muzica românească. Cap.II-Lucrări concertante în creaţia românească, conţine analizele
lucrărilor concertante ale compozitorilor Aurel Stroe, Anatol Vieru şi Doina Rotaru. Cap.III-
Tehnicile extensive ale clarinetului în muzica nouă românească, prezintă modalităţile de
expresie ale muzicii noi. În Cap.IV-Fisiune şi fuziune timbrală în muzica de cameră
românească, sunt arătate procesele care se formează din amestecul timbral al sunetului
clarinetului cu acela al flautului, violei şi sunetelor pre-înregistrate, surprinse în lucrările
Viermi de măr de Dan Dediu şi Obssesivo de Doina Rotaru. Cap.V-Impactul psihologic al
creaţiilor muzicale româneşti pentru clarinet în lumea reală, surprinde efectul pe care lucrarea
pentru clarinet solo Fum compusă de Doina Rotaru îl produce asupra interpretului şi asupra
publicului. Cap.VI-Sinteze, cuprinde proiecţii metodice având ca bază de studiu Concertul
pentru clarinet De Simplici Duplex II de Diana Rotaru. Teza conţine tabele, grafice, note,
rezumat, bibliografie, webografie şi înregistrări audio–video ale autorului.
Autor: Vlad, Roman
35
Titlul: Fuziunea muzicii electronice cu muzica de divertisment, deschidere de
mare audienţă şi perspectivă expresivă
Coordonator: Prof.univ.dr. Liviu Dănceanu
Data susţinerii: 14.01.2011
Scurtă prezentare:
Teza abordează domeniul muzicii electroacustice atât sub aspectul cercetării muzicologice, de
analiză a problematicii proprii teritoriului artistic inedit – relevând apariţia şi evoluţia noului
gen muzical, în paralel cu noile tehnologii şi virtualităţile creatoare generate de acestea, pe
baza unei cuprinzătoare bibliografii şi a experienţei proprii – cât şi din punct de vedere
practic, componistic, în baletul Ochiul de Soare, pe un libret de Mircea Ştefănescu.
Muzica baletului propune îmbinarea unor construcţii clasice expuse de instrumentele soliste,
clarinet şi fagot, cu sonorităţi electronice pure şi mixte specifice creaţiei culte şi muzică
aparţinând genului de divertisment (tot creaţie proprie) – slow, house, pop – în scopul
obţinerii unui nou discurs muzical, posibilă punte către o înaltă expresie artistică sonoră.
Fixarea unor puncte de legătură între aspectele novatoare şi patrimoniul componistic permite
continuarea evoluţiei fireşti a actului creator, realizând împletirea moştenirii muzicale cu noul
în concordanţă cu uimitoarele cuceriri ale ştiinţei, înţelese, apropiate şi folosite pentru
îmbogăţirea valorilor prezentului, pentru a veni în întâmpinarea publicului deschis zonelor
artistice superioare.
Autor: Zamfir, Gabriel
Titlul: Ipostaze actuale ale categoriilor neocazionale din perspectiva
fenomenului folcloric muzical-vocal oltenesc
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 24.06.2011
Scurtă prezentare:
Teza este structurată pe cinci capitole, iar în primul dintre acestea intitulat Oltenia din
perspectiva sincronică şi diacronică am optat pentru o organizare care ţine cont de evoluţia
cronologică, istorică, socială şi zonală a creaţiei de sorginte folclorică, decantată pe trei
nivele: Caracterul funcţional al folclorului oltenesc; genuri reprezentative, Rituri de trecere în
ţinuturi olteneşti, Datini de peste an. Din capitolul al doilea, Cântecul bătrânesc, începe
36
tratarea şi analizarea categoriilor folclorice neocazionale olteneşti, fiind menţionate atât Doina
(Cap.III) cât şi Cântecul propriu-zis (Cap.IV). Capitolul concluziv (Cap.V) Modalităţi de
valorificare ale repertoriului neocazional vocal, sintetizează pe de o parte mijloacele şi
procedeele prin care au fost valorificate creaţiile integrate categoriilor folclorice neocazionale
prin metoda statistică, mai nou în muzică şi mai puţin folosită până în prezent, dar care are
avantajul evidenţierii aspectelor cercetate dintr-o perspectivă obiectivă iar pe de altă parte
demonstrează valoarea şi vigoarea unor categorii neocazionale la momentul actual, prin
canale de referinţă ale mass – mediei.
Autor: Zeman (căsătorită Miclea), Rodica-Ortensia
Titlul: Elemente stilistice în repertoriul românesc pentru cvartet de coarde în
secolul XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu
Data susţinerii: 28.06.2011
Scurtă prezentare:
Genul cvartetului de coarde devine o constantă a creaţiei compozitorilor începând cu
clasicismul, fiind un laborator al experimentelor de limbaj şi tehnici componistice care oferă
infinite posibilităţi timbrale şi expresive. Concepută în ordine cronologică, cercetarea
structurată în opt capitole extinde aria de preocupări asupra momentelor importante ale
istoriei muzicii româneşti, atrăgând atenţia asupra variatelor limbaje şi tehnici componistice
din creaţia românească. Cunoaşterea şi aprofundarea literaturii româneşti pentru cvartet de
coarde ne oferă o perspectivă a înţelegerii fenomenului muzical în general şi, în acelaşi timp,
limpezeşte traseele stilistice prezente în muzica românească. Fără a se dori exhaustivă,
lucrarea de faţă propune o privire de ansamblu asupra parcursului genului în secolulul XX.