Umiditatea in Elementele de Zidarie

Umiditatea in elementele de zidarie – noiembrie 2010

1

UMIDITATEA IN ELEMENTELE DE ZIDARIE


2

CAP. 1. PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZIDARIE

Apa sau vaporii de apa prezenŃi in elementele de zidărie determina starea cunoscuta ca

„umezirea zidăriei”.

Umezeala poate sa apară din diferite cauze, dintre care cele mai frecvente sunt:

- UMEZEALA DATORITA INFILTRĂRILOR DE APA care provine din teren si se infiltrează

in zidărie prin capilaritate sau prin acŃiunea forŃelor electro-osmozei.

- UMEZEALA DATORITA APEI TEHNOLOGICE (apa din procesul de execuŃie) apare la

construcŃiile realizate recent, dar si la cele vechi, daca grosimea peretelui este mare si

conŃinutul de aer al mortarului din rosturile interioare nu a putut fi eliminat, iar mortarul nu se

intareste, ramând in stare fluida.

- UMEZEALA DATORITA CONDENSULUI se datorează condensării vaporilor de apa

existenŃi in aer, atat in interior cat si in exteriorul elementului de construcŃie.

- UMEZEALA DATORITA APELOR METEORICE apare in cazul in care colectarea si

evacuarea apelor pluviale este realizata defectuos, ceea ce favorizează pătrunderea apei in

elementele de zidărie.

- UMEZEALA DATORITA UNOR CAUZE ACCIDENTALE cum este colmatarea drenurilor,

infiltraŃii la rezervoarele de apa, obturarea jgheaburilor de colectare a apelor meteorice s.a.

Sursele de umiditate in cazul elementelor din zidărie sunt puse in evidenta in Fig.2.1:

a ape meteorice;

b pătrunderea apei prin pereŃii exteriori datorita vantului;

c inghet-dezghet, acŃiunea agresiva a agenŃilor chimici din atmosfera;

d ploaia care ricoseaza;

e condens datorita izolarii termice insuficiente;

f condens datorita racirii psihrometrice;

g vapori de apa;

h condens in masa peretelui;

i concentratii de saruri care atrag vaporii din aer;

l infiltrarea directa a apei din teren;

m lipsa de apa;

n nivelul panzei freatice;


3

o fortele electro-osmozei;

p infiltrarea umezelii din teren..

Fig. 2.1 Sursele de umiditate in cazul elementelor de zidarie

1.1. Umiditatea datorita ascensiunii capilare

Ascensiunea capilara este una dintre cauzele majore ale prezentei umezelii in constructiile

vechi, la nivelul subsolului sau imediat deasupra nivelului terenului natural, respectiv al

pavajului strazii. (Fig. 2.2.)


4

Umezeala datorita ascensiunii capilare

poate creste datorita:

- pierderilor de apa din diverse cauze;

- nivelul ridicat al panzei freatice;

Scurgerile de apa apar accidental din mai multe cauze: apa de ploaie colectata defectuos,

scurgeri din sistemul de drenaj, puŃuri, lucrări de colectare a apei dar si apa provenita din

condens. Oricare dintre aceste cauze poate provoca imbibarea intr-o anumita măsura a

pereŃilor in contact cu terenul (Fig.2.3).

Apa subterana este apa care in mod natural exista in pamant la un nivel mai coborât sau

mai ridicat fata de nivelul râurilor invecinate si care variază in funcŃie de sezon (Fig.2.4).

Aspecte caracteristice scurgerilor :

- inmuierile sunt evidente, dar in general localizate pe o singura parte a clădirii;

- aceste imbibari afectează fie o singura clădire, fie un grup definit de clădiri invecinate;

- oscilaŃiile anuale sunt evidente prin creşterea pe inaltime.

Fig.2.2 Efecte ale ascensiunii capilare a umezelii (igrasie)


5

Aspecte caracteristice umiditatii provenita din apa subterana :

- acŃionează asupra construcŃiilor pe toata durata existentei lor (Fig.2.5), cu excepŃia

cazului in care elementele de construcŃie sunt executate cu materiale diferite;

- este caracteristica pentru toate clădirile din aceeaşi zona, construite in aceeaşi perioada,

si omogene din punct de vedere al materialelor folosite;

- nu apar variaŃii de-a lungul anului in pânza freatica;

- nivelul umezirii este mai ridicat pe faŃadele nordice si nord estice, si scăzut pe faŃadele

expuse radiaŃiilor solare.

In cazul in care umiditatea provine din

scurgeri sau din apa subterana, fenomenele

fizice care determina patrunderea si difuzia

apei in zidarie sunt legate de diferite alte fe-

-nomene.

Fig. 2.5 Actiunea umiditatii asupra

constructiilor

Fenomenul fizic care determina absorbtia si difuzia apei in elementele din zidarie are

legatura cu (Fig.2.7) :

- infiltrarea directa;

- capilaritatea;

- fortele electro-osmozei.


6

Exista infiltrare directa atunci cand zidăria fundaŃiei este in contact direct cu pânza de apa

subterana. Materialul din care este executata zidăria se imbiba (se saturează) cu apa si urca,

prin fenomenul de capilaritate, in masa zidăriei (Fig.2.8)

Fenomenul de

Fig. 2.8. Efectele infiltrarii directe

Cand suprafeŃele fundaŃiilor nu sunt in contact direct cu apa subterana, apa ajunge la ele

datorita forŃelor capilare (cu cat sunt mai mici granulele si porii solului, cu atat aceste forte

sunt mai puternice). In general, lichidul conŃinut in doua coloane care comunica ramane la

acelaşi nivel atunci cand una dintre cele doua coloane are dimensiuni minime, care se numesc

si „capilare"; lichidul nu se menŃine la acelaşi nivel, ci urca fata de coloana invecinata cu atat

mai mult cu cat secŃiunea coloanei este mai mica (Fig.2.9). De aceea nivelul la care urca apa

este invers proportional cu diametrul porilor.

Datorita acestor forte, nivelul apei creste incepand de la nivelul superior al pânzei freatice

spre straturile de deasupra, care au un conŃinut de apa care va scădea procentual in raport cu

inaltimea, pana la cota terenului, ajungând in acest fel in contact cu suprafaŃa fundaŃiilor din

zidărie.

In materialele higroscopice, cum este mortarul si majoritatea materialelor de construcŃii,

apa prezenta in zidărie poate depasi 30% in volum: de aceea este posibil ca fiecare mc de

zidărie sa retina pana la 300kg de apa.


7

Capacitatea de ascensiune capilara creste odată cu descreşterea temperaturii (are loc o

evaporare redusa datorita lipsei căldurii) si intr-un mod mult mai evident odată cu creşterea

concentrării de săruri. Nivelul la care apa se ridica prin capilaritate variază in funcŃie de

caracteristicile fizice ale materialelor.

In cazul unui perete cu o cantitate redusa de mortar, distribuit in rosturi subŃiri, executat cu

grija, capacitatea totala de absorbŃie a zidăriei tinde sa fie asimilata cu aceea a materialelor de

baza din care este alcătuita zidăria. Cărămida are o capacitate de absorbŃie de 3 la 5 ori mai

mare decât mortarul dintr-un perete bine zidit, material care va facilita ascensiunea capilara a

apei, intrucat zidăria se va comporta similar cu materialul de baza din care este alcătuita. Daca

in schimb zidăria este executata cu piatra care nu are capacitate de absorbŃie capilara,

ascensiunea capilara a umezelii va fi redusa, având ca mijloc de a ajunge la suprafaŃa

elementului doar starturile de mortar.

Umiditatea mortarului nu este suficienta pentru a produce pătrunderea prin ascensiune capilara

a apei; pentru a se intampla acest lucru, intotdeauna trebuie sa co-existe doua cauze:

• o alimentare continua cu apa de la teren la perete;

• o amorsare puternica a materialului inglobat in mortar. (Fig. 2.10)

Fig. 2.10 Efectele igrasiei in

cladiri


8

Cu cat grosimea elementului de zidarie este mai mare, cu atat umiditatea absorbita din teren

este transmisa la o inaltime mai mare:

- la stalpii izolati, nivelul la care se ridica umezeala este egal cu grosimea acestora

(Fig. 2.11);

- in peretii exteriori, inaltimea la care ajunge igrasia variaza de la 1.5 la 4 ori

grosimea peretelui (Fig. 2.12, Fig. 2.13);

- in peretii interiori, nivelul superior al igrasiei variaza intre 2 si 5 ori grosimea

peretelui (Fig. 2.14).


9

1.2. Umiditatea datorita apei tehnologice

La construcŃiile cu pereŃi de grosime mare (castele, cetati, ziduri de apărare), umezeala

poate sa persiste chiar si câteva secole (Fig.2.15).

Evaporarea apei continute de zidarie este mult

favorizata daca peretele este orientat spre soare si

daca aerul cald este deplasat de vant pe suprafata

peretelui.Evaporarea depinde si de calitatea si

grosimea zidariei.Experimental, timpul de uscare

se modifica in functie de o lege parabolica :

t = p x s2 (zile)

s= grosimea peretelui (cm);

p=coeficientul specific de uscare al materialelor care compun zidaria (zile/cm2); (Tab 2.1)

Aplicatie

Sa se determine timpul de uscare al unui perete din blocuri de piatra calcaroasa si mortar de

var, cu grosimea de 2m.

1.3. Umiditatea provenita din condens

Condensul apare in funcŃie de temperatura aerului si de umiditatea lui relativa. Exista o

legătura intre masa vaporilor conŃinuŃi in unitatea de volum de aer atmosferic, la o temperatura

si presiune data, si masa de vapori necesara pentru a satura aerul la aceasi temeperatura si


10

presiune. In funcŃie de temperatura, aerul poate retine o anumita cantitate de vapori, pana la o

valoare maxima, peste care el devine saturat, producandu-se condensul.

Diagrama lui Mollier sau versiunea sau asa numita “diagrama psihrometrica” (diagrama

aerului umed- Fig. 2.18) permite punerea in evidenta a temperaturii la care apare condensul

vaporilor de apa pentru diferite valori ale umiditatii si temperaturii aerului atmosferic.In

diagrama, pe abscisa se reprezintă cantitatea de apa, exprimata in grame, conŃinuta de un

kilogram de aer uscat, iar pe ordonata - diferitele valori ale temperaturii aerului. In interiorul

diagramei se afla curbele de umiditate relativa egala. Curba umidităŃii relative de 100% este

curba de saturaŃie.

Fenomenul de apariŃie a condensului poate produce, in situaŃii specifice, o serie de deteriorări

la pereŃii si invelitoarea unei clădiri. Cauzele care determina apariŃia apei din condens si

modul de manifestare sunt diferite. In clădiri, factorii care produc umezeala sunt de trei

categorii (Fig.2.19):

- factori interiori;

- factori exteriori;

- factori constructivi (proiectare sau/si execuŃie defectuoasa).


11

Factorii interiori -acŃionează atat in incaperile umede (bucătarii, bai, etc) cat si in spatiile cu

destinaŃii speciale care nu sunt ventilate corespunzător (spălătorii, bucătarii, localuri

aglomerate) sau in prezenta elementelor umede (pereŃi de subsol).

Factorii exteriori - sunt legaŃi de temperaturile exterioare scăzute care apar in anotimpurile

reci si care pot genera diferente semnificative intre temperatura exterioara si cea interioara a

pereŃilor.

Factori care se datorează unei proiectări sau execuŃii defectuoase:

- capacitatea de transmisie termica (K) ridicata a pereŃilor, grosimea insuficienta sau

materialele improprii;

- punŃi termice;

- poziŃionare incorecta a izolaŃiei termice;

- absenta barierei de vapori.

Fluxul vaporilor, in mişcarea sa, tinde sa treca prin elementele de inchidere ale clădirii

(zidăria) intre fata interioara si exterioara.


12

Daca suprafeŃele cu care vaporii ajung in contact au o temperatura scăzuta, atunci vaporii

conŃinuŃi in aer vor depasi limita corespunzătoare valorii de saturare iar vaporii in exces vor

condensa.

Condensul se manifesta prin doua cai, in funcŃie de tipul peretelui exterior:

- pe suprafaŃa materialelor sau a finisajelor;

- in masa elementului;

- pe suprafaŃa materialelor sau a finisajelor cu permeabilitate redusa la difuzia vaporilor

(vitralii, ferestre, suprafeŃe cu finisaje metalice, pereŃi finisaŃi cu vopsele sintetice care nu-i

lasa sa respire, placaje ceramice, marmura etc.); fenomenul este foarte evident, de fapt

prezenta umidităŃii este evidenŃiata de picaturile de apa (Fig.2.20).

In schimb, in elementele de construcŃie cu anumite caracteristici de permeabilitate la difuzia

vaporilor (tencuiala din mortar pe baza de var, cărămizi), fenomenul de condens poate avea

loc in masa elementului, iar in acest caz umezeala provenita din condens va produce pete

(Fig.2.21).

Un exemplu evident il constituie clădirile cu plansee realizate din grinzi metalice. Vaporii care

condensează pe fâşiile de tencuiala mai reci din dreptul grinzilor, provoacă o modificare a

culorii tencuielii. Câteva fasii caracteristice, mai inchise la culoare, vor fi vizible in cazul

acestor plansee.


13

1.4. Umezeala datorita apelor meteorice

Umezeala din infiltraŃii datorita precipitaŃiilor depinde de cantitatea de apa preluata de

faŃada (Fig.2.23). Este important sa se stabilesca o legătura intre intensitatea ploii si viteza

vântului. In absenta acesteia, se considera ca ploaia va cădea vertical si o cornişa va fi

suficienta pentru a proteja intreaga faŃada.

Prezenta vântului va produce o

deviaŃie a ploii de la verticala, care

va depinde de viteza vântului si de

greutatea picurilor de ploaie, creand

o presiune care poate varia de la

câteva kg/mp la 150 kg/mp, dar in

medie viteza vântului nu depaseste

45km/h, exercitand o presiune de

aprox. 10kg/mp.

Apa din precipitaŃii poate ajunge pe

faŃada unei clădiri si din alte cauze.

In special in zona cotei terenului

poate apărea efectul de ricoşeu, daca

clădirea are in jur pavaje, sau daca

la suprafaŃa terenului solul este

solid, compact.

In acest caz apa care cade cu anumita viteza pe

In acest caz apa care cade cu anumita viteza pe teren, ricoşează si uda elevaŃia clădirii pe

inaltimi variabile, de la cativa cm pana la 50-70 cm (Fig.2.24,2.25,2.26)


14

Apa meteorica care ajunge in contact cu clădirea poate pătrunde in zidărie datorita unor cauze

multiple ca: fisuri, modul de Ńesere al zidăriei, modul de realizare si compoziŃia rosturilor de

mortar.


15

Apa de ploaie care vine in contact cu clădirea, poate pătrunde prin tencuiala, cand aceasta

are discontinuităŃi in structura sa, sau prin fisuri cauzate de tasarile diferenŃiate ale fundaŃiilor,

impingeri ale bolŃilor, dilatare termica (care poate provoca o separare intre rostul de mortar si

piatra de zidărie), deplasări ale clădirii in general, provocate de alte cauze, sau prin rosturile

dintre elementele de acelaşi tip (panou-panou) sau elemente diferite (panou-cadru) (Fig.2.27).

In anumite zone, in apropierea marii, sarea transportata de ploaie contribuie la o degradare

rapida a zidăriei.

Una dintre condiŃiile care facilitează pătrunderea apei este prezenta cărămizilor, chiar si la

grosimi mici. Totuşi, nu este recomandabil sa se combata fenomenul aplicand pe zidărie o

tencuiala pe baza de ciment, deoarece aceasta va limita evaporarea apei provenite din condens

conŃinuta in masa zidăriei. Fisurile larg răspândite, ca rezultat al variaŃiilor de temperatura


16

sezoniere, vor facilta pătrunderea apei (Fig.2.28, 2.29). Cantitatea de apa care apare in aceasta

forma de umezeala si anume cea reŃinuta de perete, nu este mare: este o umezeala ocazionala,

care poate deveni mai intensa in anumite perioade ale anului, cu apariŃii repetate la intervale

scurte cand perioada de evaporarea nu este suficienta pentru a preveni acumularile de apa.

Pătrunderea apei are loc in principal prin rosturi, care absorb apa de 4 sau 5 ori mai mult decât

cărămida; pentru a reduce absobtia la faŃa cărămizilor, rosturile trebuie sa aiba dimensiuni

reduse si sa fie bine umplute.

Daca inainte de a fi puse in opera cărămizile nu au fost umezite, ele vor absorbi apa din rostul

de mortar, intensificând capilaritatea. Reducerea dimensiunii rostului de mortar va conduce la

apariŃia fisurilor superficiale intre mortar si cărămida, ceea ce va favoriza pătrunderea apei

(Fig.2.30, 2.31). Din acest motiv, umezeala din precipitaŃii pătrunde in pereŃii din zidărie de

cărămida doar pana la 6-7 cm sub tencuiala, iar uscarea se poate produce in câteva zile.

O alta cauza frecventa a pătrunderii apei sunt fisurile si deteriorările/deformările suprafeŃelor

orizontale (Fig.2.32 - 2.35).


17


18

1.5. Umezeala datorita cauzelor accidentale

Apare in dreptul acelor elemente de construcŃii care sunt in contact cu cantităŃi

considerabile de apa (rezervoare, sisteme de canalizare, drenuri, burlane, terase deschise -

Fig.2.36, 2.37, 2.38).


19

In construcŃiile vechi acest tip de umezeala este frecvent deoarece instalaŃiile menŃionate mai

sus sunt in general executate manual si, de cele mai multe ori, dupa ce clădirea a fost

executata. Din acest motiv traseul instalaŃiilor este nefunctional si izolat necorespunzator.

Daca la toate acestea se adaugă si o intretinere defectuoasa, se va produce o degradare si

corodare rapida a instalaŃiilor. Pierderile de apa care au loc in consecinŃa, se vor infiltra pe

diferite cai, facand dificila descoperirea cauzelor. Ca si in cazul apelor meteorice, pot apărea

infiltraŃii si datorita deteriorării rosturilor sau dislocării straturilor, defecŃiunilor la acoperişuri,

coşuri de fum etc.

CAP. 2.MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR

Măsurarea poate fi făcuta la suprafaŃa sau in profunzime.

Măsurarea la suprafaŃa are ca scop stabilirea cantităŃii de apa conŃinuta in primi 10..20

mm din grosimea zidăriei.

Măsurarea in profunzime are ca scop sa stabilească conŃinutul de apa al unui perete pentru

grosimi de 15-20 cm.

Instrumentele de măsurare a umidităŃii in elementele de zidărie sunt variate: instrumentele

folosite pentru măsurarea la suprafaŃa sunt: aparatul electric de măsurare la suprafaŃa, in

versiunea cu ac, cu electrozi-placa si aparatul de măsurare a microundelor.

Instrumentele folosite pentru măsurarea in profunzime se bazează pe măsurători efectuate pe

probe prelevate din grosimea peretelui; acestea sunt: scara gradata pentru metoda masei, un

recipient ermetic din otel pentru metoda carburilor.

Metoda electrica de măsurare la suprafaŃa poate verifica starea de umiditate a tencuielii

pe o grosime de 15-20 mm fara a cerceta si starea peretelui.

Aparatele de măsurare la suprafaŃa se bazează pe rezistentele electrice diferite ale tencuielii

intre doua puncte situate la o distanta fixa, in funcŃie de apa conŃinuta. Câteva dintre aceste

instrumente folosesc electrozi-tija (ace) care se infig in perete (Fig.2.63, 2.64).


20

Aparatele de măsura cu microundele se bazează pe măsurarea, in decibeli, a diminuării

intensităŃii unui fascicol de microunde sonore care străbate intreaga grosime a peretelui.

Aceasta tehnica este destul de dificila si necesita personal calificat pentru utilizarea aparatului.

Procedura de prelevare a probelor din grosimea peretelui este simpla, dar trebuie abordata cu

grija:

- se colectează materialul prin gaurirea peretelui pana la 15-20 cm adâncime cu un

tub dinŃat care face găuri cilindrice: materialul sfărâmat rezultat din forare ramane in

interiorul tubului si se aduna, fara a se atinge, intr-o cutie inchisa. Este mult mai

indicat ca proba sa se colecteze din rostul dintre doua pietre de zidărie, din mortar.

- prelevarea probelor devine mult mai simpla daca exista o foreza electrica, având

grija sa nu se exercite o presiune prea mare si sa nu se folosească un număr prea mare

de rotiri, care ar putea produce supraîncălzirea si, ca urmare, la evaporarea unei parti

din umiditate, obtinandu-se astfel rezultate eronate;


21

- probele, cu excepŃia cazului in care dorim sa facem doar o cercetare superficiala,

trebuie extrase de la o adâncime de 15-20 cm, adică dintr-o zona in care peretele nu

mai este influenŃat de umiditatea atmosferica.

- in ceea ce priveşte numărul probelor, este intotdeauna recomandabil sa fie cat mai

multe, pentru a obŃine valori medii statistice cat mai precise; aceasta operaŃie nu este

indicata la pereŃii care prezintă probleme de rezistenta; in acest caz se vor lua probe

numai de la suprafaŃa, cu ajutorul unei dalte.

- la construcŃiile noi este suficienta prelevarea a trei probe de la inaltimea de un

metru din fiecare perete, deoarece umiditatea este uniform distribuita in probele

prelevate de la 5-6 camere;

- la construcŃiile vechi, pe fiecare verticala se colectează câte trei probe la distanta de

un metru intre ele, de exemplu la 0.40 -1.40 - 2.40 m de la pardoseala;

Materialele crăpate trebuie puse intr-un borcan de sticla perfect etanş si uscat. Daca aceste

borcane sunt apoi păstrate in locuri protejate impotriva temperaturilor extreme (foarte cald,

foarte rece), analiza poate fi făcuta dupa o luna sau chiar mai mult, de la prelevarea probelor.

Borcanele trebuie numerotate pentru a nu fi confundate ulterior.

Cu metoda masei se face o măsurare in adâncime prin prelevarea unei probe al cărei

conŃinut de apa se va măsura de doua ori: inainte si dupa uscarea probei. DiferenŃa dintre

greutatea materialului in stare umeda (Pu) si cea in stare uscata (Ps) va da masa cantităŃii de

apa conŃinută, procentul de apă stabilindu-se cu relaŃia:

O alta metoda pentru determinarea procentului de umiditate al pereŃilor se bazează pe

reacŃia dintre carbura de calciu si apa (Fig.2.67, 2.68). Pentru efectuarea acestui test,

echipamentul consta dintr-un recipient din otel care are in interior nişte sfere metalice. Pe

capacul recipientului, inchis ermetic, este fixat un manometru pentru măsurarea presiunii

interioare.


22

Măsurarea umidităŃii peretelui se face astfel:

- se extrage prin forare o porŃiune de material solid, care se sfarmă;

- se introduc in recipient 10 grame din acest praf, extras din perete si 10 grame de praf de

carbura de calciu (aflat intr-o fiola de sticla);

- scuturând energic recipientul metalic, sferele metalice din interior vor sparge fiola iar

praful de carbura de calciu se va amesteca cu cel extras din zidăria umeda. La acest stadiu,

reacŃia dintre carbura de calciu si apă va produce un gaz (acetilena) in cantitate proporŃionala

cu cantitatea de apă conŃinuta in praful extras din perete, aflat in recipient. Din valoarea

inregistrata de manometru se poate stabili procentul conŃinutului de apa.


23

Reprezentând secŃiunea peretelui interior (Fig.2.69), se pot trasa diagramele pentru celor doua

feŃe ale sale, care in general vor rezulta simetrice si aproape egale. In cazul pereŃilor exteriori

(Fig.2.70) diagramele vor diferi, cu tendinŃa ca la exterior sa se inregistreze o scădere rapida a

umidităŃii cu inaltimea, datorita ventilării naturale de la exterior. Forma diagramei poate fi

normala (continua) sau frântă (neregulata), in funcŃie de starea peretelui (Fig.2.71). Diagrama

secŃiunilor umede este folosita foarte frecvent.

Reprezentarea grafica a umiditatii peretelui

Reprezentarea grafica se face utilizând asa-numita diagramă a secŃiunii umede, construita

cu ajutorul rezultatelor analizei conŃinutului de apa (in procente) din zidărie (Fig.2.72).

Se poate reprezenta sintetic starea de umiditate a unui mediu intr-o secŃiune caracteristica, de

regula aceea dintre doi pereŃi exteriori (Fig.2.73, 2.74) sau un perete interior si un perete

exterior.

Exemplele considerate pana in prezent sunt relevante pentru construcŃii vechi, in care

conŃinutul procentual de umiditate a aceluiaşi perete variază de la o valoare maxima la una

minima, astfel incat diagramele obŃinute reprezintă curbe accentuate.

Daca se considera insa o incapere a unei construcŃii noi, diagrama se apropie de o dreapta

paralela cu peretele, deoarece conŃinutul de umezeala este aproape constant in toate punctele

examinate.


24

Reprezentarea grafica a umidităŃii peretelui cu ajutorul diagramei secŃiunii umede este

eficienta pentru a pune in evidenta posibilele neregularitati in distribuŃia umidităŃii in clădirile

vechi, dar puŃin eficienta pentru clădirile noi, unde conŃinutul procentual de umiditate este

aproape constant pe intreaga secŃiune a peretelui.

Din diagrama secŃiunilor umede ale unor incaperi succesive, mai este posibila stabilirea

direcŃiei din care pătrunde apa.

Pătrunderea umezelii este caracterizata nu atat de valoarea cea mai mare a conŃinutului

procentual de umiditate din zidărie, cat de mărimea zonei in care se extinde umezeala si de

valoarea medie a procentului aferent.

De asemenea, din punct de vedere igienic si in concordanta cu criteriile formulate anterior in

ceea ce priveşte evaporarea, se presupune ca degradarea este proporŃionala mai mult cu

evaporarea de pe suprafaŃă decât cu procentul conŃinutului de apa, atunci cand acesta este

ridicat.


25

CAP. 3. TEHNICI DE RESTAURARE

Apa prezenta in zidărie produce degradări directe, sau poate produce o creştere a

acŃiunilor chimice si bilogice.

Scopul intervenŃiilor va fi acela de a reduce la maxim prezenta apei, deoarece este

imposibil sa fie eliminata complet, intrucat zidăria nu va fi niciodată mai uscata decât mediul

in care se află.

Trei criterii fundamentale vor fi aplicate separat sau simultan in cel de-al doilea caz:

- aerarea;

- prevederea de bariere (straturi hidroizolante);

- evacuarea/eliminarea umidităŃii.

3.1 AERAREA

Criteriul de ventilare se bazeaza pe conceptul de presiune a vaporilor.Apa este o

substanta care in conditii normale se afla in stare lichida.Cu toate acestea, la orice temperatura,

ea se gaseste si in stare de vapori.Daca se ia un recipient inchis, plin cu apa, va fi imposibil sa

se creeze un gol la suprafata lichidului, deoarece va exista un process continuu de trecere din

stare lichida in stare de vapori si invers, pentru a restabili echilibrul dintre cele doua faze.

Mărind presiunea , la inceput va condensa o cantitate mai mare de vapori pentru a păstra

echilibrul dintre cele doua faze; scăzând in volum, lichidul se va evapora pentru a menŃine

echilibrul prin cantitatea de vapori.

Presiunea de echilibru depinde de temperatura si se numeşte presiunea vaporilor. Daca

containerul nu este inchis, vaporii se vor dispersa in mediul inconjurator si, ca urmare, lichidul

va continua sa se evapore pana cand concentraŃia vaporilor din atmosfera va fi capabila sa

exercite presiune. Acest lucru nu se intampla in spatii mari si nici chiar in cele mici daca sunt

aerisite. Schimbul continuu de aer provoacă evacuarea vaporilor, care trebuie inlocuiti

continuu. Daca lichidul nu se reface, dupa un anumit punct acesta va trece in intregime in stare

de vapori.

Legea ventilaŃiei se poate aplica atunci cand mediul inconjurător permite schimbul

continuu de aer (caz in care este necesar sa se mărească suprafaŃa de ventilaŃie), sau cand o

asemenea condiŃie poate fi creata. Metodele utilizate pentru aerare sunt:

- metoda Knapen;


26

- perete exterior cu goluri;

- perete interior cu goluri.

Metoda Knapen permite aerului din masa zidăriei sa elimine o cantitate mai mare de

apa. Apa care se intoarce prin capilaritate are o contribuŃie care depinde de suprafaŃa de

ventilaŃie; o astfel de contribuŃie va fi cu atat mai mare ca cat suprafaŃa de ventilaŃie va fi mai

mica (egalitatea grosimii).

Aceasta metoda consta in introducerea in zidărie a unui sifon de teracota cu panta spre

exterior. Lungimea găurii este egala cu jumătate din grosimea peretelui (sifoanele sunt

produse in dimensiuni care merg din 5cm in 5 cm pana la 40 cm), cu excepŃia celor 3 cm

necesari pentru amplasarea unei reŃele (grătar) la exterior. Partea superioara a reŃelei trebuie sa

se afle la 15 cm de la pardoseala. Găurile sunt in jur de trei pe fiecare metru si sunt aliniate pe

orizontala. Sifoanele pot fi aplicate la interior, paralele cu cele de la exterior, asigurandu-se ca

mediul interior sa fie pe cat posibil ventilat (Fig.2.75).

Sifoanele sunt inclinate, aşezate pe un rost de mortar de ciment poros, compus din:

- o parte de nisip fin

- doua parti de nisip grosier

- o parte de ciment Portland

SecŃiunea comuna a sifonului este pentagonala (Fig.2.76), dar poate fi si cilindrica sau

rectangulara, in ambele cazuri având diametrul de 3 cm. DorinŃa de economie in exces a făcut

ca multe firme sa producă sifoane din materiale mult mai economice (argila arsa sau terra

cotta), alterând proprietăŃile de absorbŃie, înclinarea sifonului este necesara pentru a produce

schimbul de aer. De fapt Knapen a observat ca rasturnând un tub umplut cu apa si

scufundându-l in ulei, apa va curge lăsând sa intre uleiul, datorita diferenŃei dintre greutăŃile

specifice.

Aerul umed va coborî pentru a lasa locul aerului uscat. Din păcate aerul isi schimba

greutatea specifica in funcŃie de temperatura (scade odată cu creşterea temperaturii), astfel ca

la temperaturi egale are o greutate mai mica decât aerul umed.

Alte neajunsuri ale metodei sunt:

- iarna pereŃii sunt mai calzi decât aerul exterior, astfel ca aerul nu se elimina (au fost

necesare sifoane spre partea mai inalta);


27

- daca sifoanele sunt aplicate pe un perete insorit, aerul cald care intra in sifoane, vara,

se răceşte si risca sa nu se mai incarce cu vapori sau, si mai rau, ca o parte din

umiditate sa condenseze.

Din acest motiv, aplicarea acestei proceduri nu este costisitoare in timp, iar sezonul cald o

limitează (Fig.2.77)


28

SpaŃiul de aer este creat la exteriorul pereŃilor de subsol pentru a opri igrasia (Fig.2.78).

Vor fi necesare lucrări de săpătura in jurul clădirii, pana cand se ajunge la fundaŃii, iar pe

urma se vor aşeza elemente speciale prefabricate din beton armat in pozitie verticala,

avand partea deschisa spre perete (Fig.2.79). Câteva găuri in zidărie vor lega golurile din

aceste tuburi cu exteriorul si cu alte spatii, pentru a permite circulaŃia aerului (Fig.2.80).

Cand nu este posibil sa sa creeze un spaŃiu de aer exterior, sau cand este nevoie sa se asigure o

protecŃie impotriva infiltrării apelor meteorice, spaŃiul de aer se realizează la interior

(Fig.2.81): acesta poate fi inchis sau ventilat. In primul caz este asigurata protecŃia termica

deoarece spaŃiul de aer este etanş la apa, migratia vaporilor este lăsata in intregime pe seama

capacităŃii de respiraŃie a peretelui si care, din acest motiv, poate sa fie inexistenta daca

peretele este impermeabilizat. In cel de-al doilea caz, nu exista izolaŃie termica datorita

fluxului de aer, cu toate acestea umezeala este indepartata.

Pentru a nu permite infiltrarea apelor meteorice este necesar sa se asigure ca găurile de

comunicare cu exteriorul sa fie îndreptate in jos.

SpaŃiul de aer inchis este absolut ineficient pentru eliminarea umidităŃii; spatiile deschise sunt

eficiente daca se asigura ventilarea mecanica si daca umiditatea este absorbita numai de la fata

verticala a peretelui.

O alta cale de elimina apa din elementele de construcŃie este aceea de a exploata "dinamica

umiditatiT, care se refera la faptul ca apa circula in interiorul zidăriei de la o fata la cealaltă,


29

sau pe aceasi fata. Materialele de construcŃii sunt formate din micropori (capilare) si

macropori. Marindu-le pe acestea din urma, se va mari si suprafaŃa expusa la aer (formata prin

creşterea suprafeŃei porilor exteriori) si deci ventilarea zidăriei. Daca umiditatea relativa

exterioara este mai redusa decât cea din masa elementului, va avea loc o deplasare a umidităŃii

spre exterior. Aproape intodeauna are loc, concomitent, atat o deplasare spre interior cat si una

spre exterior (spre exemplu in cazul apelor meteorice); in acest caz uscarea se produce cand

viteza primei este mai mare decât a celei de a doua.

Porozitatea este data de aditivii de

aerare adaugati in faza prepararii

mortarului.Acest tip de aditivi au forma

de spuma; dozajul lor depinde de

valoarea umiditatii si de conditiile

caracteristice ale mediului inconjurator,

obtinute de la personal calificat.

3.3 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE (BARIERE DE VAPORI)

Pătrunderea apei este posibila datorita porozitatii zidăriei, in special cand porii exteriori

comunica direct cu cei interiori.

Scopul acestor bariere este :

- sa întrerupă comunicarea dintre pori;

- sa împiedice accesul apei la pori.


30

In primul caz, obiectivul poate fi realizat introducând in zidărie suprafeŃe impermeabile

care intrerup continuitatea.

In cel de-al doilea caz se aseaza pe suprafaŃa exterioara a pereŃilor sau planseelor un strat

de protecŃie care impiedica apa sa ajungă in contact cu suprafaŃa poroasa.

Este necesar sa se acorde o mare atenŃie modului in care acŃionează barierele, deoarece

inchiderea porilor impiedica in acelaşi timp si circulaŃia aerului, respiraŃia si in cele din urma

ventilarea; acest lucru poate inrautati situaŃia, deoarece apa care curgea inainte de a se face

intervenŃia, acuma stagnează, umezind zidăria. Pe langa aceasta, creşterea presiunii vaporilor

in interiorul zidăriei poate provoacă desprinderea barierei de vapori. In prezenta ascensiunii

capilare (igrasiei), lipsa ventilaŃiei provoacă creşterea nivelului umidităŃii in zidărie.

Barând calea apei care circula prin capilaritate, zidăria este saturata sub nivelul barierei,

inrautatind condiŃiile in incaperile subsolului, daca acestea exista. Este important sa se

cunoască caracteristicile zidăriei, pentru a nu crea deteriorări folosind soluŃii de remediere

greşite sau inadecvate.

Barierele pot fi realizate pe baza a doua criterii:

• criteriul fizic: cu substituŃia, prin inserŃie sau introducere a unor materiale hidrofuge.

In funcŃie de elementele de construcŃie, ele sunt:

- metode fizice utilizate la zidarii;

- metode chimice utilizate la zidarii;

- metode fizice pentru pardoseli;

- ecrane superficiale.

Metodele fizice utilizate in cazul zidăriei constau in amplasarea de bariere fie pe suprafaŃa

exterioara a zidăriei, fie pe aceea a planseelor (invelitori - in cazul planseele de acoperiş, sau la

planseele intermediare).

Pentru inchiderile verticale aşezate pe teren sau scufundate in apa, pentru care principala cauza

a prezentei apei este ascensiunea capilara a apei in pereŃi si plansee, se aplica ecrane

protectoare impermeabile la diferite niveluri.

VeneŃienii au fost primii care au aplicat ecrane impermeabile la diferite niveluri; ei au demolat

părŃi din perete la bază, au aşezat o folie subŃire de plumb si au rezidit peretele.

Degaradarea plumbului se datorează coroziunii, intr-o mai mica măsura umidităŃii si cel mai

mult solicitărilor de forfecare care au loc in rosturile de mortar in caz de cutremur. Astăzi, mai


31

degrabă decât demolarea unor parti ale zidăriei, se executa tăieturi (fante) pe o adâncime si

lungime limitata, in funcŃie de tipul zidăriei si de incarcarile pe care trebuie sa le preia, cu

tehnologii si metode diverse cum sunt:

- metoda Massari

- tăierea cu fierăstrăul electric

- tăierea cu fir metalic

• Metoda Massari se aplica utilizând o proba cu diametrul de la 3 cm la 3.5 cm. Se fac 15

găuri dintr-o singura acŃiune, cu lungimea de 40 sau 50 cm, intre care se executa alte găuri

(Fig.2.82). Apoi, zidăria este uscata si injectată cu mortar epoxidic. Este o metoda costisitoare,

iar in clădirile istorice poate da naştere unor probleme de rezistenta, chiar daca nu se produc

vibraŃii.

• Tăierea cu fierăstrăul electric este făcuta cu doi scripeŃi, dintre care unul motor, care

intinde si trage un dispozitiv de taiere special cu grosimea de 8 mm. Acesta taie peretele prin

rosturile de mortar sau acolo unde peretele este format din pietre moi (tuf, gresie etc.). Se face

o tăietura de aproximativ 1 m, apoi se introduce un strat (placa) din fibre de sticla pe grosimea

peretelui (inclusiv suprapunerile, pentru a nu se crea punŃi) si cu grosimea de 1 mm. Pentru a

evita căderea zidăriei, inainte de a continua tăierea, se iau masuri specifice (impanare sub

presiune cu elemente din material plastic), urmate de injectarea cu rasini (Fig.2.83, 2.84).

Tăierea cu fir metalic se realizează facand doua găuri prin care se trece un fir flexibil si

variabil ca lungime, prevăzut cu sfere de diamant. Firul, ataşat de un scripete, taie peretele si

îndepărtează praful. O astfel de metoda de taiere este silenŃioasa si nu are limite in ceea ce

priveşte grosimea peretelui (Fig.2.85). Tăietura este relizata ca si in cazul tăierii cu fierăstrăul

(Fig.2.86).


32

Fig. 2.82:

a - executarea carotelor;

b - taiere;

c - injectare cu mortar epoxidic.


33


34

• Metodele chimice utilizate la zidarii se bazează pe introducerea la interior a unor substanŃe

care declanşează formarea unui strat impermeabil care impiedica ascensiunea umidităŃii prin

capilaritate (igrasia). Formarea stratului hidroizolator poate fi realizata pe doua cai:

a. difuzie lenta

b. sub presiune

a) Prin difuzie lenta substantele

de impregnare patrund in zidarie

printr-un proces asemanator cu

ascensiunea capilara a umezelii,

fiind lichide.

Dispozitivele se numesc „infuzoare”

si sunt alcatuite din:

- recipient gradat;

- tub de injectie;

- dispozitiv de infuzie in burete

sintetic.

Scopul acestor interventii este:

• Sa izoleze peretii sanatosi de peretii umezi;

• Sa mentina planul hidroizolatiei la diferite niveluri, intre incaperi.

In primul caz , perforatiile sunt verticale, executate la 50 cm deasupra nivelului la care se

ridica umezeala in peretele adiacent (Fig.2.88)

In ce de-al doilea caz , perforarile se executa la o inaltime de 15 si 20 cm fata de planseul

amplasat cel mai sus, interior sau exterior.Diametrul gaurilor este in jur de 27 mm si sunt

amplasate la distante de aprox. 15 cm.Tratarea se poate face de la o singura fata sau de la

ambele fete, dar gaurile nu trebuie sa perforeze intreg peretele, pentru a impiedica substantele

sa se scurga la extremitati.(Fig. 2.89)


35

Pentru găuri pana la 2 m adâncime este

nevoie de maşini cu rotopercutor;

ciocanul pneumatic este adecvat pana la 4

m. Nu se admite extragerea de eşantioane

(carate). Găurile sunt injectate cu o pasta

foarte fluida, in cazul in care zidăria este

foarte degradata si are goluri mari. De

aceea, se introduce infuzorul si se umplu

eventualele fisuri, având mereu grija ca

substanŃele injectate sa nu refuleze, dupa

care incepe impregnarea.

In zidăria plina, operaŃia necesita uneori o zi; alteori câteva ore. Deoarece ultima faza

este indepartarea tencuielii, aceasta va impiedica oxigenarea substanŃei injectate, care va

polimeriza eliberând bioxid de carbon in atmosfera. Dupa câteva săptămâni, polimerizarea

este finalizata.

La finalul operaŃiei, materialul de umplutura este dispersat pe o raza de 20 cm in jurul

infuzorului (Fig.2.90).


36

b. Injectarea sub presiune (Fig.2.91) este folosita pentru impregnarea cu substanŃe care nu

sunt solubile in apa. Presiunea (nu mai mare de 5 atm.) ajuta la reducerea timpului de

impregnare si indepartare a apei din pori.

OperaŃiunea se desfăşoară in mai multe faze, alternând perforarea cu injectarea.

In prima faza se îndepărtează tencuiala pana la 40 cm sub nivelul celui mai ridicat planseu,

daca este vorba de impregnare pe orizontala, urmărind nivelul liber al terenului. Sunt făcute

găuri cu diametrul de 10 mm la distante de 10 sau 12 cm si la adâncimi de la 10 pana la 20 cm,

in funcŃie de tipul de zidărie. Dupa saturare aparatele de injectare sunt extrase. Apoi, gaura

este prelungita si reîncepe impregnarea (Fig.2.92).


37

Pentru zidaria din caramida

sunt necesare 2 gauri (Fig.2.93

a), in functie de modul de

tesere.Presiunea este de 5 atm.

Pentru materiale non-

absorbante (Fig.2.93 b si 2.94)

gaurile sunt facute pe doua

randuri (la 15 cm pe primul

rand, si la 25 sau 35 cm pe cel

de-al doilea) la adancimea de

20 cm si presiunea de 2 atm

(Fig. 2.95).

Pentru zidăriile uscate problemele sunt cauzate de golurile neregulate si de natura materialului

prezent in acestea (pamant, substanŃe organice). Dupa prelevarea probelor pentru studierea

consistentei si a morfologiei zidăriei, se realizează o pre-consolidare a materialului de

umplutura care va duce la impregnarea (la partea superioara) a pereŃilor invecinati.

Tencuiala este aplicata la sfârşitul celei de-a treia faze; ea trebuie sa fie macroporoasa pentru a

evita capilaritatea, permiŃând respiraŃia.


38

Metodele fizice in cazul planseelor sunt folosite pentru evita accesul umidităŃii in elementele

de inchidere orizontale (plansee intermediare, finisaje) care in general sunt produse de

condens, de apele meteorice sau ascensiunea capilara a apei din teren. Aceste dezavantaje sunt

evitate prin folosirea unor ecrane impermeabile (Fig.2.96, 2.97).

Ecranele superficiale sunt folosite pentru a impedica trecerea apei prin zidărie, din mediul

exterior spre cel interior, pentru a proteja structura impotriva degradărilor de origine chimica -

consecinŃe ale acŃiunilor chimice ale agenŃilor atmosferici, sau/si ale poluării atmosferei.

Aceste bariere pot fi realizate cu ajutorul metodelor fizice sau chimice. Barierele realizate prin

metode fizice sunt folosite inainte de toate pentru a anticipa fenomenele de infiltrare si formare

a condensului in masa elementului atunci cand nu exista izolaŃie termica in perete sau

acoperiş. In acest caz vaporii prezenŃi in incapere la temperaturi mari, pătrund si condensează

in punctul in care temperatura este egala cu temperatura de roua, umezind elementul de


39

construcŃie. Astfel de probleme sunt cu atat mai grave cu cat încăperile sunt au o umiditate

interioara mai ridicata (bai, bucătarii, etc.) si cu cat sezonul rece este mai lung. Remediul

consta in indepartarea tencuielii care acoperă elementul, examinarea acestuia si apoi aplicarea

unui strat termoizolator care limitează transmisia căldurii, impiedicand atingerii valorii

temperaturii de roua.

Cu ajutorul metodelor chimice se realizează bariere superficiale sau impregnări.

Barierele superficiale se executa prin vopsire sau aplicarea unui jet (spray). In ultimul caz,

picaturi disperse se imprastie in atmosfera si se depozitează formând o bariera impermeabila

care inchide toti porii. Daca ajung pe plante, picaturile disperse inchid porii, sufocandu-le. In

acelaşi mod sunt periculoase si pentru oameni, de aceea exista masuri specifice care trebuie

luate in astfel de cazuri (Fig.2.99).

Aceste metode care constau in acoperirea zidăriei cu substanŃe impermeabile (Fig.2.100), au si

dezavantaje, deoarece saturează porii la suprafaŃa impiedicand peretele sa respire, astfel ca

vaporii din interior, atunci cand se formează, pot sa producă umflări locale ale stratului de

hidroizolatie, distrugandu-l si facandu-l inutil. Din acest motiv, atunci cand se optează pentru

acest tratament este necesar sa se tina cont de macro- si mocro-climat, precum si de

caracteristicile zidăriei.


40

Impermeabilizarea se poate face cu:

- rasini poliesterice care se contracta la intarire formând mici fisuri. Este recomandabil sa se

faca mai multe straturi sau sa se adauge rasini pe baza de silicon, ca material elastic, in

proporŃie de aproximativ 3%.

- copolimeri de clorura de vinii, care costa mai puŃin, exista soluŃii gata preparate si se

intaresc la orice temperatura.

TendinŃa de a forma pelicule face necesar ca la aplicare substanŃele sa fie foarte diluate, pentru

a permite o mai buna pătrundere (soluŃii de rasini in proporŃie de 20 sau 30%)

- răşinile epoxidice sunt cele mai costisitoare, dar dau rezultatele cele mai bune. Au capacitate

mica de pătrundere (de cca.1 mm) iar grosimea peliculei variază, urmând neregularitatile

suprafeŃei peretelui.

Impregnarea este diferita fata de hidroizolare. In cazul impregnării, soluŃia pe baza de rasini

pătrunde in interiorul porilor facandu-i impermeabili. RespiraŃia nu este impiedicata;

deplasarea vaporilor fiind permisa, obtinandu-se astfel o reducere a umidităŃii interioare in

doar câteva săptămâni. Puterea de pătrundere variază de la 3 la 20 mm. Răşinile folosite sunt:

- rasini pe baza de silicon

- stearati de aluminiu, calciu, zinc etc.


41

- rasini tari

- silicati solubili in apa

Răşinile tari si stearatii rezista bine in mediu alcalin, dar au putere mica de pătrundere;

răşinile tari formează o pelicula care nu permite respiraŃia. Daca sunt adăugate in procente

mici (0.1, 0.2%) la răşinile pe baza de silicon, se obŃine cea mai buna soluŃie de compromis.

Silicatii solubili sunt combinaŃii monomerice de etil-siloxan si de substanŃe alcaline (sodiu sau

potasiu) care reacŃionează datorita acidului carbonic (produs de umiditatea aerului in

combinaŃie cu bioxidul de carbon) la o viteza in funcŃie de temperatura; dupa 12 ore , in orice

condiŃii, procesul este complet. Moleculele de silicat se formează in găurile superficiale,

impiedicand pătrunderea umidităŃii, dar si o a doua impregnare. Nu in ultimul rand, silicatii au

o stabilitate chimica dezavantajoasa in comparaŃie cu răşinile pe baza de silicon, iar rezistenta

lor fata de substanŃele alcaline scade in timp. Principiul este cel mai rapid si mai spontan.

Problema umidităŃii este rezolvata daca apa este impiedicata sa ajungă la zidărie. SoluŃiile

pentru eliminarea igrasiei sunt aplicate in special la fundaŃiile zidăriilor si constau in:

- drenuri;

- metode bazate pe electro-osmoza.

• Tehnologiile de drenare constau in realizarea de săpaturi in jurul elementelor de zidărie ale

infrastructurii si execuŃia unei umpluturi din bolovani si pietriş pentru a crea o zona fara

caplaritate in jurul clădirii. Un tub instalat la baza umpluturii colectează si evacuează apa

(Fig.2.101).

Cand nu este posibil sa se efectueze astfel de sapaturi , se face drenarea la distanta.

Tot in astfel de situaŃii, se pot executa săpaturi la o distanta care sa nu provoace alunecări;

mărimea distantelor este in funcŃie de natura (coeziunea) terenului. La baza săpăturii un tub

colectează apa si o indeparteaza (Fig.2.102); in acest scop, spaŃiul săpăturii se umple cu piatra

pentru a permite apelor meteorice sa ajungă la tubul colector inainte de ajunge in contact cu

peretele. In jurul clădirii se executa un pavaj care acoperă terenul rămas intre perete si zona de

săpătura.

Numai pardoseala va absoarbi umiditatea pe o adâncime de 40 sau 50 cm. Pentru aceasta, este

suficient sa se creeze un drenaj pe aceasta grosime. Atunci cand nu se pot executa săpaturi,

drenul se realizează deasupra nivelului planseului.


42


43

Daca fundaŃiile se găsesc intr-un teren saturat cu apa, cu un strat inferior absorbant (de

exemplu pietriş) săpaturile sunt executate pana la acest strat; apele colectate vor fi absorbite de

un astfel de teren. Aceasta soluŃie poarta denumirea de puŃ absorbant (Fig.2.103 a si b).

Ca urmare, se va obŃine o coborâre a pânzei freatice in jurul clădirii.

Fig. 2.103 a)


44

Fig. 2.103 b)

• Metoda electro-osmozei a fost conceputa si patentata in ElveŃia, unde s-au făcut primele

aplicaŃii.

DiferenŃa de potential dintre terenul de la o anumita adâncime si zidărie determina deplasarea

apei inspre polul negativ - in acest caz, terenul (Fig.2.104).

Spre deosebire de aceasta, exista si metoda bazata pe principiul inversării polarităŃii:

Un fir de cupru este pus in contact cu peretele (îngropat sau fixat lejer pe suprafaŃa), la o

inaltime de 80 cm de la pardoseala (Fig.2.105); apoi câteva elemente din cupru sunt inserate in

zidărie si legate cu fir de cupru la distante de 50 cm intre ele (Fig.2.106).

Circuitul este inchis cand se face legătura cu terenul, sub nivelul primului planseu.

Adâncimea se stabileşte in faza de proiectare in funcŃie de modul de măsurare a potenŃialului.


45

Documents

Umiditatea in Elementele de Zidarie