Un leac imbatabil: Foamea

Gilda Fildan

Un leac imbatabil: Foamea. Luat multa vreme in deradere, postul devine astazi o prescriptie

medicala. Si nu degeaba. Cercetari de ultima ora ii certifica insusirea de "medicament". O

multime de boli pot fi prevenite si vindecate.

Postul, o garantie pentru sanatate

Cercetari stiintifice recente confirma ceea ce practica naturista stie de mult: stravechiul ritual al

postului are nu numai efecte preventive, ci si terapeutice. Postul poate fi intrebuintat cu succes

indeosebi in dereglarile metabolice (obezitate, diabet de tip Ii), ca si in hipertensiunea arteriala si

alte afectiuni ale sistemului cardiovascular. Sunt atestate, de asemenea, evolutii pozitive in

numeroase cazuri de boli cronice, precum reumatismul si afectiunile articulare, problemele

sistemului digestiv, bolile autoimune (ex. scleroza multipla), migrenele, alergiile, astmul si

neurodermita. Dar postul combate si stresul, cel mai mare dusman al omului in mileniul trei, o sursa

infinita de boli psihice si organice.

"Postul te reface mai bine decat un concediu", afirma psihologii. O idee ce poate parea stranie cuiva

care nu posteste, dar de cand cercetarea moderna s-a ocupat de procesele biochimice petrecute in

timpul postului, misterul a fost elucidat: dupa 3-4 zile de privatiuni alimentare, organismul ia

masuri impotriva frustrarii, secretand o cantitate sporita de serotonina, hormonul bunei dispozitii.

Transmiterea impulsurilor nervoase declansate de stres este aproape blocata. Nivelul cortizolului,

hormonul stresului, scade, tensiunile se diminueaza. Postitorii sunt mai calmi si mai veseli, multi

dintre ei au chiar o stare de buna dispozitie euforica, dupa a patra zi de post. Aceasta regenerare

psihica se repercuteaza pozitiv asupra suferintelor determinate de stres si a celor psihosomatice -

cum ar fi epuizarea nervoasa, formele usoare de depresie ori neurastenia. "Oamenii devin capabili

sa-si examineze propria situatie cu calm si obiectivitate", declara medicii de la clinica Buchinger

din Uberlingen (Germania), specialisti in terapii naturiste. Postul ii ajuta sa vada iarasi lucrurile la

proportia lor justa si sa gaseasca solutii pentru probleme ce li se pareau coplesitoare. Intervine o

stare benefica de echilibru si calm.

Tinerete fara batranete

Postul are si virtuti profilactice, si poate cea mai importanta din ele se refera la intarzierea

imbatranirii: "Postul ne pastreaza tineri", sustin medicii americani. Deoarece in sange circula mai

putina insulina, ca urmare a renuntarii la dulciuri, celulele fabrica mai multe proteine care sa le

protejeze de influentele distructive, sa le repare, sa elimine deficientele congenitale. In acest fel se

reduce riscul cancerului, ca si al multora dintre asa-numitele boli ale civilizatiei. Ba si mai mult,

gerontologii presupun ca postul este o modalitate prin care corpul se adapteaza unor conditii mai

vitrege, incercand sa-si asigure sansele de procreare. Dovada: multe din femeile care n-au copii, cu

toate ca si-i doresc, reusesc sa ramana in cele din urma insarcinate, dupa o cura de post. Desi lumea

stiintifica inca n-a explicat secretele acestui mecanism antiimbatranire, expertii in post sunt de mult

familiarizati cu el: "Cunoastem femei de 75 de ani, care vin la noi de decenii, si arata mai tinere cu

cel putin zece ani", spun practicienii germani. Ceea ce nu suna rau, in societatea noastra din ce in ce

mai imbatranita. Si sa nu pierdem din vedere nici sindromul hiperponderabilitatii: fiecare al treilea

european are kilograme in plus. Hrana prea consistenta, stresul continuu si lipsa cronica de miscare

fac sa creasca mai intai valorile colesterolului si tensiunea arteriala, iar apoi glicemia si nivelul

acidului uric. Cand metabolismul este serios dereglat, medicii vorbesc despre un sindrom metabolic,

care constituie riscul maxim de aparitie a bolilor cardiovasculare grave. "Tendinta e alarmanta,

fiindca diagnosticul devine tot mai frecvent si printre tineri. Aici ne poate fi de ajutor postul, ca

debut eficient in directia unei schimbari a stilului de viata." Colesterolul si tensiunea arteriala se

modifica deja dupa o scurta perioada de post, si aceasta ii motiveaza enorm pe pacienti. De

asemenea, postul terapeutic este in prezent o metoda consacrata si pentru combaterea obezitatii si a

diabetului de tip Ii.

Sanatatea are nevoie de curatenie,

si ea incepe in intestin

In ceea ce priveste ameliorarea bolilor cronice, un rol decisiv il joaca golirea si curatarea

intestinului, care au reprezentat intotdeauna un element central al oricarui post, unul din principalele

aspecte ale detoxifierii. Intestinul este cel mai mare organ responsabil pentru starea sistemului

nostru imunitar, caci el adaposteste, pe o suprafata de 200 m2, 70% din celulele cu atributii de

autoaparare. S-a dovedit ca perturbarile intervenite in aceasta uriasa retea de autoaparare pot

determina sau favoriza aparitia unor intolerante, alergii si boli autoimune. Daca resturile alimentare

raman prea mult timp in interiorul tubului digestiv iau nastere toxine si produse de putrefactie, care

dauneaza organismului. De asemenea, se produc dezechilibre la nivelul florei intestinale.

Cand ne abtinem de la mancare, activitatea digestiva se reduce. In plus, ingeram mai putine bacterii,

virusi si ciuperci, ca si coloranti si conservanti sintetici. Acestea sunt substante cu potential

inflamator si alergen, pe care intestinul e obligat sa le indeparteze in permanenta. Totodata, postul il

scuteste si de prezenta acizilor grasi din carne si produse lactate, care la randul lor stimuleaza

inflamatiile.

Infectiile dau inapoi

Din concluziile unui studiu reiese ca, in urma postului, se reduc vizibil procesele inflamatorii din

organism. Cercetari intreprinse in prezent in diverse clinici pun in evidenta si faptul ca intestinul

produce o cantitate sensibil mai mare de substante cu rol de autoaparare decat inainte, in timp ce

incarcatura de germeni patogeni se reduce. Este limpede ca, odata cu regenerarea acestei parti

importante a sistemului imunitar, creste rezistenta organismului in ansamblu.

Doua posturi celebre: Mayr si Buchinger

Doua dintre cele mai eficiente posturi de sanatate apartin unor medici germani: cu un secol in urma,

dr. Franz Xaver Mayr si dr. Otto Buchinger au elaborat, independent unul de celalalt, metodele lor

de post terapeutic, devenite rapid niste repere clasice ale naturismului. Curele pentru persoanele

sanatoase dureaza minimum zece zile, plus alte patru zile de revenire la alimentatia normala, pe

cand posturile tinute sub supraveghere medicala se pot prelungi pana la sase saptamani.

Postul Buchinger - dureaza patru saptamani si consta in sucuri de fructe si supe de legume (doar

zeama), ceaiuri de plante, indulcite cu putina miere. Cateva reguli de baza trebuie totusi respectate.

Cea mai importanta: se bea mult - trei litri de apa si ceaiuri de plante zilnic. Un alt imperativ: se

curata cu regularitate intestinul din doua in doua zile, fie cu ajutorul clismelor, fie prin

administrarea sulfatului de sodiu, pentru ca intestinul aflat in repaus sa se debaraseze, printre altele,

de secretia biliara, de celulele detasate din mucoasa intestinala si de bacteriile moarte. La aceasta se

adauga miscare zilnica obligatorie.

Postul Mayr. In timpul unei cure tipice Mayr se consuma lapte si chifle uscate (cate o chifla veche

de doua zile, dimineata si la pranz, insotita fiecare de o cana de lapte), care trebuie mestecate lent si

degustate intens. Mayr insista ca pacientii lui sa se dezvete de obiceiul de "a infuleca", inlocuindu-l

cu un comportament alimentar sanatos. De aceea, fiecare imbucatura trebuie mestecata de 30 de ori!

La cina nu se mananca, se bea doar ceai. Postul ofera sansa de a percepe corect nevoile corpului

nostru si de a nu manca in exces.

La sfarsitul oricarui post terapeutic, corpul trebuie sa se readapteze treptat la hrana solida. Aceasta

"revenire din post" contribuie hotarator la succesul curei. In faza finala, este vorba despre repunerea

in functiune a sistemului digestiv regenerat, astfel incat sa se dezvolte o flora intestinala sanatoasa.

De aceea, se vor prefera pentru inceput alimentele usor digerabile, in special legumele fierte in

aburi, iar carnea se va reintroduce abia dupa cateva zile. In anumite boli, ca poliartrita reumatoida,

pacientii isi pot asigura succesul postului hranindu-se vegetarian in continuare. Ulterior, unii

reusesc chiar sa reziste fara medicamente o lunga perioada de timp. Cei ce doresc sa-si pastreze pe

termen lung greutatea corporala obtinuta prin post ar trebui ca, odata intorsi la alimentatia normala,

sa adopte o dieta echilibrata.

Postul terapeutic

nu inseamna post negru

Postul are o traditie indelungata, initial religioasa. In prezent, postesc insa si numeroase persoane

carora semnificatia religioasa a postului le este indiferenta, pur si simplu pentru a-si ameliora starea

de sanatate. Multi se simt fizic mai bine dupa o perioada de post. Dar o dieta radicala, stricta, un

post total, tinut timp indelungat, nu este tocmai lipsit de riscuri, creierul nostru are nevoie de

monozaharide (zahar) pentru a functiona. Daca i-l refuzam cateva zile, corpul va incepe sa-si atace

in mai mare masura rezervele de proteine - prin urmare, in primul rand muschii - si va sintetiza din

ele zaharul necesar. Cand cineva flamanzeste mult timp, exista pericolul sa-i fie afectat muschiul

inimii. De asemenea, se ajunge la o carenta de vitamine, oligoelemente si minerale, la o slabiciune

generala si la subrezirea imunitatii.

Cateva argumente

Daniela Motrescu, 51 de ani

Sunt avocata, imi iubesc meseria, dar la fel de adevarat este ca, fiind liber-profesionista, n-am

indraznit niciodata sa refuz vreun proces. La un moment dat, am fost complet epuizata si cu nervii

la pamant. In vara trecuta, exasperarea mea a atins apogeul si mi-am spus ca asa nu se mai poate. O

prietena m-a sfatuit sa postesc. Trecuse, si ea, printr-o perioada mai dificila, si dupa o perioada de

regim doar cu lichide, isi revenise total. Eu am ales o alta varianta mai blanda: regimul Mayr, cu

lapte si chifle uscate. Pe mine postul m-a ajutat in primul rand sa-mi recapat calmul. Am recurs si la

clisme, o data pe saptamana, si m-am plimbat foarte mult. Dupa putin timp, m-am simtit inviorata.

Mi-am regasit bucuria de a trai, iar ea este o conditie indispensabila a sanatatii.

Dumitru Folosea, tehnoredactor, 40 de ani

Dupa ce am divortat, viata mea a intrat in degringolada. Mai ales in privinta alimentatiei. Mancam

numai seara, cu prietenii, in oras. Dar stresul, ca si excesul de fripturi la gratar si bere si-au spus

repede cuvantul. Acum cateva luni, m-am intrebat cat timp va mai suporta corpul meu sa fie

maltratat astfel si mi-am propus sa-i acord o pauza. Am recurs la postul clasic cu sucuri si ceaiuri de

plante, pe care il tineam doar in week-end, cand ramaneam acasa. Foarte repede, mi-a devenit

limpede ce rol important joaca sistemul digestiv pentru starea noastra generala de bine. Dupa cateva

zile de post, mi-a revenit pofta de a face regulat miscare. Ragazul postului mi-a ajutat sa-mi

determin cu precizie problemele de sanatate si sa-mi ingadui un adevarat "respiro". Voi folosi

consecvent, in viata de toate zilele, ceea ce am aflat despre corpul meu si nevoile lui. Caci vreau sa

fiu sanatos si apt de munca, inca multi ani de aici inainte!

POSTUL NEGRU

Ce se intampla in timpul postului negru?

În timpul postului corpul începe sa se hraneasca din depozitele de grasimi sau resurse acumulate

pâna atunci. Rezerva de glicogen a ficatului si alte substante nutritive prezente în sânge sunt imediat

folosite. Corpul nu mai este hranit, asa ca se va hrani singur astfel încât el îsi va calcula cu grija

nevoile instinctual, folosind un minim de resurse la maxim de eficacitate. Cel ce posteste devine

mai calculat mai atent mai armonios, nu se risipeste în lucruri fara sens. Astfel ca prin rezonanta

capata o ordine interioara pe care o manifesta si în mod exterior si chiar o interiorizare marita.

Acestea pot fi observate chiar din primele 2-3 zile de post. Înainte corpul era hranit în functie de

poftele exterioare, hipnoza (diferite reclame), idei preconcepute (invitatii la mese), obisnuinte sau

alte atitudini mentale dezechilibrându-se asfel. Acum, în timpul postului corpul tinde sa se

reorganizeze regenerându-se, hranindu-se singur reducând la maxim pierderile de energie

De aceea exista nenumarate cazuri când prin post, cum a fost mentionat si mai sus se pot vindeca

boli precum diabet si chiar cancere sau alte maladii grave.

- Experientele stiintifice bogate ne arata ca corpul, acum (în post) foloseste tesuturile si substantele

care altfel în celule constituie un agent morbid de stingherire cum ar fi: tumefierile patologice,

depunerile de substante straine, tot ceea ce este putred si slab. Substantele toxice sunt raspândite în

sânge si eliminate prin ficat, rinichi si tub digestiv. De aceea daca întrerupem postul purificator prea

devreme acestea revin la loc.

- Partea morbida dispare iar substantele toxice ca iodul, mercurul, creozotul se simt pe limba în

timpul postului tocmai pentru ca ele tind astfel sa iasa. Este bine de aceea sa se curete limba

dimineata si sa se bea multa apa pura.

- Fenomenele de purificare sunt însotite câteodata de fenomene neplacute ca ameteli, dureri de cap,

stari de sfârseala, batai de inima, tendinta de voma. Aceste fenomene dispar însa în timp si pe

masura cresterii substantelor alcaline în corp. Se va bea apa minerala cu continut alcalin.

- Celulele devin mai mici, temperatura corpului scade cu 0,5 - 1 grade Celsius. Metabolismul scade,

oxidarile se reduc deci si procesul de îmbatrânire, aparând chiar fenomenul invers. Scad si

eliminarile dioxidului de carbon.

- Muschii au un procent scazut de oxigen si fosfor. Devin însa mai bogati în calciu. Glucoza din

sânge scade.

- Toate portile de evacuare ale organismului sunt folosite din plin astfel ca resturile rezultate din

arderea grasimilor si hidratilor de carbon ies si prin plamâni.

- Transpiratia evacuata prin piele raspândeste un miros urât tocmai datorita eliminarii toxinelor din

corp.

- Numarul batailor inimii scade de la 80 la 50 batai pe minut. În schimb la inimile slabe bataile pot

creste.

- Tensiunea arteriala scade iar la hipotensivi creste, tocmai pentru ca postul are o actiune

echilibranta.

- Circulatia sanguina si limfatica decurge mult mai usor. O importanta deosebita pentru cei bolnavi

de inima sau boli ale vaselor de sânge.

- "Interesant este ca în urma vigurozitatii nervilor si a irigarii mai bune a muschilor capacitatea de

munca creste în cursul postului dar dupa primele 14 zile."

Dr. Benedict

- Aciditatea generala si a sucului gastric scade.

- Ficatul, dupa epuizarea glicogenului arde grasimile tinându-le necontenit la discretia

organismului, în ciuda postului si a activitatii intense ele pot creste în volum. Eliminarea bilei scade.

Vezica biliara se contracta puternic eliminând nisipul si pietrele biliare.

- Vasele sanguine din interiorul oaselor se largesc.

- Datorita purificarii intense, corpul devine mult mai expus la substantele toxice exterioare fiind

hipersensibilizat dobândind chiar capacitati senzoriale înalte.

Pentru purificare este sufucient 10-15 zile de post însotit de consum de lichide (în functie si de

vitalul persoanei) dar pentru tratarea unor maladii grave cum ar fi cancerul, postul trebuie prelungit

pâna la 40 de zile.

Este obligatoriu ca postul prelungit sa se faca sub supravegherea medicului.

Este foarte important sa nu se întrerupa postul odata început iar daca apar crize greu de suportat

datorita purificarilor interioare (stari de ameteala, greata, frica etc.) trebuie sa se bea zeama în care

au fost fierte legume sau frunte crescând astfel substantele alcaloide din corp pâna când starile vor

trece, asta în cazul bolilor grave. Foarte important de asemenea este ca postul sa nu se considere o

înfometare si chiar senzatia de foame sa nu fie acceptata. Trebuie bauta multa apa. Postul trebuie sa

vina din interior, cu acceptarea si sustinerea dumneavoastra, altfel riscati sa va chinuiti cu o senzatie

de foame continua dar care oricum va disparea dupa maxim 3 zile odata cu nevoia fizica de a va

hrani.

MOTIVE PENTRU CARE MERITĂ SĂ POSTIM

1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.

Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă 1 refacere a organismului şi de

eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct

de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte

asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.

2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.

Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult

îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze

optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din

fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute

în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau

abundent cu tot ceea ce doreau.

3. Postul vindecă.

„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive

provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni,

manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest

sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala

într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină,

accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.

4. Postul conferă claritate şi putere minţii.

Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale s]nt

amplificate, memoria devine mai clară.

5. Postul măreşte longevitatea.

În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea

semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel

supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste

înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la

procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire. Un astfel de caz

mai cunoscut şi în ţara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea (născut în 1897) care, suferind de

mai multe afecţiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict, bazat pe post şi pe

folosirea unor crudităţi. El a putut constata cu uimire cum, pe lângă vindecarea problemelor de care

suferea, la vârsta de 75 de ani părul şi barba au început din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea

începuse să se regenereze, devenind netedă şi moale, unghiile s-au regenerat de asemenea, iar forţa

fizică îi permitea încă să înoate în Dunăre la această vârstă. Există multe alte fiinţe care au putut

remarca faptul că organismul uman este „proiectat“ pentru o perioadă de viaţă mult mai lungă decât

media actuală (care teoretic este de 75 de ani), singura condiţie fiind aceea a unui mod de viaţă

foarte echilibrat şi pur. Spre deosebire de alte terapii moderne, controlul alimentaţiei şi postul

determină o îmbunătăţire considerabilă atât a perioadei de viaţă cât şi (mai ales) a calităţii acesteia.

6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.

Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea

sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare. Dl.

Ing. Valeriu Popa, renumitul terapeut român, este printre puţinii terapeuţi care a utilizat metodele de

post chiar în cazul unor afecţiuni psihice de genul depresiilor, lobiilor, schizofreniei în faza de

debut.

7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.

O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga

noastră viaţă.

8. Prin post întregul corp este regenerat.

Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin

în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale

armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.

9. Postul poate fi realizat de oricine

Cu condiţia să fie în mod înţelept adaptat necesităţilor şi disponibilităţilor individuale. 0 zi de post

pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.

10. Postul ne dăruieşte timp liber

Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil

pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult

timp.

11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi

Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un

uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept

putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.

12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.

Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate

de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.

POSTUL NEGRU DE O ZI

Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită

că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le

întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi

afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100

de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se

vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este

pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic

repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar

apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a

întregii noastre fiinţe. în majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul

negru este o dată pe săptămână. în funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii.

În general, o persoană vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3

zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor slabe, mai puţin vitale nu li se

recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.

Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu

excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de

ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la

hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu

rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a

reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.

INTRAREA ÎN POST

Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe,

pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă

se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este

încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai

mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa

corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona

abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa

corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi

ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.

SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:

♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.

♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de

efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi:

sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.

♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este

necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate

îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată)

sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea

cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură

cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.

♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea

mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.

♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă

cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze

atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor

rigori ale acestei forme de post.

SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:

Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă,

deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci.

Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să

nu mai apară.

♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în

utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate

de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi

morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în

cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult

mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete

îndulcite cu puţină miere.

♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi

a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip

cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.

♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul,

băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele

„instant“.

♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor

fi consumate numai începând cu a doua masă.

♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.

După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim

alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în

greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.

Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind

individualizate după starea bolnavului şi durata postului.

PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?

Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El

este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o

anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi

flexibilitatea gândirii.

Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa

noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie

au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a

manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde

foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom

urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi,

mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.

Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei

atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general,

oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind

mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele,

dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale

de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când

este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari

încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.

Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă

să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva

deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne

continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri

extraordinare.

CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?

Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este

contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă.

În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate

dovedi şi extrem de benefică.

Postul negru si cetoza

Celulelor, la fel ca oamenilor, nu le place să stea aburind în propria lor mizerie. Produsele lor de excreţie sunt eliminate prin sistemul circulator şi limfatic; cele depozitate în sînge sunt transportate în ficat si rinichi pentru a fi administrate. Acolo, ele sunt transformate în alte substante mai folositoare, sau sunt eliminate din organism, de obicei sub forma de scaun, urina, transiratie si respiratie. Cînd toxinele se aduna în organism mai repede decît e capabil organismul sa le elimine, sanatatea celulei e perturbata si astfel încep fazele initiale ale multor boli. Aceasta situatie este cunoscuta în traditiile curative din orient de mii de ani. E numita sînge otravit, si se refera la prezenta în sînge a unei poveri toxice coplesitoare pe care organismul nu o mai poate tine sub control.

Celulele sunt alcatuite dintr-o multime de elemente care pot fi afectate de toxine: ADN-ul, mitocondriile si membrana celulara. Fiecare celula la rîndul ei traieste într-o matrice extracelulara a carei sanatate e cruciala. Iar toate acestea pot fi afectate de supraîncarcarea cu toxine.

Nefiind un program de software, ADN-ul e descris mai corect ca fiind o componenta extrem de flexibila a celulei; acesta nu este fix, ci foarte mobil si în multe instante îsi poate rearanja structura. Catena de ADN din fiecare celula e extrem de sensibila la toxine, în special la substante petrochimice sintetice. ADN-ul se degradeaza în mod constant si e reparat de celula; însa cînd nivelul de toxicitate e atît de mare încît celula sau organismul nu le poate face fata, ADN-un din celula deseori se degradeaza atît de mult încît nu mai poate fi reparat.

Mitocondriile sunt bacterii care traiau independent si care au fost încorporate în structura mulor tipuri de celule vii. Ele oxideaza, adica ard, ATP (adenozin trifosfat), în prezenta oxigenului pentru a produce energia de care celulele au nevoie pentru a trai si functiona. Mitocondriile contin de asemenea si catene de ADN, care, desi pîna acum erau considerate irelevante, pot la rîndul lor sa fie deteriorate de supraancarcarea cu toxine, afectînd astfel sanatatea mitocondriilor. În timp ce ADN-ul din nucleii celulari e protejat de catre enzimele de detoxifiere care reduc chimicalele toxice si metalele grele, ADN-ul mitocondrial si alte componente ale celulei par a fi mult mai susceptibile. Cînd nu mai functioneaza bine, apare o scadere semnificativa a nivelului de energie al întregului organism. Multe perturbari în functionarea acestora pot duce la conditii mai serioase, cum ar fi oboseala cronica.

Membrana celulara, alcatuita din acizi grasi speciali, serveste drept bariera de trecere între celula, celelalte celule si matricea extracelulara. Aceasta e împînzita de receptori considerati a fi porturi de comunicare. Acesti receptori analizeaza tot ce atinge celula si decid daca sau nu sa deschida o poarta în membrana celulara pentru a lasa substantele sa intre sau sa iasa din celula. Cînd celulele nu se mai pot detoxifica singure si sunt pline de toxine, aceste toxine încep sa se ataseze la membrana celulara si receptorii ei. Acest fapt bruiaza atît capacitatea celulei de a interpreta informatiile cît si trecerea substantelor din si în celula. Astfel celula nu mai poate excreta produsele nedorile si încorpora nutrientii cum se cuvine. O complicatie aditionala e faptul ca, odata ce o celula are toxine atasate, aceasta e modificata îndeajuns încît sistemul imunitar al organismului sa înceapa sa o atace – acesta e începutul vreunei boli autoimune.

Membrana extracelulara în care celulele sunt încorporate e o materie/substanta vie, nu doar un mediu intert care le cazeaza. E alcatuita din colageni si polizaharide ce formeaza un gel plin cu apa. Aceasta martice controleaza aprovizionarea celulei cu sînge. Daca matricea îsi pierde consistenta si densitatea, schimbul de nutrienti si produse de excretie din si înspre celula e împiedicat. Daca toxinele nu pot fi eliminate din zona, ele sunt depozitate deseori în aceasta matrice care înconjoara celula. Aici toxinele afecteaza flexibilitatea fireasca a matricei si interschimbul celular. Daca matricea e foarte afectata, celula va muri.

În timpul postului, putem observa cum corpul, foarte capabil si inteligent, începe de unul singur sa scape de toxine si resturi acumulate de-a lungul multor ani. – William Esser, Doctor

Sîngele e proiectat sa transporte nutrienti catre toate celulele organismului si apoi sa le scape de produsele de excretie. Odata ce sîngele, încarcat cu toxine, ajunge în ficat, unde acesta le descompune, ori le elimina din organism nechimbate, sau, daca e posibil, le transforma în altceva. Ca atare, ficaul are o capacitate uimitoare de a recunoaste structurile chimice si de a judeca ce schimbari moleculare sunt necesare pentru a dezstructura o toxina îndeajuns încît sa o faca inofensiva sau chiar folositoare. Odata ce toxina e identificata si daca ficatul hotaraste sa scape de ea, toxina e transportata în intestine sau in bila si excretate. Alte componente ale toxinei sunt în schimb trimise la rinichi, care le filtreaza într-o maniera similara si sunt excretate în urina. Alte metale grele sunt excretate într-o maniera diferita, fiind depozitate în par si unghii. Altele sunt excretate prin respiratie si prin transpiratie. Altele sunt, dpdv evolutiv, atît de noi si necunoscute încît sunt pur si simplu stocate în în celulele adipoase pîna cînd, în perioade precum postul, corpul are timp sa se concentreze exclusiv pe dezactivarea si eliminarea lor. Însa majoritatea sunt eliminate prin intermediul rinichilor si al intestinului, prin urina si fecale. Daca sîngele devine foarte supraîncarcat, atît de mult încît ficatul nu mai poate procesa toate toxinele pe care le contine, el intra într-o stare de supraîncarcare toxica, si multe produse de excretie pot astfel ramîne în si în jurul celulelor. În est, aceasta situatie e numita sînge otravit. Sîngele, pe masura ce transporta resturile departe de celule, circula de asemenea printr-o serie de canale numite sistem limfatic, într-o forma speciala, numita limfa. La intratea în sistemul limfatic, celulele rosii si alte mici proteine sunt separate din sînge, rezultînd un fluid transparent, numit limfa. Limfa circula prin sistem si si se revarsa în peste 600 de noduri/noduli localizati în întreg corpul. La intrarea în fiecare nod(ul), celulele albe verifica continutul limfei pentru a nu avea bacterii, virusi si toxine. În general, întreg sîngele e filtrat prin limfa înainte de a ajunge la ficat pentru a fi procesat în continuare. Majoritatea nodulilor limfatici – peste 60% – sunt localizati în tractul intestinal, unde scaneaza mîncarea ingerata si permit deseurilor din limfa sa fie excretate. Pentru a scapa de toxine, ficatul le face “lipicioase”, fapt care determina toxina sa fie identificata drept ceva de care organismul trebuie sa se debaraseze, facînd-o în acelasi timp mai usor de manevrat. Un sistem de enzime hepatice, numite sistemul citocrom P450, e special destinat sa faca moleculele nedorite mai usor de manevrat. Exista o multime de enzime speciale în sistemul P450, fiecare specializata pe un alt gen de toxina. Acest sistem devine supraactivat în timpul postului, oglindind munca de detoxifiere a ficatului.

Au fost efectuate un numar de studii asupra a ce se întîmpla cu organismul în timpul postirii. Rezultatele sunt foarte intrigante.

Schimbarile fiziologice din timpul postului

Multe dintre cele mai dramatice schimbari în organism au loc în primele 3 zile ale postului. Acestea se întîmpla în timp ce organismul trece la la o sursa de combustibil la o alta. În mod firesc, forma principala de energie folosita de organism este glucoza, care este un fel de zahar. Cea mai mare parte a ei este extrasa sau convertita din mîncarea pe care-o ingurgitam. Pe parcursul zilei, ficatul storeaza excesul de zahar într-o forma numita glicogen, la care poate mai apoi recurge, pe masura ce nivelul energetic scade între mese. Exista destul glicogen pentru a asigura energia pentru 8-12 ore, iar de obicei e epuizata în primele 24 de ore de post. (Odata ce corpul recurge la cetoza, adica la utilizarea grasimii ca si combustibil, acest nou combustibil e folosit pentru a restabili rezervele de glicogen ale organismului). Odata ce rezervele de glicogen ale ficatului s-au epuizat, corpul începe sa treaca la ceea ce se numeste cetoza, sau productie de cetone – utilizarea acizilor graşi pe post de combustibil în locul glucozei. Aceasta schimbare începe în general în a doua zi de post si se încheie

în a treia zi. În aceasta perioada interimara nu exista glucoza disponibila, energia rezultata din grasimi e insuficienta, iar corpul înca are nevoie de combustibil. Asa ca acceseaza glucoza din doua surse. Mai întîi transforma glicerolul din rezervele de grasime ale organismului în glucoza, însa si acest lucru e insuficient. Asa ca face rost restul catabolizînd sau descompunînd aminoacizii din tesutul muscular si folosindu-i, în interiorul ficatului, la gluconeogeneza, adica producerea de glucozei. Între 60 şi 84 grame de proteină sunt folosite în această a doua zi: 2-3 uncii (1 uncie = 28,35 g) de ţesut muscular. În a 3-a zi producţia de cetone este suficientă pentru a produce aproape toată energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din organism încep să fie cruţate. Corpul încă are nevoie de o cantitate foarte mică de glucoză, aşadar cam 18-24 grame de proteine sunt catabolizate, de la ½ la 1 uncie de ţesut muscular zilnic. Într-o perioadă de 30 de zile de post cu apă o persoană pierde în general maxim 1-2 livre ( pounds; 1 pound/ livră = 454 grame) de masă musculară. Această conservare a proteinelor este o adaptare evolutivă care protejează ţesutul muscular şi organele interne împotriva deteriorării în perioade de hrană insuficientă.

Începînd cu a treia zi, rata de descompunere a acizilor graşi din celulele adipoase continuă să sporească, ajungînd la maximum cam în a 10-a zi. În această primă perioadă de 7 zile, după ce organismul a trecut cu totul pe cetoză, se petrec cele mai intense descompuneri de ţesut gras. Pentru a-şi conserva proteinele, corpul începe de asemenea să caute surse de proteine ce nu aparţin organismului, cum ar fi: mase celulare neesenţiale, cum ar fi tumorile sub formă de fibroze, ţesuturi degenerative, bacterii, viruşi, sau alte componente organice care pot fi folosite pe post de combustibil. Acest aspect reprezintă principalul motiv pantru care postul produce efecte benefice asupra organismului. În plus, în această perioadă de cetoză intensă corpul se află într-o stare similară cu somnul – un ciclu de odihnă şi detoxifieri. Organismul începe să se concentreze pe eliminatea toxinelor şi vindecarea şi regenerarea ţesuturilor şi organelor afectate/ deterioarate.

Cetoza

Una din principalele schimbări fizice care au loc în timpul postului, cetoza, are loc doar cînd ingerarea de carbohidraţi (sursa principală de glucoză a organismului) scade destul de mult încît să oblige organismul să recurgă la depozitele de grăsime pentru a produce energie. În mod obişnuit, atîta timp cît sunt consumaţi carbohidraţi pe care corpul îi detectează, pancreasul secretă şi elimină insulină, folosită pentru a procesa glucoza pe care organismul o cîştigă de pe urma carbohidraţilor. Cetoza poate avea loc doar atunci cînd nivelul de insulină este aproape 0, şi numai dacă nu se ingerează nici un fel de carbohidtaţi sau zaharuri. Insulina din sînge inhibă eliberarea acizilor graşi din ţesutul adipos. Aceasta este o tactică de conservare evolutivă – în perioade cu hrană abundentă, tendinţa organismului de a-şi mări depozitele de grăsime este crescută. Aceste depozite de grăsime sunt stocate pentru perioadele cu puţină hrană, cînd va fi nevoie de ele.

Aşadar atunci cînd nivelul carbohidraţilor scade aproape de 0 pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore, creşte producţia unei chimicale numită glucagon, secretată de ficat. Aceasta activează o enzimă din ţesutul adipos numită lipază, care începe procesul de lipoliză, sau conversia grăsimilor în cetone.Acţiunile generatoare de cetoză şi lipoliză ale glucagonului, sunt dezactivate de pînă şi cea mai infimă cantitate de insulină de aceea în timpoul postului, pentru a maximiza cetoza, nu ar trebui să se ingereze carbohidraţi. Pe măsură ce postul continuă şi concentraţia de cetone din sînge rămîne mai mare decît glucoza, organismul începe să prefere cetonele sau acizii graşi ca şi sursă de energia în defavoarea glucozei.

Primul stadiu al producţiei de cetone e conversia trigliceridelor (trigliceridele sunt o formă de grăsime în sânge, formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.) în acizi graşi şi glicerol. Aceste trigliceride sunt formate iniţial din reprelucrarea acizilor graşi , acetilcoenzima A (structură rezultată din unirea

acidului acetic cu coenzima A, şi care este punctul de plecare în mai multe căi metabolice: biosinteza acizilor graşi, precursor al colesterolului corpilor cetonici) şi a glicerolului. În timpul postului, acest proces este inversat, transformînd trigliceridele în acizi graşi, acetilcoenzima A şi glicerol. Glicerolul e folosit în producerea zahărului, proces în urma căruia organismul primeşte în jur de 16 grame de zahăr zilnic, iar acetilcoenzima A e folosită la producerea cetonelor, acidului acetoacetic, acetonei şi acidului betahidroxibutiric. Inima şi, pe măsură ce postul continuă, creierul foloseşte aceste cetone ca sursă de energie. Acizii graşi sunt transportaţi prin sînge la ficat şi de aceea, în timpul postului, nivelul de grăsimi din sînge, inclusiv colesterolul, cresc.

Odată ce lipoliza sau conversia grăsimilor începe, primal pas pe care corpul îl face este să folosească ţesuturile de acizi graşi pe post de combustibil, dezintegrîndu-i în molecule mai mici. Majoritatea acizilor graşi sunt catene moleculare lungi, formate din 16-18 atomi de carbon. Aceşti acizi graşi sunt descompuşi succesiv în catene de carbon de cîte 2 atomi. Aceste catene de cite 2 atomi de carbon sunt folosite pentru a forma acetilcoenzima A şi ATP (Adenoyintrifosfat: este o parte din acizii nucleici ADN şi ARN, fiind compus din trifosfat, adenozină şi riboză. este acumulatorul de enegie necesară celulei prin înmagazinarea şi conversia energiei celulare după necesităţile metabolice.). Cea mai importantă formă de energie folosită de către mitocondriile (producătorii de energie) din celule e ATP, format de obicei din glucoză. Totuşi, corpul poate produce ATP şi din acizi graşi, cetone şi anumiţi aminoacizi.

Pe măsură ce corpul foloseşte depozitele de grăsime şi le descompune pentru a fi folosite, acestea sunt eliminate în ordine inversă depunerii lor: cele mai recente depozite de grăsime sunt folosite primele şi aşa mai departe. Pe măsură ce aceste depozite sunt descompuse, toxinele chimice din interiorul grăsimilor sunt eliberate. Fiecare din aceste toxine vor avea un efect diferit asupra stării organismului. (În plus, emoţiile asociate sau motivele pentru care le-ai acumulat vor fi de asemenea eliberate.)

În timpul postului, cînd corpul ingerează insuficienţi carbohidraţi din care să facă glucoză, acetilcoenzima A e trimisă în ficat, care o transformă în acid acetoacetic, acetonă şi acid betahidroxibutiric. Apoi ficatul pune acest acid acetoacetic în circulaţie, pentru a fi folosit de către restul organelor ca şi combustibil. Inima, creierul şi muşchii pot folosi această semidigerată formă de grăsime pe post de combustibil la fel cum foloseau glucoza, însă creierul tinde să prefere acidul betahidroxibutiric. Pe măsură ce postul continuă, ficatul începe să se concentreze tot mai mult pe producerea de cetone, iar cortexul renal, o zonă a rinichiului, se concentrează pe producerea a celei mai mari părţi din necesarul de glucoză.

Prezenţa multor acizi cetonici în sînge începe să încline delicatul PH al organismului înspre un mediu acid iar corpul lucrează pentru a corecta acest fapt prin diferite mecanisme, în general prin conversia bicarbonatului în dioxid de carbon, care este apoi expirat. Cînd şi această capacitate de compensare e depăşită, corpul începe să excrete cetone în urină, iar prin intermediul respiraţiei va excreta şi puţină acetonă, provocînd un gust ciudat în cavitatea bucală – un gust metalic sau chimic, cum a fost descris de unii oameni. Unele persoane folosesc teste speciale de urină, făcute pentru a detecta prezenţa cetonelor în urină pentru a determina cît de intens e implicat ogranismul în procesul de cetoză.

Teste pentru cetoză.Puteţi cumpăra teste pe bază de urină folosite pentru a determina dacă organismul dumneavoastră se află în cetoză. Unul din cele mai cunoscute astfel de teste e Ketostix, un altul e Keto-diastix.

În timpul acestei treceri de la glucoză la cetone drept combustibil, întregul organism, inclusiv creierul, trebuie să se obişnuiască cu acest nou combustibil. Întreaga funcţionare a organismului e afectată, la fel ca o maşină în cazul folosirii unui nou combustibil. În timp, corpul şi creierul se

obişnuiesc cu un anume gen de combustibil , iar noi ne obişnuim cu felul în care corpul funcţionează cu acel tip de combustibi atît de bine încît întrebarea ‘cum ne simţim şi cum funcţionăm cu acest fel de combustibil’ nici nu ne trece prin minte. În timpul postului, pe măsură ce organismul îşi foloseşte resursele obişnuite şi începe să facă trecerea la alte sisteme alternative, efectele fizice, mentale şi emoţionale ce rezultă în urma utilizării combustibilului obişnuit şi care în mod uzual trec neobservate, încep să îşi facă simţită prezenţa iar noi începem să le conştientizăm. Un aspect special îl constituie o modificare în activitatea creierului; este o fază de adaptare în activitatea cerebrală în timpul postului, pe măsură ce creierul operează trecerea de la un tip de combustibil la altul.

Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post, perioada de tranziţie în care nu mai există destulă glucoză pentru o funcţionare normală a creierului. Pe măsură ce depozitele de zahăr sunt folosite iar organismul nu mai primeşte carbohidraţi, rezerva de zahăr a creierului scade. Aceasta duce la stări uşoare de ameţeală, ameţeli şi apar dificultăţi în rezolvarea problemelor complexe. În a treia zi, cînd organismul a trecut la cetoză, folosind cetone pe post de combustibil de bază, creierul începe să aibă din nou acces la ‘carburant’ însă unul de alt gen. Cum te simţi şi cum funcţionează creierul utilizînd acest nou combutsibil e o experienţă extrem de diferită. Aceasta nu e din cauză că cetonele ar fi inferioare glucozei – organismul le poate folosi pe ambele cu mare eficienţă. Diferenţa se face simţită deoarece a trecut foarte multă vreme de cînd organismul şi creierul au folosit acest tip de combustibil. E mai mult o dezobişnuire de glucoză decît orice altceva. În această perioadă mintea e puţin înceţoşată. Creierul şi organismul se vor obişnui cu acidul betahidroxibutiric ca sursă primară de energie în următoarele 3-7 zile cît îi ia cetozei să atingă nivelul maxim. În plin proces al cetozei creierul funcţionează cumva diferit: gîndirea poate fi la fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată, mai reflexivă, mai studiată şi mai adîncă, şi – exceptînd gîndurile referitoare la mîncare şi la terminarea postului – mai puţin înclinată să rumineze asupra planurilor de viitor.

Din nou, mica diferenţă în funcţionarea mentală din timpul cetozei e o adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpul uman e destinat, d.p.d.v evolutiv să folosească atît glucoza cît şi corpii cetonici pentru a obţine energie; nici una din cele două forme nu e inerent mai bună decît cealaltă. De fapt, cetonele sunt primul combustibil pe care-l folosim. Imediat după naştere toţi copii sunt într-o stare de cetoză deoarece trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi din laptele mamei. Deoarece nou născutul nu primeşte carbohidraţi, el îşi începe viaţa folosind cetoza ca proces de producere a energiei. Numai cînd în dietă îi este introdusă mîncarea solidă corpul copilului începe să îşi alterneze ciclul energetic bazîndu-se şi pe glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele, deoarece sunt prima sursă de energie a organismului, sunt şi cea preferată. Studiile au arătat că acestea stimulează o mai bună funcţionare în ceea ce priveşte inima, cortexul suprarenal, musculatura scheletului şi creierul, decît o face glucoza. Utilizarea periodică de către creier a acestei surse de energie alternativă în perioade cu lipsă de hrană sau perioade de post pare să aibă efecte benefice de lungă durată asupra creierului şi a sistemului nervos central. Datele electroencefalogramei şi testele endocrine arată în general îmbunătăţiri considerabile după o perioadă de post.

Glucoza, deşi e principala sursă de energie pentru majoritatea dintre noi, e doar o sursă tîrzie, consecinţă a faptului că ne hrănim cu mîncare solidă. Pe parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în mod normal durează între 24 şi 60 de luni, stimulează un metabolism pe bază de cetoză, iar unele dezvoltări fizice pot avea loc numai în prezenţa acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate a organismului de a folosi cetonele atît de eficient e foarte folositoare, deoarece corpul, care în perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate în perioade cu lipsă de hrană să treacă pe un metabolism pe bază de cetone şi să folosească rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte bine adaptat perioadelor cu hrană puţină şi în consecinţă, cum remarcă şi biochimistul Maria Linder, îşi reduce nevoia de glucoză supralicitînd prin producţia de cetone, un

carburant alternativ pentru majoritatea celulelor. Cetonele din sînge îşi ating nivelul maxim în a 10-a zi de post şi substituie nevoia de glucoză a celei mai mari părţi din sistemul nervos.

Organismul e destinat dpdv evolutiv să îşi protejeze ţesutul muscular (din care sunt alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva deteriorării din timpul postului, manifestînd o abilitate la fel de bună în utilizarea corpilor cetonici.

Cetoză vs Cetoacidoză

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză indusă prin post. Există deseori o confuzie între cetoză şi cetoacidoză. Cele două procese sunt oarecum similare însă au o natură de bază foarte diferită. Cetoacidoza are loc atunci cînd concentraţiile de cetone cresc foarte mult în sînge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des suferă de aceasta alcoolicii şi cei cu diabet de tip I. POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZĂ. Cetoza are loc atunci cînd numărul corpilor cetonici din sînge ajunge peste limita considerată normală (0.2 mmol/l = milimoli/llitru), însă rămîn sub nivelele extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza. Cetoza e un aspect firesc integrat în funcţionarea organismului; cetoacidoza, în schimb, nu. Organismul e dotat cu mecanisme biochimice normale menite a regla nivelul de cetoză, durata acesteia precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste mecanisme protectoare nu funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al alcoolicilor.

Analiza compoziţiei sîngelui operată de rinichi în timpul filtrării acestuia joacă un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de protecţie. Cînd rinichii înregistrează nivele mari de acizi cetonici în sînge, aceştia excretă amoniac pentru a compensa dezechilibrul acizi-baze din organism şi prevenind astfel cetoacidoza. Această reglare din partea rinichilor împiedică de asemenea organismul să piardă cantităţi mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul postului, cantităţi care de altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute. Numai în a doua zi de post, înainte de trecerea completă la producerea de cetone, corpul excretă cantităţi semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această pierdere încetînd odată cu intratea completă în procesul de cetoză. Conservarea ionilor de sodiu şi potasiu ajută la menţinerea echilibrului electrolitic în timpul postului.

Cetoză versus ÎnfometareSe face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi post. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele sunt două lucruri foarte diferite.

Se pierde multă grăsime în timpul postului, e unul din motivele pentru care atît de mulţi oameni aleg să postească din motive de sănătate. Grăsimea oferă 3, 500 de calorii per pound (1 pound/ o livră = 454 grame) fiind cea mai eficientă metodă de de stocare a energiei în organismul uman. Un gram de grăsime furnizează 9 calorii sub formă de energie, în comparaţie cu doar 4 furnizate de 1 gram de carbohidraţi sau de proteine. E nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a scăpa de o livră de grăsime. Postul, în comparaţie cu exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem de rapid convertind-o în cetone pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie. Se pierd în general 1-2 livre pe zi în timpul postului. Cu cît mai multă grăsime există în organism, cu atît mai multă va fi convertită.

Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor din muşchi şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai după ce TOATE rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi aflate în exces – bacterii, viruşi, tumori-fibrom, poluanţi stocaţi, etc – au fost epuizate. Odată ce toate celelalte surse de combustibil au fost utilizate, organismul începe să-şi folosească propriile sale proteine esenţiale drept combustibil. Aceasta înseamnă înfometare. Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve pentru a posti cel puţin 45 de zile, îngeneral mult mai mult, fără ca organismul lor să inceapă a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe măsură ce postul cu apă progresează, nevoia de alimente scade aproape spre zero, apărînd din nou, brusc, în momentul în care organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul de a recurge la proteine.

Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au fost ţinute şi posturi mai lungi de atît. Cei care au experimentat aceste lucruri spun că foamea imensă ce i-a cuprinsîn acele momente nu poate fi confundată cu nimic. Această foame e în general considerată a fi primul indicator al faptului că e timpul să întrerupi un post extrem de lung.

Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi e remarcabilă.

Serul leptină, gena obezităţii şi scăderea în greutate

Postul prelungit (mai lung de 3 zile – timpul cît îi ia cetozei să se manifeste în întregime) produce cîteva schimbări interesante în organism. Spre deosebire de curele de slăbire, în timpul postului organismul se reprofilează în întregime pe o sursă complet diferită de energie. Încetarea ingerării de carbohidraţi şi trecerea la cetone provoacă multe schimbări în funcţionarea fiziologică, lucru ce nu se întîmplă niciodată în cazul dietelor. O schimbare importantă e faptul că termostatul alimentării e oprit o vreme pentru a fi repornit/ resetat la un nivel nou şi inferior. După un post prelungit, corpul tinde să prefere grăsimi, pe care le oxidează rapid în loc să le acumuleze, iar în schimb nu-i mai plac carbohidraţii, în special amidonul. Are loc în paralel şi o scădere a toleranţei la glucoză, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de mult zahăr pentru a satisface o poftă. Rezultaul final e faptul că dorim mai puţină hrană, iar pierderea în greutate înregistrată în timpul postului tinde să se menţină.

Organismul va cere, în timp, ingerări sporite de alimente, însă aceast fapt necesită o perioadă mult mai îndelungată decît în cazul dietei. Schimbările asociate cu postul tind să dureze mai mult. Studii în care au fost implicate persoane obeze care au ţinut posturi îndelungate arată că sunt necesari de la 2 la 7 ani pentru ca respectivele persoane să-şi recapete greutatea iniţială, şi asta dacă nu fac nici o altă schimbare în ceea ce priveşte ambientul fizic, emoţional şi spiritual care a dus în primă fază la îngrăşarea lor. Postul pare să fie un fenomen necesar în mod regulat ca parte intergantă a unui stil de viaţă ales cu bună ştiinţă, şi ar trebui practicat cel puţin odată pe an sau la doi ani. Din punct de vedere evolutiv, pare necesar să trecem prin perioade de post regulate pentru a ne menţine sănătatea.

Pe măsură ce pierderea în greutate are loc, postul sporeşte în mod semnificativ sensibilitatea cu privire la ce fel de alimente sunt de dorit, sau necesare şi care dintre ele conferă o senzaţie de bine organismului. Aceast fapt pare să aibă loc, în parte, datorită unei conştientizări sporite a percepţiilor organului vomeronazal ( OVN, este un organ auxiliar al simţului olfactiv care se găseşte la multe animale. Numit şi organul lui Jacobson ).Toate mamiferele posedă acest organ; e localizat deasupra palatului (peretele superior al cavităţii bucale), în spatele nasului. Are o singură funcţie: identificarea substanţelor pe care le ingerăm. Molecule din aerul pe care-l respirăm şi din mîncare sunt izolate şi trimise organului vomeronazal, unde sunt ataşate receptorilor de acolo, care comunică direct cu creierul, fiind conectaţi în acea parte a creierului care se ocupă cu analiza moleculelor. Fiziologia şi comportamentul se schimbă, uneori semnificativ, ca răspuns la informaţiile primite. De exemplu, se ştie că femeile care trăiesc împreună vor ajunge să aibă menstruaţia în aceeaşi perioadă a lunii. Un cercetător, intrigat de acest fenomen, a prelevat transpiraţia unui voluntar, a diluat-o în apă distilată în cantităţi de 1/1.000.000, şi apoi a aplicat-o pe buza superioară a altor femei din respectivul oraş. În cîteva luni, toate aceste femei au început să aibă menstruaţia în acceaşi perioadă a lunii. Organismul a iniţiat un răspuns fiziologic foarte specific, bazat numai pe stimularea primită din partea unei substanţe ce-a fost în prealabil diluată cu 1/1.000.000.

Devenim din ce în ce mai puţin sensibili la informaţia pe care creierul nostru o primeşte de la OVN. Însă după o perioadă de post organismul devine extrem de sensibil la tot ce transmite acest organ. Mirosurile încep să fie percepute tot mai puternic. Această sensibilitate sporită se extinde şi asupra modului în care organismul răspunde la mîncare. Postul îţi permite să dezvolţi o nouă şi mai bogată relaţionare cu propriul organism; acesta va începe să-ţi sugereze ce mîncăruri preferă, ce mîncăruri sunt bune şi de ce fel de hrană are nevoie, toate acestea prin intermediul comunicării subtile existente între creier, OVN şi capacitatea de conştientizare. În general, pentru o lungă perioadă, organismul tău va pofti rareori amidon, carne şi zaharuri.

O altă schimbare va fi interacţiunea dintre corp şi unele importante substanţe pe care acesta le produce. Printre aceste substanţe este leptina (o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionînd asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare; hormon responsabil cu senzaţia de saţietate), o substanţă produsă de aşa-numita „genă obeză” în interacţiunile ei cu organismul. Cantitatea de leptină e corelată în mod cert cu obezitatea şi pare să joace un rol esenţial în activitatea de stocare şi conversie a carbohidraţilor în ţesut adipos. Companiile farmaceutice au iniţiat multe studii pentru a găsi substanţe capabile să reducă nivelele de leptină din organism pentru a provoca scăderea în greutate. Postul are însă un impact semnificativ asupra nivelului de leptine; activitatea genei obeze şi influenţa ei asupra leptinei este diminuată, cu pînă la de 4 ori, în timpul acestuia. Şi mai important, producţia de ser leptină nu mai revine la nivelele iniţiale chiar şi după ce postul e întrerupt. Ritmul circadian al activităţii leptinelor în cadrul organismului nu e întrerupt în timpul postului ci doar nivelele sale zilnice de bază şi de vîrf. Grila de producţie rămîne la fel, însă cantitatea de de leptine produsă scade şi rămîne la nivele scăzute în timpul şi după ce postul ia sfîrşit. Spus într-un alt fel, termostatul ce controlează depozitarea grăsimilor e coborît şi rămîne la un nivel scăzut odată ce reîncepi să mănînci. Odată ce gena obeză îşi reduce producţia de leptină nivelele serului leptină scad extrem de mult iar transportul de leptine înspre creier e de asemenea redus. În a treia zi de post, pe măsură ce cetoza e iniţiată, producţia de leptină scade mult şi-şi va meniţine nivelul scăzut pe întreaga durată a postului.

***

În timp ce femeile, în general, tind să aibă nivele mai crescute de leptină, probabil o consecinţă a adaptării pentru a se asigura faptul că viitoarele mămici pot supravieţui în mod optim unor deficite de hrană, postul suprimă această diferenţă în secreţia de leptină. Aceasta scade la 0 în cazul ambelor sexe în timpul postului iar după post, femeile nu au în general, nivele sporite faţă de bărbaţi. Disparitatea începe să apară numai în timp.

În timp ce postul şi exerciţiul fizic ambele cauzează scăderi similare în nivelul leptinelor, cetoza nu e iniţiată complet în timpul exerciţiilor fizice, astfel că procentul de utilizare a grăsimilor este mult mai scăzut.

Sursa: www.romaniaraw.roArticol original: books.google.ro/books