vicii capitale, Dumea

O
MÂNDRIA
AVARIIA
INVIDIA
1. Pcatul lui C a in ......................................................... 68 2. Cetatea pmânteasc sau împria invidiei....... 73 3. Roadele invidiei: crima i calom nia........................ 78
MÂNIA
1. Mânia lui D um nezeu................................................. 84 2. Mânia sfânt .............................................................. 89 3. Mânia pctoas.................. 94 4. Stpânirea de s in e ..................................................... 99 5. învai de la m in e ......................................................*95
6 VICIILE CAPITALE
LENEA
DESFRÂUL
LCOMIA 1. Viciul degradrii omului................................. lj j 2. Poetul...............*····.... ................ *—............. ...
LENEA 1. Lenea trupeasc...........
· 121 • 126 131 136 141
....147
.....152
DESFRÂUL
FIARA CU APTE CAPETE
Viaa spiritual presupune o lupt permanent împo triva pcatului. Pcatul e singurul duman care merit acest nume. Dar cum s lupi împotriva dumanului dac nu-i cunoti dumanul? Totul în viaa spiritual pornete de la cunoaterea de sine. E o intuiie pe care au avut-o i anticii, dup cum atest preceptul scris la intrarea în templul de la Delfî: „Cunoate-te pe tine însui” .
In scopul unei mai bune cunoateri de noi înine, ne vom opri într-o serie de meditaii asupra celor apte pcate capitale, care, la drept vorbind, nu sunt pcate, ci sunt rdcinile tuturor pcatelor. Sunt apte pcatele capitale. Numrul apte trebuie s ne duc imediat cu mintea la simbolismul biblic al acestui numr: e simbolul plintii, al totalitii; al totalitii pcatului în cazul nostru.
Este surprinztor s constatm cât de mult s-a ocupat arta cretin de acest subiect i cât de sugestiv a pre zentat aceast tem a celor apte pcate capitale.
Una dintre cele mai interesante opere de art e o gra vur a lui Th. Gali din secolul al XVII-lea care reprezint un om aezat comod într-o caleac luxoas tras de apte animale diferite, reprezentând cele apte pcate sau vicii capitale: astfel vedem un pun, un porc, un ap, un mgar .a.m.d. Vizitiul de pe capra trsurii este un pui de diavol care ine în mân apte huri. In depr tare se vede o prpastie uria din care ies flcri de foc; e iadul spre care Diavolul îi mân animalele lovind cu biciul în ele, în timp ce omul din caleac st linitit fr
8 VICIILE CAPITALE
s-i dea seama încotro se îndreapt. In josul tabloului sunt scrise cuvintele: Pemidosissimum hominipeccatum (Pcatul e lucrul cel mai periculos pentru om).
Sfanul apostol Paul i cateheza din primele timpuri ale Bisericii descriu pe larg toate aceste pcate, dar fr a le numra i fr a le sistematiza. Cea care le va fixa un numr i le va sistematiza va fi asceza monahal. Evagriu, marele admirator al lui Origene i al alegoris mului biblic al lui Origene, gsete pentru vicii cifra simbolic de apte: dup cum Iosue, ca s intre în ara Fgduit a trebuit s înving apte naiuni dumane, scrie Evagriu, la fel omul duhovnicesc trebuie s înving apte dumani ca s dobândeasc stpânirea i pacea inimii. El începe enumerarea cu primul pcat descris de cartea Genezei: lcomia. Al doilea e desfrâul care se nate din lcomia în mâncare i mai ales în butur. Lcomia i desfrânarea, pentru a fi satisfcute, au nevoie de bani, de unde al treilea pcat capital: avariia, pofta de bani. Pofta de bani nate al patrulea pcat capital: invidia, tristeea vzând c altul are mai m ult Invidia nate urm torul pcat capita1: mânia. Invidiosul, în neputina sa de a avea ce are altul sau cât are altul, explodeaz în accese de furie. Pcatele de pân acum, în special necumptarea i desfrâul, duc la epuizare fizic i spiritual, de unde urmtorul pcat capital: apatia sau lenea. Cel care a svârit cele ase pcate amintite îi d seama c e lipsit de substan, de valoare în interior. Nu-i gsete nici o satisfacie, nici o mulumire în el însui, de aceea caut o compensaie în afara lui, în aprecierea altora; în acest scop îi creeaz o fals imagine în ochii altora în care se complace: e al aptelea pcat capital: trufia, gloria deart.
înlnuirea este logic, dar maetrii vieii spirituale medievali au gsit o alt ordine, pornind de la cele trei pofte despre care vorbete apostolul loan în prima sa
FIARA CU APTE CAPETE 9
scrisoare (cf. 2,16): „Tot ce este în lume: pofta crnii, \ ® pofta ochilor i mândria vieii, nu este de la Tatl, ci din \ ic lume (lin 2,16). Din „mândria vieii” se nate trufia, l din aceasta invidia, din neputina invidiei se nate mânia. ' Din „pofta crnii” se nasc lcomia i desfrâul, iar de aici inevitabil se alunec în apatie sau lene. Din „pofta ochilor” se nate dorina de avere, avariia. Aceast ordine s-a im pus i o gsim i în noul Catehism al Bisericii Cato lice unde, la nr. 1886, citim: „Pcatele capitale numite astfel întrucât genereaz alte pcate, alte vicii, sunt: trufia, avariia, invidia, mânia, necuria, lcomia i lenea” .
Strategia de adoptat în lupta cu viciile capitale este una singur i e foarte simpl. E cea propus de Catehismul lui Piue al X-lea unde citim:
Viciile capitale se înving prin practicarea virtuilor opuse. Astfel trufia se învinge prin umilin; avariia prin drnicie; desfrâul prin castitate; mânia prin rbdare; lcomia prin cumptare; invidia prin iubire fratern; lenea prin hrnicie i fervoare în serviciul lui Dumnezeu.
Cât privete lupta de eradicare a viciilor capitale din viaa personal i din viaa societii, trebuie s avem foarte clare câteva lucruri.
Mai întâi, nu se combat viciile satirizându-le, ironi- zându-le, glumind, fcând spectacol, distrând lumea cu ele; „biciuind moravurile societii” , cum se spune în manualele de literatur. Viciile, pe lâng imensa lor latur tragic, au i o latur comic. Balzac, autorul Comediei umane, spunea c nimic nu-i provoac râsul mai mult decât maniile unui btrân stpânit de demonul desfrâului. Umflând latura comic a viciului, comedianii îi câtig o trist celebritate, fcând lumea s râd. Cu siguran c nici Plaut, în antichitate, nici Moliere la timpul su, nici Car agi ale în vremurile noastre, n-au
10 VICIILE CAPITALE
vindecat vreun Harpagon de avariie, vreun cetean turmentat de alcoolism, vreo Joiic de desfrâu. Dimpo triv, au propagat i mai mult viciile, facându-le mai simpatice, mai atrgtoare, mai distractive.
S nu mai spunem c, dac studiem viaa scriitorilor care au satirizat moravurile corupte ale societii, con statm c mai toi au avut ei înii viciile pe care le-au biciuit.
De asemenea, nu este eficient lupta împotriva viciilor pornind de la considerente naturale, de pild, de la faptul c ruineaz sntatea, c scurteaz viaa Spune-i, recur gând la ultimele descoperiri ale tiinei, unui desfrânat c îl pândete SIDA; unui beiv c face ciroz i moare la 40 de ani; unui drogat c drogurile îi distrug celulele creierului; arat-i unui fumtor pancartele de pe trotuare i ceea ce legislaiile oblig s se scrie pe pachetele de igri: „Tutunul duneaz grav sntii” . Pierdere de vreme. Râde de tine. Are rspunsul deja pregtit: cunoate pe cineva care a avut toate aceste vicii i a trit 105 ani. De altfel, cine cunoate mai bine decât medicii care sunt consecinele duntoare pentru sntate pe care le au viciile? Dac cunoaterea acestor consecine ar fi sufi cient pentru a combate viciile, în lumea medical nu am întâlni decât sfini, ceea ce cred c nu e cazul. De altfel, viciosul are logica i filozofia lui despre via: nu conteaz lungimea vieii, calitatea vieii, prin calitate înelegând maximum de plceri pe care le poate stoarce de la via, potrivit axiomei: dac tot mor, mcar s mor stul. Am putea aminti celebra maxim a lui Pascal: viciile au raiunile lor pe care raiunea nu le cunoate. E filozofia vieii practicat i recomandat de celebrul medic napolitan Cardarelli.
FIARA CU APTE CAPETE 11
Un btrân avar, pltind un onorariu consistent, reuete s fie primit pentru o consultaie de faimosul medic napolitan Cardarelli, care pune diagnosticul numai din privire. Cum intr în cabinet, medicul îi spune pacientului: - Poi pleca, eti sntos tun. - Bine, domn’ doctor, tiam c sunt sntos, dar am venit la consultaie ca s aflu un lucru pe care numai dumnea voastr mi-1 putei spune. - Ce anume? - A vrea s tiu, domn* doctor, ajung la o sut de ani sau nu? - îi plac fem eile?, îl întreab doctorul. - Doamne ferete, rspunde pacientul. In viaa m ea nu am vrut s am de-a face cu aceste creaturi ale Satanei. - îi place s mnânci i s bei? - Sunt vegetarian i antialcoolic convins. - Cltoreti ca s cunoti lum ea i s te distrezi? - M i-e de ajuns satul în care triesc. - Mergi la teatru? - Nu dau banii pe asem enea prostii. - Cu alte cuvinte, nu ai nici un viciu, nici capital, nici venial. - Viciile duneaz sntii, rspunde pacientul. Aadar, domn* doctor, pot spera c o s triesc o sut de ani? Cardarelli izbucnete într-un acces de furie i începe s urle la el: - Vrei s trieti o sut de ani? Pentru ce s trieti o sut de ani? N u vezi c eti un cadavru am bulant, c eti deja mort pentru vecii vecilor? Iei afar i s nu m ai pui piciorul în cabinetul m eu!
Lupta împotriva pcatelor capitale nu poate fi luat în serios decât din motive de credin, privind latura tragic a pcatului cu urmrile lui în venicie.
Marele scriitor Divo Barsotti are dreptate spunând c cele apte pcate capitale se transform în bancuri, în glume, atunci când sunt smulse de pe fondul celor patru lucruri de pe urm: moartea, judecata, iadul i paradisul.
12 VICIILE CAPITALE
în muzeul Prado din Madrid poate fi vzut un impre sionant tablou al lui Hieronymus Boech reprezentând cele apte pcate capitale, tablou pe care regele Filip al II-lea al Spaniei fi inea permanent in camera sa de dormit deasupra patului. Cele apte pcate capitale sunt dispuse în cerc, iar în mijloc e ochiul lui Dumnezeu. Pe irisul ochiului e pictat Gris tos înviat glorios din mor mânt. în cele patru coluri, patru medalioane reprezint cele patru lucruri de pe urm ! novisaim a): moartea, judecata, iadul i paradisul.
Pe fondul celor patru lucruri de pe urm vom medita i noi asupra pcatelor capitale. N e vom deschide larg urechile minii i ale inimii la avertismentul dumne zeiesc: „Adu*i aminte de cele de pe urm ale tale i în ved nu vei pctui” .
rostui poate u practicat m forme vechi i noi, ca semn de convertire, de pocin i de mortifica ie personal i, în acelai timp, de unire cu GYistos rstignit i de solidaritate cu cei înfometai i suferinzi (...) Trinomul poet - poman - rugciune împreun cu alte forme zilnice de pocin, impuse de via sau alese în mod voit, acest trinom nu indic doar câteva fapte de pocin, dar dau mrturie despre orientarea vital spre Dumnezeu în însui modul de a tri al omului credincios (nr. 26).
E reluat aici, în alte cuvinte, vechea învtur a sfin- [or prini care spuneau: cele dou aripi ale poetului nt pomana i rugciunea. Postul fr poman, fr ritate, fr ajutorarea celor flmânzi, nu are sens. avarii postesc, postesc foarte mult, dar ce folos de îtul lor? Postesc pentru a strânge bani Ia ciorap. Nu-i inesc stomacul pentru a-i hrni pofta de bani. Cretinii din primele veacuri posteau miercurea i erea, iar mâncarea la care ei renunau o ddeau la aci. în secolul al Il-lea, Hermas scria în Pstorul: ziua în care vei posti nu vei pune nimic în gur,
r de pâine i ap. Calculeaz suma de bani pe care i cheltuit-o pe mâncare în acea zi i pune-o deoparte o dai unei vduve, unui orfan sau unui nevoia”, iserica ni-1 pune înaintea ochilor ca model pe însui i tui torul care poetete 40 de zile i 40 de nopi. Desigur, ui înseamn renunare, suferin. Dar merit. Apos- Paul ne încurajeaz, punându-ne în fa exem plul
a vilor din stadioane care se supun unei asceze severe, n la o mulim e de satisfacii, la alcool, se supun regim alimentar sever, pentru a dobândi o cunun ie vetejete. De ce nu ar face toate aceste lucruri nii pentru a dobândi o cunun nepieritoare?
LENEA
1. Lenea trupeasc
Lenea este un viciu foarte curios. Ea poate s ia foarte uor masca îneltoare a virtuii. Leneul apare uneori ca un om linitit, cumsecade, la locul lui; nu deranjeaz pe nimeni, st în banca lui i vegeteaz, i cum privete mereu în zare, spre nimic, uor poate fi luat drept un contemplativ.
Lenea este arta de a nu face nimic, „arte del sole” , cum o numesc napolitan, cunoscui pentru trândvia lor: arta de a sta la soare.
Dintre toate viciile capitale, în Sfânta Scriptur lenea este ce! mai bine descris. în Vechiul Testament, autorul crii Proverbelor; cu un extraordinar sim psihologic i intr-un limbaj fichiuitoi; caustic, face radiografia perfect a trândavului care îi irosete zadarnic viaa primit de la Dumnezeu, face de poman umbr pmân tului, triete ca un parazit din m unca i sudoarea celorlali. „Pân când vei sta culcat, leneule? Când te vei scula din somnul tu? S mai dorm i puin, s mai aipeti puin, s mai încruciezi puin m âinile ca s dormi!” (JRrov 6,9-10).
Am trecut pe lâng ogorul unui lene i pe lâng via unui om fr m inte. i era num ai sp in i, acoperit de m rcini i zidul de piatr era prbuit. M -am uitat bine i cu luare am inte i am tras învtur din ce am vzut jS m ai dorm puin, s m ai aipeec puin, s m ai încruciez m âinile puin ca s m odihneec. i srcia vine peste tine pe neateptate, ca un h o, i lipea, ca un om în arm at (Prov 2 4 ,3 0 -3 4 ).
122 VICIILE CAPITALE
Activitatea fundamental i exclusiv a leneului e somnul. Venic e obosit i casc la nesfârit fr a face efortul s-i duc mâna la gur. „Dup cum se învârte ua pe âânele ei, aa se învârte leneul în patul lui. Leneul îi vâr mâna în blid i-i vine greu s o duc iari la gur” (Prov26,14-15). i dormind tot timpul, în somn viseaz numai pericole care îl amenin în caz c ar iei din cas i s-ar duce la munc. „Leneul zice:
__|«Afar este un leu care m-ar putea ucide pe uli»” (Prov 23,13).
Dar ceea ce îl irit de-a dreptul pe autorul crii Proverbelor este faptul c aceste fiine indolente, fr iniiative, incapabile de efort, care nu au nici un scop în via, care nu au nici un interes pentru nimic, care îi târâie hoitul de ici, colo, i le miroase urma, cum se spune în popor, ceea ce este adevrat cci le este lene s se spele, s fac baie, sunt fiine foarte închipuite, cred c ei posed adevrata înelepciune i suprema filozofie a vieii, c sunt foarte istei, întrucât cunosc arta de a smulge vieii maximum de profit cu minimum de efort, tiu s-i conserve i s-i dozeze energiile. Zice autorul crii Proverbelor. „Leneul se crede mai înelept decât apte oameni care rspund cu chib zuin” (Prov 26,16).
Indienii exprim perfect filozofia leneului prin acest joc de cuvinte: decât s alergi, mai îndat mergi. Decât s mergi, mai îndat stai. Decât s stai în picioare, mai îndat stai jos. Decât s stai jo s mai îndat stai culcat. Decât s stai culcat mai îndat dormi. Decât s dormi mai îndat mori. Decât s mori mai îndat nu te nati.
Dar e ceva i mai grav: leneul nu se mulumete s triasc pentru ceea ce el numete adevrata filozofie a vieii, ci are o atitudine de dispre i chiar de comp timire i un ton arogant, superior, dispreuitor, sarcastic,
LENEA 12S
ironic, zeflemitor la adresa celor harnici, care folosesc bine timpul i forele date de Dumnezeu, care nu vor s-i iroseasc viaa fcând de poman umbr pmân tului. Te privesc de sus când te angajezi la o munc i îi spun: „Ce te bagi? Ce eti prost i munceti de poman? Ce, crezi c îi ridic cineva statuie? Vrei s fii premiat? Vrei s urci, s faci carier? Stai cuminte în banca ta! Nu te lega la cap dac nu te doare!”
în lumea colreasc i studeneasc, la fel, leneii se cred de apte ori mai înelepi decât cei harnici, contiincioi, crora le aplic cu dispre epitetul de tocilari i alte epitete asemntoare.
Du-te la furnic, leneule; uit-te cu bgare de seam la cile ei i înelepete-te! Ea n-are nici cpetenie, nici supra veghetor, nici stpân; totui îi pregtete hrana vara i strânge de-ale mâncrii în timpul seceriului (Prov 6,6-8).
C lenea duce la srcie i hrnicia la prosperitate este un lucru evident. Sunt ri i popoare care, dei sunt bogate în resurse, se zbat în srcie i mizerie. De ce? în primul rând fiindc triesc în trândvie, hoie i mecherii, ateapt lefuri i pensii mari de la guvern; supravieuiesc de la un an la altul, de pe o lun pe alta, fcând împrumuturi de la strini. i sunt popoare foarte srace în resurse naturale, dar care triesc în prosperitate, fiindc tiu ce este hrnicia i cultul muncii. S ne gândim la poporul german care dup ultimul rzboi mondial s-a ridicat prin munc tenace, din propria cenu numai în câiva ani. Sau la harnicul popor olandez. în trecut olandezii au gsit o metod foarte bun de a-i hrnici pe lenei. Ii închideau în celule în care intra apa. Li se ddea o pomp manual. Leneii trebuiau s pom peze, s scoat apa afar, ca s nu se înece.
D ar ne întrebm poate: oare n -o r fi, îtitr-adevar, cei lenei m ai în elepi decât cei h a rn ici? N -o r fi având ei dreptate? N -o fi som nul suprem a în elep ciu n e a vieii?
Un mare industria m ilanez, când a îm plinit varsta de 80 de ani i-a permis, în sfârit, s fac un concediu. Unde? La Napoli. Acolo soarele e m ai plcut ca oriunde i acolo îi petrece toat lum ea concediul. E i o vorb: „Vedere Napoli e poi m orire” . Intr-o zi, plim bându-se pe o pajite, pe rmul mrii, vede un bietan, tolnit în iarb, dormind, li trezete brusc, lovindu-1 cu piciorul. îl ceart: - Nu i-e ruine s dormi în tim p ce lum ea cinstit mun cete? Dac îm i prom ii c m unceti sunt dispus s te angajez la m ine în fabric. M ai m ult, vd c ai doi ochi inteligeni i dou brae vânjoase; sunt dispus s fac ceva mai m ult pentru tine. Te trim it la coal s studiezi. i dac te ari vrednic, cum n-am copii, a putea s te înfiez i s te las m otenitor. - i apoi?, întreab biatul abia ridicând capul din iarb, - Cum ? Eti prost sau te faci c nu înelegi? îi promit bogia, dac vei ti s o câtigi cu sudoarea frunii tale i a creierului. - i apoi, dup ce o voi fi câtigat, ce am de fcut? - Dup aceea vei face ce fac eu. - Adic? - Adic vei putea s-i iei ca m ine un concediu i s vii s te odihneti în m ijlocul frum useilor acestui minunat ora. - Pi, eu ce fac acuma? Nu m odihnesc? E nevoie de atâta oboseal ca s pot face ceea ce fac deja?, zice biatul lsând s-i cad din nou capul în iarb.
Cartea Proverbelor, cu toat puterea de convingere i cu toat analiza psihologic foarte fin a leneului pe care o face, e greu de presupus c poate hrnici vreun
lene.
Autorul crii P roverb elor avea cu privire la viaa de dincolo concepia comun pe care poporul su o avea la vremea aceea. Cel harnic îi primete rsplata, iar cel lene pedeapsa în lumea aceasta. Cei buni i cei ri, toi laolalt, la moarte coboar în eol unde petrec o via incontient. Dar dac i cel harnic i cel lene la urm au aceeai soart, în fond, nu e mai câtigat cel lene decât cel harnic care i-a frânt oasele muncind? în acest caz nu e preferabil acel „dolce far niente” al napolitanilor?
Lucrurile se schimb total o dat cu revelaia Noului Testament. în parabola talanilor (cf. M t 25 ,14-80), Mântuitorul ne cere s fructificm talanii, darurile, forele pe care le-am primit. Hrnicia, ca i lenea, are urmri în venicie: mântuirea, respectiv, osânda venic. Sentina pentru cel care a fructificat talanii este: „Bine,
i slujitor bun i credincios. Ai fost credincios în puine [ lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intr în bucuria ! stpânului tu”. Iar pentru leneul care i-a îngropat talantul în pmânt: „Slug viclean i lene!... Pe sluga aceea netrebnic aruncai-o în întunericul de afar. Acolo va fi plâns i scrânire a dinilor” . Ψ Cuvinte deosebit de severe are i apostolul Paul la adresa leneilor. Ucenicului su Timotei îi d dispoziii cum s se comporte cu vduvele tinere „care obinuiesc s umble fr nici o treab din cas în cas. i nu numai c sunt lenee, dar sunt i limbute i iscoditoare i vorbesc ce nu trebuie vorbit” ( ITim5,13). Tesalonicenilor le spune tranant: „Cine nu vrea s lucreze, nici s nu m nân ce” . Cci leneul ce nu muncete i totui mnânc, este ho, impostor: mnânc din munca altuia. i Apos tolul se d pe sine ca exemplu de hrnicie:
Voi tii c n -am m âncat de pom an p âin ea n im n u i, ci, lucrând i osten in d u -n e, am m u n cit 2d i n o ap te , ca s
nu fim povar nim nui dintre voi... Când eram la voi v spuneam lm urit: „Cine nu vrea s lucreze, nici s nu mnânce!” Auzim ins c unii dintre voi triesc în dezordine, nu lucreaz nim ic, ci se in de nim icuri. Îndem nm pe oamenii acetia i îi sftuim în Domnul nostru Isus Cristos s-i m nânce pâinea lucrând în linite (2T esS ,7-12).
2. Lenea, mama imoralitii
S mai aruncm o privire la tabloul lui Hieronymus Bosch, reprezentând cele apte vicii capitale. Cum repre zint pictorul lenea? Nu ne vine a crede ce ne este dat s vedem. Spaiul rezervat acestui viciu este ocupat de un preot care doarme linitit în faa focului ce arde în emineu. Iar în somn viseaz o clugri care se roag Rozariul.
Ne place, nu ne place, asta vedem în tablou. Pictorul nu este un anticlerical i nu intenioneaz s-i bat jo c de slujitorii altarelor. Dar are o intuiie bazat pe realitate. Viciul care amenin în primul rând persoa nele care se consacr lui Dumnezeu este lenea; dup el vin i celelalte. Prinii deertului i întemeietorii vieii monahale nu erau anticlericali. Dar i-au dat seama i ei c lenea este primul duman al monahului. De aceea, munca, munca fizic: împletirea de rogojini, culti varea pmântului, e obligatorie pentru monah.
Lenea e ua prin care intr în mnstiri corupia, imora litatea. Luther a justificat ieirea din viaa clugreasc spunând c e scârbit de trândvia clugrilor din mns tiri. P retext: dac el însui ar fi m uncit mai mult în mnstire, cu siguran c nu ar fi alunecat în desfrâu.
tim cât era de necrutor sfântul Francisc de Assisi cu cei care cutau în clugrie o via de trândvie. Povestete Torna de Celano în biografia pe care i-a scris-o:
LENEA 127
Era într-un loc un frate care nu se obosea s mearg la cerit, dar la mas mânca cât patru. Vzând sfântul c e robul pântecului, c se repezete la mâncare, dar nu la munc, într-o zi l-a certat astfel: „Vezi-i de drumul tu, frate musc, fiindc vrei s te hrneti cu sudoarea frailor ti i s trândveti în lucrarea lui Dumnezeu. Te asemeni cu fratele trântor, care las munca pe seama albinelor, dar vrea s fie cel dintâi la mâncat miere” . Acel om trupesc, vzându-se descoperit în lcomia sa, s-a reîntors în lumea pe care nici n-o prsise de fapt.
Nu numai clugrii, dar i noi, cei chemai la sfânta preoie putem cdea victime ale acestui viciu dac nu ne impunem un control sever i o disciplin serioas. .Ce poate fi mai absurd decât s fii chem at de Cristos s renuni la toate, la familie, la copii, pentru a te consacra în întregime, fr piedici, slavei lui Dumnezeu i m ân tuirii sufletelor, i în realitate s cultivi trândvia i comoditatea liber, nestingherit de obligaiile i respon sabilitile celor cstorii? Cu siguran c acei prini care muncesc din greu de diminea pân seara, se scoal din noapte i se întorc seara târziu, fcând naveta la mari distane, care muncesc pe la strini fr s se întoarc cu anii la familie ca s câtige o bucat de pâine, ca s-i creasc copiii, vor auzi la judecat sentina: „Vino, slug bun i credincioas... Intr în bucuria stpânului tu!” i cu siguran c un pstor care n-a cutat decât lâna i laptele oilor, ducând o via parazitar, nu va putea auzi decât sentina contrar: „Slug viclean i lene! Aruncai-1 în întunericul de afar unde e plâns i scrânire a dinilor!”
Sfântul Augustin le spunea preoilor si: „Si vis perfectus esse, fuge otiositatem, quia in servis Dei nihil peius reperitur” (Dac vrei s fii desvârit, fugi de trândvie, cci nim ic mai ru decât trândvia nu poi
gsi la slujitorii lui Dumnezeu). Când ddea clericilor acest sfat, sfântul Augustin se gândea la experiena amar a propriei sale viei. Prbuirea sa moral, necuria în care i-a trit anii cei mai frumoi ai vieii i din care s-a ridicat atât de greu, a pornit de la trândvie, în cartea a doua a Confesiunilor, capitolul al III-lea, sfântul Augustin ne descrie cum s-au petrecut lucrurile. La vârsta de 16 ani, prinii l-au adus din oraul Madaura unde învase coal. Pân când prinii au procurat bani ca s-l trimit mai departe la studii, la Cartagina, adolescentul a trit un an în trândvie în casa printeasc Acest an i-a fost fatal. Scrie Augustin:
Aveam 16 ani, posibilitile modeste ale familiei m-au obligat s-mi întrerup munca i, nemaiumblând la coal triam cu prinii mei. i în acest timp blriile patimilor s-au ridicat pân deasupra capului meu, i n-a fost nici o mân care s le smulg.
Cu o sinceritate ocant Augustin recunoate c primul pcat la care l-a împins lenea a fost masturbaia. Mama sa, Monica, i-a dat seama de deprinderea ruinoas pe care i-o luase, a încercat s-l corijeze cu delicatee i înelepciune, dar el a dispreuit toate sfaturile înelepte ale mamei sale.
Eu o nesocoteam i m îndreptam spre prpastie orbit pân într-atât c în anturajul tinerilor de vârsta mea m ruinam s le fiu inferior în murdrie... m tvleam în noroi de parc ar fi fost scorioar cu parfumuri preioase.
E o lege cunoscut de când lumea: trândvia e mama necuriei. Nu exist nimic în natur, zicea sfântul loan Gur de Aur, care din cauza inactivitii, a ineriei s nu se degradeze, s nu se strice: apa care nu se mic se transform în mocirl, fierul care nu e folosit ruginete, pmântul care nu e lucrat se acoper de spini i blrii.
LENEA 129
Celebrul rabin Hillel avea printre discipolii si pe unul cu numele Sabat, care avea alergie la orice efort, îi petrecea zilele în trândvie i venic se plângea c este istovit de atâta munc. Rabi Hillel era foarte îngrijorat pentru el i se gândea cum s-l ajute. într-o zi l-a luat cu el, l-a scos afar din Ierusalim i l-a dus în Valea Hinomului sau Valea Gheenei, acolo unde dintot- deauna se arunc murdriile, gunoaiele, hoiturile din ora i unde i azi se simt toate mirosurile insuportabile de pe lume. Acolo este o mlatin puturoas cu tot felul de vieti scârboase i insecte, acoperit cu mtrea i vegetaie care acoper orice mlatin. Aici se îndreapt btrânul rabin cu ucenicul su. Când ajunge la mlatin [îi pune toiagul jos i zice: Ir - S ne odihnim cci drumul a fost greu i am obosit, p Tânrul îl privete mirat i îi zice: Jfef- Cum, chiar lâng balta asta puturoas vrei s ne odihnim? Nu simi ce duhoare insuportabil iese din mocirla asta?
Rspunde rabi: j — Ai dreptate, fiule. Mocirla aceasta este ca sufletul unui trândav. Cine poate sta în apropierea ei?
Pleac mai departe i Hillel îl conduce pe tânr la un ogor pustiu, unde creteau numai spini i plmid. Rabi se oprete, se sprijin în toiagul su i zice: — Privete ogorul acesta! E un pmânt bun, dar care nu produce nimic folositor, fiindc a fost abandonat i nu se face nimic pentru el. i ce altceva miun printre blrii decât opârle i erpi? Nu acest lucru se întâmpl i în viaa celor trândavi? I Nemulumit, tânrul zice:
- Invtorule, de ce m pori în astfel de locuri pustii i triste?
- P ân acum, ori de câte ori i-am reproat trândvia, nu m-ai ascultat; Trebuia s învei de la natur. Mocirla respingtoare i-a artat cum arat sufletul leneului, iar ogorul acoperit de blrii i-a artat ce produce o via de trândvie.
Spune Cristos în Evanghelia dup sfanul Matei: „Din zilele lui loan Boteztorul pân acum, împria cerurilor se ia cu asalt i numai cei care pornesc la asalt o cuceresc” (Mt 11,12).
Leneii nu sunt capabili de efort, de eroism, nu încearc s cucereasc împria cerurilor, chiar dac o predic altora. Iat pentru ce Dante Alighieri, în cltoria sa pe cellalt trâm, nu-i gsete pe lenei nici în paradis, nici în purgatoriu, ci în infern. îi descrie în cântul al VTI-lea al Infernului. Sufletele lor goale se mic triste pe fundul mocirlei Stixului din mitologie, reduse fiind la starea de larve, la o via pur vegetativ, incon tient. Rmân i dup moarte aa cum îi descrie Cartea Proverbelor. „Lenea te scufund într-o letargie profund i sufletul molatic sufer de foame” (Prov 19,15).
„Fugit irreparabile tempus”, spunea cu tristee poetul latin Vergiliu. Timpul pierdut, pierdut este pentru tot deauna; nu mai poate fi recuperat.
în Sfânta Scriptur, Dumnezeu propune trei lucruri imposibile: „Mergi i cântrete greutatea focului, msoar suflarea vântului i adu înapoi ziua care a trecut” .
Cei lenei, de regul, sunt melancolici, triti. E tristeea provocat de timpul ucis, de viaa care se scurge inutil.
Blestemul aruncat de Isus asupra smochinului care trei ani a fcut de poman umbr pmântului, nu a fcut roade, nu ne poate lsa indifereni. Ne oblig s dm rspuns la întrebarea: ce facem cu timpul nostru, cu viaa noastr?
LENEA 1 3 1
3. H rnicia
Ca oricare alt viciu, lenea nu poate avea alt leac decât virtutea contrar, adic m unca asidu, hrnicia.
Pe cât de caustice i necrutoare sunt cuvintele Sfintei Scripturi la adresa leneilor, pe atât de frumoase i elogioase sunt cuvintele ei la adresa celor harnici. De pild, în Cartea lui Ben-Sirah (38,26-46), gsim un adevrat imn închinat muncii. Sunt descrise i elogiate diferitele m unci: cea a crturarului care agonisete cu trud i încetul cu încetul înelepciunea; a plugarului care brzdeaz pmântul; a dulgherului i zidarului care petrec ziua i noaptea muncind, a fierarului care lâng nicoval îi pune la treab muchii lovind cu cio canul; a olarului care, lucrând la roata sa, plm dete lutul. Fr de acetia, spune autorul sacru, nu se zidete cetatea.
Sau admirabilul elogiu pe care îl face femeii harnice Cartea Proverbelor (31,10-31). Femeia harnic, lucreaz voioas cu mâinile ei lâna i cânepa. Se scoal dis-de-diminea i îi rânduiete treburile casei. Fr s lucreze ea nu mnânc. Hrnicia ei trebuie dat ca pild la porile cetii.
Munca nu este facultativ. Ea ine de însi structura ontologic a omului. Munca nu este urmarea pcatului strmoesc, cci deja înainte de a cdea în pcat, omul a primit porunca de a munci. „Domnul Dumnezeu l-a luat pe om i l-a aezat în grdina Edenului ca s o lucreze i s o pzeasc” ( Gen2,15). C dup cderea în pcat munca a devenit chin i pedeaps, asta e altceva. Dar i aici e valabil vorba sfântului Augustin: Dumnezeu i dintr-un ru poate s scoat un bine.
Munca, devenit chin i pedeaps, oferit lui Dum nezeu, capt valoare de ispire pentru pcate. Gsim
1 3 2 VICIILE CAPITALE
scris în literatura iudaic veche c, atunci când printele nostru A dam a fost izgonit din paradis din cauza pca tului su, un în ger a prim it însrcinarea s-i procure sem ine de bu n calitate pentru ca s-i poat scoate hrana din m unca câmpului. Adam a început s-i cultive ogoru l, dup ce cu m ult trud l-a curit de spini i plmid. Intr-o zi spa pmântul. în momentul în care, istovit de oboseal, se oprete ca s-i tearg sudoarea de pe fa, vede lâng el un înger care inea în mâini un vas frumos. Adam credea c a venit s-i aduc ap ca s bea i în tinde m âna dup ulcior. îngerul îl oprete: „T e îneli, nu-i nim ic de but în ulciorul acesta. Eu am fost trimis de Dum nezeu ca s adun în acest ulcior pic turile de sudoare care îi curg de pe frunte când munceti dup cuvântul pe care l-a rostit Domnul: «In sudoarea frunii tale îi vei mânca pâinea» (Gen 2,19). Acest ulcior este msura pocinei tale pe pmânt. Când îl vei fi umplut cu sudoarea frunii, vei putea s te odihneti” . Adam a îneles cum putea s-i ispeasc greeala i i-a continuat munca.
Dar ar însemna s lipsim munca de nobleea i mreia ei adevrat dac am reduce munca doar la aspectul ei penitenial. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al muncii. Dumnezeu muncete, dei nu are nid un pcat de ispit. Dumnezeu, când a creat lumea, ase zile a muncit, iar în ziua a aptea s-a odihnit. Isus, în Evanghelia dup sfanul loan, ne d de îneles c, dup ziua de odihn, Dumnezeu i-a reluat munca, fiindc Isus le spune iudeilor: „Tatl meu lucreaz i acum. i eu, de asemenea, lucrez” (In 5,17). Noi spunem: Dumnezeu a fcut lumea. Nu a fcut-o, ci o face, cci nu a terminat-o de fcut i înc lucreaz la ea.
Ultimele descoperiri ale tiinei ne arat c de vreo 15 miliarde de ani, de când a avut loc acel big-bang
LENEA 133
iniial, explozia atomului primar, lumea se tot face i continu s se fac. Universul se dilat mereu, e în permanent expansiune, crete, corpurile cereti alearg cu o vitez ameitoare dinspre centrul spre periferia universului ca schijele unei bombe care au explodat.
Isus, Fiul lui Dumnezeu, la rândul su, muncete cu mâinile sale, face munc de dulgher, alturi de Iosif care l-a învat meserie. Ca i Iahve în Vechiul Testament, Isus avea s-i ia mai târziu titlurile din lumea celor care muncesc: pstor, viticultor, medic, semntor. El prezint apostolatul ca o munc: asemntoare cu munca sece ratului, cu aceea a pescuitului. Mai mult, are grij s-i aleag ca apostoli oameni obinuii cu munca: pescari, pescuitul la nvod fiind o munc deosebit de dur.
In pelerinaj la Nazaret, în 1964, papa Paul al VI-lea \ exclama: „O, Nazaret, o, cas a Fiului tâmplarului, cum
am vrea s înelegem aici i s celebrm aici legea sever i rscumprtoare a oboselii umane, s redobândim aici contiina demnitii muncii!”
Conciliul al II-lea din Vatican, în Gaudium et spes la nr. 67, afirm c, prin munca sa, omul devine colaborator al lui Dum nezeu „la desvârirea creaiei divine” .
Mai mult, spune Conciliul, noi tim c prin munca oferit lui Dumnezeu, omul se asociaz la lucrarea de rscum prare a lui Isus Cristos care a conferit muncii o demnitate eminent muncind cu mâinile sale la Nazaret. De aici decurge pentru fiecare îndatorirea de a munci cinstit.
Noi suntem creai dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu. Ce fel de Dumnezeu? Un Dumnezeu care muncete, nu trândvete. Actualul pap, loan Paul al II-lea, tratând despre chipul i asemnarea lui Dum nezeu din om, aprofundând în scrierile sale învtura Conciliului, scoate în eviden faptul c omul, muncind
ca i Dumnezeu i împreun cu Dumnezeu, este cola borator al lui Dumnezeu la lucrarea de creaie, creator i stpân al universului împreun cu Dumnezeu i subordonat lui Dumnezeu.
Omul poart în el chipul, asemnarea unui Dum nezeu stpân i creator. Cunoscutul teolog francez D. Chenu descrie aceast sublim misiune a omului de a fi continuatorul lui Dumnezeu în lucrarea de creaie prin aceste cuvinte: „Dumnezeu creeaz astzi. Ceea ce înseamn c actul su creator se înfptuiete prin munca i în munca mea uman... Cu cât eu muncesc mai mult, cu atât Dumnezeu este mai mult creator” .
Dar nu numai Dumnezeu muncete, nu numai Fiul lui Dumnezeu muncete, ci absolut toate creaturile universului muncesc. Dumnezeu a stabilit tuturor crea turilor un scop, o finalitate, i ele muncesc pentru a realiza scopul pentru care au fost create. Nu exist în univers un atom de materie care s nu aib un scop al su precis i care s nu munceasc pentru atingerea scopului su. tii câi atomi are o celul din trupul nostru? Peste o mie de miliarde. Cam câte stele are o galaxie gigantic. tii câte celule are un trup omenesc? Treizeci de miliarde de miliarde de miliarde sau 3x1ο28. Ei bine, nu exist un atom, nu exist o celul care s nu aib un scop i o funcie a sa precis de îndeplinit. Miliardele de atomi sunt în legtur unii cu alii în acest uria laborator care este celula; miliardele de miliarde de celule comunic toate între ele i contribuie fiecare cu funcia ei specific la unitatea absolut i la funciona litatea întregului organism.
Toate vietile au un scop i m uncesc pentru înfp tuirea lui. Ciocnitoarea ciocnete scoara copacilor pentru a extrage larvele insectelor. Castorul face diguri.
LENEA 135
Albina face miere. Chiar fratele trântor care bâzâie, cânt, i cu care sfântul Francisc de Assisi îi compar pe trân davi, are i el un scop i muncete, chiar dac nu face miere. Munca lui e s cânte pentru a crea bun dispo ziie albinelor ca acestea s produc miere mai cu spor.
Omul care nu muncete este singura fiin din univers care nu are nici un scop, nici o finalitate, nici un sens: e cu desvârire inutil. Nu c nu are, dar nu-i descoper cu mintea scopul sau nu muncete ca s-l realizeze. El se autoelimin, se exclude din minunatul concert al creaiei. Face not discordant. E un monstru al naturii. Putem spune, pe bun dreptate, c lenea este singurul pcat cu adevrat împotriva naturii.
Sfântul Alfons de Liguori este de prere c leneii au o existen mai absurd i mai ruinoas decât a diavolilor.
E un lucru uimitor, zice sfântul Alfons. Diavolul tie c viaa noastr e scurt, de aceea nu las s treac nici o clip din zi i din noapte fr s ne ispiteasc. Diavolul, spune sfântul loan, a coborât la noi cuprins de o mânie mare, tiind c are puin timp ca s ne duneze. Cum? Dumanul nostru nu pierde niciodat timpul pe care îl are ca s ne duc în iad, iar noi s pierdem timpul pe care Dumnezeu ni-1 d ca s ne mântuim?
De altfel, lenea fiind ea însi mama tuturor viciilor, leneul nu mai are nevoie de vreun diavol ca s-l ispi teasc i s-l duc în iad. Iadul pentru lene începe deja pe pmânt. „Iadul, spune un autor italian, Ciro Menotti, începe în ziua în care Dumnezeu ne face s vedem ceea ce am fi putut s facem i s realizm, i n-am fcut” .
4. Bucuria i munca
Când m-am uitat cu bgare de seam la toate lucrrile pe care le fcusem cu mâinile mele, i la truda cu care le fcusem, am vzut c în toate este numai deertciune i goan dup vânt i c nu este nimic trainic sub soare
(Qoh 2,11). Ce folos are cel ce muncete din truda lui? ( 3 , 9 ) . Am vzut c orice munc i orice iscusin la lucru îi are temeiul numai în invidia unuia asupra altuia. i aceasta este deertciune i goan dup vânt (Qoh 4,4). Omul cum a ieit gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aa se întoarce i nu poate s ia nimic în mân din toat osteneala lui. i acesta este un mare ru, anume c se duce cum a venit; i ce folos are el c s-a trudit în vânt? (Qoh 5,15-16). Am gsit c morii, care au murit mai înainte sunt mai fericii deceit cei vii care sunt înc în via. Dar mai fericit decât amândoi l-am gsit pe cel care nu s-a nscut înc (Qoh 4,2-3).
Cuvinte mai pesimiste, mai deprimante decât acestea pe care le-a scris Ecleziastul nu puteau s scrie nici Eminescu, nici J.-E Sartre, nici vreun alt filozof existen ialist din zilele noastre scârbit în ultimul grad de inuti litatea i zdrnicia vieii i de tot ce agonisete omul în via prin munca sa.
Desigur, nu aceasta e concepia Bibliei despre munc. Am dat aceste citate din cartea Ecleziastului pentru a semnala o alt urmare grav a lenei: plictiseala, melan colia, pesimismul. Chiar în primul verset al crii sale, Ecleziastul, se prezint ca fiind împratul Solom on: „Cuvintele Ecleziastului, fiul lui David, împratul Ierusa limului” . „Când m-am uitat cu bgare de seam, zice el, la toate lucrrile pe care le fcusem cu mâinile m ele i la truda cu care le fcusem” .
LENEA 137
Nu putem crede c împratul Solomon avea btturi la mâini. Nu era salahor. Era împrat. D e când e lumea nu s-a pomenit ca regii i împraii s m unceasc cu mâinile lor i s trudeasc. Având de toate pe nemundte, trind în trândvie, melancolia, depresia nervoas, e boala care îi amenin frecvent pe regi. De aceea, cel puin în trecut, era nelipsit de la curtea regal un per sonaj extrem de important: bufonul, mscriciul, care avea misiunea de a-1 distra pe rege cu glum ele sale, de a-i însenina faa, de a-i izgoni gândurile negre, m elan colia. Era normal ca i împratul Solomon, cu viaa lui de trândvie i lux, s cunoasc cele dou urmri ale lenei: desfrâul i pesimismul. E ceea ce exprim foarte bine o zical italian: „ l ’ozio ha per moglie la noia e per figli i vizi” (lenea are de nevast plictiseala, iar drept copii viciile).
C lenea îl face pe om s-i piard gustul, plcerea, bucuria de a tri, c îl împinge la melancolie, la tristee, la depresie nervoas i chiar la sinucidere, ne-o arat clar statisticile.
Statisticile spun c foarte muli muncitori sau salariai mor în primul an de dup pensionare, adic atunci când înceteaz de a munci, când se simt inutili, când din punct de vedere social se simt deja înmormântai. i tot statis ticile arat c cele mai multe sinucideri se înregistreaz în rile nordice, în special în Suedia, unde asigurrile sociale au atins perfeciunea: statul asigur omului totul: de la leagn, pân la mormânt.
„O via trândav este o moarte anticipat” , spunea Goethe.
Munca este izvor de bucurie, de optimism , de satis facie. E satisfacia c viaa ta are un sens, c prin munc realizezi un scop, atingi un ideal, i astfel, prin munc i numai prin munc, te realizezi ca persoan uman.
„Numai munca i beia creatoare dau gust vieii” , obi nuia s spun Michelangelo. Deosebit de frumoase sunt versurile poetului Rabindranath Tagore:
Dormeam, i am visat c viaa este bucurie. M-am trezit i am vzut c viaa e munc. Am pornit cu toate forele la munc i am vzut c munca este bucurie.
Unul dintre cele mai neînelese texte din Evanghelie este cel cu viticultorul care angajeaz muncitori în via sa la diferite ore ale zilei i seara le d la toi aceeai plat. Unde este dreptatea lui Dumnezeu dac i cel care mun cete de diminea i cel care începe munca în ceasul al unsprezecelea primete aceeai rsplat?
Rspunsul îl d scriitorul Bruce Marshal în romanul su Fiecrui om un bnu. Printele Gaston, eroul prin cipal al crii, este un om care muncete foarte mult. La sfâritul vieii e strfulgerat de o intuiie. îi d seama c viaa sa laborioas, plin de iniiative i de preocupri apostolice, departe de a fi fost nefericit, dim potriv, a fost o via împlinit i fericit. i în acelai moment înelege de ce lucrtorii din parabola evan ghelic, atât cei de la prima or, cât i cei de la ora a unsprezecea, au primit cu toii aceeai plat: cei dintâi au fost rspltii cu bucuria izvorât din propria lor munc, astfel încât nu au fost nedreptii.
Concluzia: doreti fericirea? Iubete viaa i btliile sale i vei primi drept rsplat o bucurie fr margini. Indiferent cum e vremea afar, indiferent ce se întâmpl în jurul tu, dac munceti cu toat druirea, în inima ta va fi venic srbtoare: vei cunoate ce este euforia, entuziasmul, îi vei tri cu adevrat viaa, nu vei vegeta într-o stare permanent de letargie sau semiletargie.
LENEA 139
Desigur, nu aduce nid o bucurie munca de sclav, impus cu biciul, de ochii efilor, de frica examenelor, ci numai aceea ce pornete din convingerea interioar, contient, c o via tr munc e o via ratat» De aici, nevoia de autodisciplin, punctualitatea, programul, tcerea, for marea unor reflexe, a unor deprinderi de munc ce cunosc un ritm regulat, preuirea timpului, disponibilitatea la efort, curajul de a înfrunta lucruri care în primul moment i se par imposibil de realizat. N e îndeamn un înelept: „Când gândeti c un lucru este imposibil de föout, f-1 imediat cci s-ar putea s te trezeti a doua zi dimineaa i s constai c l-au fcut deja alii înaintea ta*\ i mai presus de toate se cere statornicie i rbdare în munc; nu s te apuci în fiecare zi de o sut de lucruri i s nu duce nimic la capt.
Marile personaliti nu sunt rodul geniului, ci rodul unei munci perseverente. Goethe a muncit aizeci de ani ca s duc la desvârire capodopera sa, F aust ln tr-o sear, dup un concert, Beethoven era copleit de aplauze i felicitri. O doamn, mai entuziasm at decât toi, îi zice:
- Ah, dac Dumnezeu mi-ar fi dat i mie geniul dumnea- * voastr i magia dum neavoastr muzical!
- Nu e n id un geniu, doamn, i n id o magie muzical, îi rspunde Beethoven, e doar rodul a opt ore de m unc zilnic, timp de patruzeti de ani, i de exersare constant i rbdtoare la pian.
Cum ar arta faa lumii i a B iseridi dac toi oamenii ar m unci atât cât m uncesc sportivii, artitii, actorii de circ, care nu apar pe stadion, pe scen, în aren decât dup antrenam ente îndelungate i istovitoare pentru a putea smulge aplauzele spectatorilor! D ar e o lege: cine nu s-a obinu it cu m unca in tens în tineree, în anii
de coal, va fi mai târziu un parazit preocupat doar de ce s fac, cum s fac, spre a-i omorî timpul i plictiseala.
Scriitorul Carlos Valles, iezuit, profesor la Universi tatea iezuiilor din Sunday Gujarati (India), avea printre studenii si pe unul foarte dotat, inteligent, dar lene. Nu c acest student rmânea corigent sau repetent, dar toi profesorii îi ddeau seama c notele la examene nu erau pe msura capacitii sale. Intr-o zi îl întreab profesorul:
- Cât munceti? Studentul rspunse cu toat sinceritatea: - Ca s fiu cinstit, nu muncesc nici jum tate din cât
a putea. - Câi ani ai?, îl întreab profesorul. - Douzeci. - Ceea ce înseamn c nu ai decât zece, având în vedere
c nu foloseti decât jumtate din viaa ta. A i doi ochi, dou urechi, dou mâini, dou picioare, dar în realitate eti olog, handicapat, orb de un ochi, de vrem e ce foloseti numai jumtate din capacitile tale.
Cuvintele profesorului au provocat o adevrat criz personal la studentul care în acel moment i-a dat seama c îi irosete anii cei mai frumoi ai vieii i a luat munca în serios.
,A avea senzaia c svâresc un furt, dac a petrece o zi fr s muncesc” , spunea Louis Pasteur. Ce bucurie, ce mulumire sufleteasc putem simi noi seara, la exami narea contiinei, constatând c, dac am pierdut timpul, nu am muncit, în ziua aceea am trit din munca i sudoarea altora, a prinilor, a binefctorilor, adic din furt?
In antichitate, cel care cerea cetenie roman, trebuia s arate consulilor palmele. N um ai cine avea btturi
LENEA 141
în palm primea cetenia; trândavii erau exclui. în clipa morii, acelai lucru se întâmpl cu fiecare om. Scrie Renzo Pezzani:
Zice Domnul celui care bate la porile împriei sale: „Arat-mi mâinile ca s tiu dac eti vrednic s intri!” Muncitorul îi arat mâinile sale dure, pline de btturi; care toat viaa au atins fierul, focul, metalele. Sim t lipsite de orice bogie, sunt negre, obosite, grele.
|L Zice Domnul: „Ce frumusee! Aa sunt mâinile sfinilor” .
P5. Lenea spiritual Continuând s tratm despre lene, ne concentrm
acum atenia asupra celei mai funeste forme pe care o cunoate acest viciu capital: este vorba de lenea spiritual.
întrucât munca cunoate trei forme, trei form e cunoate i lenea. Avem mai întâi, munca fizic, munca
I manual, cea pe care o fac agricultorii, muncitorii, mese riaii. Dei aceast munc provoac transpiraie i bt turi la mâini, în realitate ea este cea mai puin dur.
Este apoi munca intelectual a crturarului, a omului de tiin, a cercettorului, a profesorului, a scriitorului; munc mult mai grea decât cea dintâi.
în sfârit, avem m unca pe care o reclam viaa inte rioar, spiritual, de pe antierul unde se construiete însui omul. Aceasta este m unca cea mai necesar dar i cea mai dificil dintre toate. E fortul, m unca de a te domina pe tine însui i lucrurile exterioare, de a-i con trola inteligena, voina, m em oria, fantezia, emoiile, pasiunile, sim urile i a le pune pe toate în serviciul
virtuii i al lui D um nezeu, cere o m unc cu adevrat eroic.
„M aior labor est resistere vitiis et passionibus, quam corporalibus insudare laboribus” (E o m unc mai grea a rezista viciilor i patimilor, decât a asuda muncind cu m âinile), spunea sfântul G rigore cel M are, pup.
N u e greu s construieti o biseric, greu este s stai în biseric i s faci în fiecare zi o jum tate de or de meditaie. N u e greu s faci un doctorat sau s scrii un articol sau o carte. Greu este s te rogi cu atenie i pietate breviarul, s stai în confesional i s asculi cu rbdare pcatele penitenilor, s faci un sfert de or de pregtire la sfânta Liturghie i un sfert de or de m ulum ire.
Munca fizic, de pild, construciile de biserici, i chiar m unca intelectual, se poate transform a într-un fel de drog de care nu te poi despri, dar nu e niciodat peri colul ca m unca spiritual, de desvârire a vieii in te rioare, s se transform e în drog.
Lenea în viaa spiritual o num im i lâncezeal sau mediocritate. Dar termenul cel mai potrivit pe care îl gsim în tratatele de spiritualitate e „acedia” . Cuvântul latin „acedia” spune m ult mai m ult decât cuvântul românesc lene. El indic o stare general de plictiseal, de lehamite, de dezgust, de oboseal pe nem uncite, de dezinteres.
In asceza monahal, acedia are ca responsabil un diavol numit Diavolul de la amiaz, de care psalmistul se roag s fie aprat ( Ps90,6) i pe care sfântul Evagriu Ponticul îl consider extrem de periculos. Acesta este Diavolul care îl ispitete pe clugrul care de-abia a servit micul dejun i s-a aezat la rugciune, provocându-i o stare de toro peal, de plictiseal care îi taie pofta de rugciune i îl
LENEA 143
face s se uite m ereu pe fereastr s vad unde a ajuns soarele pe cer i cât m ai este pân la masa de amiaz.
Diavolul de la am iaz. D ar el este luat i în sens ale goric i se refer la cei care, fiind în zorile vieii, au ajuns deja la am iaza vieii, adic îmbtrânii sufletete înainte de vrem e: plictisii, blazai, iar tragere de inim, fr vlag, fr interes în cele spirituale, iar elanul i entu ziasm ul tinereii.
E neîndoielnic faptul c pericolul numrul unu la cei care îi închin viaa lui Dumnezeu: clugri, seminariti, preoi este lenea spiritual, lâncezeala, acedia. E boala profesional a clerului dup cum silicoza este boala profe sional a m inerilor.
Acelai Evagriu Ponticul enumer simptomele lenei spirituale. Sunt nou la numr: 1) o fric exagerat de obstacolele pe care le poi întâlni în cale; 2) aversiune fa de tot ce cere efort; 3) neglijen în respectarea porun cilor, ordinelor, regulilor; 4) nestatornicie în bine, în respectarea hotrârilor luate; 5) incapacitate de a rezista tentaiilor; 6) antipatie, aversiune fa de cei care sunt zeloi, acetia devenind odioi în ochii lor din cauza strduinei lor i a respectrii disciplinei; 7) pierderea timpului preios; 8) libertatea care se acord simurilor, curiozitii, distraciilor, plcerii de a profita de toate; 9) neglijarea principalelor datorii ale propriei stri, uitarea scopului ultim al vieii i lipsa oricrei motivaii religioase în tot ce faci.
Dar dac aceste manifestri ale lenei spirituale pot fi descoperite la orice cretin, în general, sfântul Alfons de Liguori ne d portretul exact al preotului lânced, mediocru, care se nate întotdeauna din seminaristul lânced, mediocru. Lânced, adic nici rece, nici fierbinte, cum îl descrie sfântul loan în Apocalips.
Un preot lânced nu este înc în mod vdit rece, fiindc nu comite pcate de moarte cu ochii deschii, dar, neglijând s tind la o via desvârit, aa cum îl oblig starea sa, el nu-i mai d seama de pcatele veniale pe care le comite zilnic, fr nici un fel de scrupule. Minciuni, necumptri în butur i mâncare, ocri, breviarul ru spus, Liturghia dat peste cap, critici, lips de control în vorbe, glume deplasate, iat fondul comportamentului su. îi risipete viaa în mijlocul ocupaiilor i plcerilor lumii. Nutrete în inima sa dorine i afeciuni periculoase. Π putei vedea plin de vanitate, sclavul respectului omenesc, plin de resenti mente, preocupat de propria mrire, alergic la orice obser vaie, fr meditaie, fr modestie, fr pietate.
Cu alte cuvinte, o via steril, pustie, inutil, iar ideal, fr sens, fr demnitate, fr onoare. Exact cum o descrie apostolul Iuda: „Nite nori fr ap mânai încolo i încoace de vânturi, nite pomi tomnatici fr rod, de dou ori mori, dezrdcinai, nite valuri înfuriate ale mrii care îi spumeg ruinile lor, nite stele rtcitoare” (lud 12,13).
Noi ne unim zilnic cu Cristos în sfânta împrtanie. Prin hirotonirea preoeasc devenim un alt Cristos, îl personificm pe Cristos, îl facem prezent, îl facem vizibil pe Cristos. Dar pe care Cristos? Pe Cristos cel care din momentul învierii nu mai îmbtrânete, rmâne venic tânr.
Un seminarist, un preot lânced, îmbtrânit sufletete, lipsit de elanul i entuziasmul tinereii, pune o masc de om btrân pe faa tânr a lui Cristos. i o masc de femeie btrân pe faa Bisericii care este venic tânr. Ascultai admirabilele cuvinte ale episcopului Bossuet:
Noi îmbtrânim în fiecare zi când prima noastr fervoare se pierde, în loc s devenim mereu mai tineri, cci caracterul
pe care îl purtm în noi ne oblig s fim mereu membrele cele mai fervente ale trupului Bisericii care este mereu tânr i care, pentru acest motiv, se oglindete în tinereea sfintei Fecioare.
A celai episcop arat în cuvinte dure c un preot lânced, fie c a intrat în preoie îm btrânit, fr entu ziasm i convingere, fie c s-a rutinat pe parcurs, este cea m ai m are pedeaps pentru poporul cretin. Nep stor fa de propria sfinenie i propriul suflet, nu-i va psa de sufletele i sfinenia altora; nu e pstor, ci e idol, spune M assillon, fcând aluzie la cuvintele profe tului Zaharia (11,17): are ochi i nu vede, are urechi i nu aude, are inim i nu simte. Stând 10 ,20 ,30 de ani într-o parohie, el poate transforma o comunitate cretin
Lîntr-un pustiu, într-un cimitir. I La începutul acestui secol, cardinalul Sevin le spunea sem inaritilor de la seminarul francez din Roma: „Dac nu vei fi sfini, voi vei fi groparii Bisericii din Frana. Pentru a o duce la morm ânt este suficient un d er onest. Pentru a o salva, e nevoie de sfini” . Dup vreo 50 de ani de la rostirea acestor cuvine, scriitorul francez Bem anos scria: „D e mai muli ani se caut ici i colo vinovaii de prbuirea cretintii, când ei sunt înuntru. Sunt cretinii m ediocri, sunt preoii mediocri care duc lumea la pierzare” .
D e la evenim entele din ’89, de când cortina de fier nu ne mai desparte de O ccident, suntem parc ameninai de o fatalitate inevitabil. N e întrebm: Biserica la noi oare va mai rezista mult? Nu vom ajunge ca în Octident? Cât vor mai fi biseritile noastre pline? Nu e niti o fatali tate. Depinde de preoi, depinde de cei care se pregtesc s intre în preoie dac va ajunge sau nu Biserica de la noi ca în O cddent. La noi numrul preoilor e mai mare
ca oricând. în câiva ani va fi o adevrat inflaie de preoi. Nu în nuniâr st fora. Nu conteaz numrul celor muli, spune papa loan al XXIII-lea, ci calitatea celor puini. Dac vei fi preoi sfini, vei salva Biserica; dac vei fi preoi mediocri, vei fi groparii ei.
„Fii sfini, precum eu, Iahve, sunt sfânt” . „Fii des vârii, precum Tatl vostru ceresc este desvârit” . Sfinenia nu este facultativ, nu e un îndem n, un sfat evanghelic: este un im perativ categoric. Cine nu ia în serios aceste cuvinte, nu are ce cuta în preoie.
S ne întrebm, fiecare personal, dac nu cumva nou ne adreseaz Dumnezeu cuvintele din Apocalips:
Ce am împotriva ta e c ai prsit dragostea dintâi. Adu-i aminte de unde ai czut, pociete-te i întoarce-te la faptele tale dintâi. tiu faptele tale: c nu eti nici rece, nici fier binte. O, dac ai fi rece ori fierbinte! Dar fiindc eti cldicel, nid rece, nici fierbinte, am s te vrs din gura mea (...) Fii plin de râvn, aadar, i pociete-te 2,4; 3,15-16; 3,19).
u v m w n w f w i o a v iv «m w . i . w h i iu *w y *
I care au avu-o p antic* dup cum atest preceptul scris ia intrare· I pp'iwrrtpy da ta Detfi: .Cunoate-te pe tine însui".
CLAUDtU DUMEA (a 29.06.1942, Adjudeni-Neam), hirotonit în anul 1966, irtte 1988-1973 a fost «ar parohia! la Hui, Ghereti i lugani, tar între 1979-1976 a Sent paroh k Bflai- Di* 1978 i pân în prezent este profesor de limb MM. flotele ψ teologie Wgfc ie Institutul Teologic Romano-Catoftc dm iai. A urmat Qwad de apedafcare in Bbbe între 1987-1988, i de specia&sare în studi flurjioa line 1988-1990. Este profesor i duhovnic la Institutul Teotogrc Romano-Catofedn H0L Om numeroasele safe hierin, ia Editura „Sapientia” au aprut Codul [ bunelor manete, lai2001; V invit la bucurie, lai 2001; Cuvintele de pe unei roeltie de Criatoe pe cruce, iai 2Q0I ; Dac vrei s fii desvârit, lai 2002; Reigi Bmria. eecte prâttie din perspectiv catolic, lai 2002; |
2003, îngeri p (Mantei, lai 2003; Fericirile, lai 2003.
tfSHEfrfc* dVtfb O A~t A Α Λ

Documents

vicii capitale, Dumea