VISUPI IN VUETUL VREMII - upload.wikimedia.org · Patrunde 'n tine vantul cel nou de primavara. Pe sanius de nouri si partii de azur Coboara iaras visul cantat odinioara: Mireazmal

AL. PHILIPPIDE

VISURI ÎN . .

: VUETUL VREMII POEME

f

EDITURA P ENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ

1 9 :'5 9

VISUPI IN VUETUL VREMII

De acelaei autor:

AUR STERP, poeme, 1922.STANCI FULGERATE, poeme, 1930.

FLORI ALESE din Les Fleur du Mal, 1934.

S'au tras din aceastA carte, pe bartie Vida lon vargata, dou,i2eciei ease de exemplare nepuse in comert, numerotate dela 1 la 26.

.

AL. PHILIPPIDE

VISURI INVUETUL VREMII

POEME

EDITURA PENTRU LITERATURA SI ARTA

1 9 3 9

PROMONTORIU

Silita poezie-a vremii noastre,Inteadevar prea mult a vremii noastreSi prea putin a vremurilor toate,Rugina nefolositoareSufletelor viitoare,Te vad in timpuri foarte-apropiateZacand printre unelte demodate,Masina cu 'ntrebuintari uitate,Mai nebagata 'n seams in giulgiul tau de prafDec.at montgolfierii sau primul hidroscaf!

Cantam clabucii clipelor de-acuma,Slavind in fiecare din ei un universSi ne falim ca bietul nostru vers,Mai §ubred decat este spuma,Opre§te lumile din mers.

In piata public' a simtirii noastreRacnesc trompetele tembele.Dar unde-s visurile-albastre,Ranite vechi violonceleCare cantau in sufletele noastre?

8 VISURI IN VUETUL VREMII

Deschideti iara vechile atlase;Pornim spre zIrile miraculoase.Dar niciun vers pentru contemporani!

i poate-asa din nou ne vom deprindeSä socotim cu veacuri nu cu ani.

i-acum destul! De-aici se 'ntindeTaramul tarilor necercetateTerra incognitaMari spacii albePe harta sufletului meu din acest an.

Pe cel mai sudic promontoriuSta ultimul Tasmanian.

IM PACAR E

Din nou cu glas de stafie 'n urechiSinguratatea murmurs si cants,Si drojdii de amurguri vechiIn fundul sufletului se framanta.

Sunt seri pastrate-asa, adanc sub gand,Ca niste lacuri de azur si de aramaPe care neguri dese si grele le . . .ascendDar vine-un vant deodata pornit de nu stii unde,Si negurile moarte le distrama . . .

E-atata timp in tine de cand flu te-ai intors!Ca niste pietre grele dai clipele 'ntr'o parte,Darami porti ruginite si sufli 'n visuri moarte.Painjenii amintirii tot n'au sfirsit de tors.Te mai cunosti? Te 'ntampini ca pe-un strain, departe . . .

Esti tot numai raspantii si drumuri fAra 'ntors.


Patrunde 'n tine vantul cel nou de primavara.Pe sanius de nouri si partii de azurCoboara iaras visul cantat odinioara:Mireazmal fall nume si fail glas murmur . . .

In Ets to desfasuri drum dupa drum ca tireDin incalcitul caer al vremii pan' acurn:Orase maxi, privelisti marunte, cimitireDe piatra si verdeata si gari de fier si fum,Plecarile 'n amurguri, pierdute 'n amintire . . .

i sutele de drumurj nu fac decat un drum.

Pe vechile amurguri de-arama.' si azurLasi negurile grele din nou sä se 'nfiripe,Zidesti la loc launtricul cavoui 'ngropi trecutul iaras i n giulgiul lui de clipe . . .

i, irnpacat cu tine, to parasesti din nou.

PRIVE$TI CUM ZBOARA NORII

Privest cum zboara norii ca niste continenteDesprinse dintr'o veche planets istovita.E-o vreme pentru visuri potrivita,Cu seri adanci si vanturi indolente.

Lumea de azi, gheboasa de trecut,Clipa de-acum, bolnava de-amintire,Te 'ndeamna sa te smulgi din cunoscut.

Dar unde oare sa mai pleci acumCu sufletul desert si mintea arsaCand insus cerul este-o harts stearsaPe care nu mai poti citi vreun drum?

Un singur gand ca o mireazma tare:SI te desprinzi din tine si sl zboriAsemeni continentelor de nonPe valuri de vazduhuri viitoare;


Si 'ntr'un tArlra de inedit azurIn care nicio amintire nu vibreazIS'ajungi in calea to vazduhul pur:Miraculoask vqnica amiaza ...

0, gand anarhic §i amar,Pe care vorbele nu -1 pot cuprindeAtunci cand ca un meteor bizarIn noaptea inimii adanci s'aprindel

ADANCIRE

Sfaramaturi de glasuri in suflet raspandite,Din prabusiri trecute vechi rlmasitiDe ce sa va mai vantur in cantece voite?TrIesc din voi, va stiu i n mine vii . . .

Cu vorbe vechi nu vreau sa turbur IncaDurata voastra tainica si-adanca.

Pustiile uitarii eastern in mine-acum.Invalmasite 'n ele dorm sute de izvoareSi niciun fluviu Inca nu le-a cules in drumManandu-le, voinice si sprintene, spre mare.

Din sufletu-mi acuma sa 'ncerc s'adun din nouFranturile de glasuri, ecou dupa ecou?Sa caut drum spre mare izvoarelor pierdute?Sau, linistit, s'aprind un cantec nouDin pulberea tacerilor trecute?

2*

pustii,


S1-ti fur sinistra coasa, o Timp, mi-a fost mereuCea mai nepotolita din dorinte ...De ce? Ma simt in centrul cat si 'mprejurul meuAsemeni unei largi circonferinte . . .

i nu mai am nevoie de ajutorul tauI

Cand sunt trudit once mi-e bun: un nor,Un cer senin, un vers, un treator,Sa-mi dorm adancul somn de prund pe careNu-1 mai asvarle nimeni catre soare.

Tar cat despre speranta, uscata pane vansPe care clipele flamande-o rod,O dau cu bucurie de pomanaNemernicilor vietii, munciti de-un vis nerod,Aceastl pane veche rostogolita 'n glod

care niciodatI nu mi-a slujit de hrana ...

i totus, frante glasuri cu lungi ecouri grele,Voi izbuti in clipa culesului supremSI vä adun in mine si iaras sä va chem,SfaramIturi ale tacerii mele,Zdrobite fulgere din vechi furtuni,O singurele mele rugaciuni ...

Si

MIRAJ

Ce dup' amiezi ciudate invaluite 'n vis!

Izvoarele-amintirii in suflet s'au deschis,Rani vechi cu singe proaspat rnocnind sub clipa, treze.Si doruri ruginite prind iaras sa vibrezeCand vremea 'ncetinita si 'ntinde apa grea.Simt cum intreaga-mi viata aluneca in eaSi cum eu insumi vreme ma fac, magie rara!In mine-atunci o lume vrajita se coboara:Amestec de-anotimpuri, de dimineti si seri,Alcatuind o lume gasita nicaieri,In care se 'ntretaie ca niste zvonuri lineAtatea visuri toate cite -au trecut prin mineDela 'nceputul celei mai vechi copilarii.Prin vinete meleaguri cu ceruri brumarii,Pe-un drum mereu acelas si altu 'ntotdeauna,Pornesc cu Pasarill sa string in brate lunaDar mult nu stau in tam povestilor, si-acumMa 'ntampina o toamna cu despletiri de fum:Vazduhu 'ngalbeneste ca o matasa veche,Flasnete ofilite imi tiue 'n crecheSi simt miros de frunze ce ard, gramezi, prin curtiDurata mea de astazi cu anii tot mai scurtiMa 'ndeamna 'n amintire sa fac mai lungi popasuri;Si vremea n'o mai masur cu clipe si cu ceasuri,

...


Caci Hronos mie 'insumi imi suet si, mag subtil,Schimb timpul meu de-acuma cu timpu-mi de copil.

0, farmec fIra nume, feerici naframIPe care-o ridicare de gene o distrama,Rascruce-a zilei intre amiaza si 'nserat,Gand in aceeas clipa rostit si spulberat!Ajunge-voi vreodatI pe cai nemijlociteSI aflu tIlcuri noun cuvintelor tociteSi sI cuprind statornic cu tainice doveziMiracolul acestor ciudate dup' amiezi?

0 INTALNIRE CIUDATA

Intr'o lumina lance& si albaCampia s'asternea, oprita 'n zareDe niste dealuri galbene de lut.Pustii erau acele sterpe locuri,

drumul se pierdea prin ierburi maxi,Prin brusturi, cucuta si ciumafaie.Din loc in loc movile de moluzMai dovedeau c'aici odinioaraFusese asezare omeneasca.Dar cine stie ce prapad venise,Ce molimi si cutremure cumplite

urgia for nu mai lasaseDecat doar burueni otravicioase

otetari aducatori de muste.

Tot cautandu-mi printre ierburi drumul,Grabit sa ies din acel trist tinut,M'oprii ca sa ma uit o clips 'n zareDoar voi putea vedea vreun pamanteanS1-1 rog sa-mi spun'o vorba de 'ndrumare.Zarii atunci iesind de dup' un da.mb,Departe, un drumet. Venea spre mineMergand plecat, cu pas marunt si stramb.

§i

§i-acum


Ce soi ciudat de om mi se paruand Incepui sa-1 deslusesc mai bine!Era 'mbracat Intr'o hlamida alba;Descult, cu capul gol, plesuv la tample,N'avea nici bat, nici sac, doar subtioaraCeva, ca o curie de vioara.Dar ceiace oprea mai mult privireaErau, pe umeri, doua mad, aripiCare-atarnau, albastre s, murdare.Ce cautau aceste-aripi celestePe umerii drumetului ciudat,Nu pricepeam. Intreaga 'nfatisareImi evoca poznasa aratareA unui heruvim de bal mascat.

Multe 'ntrebari mi se 'mbulzeau in minte.SI fie vreun hagiu la locuri sfinte?Vreun saltimbanc, ghidus de iarmaroc?On poate-un lautar fara noroc?Dar toate-aceste ipostase rostulAripelor nu-1 lamureau deloc.0 banuiall Inca ramanea,Dar ma feream eu singur sä mi-o spun,Atat de nefireasca Imi parea.

Mergand mereu cu ochii in pamint,Drumetul meu nu ma vazuse Inca.

0 INTALNIRE CIUDATA 29

Acum, ajuns la cativa pasi de mine,Isi ridica privirile, si-atunci,Infiorat ca de-o rusine mare,Isi duse iute manile la umeriC'un gest de spaima si de aparare,Scapandu-si jos cutia de vioara.Si care-mi fu mirarea cand vazuiCali rasuceste-aripile cu minaSi le desprinde parca din suruburi,Apoi, luand si deschizand cutia,Le 'ngrarnadeste repede 'nauntru,Zambindu-mi Incurcat si umilit.<Avea o fats spina si zbarcita,0 fats de copil imb'Itranit,Cu ochi luciosi si reci de smalt albastru.)

Vazand ca din pricina mea e toataAceastl transformare prea ciudata,Cu-o madiere cat mai cuvioasaIn glasu-mi, ii spusei ca o aripaNu mi se pare parte rusinoasa.El ma privi ne 'ncrezator o clipa,Apoi, ghicindu-mi gandurile-ascunse,Domol si fail 'ncunjur imi raspunse:A Da, sunt asa cum nu-ti vine sa crezi,Sunt finger ...» Glasul lui, rostind acestea,Scam sfios iar ochii lui albastriPrivia idea voie intr'o parte.Eu ma grabii sa-i spun ca, dupa mine,Sa fii un finger nu-i nicio rusine.Si el vorbi in tihna mai departe:


« Sunt grele vremuri astazi pentru ingeriltotusi tagma noastra altadata

Era binevenita pe pamant.Nadajduiam ca voi putea in voieSa-mi port aripile prin lumea voastra.Dar oamenii de astazi nu mai credDeclt in grelele aripi de fierPe care si le fauresc ei singuri.Privit cu ironie si cu mill,Mi-am retezat aripile si-acumLe-ascund cand intalnesc un om in drum.Abia prin locuri goale si ferite(Caci tot mai mult din calea voastra fug)Mai indraznesc sa mi le prind de umeriInsurubandu-le cu mestesug».

11 intrebai atunci din ce pricingIsi parasise tara lui diving.El nu-mi raspunse 'ndata la 'ntrebare,Apoi rosti cu vocea-i ostenita:

« Ciudad fire pamanteana, careCu marginita minte e menitaSI cugete mereu nemarginirea!Cand credeti ca ganditi intreaga lumeGanditi doar gandul vostru despre lume.Umanizati comod dumnezeirea,Iar neamul vostru-a fost intotdeaunaFlamand de nascociri copilaresti.

Si

0 INTALNIRE CIUDATA

Cum as putea cu vorbe pamanteneSal povestesc despre 'ntamplari ceresti?Numai minciuni s'au spus pe seama noastra;Dar dintre toate cea mai indrazneataE-aceia a lui Swedenborg cand ziceCa ingerii s'aleg tot dintre oameni.Absurda inga.mfare omeneasca!Fiinta noastra e din aka plasmaDecat faptura voastra paminteasca !Imprumuta'm adesea chip de om,Caci altfel n'ati putea sa ne cunoastetiand va aducem vreo inalta veste;Dar cum suntem inteadevar la fataNu este dat niciunui om sa stiePrea multe 'ntrebi. Atat doar pot sa-ti spun:De maxi porunci silt sa ma supunCatava vreme soartei pamintene,Mahnit m'am despartit de lumea mea,Caci viata printre oameni pentru ingeriInseamna o pedeapsa foarte grea.Aici m'au napaidit aceleasi grijiSi-aceleasi spaime care VA 'mpresoara,Nemernicia unui trup vremelnicSi dureroasa timpului ocara.Cum not nu stim ce 'nseamna. vesnicie,Abia tra.ind acuma pe palmantAm dat de rostu-acestui gol cuvantPe care oamenii atat de desIl spun in rugaciuni si 'n poezieSi care n'are niciun intelesIn faratimpul existentei noastre.Si iat' acum, cumplita umilire,Eu, duh al tineretelor albastre,Ma vad imbatranind in nemurire,

31


Si 'n trupul meu simt spaima de-a fi vesnic.Ce chin mai groaznic oare poate fiDecat o nesfarsita 'mb'atranire?S. simti ca mori lark' sa pod mud!»

Cu omeneasca-mi curiozitateAs mai fi vrut &I stiu ce man pacatePutuse s'avarsi cereasca-i firePentru-o atat de cruda ispasire.Dar, far' a zlbovi mai mult cu mine,Batranul finger scoase din cutieAripele, le 'nsuruba in umeri,Si 'nfasurandu-se 'n hlatnida lui,Porni grabit deadreptul pe campie,Prin balarii, spre zarile galbui.

CANTEC DE AMIAZA

S'aduna 'n tine timpul si sta, nesocotit,Ca mii de orologii de veacuri neintoarse.E prea tarziu si-atatea cuvinte s'au rostit,Uscate 'n foc de patimi si 'n iad de ganduri arse!

Te-ajungi pe tine insuti din urma si to vezi,In locul diminetii de-azur de-odinioara,In limpezirea unei statornice amieziCu zari stralucitoare si cer uscat de vara.

Intors in tine insuti, ce trista nalucire!Te simti chemat din umbra de mu de voci si mini;Si visurile tale clipesc in amintireCa stelele vazute in funduri de fa'ntani.

Au fort aceste visuri inchipuiri natinge,Un paradis de vorbe, fantasme fara grai,Un zbor de nori albastri plutind pe-un cer de singeSau numai niste biete armuri de mucegai?

a


Strain -ti par acuma rimate spovedanii,Visari intortochiate, dorinti 116. ecou,i-atatea stele moarte pe care le rod anii ...

In giulgiul for de clipe le 'nvaluie din flout

Cu cat te vezi in apa trecutului mai rarCu-atat amiaza data mai mult te va cuprindei papa la amurgul suprem si funerar

Cristalul ei pe suflet mereu se va intinde.

Vrajitoresc deliciu, din praf de stele moarteSa fa'urqti o noua armura pentru gaud!DI drumu 'n tine vremii, zagazurile-s sparte:Tarziu nu-i niciodatl §i totu-i prea curand.

ASTRALISdupa Novalis

Gindva In zori de vara am fost tanar.Atunci simtit-am pulsul vietii meleIntaia oars si pe cand iubireaSe mistuia 'n placeri tot mai adanci,Ma desteptam treptat, iar nlzuintaSpre-o mai launtrica si mai intreagaPatrundere sporea din clips 'n clips.Placerea-i vlaga existentei mele.Eu sunt focarul, sunt izvorul sfantDin care orice dor vijeliosPorneste si spre care orice dor,Rasfrant In forme noi, se 'ntoarce pasnic.Voi nu ma stip dar m'ati vazut crescand.N'ati fost de fatl cand, lunatec Inca,M'am intalnit pe mine 'ntaia oarsIn seara-aceia vesela? N'ati tresaritAtunci si voi infiorati de vraja?StAteam ascuns adanc In dulci corole.Eram mireazma; floarea se 'nclinaIn zori de aur. Un suvoi launtricEram, o lupta blanda; si totul strabateaPrin mine si deasupra-mi naltandu-ma domol.Atunci atinse primul fir de polen stigmatul.VA amintiti sarutul dat dupa stransul mesei.M'am revarsat din nou in mine Insumi ...Un fulger ... si puteam acum prea bine


Sa zbor, sa 'nclin corola si firele ei fine,'n timp ce singur ma 'ncepeam pe mine,

Gandurile repezi care se urzeauIn terestre simturi se cristalizau.Orb eram inca, totus limpezi steleUmpleau vrajita zare-a firii mele.MI culegeam din mare departare,Ecou din vremi si vechi si viitoare.Din chin, iubire, presimtiri tasnit,Sufletul meu numai un zbor era.Cand focul voluptatii in mine-a izbucnit,Am fost cuprins de-o intristare grea.M'am ridicat spre cer, din nou nascut.Destinul pamantesc se 'nflptuiseIn clipa cand schimbarea la fatI se 'mplinise,Iar vremea care dreptu-si irosiseCerea 'napoi ce dase cu 'mprumut.

Acum o lume noua incepe sa aparILasand in umbra chiar lumina cea mai clara.Din mucede daramIturi s'arata,Lucind, un viitor prea minunat,

tot ce-a fost obisnuit odataApare-acuma tainic si ciudat.ImparItia dragostei se 'ntoarce;Din nou acum povestea firu.-si toarce.Incepe jocul cel stravechi al Firii;

totul este 'n vorbe puternice rostit;astfel sufletul cel mare-al lumii

Se 'ntinde pretutindeni si creste nesfarsit.Trebue ca total O. se 'nlintuiaselySi unul prin altul sa se implineascI.

Si

Si

SiSi

ASTRALIS 41

Fiecare 'n ceilalti se infItiseazai lute° pornire lacoma de-abis

Sufletu 'n adancuri invioteaza,Catre mii de ganduri proaspete deschis.Visul se face lume, lumea se face vis.Ceiace crezi sa se 'mplineasca 'ndataDin departare vezi cum se arata.Inchipuirea sloboda sä fie!Urzind in tilma panza ei usoata,S'ascunda multe, multe sa le 'nvie,i-apoi in aburi magici sa dispara

Mahnire, voluptate, moarte, viata,Aici in chip adanc s'au impacat.Alesul unei man iubiri invataDe rana-i sa ramana mereu nevindecat.De pe lumina ochiului launtricValul dureros se va spulbera,

sufletul va fi pustiu si singurDin lumea turbure cand va zbura.In lacrami trupul se revarsa

lumea e o groapa. mare-acumIn care inima de doruri arsaSe surpa prefacuta 'n scrum.

0.-1

1

i

i

MARTURISIRE

Vreau sa-mi aduc aminte acum cat de usorLasam atatea clipe dragi sa-mi scape

Cand de pe tarmul vremii zvarleam nepasatorSulfina visului in turburi ape.

Cu vantul inserarii ma imprieteneamSufland in panza cerului albastra;

Corabia lui Sindbad ma astepta la geamCu pasarea numita Roc, maiastra.

In suflet numai vasle, in cuget numai dor!Dar nu sdam in faptul diminetii.

Ca vaslele se sfarma si dorurile dorCand la zenit e soarele vietii.

Iar mai tarziu cand viata m'a scuturat din visCum un puternic vant alunga norii,

0 mina nevazuta in mine a deschisCutia cu pacate a Pandorii.

46 VISURI 1N VUETUL VREMII

Cu duhurile rele luptat-am indelungPan' le-am cuprins in mreji de ganduri dare;

Desi supuse, totus nu pot O. le alung,Strigoi ciudati cu masti surazatoare.

In horbote de vorbe calite 'n idealFurtuna dina'untru se incheaga:

Para se naste spuma pe coama unui valSe zbuciuma 'n adancuri marea 'ntreaga.

De ce sa 'ncerc s'astampar cutremurul din fund?Mai bine alba spuma trecatoate

S'o 'ncremenesc statornic in gerul unui gand:Zapada cu strafulgerari de soare.

LA MARGINEA DE NOAPTE A VIETII

La marginea de noapte a vietii m'am oprit.

De multI vreme tot voiam s'ajungLa cArmurile somnului cel lung!i iata-ma cu sufletu 'negrit

De pulberea atator clipe moarteIn care visuri marl s'au oglindit(Ace le visuri care dorm departePrin funduri de trecut neizbutit).

Ce sunet plin dau vorbele stra'vechiRostite-acuma parch 'ntaia oars 1Ma 'ntorc din nou la fluviile vechiDin care am b1ut odinioara.

Ca melcu 'n rasucita lui chilieM'ascund in falduri de melancolie,Croindu-mi cum Imi place drumul meu.Culesul amintirilor incepe.

4

50 VISURI IN VUETUL VREM11

Trecutul isi intinde albastrele lui stepeInvaluite 'n negura =feu:Ciudat faram de sears si de toamnaIn care Som. Somnului e DoamnaSi vremea e o apI statatoare.

Dar eu trec mai departe spre vechile izvoare.

IN VUETUL VREMII

4*

Cared m'oi intoarce iaras pe pamintCu florile, cu viermii, cu vulturii, cu iarba,In lutul trandav si 'n azurul slant,Imprastiat in mii si mu de vietiSi-ajuns atunci in pragul eternei dimineti,Pastra-voi poste Inca vreun strop din cel ce sint 1

In marea clips fara viitorM'oi desparti de mine ca de-un strain cu careM'am pomenit alaturi pe-un drum ostenitor,Schimband din mers cu dansul cuvinte vagi si rare..

Ce bun prieten, totus, voi fi pierdut atunci ISi cat de rau Imi va parea.Ca nu 1-am cunoscut mai binePe-acel fidel tovaras de grele drumuri lungi!


In proaspetele mele vieti si firiVoi duce In nestire mai departe0 existents fara amintiriMai moarta decat cea mai neagra moarte.

Un strop din sufletul meu cel de-acumVa ingheta prin departari astrale,Walk margaritar de scrumi pulbere de arse catedrale.

Din glasul meu un fir va dainuiIn vuetul de vanturi al vremii care trecei-un cantec fara nume mereu se va trezi

Cu fiecare toamna rece.

i cantecul acela fara telAs vrea sä fie-acesta pe care-acum 11 spun,Miraj sonor cu care Imi inselNe 'ncrederea in visul meu tainic si nebun,Tot incercand s'acopar cu spuma lui usoaraNeostenitul vuet al vremii care zboara.

SEARA CU FULGERE

Primeste-acum aceastl inchinareA unor versuri crincene si-amareCu strofele ca niste drapele zdrentuiteIn bItalia rimelor rebeleDeslancuiteAsemeni unor ploi de stelePe ceru 'nchipuirii meld

0, vino printre fulgere cu mine,Printre ghetari de noun sl ne croim un drumSi de pe culmea serii batutI de furtunlSI contemplIm un univers de scrum!

OdatI mi-era frica de tacere:Simteam cum bate vremea 'n pieptul meuSi-o zgomotoasa plasI de vorbe efemereM'acoperea cu vraja ei mereu.

58 VISURI YN VUETUL VREMII

De-atuncea cate nu s'au lamurit si cateN'au inceput a se nelImuri!Sa mergem clue zIrile uriteSi sa scIpIm de grija de-a dori

Asculta tunetul, furtuna 'ncepe;Se clatina alba§trii vIzduhului pereti.

Traim acum, dar nu ne vom pricepeDecat in viitoare lumi §i vieti.

In catedrala despletia-a ploaieiDeclamI vantul imnul lui pagan,Si visurile noastre rIzletite,Ca niste pIsI'ri ametiteDe vuetul furtunii, in urmI-ne rIman.

Sp 114 de zgura vorbelor, amarI,and oare vom ajunge, plutind in nesfarsit,SI seam in fata noastrI iaraCu suflet far): margini, limpezitCa dupI ploaie un vIlzduh de varI?

1

VISUL RAU

Prin ramuri vantul aiura rankCu gemete venite de departe.Mergeam, parca de veacuri, ostenit,Pe-o ulita cu felinare sparte:Era 'ntr'un vechi oras increment,Plin de mister, de noapte si de moarte.

Ce ta.rg ciudat! Pustiu, strain, hursuz,Cu 'nfatisarea unei blestemate lavre.Eram ca 'ntr'o ciumata Vera-CruzCu rniros de tamale si cadavre.

La dreapta mea un zid se intindea:In noaptea strabatuta de naluciri haine,Ca un vrajmas din umbra ma pandea,Mergand mereu alaturea de mine.

Pe lunga strada sumbra nu s'auzea un pas.Doar numai aspra vantului stridentaSi zidul, crunt tovaras ark' glas.Simteam in preajma totusi o tainica prezenta.

62 VISURI iN VUETUL VREMI/

Si la un colt de ulita 'n noroiMa 'ntampina deodata o stranie-aratareCu chip Intunecat §l par valvoi,Oprindu-ma c'un gest de dezmierdare.

Murdare zdrente ii acopereauBlegitul trup §i sanii de mumie,Si ochii alburii ii straluceauCu flacari reci in fats pamantie.

Cu glas dulceag, adanc rascolitor,Si vorbe de-o sat' bavnica iubire,M'ademenea, strangandu-ml u§orCu mana ei de stafie, subtire.

Apoi, curmanduli vorba §i surazind amar,Se apleca spre mine ciudata aratare,Strivindu -mi gura lacom §i murdarIntr'o cleioasa, lunga sarutare ...

De0 de-atunci stint ani care-au trecut,(A fost candva 'ntr'un vis al tineretii),Pe toate drumurile vietiiMa urmareste putredul sarut.

VISUL RAU 63

Il simt pe once buze tresarind,In once 'mbratisare 'nfiorata,In once trup pe care it cuprind,In fiecare dragoste curata.

ca 'n stravechiul targ necunoscutDin visul tau cu aratari haine,Simt zidul du§manos §i nevazutMergand mereu ala'turea de mine.

i

CANTEC DE NOAPTE

I mi plac cartierele bancilor seara,Intunecate, stranii cartiere!Cu ochi adanci ferestre pustii to urmaresc,Mirate, spallcite si severe.

0, cate lucruri n'as putea sa spunDespre colturile-ascunse ale marilor orase!Dar n'as voi sa" ma incurce-acumAnevoioase ritmuri si rime naravase.

As vrea numai atat: sa pot rostiIn vorbe intelese vraja acestor stra'ziFioros de lasunatoare noapteaSi spaima pe care ti-o dau aceste cladiriCu ferestre zabrelite,Ghemuite in umbel ca niste bolizi gigantki,Mai mult ingrainklire de pietre decat case,

care parca nu-s acute pentru oameniCi pentru niste foarte vechi divinitItiAmenintatoare si rautacioase,Ca monstrii din povesti ascunsi in pesteri.

5.

i


Nicio vitrina nu surade galben,Chiar felinarele s'ascund prin colturi, zgribulite.Pe-aici e bursa dragostei cu plataSi raiul dezmierdarilor grabite.

La carciuma Betiei AlbeS'aduna negurosii musteriiSi in dispretul Venerii venaleSe pregatesc de reci calatoriiSpre paradisele-artificiale.

Dela o vreme lug, plictisiteDe larma si din somnul for trezite,Marne cladiri zabreliteVor ridica labele lot de piatra.

BALADA VECHII SPELUNCI

Seateam la mese 'ngramacliti,Lipite trupuri, suflete stinghereCa ni§te emigrant). truclitiIn pantecele unei vechi galereSpre vreo America de vis porniti.

Fata cu ochi de diamante negreTurna 'n pahare bautura tareSi lungi priviri scormonitoareIn piept ca ni§te suliti negreNe patrundeau pe fiecare.

Ce sculptor scapatat §i negurosLasase carciumarului drept plataStatuia-aceia barbara, lucrataPara din smoala, Veneta ciudataCu crestetu 'n tavanul unsuros?

72 VISURI IN VUETUL VREM1I

Fata cu solduri dolofanePe care o iubisem rand pe randCfinta romance suburbaneCu glasul ragusit si blandAl unei vechi toxicomane.

Urlau in viforul de-afaraTO musafirii la sabatSi ne chemau neIncetata ne-avantam cu ei afaraPe coama vantului turbat.

Dar noi priveam cu gandul ostenitPrintre banalele refrenePe-un nou tovarks chiar atunci venit(Si presimciri subpamanteneNe 'nvaluiau domoale si viclene).

De unde rksarise printre noi?Niciunul nu-1 vkzuse la intrare.Ce adunare de strigoi IStatuia ne turna 'n pahareSi sta la mask langa noi:

BALADA VECHII SPELUNCI

SI to mai mini de noul musafir,De 'mbracImintea-i demodata?Purta un frac verzui cusut cu fir,Pantofi cu copci de-argint, cravats latICat un stergar, manseta fin brodata.

Cu ochi sticlosi in fundul fetii slabeNe masura tot invartind incetIn degetele lungi ca niste scoabeUn ascutit si fin stiletCu teaca plina de 'ncrustari arabe.

L-am ascultat vorbind apoiIn glas cu mladieri feline;La vorba lui dorinte noii crancene-aprindeau rubine

In intunericul din noi.

Vorbea despre-o ostire mare,De 'ntunecatul Imp kat,i despre-o stranie 'njghebare,

Cu suflete de cumplrat:Raspiata nu e viitoarei

73


La brace ne-am crestat pe randSi-am iscalit apoi cu sange.Statuia ne turna cantandCu glasul ragysit si bland.Rachiul avea gust de sange.

Ha! Ce duhoare de pucioasalUnde-i tovarasul ciudat?Nu 1-ai vazut jucand pe maskCu fracu 'n coadi verde ridicat?Copita din pantof iesea ludoasI

co au plecat, cap au ramasDin ceata noastrI de atunci?Trecut-a Limp un veac? un ceas?Blestemu-acelei vechi spelunciNe urmireste pas cu pas.

IN MARILE SINGURATATI

In marile singuratati din mineAud demult un cantec. Dar e cantecCeva ce nu se poate auziDecat doar cu urechea sufletului:Sunete stinse, susur de astre,Vartej de vis si amintiri de vanturi,Sonora 'nchipuire ce poate fi lumina,Prezenta care 'nlatura cuvantul?

De cate on nu m'am urcatIn luntrea somnului, crezand ca poateVoi izbuti, plutind la IntamplarePe marile tacerii din launtru,SI dau de-acel prea tainic cantaret(Un cantalret tot trebue sa fie!),Frateste intampin si sa-i spun:Prietene, desi to port in suflet,Eu Inca nu to -am cunoscut in viatal

Atat de slab s'aude cateodata,Parca-i pierdut prin departari de stele,Iar alteori 11 simt aici aproapeCa o vioara dupa un pereteSi doar o usa parca ne-ar desparte

sä-1

78 V1SURI IN VUETUL VREMIF

Dar nici n'am apucat sa fac un pasma gasesc zvarlit din nou

Pe tarmul vietii zilnice §i treze,Naufragiat al somnului.

Dar alteori, pornind sa-1 caut, iata,0 spaima ma 'invaluie deodata

sunt silit de-un juramant ciudatSa-mi duc cu truda visul pan' la capat.Cumplite ganduri amenintatoare!Mi-e frica sa nu aflu cine stieCe taina inspaimantatoareCum pot sa cred ca e la fel cu mineCeva ce poate a coborit din astre?Ce chip sa dau necunoscutului din mine?i-atunci ma zbat sa scap din visul meu,

Dar el ne'nduplecat m'aduce 'n preajmaEnigmei catre care ma simt atras mereu,De care ma desparte mereu o spaima nou5..i-asa ma lupt cu spaima si dorinta,

Statornice, zadarnice-amandoua.

Trec cateodata zile lungi in carePe nestiute cantecul dispare,

amintirea lui atunci, mai vieChiar decat e prezenta lui, ma doare,0, dulce vant prin inima pustie!

Si

Si

1

Si

-

IN MARILE SINGURATATI

La fiecare grea rascruce-a vietiiL-am auzit vestindu-mä frItesteSi mortii mei cand vin sa ma intrebeEl ca un green vorba le-o 'nsoteste.

In dupa' amiezi de 'ntoarceri in trecutSi 'n nopti adanci cand tot ce m'a durutIn viatI se trezeste 'n suflet Lira,Simt cantecu-adiind in preajma meaAsa cum intr'un vis odinioaraMi s'a parut c'aud vorbind o stea.

0, cantecul acesta fark numeAm sa -1 and si 'n pragul mortii oare?Voi izbuti in clipa mea din urmlSI pot cunoaste fara dor si spaimaPe cantIretul cel ascuns in mine?

79

M'ATARN DE TINE, POEZIE

M'atarn de tine, Poezie,Ca un copil de poalaSa trec cu tine puntea humiiSpre insula de vesnicieLa capatul de dincolo al lumii.MI vei rasa acolo singurAlaturi de to mortii lumii?

Si in Egipt, acum cinci mu de ani,Va fi fost poate un poetCare si el incerca sl masoareHaurile vremii viitoareSi care cIuta sa potriveasclGandirea lui cea pamanteascIPe ritmul desirat al vesniciei.

Ce fericit era acel poetand se gandea ca dupa moarteUnul mIcar din cele trei suflete-ale luiVa famine sl pluteasca mai departePe valurile viitorului!

6*

mumii,


Cu neclintire el credeaCa dupa mii si mii de ani de zborSufletul cel &gatorSe va statornici pe-o steaCu care-apoi va hoinari prin haos.

Mumia lui mai zace poate IncaSi-acuma In vreo tainica adanca,Privind cu ochi uscati de asteptareTavanul cu inscriptii funerare.

i poate noaptea cand sacalii latraRe'ncepe viata robilor de piatra.0 stafie de torta se aprinde;Scot robii milenarele merinde;Stravechile bucate pe vatra fierb in bliduri;Dantuitoare rcbii coboara de pe ziduriSill farmeca." stapanul, fantorna ca si de.

Si sufletul cel ve§nic plute§te printre stele.

Dar eu, vlastar al unei lumi batrane,Ros de 'ndoeli, bolnav de nostalgii,Zadarnic caut o cereasca paneIn raftul vechilor mitologii.

ZIciarnic caut sa privesc si euSpre sigure limanuri viitoare;In pesterile sufletului meuTorta nadejciii palpaie §i moare.

M'ATARN DE TINE POEZIE 83

(0, blestemat 0, fie gandul careMI 'ndeamna s'o aprind mereul)

Nimic in mine nu ma 'mbieSI cred in viitoarea mea mumie.

Incerc sa-mi fauresc din indoiall,Din visuri si melancolie,0 amagire-originall.

Ajuns in preajma ultimului prag,Mai sti-voi oare c'am trait in Terra,Prin veacu-al douIzecilea din eraNumitl dupa un ilustru mag?

Voi fi atuncea unul dintreAcele anonime duhuriCare se 'nghesuie sl intrePe poarta marilor vazduhuri.

Se mai cunosc intre ei mortii?Ce singur trebue sä fiiand treci pe totdeauna pragul portiiIn ceiace aice numim not vesnicieDar care-acolo poate este0 noua inseratorieCu spatiu si vreme si vechea poveste!


Se mai cunosc intre ei mortii?Dar daca dincolo vom deveniNiste fapturi hidoase si misele,Noi care ne iubim ne-om dusmani,Iubind pe cei ce-au vrut sa ne insele,Prieteni cu vrajmasii nostri de-astazi,Vrajmasi ai celor care azi ni-s dragi?

0 prea ciudata nalucireIn noaptea inimii invie!V'ad o straveche manastireIn preajma anului o mieIn care-un scrib extatic scriePe-o foaie veche de psaltire,Cu gand sfios de vesnicie:E-aproape marea ispasite,M'atarn de tine, Poezie!

VIATA ALATURI

Zile le mele, rupte drapele,Smulse se duc in vantul mare-al vremii.

Pitagora, ce auzeaiCand plasmuiai muzica sferelor?Ecoul uraganelor stelareSi-al cailor lactee ce'n haos se resfiraVenea pans la tine sa to 'ndemneCa un acord prelung de lira,Un curcubeu de sunete solemne.

Duhul acelei muzici stinseNu mai raspunde gandurilor noastreSi hora sferelor aprinseA 'ncremenit pe pajistele-albastre.

Te vei topi si to in vantul mare,Duh nemilos al vremii mele,Fantoma de 'ndoiala si 'ngamfare!


Di n timpul meu as vrea sa sarPe-o raza rece de luminaSA 'ncunjur cosmosul stelar.

Credinte vechi si incercate,Fiti diguri neinduplecate,Zadarnic sa va tot loveascaDorinta mea cea diavo

Viata e-alaturi, alta mereu,Si totus este una care mereu vegheaza:Voi mai gasi-o oare 'n drumul meu?

Caut ceiace dureaza

Miliardele de frunze care tremura in vantAltele mereu si-aceleasi.

SUNTEM FACUTI MAI MULTDIN NOAPTE

Suntem facuti mai mult din noapte.

Prezentul cu scanteia lui nu poateSI lumineze-abisurile toateSi vesnicul amurg din noi.Din card in cand doar ies din adancimeCa niste vietati din fund de maxiNecunoscute amintiriCe para.' nu sunt ale noastre,Fragmente dintr'o viata pe care n'am trait-o,Crampeie care 'ncearca zadarnic sa. se-adune:Un brat, o teasta, lacul unui ochiCu nuferii pe care nu-i cunoastemSi-o luntre ce ne chiama cu vaslele de vis.

In marii munti de 'ntunecimeSunt osandit sa sap necontenit:Ce voi gasi in adancime,Comoara unui gand nemarginitSau vechea stearpa 'ntunecime?

94 VISURI IN VUETUL VREM1r

Dar Baca noaptea ma va biruiSi negre avalanse greleDin muntele cel mare se vor rostogoliSi ma vor narui cu ele?

Trecutul meu si alte trecuturi si mai vechiCa niste continente scufundateSub suflet stau necercetateCu urme anonime si stravechi:Sunt visuri de-ale stancii ancestrale,Sunt amintiri din viata mea de planta,Fiori de viermi si nostalgii astrale(Si poate-o tainica prefigurareA vietii mele viitoare).

Desgrop in mine radacina lumii;In pieptul meu ce amintire grea!0 urns 'n care veacuri de vis si-au pus cenusa :-Luna sau inima mea?

CANTEC DIN ANII BLESTEMATI

Eu multi vreme n'am mai privit cerul.

Mergeam cu sufletu 'nvelit In ceataPe strazile-unui vechi ora§ in careStau veacurile unul linga altul.Acolo printre miile de oameniAm fost mai singer deck niciodata:Un Robinson cu insula in suflet.Si totus eram omul cu-o suta de prieteni.

Vedeam amurgu 'n geamuri de bisericiSi stelele in ochii femeilor nocturne.Prin piece largi de marmura lucioasaZaream vreun fir de vqteda matasaDin rochia rupta a lunii.Ploaia cadea, intodeauna neagra;Si vuetul de trenuri subteraneImi amintea de tunete uitate.Amiaza zilelor dogoritoareSe prelingea cleioasa pe trotoare.Si cand priveam copacii plesuvi pe bulevardeStiam c'am mai Imbatranit cu-o toamna.

7

98 VISURI 2N VUETUL VREMII

Asa ma stapinea orasul mare.

In vremea asta, dincolo de el,In libera natura creatoare,Stiam ca toate au ramas la fel:Padurile salbatice prin careNestingherite umbla caprioare,Si muntii man in care numai vantulInfige zdrentuitul lui drapel,Si drumurile multe ce 'nvaluie pama.ntulIn mreaja for de vis si de mister,Corabia verzuie a zorilor pe valuri,Amurgurile sangerand pe dealuri,Si peste tot, statornic, neistovitul cer.

Dar eu, captiv al marelui oras,Ratacitor prin funduri de foburguri,Uitam de vraja vechilor amurguri,Simtind cum creste 'n mine un cantec uriasA carui fire simpla si adancaNu izbutisem s'o desvalui Inca.

Fugind mereu de mine insumiSi intalnindu-ma mereu in cale,Delaolalta fiber si robitDe zidurile vechii capitale,Eu cautam in labirintul eiUn vis cu neputinta de gasitSi-al carui dor aveam sa-1 uit odata,Cand anii blestemati aveau sa piara,Luand cu ei robia mea ciudata.

PESTE CATE MIL DE ANI

7*

Peste cite mii de ani naturaVa scoate iaras din neantAlcatuirea de celuleIn care sufletu-mi viseazaAsemeni unui imparat captiv?

0, frate, tu mai mult decat un frate,Replica mea 'n eternitate!Nu te cunosc si nu ma vei cunoaste.Vorbele mele scrise-acumaVor fi de multi vreme spulberateIn ziva card tu te vei naste,ySi limba chiar in care sunt rostiteVa fi pierit atunci si doar un singurCrampei de manuscript intfun muzeuVa chinui pe eruditii vremii,

ingropat in el pe vesnicieDormi-va fara nume gandul meu.

Ma 'ndeamna totus catre tineO neclintita nazuinta

scriu acest poem zadarnic

i

i


Manat de strania credintaCa gandurile noastre inruditeSe vor pricepe peste vremi §i oameni,In limba rata tars a visului rostite.

SI §tiu ca 'nteadevar vei exista,0, n'a§ mai fi atunci atat de singur

Singur chiar langa vechi prieteni,Singur chiar langa dragostea mea

Dragostea mea cu care stau alaturiA§a cum amandoi ne-am reflectaIn aceea§ oglinda,Fara sä ne privim unul pe altul i n e a . . .

Dar pentru ce sa to mai caut oare,Vis fara chip al invierii mele,Prin ne§dute vremuri viitoare?

Tu poate de pe-acum alergi prin lume,Duh care n'ai nici patrie, nici nume,

i poate nevazuta to aripaMi-atinge sufletu 'n aceasta clipa .. .

Amagitoarea nalucireA unui dor amar de nemurireAdemene§te biata omenire.

PESTE CATE MI! DE ANJ 103

Dorinta noastra de reIntrupareNe chinuwe in zadar.SI ne mandrim a fiecareDin not e-un unic exemplar,Fara putinta de reeditare!

CUPRINSULPag,

Promontoriu 5Inipacare 9Prive§ti cum zboati. norii 13Adancire 17Mil'ai 210 intiloite ciudatl 25C.intec de amiaza 33gkstralis (dupi Nova lis) 37Marturisire 43La marginea de noapte a vietii 47In vuetul vremil 51Sears cu fulgere 55Visurau 59Cantec de noapte 65Balada vechii spelunci 69In marile singuratati 75M'atim de tine, Poezie 81Vista allturi 87Suntem facuti mai mult din noapte 9!antec din anii blestemati 95Peste caw mii de ani 99

MONTTORUL OFICIAL $IIMPRIMERIILE STATULUIIMPRIMERIA NATIONALABUCURESTI 1939

LEI 60. - C. 54.226.

II

e 4. k.

-L.

c rt

-. - .

2

Ye T.

N.

e I

-.4 4

4

r,-

.

e

Documents

VISUPI IN VUETUL VREMII - upload.wikimedia.org · Patrunde 'n tine vantul cel nou de primavara. Pe sanius de nouri si partii de azur Coboara iaras visul cantat odinioara: Mireazmal