Upload
others
View
6
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
298
WAYS OF TRAINING TEACHERS FROM PRE-UNIVERSITY EDUCATIONAL
SYSTEM FROM THE PERSPECTIVE OF GIFTED STUDENTS
Ancuța Franț
Assist. Prof., PhD, West University of Timișoara
Abstract: Quality education is one of the contemporary education desideratum/wish. For quality
education teachers should be trained in order to be able to work with different categories of students,
including the gifted ones. In our attempt to get best results in our work with high performance students we
must not only be preoccupied by special strategies within the activity with gifted subjects or by items of
curriculum issued for them but we also should take into account a solid and strong training of teachers.
They should have skills in order to teach the gifted ones. Within this work we wish to point out the
essential aspects of training teachers in order to be able to work with gifted subjects.
Keywords: education, teachers, gifted students, skills, teachers training.
Educația elevilor cu aptitudini înalte reprezintă în zilele noastre o provocare, atât pentru
familiile acestor copii, dar mai ales pentru cadrele didactice care ar trebui să îi instruiască.
Yolanda Benito definește supradotatul ca având: „o inteligență mult superioară mediei (nivelul
psihometric mai mare de 130) observându-se diferențe cognitive atât la nivel cantitativ cât și
calitativ, o mai mare maturitate privind procesarea de informații (percepție, memorie vizuală)
dezvoltarea capacitații metacognitive la o vârstă timpurie (aproximativ la 6 ani) perspicacitate
în rezolvarea problemelor capacitate creativă, motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate
și talent” (Benito, Y, 2003, p. 24).
O altă definiție apare în Raportul Maryland al Comisiei pentru Educație a Ministerului
din Statele Unite conform căreia „copiii supradotați și talentați sunt cei care sunt identificaţi de
către persoane calificate profesional, care posedă abilităţi demonstrate sau potenţiale ce arată o
mare capacitate de realizare în domenii ca intelectualul, creativitatea, activitatea academică,
capacitatea de lider sau în artele teatrale şi vizuale şi care, din acest motiv necesită activităţi
sau servicii speciale, ce nu sunt oferite de obicei de către şcoală.” (Benito, Y, 2003, p., 13).
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
299
În ambele definiții apare atât termenul de supradotare cât și acela de talent. R. Gagne
este cel care încearcă[ să realizeze o diferențiere între supradotare și talent considerând că, în
general, atunci când vorbim de supradotare ne referim la abilități intelectuale (manifestate în
domeniul intelectual, creativ, socio-emoțional), iar talentul vizează aptitudini speciale care
facilitează învățarea în domenii specifice.
După cum apare și în Raportului Maryland descoperirea și educarea celor supradotați
revine unor persoane specializate în acest sens. Cu toate acestea, pregătirea specială a cadrelor
didactice pentru activitatea cu elevii cu abilități înalte, se realizează prin intermediul programelor
de formare continuă și mult mai greu , aproape deloc, prin intermediul programelor de formare
inițială.
Ultimele studii în domeniul supradotării evidențiază faptul că, un procent cuprins între
5-15% din totalul populație școlare este reprezentat de elevii supradotați. Acești elevi pot fi
descoperiți în orice comunitate și în orice mediu social, de cele mai multe ori fiind expuși
riscului social sau excluderii din partea grupului de apartenență. Tocmai, pentru a evita aceste
lucruri, este nevoie de descoperirea lor și integrarea în programe educaționale corespunzătoare
potențialului fiecăruia dintre ei. Activitatea desfășurată cu elevii cu abilități înalte necesită o
pregătire specială și consultanță permanentă. Aceşti copii trebuie educaţi de către un personal
specializat în asigurarea unui traseu individualizat şi personalizat, de aceea, nu orice cadru
didactic este recomandat pentru a lucra cu supradotaţii
Formarea cadrelor didactice specializate pentru a lucra cu supradotaţii trebuie să fie în
foarte strânsă legătură cu politicile educaţionale, resursele materiale, sistemul de învăţământ, şi
nu în ultimul rând, cu imaginea pe care supradotarea o are din perspectiva comunităţii.
Politicile educaționale din România, cu referire la supradotare sunt destul de firave,
chiar dacă, preocupări în vederea instruirii diferenţiate a elevilor supradotaţi au existat în actele
oficiale în 1904, prima referire, fiind făcută de către Spiru Haret, în cadrul Raportului către
Majestatea sa Regele Carol. Mai târziu, în 1922 Ministrul Învăţământului P. P. Negulescu,
propune să se înfiinţeze clase speciale pentru copiii supradotaţi, iar în 1927 I. Petrovici consideră
necesare înfiinţarea claselor la liceu cu elevi de elită.
Astăzi practicile la nivel mondial, precum și literatura de specialitate utilizează și
descriu cel mai frecvent, următoarele modalitățile de lucru cu supradotații:
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
300
1. Accelerarea studiilor – se concretizează prin reducerea perioadei de educaţie
formală prin asigurarea condiţiilor de progres în ritm propriu pentru elevii supradotaţi. La rândul
său, această strategie se poate realiza sub următoarele forme, în funcție de politicile educaționale
și resursele materiale :
admiterea devansată în școală, liceu sau facultate;
sărirea (telescoparea claselor);
întrepătrunderea claselor – într-o perioadă de 2-3 ani se transmite conţinutul din 3-4
ani normali de studiu sau sub forma absolvirii de 2 clase într-un singur an.
progresul continuuvizează un proiect de program fără clase, cunoscut în literatura de
specialitate ca sistemul nivelurilor sau al creditelor. Activitatea dintr-un ciclu şcolar se poate
desfăşura în ritm propriu.
activități suplimentare de tip extrașcolar;
cursuri extracurriculare;
Accelerarea, nu este o strategie unanim acceptată, fiindu-i aduse critici ce vizează: lipsa
trăiniciei în timp a performanțelor școlare, probleme de adaptare emoționale și inadaptare
socială. Cât privește părțile bune ale strategiei putem menționa câteva dintre ele: reduce
plictiseala și dezinteresul, determină creșterea motivației și încrederii în sine, dezvoltă atitudini
pozitive față de școală, și vizează utilizarea la maxim a tuturor resurselor școlare;
2.Gruparea în clase speciale presupune organizarea unor clase în funcție de
capacitățile elevilor și oferirea de programe educaționale speciale. Gruparea se poate realiza sub
mai multe forme:
gruparea numai la anumite discipline, elevii în restul timpului desfășurându-și
activitatea în cadrul clasei căreia îi aparțin;
gruparea în funcție de rezultate (traking) vizează separarea pe baza performanțelor pe
care elevii le-au obținut. Este cea mai răspândită formă de separare atât la nivel european cât și la
nivelul sistemului educațional american. Se pot alcătui clase pentru elevii cu performanțe slabe,
medii și și performanțe superioare. Cu toate că, este cea mai răspândită modalitate de grupare,
are și cele mai multe dezavantaje dintre care vorbim de, probleme legate de diferențierea
elevilor. și de selecționarea cadrelor didactice care să lucreze la aceste clase.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
301
gruparea intraclasă, fiecare cadru didactic are posibilitatea să realizeze în cadrul clasei
a unor grupuri mici care lucrează separat la o anumită disciplină. Se consideră că această
modalitate de grupare este cea mai eficientă și foarte flexibilă, fiind la îndemâna oricărui cadru
didactic.
gruparea în mănunchi – grupe de 5-6 elevi sunt acordate unui cadru didactic format și
motivat special pentru a lucru cu supradotații.
pull out program – este o altă modalitate ce se înscrie în strategia de grupare prin care
elevii sunt separați din clasele lor și duși în alte clase fie pentru a-și îmbogății experiențele fie
pentru a remedia ceea ce nu se poate în cadrul curriculumului comun.
3.Curriculum diferențiat / adaptarea curriculară – vizează realizarea unor programe
educaționale individualizate și personalizate ce se desfășoară în cadrul programului normal de
școală. Adaptarea se realizează atât pe verticală (pregătirea de material cu grad de dificultate
crescut), dar și pe orizontală (pregătirea mai multor materiale cu același grad de dificultate).
Curriculum diferențiat presupune într-o primă fază adecvarea obiectivelor educative, corelarea
acestora cu conținuturile, cu strategiile de predare și nu în ultimul rând cu cele de evaluare.
Tocmai de aceea, adaptarea curriculară se realizează la nivelul obiectivelor, conținuturilor,
strategiilor și modalităților de evaluare. În general primele două tipuri de adaptări sunt simultane
și în strânsă corelație cu următoarele două, dar asta nu înseamnă că nu putem avea strict doar
adaptare la nivelul strategiilor de evaluare.
4. Amplificarea / îmbogățirea extracurriculară se realizează în cadrul unor grupe mici
de elevi care vor desfășura activități în afara programului școlar. Îmbogățirea se poate realiza și
individual. În general, îmbogățirea presupune existența unui specialist care să coordoneze
activitatea pentru domeniul în care se realizează.
5.Strategii diverse/strategii școlare și extrașcolare – în cadrul acestora putem aminti
școala la domiciliu (homeschooling) foarte răspândită cu o istorie veche în SUA, precum și
programe extrașcolare în cadrul unor competiții sau a unor programe (President Scholars,
Mathcount, Westinghouse Science Talent Search etc.)
Fiecare din aceste strategii au punctele lor slabe și forte, în funcție de cadru didactic, de
elevii cu care se lucrează, dar nu în ultimul rând și în funcție de resursele materiale și financiare,
se poate opta pentru una din cele prezentate mai sus.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
302
Elevii cu aptitudini înalte au intrat în centrul de interes al numeroaselor organizații
nonguvernamentale care activează la nivel mondial și a căror prioritate sunt supradotații,
drepturile lor și nu în ultimul rând, satisfacerea nevoilor pe care aceștia le dezvoltă în timp.
Dintre acestea amintim câteva:
Consiliul Mondial pentru copiii dotaţi şi talentaţi (The World Council for Gifted and
Talented Children WCGTC) a fost înfiinţată în 1975 la Londra şi militează pentru crearea unui
climat suportabil pentru aceşti copii, precum şi tratarea diferenţiată a lor de către guverne,
instituţii şi comunităţi. Acest consiliu sprijină și constituirea unor federații continentale pentru
supradotați.
European Council for High Ability (ECHA) – înfiinţată în 1987, ca o asociaţie
interdisciplinară cu specialişti, educatori, politicieni, părinţi îşi propunea să faciliteze schimbul
de informaţii despre persoanele cu abilităţi înalte aflate în diverse etape ontogenetice de
dezvoltare. De asemenea, militează pentru proiectarea unor programe atât pentru cei care
lucrează cu supradotații, pentru părinți, consilieri, comunități locale etc. Principalele activități pe
care le organizează sunt: congrese, conferințe, simpozioane și ateliere de lucru, oferă consultanță
în activitatea de proiectarea a curriculumului, organizarea de cursuri în urma cărora se poate
obține diploma de studii aprofundate în pedagogia excelenței.
Comitetul european pentru educaţia copiilor şi adolescenţilor precoci, dotaţi şi
talentaţi – EUROTALENT – înfiinţat la Tours – din dorinţa de a recunoaşte nevoile de
dezvoltare diferite a celor cu abilităţi înalte. Ca obiective putem menționa: identificarea
supradotaților, sprijinirea unor cercetări legate de aceștia, înființarea de școli pilot, susținerea de
schimburi informaționale între centre care lucrează cei cu abilități înalte. Activitățile constau în
organizarea de conferințe congrese, întâlniri de lucru, schimburi de bune practici, sprijinirea
publicării unor articole, cărți pe tema supradotării, tabere internaționale etc.
MENSA – fondată în Anglia în 1945, este o organizaţie internaţională la care pot
adera toate persoanele, care obţin un scor egal, sau mai mare, de 98 % la orice test de inteligenţă
pe care comunitatea ştiinţifică îl recunoaşte. Obiectivele sale sunt descoperirea celor supradotați
sprijinirea în direcția aleasă, astfel încât rezultatele muncii lor să fie folosite la scară largă,
promovarea rezultatelor și creșterea vizibilității lor. Această organizație lucrează în special cu
adulții cu abilități înalte.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
303
Asociația Națională pentru dezvoltarea curriculum-ului din Marea Britanie
(NACE) – vine să continue proiectele și rețelele educaționale din School Council. Are un rol
deosebit în editarea și susținerea revistelor, publicațiilor despre supradotați. Axele pe care le
urmărește, cu predilecție, sunt perfecționarea cadrelor didactice care să lucreze cu supradotații,
încurajarea studiilor și cercetărilor care îi au în centru lor pe cei cu abilități înalte, stimularea
schimburilor informaționale și a celor ce țin de practică între cadrele didactice.
Asociaţia naţională pentru copiii dotaţi (NAGC) – apărută în 1966 în Anglia –
pentru a acorda sprijin de specialitate familiilor cu copii supradotaţi. Urmărește crearea unor
centre care să favorizeze schimburile de informații, elaborarea materialelor curriculare specifice
elevilor cu abilități înalte, acordarea de asistență psihopedagogică familiilor cu astfel de copii.
RO – Talent – Asociaţia Română de asistenţă psihopedagogică şi socială pentru
excelenţă – înfiinţată la Iaşi în 1991, îşi propune să conştientizeze educatorii, decidenţii din
domeniul politicilor educaţionale, opinia publică asupra nevoilor educaţionale specifice copiilor
şi tinerilor cu aptitudini înalte. La nivelul asociației se disting patru departamente: Experți,
Tineret, Educatori, Părinți. Dintre activitățile pe care le desfășoară putem aminti: consilierea
specializată, intervenția educațională, profilaxie și intervenție educațională, sensibilizare,
conștientizare, advocacy și nu în ultimul facilitarea de întâlniri frecvente cu parteneri
internaționali.
Asociația europeană a părinților (EPA) este sprijinită de către Comisia
Comunităților europene promovează drepturile copilului supradotat și elaborează programe
pentru relaționarea familiilor cu copiii cu abilități înalte.
Asociația națională belgiană pentru părinții copiilor și adolescenților dotați
(BEKINA) își dorește să sprijine părinții copiilor cu abilități înalte prin sesiuni de informare,
conferințe dezbateri, prezentări de cazuri, asistență psihologică, cursuri, grupuri de suport.
Asociația de loisir, reuniuni și educație pentru copiii și adolescenții precoci
(ALREP) – apărută în Franța are drept obiectiv principal organizarea activităților din timpul
liberal copiilor cu abilități înalte. Toate activitățile pe care le propune celor cu abilități înalte se
realizează după programul școlar sau în perioada vacanțelor sub formă de școli de vară sau
tabere.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
304
Acestea sunt doar câteva din organizaţiile şi asociaţiile dedicate persoanelor
supradotate; în fiecare ţară funcţionează cel puţin una, sau chiar mai multe.
Deosebit de importantă este atitudinea pe care o au cadrele didactice asupra
problematicii supradotării. În țara noastră atitudinea față de supradotare este aceea de valorifica
și dezvolta din plin potențialul pe care elevul îl are, prin participarea la diverse stagii de pregătire
finalizate cu concursuri, olimpiade, examene. În schimb, în alte țări copilul supradotat este
respectat, dar este considerat ca fiind întotdeauna o problemă pentru școală, atât în ceea ce
privește educarea sa, dar mai ales atunci când vorbim de integrarea și adaptarea sa, unde necesită
o atenție sporită din partea cadrelor didactice, care trebuie să utilizeze metode din cele mai
variate.
Finalizarea cu succes a acțiunii este în strânsă legătură cu pregătirea cadrelor didactice.
În general, cei care au o pregătire specială pentru a desfășura activități cu supradotații nu
întâmpină probleme, dar cei care nu sunt pregătiți în acest sens au o atitudine care poate să treacă
de la dezinteres până la ostilitate. S-au realizat studii comparative, între cadre didactice
specializate să lucreze cu cei cu aptitudini înalte și cadre didactice care nu aveau decât o simplă
formare inițială de cadru didactic, care pledează pentru formarea suplimentară în vederea
desfășurării activității cu supradotații.
În literatura de specialitate sunt numeroase studii (Bisop, 1968, Ward, 1980, Storz 1985,
Guskin, Peng, Simon, 1992, Hansen&Feldhusen, 1994 etc.) care militează pentru un model al
cadrului didactic specializat în activitatea cu supradotaţii. Chiar dacă, majoritatea sunt de acord
cu faptul că, un cadru didactic, care lucrează cu supradotaţii nu trebuie să aibă neapărat o
inteligență foarte mare, totuşi, este de dorit să acorde o mare importanţă dezvoltării celei
existente, datorită faptului că, performanţa şcolară a elevului este influenţată în primul rând de
către competenţa didactică a profesorului, nu de inteligenţa sa.
Programele de formare a cadrelor didactice pentru activitatea cu supradotații prezintă
obiective diverse: unele urmăresc identificarea supradotării, altele familiarizarea și sensibilizarea
cadrelor didactice asupra particularităților psihopedagogice a supradotaților. Marea parte a
programelor de formare pentru activitatea cu supradotaţii pun accentul pe variabilele prezentate
de către Baldwin (1993): conţinutul curricular (experienţele, fundamentele, strategiile de
predare, managementul clasei, identificarea), vârsta la care se manifestă (preşcolari, şcolari mici,
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
305
şcolari mari) precum şi domeniile în care se manifestă supradotarea (psihomotric, psihosocial,
academic, creativ).
În 1993 Baldwin elaborează o paradigmă a formării cadrelor didactice specializate în
activitatea cu supradotaţii, ce se bazează pe: antecedentele procesului instrucţional, procesul de
formare şi rezultatele formării.
Antecedentele procesului instrucţional urmăresc modul în care a fost format inițial
respectivul cadru didactic înainte de participarea la acest program, precum și durata formării
anterioare. Procesul de formare se axează pe structura curriculumului, iar rezultatele formării
reflectă reuşita sau nereuşita cadrului didactic, în ceea ce priveşte formarea în vederea instruirii
diferenţiate a elevilor. „Această paradigmă pune în evidenţă o variabilă importantă în educaţia
adulţilor, şi anume condiţia antecedentă, care afectează, atât procesul de formare al
profesorilor, cât şi rezultatul procesului ca atare. Eficienţa programelor de formare a
profesorului pentru elevii supradotaţi se află în strânsă corelaţie cu specializarea profesorilor şi
tipul de perfecţionare prin care au trecut aceştia” (Stănescu, M,.L., p. 119)
Feldhusen și Hansen (1994) au studiat influența programelor, de formare pentru cadrele
didactice specializate spre a lucra cu supradotații, pe anumite variabile: predarea, climatul afectiv
al clasei și variabilele antecedente în care sunt incluse vârsta, experiența în domeniu, satisfacția
profesională. Concluzia lor a fost că programele de formare pentru a lucra cu supradotații au
influențe pozitive care se regăsesc în: climatul favorabil la clasă, organizarea timpului de
predare, claritatea prezentării și a explicațiilor, evitarea repetițiilor inutile, originalitatea
exemplelor, încurajarea gândirii creative, stimularea încrederii în sine și formarea unei imagini
de sine pozitive.
S-a încercat și o creionare a modelul cadrului didactic care lucrează cu supradotaţii. În
cele ce urmează spicuim câteva modele prezentate în literatura de specialitate:
Primul care realizează un portret al profesorului eficient în activitatea cu supradotații
este Bishop (1975), el realizează un studiu comparativ între profesorii numiți de el eficienți și
ineficienți în activitatea cu elevii cu aptitudini înalte. Conform concluziilor sale cei care lucrează
cu supradotații ar trebui să: posede un nivel de inteligență ridicat, să aibă maturitate în gândire și
o experiență destul de bogată, nivel aspirațional crescut, să manifeste atitudine încurajatoare și
participativă implicându-se permanent în viața clasei.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
306
Lindsey, M., (1980) propune trei mari categorii de însușiri ale cadrului didactic:
În predare, cadrul didactic ar trebui să dezvolte programe personalizate şi flexibile,
nevoilor de dezvoltare ale fiecărui elev, să comunice în permanenţă cu elevii, să dezvolte
strategii didactice diverse, să stimuleze creativitatea și motivația, să respecte particularităţile
individuale ale fiecărui elev, toate acestea într-o atmosferă permisivă şi sigură.
Predispoziţii personale: tolerant, cu idealuri, dotare intelectuală peste medie,
organizat, flexibil şi deschis la nou, receptiv, intuitiv, creativ, responsabil pentru tot ceea ce face
asumându-şi consecinţele, sensibil la problemele altora.
Calităţi personale şi profesionale: orientează elevii şi nu face presiunii asupra lor, stil
democratic, interesat de proces şi nu de produs, inventiv şi deschis spre nou, nu conformist,
implică elevii în activitate îi stimulează să descopere și să creeze.
Johnson, M., (1986) stabileşte următoarele caracteristici ale cadrelor didactice care
lucrează cu supradotaţii: acordă mare atenţie problemelor elevilor, răbdătoare, comunică cu mare
uşurinţă, manifestă bună dispoziţie, se comportă cu naturaleţe, au capacitatea de a înţelege
problemele altora.
Addison (1983) descrie următoarele calități pe care ar trebui să le posede cadrele
didactice ale elevilor supradotați:
- o bună cunoaștere a particularităților psihologice a acestor copii;
- abilități de consiliere psihopedagogică;
- capacitatea de a utiliza diverse strategii de predare, astfel încât să nu intervină
plictiseala și rutina în activitatea cu elevii;
- nivel motivațional ridicat;
- bun organizator al activității și manager al timpului la clasă;
Mulhern, J., şi Ward, M.,(1993) prezintă următorul profil psihocomportamental şi
profesional:
Caracteristici personale:
- Achiziţii personale: mare volum de cunoştinţe din domenii variate;
- Abilităţi personale: stabileşte cu mare uşurinţă relaţii atât cu adulţii cât şi cu
elevi;
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
307
- Succes personal: a dobândit succesul profesional în cariera didactică sau în
alte domenii;
- Personalitate puternică: acceptă diverse provocări profesionale, chiar dacă
sunt controversate;
- Curiozitate intelectuală: caută în permanenţă noul prin studiu;
- Organizare: foarte bună atât a vieţii personale cât şi a celei profesionale;
- Abilităţi de conducere: abilităţii de manageriale a altora, în special, a celor
tineri.
Caracteristici profesionale:
- Competenţă într-un domeniu: cunoştinţe extinse, riguroase într-un anumit
domeniu, dar şi cunoştinţe în domenii colaterale;
- Abilităţi de prelucrare a informaţiei: organizarea informaţiilor în unităţi,
astfel încât să le poată preda elevilor;
- Aptitudini didactice: capacitatea de a comunica cu elevii şi de a crea o
atmosferă destinsă securizantă, dar în acelaşi timp şi stimulatoare;
- Iniţierea în diagnoza psihopedgogică: poate aplica probe de psihodiagnoză
pentru a determina nevoile specifice de dezvoltare a fiecărui elev;
- Competenţe în proiectarea strategiilor de predare: proiectează activităţile
instructiv educative pentru supradotaţi, pentru a obţine rezultate deosebite.
- Competenţe în proiectarea traseelor de dezvoltare aptitudinală: are
capacitatea de a transpune informaţiile în funcţie de particularităţile
supradotaţilor, astfel încât acestea să devină viabile;
- Deprinderi de coordonare a programului: militează în cadrul şcolii pentru
dezvoltarea unor programe de lucru cu supradotaţii.
Caracteristici ale educatorului elevului supradotat (după Wyatt F., 1982):
- Îşi doreşte să dezvolte deprinderile pentru studiu şi personalizează predarea în
funcţie de nevoile de dezvoltare ale elevului;
- Evaluează formativ performanţele elevului şi întocmeşte fişe de observaţie;
- Adoptă curriculumul la ritmul de învăţare al supradotaţilor;
- Urmăreşte evoluţia elevului supradotat şi întocmeşte o bază completă de date;
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
308
- Colaborează cu alţi profesori în vederea adaptării predării;
- Colaborează cu specialişti pentru aplicarea unor programe de identificare şi diagnoză
aptitudinală, de asemenea, facilitează consilierea elevilor;
- Se perfecţionează în domeniul psihopedagogiei şi al metodicii excelenţei, prin
cursuri de specializare/perfecţionare.
Formarea cadrelor didactice specializate în instruirea supradotaţilor este necesară din
perspective diverse: psihologică, pedagogică, dar şi filosofică. Din perspectivă psihologică s-a
observat că, nu întotdeauna descoperirea timpurie a supradotării va determina obligatoriu,
obţinerea unor performanţe ridicate (frecvent poate să apară retardul educaţional determinat de
programe educaţionale care nu corespund nevoilor de dezvoltare ale elevilor, sau de slaba
pregătire a cadrelor didactice). Sub aspectul pedagogic pregătirea diferenţiată se justifică în
utilizarea strategiilor de lucru cu supradotaţii (îmbogăţirea, accelerarea studiilor, gruparea), iar
epistemologic face referire la faptul că, particularităţile elevilor supradotaţi nu se încadrează
cerințele învăţământului clasic-tradiţional, unde cadrul didactic deţine controlul.
Chiar dacă, sunt atât de necesare programele de formare a cadrelor didactice pentru a
lucra cu supradotaţii, totuși numărul acestora este destul de mic chiar și la nivel internațional. În
principal, programele de formare sunt concepute sub forma unor programe de formare continuă,
iar ca modalitatea de desfășurare se optează pentru academii de vară, ateliere de lucru, stagii de
formare, masterate sau doctorate în domeniu.
În ceea ce ne privește considerăm că programele de formare (care pot să fie atât de
formare inițială, mult mai utile, sau de formare continuă) ar trebui să inițieze cadrele didactice
pentru:
- Utilizarea tehnicilor de identificare a supradotaților;
- Cunoașterea particularităților psihoindividuale ale acestora;
- Orientarea şi consilierea copilului supradotat;
- Prognoza eventualelor probleme care pot să apară în activitatea cu supradotaţii;
- Dezvoltarea capacităților de a crea un curriculum flexibil și diferențiat în funcție de
particularitățile elevilor cu aptitudini înalte;
- Abilitatea de a crea un mediu favorizant și securizant pentru copii;
- Dezvoltarea și stimularea motivației elevilor;
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
309
- Stimularea inteligenţei;
- Dezvoltarea şi cultivarea creativităţii;
- Eliminarea unor eventuale probleme de adaptare;
- Deschidere în vederea colaborării cu părinții, cu alte cadre didactice precum și cu
persoane ce reprezintă comunitatea locală;
Acestea sunt doar câteva aspecte importante, baze ale oricărui program de formare, dar
lista rămâne deschisă, tocmai datorită faptului că, supradotarea rămâne un domeniu puțin
explorat, cu destule necunoscute chiar și pentru specialiști.
Încheiem cu un citat din lucrarea Copiii supradotați a Yolandei Benito referitor la
cadrele didactice specializate în activitatea cu elevii cu abilități înalte: „Particularitățile
educaționale pe care le prezintă copilul supradotat nu cer în mod special o persoană care să
poată răspunde la toate nelămuririle lor, ci un profesor care să le ghideze activitatea de
învățare. Profesorul nu trebuie să fie specializat în multiple domenii de cunoaștere, ci trebuie să
aibă abilități de a îndruma acești copii și în a le asigura necesarul de cunoștințe specific
domeniului de studiu în care s-au specializat, să prezinte un grad ridicat de maturitate socio-
emoțională și să manifeste interes față de necesitățile educaționale specifice copiilor
supradotați.”( Benito, Y., 2003, p. 156)
BIBLIOGRAPHY:
1. Baldwin, A., Y., (1993) – Teachers of the Gifted în Heller,K., Monks, F.,J., Pasow, A.,H., -
International Handbook of Research and Development of Giftedness and Talent, Pergamon
Press, Oxford.
2. Benito, Y., (2003) – Copiii supradotaţi - educaţie, dezvoltare emoţională şi adaptare socială,
Ed. Polirom, Iaşi.
3. Creţu, C., (1997) – Psihopedagogia succesului, Ed. Polirom, Iaşi.
4. Creţu, C., (1998) – Curriculum diferenţiat şi personalizat – ghid metodologic pentru
învăţătorii, profesorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Ed. Polirom, Iaşi.
5. Heward, W.L. (2009) – Exceptional Children: An Introduction to Special Education (9th
ed.). Pearson ,New Jersey.
DISCOURSE AS A FORM OF MULTICULTURALISM IN LITERATURE AND COMMUNICATION
SECTION: PSYCHOLOGY AND EDUCATION SCIENCES Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2015, ISBN: 978-606-8624-21-1
310
6. Lindsey, M., (1980) – Traning Teachers of the Gifted and the Talented, Teachers College
Press, New York.
7. Mulhern, J., şi Ward, M.,(1993) – A Collaborative Program for Developing Teachers of
Gifted and Talented Students în Gifted Child Quarterly, 27(4) p 152-156.
8. Munteanu, A., (1994) – Incursiuni în creatologie, Ed. Augusta, Timişoara.
9. Roco, M., (2004) – Creativitate şi inteligenţă emoţională, Ed. Polirom, Iaşi.
10. Stănescu, M.,L.,(2002) – Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi, Ed. Polirom, Iaşi
11. Wyatt F., (1982) – Responsibility for Gifted Learners- a Plea for the Encouragement of
Classroom Teacher Support, în Gifted Child Quarterly, 26 (3) p 140-142
12. www.education.udel.edu/wp-content/uploads/2013/01/GiftedStudents.pdf
13. www.nagc.org
14. www.teachersfirst.com/gifted.shtml
15. www.DavidsonGifted.org.