2

Catalog editat de Compania Naţională Poşta Română S.A. prin Serviciul Relaţii Publice, Muzeul Naţional Filatelic şi Grădina Zoologică Bucureşti

Coordonatori proiect:Nicoleta Micu - Şef Serviciu Relaţii Publice C.N.P.R.Ancuţa Elena Oprea - Director Grădina Zoologică BucureştiIolanda Tabără - Muzeul Naţional Filatelic

Coordonator expoziţie:Cristian Scăiceanu - Director adjunct Muzeul NaţionalFilatelic

Curatori expoziţie:Sorian Uyy, Lucia Şopeanu, Cristina Gruescu

Foto: www.digitalzoo.kappa.roGrafică: Lioara MareşTipar: Fabrica de timbre Bucureşti

3

Expoziţia filatelică, dedicată Zilei Internaţionale a GrădinilorZoologice şi Parcurilor, îmi oferă prilejul să retrăiesc clipelecopilăriei şi să îmi aduc aminte cu plăcere de colecţiile mele detimbre, de schimburile filatelice pe care le realizam cu colegii declasă, de temele predilecte care erau, bineînţeles, animalele şinatura înconjurătoare, precum şi de economiile pe care le făceampentru putea a cumpăra încă un plic cu timbre.

Pe lângă caracterul lor strict de folosinţă în trimiterile poştale,timbrele filatelice ocupă un loc important în cultura şi educaţiafiecărei naţiuni, contribuind de generaţii şi generaţii la îmbogăţireapatrimoniului naţional, devenind, practic, un bun al întreguluipopor.

În ţara noastră, primul timbru apărut a fost CAP DE BOUR, înanul 1858, „ştanţat” la Iaşi la tipografia Atelia Timbrului în timpulcaimacamiei lui Nicolae Vogoride. Artizanii de la acea vreme aucopiat un model de timbru austriac folosindu-se matriţe de oţelpentru tipărirea lui. La acea vreme, acest timbru a fost un „faptjignitor” faţă de turci care nu permiteau nici un fel de autonomieinstituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnelesau drapelul.

Trebuie amintit faptul că în partea de sud-est a Europei, deexmplu în Grecia, primele mărci poştale au apărut în anul 1861,în Turcia în 1863, în Serbia în 1866, iar în Bulgaria în 1879. Dupăcum se vede, ţara noastră s-a înscris de timpuriu în concertulnaţiunilor care au promovat circulaţia plăţii în avans pentru unserviciu poştal, precum şi dezvoltarea unui servciu modern şi rapid.

Această expoziţie îmi conferă fericita ocazie de a recomandatuturor copiilor şi tinerilor, ca pe lângă pasiunea pentru computer,pentru fotbal sau pentru alte sporturi, să colecţioneze timbrefilatelice pentru că ele vor fi la modă mereu, pentru că şi în filateliese poate vorbi despre modă şi tendinţe. Mulţi filatelişti români sepot mândri, astăzi, cu colecţii foarte valoroase expuse în cele mailuxoase saloane, la fel de căutate precum cele ale renumitelor casede modă.

Îmi doresc ca evenimentul de astăzi, celebrat şi prin apariţiaacestui frumos şi elegant catalog, să constituie un nou imboldpentru noi toţi să iubim şi să protejăm animalele. Să protejăm şisă respectăm natura pentru că respectând natura ne respectăm penoi înşine.

Valerian VREME Ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

4

Dincolo de semnificaţia de taxă pentru o plată în avans aunui serviciu poştal, timbrul este un mijloc de promovare aunui anumit subiect, dar şi o piesă de colecţie, un purtător deimagine pentru ţara noastră, care contribuie la păstrareavalorilor şi a specificului culturii autohtone.

Cu ani în urmă, colecţionarea şi schimbul de timbre erauna dintre cele mai răspândite pasiuni ale copiilor. Şi astăzi,Poşta Română continuă să fie alături de copii, sprijinindacţiunile de popularizare a mărcilor filatelice, de această dată,în contextul protecţiei animalelor şi al conservării mediuluiînconjurător. Prin astfel de manifestări, ne dorim să fim totmai prezenţi în viaţa românilor, să stârnim interes şi săpromovăm filatelia în rândul tinerilor, aducându-i cât maiaproape de tradiţia şi de istoria Poştei Române.

La fel cum un timbru duce informaţia în orice colţ al lumii,îmi doresc ca şi acest eveniment, concretizat prin catalogul defaţă, să aducă tot mai mulţi tineri aproape de fenomenulfilatelic şi, în acelaşi timp, să sporească gradul de conştien -tizare asupra importanţei ocrotirii mediului înconjurător.

Dumitru Daniel NEAGOEDirector General al

Companiei Naţionale Poşta Română S.A.

5

Stimate cititor,

Din momentul naşterii noastre începem să învăţăm, şicontinuăm până la moarte. Această foame de informaţie,această nevoie de a asimila şi de a utiliza informaţia ne-a făcutspecia dominantă pe pământ.

Pe lângă nevoia de a învăţa, simţim în permanenţă şinevoia de a transmite informaţia, pentru ca noile generaţii sănu fie nevoite să depună eforturi pentru a descoperi din nouaceleaşi lucruri, ci să fie în măsură să extindă şi mai multfrontierele cunoaşterii.

Azi, în epoca internetului, ne-a devenit extrem de uşor săregăsim aproape orice informaţie dorim. Dar în urmă cu doarcâteva decenii, cel care dorea să înveţe era limitat la cărţi, oribiblioteci existau doar în oraşe, ceea ce făcea ca mulţi oamenisă fie privaţi de informaţie.

Aici a intervenit o invenţie ce datează de pe la mijloculsecolului XIX: timbrul poştal. În epoca scrisorii, timbrul poştal- la început doar un mijloc de a semnala plata contravaloriiserviciilor poştale - a devenit un important purtător deinformaţie. Primind o scrisoare, destinatarul şi familia acestuianu primeau doar veştile - bune sau rele - conţinute de hârtiamisivei, ci şi informaţii despre oameni, animale, plante,evenimente, într-un cuvânt primeau o mică bucată dintezaurul informaţional al omenirii.

Organizând acest eveniment, Poşta Română, GrădinaZoologică Băneasa şi Comisariatul Regional Bucureşti al GărziiNaţionale de Mediu vor să continue această tradiţie veche decând specia umană. Dorinţa noastră este de a împărtăşi câtmai multă informaţie despre natură, despre animale şi desprepericolele ce le ameninţă, ca şi despre mijloacele prin carefiecare dintre noi poate face ceva, un gest cât de mic, pentrua le proteja, astfel încât şi descendenţii noştri să se bucure deexistenţa lor.

LOVÁSZ A. Miklóscomisar regional,

Comisariatul Regional Bucureşti,Garda Naţională de Mediu

6

Devenit un eveniment de tradiţie, Ziua Internaţională aGrădinilor Zoologice şi Parcurilor este sărbătorită în acestan, aducând vizitatorilor şi iubitorilor de animale câtevasurprize în premieră.

Obiectivele de mediu au ca scop conservarea biodiversităţii,ca interes major pentru conservarea mediului natural la nivelglobal. Scopul existenţei grădinilor zoologice la nivel mondialeste acela de a proteja activ fauna şi flora sălbatică, dar maiales de a proteja specii pe cale de dispariţie şi de a realizacercetări pentru a spori cunoştinţele în domeniu şi beneficiilede conservare a speciilor de animale.

Alături de aceste demersuri, Zoo Bucureşti are ca rol şiobiectiv principal furnizarea informaţiilor asupra vieţiisălbatice, creşterea gradului de conştientizare publică îndomeniul protecţiei mediului şi al conservării naturii. Poatecea mai importantă şi mai interesantă activitate pe care ZooBucureşti o desfăşoară şi pe care o sărbătorim împreună cuocazia Zilei Internaţionale a Grădinilor Zoologice şiParcurilor este protecţia speciilor rare şi pe cale de dispariţieprin prezentarea animalelor pe cât posibil în condiţii similarehabitatelor lor naturale către publicul larg.

În acest an, Poşta Română a venit în sprijinul demersurilornoastre de informare publică cu privire la importanţaconservării biodiversităţii şi protecţiei mediului înconjurător.Catalogul realizat cu ocazia acestui eveniment transmitemesajul Zoo Bucureşti dincolo de graniţele fizice ale acesteia,către toţi iubitorii de animale.

Ne dorim ca acest eveniment, realizat împreună cu PoştaRomână, să crească gradul de conştientizare asupra mediuluiînconjurător şi mai ales asupra importanţei conservăriibiodiversităţii, o premisă indispensabilă unui mediu sănătos.

Ancuţa Elena OPREADirector Administraţia Grădina Zoologică Bucureşti

8

9

Perechile sunt monogame şi în fiecare anse întorc la cuibul vechi. Acesta esteaşezat în vârful unui arbore, foartevizibil. Foloseşte ca bază ramurile groaseale arborelui, acoperind găurile cu iarbăşi fulgi din propriul corp.Dintre pui doar cel mai puternic vaajunge să părăsească cuibul, ceilalţimurind înainte. În imperiul Austro-Ungar a fost emble -ma Casei Regale de Habsburg.

Clasa: AvesOrdin: FalconiformesFamilie: AccipitridaeGen: Aquila Specie: Aquila heliaca

Răspândire: Europa de est şi mare partedin Asia. Există mici populaţii izolate înAlpii austrieci şi italieni, de asemenea înCipru. La noi a fost observată în Dobro -gea (pădurea Babadag) şi în estulTransilvaniei.Habitat: dealuri şi câmpii cu pâlcuri decopaci şi păduri mici, păduri de luncă,terenuri deschise, zone agricole. Lungimea corpului: 80 cm.Anvergura aripilor: 2 m.Greutatea: masculul 2,5 kg, femela 4,5 kg.Ponta: 2-3 ouă.Incubaţia: 43 de zile.Hrană: pasăre răpitoare, vânează roză -toare, vulpi, iepuri şi diverse păsări.Protecţia speciei: specie vulnerabilă; înRomânia specia este protejată prin lege.Maturitatea sexuală: 4 ani.

Acvila ImperialaAquila heliaca

)

10

11

Omul a obţinut mai multe rase (peste300) prin selecţie şi încrucişare, care sedeosebesc între ele prin talie, greutate,culoarea părului. Exemple de rase: pursânge, pur sânge englezesc, hipitanul,trăpaşul. Caii sunt folosiţi pentru călărieşi dresaj, dar şi pentru tracţiune grea.

Biologie: Părţile corpului sunt bineproporţionate. Coada şi coama suntformate din peri lungi. Trunchiul, cupiept lat, se sprijină pe patru membrelungi, subţiri, musculoase, puternice,terminate cu câte un deget învelit încopită. Incisivii sunt îndreptaţi oblicînainte. Deoarece se tocesc, pe suprafaţaincisivilor apar ornamentaţii, după carese apreciază vârsta animalului. Caniniisunt mici. Între canini şi premolari seaflă bara cornoasă. Măselele sunt late,cu creste de smalţ.

Clasa: MamifereOrdin: PerissodactylaFamilia: EquidaeGen: EquusSpecie: E. Caballus

Răspândire: populaţia sălbatică segăsea în stepele din Polonia până înMongolia. Acum, domesticit, calul segăseşte în toată lumea.Greutate: variază între 300 şi 1000 kg.Gestaţie: 11 luni.Iapa naşte un mânz cu păr lânos şi în -câlcit. În 15-25 de minute de la naşteremânzul este capabil să-şi urmeze mama.Masculul se numeşte armăsar.Hrană: În habitatul natural se hrănesccu iarbă, dar cei domesticiţi se hrănescşi cu fân, grâne, morcovi, sfeclă.Caii au un sistem social de tip haremformat dintr-un mascul dominant şifemelele cu urmaşii lor.Habitat: păşuni.Prădători: puma, ursul negru, omul.Maturitatea sexuală: 2,5 ani.Dimensiuni: mărimea corpului variazăîn funcţie de rasă, între 142-183 cmînălţime.

CalulEquus caballus

12

13

Are picioare musculoase cu copitădespicată, un gât relativ lung terminat cuun cap scurt prevăzut la ambele sexe cudouă coarne inelate şi încovoiate spreînapoi. În spatele coarnelor se găsescdouă glande care secretă în perioada deîmperechere un lichid cleios cu mirosneplăcut. Copitele sunt perfect adaptate la viaţa înmediul alpin. Sunt mari, având rolul dea evita scufundarea în stratul gros de ză -padă din timpul iernii. Marginile copite -lor, ascuţite şi tari, îi permit o bunăancorare pe pământ, iar la interior suntfoarte aderente, permiţându-i astfel săalerge în jos chiar şi în zonele cele maistâncoase. Astfel, chiar şi pe stâncileabrupte, capra neagră poate alerga cu oviteză de 50 km/oră.Blana de vară a caprei negre, scurtă şimoale, este aproape în totalitate deculoare maro-roşcat, în timp ce iarna, eadevine maro-ciocolatie şi este formatădin fire de păr de protecţie, groase şilungi de 10-20 cm, care acoperă un stratprofund de puf dens.În România, capra neagră se deosebeştede celelalte capre negre din regiunileEuropei prin talia sa mai dezvoltată(aprox. 60 kg). Este întâlnită în cei 7masivi muntoşi din Carpaţi: Rodnei,Ceahlău, Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraşşi Retezat.

Clasă: MamifereOrdin: ArtiodactylaFamilie: BovidaeGen: RupicapraSpecie: R. rupicapra

Răspândire: munţii Alpi, regiuneaSavoia (Italia, Elveţia) până în sudulFranţei, Pirinei, Dalmaţia, Grecia, iarspre nord până în Anatolia, munţiiCaucaz, munţii Carpaţi (România),Steiermark (Austria), Tatra Mare (Slova -cia), Schwarzwald (Germania).Habitat: regiuni înalte stâncoase.Lungimea corpului: 110 - 130 cm.Lungimea cozii: maximum 8 cm.Greutatea: 30 - 50 kg. Nr. pui: 1 - 2.Gestaţie: 6 luni.Maturitate sexuală: 3 ani.Hrană: măceşe, muguri, vlăstari defoioase sau conifere, frunze, lucernă.Iarna consumă muşchi sau licheni.Caprele negre pot consuma o multitu -dine de plante care sunt otrăvitoarepentru om, cum ar fi tisa, degeţelul roşuşi mătrăguna, dar evită urzicile şi feriga.Prădători: râsul, lupul, ursul, vulturul,omul prin vânătoare.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN.

Capra NeagraRupicapra rupicapra

)

14

15

Masculul se numeşte cerb, iar femela se numeşteciută de cerb. În primele luni de viaţă, puiulprezintă pete deschise pe corp. Acesta este un mijocde apărare contra duşmanilor, ele căutând să imiterazele solare ce pătrund prin frunzişul arborilor.Coarnele sunt purtate numai de mascul. Cad înfiecare an prin februarie-martie şi până în augustcresc altele noi, în primii ani cu câte un ram în plus,ajungând la 1,3 m lungime.Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun şi văzulsuficient de bun.

Cerbul comun este cel mai impunător reprezentantal faunei carpatice, având un trup puternic şi zvelt,masiv şi elegant. Este cunoscut sub denumirea decerb roşu central european sau cerb carpatin, iar înliteratura de specialitate apare sub numele deCervus elaphus carpathicus.

Clasă: Mamifere Ordin: Artiodactyla Familie: Cervidae Gen şi specie: Cervus elaphus

Răspândire: Europa, zona caucaziană,centrul Asiei, vestul şi nordul Chinei,regiunea râului Ussuri. Există şi înCorsica şi Sardinia.Răspândirea în România: în arculMunţilor Carpaţi, din Maramureş pânăîn munţii Banatului şi ai Olteniei.Habitat: preferă poienile pădurilor defoioase, dar intră şi în pădurile de coni -fere, iar uneori chiar depăşeşte limitapădurilor de brad.Lungimea corpului: 170 - 260 cm.Lungimea cozii: 12 - 15 cm.Greutate: 100 - 340 kg (254 kgmasculul / 150 kg femela).Maturitatea sexuală: 1 – 3 ani.Perioada de împerechere: începe de lajumătatea lunii septembrie.Durata gestaţiei: 225 – 245 zile.Numărul puilor la o naştere: femelanaşte un viţel în lunile mai-iunie.Greutatea la naştere: 13 - 18 kg.Hrană: iarbă, frunze, lujeri, ciuperci,ghindă.Prădători: la noi este lupul.Protecţia speciei: nu are statut special.La noi specia este ocrotită prin lege.

Cerbul EuropeanCervus elaphus

16

17

Masculul este mai mare atingând ogreutate de 4-5 kg, anvergura aripilormăsoară 1,2 m, iar lungimea corpuluide 74-115 cm. Penajul este pe spate,cap şi aripi de un brun închis, iar pieptulare o culoare verde cu luciri metalice.Femela este mult mai mică, cântărindnumai 2,5 kg, are lungimea corpului de56-64 cm, anvergura aripilor măsoară70 cm. Culoarea penajului pe parteasuperioară a corpului este pestriţă brunăcu dungi argintii, iar partea inferioară acorpului alb gălbui.La ambele sexe cresc iarna pene pepicioare, iar lateral picioarele sunt pre -văzute cu pinteni cornoşi. Sub ochi păsă -rile au o parte a pielii neacoperită depene de culoare roşie.Puii au deja timpuriu culoarea femeleiadulte cu o pată neagră specifică pe cap.Mai târziu, prin luna august, în funcţiede sex începe să se schimbe culoareapenajului.Masculul atrage atenţia femelei prindansul caracteristic împerecherii, emite -rea unor sunete specifice, umflareapenajului cu deschiderea penelor coziiîn formă de evantai. În perioada împere -cherii masculii sunt agresivi, putândataca şi omul. Cocoşul de munte nu este sociabil,trăind în apropierea găinilor numai înperioada de împerechere, fiind o pasărepoligamă. De creşterea puilor se ocupănumai femela. În rest cocoşul trăieştesinguratic. În timpul iernii sunt mai multprin copaci, iar vara preferă zoneleumede, cu muşchi, cu izvoare, desişurileşi pantele însorite.

Clasa: PăsăriOrdin: GalliformesFamilie: PhasianidaeGen: TetraoSpecie: T. Urogallus

Răspândire: Europa Centrală undepoate fi întâlnit numai în regiunile demunte împădurite, puţin circulate. Ţărileunde poate fi întâlnit cocoşul de muntesunt: Austria, Germania, România. ÎnScoţia şi Siberia cocoşul de munte stă pelista animalelor periclitate de dispariţie,fiind interzisă vânarea lui.Habitat: luminişurile pădurilor de fo -ioase sau de conifere cu vegetaţieabundentă. Ponta: 5-12 ouă albe punctate cu brun,depuse în cuib timp de 10 zile.La cocoşi există un dimorfism sexualaccentuat.Incubaţia: 26-28 de zile. Timp de 14zile puii sunt dependenţi de femelă, careîi hrăneşte şi îi apără de frig.Perioada de împerechere: martie -începutul lunii iunie.Hrana: diferite părţi vegetale, seminţefructe, insecte şi larvele lor.Prădători: omul în principal, râşii,jderii, vulpile, mistreţii, câinii de lastâne, care distrug cuiburile. Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN ca specie ameninţată.

Cocosul de MunteTetrao urogallus

,

18

19

Prădători: Principalii prădători ai ouălorşi puilor de dropii sunt corvidele,vulpile, bursucii, aricii, lupii şi mai multespecii de păsări de pradă.Adulţii, datorită taliei şi greutăţii, aproa -pe nu au duşmani naturali, rareori câteo acvilă de munte se încumetă să ataceun dropioi.Protecţia speciei: specia este protejatăde lege în toate ţările unde este întâl -nită. Apare pe Lista Roşie IUCN ca specievulnerabilă.

Se observă un dimorfism sexual accen -tuat, masculul este mult mai mare decâtfemela, coloritul penajului cuprindenuanţe de arămiu, negru şi roşcat, fiindaproximativ asemănător la ambele sexe,doar că masculii au un penaj mai „lumi -nos”, cu o proporţie mai mare de penealbe. Masculii au aşa-zisele „mustăţi”lungi, care cresc de o parte şi de alta abazei ciocului. Acestea sunt pene modi -ficate şi au rol preponderent în comuni -carea vizuală între rivali. În medie, au olungime cuprinsă între 9-11 cm.

Masculul de dropie este cea mai masivăpasăre din Europa. Este pasărea cea maigrea care se poate înălţa în zbor. Este opasăre tăcută, dar în perioada decuibărire scoate un ţipăt ca un lătrat.Dropiile îşi depun ouăle într-o simplăadâncitură în sol, îndeosebi în zone cuvegetaţie erbacee bogată sau chiar înmijlocul culturilor agricole.

Clasa: PăsăriOrdin: GruiformesFamilie: OtididaeGen: OtisSpecie: O. tardaRăspândire: în sud-estul Europei şi înzonele cu climă temperată din Asia.În România s-a găsit până acum câtevadecenii în Bărăgan, în prezent mai apareregulat pe teritoriul administrativ aloraşului Salonta, judeţul Bihor, respectival comunei Beba Veche, judeţul Timiş.Aceste populaţii sunt comune cu cele dela Kis-Sárrét, Parcul Naţional Körös-Maros, Ungaria, respectiv Mokrin,Voivodina, Serbia.Habitat: câmpiile din zonele temperat-continentale ale Eurasiei, stepele, silvo-stepele şi zonele cultivate cu cereale şileguminoase.Lungimea corpului: masculul 110 cm.Anvergura aripilor: masculul 2 m.Greutate: femela 3,5 - 5 kg, masculul10 - 16 kg.Perioada de împerechere: aprilie.Ponta: 2 - 3 ouă. Imediat după eclozarepuii îşi însoţesc mama care va avea grijăde ei timp de un an.Incubaţia: 23 - 28 de zile.Maturitatea sexuală: 5 ani - masculul.Hrană: părţile verzi ale plantelor (pre -feră mazărea şi fasolea verde), insecte,râme, melci, mici vertebrate.

DropiaOtis tarda

20

21

Protecţia speciei: este ameninţată în primul rândde degradarea şi distrugerea habitatelor, mai alesdatorită avioanelor care zboară la joasă înălţime. Înprivinţa numărului de exemplare însă, majoritateacoloniilor de flamingo sunt stabile, deşi nu cuibărescîn fiecare an în acelaşi loc.Cuibăresc în colonii compuse adesea din mai multemii de exemplare. Femelele încep să depună ouăcam în acelaşi timp. Puiul este hrănit cu o secreţie aesofagului, aşa numitul „lapte de guşă”. Culoarea corpului este dată de pigmenţi carotenoizi,care nu pot fi sintetizaţi de organismul păsării, ciprovin din hrană, sunt transportaţi de sânge şidepozitaţi în diferite părţi ale corpului.

Clasă: Aves Ordin: Phoenicopteriformes Familie: Phoenicopteridae Gen şi specie: Phoenicopterus ruber

Răspândire: Europa de Sud, Asia Micăşi interioară, insulele Caraibe şi Galapa -gos, zona nordică şi sudică a Americii deSud, Africa.Habitat: pentru cuibărit şi procurareahranei are nevoie de lagune şi lacuri cuapă puţin adâncă. Iarna, coloniile deflamingo aflate mai la nord, ale cărorlocuri de cuibărit se află în Asia,migrează spre sud, pe ţărmul Iranului şiIndiei. Majoritatea îşi petrec însă iarnape teritoriile de cuibărit şi doar în cazulunor condiţii aspre de climă migrează.Înălţime: 125 - 145 cm.Anvergura aripilor: 140 - 165 cm.Greutate: 3 kg.Perioada de împerechere: din apriliepână în august.Cuibul: are formă conică, construit dinnoroi, din mâl.Incubaţia: 28 - 31 zile.Ponta: 1 ou clocit pe rând de cătreambii părinţi.Hrană: nevertebrate mici, insecte, raci,moluşte şi viermi. Filtrează hrana dinapă asemănător balenelor cu fanoane.

FlamingoPhoenicopterus ruber

22

23

Este un mamifer marin, bun înotător, putândrămâne sub apă timp de 30 de minute, ajungândla adâncimi de până la 100 de m. În mod normalrămân însă circa 3 minute sub apă, timp în carevânează. În apă vânează fiecare separat. Pe uscat trăiesc încolonii mici. În general sunt animale agresive,având loc frecvent lupte sângeroase între masculi.Împerecherea are loc în apă, mai mulţi masculiurmărind o femelă, care se apără la început prinmuşcături. După împerechere partenerii se despart.

Clasa: MamifereOrdin: CarnivoraFamilie: PhocidaeGen: PhocaSpecie: P. Vitulina

Răspândire: emisfera de nord în apelemărilor şi oceanelor Atlantic şi Pacific.Habitat: regiunile de coastă cu plaje denisip sau cu stânci.Lungimea corpului: 1,4 - 1,9 m.Greutatea: 55 - 170 kg.Perioada de împerechere: diferă înfuncţie de subspecie, dar în general esteprimăvara.Nr. pui: 1.Perioada de gestaţie: 9 - 11 luni.Greutatea la naştere: 10 kg.Maturitatea sexuală: femela 2-6 ani,masculul 3-7 ani.Hrană: Dieta variază în funcţie de sezonşi de regiune. Hrana lor este formată dincrustacee, moluşte, calmar şi o varietatede peşte. Nu mestecă hrana, rup înbucăţi sau înghit în întregime. Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN cu risc scăzut de dispariţie.

FocaPhoca vitulina

24

25

Gâsca cu gâtul roşu, cea mai mică şi compactădintre gâşte, reprezintă una dintre cele mai rarespecii de gâşte sălbatice din lume, fiind dependentăde zonele umede şi agricole. Are penajul cu cel mai frumos colorit întâlnit înrândul exemplarelor din familia ei. Obrajii, gâtul şipartea anterioară a pieptului sunt cărămiziu-aprins.În rest, penajul este întunecat, tivit cu dungisinuoase, albe. Ciocul cenuşiu este mult mai mic încomparaţie cu al altor specii de gâşte. Picioarelesunt tot de culoare cenuşie, iar coada este neagră.

Clasa: PăsăriOrdin: AnseriformesFamilie: AnatidaeGen: BrantaSpecie: B. ruficollis

Răspândire: Îşi petrec perioada deînmulţire în regiunile arctice, în tundraSiberiană, de la râul Ob în est, până înjurul peninsulei Taimir. Se stabilesc, cuprecădere, lângă cuiburi de păsări depradă mari (ca vulturul pelegrin),protejându-se astfel de prădători cavulpea arctică. În România apare doar lasfârşitul lunii octombire şi poate fiobservată până în luna martie. Lungimea corpului: 54 - 60 cm.Ponta: 3 - 7 ouă.Incubaţia: 23 - 25 de zile. Puii zboarădupă 5 - 6 săptămâni.Hrană: iarbă, frunze, orz, porumb, grâu.Protecţia speciei: a fost inclusă în ListaRoşie a IUCN, fiind declarată speciepericlitată. În vederea găsirii unor soluţiiviabile la această problemă de conser -vare, a fost înfiinţat un grup internaţio -nal de lucru pentru gâsca cu gât roşu(RBGIWG – Red-breasted InternationalWorking Group). Scopul principal alacestui grup este de a coordona imple -mentarea unui plan internaţional deacţiune şi de a monitoriza populaţiamondială prin sincronizarea numărăto -rilor anuale care se realizează înAzerbaijan, Kazahstan, Rusia, Ucraina,România şi Bulgaria.

Gasca cu gat rosuBranta ruficollis

,^^

26

27

Picioarele dinainte sunt puternice şiconformate pentru săpatul galeriilor,picioarele dinapoi fiind însă mai scurtedecât la iepurele comun.Trăieşte în galerii şi preferă soluri uşoare,nisipoase, pentru a săpa cu mai multăuşurinţă. Îşi face galeria şi vizuina înpantă. Evită zonele cu ierni aspre şi solcompact. Trăieşte în colonii de maimulte familii, în galerii, fără a se inco -moda reciproc. Nu se depărtează preamult de galeria de adăpost, zona demişcare fiind doar de câteva sute demetri.Vizuinile sunt construite la adâncime şiau 8-10 galerii de acces.

Clasa: MamifereOrdin: LagomorphaFamilia: LeporidaeGen: Oryctolagus Specie: O. cuniculus

Răspândire: S-V Europei, N-V Africii. ÎnRomânia a fost introdus la începutulsecolului XX.Lungimea corpului: 38 - 42 cm.Greutate: 1,2 - 2 kg.Maturitate sexuală: 8 luni.Gestaţie: 30 de zile.Nr. pui: 5 - 6 de 4 - 6 ori pe an. Puii de -vin independenţi după 3 - 4 săptămâni.Hrană: frunze, zarzavaturi, lăstari. Iarnaroade coaja pomilor tineri.Prădători: vulpea, dihorul, vulturul,uliul, bufniţa.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN cu risc scăzut de dispariţie.

Iepurele de VizuinaOryctolagus cuniculus

)

28

29

La noi, este întâlnit prin pădurile de foioase dinlanţul carpatic, prin scorburile şi crăpăturile stânci -lor, prin cuiburile părăsite de păsările răpitoare sauîn cele de veveriţă. Se caţără cu uşurinţă pe copaci,ambele perechi de membre au degetele terminatecu gheare puternice. Jderul de copac are o activitate predominantnocturnă, dar deseori este activ şi în timpul zilei.Rareori coboară pe sol, majoritatea timpuluiumblând prin coronamentul arborilor (motiv pentrucare a şi fost numit jder de copac).Glasul jderului de copac poate fi auzit numai înperioada împerecherilor când scoate sunete gutura -le şi înfundate. Cei mai mulţi indivizi trăiesc solitari.Le place ca în timpul zilei să stea la soare, întinşi peramuri cu bifurcaţie, în coroanele arborilor, înscorburi, în culcuşuri făcute iniţial de veveriţe saude păsări răpitoare mari.

Clasa: MamifereOrdin: CarnivoraFamilie: MustelidaeGen: MartesSpecie: M. martea

Răspândire: centrul şi nordul Europei.Habitat: păduri de conifere şi foioase.Lungimea corpului: 44 - 55 cm.Lungimea cozii: 23 - 28 cm.Greutate: femela 0,9 - 1,5 kg, masculul1,2 - 2,2 kg.Hrana: veveriţe, pui de iepuri, iezi decăprioară, porumbei, rozătoare mici,fructe de pădure (mere şi pere sălbatice,mure, zmeură, afine, coacăze, măceşe).Reproducere: perioada de împerechereeste în timpul verii. Starea de latenţă aembrionului este specifică jderului decopac, astfel încât puii se nasc în sezonulde primăvară (martie-aprilie). Puii jderu -lui de copac sunt neajutoraţi, se ridicăgreu în picioare şi timp de şase săptă -mâni sunt hrăniţi exclusiv de mama lor.Masculul nu participă la creşterea puilor.Nr. pui: 3-5.Greutatea la naştere: 30 g.Maturitatea sexuală: 426 de zile.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN cu risc scăzut de dispariţie.

Jderul de CopacMartes martes

30

31

Mistreţul este strămoşul porcului domestic şi estereprezentat de numeroase subspecii. Greutatea şidimensiunile variază în funcţie de zona geografică.Conform regulii lui Bergmann exemplarele dinspretropice sunt mai mici ca cele din partea de nord.Este întâlnit în Europa de Nord şi Centrală, regiuneamediteraneană (incluzând partea de nord a Africii),o mare parte din Asia. A fost introdus artificial înAmerica şi Australia, în principal pentru vânătoare.Masculii au colţi cu creştere continuă care suntfolosiţi ca arme sau ca unelte pentru a procurahrana. Aceştia pot atinge 6 cm lungime, dar auexistat şi cazuri excepţionale de 12 cm.Masculii sunt de regulă solitari în afara perioadei dereproducere, iar femelele trăiesc în grupuri formatedin pui şi subadulţi.

Clasa: MamifereOrdin: ArtiodactylaFamilie: SuidaeGen: SusSpecie: S. scrofaSubspecie: S.s. atthila

Răspândire: subspecie întâlnită dinEuropa de est până în Kazahstan, Caucazpartea de nord, Iran.

Organismul de mistreţ este compact,capul este mare, picioarele relativ scurte.Blana este formată din păr rigid şi blană,de obicei, mai fină. Culoarea, de obiceivariază de la gri închis până la negru saumaro, dar există mari diferenţe regionaleîn culoare. În timpul iernii blana estemult mai densă. Puii până la 6 luni aublana dungată, după această vârstăcapătă culoarea adulţilor.

Mistretul BalkanSus scrofa atthila

,

32

33

Animale solitare, se adună în perechi sau grupuri de3-4 indivizi numai în perioada de reproducere. Râsul este un carnivor obligatoriu, fiind un vânătornocturn. Este aproape imposibil de urmărit datorităcamuflajului său aproape perfect, putând fi trădatdoar de urmele lăsate pe noroi şi zăpadă. Teritoriulsău de vânătoare este în jur de 10000 ha, habitatulsău normal fiind pădurile întunecate de conifere.Salturile sale pot trece de 4 m (până la 6 m). Auzulşi mirosul sunt foarte dezvoltate, iar văzul îi estedeosebit de bun. Elementele caracteristice sunt favoriţii pe maxilarelesuperioare care lasă impresia că animalul ar râde,vârful cozii negru, iar în vârful urechilor (care au 4- 5 cm) are smocuri de peri negri. Ghearele suntretractile, foarte ascuţite, lungi de aproximativ 4 cm.

Clasă: MamifereOrdin: CarnivorăFamilie: FelidaeGen: LynxSpecie: L. lynx

Răspândire: din Peninsula Scandinavăpână în estul Siberiei şi Insula Sakhalin.În NE şi V Chinei. Habitat: pădurile de taiga, pădurileîntunecate de conifere şi mixte. Coboarămai jos foarte rar, pentru că râsul nu sepoate adapta în habitate mai deschise.Lungimea corpului: masculul 92 - 150cm, femela 70 - 130 cm.Lungimea cozii: 12 - 24 cm.Greutate: 18 - 38 kg.Maturitatea sexuală: masculul 21 - 31luni, femela 9 - 21 luni.Perioada de împerechere: martie - aprilie.Durata gestaţiei: 67 - 74 zile.Numărul puilor la o naştere: 2 - 4, osingură dată pe an. Alăptarea puilor areloc în primele 6 luni. Aceştia îşi însoţescmama până la doi ani.Hrană: iepuri, şoareci, căprioare, pui demistreţi, pui de cerb, păsări (dropia,cocoşul de munte, etc.) Protecţia speciei: datorită scăderii dra -matice a populaţiei, râsul a fost declaratspecie în pericol de dispariţie. În România specia este declarată Monu -ment al naturii şi este ocrotită prin lege.

RasulLynx lynx

^

34

35

Protecţia speciei: este o specie strictprotejată prin Convenţia de la Berna, lacare România a aderat în 1993.

Cât stă în bârlog ursul intră într-o starede somn în care nu mănâncă, ci trăieştedin rezerva de grăsime adunată vara şitoamna. Această stare se numeşte somnde iarnă. Ursul nu hibernează.Urşii tineri au un guler alb care la majo -ritatea dispare cu vârsta. Lungimea părului variază după anotimp.Lungimea părului de iarnă este de 8-9cm pe spate şi de 10-12 cm pe greabăn.Vara este mai mică, pe spate 4-6 cm.Cele mai dezvoltate simţuri sunt mirosulşi auzul; văzul mai puţin.Nu este un animal sociabil. Duce o viaţăsolitară, cu excepţia mamei cu pui.Ursul este un animal de noapte. Iesedupă hrană când se întunecă şi seîntoarce înainte de a se face zi.Glasul: când este surprins scoate unsunet care seamănă a „pfui” şi dăimpresia că a scuipat; când e deranjat dela mâncare mormăie; când e rănit scoateun urlet; între mamă şi pui există unmijloc de comunicare ca un grohăit.În raport cu omul ursul este paşnic şi nuatacă decât în anumite cazuri:1. dacă este rănit; 2. dacă ursoaica arepui şi se teme că-i vor fi luaţi; 3. dacăeste deranjat când, foarte flămând, a datde un cadavru şi mânâncă; 4. dacă estesurprins la foarte mică distanţă şi nu maiare timp să fugă; 5. în cazul ursuluinărăvit, care a mai avut întâlniri cu oa -menii şi a observat că atacul este singuraformă de apărare.

Clasă: Mamifere Ordin: Carnivoră Familie: Ursidae Gen: UrsusSpecie: U. arctos Răspândire: N-V Americii de Nord,Scandinavia, până în estul Rusiei, Siriapână în munţii Himalaya, Munţii Pirinei,Alpi, Abruzzi şi Carpaţi (la noi ocupă întreglanţul Carpaţilor, din Maramureş până înestul Banatului şi în Munţii Apuseni).Habitat: păduri mari de conifere şifoioase.Lungimea corpului: 1,5 - 2,5 m.Lungimea cozii: 8 cm.Greutatea: 300 - 350 kg.Maturitatea sexuală: 4-6 ani.Perioada de împerechere: aprilie-iunie.Durata gestaţiei: 7 - 8 luni.Număr pui născuţi: 1 - 3. Îşi deschidochii numai după 28-35 de zile. Puii au20-25 cm lungime şi 400-500 g greu -tate. Devin independenţi la vârsta de unan şi jumătate - doi. Hrana: animal omnivor, în hrana sa pre -domină elemente vegetale: iarbă, mu -guri; fructe de pădure: zmeură, mure,afine; toamna jir şi ghindă, fructe descorus, ciuperci, rădăcini, ovăz, porumbîn lapte, miere. Hrana animală este re -prezentată de larve de furnici, râme,insecte, peşti, şoareci, păsări şi ouăleacestora, iar la nevoie cu cadavre care n-au intrat în putrefacţie, mai rar oi, cai,vite. Atacă omul numai când este rănitsau puii sunt în pericol.

Ursul BrunUrsus arctos

36

37

Femela începe construcţia adăpostuluipentru pui începând cu luna octombrie.Ea sapă un gang lung de câţiva metricontinuat cu o peşteră adâncă de 2metri, lăsând şi o ieşire spre sud pentrua nu fi înfundată cu zăpadă de viscoleledin nord.Ghearele mari şi puternice sunt capabilesă doboare adversarii. Are un strat degrăsime sub piele, care îl ajută să seprotejeze împotriva frigului. Este unînotător excelent. Labele din faţă sunt folosite pentru înotfiind mari şi membranate pentru aasigura propulsia. Cele posterioare au rolde cârmă. Prezintă gheare neretractibile.Picioarele sunt mai mari decât la ceilalţiurşi şi au păr pe tălpi şi ventuze pentrua le conferi stabilitate pe gheaţă. Au buze extensibile adică nu suntataşate de gingii şi pot culege fructemici, iar pe unele le pot decoji. Aumirosul bine dezvoltat, simt prada de la30 de km depărtare. Culoarea blănii este albă, dar poate figălbuie sau gri în timpul verii. Firele depăr, incolore, sunt goale în interior şiconduc razele ultraviolete spre pielea lorneagră, unde sunt absorbite. Au un sistem de încălzire foarte eficient,în părul blănii se găsesc canaliculemicroscopice pline cu aer care asigură oizolare termică excelentă şi de aceeauneori se tăvălesc prin zăpadă pentru ase răcori.

Clasa: MamifereOrdin: CarnivoraFamilie: UrsidaeGen: UrsusSpecie: U. maritimus

Răspândire: zonele nordice îngheţateale Oceanului Artic (regiunile de coastăale Arcticii - SUA, Canada, Groenlanda,Norvegia şi Rusia).Habitat: tundra cu climat subpolar.Greutate: femela 150-300 kg, masculul300-600 kg.Înălţimea: 1,8 m.Lungimea corpului: 2 - 2,5 m.Hrana: animal carnivor, consumă înspecial pui de focă, morse, păsări demare, mamifere mici, etc.Perioada de împerechere: din martiepână în iunie.Gestaţia: 195 - 265 zile.Nr. pui: în medie 2, rămân cu mama 2sau 3 ani.Greutatea la naştere: 600 g.Maturitatea sexuală: 5-6 ani.Protecţia speciei: Supravieţuirea spe -ciei este pusă în pericol de către încăl -zirea globală. Deja calotele glaciare auînceput să se topească, gheaţa este dince în ce mai puţină. Una dintre soluţiilepropuse a fost transportarea apei înaceste zone şi transformarea ei îngheaţă. Este un animal protejat prinlege. Ţări precum Norvegia, Canada,Danemarca au interzis vânarea acestoradin 1960.

Ursul PolarUrsus maritimus

38

39

Nu au dimorfism sexual, masculul şifemela au aceeaşi dimensiune.Îşi schimbă blana de 2 ori pe an, blanade iarnă are peri mai lungi şi este maiînchisă la culoare. Are o coadă stufoasăşi urechile cu ciucuri, în special iarnaaceştia se observă mai bine.Are gheare ascuţite, curbate care îipermit să urce şi să coboare pe trunchiu -rile arborilor, ramurilor mai subţiri sauchiar pe pereţii caselor.Picioarele posterioare sunt puternice,permiţându-i să realizeze salturi întrearbori. Poate face salturi de 4-5 m de laun arbore la altul. Îşi face cuibul în găuri făcute deciocănitori, scorburi sau între douăramuri; iarna nu hibernează propriu-zis,dar doarme zile în şir, ieşind din când încând după hrană. În iernile foartefriguroase se refugiază prin podurilecaselor de lângă păduri.

Clasa: MamifereOrdin: RodentiaFamilie: SciuridaeGen: SciurusSpecie: S. Vulgaris

Răspândire: din vestul Europei până înestul Asiei.În Marea Britanie şi Irlanda numărul ascăzut drastic din cauza introduceriiveveriţei gri (Sciurus carolinensis) dinAmerica de Nord.Habitat: pădurile mature de foioase şiconifere.Lungimea corpului: 20 - 30 cm.Lungimea cozii: 15 - 20 cm.Greutatea: 250 - 400 g.Hrana: seminţe de conifere, ghindă,nuci, alune, jir, muguri, fructe, din careîşi face rezerve şi pentru iarnă; uneoriconsumă ouă şi pui de păsărele.Maturitatea sexuală: 1 an.Gestaţia: 38 - 39 zile.Nr. pui: 3 - 4, naşte de 2 - 3 ori pe an.Greutate pui: 10 - 15 g.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN dar nu are statut special.

Veverita RosieSciurus vulgaris

, ,

40

41

Prădători: vulturul, coiotul, lupul, ursul, omul.Protecţia speciei: apare pe Lista Roşie IUCN caspecie cu risc scăzut de dispariţie.Considerate în trecut „devoratoare de găini”, vulpileau fost vânate ani la rând. Un alt motiv pentru careoamenii nu le-au privit cu simpatie este faptul căacestea răspândesc câteva boli foarte grave, printrecare şi turbarea. Pot fi afectate în special mamiferelecu care vulpile intră în contact direct, dar boalapoate fi transmisă şi omului, fie direct prin muşcă -tură, fie prin intermediul păsărilor din ogradă. Însăîn ecosistem, vulpile sunt importante deoarece ţinsub control populaţiile de rozătoare, curăţă naturade cadavre, efectuează selecţia naturală eliminândvieţuitoarele slabe, cu diferite dizabilităţi şi bolnave.Vulpea este un animal nocturn, solitar, care îşidesfăşoară activitatea cu predilecţie pe timpulnopţii.

Clasa: MamifereOrdin: CarnivoraFamilie: CanidaeGen: VulpesSpecie: V. vulpesRăspândire: în întreaga emisferă nordi -că, de la Cercul Polar la Nordul Africii şiAmericii Centrale. Vulpea roşie este unadintre rasele de vulpe întâlnită aproapeîn întreaga Europă şi Nordul Americii şimai puţin în Nordul Africii şi Australia.La noi în ţară, populaţii de vulpi segăsesc cu predilecţie în Câmpia Română,Bărăgan, Dobrogea, dealurile subcarpa -tice, precum şi în platoul Bucegilor.Habitat: La noi poate fi întâlnită de lacâmpie la pădurile de mare altitudine,până la limita vegetaţiei forestiere.Lungimea corpului: 60 - 75 cm.Lungimea cozii: 30 - 40 cm.Greutate: 7 - 10 kg.Maturitatea sexuală: 10 luni.Gestaţia: 51 - 53 de zile.Nr. pui: 4 - 6.Greutate la naştere: 56 - 110 g.Hrană: mamifere (şoareci de câmp, po -pândăi, castori, lemingi, veveriţe, ie -puri), păsări de curte, insecte, melci,fructe de pădure, diferite seminţe. De -tectează prada chiar şi fără să o vadă,dar nu aleargă după ea, ci sare asuprasa, cu labele din faţă, ca pisicile. Majori -tatea vulpilor ucid deseori mai multdecât pot mânca la o singură masă şiîngroapă ce rămâne, urmând a revenialtă dată la locul cu „provizii”.

Vulpea RosieVulpes vulpes

,

42

43

Este singura specie de pasăre care sehrăneşte cu oase şi măduvă, oase cărorale dă drumul de la înălţime să se spargăîn bucăţi la contactul dur cu stâncile. Românii l-au cunoscut sub denumirileneaoşe de zagân, rarău şi ceahlău.Conform unor lingvişti de prestigiu,acestea sunt singurele denumiri depăsări rămase nealterate din străvechealimbă a dacilor.

Clasa: PăsăriOrdin: FalconiformesFamilie: AccipitridaeGen: GypaetusSpecie: G. barbatus

Răspândire: sudul Europei, orientulMijlociu, nord-estul Chinei, în unelepărţi din nordul şi estul Africii de Sud.Habitat: teren muntos, pajişti alpine,pante stâncoase, la peste 1000 maltitudine.Lungimea corpului: 95 - 123 cm.Anvergura aripilor: 275 - 308 cm.Greutate: 4,8 - 7,2 kg.Ponta: 1 - 2 ouă.Incubaţie: 53 - 63 de zile. Puii zboarădupă 100 - 130 de zile, dar rămândependenţi de părinţi până la 1 an.Cuibul este construit pe stânci.Protecţia speciei: la nivel global speciaeste ameninţată cu dispariţia, conformListei Roşii IUCN. În unele regiuni speciaeste extrem de vulnerabilă, cum ar fiEuropa şi Africa de Sud, unde există oserie de proiecte de conservare.

VulturulGypaetus barbatus

44

45

Zimbrul este ierbivorul cel mai mare din Europa şise diferenţiază de specia americană prin volumulmai mic al corpului şi al capului. A fost vânat timpde mulţi ani în tot continentul şi a dispărut dinfoarte multe ţări. Coarnele sunt prezente la ambelesexe şi au lungimea de cel mult 45 cm, dar suntdeosebit de viguroase. Blana are păr scurt, deculoare brun - cafeniu închis, aceeaşi pe tot corpul.Pe faţa internă a maxilarului inferior şi pe piept arepăr mai lung. Fruntea zimbrului este puternică şilată, iar botul este scurt. Spre deosebire de marelebizon american nu migrează foarte mult, ci este ospecie mai sedentară. Este un animal tipic depădure. Masculii adulţi sunt solitari sau în grupuride 2-3 în mare parte a anului.Din fericire, s-a reuşit reintroducerea speciei în rezer -vaţii naturale din vechea URSS şi din Polonia, astfelcă în zilele noastre nu se mai află într-un pericoliminent de dispariţie.

Clasă: Mamifere Ordin: Artiodactyla Familie: Bovidae Gen: BisonSpecie: B. bonasus

Răspândire: Polonia, vestul Caucazilor,reintrodus în Belarus, Lituania, Ucraina,Federaţia Statelor Ruseşti.Habitat: poienile pădurilor de foioasedin zone de deal şi munte, cu subarboretmult şi locuri umede, chiar mlăştinoase.Urcă şi la limita pădurilor de conifere,pentru păşunea alpină.Lungimea corpului: 2,1 - 3,5 m.Lungimea cozii: 50 - 60 cm.Greutate: 800 - 1000 kg.Maturitate sexuală: femela 3 ani,masculul 6 ani.Perioada de împerechere: august -septembrie.Durata gestaţiei: 254 - 272 zile.Nr. pui la o naştere: 1, rar 2.Greutate la naştere: 15 - 25 kg.Hrană: iarbă, frunze, licheni, muşchi,scoarţa copacilor tineri.Prădători: omul, lupul, ursul, râsul(pentru pui).Protecţia speciei: este clasificat caspecie periclitată de IUCN, dar nu estelistată de CITES.

ZimbrulBison bonasus

46

47

La 28 septembrie 1964 Poşta Română a pus în circulaţieemisiunea de mărci poştale Grădina Zoologică Bucureşti.Seria este compusă din 8 timbre, cu valorile nominale de 5bani, 10 bani, 35 bani, 40 bani, 1 leu, 1,55 lei şi 2 lei. Înordinea valorilor nominale mărcile ilustrează: un şarpe piton,lebede negre, struţi, cocori, tigri, lei, zebre şi cămile. Seriaaduce câteva noutăţi în filatelia românească, fiind primaemisune de mărci poştale dedicată unei grădini zoologice şireprezintă, în premieră pe timbrele româneşti, animale exotice. Pe plan filatelic emisunea este însă cunoscută prin cele trei erorimajore pe care le conţine. În primul rând este vorba despre oeroare de machetare, pe marca cu valoarea nominală de 1,55fiind inscripţionat, în mod eronat BANI în loc de LEI. Tot tirajulemisunii a avut această eroare. Tariful poştal de 1,55 lei corespundea unei scrisori recomandate oficiale (tarifrezervat instituţiilor statului, care aveau o reducere de la 1,75lei - cât era tariful normal pentru o astfel de trimitere -, la 1,55lei). În aceste condiţii, toată lumea a luat lucrurile ca atare,folosindu-se la francarea scrisorilor timbrele aşa cum erau, cu1,55 bani în loc de 1,55 lei. Eroarea a produs unele încurcăturiîn exploatarea poştală pentru că, cu toate că pe timbru scria1,55 bani, oficianţii poştali trebuiau să ţină cont că de faptvaloarea lor reală era de 1,55 lei. Seria a fost machetată deunul dintre cei mai apreciaţi artişti români ai epocii, Ion Untsch,cunoscut pentru realizările sale în domeniul ilustraţiei de carteşi al artei ornamentale. Eroarea de machetare a apărut datorităneatenţiei. Alte două erori se referă la procesul de imprimareal timbrelor care a fost efectuat în sistem offset la Fabrica deTimbre. La o parte din tiraj, marca cu valoarea nominală de35 bani, reprezentând struţii, a apărut fără culoarea roşie saufără culoarea brun. În primul caz nu a mai apărut textulGRĂDINA ZOOLOGICĂ BUCUREŞTI care era scris cu respectivaculoare, iar în cazul secund nu au mai apărut struţii, care erauimprimaţi în brun. Erorile de imprimare au trecut de controlulcalitativ efectuat în Fabrica de Timbre şi au ajuns în circuitulfilatelic. Cu toate că din punct de vedere tipografic ele suntrebuturi de fabricaţie, din punct de vedere filatelic suntconsiderate erori, fiind foarte apreciate şi căutate de filatelişti.

Cristian SCĂICEANUDirector adjunct Muzeul Naţional Filatelic

EMISIUNEA DE MĂRCI POŞTALE GRĂDINA ZOOLOGICĂ BUCUREŞTI

48

49

Struţul este înzestrat cu membre posterioare foartedezvoltate, terminate în două degete, fapt unic lapăsări. Lungimea picioarelor, musculatura volumi -noasă şi conformaţia lor specială fac posibilă depla -sarea foarte rapidă. Ei pot să atingă viteza de fugăde peste 60 km/oră şi să o menţină în decurs de 20de minute. Toate obiectele strălucitoare, din sticlă sau metal, îlatrag nespus de mult pe struţ.Penele de struţi simbolizau pentru vechii egiptenijustiţia şi echitatea. Astfel, deasupra capului zeiţeiegiptene MAAT, care supraveghea judecarea suflete -lor, se afla o pană de struţ.

Clasa: Aves Ordin: Struthioniformes Familie: StruthionidaeGen specie: Struthio camelus

Răspândire: Partea centrală, estică şisudică a Africii.Habitat: regiuni uscate şi nisipoase,zone deşertice sau semideşertice.Înălţime: masculul 2,1 - 2,7 m, femela1,7 - 1,9 m.Greutate: masculul 100 - 130 kg,femela 90 - 110 kg.Maturitate sexuală: 3 - 4 ani.Perioada de împerechere: sfârşitul luiseptembrie şi sfârşitul lui februarie.Incubaţia: 42 - 46 zile.Ponta: 10 - 20 ouă.Greutatea unui ou: 755 - 1618 g; 13 -16 cm diametru.Hrană: lucernă, cereale, seminţe, iarbă,flori. Ocazional carne rămasă de laprădători, insecte.Durata vieţii: 30 - 40 de ani înlibertate, mai mult în captivitate.Statut de conservare: risc scăzut dedispariţie.

Strutul AfricanStruthio camelus

,

50

51

Reproducere: se reproduc foarte uşor în captivi -tate. Femela atinge maturitatea sexuală la aproxi -mativ 3,5 metri lungime, iar masculul la 2,5 metri.Împerecherea are loc de obicei în lunile noiembrie,decembrie şi ianuarie. Zece săptămâni mai târziufemela depune 20-50 ouă. În cazuri speciale ouălesunt depuse în cuiburi puţin adânci sau le acoperăcu frunze şi sol. Femela se încolăceşte în jurul lor şiîncepe incubaţia, care durează 65-70 de zile la otemperatură de 30 grade Celsius. Femela nu pără -seşte cuibul decât foarte rar să mănânce şi să beaapă. Dacă scade temperatura, prin contracţii alecorpului aceasta poate creşte cu câteva grade. Înaceastă perioadă pierde foarte multă energie, astfelcă se va reproduce din nou după 2-3 ani.După ce ouăle s-au spart, femela părăseşte puii,aceştia fiind pe cont propiu. Puii măsoară 50-60 cmlungime, fiind vioi şi agresivi. Încep să se îmbăiezede la vârsta de 2-4 zile. Creşterea poate fi foarterapidă, maturitatea sexuală fiind atinsă uneori la18-24 luni.

Clasa: ReptileOrdin: SquamataFamilia: Boidae Gen: PythonSpecie: P. molurus

Răspândire: India, Pakistan, Bangla -desh, Nepal, Sri Lanka.Habitat: pădurea tropicală, pajişti şisavane, terenuri umede şi mlaştini.Biologia: şarpe constrictor, nu se depla -sează foarte repede pe uscat (face 1,6km într-o oră). Nu este bun căţărător,dar este un bun înotător. Sunt şerpirezistenţi care se adaptează bine încaptivitate. Au nevoie de temperaturi de30 grade Celsius şi un amplasamentspaţios.Lungime: 4-9 m.Greutate: un piton de 7,6 m lungimecântăreşte 137 kg.Hrana: în funcţie de mărime se hrănesccu rozătoare, păsări, reptile şi mamifereca maimuţe, porci şi antilope. Întâisugrumă prada cu ajutorul corpului său,iar după ce aceasta moare prin asfixiereîncepe să o înghită întreagă.Simţul văzului este slab, iar cel almirosului este foarte dezvoltat. Pe buzasuperioară are senzori de temperatură.Statutul de conservare: apare pe ListaRoşie IUCN ca specie aproape periclitatăşi în Anexa I - CITES.

Pitonul IndianPython molurus

52

53

Ca la cele mai multe păsări, diferenţa dintre sexeeste că masculul este puţin mai mare decât femela.Sunt monogame şi adesea au un singur partener peviaţă. Rar se grupează în colonii. Se hrănesc înamurg şi călătoresc noaptea.Comportament de apărare: îşi deschid şi îşiunduiesc aripile cu 2-3 bătăi urmate de o chemare.Bătăile fac un zgomot foarte mare care sperieduşmanii. Îi ameninţă cu gâtul ridicat şi ciocul în jos.Comportament de împerechere: există un ritualnumit „ceremonia triumfală”. Masculul abordeazăfemela cu aripile şi pieptul ridicat chemând-orepetat, apoi îşi apleacă capetele alternativ. Acesteceremonii sunt iniţiate de mascul şi tind să creascăîn frecvenţă când sunt mai multe femele în jur.Protecţia speciei: IUCN – Lista roşie – nu esteameninţată.

Clasa: PăsăriOrdin: Anseriformes Familie: AnatidaeGen: CygnusSpecie: C. atratus

Răspândire: sunt native în Australia şiTasmania şi au fost introduse în NouaZeelandă şi Europa. După ce au fostintroduse în Europa ca păsări decorativepot fi întâlnite aici şi în sălbăticie.Habitat: trăiesc pe lacuri, râuri şi iazuricare pot fi de apă dulce, sărată sausălcie. Preferă habitate cu vegetaţie.Lungimea corpului: 110 - 140 cm.Anvergura aripilor: 160 - 200 cm.Greutate: 3,7 - 8,75 kg.Maturitatea sexuală: 18 - 36 luni.Perioada de împerechere: februariepână în septembrie.Incubaţia: 35 - 48 zile, începe după ceau fost depuse toate ouăle. Mascululajută şi el la incubare.Ponta: 5 - 6 ouă de un verde pal,depuse la interval de o zi.Hrana: este alcătuită, în principal, dinplante acvatice sau de pe malul apei, iarocazional se hrăneşte şi cu insecte.Protecţia speciei: nu au statut deconservare special.

Lebada NeagraCygnus atratus

))

54

55

Masculul şi femela sunt asemănători. Este considerat a fi „fosila vie” printre cocori, avândo perioadă înfloritoare în Eocen cu 54 - 38 milioanede ani în urmă şi a supravieţuit erei glaciare.Strigătul ca de trompetă al cocorului cu coroană esteunul dintre sunetele de neuitat ale Africii: O-uang!O-uang! O-uang! Acest ţipăt puternic poate fi auzitde la mari distanţe. Adesea, o pereche de cocoristrigă în timp ce zboară spre sau dinspre copacul încare îşi au cuibul. În timpul dansului de împerechere, cei doi cocorisar cu graţie unul în jurul celuilalt, cu aripile puţindesfăcute. Apoi deschid aripile total, se provoacăreciproc şi sar câţiva metri în aer. Când sunt peuscat, masculul aleargă în jurul femelei, apoiaceasta în jurul masculului, după care reiau.

Clasa: PăsăriOrdin: GruiformesFamilie: GruidaeGen: BalearicaSpecie: B. Pavonina

Răspândire: Africa, la sud de Sahara(Kenia, Uganda, Namibia, Natal).Habitat: păşuni, mlaştini şi câmpiiinundate.Înălţime: 1 m.Anvergura aripilor: 1,87 m.Greutate: 3,6 kg.Hrana: omnivor - plante, seminţe,cereale, insecte, broaşte, viermi, şerpi,peşti mici, ouă de peşti. Prădători: omul.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN ca specie vulnerabilă, datoritădegradării şi pierderii habitatuluinatural.

Cocorul cu coroanaBalearica pavonin

)

56

57

Culoarea blănii variază de la un crem palid până laun gălbui-roşcat. Dungile pe care le prezintă diferăla fiecare individ.Este un animal solitar ce trăieşte într-un teritoriubine delimitat, controlat periodic şi semnalat cuexcremente. Tigrii au pupilele rotunde şi irisul galben datorităunui strat special de celule de la nivelul retinei(tapetum). Tigrii văd bine şi noaptea. Are 5 degete la picioarele din faţă şi 4 la cele dinspate. Toate degetele sunt prevăzute cu gheareretractile ca la pisici. Lungimea ghearelor atinge 8-10 cm.Ca să reziste la temperaturi extreme, tigrul siberianare cea mai stufoasă blană, cu cel mai mare numărde fire pe centimetru pătrat. Din cauza acţiunilor distructive ale oamenilor, audispărut 75-85% din totalul tigrilor siberieni, caresunt în continuare vânaţi pentru blană şi pentru a fiutilizate anumite părţi ale corpului în medicinatradiţională chineză sau ca suveniruri pentru turişti.

Clasa: Mamifere Ordin: Carnivora Familie: Felidae Gen: PantheraSpecie: P. tigrisSubspecia: P. t. altaica

Răspândire: nord-estul Asiei.Habitat: pădurile de conifere din RusiaOccidentală şi în Nord-Estul Chinei undemai sunt cunoscuţi şi sub numele deManchiurian.Dimensiuni: comparativ cu celelalteşapte rase geografice ale speciei Pantheratigris, subspecia siberiană are talia ceamai mare, părul mai lung şi mai des, deculoare mai deschisă. Recordul absoluteste de 384 kg greutate pentru unmascul.Lungimea corpului: 230 - 280 cm.Lungimea cozii: 75 - 91 cm.Înălţimea: 90 - 100 cm.Greutate: până la 290 kg.Maturitatea sexuală: 4 - 5 ani.Durata gestaţiei: 102 - 112 zile.Numărul puilor la o naştere: 3 - 4,naşte o dată la 2 - 2,5 ani.Hrana: mistreţi, cerbi, accidentalanimale domestice.Protecţia speciei: specie ameninţată cudispariţia.

Tigrul SiberianPanthera tigris altaica

58

59

Sunt animale sociabile, comparativ cu celelaltefeline din specia lor. În timpul nopţii pornesc la vânătoare. Leii, în specialleoaicele, vânează numai în grup: două sau maimulte leoaice urmăresc, de regulă, un singuranimal. Trăiesc în grupuri de familii, constând în femeleînrudite, puii de ambele sexe, şi un masculneînrudit, care se împerechează cu femelele adulte. Masculii sunt daţi afară din grup atunci când ajungla maturitate. În timpul zilei se odihnesc, pot dormipână la 22 de ore zilnic, într-un adăpost ascuns.Cu toate că este cunoscut ca „regele junglei”, leuleste un animal care trăieşte în câmpii deschise.

Clasa: MamifereOrdin: CarnivoraFamilia: Felidae Gen: PantheraSpecie: P. Leo

Raspândire: Africa, sud - vestul Asiei.Lungimea corpului: 1,7 - 2,5 m (feme -lele sunt mai mici).Lungimea cozii: 0,9 - 1,1 m.Greutatea: 150 - 250 kg masculii, 122- 182 kg femelele.Maturitatea sexuală: 4 ani femelele, 5ani masculii.Perioada de gestaţie: 110 zile.Nr. pui: 1 - 4.Hrană: zebre, gnu, impala, bivoli,rozătoare mici, iepuri de câmp şi reptile.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN ca specie vulnerabilă, iar pe listaCITES apare în Anexa II, subspeciaasiatică este înscrisă în Anexa I.

LeulPanthera leo

60

61

Este cea mai mare zebră sălbatică, are dungi deseşi înguste care rămân distincte până jos la copite,abdomenul şi baza cozii sunt albe.Când o familie este atacată, zebrele formează unsemicerc, cu faţa înspre animal, pe care-l urmărescpentru a-l muşca şi ataca atunci când acesta serepede la ele. Dacă cineva din familie este rănit,ceilalţi îl înconjoară ca să-l protejeze.Deşi s-ar părea că toate arată la fel, zebrele dintr-ocireadă se pot distinge în funcţie de dungile lor, caresunt unice, asemenea amprentelor umane. Zebra se apără prin fugă, modul în care suntdispuse dungile ajutând-o să se piardă în zare,prădătorul neavând precizie în a o urmări. Mai alesdacă sunt mai multe într-o turmă, urmărirea lor decătre duşmani devine imposibilă, provocândconfuzie cu atâtea dungi.

Clasa: MamifereOrdin: PerissodactylaFamilie: EquidaeGen: EquusSpecie: E. Grevyi

Răspândire: Estul Africii, Kenia, Etiopiaşi Somalia.Lungimea corpului: 1,25 - 1,50 m.Lungimea cozii: 36 - 60 cm.Greutatea: 350 - 450 kg.Maturitatea sexuală: femela 3 ani,masculul 6 ani.Gestaţia: 1 an.Nr. pui: 1. La numai 15 minute de lanaştere se ridică în picioare, iar dupădouă ore este capabil să-şi urmezemama. Timp de câteva zile, aceasta nupermite nimănui să se apropie de pui.Hrana: ierburi scurte, plante înalte, cuflori. Prădători: lei, hiene, leoparzi, cimpanzei. Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN ca specie în pericol de dispariţie.

Zebra lui GrevyEquus grevyi

62

63

Cămila este adaptată la viaţa de deşert, cândtrebuie să parcurgă fără hrană sau apă distanţemari. Pentru aceasta cămila poate să acumuleze carezervă o cantitate mare de hrană şi apă. În cocoaşăea poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime,cu care poate să reziste fără a se hrăni timp de 30de zile.Rezerva de apă a unei cămile acumulată în stomacatinge o cantitate între 100 şi 150 litri, cantitatesuficientă pentru 2 săptămâni. Cămila poate bea în10 minute o cantitate de 100 de litri de apă.S-a adaptat extrem de bine la viaţa din deşertulGobi, unde furtunile de nisip pot face viaţa extremde dificilă. Se protejează împotriva furtunilor în maimulte feluri: prezintă pleoape groase, ochii au geneprotectoare lungi, urechile sunt relativ mici şi cu părîn interior şi au posibilitatea de a-şi închide nările.Se deplasează în turme formate din 5-20 deexemplare. Fiecare turmă este condusă de unmascul adult. Blana este zburlită şi are culoarea bej-deschis spremaro-închis. Cocoaşele drepte indică un animalbine hrănit.

Clasa: MamifereOrdin: ArtiodactylaFamilie: CamelidaeGen: CamelusSpecie: C. bactrianus

Răspândire: Mongolia de Sud-Vest şi înzone izolate ale Chinei, inclusiv la LakeLob, Arjin Shan şi Desertul Taklimakan. Habitat: populează regiuni aride, segăsesc de-a lungul râurilor, în stepasiberiană, în deşert.Lungimea corpului: 2,5 - 3 m.Lungimea cozii: 35 - 53 cm.Greutatea: 450 - 550 kg.Hrana: iarbă, frunze, arbuşti.Gestaţia: 360 - 440 zile.Nr. pui: 1 - 2. Greutatea la naştere: 36 kg.Puiul se poate ridica şi merge la câtevaore de la naştere. Stă cu mama lui pânăla vârsta de 3-5 ani.Maturitatea sexuală: 3 - 5 ani.Protecţia speciei: apare pe Lista RoşieIUCN ca specie critic periclitată, însălbăticie numărul exemplarelor esteîntr-o continuă scădere.

Camila BactrianaCamelus bactrianus

))

64