Download pdf - 16 decembrie 2011

VINERISÃPTÃMÂNA A III-A DIN ADVENT

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi

cu toþi sã ne-nchinãm.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi

cu toþi sã ne-nchinãm.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Fiule nãscut din Tatãl, cel de toate mai presus,Tu, Luminã din Luminã, care nu cunoºti apus,Când s-a împlinit sorocul hotãrât de CreatorAi luat dintr-o femeie chip smerit de slujitor.Sufletul ni-l lumineazã cu cereasca ta luminãªi-l aprinde cu cãldura ºi iubirea ta divinã.Vestea bunã ce-ai adus-o, neatinsã-n noi rãmânã,În primejdii de tot felul ocroteascã-ne-a ta mânã.Dupã-a ta fãgãduinþã vei veni din nou o datãCu putere ºi mãrire spre a þine judecatã;Recompensã sau pedeapsã fiecãrui vei împarteDupã cele fãptuite cum sunt scrise-n marea carte.

Vineri, sãptãmâna a III-a din Advent2

Noi acuma recunoaºtem ale noastre fapte releªi rugãm a ta-ndurare sã le ierte, sã le spele,Ca sã fim în ziua-aceea puºi în ceata celor sfinþi,Nu la stânga unde-i plânsul, unde-i scrâºnetul din dinþi.Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie,Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie.Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminãCare-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dum-nezeul meu.

Psalmul 68 (69),2-22.30-37

Râvna casei tale mã mistuieI-au dat sã bea vin amestecat cu fiere (Mt 27,34).

I2 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, *

cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!3 M-am afundat într-o mlaºtinã adâncã

ºi n-am nimic de care sã mã prind, †am cãzut în vâltoarea apei *ºi curentul mã trage cu sine.

4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul; *ochii mi s-au împãienjenit

aºteptându-l pe Dumnezeul meu.5 Cei ce mã urãsc fãrã motiv *

s-au înmulþit mai mult decât firele de pãrde pe capul meu;

s-au întãrit duºmanii, cei care mã calomniazã, *trebuie sã le dau înapoi, deºi n-am furat nimic.

6 Dumnezeule, tu ºtii nebunia mea *ºi greºelile mele nu-þi sunt ascunse.

7 Sã nu fie fãcuþi de ruºine din pricina meacei care sperã în tine, *

Doamne, Dumnezeul oºtirilor!

Oficiul lecturilor 3

Sã nu fie rãvãºiþi din cauza mea *cei care te cautã, Dumnezeul lui Israel!

8 Pentru tine îndur batjocurã *ºi ruºinea îmi acoperã faþa.

9 Am ajuns un strãin pentru fraþii mei, *un necunoscut pentru fiii mamei mele;

10 cãci râvna casei tale mã mistuie, *batjocurile celor care te insultã au cãzut asupra mea.

11 A plâns în mine sufletul ºi am postit *ºi aceasta a fost spre dezonoarea mea.

12 M-am îmbrãcat în sac *ºi am ajuns obiectul lor de batjocurã.

13 Cei care stau la porþi mã vorbesc *ºi cântecele beþivilor sunt împotriva mea.

Ant. Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dumnezeulmeu.

Ant. 2 Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi erasete, mi-au dat sã beau oþet.

II14 Dar eu cãtre tine îmi înalþ rugãciunea, Doamne, *

în timpul bunãvoinþei tale;în marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule, *

pentru fidelitatea mântuirii tale.15 Scoate-mã din mlaºtinã, ca sã nu mã afund, †

scapã-mã de cei care mã urãsc *ºi de apele adânci.

16 Sã nu treacã valurile peste mine, †sã nu mã înghitã adâncul *ºi gura prãpastiei sã nu se închidã deasupra mea.

17 Ascultã-mã, Doamne; †îndurarea ta este plinã de bunãtate; *în iubirea ta cea mare, întoarce-þi privirea spre mine.

18 Nu-þi ascunde faþa de la slujitorul tãu, †cãci sunt în necaz; *grãbeºte-te sã mã asculþi!


19 Apropie-te de sufletul meu ºi rãscumpãrã-mã, *elibereazã-mã de duºmanii mei!

20 Tu cunoºti jignirea, ruºinea ºi batjocura mea, *înaintea ta sunt toþi duºmanii mei.

21 Dispreþul îmi sfâºie inima ºi sunt copleºit de apãsare; †aºtept mângâiere, dar în zadar, *aºtept mângâietori, ºi nu gãsesc nici unul.

22 Ei mi-au pus venin în mâncare, *ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet.

Ant. Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi erasete, mi-au dat sã beau oþet.

Ant. 3 Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vorbucura de viaþã.

III30 Eu sunt nenorocit, copleºit de suferinþã; *

Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!31 Voi lãuda numele lui Dumnezeu prin cântãri *

ºi îl voi preamãri, aducându-i mulþumire,32 ºi-i va fi plãcut Domnului mai mult decât un taur, *

decât un viþel care are coarne ºi copite.33 Sã vadã cei sãraci ºi sã se bucure! *

Cãutaþi-l pe Dumnezeu,ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã.

34 Cãci Domnul îi ascultã pe cei sãraci *ºi nu-i uitã pe ai sãi care sunt în închisoare.

35 Sã-l laude cerurile ºi pãmântul, *mãrile ºi tot ce miºunã în ele.

36 Cãci Dumnezeu mântuieºte Sionul †ºi va reclãdi cetãþile lui Iuda: *ºi vor locui acolo ºi le vor stãpâni.

37 Le va moºteni descendenþa slujitorilor sãi *ºi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.

Ant. Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vorbucura de viaþã.V. Sã vinã asupra mea milostivirea ta, Doamne.R.Mântuirea ta, dupã cuvântul tãu.


LECTURA ÎNTÂI

Din Cartea profetului Isaia 33,7-24

Mântuirea viitoare7 Iatã, crainicii strigã pe uliþe,solii pãcii plâng amar.8 Drumurile sunt pustii,nu mai este nici un trecãtor pe cale;el rupe legãmântul,îndepãrteazã martorii,nu mai þine cont de oameni.9 Þara plânge ºi este plinã de dezolare,Libanul este tulburat ºi ofilit,ªaronul a ajuns ca un pustiu,Basanul ºi Carmelul sunt despuiaþi de verdeaþã.10 „Acum mã voi scula, zice Domnul,acum mã voi ridica, acum mã voi înãlþa.11 Aþi zãmislit fân ºi naºteþi paie;duhul meu ca focul vã va nimici.12 Popoarele vor fi ca niºte cuptoare de var,ca niºte spini adunaþi care ard în foc.13 Ascultaþi, voi, cei de departe, ceea ce am fãcut,ºi luaþi aminte, voi, cei de aproape, la puterea mea!”14 S-au îngrozit în Sion cei pãcãtoºi;i-a cuprins tremurul pe cei fãrãdelege.Cine dintre voi ar putea sta lângã un foc mistuitor?Cine dintre voi poate sta lângã vãpaia cea veºnicã?15 Cel care umblã în dreptate ºi spune adevãrul;care respinge câºtigul provenit din jafuri,care îºi scuturã mâna ca sã nu primeascã mitã;cel care îºi astupã urechileca sã nu audã despre vãrsare de sângeºi îºi închide ochii ca sã nu mai vadã pãcatul.16 Acesta va locui pe înãlþimi,o cetate clãditã pe stâncã va fi scãparea lui;i se va da pâine ºi nu va duce lipsã de apã.17 Ochii tãi îl vor vedea pe rege în strãlucirea lui,vor privi þara în toatã întinderea ei.


18 Inima ta îºi va aduce aminte de groaza trecutãºi va zice: „Unde este scribul? Unde este vistiernicul?Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”19 Atunci nu vei mai vedea poporul acesta neruºinat,poporul cu vorbirea încâlcitã, de neînþeles,vorbind o limbã barbarã, de nepriceput.20 Priveºte Sionul, cetatea sãrbãtorilor noastre!Ochii tãi vor vedea Ierusalimul, ca locuinþã liniºtitã,ca un cort, care nu va putea fi strãmutat niciodatã,ai cãrui þãruºi nu vor mai fi scoºi niciodatãºi ale cãrui funii nu vor mai fi rupte.21 Pentru cã acolo Domnul ne-a arãtat puterea sa,ca un loc cu râuri ºi canale foarte largipe unde nu pãtrund corãbii cu vâsleºi nu trece nici un vas mare.22 Cãci Domnul este judecãtorul nostru,Domnul este legiuitorul nostru,Domnul este regele nostru: el ne va mântui.23 Funiile tale s-au slãbit,aºa cã nu mai pot strânge piciorul catarguluiºi nu mai pot întinde pânzele.Atunci ºi orbii vor împãrþi o pradã mare,ºi ºchiopii vor lua parte la o capturã bogatã.24 Nici un locuitor nu zice: „Sunt bolnav!”Poporului care locuieºte într-însul i se iartã nelegiuirea.

RESPONSORIUL Cf. Is 33,22; Ps 96 (97),1R.Domnul este judecãtorul nostru, Domnul este legiu-

itorul nostru, Domnul este regele nostru, * el va veni ºine va mântui.V.Domnul stãpâneºte, sã tresalte de bucurie pãmân-

tul, sã se bucure insulele nenumãrate. * El va veni.

LECTURA A DOUA

Din Comentariu asupra psalmilorde sfântul Augustin, episcop

(Ps 37, 13-14: CCL 38, 391-392)


Dorinþa ta este rugãciunea taStrig din cauza zbuciumului inimii mele (Ps 37,9).

Existã un suspin ascuns, pe care omul nu-l aude; totuºi,dacã inima este cuprinsã de o dorinþã atât de puternicãîncât rana omului interior se exprimã printr-un strigãtcare o descoperã, atunci este cãutatã cauza ºi omul seîntreabã pe sine: Poate este aceasta care o face sã sus-pine, sau poate este aceea care i-a fãcut aceasta. Cinepoate sã înþeleagã, dacã nu acela ai cãrui ochi ºi urechisunt atinse de acest suspin. Psalmistul spune: Strig dincauza zbuciumului inimii mele, pentru cã, atunci cândoamenii aud suspinul unui om, ei percep suspinul trupu-lui, dar nu-l vãd pe cel care suspinã în inima sa.

ªi cine cunoaºte cauza zbuciumului sãu? Adaugã: Înfaþa ta e toatã dorinþa mea (Ps 37,10). Nu în faþaoamenilor, care nu pot vedea inima, ci în faþa ta e toatãdorinþa mea. Dacã orice dorinþã de-a ta este în faþa lui,Tatãl, care vede în ascuns, þi-o va asculta.

Cãci însãºi dorinþa ta este rugãciunea ta; dacã dorinþaeste continuã, continuã este ºi rugãciunea. Nu fãrã rosta spus Apostolul: Rugaþi-vã fãrã încetare (1Tes 5,17).A voit oare cu aceasta sã spunã cã noi trebuie, fãrã înce-tare, sã ne plecãm genunchiul, sã ne prosternãm trupul,sã ne înãlþãm mâinile? Dacã spunem cã aceasta este rugã-ciunea noastrã, atunci nu putem sã o facem fãrã încetare.

Este o altã rugãciune, interioarã, care este fãrã înce-tare, ºi aceasta este dorinþa. Orice ai face, dacã doreºtiacea odihnã de sâmbãtã [odihna în Dumnezeu], atuncinu încetezi sã te rogi. Dacã nu vrei sã încetezi sã te rogi,nu înceta sã doreºti.

Dacã dorinþa ta este continuã, continuu este ºi strigã-tul tãu. Nu vei tãcea, decât dacã încetezi sã iubeºti.Cine sunt cei care au tãcut? Cei despre care se spune:Din cauza înmulþirii fãrãdelegii, iubirea multora se varãci (Mt 24,12).

Rãceala iubirii este inima care tace; iubirea care ardeeste inima care strigã. Dacã iubirea rãmâne mereu, strigãmereu, doreºte mereu; dacã strigi mereu, doreºti mereu;dacã doreºti mereu, îþi aminteºti de odihnã.


În faþa ta e toatã dorinþa mea. Ce se întâmplã dacãdorinþa ta este în faþa lui, dar nu ºi suspinul tãu? De undepoate sã vinã aceasta, când însãºi dorinþa se exprimãprin suspin?

De aceea, psalmul continuã: ªi suspinul meu nu-þieste ascuns (Ps 37,10). Þie nu-þi este ascuns, însã multoroameni le este ascuns. Uneori, se pare cã umilul slujitoral lui Dumnezeu spune: ªi suspinul meu nu-þi este as-cuns. Alteori, se pare cã slujitorul lui Dumnezeu râde:oare dorinþa lui a murit în inima sa? Dacã existã dorinþa,existã ºi suspinul; el nu ajunge întotdeauna la urechileoamenilor, dar niciodatã nu înceteazã sã ajungã la ure-chile lui Dumnezeu.

RESPONSORIUL

R.Umblând în Cristos ºi peregrinând încã, pânãcând vom ajunge acolo, aºa sã cântãm dupã cum dorim.* Cãci cine doreºte, chiar dacã limba tace, cântã cu inima.V.Cine nu doreºte, oricât zgomot ar face în urechile

oamenilor, este mut pentru Dumnezeu. * Cãci cine.

Rugãciunea de încheiereSã ne întâmpine ºi sã ne însoþeascã pururi harul tãu,

Dumnezeule atotputernic, pentru ca noi, care aºteptãmcu dor aprins venirea Fiului tãu unul-nãscut, sã primimtot ajutorul în viaþa pãmânteascã ºi mântuirea în viaþaveºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu,care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Laudele 9



IMNUL

Rãsunã-acum un glas frumosCe poarta zilei a deschis;Sã renunþãm la orice vis,Pe cer a strãlucit Cristos.Zâmbeºte soarele de susGonind ce-a fost urât în somn;În el vedem pe-al nostru Domnªi bun Mântuitor Isus.Isus, dumnezeiescul Miel,A fost jertfit pentru pãcat;Noi, cei cu sufletul pãtat,Iertare cerem de la el.Ca-n ziua mare de apoi,Când fi-va plânset ºi amar,Pãrtaºi l-al mântuirii harSã fim aflaþi atunci ºi noi.Sã-l preamãrim cu-al nostru cântPe Tatãl, veºnic Creator,Pe Fiul ºi iubirea lorS-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Numai împotriva ta am pãcãtuit: Doamne, aimilã de mine!

Psalmul 50 (51)

Miluieºte-mã, DumnezeuleÎnnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omulcel nou (Ef 4,23-24).

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,dupã marea ta bunãtate, *


ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale,ºterge fãrãdelegea mea.

4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea *ºi curãþã-mã de pãcatul meu.

5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea *ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, *ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale *ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.

7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut *ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, *fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, *spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.

10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, *ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele *ºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, *ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa ta *ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale *ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale *ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele, †

de vinovãþia sângelui vãrsat, *ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele *ºi gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute †ºi, chiar dacã þi-aº aduce, *arderile de tot nu te-ar mulþumi.

Laudele 11

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului *ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele; *

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.Ant. Numai împotriva ta am pãcãtuit: Doamne, ai

milã de mine.

Ant. 2 Recunoaºtem, Doamne, fãrãdelegea noastrã,cãci am pãcãtuit împotriva ta.

Cântarea Ier 14,17-21

Plângerea poporului în timp de foamete ºi rãzboi

Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºicredeþi în evanghelie! (Mc 1,15).17 Ochii mei varsã lacrimi noaptea ºi ziua *

ºi nu se pot opri,cãci cu o mare strâmtorare a fost lovitã fecioara, *

fiica poporului meu, cu o strâmtorare mare.18 Dacã aº ieºi la câmp,

iatã oameni strãpunºi de sabie; *ºi dacã aº intra în cetate,

iatã oameni chinuiþi de foame.Chiar profetul ºi preotul rãtãcesc prin þarã, *

fãrã sã ºtie unde merg.19 Oare l-ai respins pe Iuda pentru totdeauna? *

ªi sufletului tãu i s-a fãcut scârbã de Sion?Pentru ce ne-ai lovit astfel, *

cã nu mai existã vindecare pentru noi?Aºteptãm pacea, dar nu vine nimic bun! *

Aºteptãm timpul vindecãrii, dar iatã numai spaimã!20 Noi recunoaºtem, Doamne, nelegiuirea noastrã, †

vinovãþia pãrinþilor noºtri, *cãci am pãcãtuit împotriva ta!


21 De dragul numelui tãu, nu ne pãrãsi. †Nu profana tronul mãririi tale. *Aminteºte-þi de legãmântul tãu cu noi ºi nu-l rupe!

Ant. Recunoaºtem, Doamne, fãrãdelegea noastrã,cãci am pãcãtuit împotriva ta.

Ant. 3 Domnul este Dumnezeu; noi suntem poporulsãu ºi turma pãºunii sale.

Psalmul 99 (100)

Bucuria celor care intrã în templu

Domnul porunceºte celor rãscumpãraþi sã cânte un cântecde biruinþã (sf. Atanasiu).

1 Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, *toþi locuitorii pãmântului,

2 slujiþi Domnului cu bucurie, *veniþi înaintea lui cu cântece de veselie.

3 Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! †El ne-a fãcut, ai lui suntem, *poporul lui ºi turma pãºunii sale.

4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire, †intraþi cântând în casa lui! *Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui,

5 cãci Domnul este bun, †îndurarea lui þine pe vecie, *ºi adevãrul lui, din generaþie în generaþie.

Ant. Domnul este Dumnezeu; noi suntem poporulsãu ºi turma pãºunii sale.

LECTURA SCURTÃ Ier 30,21a.22Aºa zice Domnul: „Conducãtorul lui va fi din Iacob,

ºi principele va ieºi din mijlocul lui. Îi voi deschide caleaºi el se va apropia de mine. Voi veþi fi poporul meu ºieu voi fi Dumnezeul vostru”.

Laudele 13

RESPONSORIUL SCURT

R.Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta.V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri

Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta.Ant. la Benedictus: Sãvârºiþi cele drepte, faceþi drep-

tate, cãci mântuirea mea este aproape.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.


Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Sãvârºiþi cele drepte, faceþi dreptate, cãcimântuirea mea este aproape.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Dumnezeu Tatãl a hotãrât sã-ºi dezvãluie slava saoamenilor prin Fiul. De aceea sã-l invocãm:

Fie slãvit numele tãu, Doamne!Învaþã-ne, Doamne, sã-l primim pe aproapele,– aºa cum Cristos ne-a primit pe noi, spre slava lui

Dumnezeu.Umple-ne de toatã bucuria ºi pacea în credinþã,– ca sã umblãm în speranþa ºi tãria Sfântului Duh.Ajutã-i pe toþi, Doamne, dupã mulþimea îndurãrilor tale:– vino în întâmpinarea acelora care, chiar fãrã sã ºtie,

te aºteaptã pe tine.Tu, care îi chemi ºi-i sfinþeºti pe cei aleºi,– ridicã-ne pe noi, pãcãtoºii, pentru a ne încununa în

fericirea veºnicã.

Tatãl nostru.



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Laudele 15

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, ceaplinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tuîntre femei.

Psalmul 21 (22)

Rugãciunea dreptului aflat în strâmtorareºi ascultat de Dumnezeu

Isus a strigat cu glas puternic: „Elì, Elì, lemá sabac-táni?” (Mt 27,46).

I2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

pentru ce m-ai pãrãsit? *


Departe sunt de a-mi aduce mântuireacuvintele strigãtului meu.

3 Dumnezeul meu, strig ziua ºi tu nu-mi rãspunzi, *ºi noaptea ºi nu am liniºte.

4 Iar tu eºti Cel Sfânt *ºi locuieºti în mijlocul laudelor lui Israel.

5 În tine ºi-au pus speranþa pãrinþii noºtri, *au sperat ºi tu i-ai eliberat;

6 cãtre tine au strigat ºi au fost mântuiþi, *în tine au nãdãjduit ºi n-au fost fãcuþi de ruºine.

7 Dar eu sunt vierme, ºi nu om, *ocara oamenilor ºi batjocura poporului.

8 Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine, *strâmbã din buze ºi dau din cap:

9 „S-a încrezut în Domnul, sã-l mântuiascã, *sã-l elibereze, dacã îl iubeºte”.

10 Cãci tu m-ai scos la luminã din sânul mamei, *m-ai pus în siguranþã la pieptul mamei mele.

11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am nãscut; *din sânul mamei mele tu eºti Dumnezeul meu.

12 Nu te îndepãrta de mine, †pentru cã strâmtorarea este aproape *ºi nu este cine sã mã ajute.

II13 Mã înconjoarã tauri mulþi, *

tauri puternici din Basan m-au împresurat14 ºi cascã spre mine gura lor, *

ca leul care sfâºie ºi rage.15 Mã scurg ca apa, *

mi se desfac toate oasele,inima mea este ca ceara, *

se topeºte printre mãruntaiele mele.16 Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalã †

ºi limba mi se lipeºte de gâtlej; *m-ai aºezat în praful morþii.

17 Iatã, mã înconjoarã câinii, *o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã;

Ora medie 17

mi-au strãpuns mâinile ºi picioarele, *18 mi-au numãrat toate oasele.

Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã; †19 îºi împart între ei hainele mele *

ºi au aruncat sorþii pentru tunica mea.20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, *

tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.21 Scapã de sabie viaþa mea, *

din gheara câinelui, singurul meu bine!22 Salveazã-mã din gura leului *

ºi de coarnele bivolilor, pe mine, sãrmanul!23 Voi vesti numele tãu fraþilor mei, *

în mijlocul adunãrii te voi lãuda.

III24 Cei care vã temeþi de Domnul, lãudaþi-l, †

toatã seminþia lui Iacob, preamãriþi-l; *sã se teamã de el toatã seminþia lui Israel.

25 Cãci el nu dispreþuieºte *ºi nici nu respinge cererea sãracului

ºi nu-ºi întoarce faþa de la el, *iar când strigã cãtre el, îl ascultã.

26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare; *îmi voi împlini fãgãduinþele

în faþa celor ce se tem de el.27 Cei sãraci vor mânca ºi se vor sãtura; †

îl vor lãuda pe Domnul cei care îl cautã: *„Inimile lor sã trãiascã în vecii vecilor!”

28 Îºi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnul *toate marginile pãmântului,

se vor prosterna în faþa lui *toate familiile popoarelor.

29 Cãci a Domnului este împãrãþia *ºi el va stãpâni naþiunile.

30 Lui i se vor închina toþi cei care dorm în pãmânt, *în faþa lui se vor prosterna

toþi cei care coboarã în þãrânã.


Dar sufletul meu va trãi pentru el *31 ºi urmaºii mei îl vor sluji.

Se va povesti despre Domnul generaþiei viitoare †32 ºi vor vesti dreptatea lui

poporului care se va naºte: *„Domnul a fãcut acestea!”

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, ceaplinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tuîntre femei.

LECTURA SCURTÃ Ier 30,18aAºa zice Domnul: „Iatã, eu voi aduce la loc corturile

lui Iacob ºi mã voi milostivi de lãcaºurile lui”.V.Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta.R.Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta.


Dumnezeule atotputernic, pentru ca noi, care aºteptãmcu dor aprins venirea Fiului tãu unul-nãscut, sã primimtot ajutorul în viaþa pãmânteascã ºi mântuirea în viaþaveºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Ziditor atotputernic de luminãtori cereºti,Celor care cred în tine veºnicã luminã eºti,

Vesperele 19

Rãscumpãrãtorul nostru, tu, Cristoase, Doamne sfinte,Cãtre cei ce þi se-nchinã cu-ndurare ia aminte.Pe când greu zãcea tot omul în pãcate ºi dureriªi vreo razã de speranþã nu venea de nicãieri,Ai vãzut de sus cã-n lume disperarea e stãpânãªi n-ai vrut ca omenirea pradã morþii sã rãmânã.Iar când lumea muribundã greu putea sã mai respire,Ai ieºit atunci, Isuse, din iatacul tãu de mire;Buna Mamã ºi Fecioarã, sânul ei imaculatÞi-a fost nouã luni palatul ca ºi tronul de-mpãrat.Doamne, mare þi-e puterea, deºi zaci culcat pe paie!Doar în faþa ta se cade tot genunchiul sã se-ndoaie.Cerul, marea ºi pãmântul, toatã firea strigã-n cor:Singur tu eºti împãratul ºi stãpânul tuturor!Cum mereu ne pasc primejdii ºi ne zbatem în nevoi,Mâna ta cea milostivã þine-o pururi peste noi.ªtim cã la sfârºitul lumii tu vei mai veni o datã;Fii cu noi plin de-ndurare la obºteasca judecatã.Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie,Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie.Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminãCare-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Domnul este mare: Dumnezeul nostru este maipresus decât toþi zeii.

Psalmul 134 (135)

Laudã lui Dumnezeu care sãvârºeºte minuniPopor luat în stãpânire de Domnul..., vestiþi faptelemãreþe ale aceluia care v-a chemat din întuneric laminunata sa luminã (cf. 1Pt 2,9).

I1 Lãudaþi numele Domnului, *

lãudaþi-l, slujitori ai Domnului,


2 voi, care staþi în casa Domnului, *în curþile casei Dumnezeului nostru!

3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, †cântaþi imnuri numelui sãu, *pentru cã este vrednic de laudã.

4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, *pe Israel, ca sã-i aparþinã.

5 ªtiu cã Domnul este mare: *Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii.

6 Domnul face tot ce vrea †în cer ºi pe pãmânt, *pe mare ºi în abisuri.

7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, †fulgere a fãcut pentru ploaie *ºi scoate vântul din vistieriile sale.

8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului, *de la om pânã la animal.

9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, *împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi.

10 A lovit naþiuni multe *ºi a ucis regi puternici:

11 pe Sihon, regele amoreilor,ºi pe Og, regele Basanului, *

ºi toate domniile din Canaan,12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, *

moºtenire lui Israel, poporul sãu.

Ant. Domnul este mare: Dumnezeul nostru este maipresus decât toþi zeii.

Ant. 2 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Dom-nul; cântaþi imnuri numelui sãu, pentru cã este vrednicde laudã.

II13 Doamne, numele tãu rãmâne pe vecie. *

Doamne, amintirea tarãmâne din generaþie în generaþie.

Vesperele 21

14 Domnul va face dreptate poporului sãu *ºi se va îndura de slujitorii sãi.

15 Idolii neamurilor sunt argint ºi aur, *lucrarea mâinilor omului:

16 au gurã, dar nu vorbesc, *au ochi, dar nu pot sã vadã;

17 au urechi, dar nu aud *ºi nu este suflare în gura lor.

18 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut *ºi toþi aceia care se încred în ei.

19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul, *voi, casa lui Aron, binecuvântaþi-l pe Domnul;

20 voi, casa lui Levi, binecuvântaþi-l pe Domnul; *voi, cei care vã temeþi de Domnul,

binecuvântaþi-l pe Domnul!21 Binecuvântat sã fie Domnul din Sion, *

cel care locuieºte în Ierusalim!Ant. Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul;

cântaþi imnuri numelui sãu, pentru cã este vrednic delaudã.

Ant. 3 Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora.

Cântarea Ap 15,3b-4

Imn de adorare3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, *

Doamne, Dumnezeule atotputernic!Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, *

rege al naþiunilor!4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, *

ºi nu va preamãri numele tãu?Tu singur eºti sfânt! †

Toate popoarele vor veniºi se vor prosterna înaintea ta, *

pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale!Ant. Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora.


LECTURA SCURTÃ 2Pt 3,8b-9O zi la Domnul este ca o mie de ani ºi o mie de ani

ca o singurã zi. Domnul nu întârzie împlinirea promi-siunii, dupã cum considerã unii întârzierea, ci el esteîndelung rãbdãtor faþã de voi, întrucât nu vrea sã se piar-dã cineva, ci ca toþi sã ajungã la convertire.

RESPONSORIUL SCURT

R.Vino ºi ne elibereazã, * Doamne, Dumnezeul puteri-lor! Vino.V.Aratã-ne faþa ta ºi vom fi mântuiþi, * Doamne, Dum-

nezeul puterilor! Slavã Tatãlui. Vino.

Ant. la Magnificat: Aceasta este mãrturia pe care adat-o Ioan: „Cel care vine dupã mine mai înainte demine era”.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

Vesperele 23

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Aceasta este mãrturia pe care a dat-o Ioan: „Cel

care vine dupã mine mai înainte de mine era”.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l invocãm cu încredere pe Cristos, pãstorul sufle-telor noastre:

Fii îndurãtor, Doamne, în bunãtatea ta!Bunule pãstor al turmei lui Dumnezeu,– vino ºi adunã-i pe toþi oamenii în Biserica ta.Ajutã-i, Doamne, pe pãstorii poporului tãu peregrin,– ca ei sã pascã turma ta cu grijã, pânã când vei veni.Alege din mijlocul nostru crainici ai cuvântului tãu,– ca sã predice evanghelia pânã la marginile pãmântului.Fie-þi milã de toþi cei trudiþi ºi ajunºi la capãtul puterilor:– fã sã gãseascã un prieten care sã le vinã în ajutor.Aratã slava ta, în pãºunile cereºti,– celor care în lumea aceasta au ascultat glasul tãu.Tatãl nostru.



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

Psalmul 87 (88)

Rugãciunea unui om grav bolnav

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului(Lc 22,53).

2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *zi ºi noapte strig înaintea ta.

Completoriul 25

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþi, *ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci aminte *ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.

7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *în întuneric ºi în umbra morþii.

8 Mânia ta apasã asupra mea *ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *m-ai fãcut urâciune înaintea lor.

Sunt închis ºi nu pot ieºi, *10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *ºi-mi întind mâinile spre tine!

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *Sau se vor scula umbrele sã te laude?

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *ºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?

16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile tale *ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *ºi toate împreunã se revarsã peste mine.

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.


Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9bTu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu

este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne,Dumnezeul nostru!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *

dupã cuvântul tãu, în pace,30 cãci au vãzut ochii mei *

mântuirea ta,31 pe care ai pregãtit-o *

înaintea tuturor popoarelor,32 luminã spre luminarea neamurilor *

ºi slava poporului tãu, Israel.Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-

teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscutîn moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºteºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,

Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,

tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Fecioarã de-a pururi,care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,

îndurã-te de noi, pãcãtoºii.Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,


binecuvântatul rod al trupului tãu.O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!

Sau:Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-

nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29