Download pdf - Armonizarea legislaţiei naţionale cu Acquis

5/14/2018 Armonizarea legislaţiei naţionale cu Acquis - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/armonizarea-legislatiei-nationale-cu-acquis 1/12

Armonizarea legislaţiei naţionale cu Acquis-ul comunitar este un proces continuu care are dreptscop asigurarea unei compatibilităţi depline ale normelor de drept intern cu legislaţia comunitară,prin modificarea sau completarea actelor normative naţionale ajustîndu-le la cerinţele acquis-ulcomunitar, după care normele juridice comunitare devin parte componentă a dreptului naţional.

Pe termen scurt, armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar aduce numeroase

beneficii interne, materializate într-un cadru legislativ dinamic şi progresiv, care promovează principiile şi valorile economiei de piaţă şi ale unui stat bazat pe drept, care de fapt constitui precondiţii absolut necesare dezvoltării unui stat european modern. Armonizarea la legislaţiaComunitară va favoriza considerabil dezvoltarea sectorului privat, factor important pentruasigurarea unei creşteri economice durabile. Pe lîngă aceasta, legislaţia armonizată contribuiesemnificativ la crearea unui mediu investiţional atractiv pentru investitorii străini, care vor găsiîn Republica Moldova un mediu juridic sigur, stabil şi previzibil, factor important pentrustabilirea şi creşterea investiţiilor străine directe.

Pe termen mediu, legislaţia naţională armonizată cu acquis-ul comunitar va facilita considerabilapropierea de UE, iniţial în contextul Politicii Europene de Vecinătate şi ulterior va face posibilă

asocierea cu UE precum şi devenirea unui membru cu drepturi depline a acesteia.

Acquis-ul Comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce leaga toate statelemembre in cadrul Uniunii Europene. Se afla intr-o evolutie permanenta si cuprinde:

- continutul, principiile si obiectivele politice ale Tratatelor;- legislatia adoptata in aplicarea tratatelor;- jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă; - declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; - măsurile adoptate în domeniul politicii externe şi de securitate comună; - măsurile adoptate în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne; - acordurile internaţionale încheiate de către Comunitate şi de către statele membre între ele îndomeniile de activitate ale Uniunii.

Fiecare act comunitar trebuie înţeles în contextul general al politicilor comunitare din fiecaresector, fiind necesara cunoaşterea acestora. În acest sens, Acquis-ul Comunitar cuprinde nunumai dreptul comunitar în sens strict (Piaţa Comună), ci şi toate actele adoptate în domeniilePESC şi JAI. Prezentarea politicilor Comunitare este în primul rînd făcută în cărţile verzi şi încărţile albe (vezi mai jos ce este cartea verde şi albă), fiind de aceea necesara şi consultareasistematica şi permanentă a acestora.

Ţările candidate pentru asociere sau cele candidate trebuie să-şi armonizeze legislaţia cu Acquis-ul Comunitar înainte de aderarea la UE. Excepţiile şi derogările de la Acquis sunt acordatenumai în mod excepţional si au o sferă de cuprindere limitata. În perspectiva viitoarei aderări,Republica Moldova va trebui sa transpună Acquis-ul în legislaţia naţională şi va trebui să oimplementeze pînă la momentul aderării la Uniunea Europeana.

În prezent, Acquis-ul comunitar este estimat la peste 120 000 de pagini de Jurnal Oficial.

Pentru cineva care doreşte să acceseze direct legislaţia comunitară este foarte util să cunoascăcareva noţiuni generale despre sistemul de codificare a legislaţiei Comunitare. Numărul dereferinţă CELEX este un identificator unic al actului comunitar format dintr -o combinaţie de

cifre şi litere, poziţia fiecărei cifre şi litere având un înţeles specific. Cunoaşterea formăriinumărului CELEX facilitează identificarea actelor legislaţiei Comunitare în baza Comunitară dedate Eur-Lex (http://eur-lex.europa.eu/ro/index.htm).



Numărul CELEX este format din următoarele elemente:

a) Codul sectorului din care face parte actul respectiv ( 3 xxxx X xxxx ), reprezentat printr-ocifră;

Convenţional, prima cifră utilizată în cuprinsul numărului de referinţă CELEX indică:

(1) pentru Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi tratatele care le modifică sau lecompletează; (2) pentru Legislaţia care decurge din relaţiile externe ale Comunităţilor Europene sau alestatelor membre (când relaţiile lor externe sunt legate de cele ale Comunităţilor); (3) pentru Legislaţia secundară; (4) pentru Legislaţia complementară (decizii ale reprezentanţilor statelor membre întruniţi înConsiliu, convenţii internaţionale încheiate între statele membre în conformitate cu dispoziţiiletratatelor etc.);(5) pentru Avizele, rezoluţiile, poziţiile comune, proiectele legislative ale instituţiilor comunitare;

(6) pentru Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de PrimăInstanţă; (7) pentru Dispoziţiile naţionale de transpunere a directivelor comunitare; (9) pentru Întrebările adresate Parlamentului European (0) pentru Actele consolidate (Acte neoficiale care reunesc în acelaşi text actul de bază împreunăcu toate amendamentele şi rectificările. Se publică în seria C a Jurnalului Oficial şi sunt folositedoar ca instrumente de lucru.)

b) Anul de adoptare / publicare a actului (X 2009 X xxxx ) sau, în cazul jurisprudenţei, anul încare s-a introdus acţiunea, format din patru cifre;

c) Tipul actului, reprezentat printr-o literă (X xxxx L xxxx);

d) Numărul actului comunitar, format din patru cifre. (X xxxx X 0011)

În continuare prezentăm ca exemple numerele CELEX ale actelor ale căror titluri complete suntmenţionate.

Exemplul 1 :

• Numărul CELEX al Directivei 2009/11/CE a Parlamentului European şi a Consiliului este

32009L0011, unde (3)(2009)(L)(0011) sunt:

a) prima cifră (3) indică numărul codului sectorului documentar CELEX, în cazul de faţă actulface parte din sectorul legislaţiei secundare;

b) cel de-al doilea număr (2009) indică anul de adoptare a actului;

c) Tipul actului, reprezentat printr-o literă;

Convenţional, fiecare literă indică un anumit tip de act. Astfel, în cazul legislaţiei secundare cînd prima cifră din numărul CELEX este 3 xxxx X xxxx, literele din cadrul numărului CELEX au

următoarele semnificaţii:



R - regulamenteL - directiveD - decizii şi decizii sui generis S - decizii de interes general CECOE - poziţii comune, acţiuni comune şi strategii comune PESC F - poziţii comune şi decizii-cadru JAI

M - neobiecţiune la o concentrare notificată J - neobiecţiune la o societate mixtă notificată B - bugetK - recomandări CECO O - orientări BCE H - recomandări A - avizeG - rezoluţii C - declaraţii Q - regulamente de procedură şi acorduri inte-rinstituţionale X - alte acte

d) ultimul număr (0011) indică numărul actului comunitar, în cazul de faţă directiva numărul 11din anul 2009.

Exemplul 2:

• Următorul Exemplu se referă la numărul CELEX al hotărârii CJCE în cauza C-13/90 este61989J0013, unde (6)(1989)(J)(0013) sunt:

a) prima cifră (6) indică faptul că documentul face parte din jurisprudenţă;

b) al doilea număr (1989) reprezintă anul în care s-a introdus acţiunea;

c) litera (J) indică tipul actului, în cazul de faţă hotârâre a CJCE. Pentru hotărârile Tribunaluluide Primă Instanţă se foloseşte litera A;

d) ultimul număr (0013) indică numărul cauzei.

Cartea Albă (White Paper)

La nivelul UE, prin Carte albă înţelegem un document elaborat de către o instituţie Comunitară,

prin care se trasează liniile directoare într -un anumit domeniu de activitate, se stabilesc măsurileşi acţiunile de intreprins pentru atingerea unui obiectiv important al Uniunii Europene. Dupaaprobarea sa de către Consiliul European, Cartea albă are caracter obligatoriu pentru cei carora lise adresează.

Cartile albe urmeaza, de regulă, dezbaterilor determinate de cărţile verzi şi contin propuneri delegiferare sau de acţiune în domeniile/subdomeniile respective, contribuind efectiv la dezvoltarea

politicii comunitare în aceste privinţe.

Cu titlu de exemplu, in 1985 a fost adoptata "Cartea alba privind realizarea completa a PieteiInterne", care continea prevederi a caror finalitate o constituia eliminarea pana la 31.12.1992, a

tuturor barierelor comerciale interne pe teritoriul UE, iar în 1995 "Cartea alba de pregatire atarilor asociate in vederea integrarii lor in Piata Interna a UE".



Carte verde (Green Paper)

Cartile verzi sunt comunicări oficiale ale Comisiei privind politicile în diferite domenii sausubdomenii. Ele se adresează părţilor interesate (grupuri de interese, agenţi economici, instituţiicomunitare etc.) pentru a declanşa un dialog cu acestea privind problemele in cauză.

Documentele numite "Cartea verde" conţin măsuri ce nu au caracter obligatoriu, ci doar derecomandare pentru cei carora le este destinată, fiind un document de analiză şi reflecţie ce poatesta la baza argumentării unei decizii ulterioare.

http://www.sedlex.md/nav3.php

ARMONIZAREA LEGISLATIEI NATIONALE CU REGLEMENTÃRILE

COMUNITARE

Andrei Popescu

1. Armonizarea legislatiei nationale cu reglementãrile comunitare este un obiectivmajor ce trebuie sã se regãseascã în strategia de aderare a oricãrui stat candidat lacalitatea de membru al Uniunii Europene.

Pentru România, armonizarea legislatiei reprezintã o necesitate care decurge, în primulrând, din optiunea sa fundamentalã pentru reformã si constituirea unei economii depiatã si, în acelasi timp, o obligatie asumatã prin Acordul european instituind o asociere întreRomânia, pe de o parte, Comunitãtile europene si statele membre, pe de altã parte, acord ratificatde tara noastrã prin Legea nr. 20/1993. Capitolul III din Titlul V din Acord este consacratexclusiv armonizãrii legislatiei. Potrivit art. 70 din Acord, armonizarea legislatiei va urmãri înspecial urmãtoarele domenii: legea vamalã, legea societãtilor, legea bancarã, conturile si taxelesocietãtilor, proprietatea intelectualã, protectia fortei de muncã si a locurilor de muncã,securitatea socialã, serviciile financiare, regulile de concurentã, protectia sãnãtãtii si vietiioamenilor, animalelor si plantelor, protectia consumatorilor, impozitarea indirectã, standardele sinormele tehnice, legile si reglementãrile în domeniul nuclear, transport si mediu.

Încã de la lansarea oficialã a cererii de aderare la Uniunea Europeanã, în iunie 1995, România s-a angajat sã îndeplineascã criteriile stabilite de Uniunea Europeanã ca fiind necesare pentruintegrarea în structurile europene.

Un criteriu fundamental si, în egalã mãsurã, obligatoriu pentru aderare, formulat de ConsiliulEuropean de la Copenhaga din iunie 1993, îl reprezintã capacitatea de asumare a obligatiilorde membru al Uniunii Europene, care implicã rãspunderea de a transpune integral acquis-ulcomunitar în legislatia româneascã pânã cel târziu la data oficialã a aderãrii. În acest sens, îniunie 1995 a fost adoptatã Strategia Nationalã de la Snagov în vederea aderãrii, în 1996 a fostelaborat Programul national de armonizare legislativã, în baza cãruia s-au adoptat o suitã de

legi în concordantã cu reglementãrile comunitare, au fost create institutii si structuriadministrative care sã asigure implementarea noii legislatii. În decembrie 1997, GuvernulRomâniei a adoptat Programul National de Adoptare a Acquis-ului Comunitar.






În mai 2000 a fost adoptat Programul National de Aderare a României la UniuneaEuropeanã (PNAR), reactualizat în iunie 2001 pentru perioada 2001-2004. În cursul anului2000, prin consensul tuturor fortelor politice, a fost adoptatã Strategia Nationalã de DezvoltareEconomicã a României pe termen mediu. În septembrie 2001 a fost adoptat de Guvern sitransmis Uniunii Europene Programul Economic de Preaderare (PEP).

Armonizarea legislatiei este un proces continuu care evolueazã în contextul integrãrii europenepropriu-zise. Armonizarea cu acquis-ul comunitar implicã cunoasterea în detaliu a acestuia,adaptarea sa la realitãtiile românesti si asigurarea coerentei noii legislatii armonizate.

În acest proces în care suntem implicati, Comisia Europeanã ne-a ajutat considerabil prinelaborarea Cãrtii Albe pentru pregãtirea tãrilor asociate din Europa Centralã si de Est pentruintegrarea în piata internã a Uniunii Europene, a Agendei 2000, cât si prin rapoarteleperiodice asupra progreselor realizate de cãtre fiecare stat candidat.

2. În ianuarie 2001 a fost constituit Ministerul Integrãrii Europene ca organ despecialitate al administratiei publice centrale care asigurã fundamentarea si coordonarea

procesului de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã , precum si conducereanegocierilor de aderare. În structura sa functioneazã trei mari departamente: pregãtireaaderãrii, armonizarea legislatiei române cu reglementãrile comunitare, negocierea pentruaderare. Pentru prima datã dupã ratificarea Acordului European, în competenta uneistructuri de integrare intrã si armonizarea cu acquis-ul comunitar. În acestsens, Ministerul Integrãrii Europene avizeazã în mod obligatoriu toate proiectele deacte normative cu relevantã comunitarã înainte ca acestea sã fie aprobate de cãtreGuvern. Douã directii pentru armonizare legislativã au fost înfiintate în acest scop încadrul ministerului.

În mod practic, toate proiectele de acte normative ce au conotatii comunitare trebuie transmisespre avizarea Ministerului Integrãrii Europene si sunt examinate sub aspectul concordanteiacestora cu dreptul comunitar. Concret, fiecare proiect este supus studiului comparat altextului acestuia cu directivele si reglementãrile în materie, urmãrindu-se concordanta solutiilorpropuse cu principiile fundamentale si spiritul dreptului comunitar, cu obiectivele UniuniiEuropene.

Pentru a înlãtura eventualele deficiente care ar putea interveni, Ministerul Integrãrii Europenemonitorizeazã si informeazã trimestrial Guvernul cu privire la stadiul îndeplinirii obiectiveloracestui program.

Sincronizarea legislatiei interne cu cea comunitarã nu este urmãritã numai cu ocazia avizãriiactelor normative. În raport de problemele aflate în atentia Executivului, au loc frecventeconsultãri între expertii Ministerului Integrãrii Europene si cei ai ministerelor initiatoare pentruidentificarea solutiilor optime de armonizare legislativã cu reglementãrile comunitare.

Ministerul Integrãrii Europene colaboreazã si examineazã, împreunã cu structurile similare dincadrul Executivului, reglementãrile Uniunii Europene, în vederea asigurãrii asistentei despecialitate pentru factorii de decizie în procesul integrãrii.

Împreunã cu alti specialisti, îndeosebi din Consiliul Legislativ si Ministerul Justitiei, expertiiMinisterului Integrãrii Europene au examinat o serie de prevederi legale asupra cãrora existau

dubii cã ar contraveni unor dispozitii comunitare. Au fost formulate astfel puncte de vedere sipropuneri de modificare a unor reglementãri elaborate înainte de semnarea Acordului europeande asociere, dar si de perfectionare a celor adoptate recent.



În ansamblu, se poate aprecia cã au fost înregistrate progrese substantiale în armonizarealegislatiei române cu cea comunitarã. Este cert cã, dupã informatiile de bazã dinArmonogramã, Oficiul TAIEX al Uniunii Europene, în prezent gradul de transpunere a acquis-ului pietii interne cuprins în Cartea Albã este de circa 80%. Sunt domenii în care progresele suntsi mai mari, mergând pânã la 100%, cum este, spre exemplu, cazul dreptului concurentei,dreptului comercial, dreptului de autor si dreptului muncii.

În sistemul nostru normativ, la 25 septembrie 2000, se aflau în vigoare un numãr de 6149 actenormative din care numai 348 elaborate în perioada 1864-1989. Altfel spus, urmare aeforturilor Consiliului Legislativ de reexaminare a legislatiei anterioare Constitutiei, alcãtuitã din2 100 acte normative, prin abrogarea în ultimii patru ani a 1752 de acte, au mai rãmas în vigoareun fond de 348 acte normative. Dintre aceste, multe au fost modificate în sensul adaptãrii lor lalegislatia în vigoare, astfel cã aplicarea lor nu este anacronicã si nu aduce nici o atingere statuluide drept. În orice caz, ele sunt supuse unor analize laborioase si de mare rãspundere, efectuate deConsiliul Legislativ si Executiv, pentru ca, în viitor, sã fie definitivatã nouaarhitecturã legislativã a României. Din acest punct de vedere se poate aprecia cã întreagalegislatie, cu exceptia celor 348 de acte normative, este o legislatie nouã, elaboratã în baza noii

Constitutii si în consens cu spiritul comunitar.

O parte substantialã din legislatia în adoptatã în ultimii doi ani este, în cea mai mareparte, armonizatã cu reglementãrile comunitare sau reglementãri moderne ale statelorcomunitare.

Relevãm faptul cã aceastã concluzie se bazeazã si pe realitatea cã România a ratificat si o seriede instrumente ale unor organizatii regionale cum este Consiliul Europei sau cu vocatieuniversalã – Organizatia Natiunilor Unite sau Organizatia Internationalã a Muncii. Desi acesteinstrumente nu sunt, evident, reglementãri comunitare, ele aliniazã legislatia românã lagândirea modernã a dreptului, cea mai mare parte (îndeosebi cele ale Consiliului Europei)fãcând parte din ceea ce se denumeste generic ”acquis” comunitar. Asa este cazul, spre exemplu,al Legii pentru ratificarea Cartei sociale revizuite sau al Legii pentru aderarea României laConventia europeanã privind elaborarea unei Farmacopei europene, al Ordonantei privindaderarea României la Conventia din 1990 privind pregãtirea, rãspunsul si cooperarea în cazuri depoluare cu hidrocarburi.

Desigur, suntem constienti cã problema care se pune cu acuitate este cea a perfectionãriiactualelor reglementãri, a structurãrii acestora în raport de exigentele comunitare. Aceastapentru cã, este cunoscut, din experienta altora, o societate super-reglementatã riscã sã devinã osocietate dereglementatã, dacã nu se asigurã coerenta actelor normative.

3. În raportul pentru anul 2001, care sintetizeazã rezultatele obtinute de România înprocesul de pregãtire a aderãrii la Uniunea Europeanã, Comisia Europeanã a prezentatprogresele si deficientele înregistrate în armonizarea legislatiei românesti cu acquis-ulcomunitar.

În ce priveste libera circulatie a mãrfurilor , alinierea la acquis-ul comunitar a fost considerabillimitatã în cursul anului 2001 de lipsa legislatiei cadru bazatã pe principiile Noii Abordãri siAbordãrii Globale, care a împiedicat progresele în sectorul legislatiei specifice, fiind adoptate,recent, actele normative care introduc aceste principii în dreptul intern.

Referitor la dezvoltarea capacitãtii administrative a României pentru implementarea mãsurilororizontale si procedurale si a sectorului legislatiei specifice, trebuie mentionat faptul cãorganismul român pentru acreditare (RENAR) a semnat multe acorduri multilaterale de



recunoastere, iar institutia românã de standardizare (ASRO) a transpus pânã în prezentaproximativ 15% din standardele europene armonizate.

Un progres semnificativ în armonizarea legislativã îl constituie actul normativ adoptat în lunamai 2001 cu privire la achizitiile publice. Familiarizarea conducerii tuturor acestor institutii cunoul sistem si asigurarea faptului cã legislatia este corect si competent aplicatã, în întreaga tarã,

reprezintã o provocare importantã.

La capitolul libera circulatie a persoanelor s-au înregistrat unele progrese în domeniulpermiselor de muncã pentru cetãtenii strãini. Pe de altã parte, nu s-a realizat o evolutiesemnificativã în ce priveste coordonarea sistemelor de securitate socialã, fiind necesarã, în acestsens, dezvoltarea structurilor administrative si instruirea personalului necesar.

Se impune totodatã o intensificare a mãsurilor de asigurare a recunoasterii reciproce acalificãrilor profesionale si diplomelor, precum si introducerea structurilor administrativenecesare si a programelor de educatie si training corespunzãtoare.

În materia liberei circulatii a serviciilor, Banca Nationalã a României a emis o serie deregulamente în concordantã cu acquis-ul, regulamente ce privesc normele contabile, capitalulsocial minim, fondurile proprii si nivelul lichiditãtilor.

S-au facut, de asemenea, progrese în implementarea legislatiei aprobate în anul 2000, referitoarela extinderea supravegherii prudentiale asupra cooperativelor de credit.

Cu privire la serviciile de investitii si ale pietelor imobiliare, nu au survenit modificãri majore alelegislatiei, situatia ce contravine unor norme comunitare. Noua legislatie a supravegherii pieteimobiliare este încã în analizã la Parlament, iar în absenta unui cadru legal adecvat, ComisiaNationalã a Valorilor Mobiliare poate aduce numai îmbunãtãtiri marginale unoi situatii care augenerat crize majore în ultimii ani. Totodatã, capacitatea administrativã a Comisia Nationalã aValorilor Mobiliare continuã sã fie un motiv de îngrijorare, având o capacitate redusã de acolecta si procesa informatiile privind operatorii din sector si fiind necesarã, în primulrând, crearea unui cadru legislativ adecvat.

La capitolul libera circulatie a capitalurilor, singura modificare introdusã în regimul valutar afost acordarea permisiunii rezidentilor de a achizitiona valutã în vederea plãtii altor rezidenti, darnumai în cazul tranzactiilor desfãsurate în zonele libere.

Pregãtirile pentru crearea unui nou sistem de plãti si decontare inter-bancarã este încã în stadiu

incipient, cu toate cã în iulie 2001 a fost înfiintat TransFonD S.A., creându-se astfel cadrul legalpentru externalizarea fatã de Banca Nationalã a României a transferului de fonduri inter-bancare.Eforturi considerabile rãmân de fãcut pentru transpunerea acquis-ului referitor la sistemul deplãti (inclusiv introducerea unor proceduri adecvate si eficiente de reglementare a diferendelor

între bãnci si clienti) si îmbunãtãtirea infrastructurii plãtilor.

În domeniul prevenirii spãlãrii banilor, Oficiul National de Prevenire si Combatere a SpãlãriiBanilor a adoptat mãsuri importante privind obligatiile de raportare ale institutiilor financiare,dar se impune revizuirea cadrului legislativ existent privitor la rãspunderea civilã a Oficiului încursul investigatiilor.

Este important, de asemenea, sã amintim adoptarea legii pentru promovarea investitiilor strãinedirecte cu impact semnificativ în economie, lege ce are drept scop garantarea stabilitãtii si



coerentei cadrului legislativ pentru investitiile strãine si aplicarea conventiilor internationale înacest domeniu.

În materia dreptului societãtilor comerciale, dezvoltãrile legislative includ introducerea, din mai2001, a unei proceduri simplificate, unice pentru înregistrarea si autorizarea comerciantilor.Totodatã, în iunie 2001, a fost adoptatã o lege care prevede o procedurã rapidã pentru societãtile

comerciale la care nivelul minim al capitalului social este cel indicat. Se impune, totodatã,transpunerea în continuare a dispozitiilor referitoare la înregistrarea societãtilor comerciale si laGrupurile de Interes Economic, precum si a prevederilor privind jurisdictia si aplicareahotãrârilor strãine în materie civilã si comercialã.

Relativ la actele comunitare din domeniul contabilitãtii, transpunerea continutului Directivei a 4-a a continuat, legislatia românã actualã furnizând cadrul legal pentru aplicarea consecventã aReglementãrilor Contabile Armonizate.

Legislatia în domeniul drepturilor de proprietate industrialã si intelectualã este în generalcompatibilã cu acquis-ul, fiind necesarã continuarea procesului prin alinierea la directiva privind

dreptul de autor în societatea informationalã si directiva relativã la revânzarea dreptului de autor.

Cu privire la legislatia anti-trust (capitolul concurentã), România este în mare mãsurã aliniatãla acquis si acoperã o bunã parte din prevederile acestuia, fiind însã necesarã adoptarealegislatiei secundare, care sã aibã în vedere noua politicã în domeniul restrictiilor verticale sipolitica în domeniul acordurilor de cooperare orizontalã ale Comisiei. Consiliul Concurentei areputeri depline pentru aplicarea regulilor concurentei, dar capacitatea sa trebuie consolidatã încontinuare.

În ceea ce priveste ajutorul de stat, actele normative existente acoperã principiile de bazã alecontrolului ajutorului de stat, România trebuind sã adopte rapid legislatia secundarã necesarã înacest domeniu, aceasta reprezentând o preconditie pentru orice activitate de aplicare eficientã alegislatiei.

Progrese au fost înregistrate si în ce priveste transpunerea capitolului de acquis carereglementeazã agricultura, mai ales în sectorul fito-sanitar, prin adoptarea legislatiei privindsãnãtatea plantelor, controlul reziduurilor de pesticide si organismele dãunãtoare (desicapacitatea administrativã rãmâne insuficientã si este nevoie de eforturi mai mari atât pentrutranspunerea, cât si pentru implementarea legislatiei), si în sectorul veterinar, prin îmbunãtãtireainfrastructurilor de laborator pentru controlul sãnãtãtii animalelor (lipsa unei strategii generalepentru adoptarea si implementarea acquis-ului rãmânând însã o problemã majorã).

Totodatã, piata terenurilor agricole s-a extins mai mult decât se prevedea în estimãrile statisticecentrale (în prezent având loc în România tranzactii semnificative de vânzare-cumpãrare, si nudoar de arendare) si a crescut gradul de privatizare a companiilor agro-alimentare.

În ceea ce priveste Organizatiile Comune de Piatã, au fost adoptate noi acte comunitare privindsistemul de evaluare a calitãtii si recipisele de depozit, iar în legãturã cu programul SAPARD afost creat cadrul legislativ necesar pentru implementarea acestuia si a fost înfiintatã AgentiaSAPARD. Totusi, ritmul reformei agricole si al transpunerii acquis-ului aferent Politicii AgricoleComune nu este la nivelul asteptãrilor.

În implementarea mecanismelor comerciale agricole s-au înregistrat doar progrese limitate si nuse constatã îmbunãtãtirea pietii organizate si monitorizarea preturilor. Lipsa acestora, ca si



a instrumentelor de piatã si monitorizare a preturilor, împreunã cu lipsa unor canale decomercializare competitive slãbesc procesul de luare a deciziilor la nivel guvernamental.

În acest context, suntem constienti cã este necesarã întãrirea capacitãtii administratiei agricole îngeneral în vederea elaborãrii si implementãrii unor politici agricole compatibile cu acquis-ulcomunitar.

România a înregistrat, de asemenea, progrese în transpunerea acquis-ului mediului înconjurãtor, în special în ceea ce priveste ratificarea conventiilor internationale, elaborarea planurilor deactiune pentru transpunerea legislatiei comunitare si adoptarea anumitor elemente de acquis. Înceea ce priveste legislatia orizontalã, România a ratificat Conventia de la Espoo privindevaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier si Protocolul de la Kyoto privindschimbãrile climatice. Totodatã, o serie de acte normative importante au fost adoptate pentrutranspunerea legislatiei privind calitatea aerului, managementului deseurilor, calitatea apei,protectia naturii, chimicalele si organismele modificate genetic. Pentru anul 2002, transpunerealegislatiei în domeniul controlul poluãrii industriale si managementul riscului constituie oprioritate.

În materia cooperãrii în domeniul justitiei si afacerilor interne, România a fãcut progresesemnificative în alinierea la politica de vize a UE, fiind introdus un nou tip de formular de cererede vizã, compatibil cu cel Schengen. Totodatã, a fost adoptatã, în aprilie 2001, Hotãrârea deGuvern privind schimbarea pasapoartelor existente cu un nou tip de pasaport care continecaracteristici de securitate suplimentare.

Realizãri importante au fost fãcute si în alinierea la acquis-ul din domeniul controluluifrontierelor externe, reorganizarea si modernizarea Politiei de Frontierã fiind însotite de mãsuride combatere a coruptiei.

O nouã lege privind strãinii a intrat în vigoare în mai 2001, stabilind regimul de intrare si desedere în România ca si regimul expulzãrii acestora. Guvernul a adoptat si normele metodologicede implementare a acestei legi.

Legea privind refugiatii a îmbunãtãtit considerabil alinierea la legislatia privind azilul.

România este parte la toate conventiile internationale enumerate în acquis-ul comunitar îndomeniul stupefiantelor, cu exceptia acordului din 1995 privind traficul ilicit pe mare, iar îndecembrie 2000 a fost adoptatã legislatia secundarã pentru aplicarea Legii privind lupta

împotriva traficului si consumului ilicit de droguri.

În ceea ce priveste armonizarea legislatiei românesti cu Codul vamal comunitar si Regulamentulsãu de aplicare (în cadrul capitolului uniunea vamalã), au fost realizate progrese în domeniiincluzând procedurile simplificate, perfectionarea activã, scutiri de drepturi vamale, valoarea învamã, bunurile contrafãcute, pirat si tranzit. Sunt însã necesare eforturi de armonizare alegislatiei cu acquis-ul, în special referitoare la regulile de origine si statutul zonelor libere siarmonizarea, ulterioarã, în domeniile procedurilor simplificate, prevederilor utilizãrii finale siprecursorilor.

Trebuie precizat, de asemenea, faptul cã România a continuat sã-si alinieze politica externã lacea a Uniunii Europene si a participat în mod constructiv în cadrul Politicii Externe si de

Securitate Comune (PESC), demonstrând cã nu are probleme în alinierea la acquis-ul dindomeniu.



Important acum este de a se urmãri, cu consecventã, armonizarea legislatiei cu reglementãrilecomunitare, dar si - în egalã mãsurã - crearea agentiilor si institutiilor pentru transpunerea înpracticã a noii legislatii armonizate.

4. Pentru eliminarea întârzierilor înregistrate, Ministerul Integrãrii Europene a initiatun set de mãsuri importante pentru intensificarea procesului de traducere a legislatiei

comunitare relevante în limba românã.

În luna septembrie a.c, Oficiul TAIEX al Comisiei Europene a realizat o evaluare a progreselor

înregistrate de tãrile candidate în ceea ce priveste traducerea acquis-ului comunitar în limbaoficalã a tãrilor respective.

Potrivit acestei evaluãri, România a fãcut progrese importante în anul 2001, situându-se printretãrile candidate cu cele mai multe traduceri realizate. Astfel, numai din luna martie a.c. (când s-arealizat evaluarea anterioarã) si pânã în luna septembrie, România a reusit sã traducã cca 16.000de pagini standard de JO al Comunitãtilor Europene, ceea ce reprezintã o dublare a totaluluitraducerilor efectuate pânã la acea datã (luna martie 2001). Precizãm cã totalul paginilor de

acquis comunitar traduse pânã în luna septembrie de tara noastrã a fost de 35.792 paginistandard de JO.

În aceastã perioadã, de asemenea, a fost tradusã o parte importantã a legislatiei comunitareprimare, respectiv, Tratatul pentru stabilirea Comunitãtii Europene, Tratatul asupra Uniunii

Europene, Tratatul de la Amsterdam, Actul Unic European, Tratatul pentru stabilireaComunitãtii Europene a Energiei Atomice etc.

În acest context, România se aflã pe locul 6 din 11 tãri candidate, din punct de vedere alnumãrului de pagini de JO, traduse pânã în luna septembrie a.c. si, potrivit tintei stabilite în acestsector, pînã la sfârsitul anului 2001, urmeazã sã fie finalizatã traducerea a circa 58.000 depagini de JO al Comunitãtilor Europene, ceea ce va situa tara noastrã pe unul din locurilefruntase.

Progresele realizate în cadrul acestei activitãti vor constitui un sprijin importantpentru accelerarea procesului de armonizare legislativã cu reglementãrile comunitare.

5. Dupã aceastã sumarã prezentare, relevãm câteva probleme cu care ne confruntãm si carecredem cã sunt incitante pentru dezbaterea privind „Viitorul Europei”, în acest domeniuspecific al armonizãrii legislatiei cu reglementãrile comunitare.

Se stie cã fiecare tarã asociatã progreseazã în domeniul armonizãrii legislatiei nationale cureglementãrile comunitare cu propria sa vitezã. Sã nu uitãm cã si state puternic dezvoltate,fondatoare ale Uniunii Europene, au nevoie de timp si de bani pentru a implementa instrumentelerecent adoptate în cadrul Uniunii Europene. În plus, ele au si avantajul de a cunoaste ratiunilepentru care a fost adoptat un asemenea instrument, de a fi urmãrit si de a fi fost implicate înprocesul complex de elaborare al acestuia.

România a încercat sã evite adoptarea ”pe fugã” a unor reglementãri care, în aparentã, arputea fi apreciate ca armonizate, dar care, ulterior, în practicã sã se dovedeascã a fi inadecvate.Uniunea Europeanã în general si Oficiul TAIEX în special ar trebui sã nu încurajeze practici deacest gen, dacã ele existã. Si în cazul nostru, uneori a existat tendinta de a raporta cã un anume

act normativ este pe deplin armonizat, fãrã a se evalua implicatiile asupra realitãtilorromânesti, fãrã a se observa cã reglementãrile comunitare au fost eficiente, în cazul statelormembre, tocmai pentru cã au fost aplicate progresiv.



Totodatã, apreciem cã Uniunea Europeanã nu trebuie sã evalueze o tarã în raport de numãrul dedirective transpuse prin acte normative interne, ci în raport de calitatea armonizãrii legislatieinationale cu reglementãrile comunitare.

În plus, sã nu uitãm, procesul de armonizare cu acquis-ul comunitarpresupune preluarea acestuia, asimilarea de cãtre legiuitor si integrarea sa organicã în

respectivul sistem de drept, conditie fãrã de care acquis-ul comunitar nu va putea fi aplicat înpracticã.

Un efort constant a fost fãcut pentru ca initiatorii sã elaboreze acte normative care sãfie concordante cu instrumentele esentiale ale Uniunii Europene, chiar dacã, în raport derealitãtile noastre, nu s-a putut realiza o armonizare deplinã.

În altã ordine de idei, Ministerul Integrãrii Europene a depus si depune diligentele necesarepentru a se întelege faptul cã dreptul comunitar este un ansamblu coerent de norme si cã aceeasicoerentã trebuie sã se regãseascã în tot sistemul nostru de drept, respectiv norma de dreptdin lege armonizatã cu cea comunitarã trebuie transpusã, corespunzãtor si adecvat, în actele

normative inferioare, mergând pânã la ordinele cu caracter normativ ale ministrilor sau lareglementãrile ce se adoptã pe plan local.

Se poate pune întrebarea dacã tãrile asociate nu ar trebui sã adopte o procedurã specialã,rapidã, pentru transpunerea directivelor în dreptul intern. În cazul României nu existã oatare procedurã prevãzutã în Constitutie. Potrivit Regulamentului Camerei Deputatilor proiectelede lege referitoare la armonizarea legislatiei României cu cea a Uniunii Europene si a ConsiliuluiEuropei ca si ordonantele emise de Guvern se supunde drept aprobãrii Camerei Deputatilor

în procedurã de urgentã.

Ministerul Integrãrii Europene este, prin atributiile sale, în mãsurã sã influentezecomportamentul initiatorilor de acte normative, solicitând ca preluarea directivelorcomunitare sã fie fãcutã coerent, evitându-se practica, ce ni se pare neproductivã, ca printr-olege sã se încerce preluarea mai multor directive, preluare care, pânã la urmã, poate fiincompletã. Se constatã, uneori, în practicã, tendinta de a încerca sã fieimplementate toate directivele ce privesc problema respectivã, dar, evident, o asemenea tendintãface ca nu toate sã fie implementate corespunzãtor.

Este, evident, de preferat ca, în timp, sã elaborãm o legislatie coerentã, deplin armonizatã si solidimplementatã prin institutii capabile sã o transpunã în realitate. Tocmai de aceea, în Legea nr.24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative se prevede

expres ca expunerile de motive si notele de fundamentare sã continã o mentiune expresã cuprivire la compatibilitatea actelor normative cu reglementãrile comunitare si, dacã este cazul,mãsurile viitoare de armonizare ce se impun a fi întreprinse.

Armonizarea legislatiei interne cu reglementãrile comunitare este un proces complex careimplicã cooperarea strânsã si chiar solidaritatea între toate organismele cu atributii privindintegrarea europeanã, de la nivelul directiilor din ministere, respectiv al secretarilor de statresponsabili cu integrarea europeanã pânã la nivelul Comitetului Interministerial si respectiv alComisiei pentru integrarea europeanã a Parlamentului.

Desigur, beneficã pentru activitatea de armonizare este documentarea fiecãrui parlamentar –

deputat sau senator – în legãturã cu problematica generalã a integrãrii si, în concret, cuimplicatiile pe care le are nerespectarea dreptului comunitar în elaborarea sau adoptarea unui actnormativ. Informarea parlamentarilor asupra implicatiilor comunitare ale unor noi reglementãri



este o problemã cheie, pentru cã integrarea în Uniunea Europeanã presupune, desigur, nu numaidrepturi, ci si anumite costuri, respectiv unele constrângeri impuse de corelarea sicoordonarea politicilor statelor comunitare în contextul globalizãrii.

În transpunerea directivelor în legislatia nationalã o atentie deosebitã trebuie acordatã asimilãriiacestora în substanta specificului dreptului fiecãrui stat asociat. Prevederile comunitare

trebuiesc transpuse adecvat, în limbajul specific sistemului nostru de drept prin identificareaacelor termeni ce corespund întelesului firesc în limba românã. Si tãri, precum Franta, au avut siau uneori dificultãti de acest gen, stiut fiind cã termenii instrumentelor comunitare sunt produsulunor negocieri îndelungate între statele comunitare, cu experiente istorice si legislative diferite.Pentru tãrile candidate la aderare, important ni se pare ca, încã de la început, sã fiedecelate obiectivele directivei ce se intentioneazã ai fi transpusã în legislatia nationalã, pentru a

întelege sensul pe care îl imprimã legislatiilor statelor membre.

Dupã cum se cunoaste, procesul armonizãrii legislatiilor nationale cu cea comunitarã, ca de altfelsi procesul integrãrii în Uniunea Europeanã, este un proces complex, îndelungat si, practic,ireversibil.

În faza în care ne aflãm acum, pe durata negocierilor pentru aderare, Uniunea Europeanãmanifestã încã multã flexibilitate, respectivele state putând cere derogãri sau negocia perioadede tranzitie. Aceste termene trebuiesc însã observate cu strictete cãci, dacã este important calegislatia internã sã corespundã exigentelor comunitare în vederea aderãrii, tot atât de importanteste sã corespundã dupã aderarea la Uniunea Europeanã.

În activitatea de elaborare a actelor normative de genezã comunitarã, România a încercat sãasocieze si partenerii sociali, prin intermediul Comisiilor de dialog social consituite in fiecareminister, pentru a spori credibilitatea procesului de aderare, pentru a dezvolta sentimentul cãnoua legislatie, racordatã european, trebuie respectatã din convingere si nu pentru cã este impusãde procesul de aderare la Uniunea Europeanã.

Apreciind cã, la ora actualã, integrarea europeanã presupune cunoasterea, întelegerea sidifuzarea largã a reglementãrilor europene, Ministerul Integrãrii Europene a depus eforturinotabile, sprijinind publicarea în revistele de specialitate a unor studii, articole si comentariirelative la dreptul comunitar. Sub egida noastrã au fost publicate volume consacrate acquis-uluicomunitar si rolului României într-o Uniune Europeanã extinsã.

În concluzie, eforturile în plan legislativ ale principalelor institutii implicate (Parlament, Guvern, în mod particular Ministerul Integrãrii Europene, Consiliul Legislativ, Institutul European din

România) capãtã o importantã decisivã în urmãtorii ani si trebuiesc însotite de o constructieinstitutionalã corespunzãtoare. În tot acest proces complex, societatea civilã si în specialpartenerii sociali trebuie sã-si aducã contributia specificã absolut necesarã într-o societatedemocratã.