1
Comportament politic I. Informaii generale Nume: Burean, Toma Birou: str. G-ral Traian Mosoiu nr. 71 Cluj-Napoca, cod 400132 Telefon: +40264-431505 Fax: +40264-406054 E-mail: [email protected] Consultaii:Fiecare luni de la 10-12
Comportament politic Anul III, Semestrul I oblig. www.polito.ubbcluj.ro Burean Toma [email protected]
Studentii inscrisi la disciplina Comportament politic trebuie sa fi acumulat o serie de cunostinte si deprinderi predate si discutate la urmatoarele cursuri: Introducere in metodologia cercetarii stiintelor sociale/politice Introducere in stiintele politice Politica comparata: teorie si metoda Metode cantitative de analiza in stiintele politice Partide si sisteme de partide europene Studentii trebuie sa posede cunostinte temeinice de metodologia cercetarii stiintelor sociale, analiza cantitativa, sa poata efectua asocieri simple, corelatii sa interpreteze rezultatele sondajelor si a barometrelor de opinie publica. Cei care nu ating pragul minim necesar pentru a parcurge acest curs le este recomandata revizuirea materialului de curs la Metode cantitative de analiza in stiintele politice si Introducere in metodologia cercetarii stiintelor sociale/politice. Descrierea cursului Cursul prezinta si discuta despre elementele care influenteaza votul si comportamentul politic al cetatenilor. Trei mari perspective sunt de identificat. Prima se refera la formarea personalitatii autoritare, formarea perceptiilor, a atitudinilor si a valorilor individului. Aici ne vom referi la modul in care ideologia nazista a avut un efect profund asupra populatiei germane. Aceasta parte este importanta pentru a putea observa cum se formeaza personalitatea pentru a putea intelege cum anumite tipuri de personalitate sunt susceptibile in a sustine ideologii extremiste. A doua parte se va referi la determinantii votului. Aici vom apela la determinantii contextuali, institutionali, si non-institutionali. Un accent deosebit il vom pune pe elementele de socializare politica si identificare partinica. A treia parte se va referi la schemele cognitive si la modul in care indivizii proceseaza informatia politica. Vom discuta despre prejudecati, stereotipii si modul in care oamenii is organizeaza informatia politica pentru a o putea procesa mai usor. Aceasta structura a cursului ne va permite sa urmarim atat procesele mentale care stau la
2
baza gandirii despre sistemul si valorile politice dar si despre elementele exterioare care influenteaza comportamentul politic al cetatenilor. Organizarea temelor n cadrul cursului Scopul acestui curs este de a-i familiariza pe student cu conceptele si teoriile comportamentului politic. Cursul prezinta realizarile empirice ale ultimelor doua decenii pe controversatele teme ale determinantilor votului si ai opiniei publice. Seminarul acopera o larga varietate de teme pornind de la cele socio-psihologice, trecand prin cele socio-politice la teme de cercetare a opiniei publice. Necesitatea acestui seminar este justificate prin scopurile pe care si le propune:
1. Marirea cunostintelor teoretice si familiarizarea cu metodele folosite in comportamentul politic
2. Dobandirea de cunostinte cu privire la cele mai importante probleme cu care se confrunta abrodarea comportamentala.
Seminarul este organizat in trei parti. In prima parte se vor discuta contributiile abordarii interdisciplinare dintre psihologie politica. A doua parte se confrunta cu disputata relatie dintre factori socio-economici si institutionali ai participarii politice. Iar a treia parte se va ocupa de crearea opiniei publice si efectele infromatiei asupra cetatenilor. Prima parte despre psihologia politica gasiti materiale pe cdul distribuit fiecarui student. De asemenea pe aceasta tema gasiti studii interesanta la biblioteca Facultatii de Psihologie. Pentru determinantii votului si explicarea participarii politice gasiti multe materiale la biblioteca Facultatii de Stiinte Politice, cat si pe cdu-l suport atasat de acest curs. Formatul i tipul activitilor implicate de curs Cursul se configureaza in doua intalniri. Cele doua intalniri se vor constitui intr-o prezentare a temelor majore cu care se ocupa comportamentul politic. Se vor oferi exemple bazate pe studii despre electoratul roman, si se va discuta despre efectele care determina profilul electoratului roman. Aditional studentii vor trebui sa parcurga capitolele 8,9,11 din Manual de Stiinta Politica, editori Robert E. Goodin si Hans-Dieter Klingeman, 2005, editura Polirom. Vor face trei rezumate critice pe baza acestor capitole. Rezumatele trebuie trimise dupa urmatorul calendar: 18 noiembrie Capitolul 8 15 decembrie Capitolul 9 13 ianuarie Capitolul 11 Studentii vor trebui sa parcurga acest suport de curs ca pregatire pentru cele doua intalniri. Examenul se constituie intr-un eseu cu titlul "Comparati influentele socio-demografice cu cele institutionale asupra atitudinilor si opiniilor politice ale cetatenilor" Studentii sunt obligati sa foloseasca exclusive materialele oferite in suportul de curs respectiv capitolele 8, 9 si 11 din Manualul de Stiinta Politica, editori Robert E. Goodin si
3
Hans-Dieter Klingeman, 2005, editura Polirom si alte articole pe care studentii le vor gasi pe un CD. Materiale bibliografice obligatorii Materialele bibliografice obligatorii sunt capitolele 8, 9 si 11 din Manual de Stiinta Politica, editori Robert E. Goodin si Hans-Dieter Klingeman, editura Polirom, publicat in 2005. Carti de referinta: Goodin, Robert E. si Klingeman, Hans-Dieter.(2005). Manual de Stiinta Politica, editura Polirom, Iasi; (biblioteca facultatii de stiinte politice) Althaus. S. L. (2003). Collective Preferences in Democratic Polities: Opinion Surveys and the Will of the People New York, Cambridge UP, 97-144; (CD) Zaller, J. (1992). The Nature and Origins of Mass Opinion, Cambridge U.P., pp. 6-52 (CD) Materiale i instrumente necesare pentru curs Toti studenti trebuie sa posede adrese de email pentru a putea trimite rezumatele si eseurile. Materialele care trebuie citite sunt in format electronic. Este nevoie de programul Microsoft Office pentru a le citi. Unele documente vor avea formatul PDF. (portable document format). Acestea vor putea fi citite cu Adobe Reader. Pentru ce interesati in a cerceta profilul electoratului roman, vor avea nevoie si de programul SPSS 15 sau de programul STATA sau R.
Calendar al cursului (orientativ - 1 pagin) sfarsitul lunii octombrie prima intalnire 17 noiembrie data limita pentru rezumat Capitolul 8 inceput de decembrie- a doua intalnire 15 decembrie data limita pentru rezumat Capitolul 9 13 ianuarie data limita pentru rezumat Capitolul 11 sesiune - eseul
Politica de evaluare i notare (orientativ - 1 pagin) Evaluarea se face pe baza rezumatelor si a eseului. Astfel fiecare rezumat valoreaza 10%. Cele trei rezumate valoreaza 30% din nota iar eseul reprezinta 70% din nota. Rezumatele testeaza si exerseaza capacitatea de sinteza si analiza a studentului. Eseul va testa cunostintele si aplicabilitatea acestora.
4
Format eseu: Eseul trebuie sa fie intre 2000-3000 de cuvinte si va trebui sa explice efectele determinantilor institutionali, contextuali si sociali asupra preferintelor politice ale cetatenilor. Studentii sunt incurajati sa foloseasca materialele din care au trebuit sa faca rezumat. Fiecare eseu trebuie sa contina o bibliogafie. Formatul de editare trebuie respectat pe tot parcursul eseului. Elemente de deontologie academic: Studentii care vor plagia sau se vor angaja in frauda academica vor primi nota 1 si vor fi raportati la catedra cu recomandarea de exmatriculare. Ghidati-va dupa urmatoarele criterii: Lucrul in grup neaprobat de titularul de curs constituie frauda academica. Prezentarea unei lucrari scrise de altcineva ca fiind propria munca, este plagiat. Folosirea de materiale sau surse neautorizate la examene inseamna inselaciune. Prezentarea de lucrari prezentate la alte curs sau cursuri fara permisiune constituie frauda academica. Pentru mai multe informatii consultati acest link: http://www.polito.ubbcluj.ro/polito/documente/reguli_plagiat.pdf
Studeni cu dizabiliti Studentii pot contacta pe titularul cursului prrin email la adresa [email protected] Toate materialele vor fi distribuite in format electronic prin email. Strategii de studiu recomandate Studentilor li se recomanda sa respecte datele limita cerute. Studentilor li se recomanda sa citeasca cu atentie articolele pe care le au de citit si sa ia notite. Parcurgerea unui text o singura data nu este suficienta. Textul trebuie citit o data in intregime, apoi a doua oara se recitieste textul dar de data asta luandu-se notite. Studentii trebuie sa se gandeasca la exemple pentru fiecare teorie prezentata sau despre care au citit.
5
Modulul I
Comportamentul politic
O perspectiva de ansamblu
Obiectivul acestui modul este de a familiariza studentii cu abordarile cele mai importante
ale comportamentului politic. Aceasta parte a suportului de curs va defini
comportamentul politic, il va plasa in randul disciplinelor stiintei politice, si va explica
interdisciplinaritatea acestei materii.
Obiective:
- Cunoasterea importantei comportamentului politic
- Cunoasterea abordarilor principale
- Cunoasterea legaturilor dinte psihologie si comportament electoral
Schema logica a modulului:
1. Ce este comportamentul politic
2. Legatura dintre psihologie si comportament politic
3. Influenta abordarii rationale asupra comportamentului politic.
1.Ce este comportamentul politic?
Nu este posibil sa spunem ceva semnificativ despre guvernare fara a putea vorbi
despre comportamentul politic al omului actiunile sale, scopurile, trairile, credintele,
angajamentele si valorile sale. Omul a construit natiuni si imperii, a creat obiceiuri si
institutii, a inventat simboluri si constitutii, a facut razboaie, revolutii si pace. Politica
este studiul cauzei pentru care omul gaseste necesar sau dezirabil sa construiasca
guverne, a felului in care el adapteaza guvernarea la nevoile si cerintele sale
schimbatoare. Politica este interesata de conditiile si consecintele actiunii umane.
Ce este comportamentul politic? Este un camp de studiu, o metoda, sau o abordare?
Daca este un camp, trebuie sa aiba continut si margini. Daca este o abordare, trebuie sa
aiba o directie.
Comportamentul politic primeaza in fata institutiilor: inseamna a conduce inainte
de a guverna, a te supune inaintea autoritatii, a lupta inaintea conflictului, a crede
inaintea ideologiei.
6
Urmarirea comportamentului in politica se ocupa cu ceea ce face omul din punct
de vedere politic si intelesurile pe care el le ataseaza comportamentului sau. Ce spun
oamenii despre ei insisi sau despre altii reprezinta o sursa infinita si bogata de informatie
despre comportament.
Intoarcerea la comportamentul omului ca fundament al stiintei politice reprezinta
un nou inceput. Urmarirea comportamentului in politica, constituie o intoarcere la bazele
experientei politice a omului in care marii teoreticieni ai trecutului au gasit sustinere.
Ceea ce face bune asa zisele teorii clasice sunt presupunerile lor implicite, alteori
explicite, despre natura umana in politica.
Comportamentul politic este o continuare a traditiei clasice a cercetarii politice.
Discontinuitatile dintre abordarile vechi si contemporane par a fi mai importante decat
continuitatile. Modurile de gandire moderne, criteriile de validare, si metodele de
investigatie sunt asa de radical diferite, incat legatura dintre teoria politica clasica si
urmarirea comportamentala pare a fi mai degraba subtila. Teoreticienii clasici, de la
Platon la Mill si dupa, au incercat sa aduca intrebarilor politice cele mai bune
instrumente conceptuale si tehnice de care dispuneau. Politologul modern care adapteaza
noile teorii, metode si tehnici ale stiintei comportamentale in analiza politica este in
concordanta cu teoreticienii politici clasici.
Sutele de studii de comportament electoral, ne permit sa facem anumite afirmatii
despre democratie care sunt adevarate cu un grad inalt de probabilitate, cu siguranta mai
mare decat daca aceste studii nu ar fi fost facute. Totusi, marii ganditori care influentat
notiunile noastre despre ce este important de studiat.
Reintorcandu-ne la om, ca fundament al politicii, urmarirea comportamentului
are aparea ca o orientare radicala in studiul politicii. Urmarirea comportamentului in
politica este o directie atat empirica, cat si teoretica. Radicalismul sau provine din
convingerea ca o ipoteza poate fi falsificata, in timp ce este testata, si poate fi combatuta.
Abordarile comportamentale
Heinz Eulau vorbeste despre convingeri comportamentale in politica. Crede ca
majoritatea cercetarilor comportamentale sunt de acord in cel putin patru aspecte majore,
7
aspecte care definesc atitudinea si stilul celor care subscriu constrangerilor
comportamentale:
1. problema celei mai adecvate unitati de analiza teoretica; - CE STUDIEM?
2. nivelul de analiza in care cercetarea comportamentului politic poate fi cel
mai bine realizata; - NIVELUL INDIVIDUAL, DE GRUP SI GLOBAL
3. problema privind relatia potrivita dintre teorie si cercetare;
4. problema despre cum ar trebui satisfacute cerintele metodologice.
(OPERATIONALIZAREA TEORIEI)
Unitati de analiza
Cercetarea comportamentului nu este limitata doar la individ; un grup, o
organizatie, o comunitate, o natiune pot servi, de asemenea, ca o categorie de analiza
comportamentala.
De asemenea institutiile politice nu difera de stilul de comportament al
persoanelor care le-au creat sau decat actiunile obisnuite ale acestora. Institutiile pot si
trebuie sa fie analizate in termenii comportamentului persoanelor care le compun.
Institutiile politice sunt sisteme comportamentale sau sisteme de actiune, ele nu pot exista
separate de persoana al carei comportament le da viata; deci comportamentul politic nu
exista separate de cadrul relatiilor interpersonale pe care il numim institutie politica.
Relatia dintre institutie si comportament este, in mod necesar, complementara.
Angajamentele institutionale , normele sau functiile exprima stiluri comportamentale care
au fost stabilite de-a lungul timpului. La randul sau, comportamentul actual este dirijat de
stilurile trecute, pe care le numim institutii. Diferitele stadii/grade de stabilitate au un
efect profund asupra a ceea ce este un comportament permisibil sau interzis. Cu alte
cuvinte, parametrii institutionali ai comportamentului sunt mai mult sau mai putin rigizi
sau flexibili.
Nivele de analiza
Studiul despre comportament politic implica tendinte, atitudini, preferinte si
aspiratii ale omului in contextual politic. Viabilitatea unei teorii este cel mai bine
verificata prin limita sa de aplicare interdisciplinara. cercetatorii comportamentului
8
politic cauta intotdeauna un model teoretic evaluat de alte stiinte sociale, desi exista
multe probleme in politica care pot fi rezolvate fara a recurge la ipotezele sau concluziile
altor discipline.
Teorie si cercetare
Nici o parte din cercetarea comportamentului politic nu implica descrierea
universului politic, indiferent cat de realista sau de incredere este descrierea. Scopul este
explicarea: de ce oamenii se comporta, din punct de vedere politic, cum de comporta; iar
pentru a ajunge la un rezultat in acest sens exista mai multe metode de explicare
indiferent cum sunt, ele recurg la teoretizarea activitatii.
Teoria si cercetarea sunt, in mod necesar, interdependente intrebarile teoretice
trebuie sa fie formulate in concepte operationale pentru a avea o cercetare empirica de
amploare/ valoroasa si apoi, la randul lor, concluziile empirice ar trebui aduse pentru a da
nastere formularilor teoretice a problemelor politice. Daca teoretizarea si cercetarea nu
pot exista una fara cealalta, atunci este necesar sa se limiteze una pe cealalta. Ca rezultat,
convingerile comportamentale sunt caracterizate de un respect profund pentru acele
probleme pentru care cercetarea le limiteaza prin teorie si teoretizarea le limiteaza prin
cercetare. Ca o concluzie, cercetarea comportamentului politic este limitata de ipoteze
relative modeste. Teoretizarea activitatii a fost limitata de recunoasterea obstacolelor
intalnite la culegerea datelor si limitata din punct de vedere tehnic in prelucrarea acestora.
Metode comportamentale
Tehnologia disponibila in acest moment a facut posibila producerea si procesarea
informatiilor politice sau informatiilor relevante despre comportamentul politic (care nu
au fost, pana de curand, accesibile stiintelor politice).
Metodele utilizate: tehnicile metrice, observationale, socio-metrice, analiza
sistematica.
Abordarea comportamentala incerca sa efectueze cercetari riguroase si sa aplice
metode de analiza precise care sa raspunda problemelor comportamentului politic.
Caracteristica discriminatorie a constrangerilor comportamentale in politica este, de a
privy cu suspiciune asupra unor adevaruri universal formulate.
(Textul este rezumat si adaptat din Heinz Eulau Eulau, Heinz. 1963. The Root is Man in The Behavioral Persuasion in Politics, pp. 3-11; si Eulau, Heinz. 1963. Behavioral Approaches in The Behavioral Persuasion in Politics, pp. 13-37;)
9
Legatura dintre psihologie si comportamentul politic
Fiecare disciplina are frontiere extensive si se intrepatrunde cu alte domenii.
Acest schimb la granita dintre stiinta politica si psihologie a persistat de-a lungul a trei
ere succesive care au avut diferite subiecte de studiu, teorii si metode. Fiecare era va fi
etichetata in functie de subiectul cel mai mult studiat; astfel avem in anii 1940-1950 era
personalitatii si culturii, a doua era s-a manifestat in jurul anilor 1960-1970 si avea ca
principale teme atitudinile si comportamentul electoral iar ultima intre anii 1980-1990
s-a numit era ideologiei si deciziei. Unele dintre aceste ere au teorii comune dar si
metode de cercetare comune ceea ce a dus la constituirea unei legaturi puternice intre
specialistii celor doua discipline. Astfel contributiile au aparut in toate cele trei ere atat
din abordarile umaniste cat si in cele stiintifice.
Sunt clasificati ca si umanisti acei cercetatori care folosesc caracteristicile
teoritice ale erei in mod ideografic pentru a relata textura subtire a unor cazuri complexe
concrete, si ii numim cercetatori stiintifici pe aceeia care folosesc acele caracteristici in
mod nomotetic pentru a studia un principiu abstract si general asa cum se manifesta el
asupra unei mari varietati de cazuri a caror caracteristici deosebite vor, asa cum se spera,
le vor anula reciproc. In fiecare abordare o parte a cercetarilor se realizeaza la nivel
macro si altele la nivel micro. Cele trei ere sunt sintetizate in tabelul 1
Participantii in aceste lucrari interdisciplinare au fost: in prima era, cea a
personalitatii, principalul ajutor a venit din partea psihiatrilor si a antropologilor pentru ca
in cea de-a doua era, care studia in principal atitudinile politice si comportamentul
electoral principala colaborarea sa vina din partea sociologilor si a teoreticienilor
comunicarii iar in a treia era psihologii si cognitivistii.
Ar putea fi posibila si existenta unei a patra ere deoarece primele trei s-au
ocupat de teme impersonale si de felul in care individul este afectat de factori sociali
influentand astfel societatea. Astfel interesul se muta de la procese intra la interpersonale
si in interiorul grupului, originile participantilor psihologici este foarte posibil sa se
schimbe din nou, la acest moment spre psihologia organizationala; iar participantii din
cadrul stiintelor politice este foarte posibil sa vina dinspre politica externa si a relatiilor
10
internationale. Colaborari din exterior vor aparea din partea istoricilor si a specialistilor in
studii de arie. Se prevede ca cercetarile la nivel macro vor creste comparativ cu cele la
nivel micro deoarece se vor investiga probleme interpersonale si din interiorul grupului.
Se prevede aparitia acestei ere si dezvoltarea sa in anii 2000-2020.
( Adaptat si rezumat din William J. McGuire.The Poly-Psy Relationship: Three Phases of a Long Affair)
11
Definitia conotativa: caracteristici distincte Definitia denotativa: Contributii notabile din parte fiecarei abordari Abordarile umanistice Abordarile stiintifice Erele Temele de discutie
preferate Teoriile preferate
Metodele preferate (si statistica) micro macro micro macro
anii 40-50
Personalitatea politica (in lideri si in mase)
Determinismul ambiant (pshyhoanalize, Marxism, comportament stimuli-raspuns)
Analiza de continut a inregistrarilor si interviurilor (coefincientii de contingenta si corelatie)
Psihobiografie Fromm(1941), Langer(1972), Goerge si George(1956), Erikson(1958)
Caraterul national: Benedict (1946) Mead(1942) Gorer(1948) Riesman(1950)
Dollard et al. (1939) Adorno et al. (1950) Smith, Bruner si White (1956) McClosky(58)
Sorokin(37-41) Kluckhohn si Murray(1948) HRAF (1953)
anii 60-70
Atitudini politice si comportament electoral
Persoana rationala (maximizarea untilitatii subiective, perceptie=>preferinta => actiune
Chestionare si sondaje de opinie; observarea participantilor.
Lane (59,62) Goffman (59,61)
Aries (1960) Annals Foucault (61, 84)
Election studies: Cambell et al. (54,60,66) Roper Center
Lipset(1960) Mc Clelland (1961) ICPSR (1962) Rokkan (1962) Almond si Verba (63) Russet(64) Inkeles si Smith (1974)
anii 80-90
Ideologie politica (continut si procese ale sistemului de valori)
Procesarea informatiei (descoperiri cognitive practice, teorii ale deciziei)
Manipularea experimentala; diagrame pe computer (modele de ecuatii stucturale)
George (1980) Larson (1985) Doise (1986)
Lebow (1981) Jervis et al. (1985, 1986) Radding (1985)
Tetlock (1981) Simonton (1984)
Archer si Gartner (1984) Tetlock (1985)
12
Influenta abordarii rationale asupra comportamentului politic
O examinare de ansamblu a situaiei disciplinei comportamentului politic porneste de la
momentul apariiei primei paradigme n intelectuale solide din comportamentul politic,
acesta fiind anul 1944, cnd apare studiul The Peoples Choice (Lazarsfeld, Berelson &
Gaudet). Fa de studiile anterioare, acesta se concentreaz pe alegtor i motivele pentru
care se angajeaz ntr-o aciune (n acest caz, aceea de alegere a unui candidat sau altuia).
Acest studiu a fost urmat, la scurt vreme, de seria American National Elections Studies,
de studiul The American Voter (Campbell et al.), precum i de primele teorii economice
ale democraiei (e.g. A. Downs). mpreun, acestea marcheaz constituirea colii
comportamentului politic, mpreun cu cele 3 coli ale sale: tradiia sociologiei politice,
tradiia psihologiei politice i tradiia economiei politice. Dei marcate de diferene,
fiecare dintre aceste 3 tradiii lanseaz o provocare diferit la adresa teoriei democratice
clasice care, mpreun, constituie un nou model empiric al rolului unui cetean ntr-o
societate democratic.
Cea mai important dintre caracteristicile comune ale tradiiilor este preocuparea pentru
individ (individualism metodologic). n plus, fiecare dintre aceste coli lanseaz o
provocare la adresa presupusei capaciti a ceteanului de a funciona ntr-un sistem
politic democratic. n timp ce sociologii politici considerau determinarea social ca un
impediment n calea unei decizii complet independente i raionale, psihologii politici au
remarcat lipsa cunotinelor politice la ceteanul tipic pe baza crora o decizie s poat fi
luat de o manier corect; economitii politici completeaz seria prin ntrebarea: de
vreme ce costurile informrii sunt att de mari comparate cu probabilitatea ca o aciune
sau o decizie de vot s influenele rezultatul final (atunci cnd lum n considerare scala
la care se iau deciziile ntr-un sistem democratic modern), de ce ar mai participa un
cetean raional? Dei fiecare coal a ajuns la o reconciliere cu modelul democratic
clasic, n cursul acestui proces s-a nscut modelul empiric al ceteanului menionat mai
sus.
Prima tradiie discutat va fi cea a economiei politice. Reprezentatul ei cel mai de seam,
Anthony Downs, arat n studiul su (An economic theory of democracy) cum un alegtor
raional ar putea s se abin de la vot, lund n considerare costurile informrii mari i
13
beneficiile mici ale participrii. Aceste concluzii au fost amplificate de studiile fcute de
M. Olson asupra problemelor aciunii colective. Dei studiile aprute n aceast tradiie
ofereau concluzii destul de sumbre pentru viitorul democraiei, realitatea empiric le
contrazicea: n perioada anilor 60 i 70 participarea politic n SUA a crescut
semnificativ, mai ales n cazul pturii celor mai educai (tocmai cei care ar trebui s-i fi
dat seama cel mai uor de raportul cost/benefcii dezavantajos al participrii). Un posibil
rspuns la aceast dilem este oferit de M. Fiorina, care arat c aceast abinere raional
de la vot nu poate fi susinut dect printr-un calcul al beneficiilor pe termen scurt;
aceast perspectiv cu greu poate fi aplicat informrii i participrii politice, care sunt
activiti valorizate intrinsec. Dei promitea foarte mult, tradiia economiei politice a luat
o turnur neproductiv, reuind mai degrab s stimuleze alte tradiii n ncercarea de a o
combate pe aceasta dect s creeze rezultate n cadrul ei nsi.
A doua tradiie, sociologia politic, se lanseaz pe baza asumpiei c atributele sociale
sunt importante nu deoarece se traduc n mod direct ntr-un set de interese i preferine, ci
deoarece ele influeneaz plasarea indivizilor n structura social, care are influen
direct asupra modului de expunere a acestora la informaia politic1. Aceast idee este
transmis mult mai eficient de criticii studiului The Peoples Choice, Key i Munger, care
arat cum dezvoltarea preferinelor politice poate lua turnuri neateptate, n funcie de
contextul specific, i c ntre caracteristici sociale i preferine politice nu poate fi
stabilit o relaie direct de cauzalitate. Astfel, sociologia politic s-a ocupat cu studierea
relaiilor dintre aceste trei elemente (contexte sociale, reele sociale, i modele de
influen ntre acestea dou) i a modalitilor n care acestea influeneaz aciunea
politic.
Contextele sociale influeneaz fluxul informaiei relevante politic prin efectele pe care le
au asupra interaciunile sociale dintre grupuri precum i n interiorul acestora; ele pot fi
definite drept compoziia social a unui mediu. Aceste contexte scap influenei
individuale, situndu-se n afara sferei influenei preferinelor personale; oamenii nu se
pot situa voluntar ntr-un anumit context, sau evita altul. Dei problemele autoseleciei n
1 Dei fraze precum O persoan gndete politic dup cum exist social. Caracteristicile sociale determin preferinele politice (The Peoples Choice) nu au ajutat la transmiterea eficient a acestei idei, ci a primeia, a determinismului social.
14
aceste studii nc exist, plauzibilitatea influenei lor asupra rezultatelor scade pe msur
ce unitile de agregare (grupul din care fac parte subiecii) devin mai mari.
Reelele sociale, prin contrast, sunt creaiile indivizilor i ale alegerilor acestora. Ele apar
ca un produs al unei interaciuni dintre contextul social impus din exterior i preferinele
exogene proprii ceteanului. Reelele politice i sociale sunt construite, ne spun
Huckfeldt i Sprague (1987, 1988, 1995), prin indivizi ce au contact repetat cu anumite
contexte i care iau decizii n legtur cu posibilitatea de a utiliza aceste contacte ca surs
de informare politic. Ei nu accepta automat orice informaie venit din mediu, dar nici
nu reuesc s evite n totalitate fluxul informaional venit din acest mediu. Tot Downs ne
sugereaz c indivizii ncearc s reduc costurile informrii prin cutarea de surse de
informare care s fie n acord cu propriile lor preri politice (proprii prieteni, vecini etc.)2.
Din acest punct de vedere, cetenii cu un grad mai mare de sofisticare politic vor fi mai
preocupai de a obine informaii distorsionate dect informaii obiective (contieni fiind
c informaiile pe care ei le consider obiective sunt puternic influenate de mediul n
care se gsesc, i deci, distorsionate), primele fiind i cele mai folositoare cetenilor.
n ciuda acestor limitri, modelul ceteanului independent din sociologia politic a
supravieuit, aceasta datorndu-se realizrii c att alegerile individuale ct i furnizarea
informaiei de ctre mediu funcioneaz probabilistic. n primul rnd, indivizii i
construiesc relaiile sociale n funcie de o serie de preferine care cu greu ar putea fi
regsite ntr-o singur relaie, iar unele dintre aceste relaii sociale nu sunt specializate.
Respectarea preferinelor politice n momentul construirii reelelor sociale este
costisitoare, iar indivizii prefer s gseasc un echilibru ntre aceasta i puritatea
informaiei provenind din mediul exterior la care sunt supui. Astfel, nu numai c aceast
informaie ar putea fi contaminat prin faptul c provine de la persoane cu alte
preferine politice, dar procesul prin care suntem expui la ea este unul accidental i
neintenionat. Chiar i alegerea surselor de informare nu este un proces att de
controlabil precum am dori s credem; de multe ori, preferina individual ce se gsete
la baza alegerii respective este neinformat.
2 Aceast preferin ar putea servi i scopului evitrii disonanei cognitive, i ar putea fi mult mai involuntar dect a intuit Downs la momentul studiului su (1957).
15
n ultimul rnd, sociologia politic s-a preocupat de gsirea unor modele ale influenei pe
care individul i mediul ce l nconjoar le au unul asupra celuilalt. Toate aceste modele
se conformeaz individualismului metodologic, considernd ceteanul i alegerile lui
politice ca principal obiect de studiu. Primele studii care au ncercat s gseasc aceste
legturi au fost cele din domeniul socializrii familiei; acestea au pornit de la prezumia
c informaia politic i influeneaz ntr-o mai mare msur pe destinatari atunci cnd
comunicarea informaiei are loc ntre persoane care se cunosc ndeaproape i au un grad
nalt de respect reciproc3 - modelul coeziunii sociale. Dei promind multe, acest model
a fost oarecum slbit de o serie de studii care a demonstrat c aceste efecte nu sunt
prezente cu necesitate n toate cazurile de comunicare social; n plus, uneori, oamenii se
angajeaz n discuii cu oameni cu care nu sunt neaprat asociai ndeaproape, un grad
mai mare de intimitate eund n a duce la o influen mai mare.
Un model alternativ, bazat pe procesul de comunicare social, sugereaz c abilitatea
individual de a exercita influen izvorte din interese comune4. Un cetean ar fi mai
susceptibil la influena altuia dac primul ar recunoate faptul c exist ntre cei doi
interese mprtite i caracteristici comune; informaia pe care o primete ar avea o mai
mare ans de a fi distorsionat n sensul determinat de aceste caracteristici i interese
comune. ns aici apare problema dispersiei informaiei; o analiz fcut de Granovetter
(1973) sugereaz c, dei poate nu are o mare probabilitate de a influena indivizii n mod
semnificativ, informaia transmis prin intermediul legturilor slabe i a relaiilor sociale
mai puin apropiate are totui darul de a avea un grad mai mare de dispersie dect cea
transmis prin intermediul prietenilor apropiai. Astfel, aceasta ar avea posibilitatea de a
crea o adevrat opinie public.
Ultima tradiie este cea a psihologiei politice care, de-a lungul timpului, a fost preocupat
de studiul a trei fenomene: efectele avute de mass-media asupra indivizilor, modalitatea
n care rasa influeneaz aciunile politice, i folosirea tehnicilor euristice n procesul de
luare a deciziilor.
n cazul mass-media, primele studii propuneau un efect al acului hipodermic a mass-
media asupra alegerilor individului. Se considera c aceasta avea o influen major n a
3 Acestea influennd credibilitatea surselor de informare. 4 n cadrul modelului, doi indivizi care au o localizare similar n cadrul structurii sociale sunt considerai structural echivaleni.
16
modela preferinele individului i, prin aceasta, a alegerilor sale. n anii 60 perspectiva se
schimb prin intermediul unei serii de studii care identific efecte minimale ale mass-
media. Aceasta s-ar fi datorat unei atenii insuficiente pe care o acord cetenii mesajului
mediatic, caracterului contradictoriu i intermitent al mesajelor, ateniei selective i
memorrii bazate pe dispoziii politice preexistente (care distorsioneaz mesajul), precum
i a prelucrrii anterioare a mesajului mediatic de ctre patternurile de interaciune i
comunicare social. n Statele Unite, distorsiunea mesajelor mediatice este cauzat,
paradoxal, i de ctre caracterul obiectiv i detaat al presei fa de actorii politici.
Aceasta a dus la o pres conflictual (n rzboi cu toi actorii politici), i la un nou tip de
distorsiune, cea a obiectivitii. Din aceast cauz, informarea a devenit mai
costisitoare i mai puin util pentru muli dintre ceteni (fiind mai lipsit de elemente
partizane i necesitnd un grad mai mare de sofisticare politic pentru a o analiza).
Un alt efect al presei descoperit de studiile din acest domeniu a fost cel de ncadrare
(framing). Astfel, s-a fcut tranziia de la ideea c presa le spune oamenilor ce s voteze
la aceea c influeneaz percepiile cetenilor asupra a ce set de probleme este mai
important la un anumit moment n timp. Un ultim efect investigat a fost acela de
primare (priming): presa are o influen i n determinarea setului de criterii pe care un
cetean le folosete n procesul de evaluare a actorilor politici. Prin acest efect se poate
chiar reui o atribuire a responsabilitilor pentru problemele de politic public unui
actor politic sau altuia.
Unii autori mai receni (Huckfeldt i Kohfeld, 1989) susin c apartenena rasial a
devenit mai important dect clasa social ca principiu de organizare n politica
american contemporan. Ali autori evit s atribuie aceast schimbare unei transformri
petrecute la nivelul indivizilor, ci unei influene ale elitelor politice, care au gsit un
moment propice pentru a plasa problema rasial pe agenda politic. n fine, un alt set de
autori (e.g. Abramowitz) susin c atitudinile rasiale nu explic diferenele de afiliere
partinic sau de alegere la vot atunci cnd este luat n considerare i efectul altor opinii
politice5. Chiar i n rndul celor care susin c rasa conteaz n politic, exist nc
5 Sociologia politic respinge aceast concluzie pe motiv c reuete s contrazic realitatea macropolitic (90% din votanii de culoare sprijin regulat candidaii Democrai la preedinie)
17
dezacord semnificativ n legtur cu magnitudinea i natura efectelor pe care aceasta le
are.
Dei ultimul fenomen investigat, tehnici euristice de procesare a informaiei, i are
rdcinile n studiul lui Downs, cele mai semnificative rezultate au aprut abia n ultimele
2 decenii. Costurile pe care le identific Downs n procesul de informare sunt: de
achiziie (colectarea, selectarea i transmiterea datelor), de analiz, i de evaluare
(relaionarea datelor sau analizelor factuale cu scopurile specifice). Acestea trei sunt
suficiente pentru a opri un cetean raional de la a se informa despre politic. ns aceai
cetean are motivaia de a gsi o modalitate de a reduce costurile acestea, prin utilizarea
unor scurtturi cognitive n procesul de colectare a informaiei. Ceea ce rezult este un
cetean informa minimal, dar totui informat.
Cele 4 tipuri de principii euristice fundamentare identificate de Kahneman i Tversky
sunt: accesibilitatea, reprezentativitatea, ajustarea i simularea. Accesibilitatea se refer la
trsturile cele mai vizibile ale unei situaii de decizie care sunt luate n considerare.
Reprezentativitatea se refer la probabilitatea ca o anumit informaie s fie tipic, s aib
proprietile centrale sau definitorii ale acelei clase creia noi presupunem c i aparine.
Ajustarea se refer la formularea unui rspuns iniial, ancora, pe baza unui set limitat de
informaii pe care l avem, iar apoi ajustarea acestui rspuns pe msur ce noi informaii
sunt luate n considerare. n fine, simularea se refer la anticiparea consecinelor unei
anumite decizii atunci cnd individul nu are la dispoziie informaii relevante. Ceea ce
trebuie menionat este c aceste scurtturi cognitive nu pot fi folosite far o anumit
probabilitate de eroare. O alt euristic, a preferinelor, este investigat de Brady i
Sniderman: cetenii se folosesc de opiniile pe care le au privind o problem politic i de
evalurile afective ale diferitelor grupuri politice, pentru a atribui opiniile proprii
grupurilor pe care le apreciaz pozitiv, i opiniile opuse grupurilor pe care le valorizeaz
negativ. O alt euristic, identificat de Carmines i Kuklinsky, este cea a surselor, care
arat cum cetenii formuleaz evaluri ale politicilor publice bazate pe opiniile
personalitilor politice proeminente.
Aceste trei tradiii au contribuit la crearea unui model al ceteanului care este capabil s
acioneze strategic pentru realizarea propriilor scopuri, ambiii i nevoi. Ei sunt alegtori
rezonabili (Popkin), dnd dovad de o raionalitate bazat pe informaie limitat
18
(ncercarea de a mpca costurile mari ale informrii politice cu dorina de a fi un
cetean activ n comunitate). El i reactualizeaz evalurile fa de actorii politici prin
considerarea experienelor recente (pentru a nu colecta toat informaia din nou); se
folosete de ali ceteni (vecini i prieteni) pentru a colecta informaie de la acetia;
folosete scurtturi cognitive pentru a evalua mai uor informaia. O perspectiv mult mai
realist a rolului unui cetean ntr-un sistem politic democratic se poate observa i n
psihologia politic: cetenii nu mai sunt considerai simple produse ale mediului de care
aparin, ci este investigat modalitatea n care alegerile lor sunt modelate de mediul n
care activeaz i cum acestea modeleaz la rndul lor mediul nconjurtor.
(Rezumat si adaptat din: Edward G. Carmines i Robert Huckfeldt, Comportamentul politic: o perspectiv de ansamblu, n Robert E. Goodin i Hans-Dieter Klingemann (coord.), Manual de tiin politic, Ed. Polirom: Iai, 2005.)
Teme si intrebari de raspuns si rezolvat:
E rational sa votam? Care este probabilitatea (P) ca un vot sa conteze? Care sunt metodele folosite in comportamentul politic?
Care sunt erele care fac legatura dintre psihologie si stiinte politice?
Care sunt metodele folosite de comportamentul politic?
Bibliografie:
Adorno, Frenkel-Brunswik, Levinson-Sanford. The Authoritarian Personality. Cap. 1, pp. 1-13, 222-238; Blais Andre.Is it rational to Vote in To Vote or Not to Vote. The merits and limits of rational choice theory.University of Pittsburg Press. pp.1-16; Dalton, Russel J. Citizen Politics: Public Opinion Polling and Political Parties in Advanced Western Democracies. 2nd. ed. Chatham, NJ: Chatham House Publishers, 1996. pp. 4066. DOWNS, ANTHONY An Economic Theory of Democracy. New York: Harper, 1957. pp. 413, 296300. Eulau, Heinz. 1963. The Root is Man in The Behavioral Persuasion in Politics, pp. 3-11;
19
Eulau, Heinz. 1963. Behavioral Approaches in The Behavioral Persuasion in Politics, pp. 13-37; Fiske S. and Taylor S. (1991) Social Categories and Schemas in Social Cognition, New York: Mc Graw Hill; Katz, D. (1972), Attitude Formation and Public Opinion, in: D Nimmo & C. Bonjean, Political Attitudes and Public Opinion. New York, David McKay Company, Inc; Lau, Richard R. and Redlawsk, David P.2006. Introduction in How Voters Decide, Cambridge UP, pp.3-20; Lijphart, Arend Unequal Participation: Democracys Unresolved Dilemma., in American Political Science Review, vol. 91 (1997) pp. 114. Sartori, G. 1972. Politics Ideology and Belief Systems, in: D Nimmo & C. Bonjean, Political Attitudes and Public Opinion. New York, David McKay Company, Inc;
20
Modulul al II-lea
In acest modul se vor prezenta abordarile comportamentului politic ce tin de influentele
informatiei, mediului familial cat si al institutiilor si organizatiilor politice.
Prima parte face o trecere in revista a relatiei dintre cetatean si politica.A doua parte va
evalua cetateanul ca alegator si va prezenta relatia dintre acesta si partidele politice. In
final va fi o discutie despre existenta opiniei publice si a nivelului de informare al
cetatenilor cat si rolul imaginii create de candidate in alegeri.
Schema logica a modulului:
Relatia dintre cetatean si politica Este votul rational? Modele psihologice, economice i sociologice de vot Cum se formeaza opinia publica? Imaginea candidatilor in alegerile prezidentiale
Relatia dintre cetatean si politica
Se gandesc oamenii la politica?
Oamenii nu se gandesc in general foarte mult la chestiunile politice. Viata lor
este dominata de griji personale si private. In urma unor studii s-a concluzionat ca
americanii se gandesc mai mult la politica decat europenii in timp ce discutias despre
politica este una intermitenta peste tot. Astfel cand oamenii sunt intrebati despre liderii
politici si in special despre politici publice raspunsul lor arata lipsa informatiilor despre
acestea.
Majoritatea oamenilor se gandesc la politica o parte din timp si majoritatea din
ei stiu putin despre aceasta. Dar relativ foarte putini oameni se gandesc mult si in mod
extensiv la politica, partide, politici publice sau personalitati.
De ce se gandesc cetatenii la politica?
Harop si Miller sugereaza trei functii necesare pentru a te gandi la lucruri
politice: intelegere (oamenii pot intelege informatia pe care media o transmite pentru a-si
aprecia propriul rol de votanti si in mod ironic sa evite alte ganduri despre politica;
21
aceasta nevoie este usor de satisfacut), ajustare sociala (acesta reprezinta un scop
nonpolitic; discutarea politicii cu membrii familiei si prieteni poate fi o forma de a
mentine raporturile, solidaritatea si identitatea cu persoanele apropiate) si exprimarea de
sine (multe aspecte a sinelui pot fi exprimate in politica nu doar personalitatea si
conflictele ei dar filosofia, moralitatea, stima si valorile).
Cine se gandeste la politica?
Educatia reprezinta o influenta cruciala atat in cantitatea cat si in calitatea gandirii
la politica. Unele studii au aratat ca educatia are un efect mai mare decat alte variabile
sociale in abilitatea de a gandi la politica intr-un mod ideologic.
Se face o distinctie intre problemele usoare emotionale si cele grele precum
cele economice care necesita o mai mare cantitate de cunostinte. Astfel problemele
publice sunt definite ca cele care se refera la probleme particulare, care nu sunt mutual
exclusive, subseturi ale electoratului. Autorul se asteapta la o gandire politica mai intensa
din partea votantului sezonier care isi schimba voltul decat din partea celor care sustin
acelasi partid in fiecare an.
Cand se gandesc cetateni la politica?
Desi nivelul de interes este in general scazut acesta variaza. Alegerile sunt cele
care determina o gandire mai intensa la politica. Ciclul alegerilor poate influenta felul in
care oamenii se gandesc la politica. Astfel pe termen mediu exista o atmosfera de tipul
oamenii versus guvernul dar pe masura ca se apropie alegerile gandirea politica
devinde din ce in ce mai comparativa: in loc sa raspunda la initativele guvernului votantii
se gandesc mai mult la alegerea dintre partide deoarece atunci ei se confrunta cu
alternative.(in timpul alegerilor oamenii tind sa se gandeasca mai mult in termeni partid
decat in cei referitori la ideologii)
De asemenea evenimente dramatice forteaza publicul sa le ia in seama insa
natura evenimentului este cea care determina tipul de reactie (oamenii tind sa se
gandeasca in termeni nationalistice daca este o problema de politica externa)
La ce elemente politice se gandesc cetatenii?
Numai o parte restransa din votanti este posibil sa se gandeasca la politici
publice. Electoratul gandeste politic despre: substanta politica, institutii, politicieni,
grupuri si ei insisi.
22
Substanta politica include politicile si problemele publice dar si scopuri, valori si
performanta. Se observa ca exista o nevoie acuta de a simplifica, substanta referindu0se
la obiective larg exprimate si progresul spre ele.
Principalele institutii despre care oamenii se gandesc sunt partidele si guvernul.
Electoratul tinde sa le vada pe acestea mult mai unite decat sunt in realitate. Votantii
obisnuiti refuza sa faca efortul care include a se gandi in termeni de factiuni intrapartid
sau de tendinte. Astfel trebuie sa existe o suspiciune despre cat de mult se gandesc
oamenii la regim in mod normal. Legitimitatea regimului rezida mai mult in obiceiurile
de supunere decat in suportul constient.
Politicile sunt tehnice in timp ce politicienii nu. Majoritatea votantilor se
gandesc la liderii politici. Astfel desi politicienii au un loc asigurat in imaginea votantului
numarul acestora nu este foarte mare. In general doar liderul fiecarui partind este luat in
vizor de majoritatea celor care se gandesc la politicieni.
Votantii leaga partidele politice de grupuri sociale, cateodata aceste grupuri sunt
legate de electorat prin propriile experiente. Gandirea de grup poate genera o gandire
ideologica. Comparati cu ideologistii de partid, votantii subliniaza mai mult reprezentarea
pe baza politica insa in mod normal nu scot in evidenta idee de conflict de grup.
In ceea ce priveste participarea votantilor aceasta poate fi legata de constiinta de
grup. Imaginile despre sine furnizeaza conexiunea dintre grup si loialitatile de partid.
Ce fel de gandire politica au cetatenii?
Gandirea politica variaza in scop de la putin si specific la lag si difuz, de la
calculele rationale la emotiile nestavilite. Tipurile de ganduri despre politica se impart in:
- importanta => daca votantii nu considera problema importanta este improbabil sa
le afecteze felul in care gandesc despre politica si comportamentul electoral.
- alegerea => votantii pot alege o pozitie fata de o politica; trebuie sa alega la
alegeri;
- perceptiile => autorul foloseste acest termen pentru a descrie ceea ce votantul
individual crede ca ar fi adevarat fata de ceea ce e chiar adevarat. Perceptiile
variaza de la individ la individ si din cand in cand. Politicienii se pot folosi de
scaparile dintre realitate si perceptii
23
- evaluarile => alegerile si perceptiile reprezinta materiile prime pt. evaluari.
(plasarea pe axa stanga-dreapta)
- asocierile => presupune gandire mai emotionala, se folosesc in general imagini
- afectele => inseamna emotii pozitive si negative; pot corespunde sau nu cu
evaluarile; pot aparea din cele mai profunde nevoi emotionale si pot fi preluate de
ratiune
- imagini si ideologii => sunt complexe ale gandirii politice care aduce impreuna,
organizeaza si structureaza componenta simpla a gandirii. Ideologia reprezinta un
aranjament coerent de atitudini spre un grup de probleme care este caracterizat de
constrangere: pozitia luata de un votant ideologic in legatura cu probleme
individuale trebuie sa-l reprezinte intr-un mod logic. Imaginile sunt mai mult
complexe de perceptii decat pozitii pe anumite probleme.
Folosesc oamenii concepte ideologice?
Folosirea conceptelor ideologice de catre electorat a fost analizate in mai multe
studii si in mai multe feluri. Astfel in practica mult votanti percep pozitia ideologica a
candidatului favorit a fi aproape pentru simplul fapt ca ei il prefera pe acela.
In mod normal oamenii obisnuiti au o implicare partiala cu politica. Se gandesc
la aceasta in mod intermitent lipsindu-i atat detaliile cat sin structura. Gandurile lor se
prezinta sub forma unui colaj nestructurat de imagini heterogene si uneori contradictorii
decat sub forma unor ideologii structurate logic sau sisteme de valori.
(Adaptat si rezumat din Harrop and Miller, How voters think about politics: Ideologies,
Issues and Images)
Este votul rational?
Este logic sa votezi ?
In teorie, democratia se bazeaza pe cateva principii. Se presupune ca cetatenii sunt
interesati si motivati sa participe in viata politica, sunt bine informati despre guvernare si
voteaza avand la baza principii bine stabilite, fiecare alegator votandu-si candidatul pe
motive bine intemeiate. Exercitarea votului este probabil cel mai important aspect al
24
democratiei. Desigur, aceste presupuneri nu sunt toate corecte. Unii oameni nu voteaza
sau nu au drept de vot. De multe ori, oamenii nu pot alege nici unul dintre candidati.
Neparticiparea la vot este logica si acceptabila
O lucrare de referinta in domeniu a fost cartea lui Anthony Downs (1957) O
teorie economica a democratiei. Abordarea lui Downs difera de cea conventionala
folosita in stiinta politica. El sustine un concept al comportamentului politic bazat pe
calcule rationale ale interesului personal. Acest punct de vedere este similar cu cel folosit
in analiza economica unde se presupune ca indivizii actioneaza in asa fel incat sa-si
maximixeze activitatea, care inseamna a minimiza costurile si a maximiza veniturile.
Trebuie mentionat faptul ca Downs nu sustine neaparat calculele rationale, iar daca
cetatenii actioneaza in acest fel nu este neaparat rau. Downs considera ca poate fi
irational ca oamenii sa voteze deoarece costurile votului depasesc cu mult beneficiile care
deriva din el. In plus exista costuri individuale, de exemplu timpul alocat, timp in care
oamenii ar putea face altceva, iar beneficiile votului sunt neglijabile.
Contributia majora a lui Downs cu privire la scrutinul electoral ar fi aceea ca atat
neparticiparea la vot cat si votul in lipsa informatiei sunt rationale din punct de vedere al
individului. Probabil indivizii ar trebui sa voteze si sa fie informati, dar nu se pot construi
teorii politice care sa asigure ca fiecare va fi un alegator informat.
Verba si Nie furnizeaza o alta perspectiva asupra votului, spunand ca votul este
doar una din mai multe forme ale activitatii politice. Ei sustin exercitarea votului dar pun
mai mare accent pe alte forme de participare. Cea mai importanta este cea pe care ei o
numesc contacte initiate de cetateni. Acestea includ contactele cu reprezentantii
guvernului cu privire la problemele esentiale cu care se confrunta indivizii. Punctele
cheie sunt: individul alege ce fel de contact are cu guvernul in functie de problemele lui.
Verba si Nie confirma cele afirmate de Down si anume faptul ca votarea este una dintre
cele mai putin folositoare cai de a rezolva problemele particulare sau de a influenta
anumite politici guvernamentale.
Cativa autori au sugerat ca o participare scazuta la scrutin este nu doar rationala din
punct de vedere al individului, ba chiar de dorit.
25
Downs, Verba si Nie ofera o noua perspectiva asupra participarii politice si in
special asupra votarii. In loc sa afirme ca fiecare cetatean ar trebui sa fie un alegator
informat, ei pun cateva intrebar importante: De ce toata lume devine informata si
voteaza? Este votarea de fapt folositoare din punct de vedere al anumitor interese
personale ale indivizilor? Face votarea democratia sa functioneze? .
Votarea este rationala si esentiala
Downs sugereaza posibilitatea ca nimeni sa nu voteze. Componentele analizei lui
Downs sunt :
C = costul votului ; P = probabilitatea ca votantii influenteaza rezultatul alegerii ;
B = perceptia ca fiecare candidat va castiga mai mult decat celalalt.
Gordon Tullock a ajuns la concluzia ca o persoana va vota daca castigul asteptat
va depasi costul votului(C) unde P si B este castigul, avantajul ca un candidat preferat a
castigat , marit de probabilitatea de a influenta alegerile prin votul unei singure persoane.
Daca fiecare cetatean are un singur vot, atunci votul individual va afecta foarte putin
rezultatul final.
Riker si Ordeshook au sugerat o alta interpretare a termenului P. ce pare sa
conteze este perceptia individului ca participarea lui la vot inflenteaza rezultatul
alegerilor si ca la randul ei alegerea depinde cum este perceputa.
Acestia au constatat faptul ca oamenii merg la vot daca alegerea este considerata inchisa
(inchiderea alegerilor nu influenteaza scrutinul). Cercetatorii au elaborat un alt termen si
anume datoria civica (D). Astfel, formula completa este aceea ca veniturile rezultate in
urma votarii este avantajul castigat + simtul datoriei-costurile votului : PB + D C.
Astfel o persoana va merge la vot numai daca aceasta este mai mare decat 0.
Se pune problema argumentarii ca P, probabilitatea de a afecta rezultatul alegerii
este irelevanta. Ferejohn si Fiorina sugereaza ca cetatenii nu se intreaba cum pot ei
influenta alegerile dar isi pun mereu intrebarea ce se intampla daca eu nu votez si
candidatul meu preferat pierde. Ei cred ca beneficiile si costurile sunt foarte importante,
dar in mod sigur importanta beneficiilor este mai mare si pentru aceasta votul este
rational.
Niemi arata ca dificultatea pe care o intampina un votant rational este exagerarea
costurilor. In alegerile prezidentiale costul votului este mic si cel de a deveni informat
26
pentru a lua o decizie este la fel de mic. Atfel daca venitul (PB) este foarte mic , acesta
impreuna cu costul neparticiparii depasesc micul cost al participarii la vot.
Aldrich a acceptat punctul de vedere a lui Niemi asupra scrutinului electoral, acela
ca beneficiile scazute se datoreaza costurilor scazute. El vede votul ca fiind rational.
Costurile variabile pot duce la variatii numeroase a cetateniilor care participa la votare.
S-a pus problema daca prezenta la vot ar trebui incurajata sau descurajata luand in
considerare costurile. Berelson sugereaza ca ar trebui descurajata sau cel putin prezenta
scazuta la vot are atat avantaje cat si dezavantaje. Acest punct de vedere a fost dezmintit
de Walker. El a aratat ca prezenta scazuta la vot poate indica instrainarea completa de
sistemul politic.
Au fost facute studii pentru a determina empiric daca instrainarea este o cauza principala
a neparticiparii la vot. Testele empirice sugereaza ca cinismul nu este un factor explicativ
puternic, in votarea prezidentiala. Brody si Page au considerat impactul a doi factori
psihologici in alegerile din 1968 instrainarea votantului definita ca nesimpatizarea nici
unuia dintre candidati si indiferenta votantului definita ca simpatizare egala intre
candidati.
In urma unui raport al Centrului pentru Studii Politice aupra alegerilor din 1972 a
analizat impactul a doi factori psihologici asupra scrutinului electoral si anume:
eficacitatea politica si increderea politica. Ei au aratat ca opinia lui Walker asupra
participarii scazute nu este aplicabila in zile noastre. Pe de alta parte aceste analiza sunt
departe de a fi definitive si se asteapta studii superioare asupra cinismului.
Concluzii
In primul rand neparticiparea la vot poate insemna mai multe lucruri: apatie,
satisfactie, cicism. Fara indoiala, importanta acestor factori variaza si are un impact
diferit in functie de timp si de loc. Neparticiparea la vot poate fi logica cum a sugerat
Downs.
Daca dorim sa creasca participarea la vot ar trebui reduse costurile participarii cat de mult
posibile. Votarea are un rol important intr-un guvern democratic si este un mijloc
puternic de control. Natura acestui control poate fi cunoscuta doar printr-o mai buan
27
intelegere a indivizilor care alcatuiesc electoratul ( cunostintele lor politice , atitudinile
lor politice si modul in care iau decizii politice).
(Rezumat si adaptat dupa Niemi RG and Weisberg H F)
Ratiunea activitatii politice
Discutia se axeaza in jurul intrebarii: Cand cetatenii participa o fac rational? Pentru
ca cetatenii sa o faca asa trebuie sa stie ce-si doresc din partea guvernului. Asteptarile
cetateanului sunt foarte importante. Actiunea cetateanului trebuie sa transmita un mesaj
despre dorintele lui exacte ,suficiente pentru ca guvernul sa stie sa raspunda la ele. Astfel
spus,un act de participare implica o ipoteza din partea participantului ca acest act sa duca
la un raspuns dorit din partea guvernului. Foarte putini participanti la vot au o ideologie
politica clara. Cand cetatenii voteaza sunt influentati de imaginea candidatului sau de
afilierea la un anumit partid decat de pozitia pe care o au candidatii sau partidele fata de
probleme.
Ratiunea si contactul
Cetatenii decid singuri cand sa faca un contact, cui sa se adreseze si ce probleme sa
abordeze. Acesta alegere garanteaza ca problema actului de participare este importanta si
evidenta pentru participantul la vot. Fiecare cetatean are propriul lui set de probleme si
preocupari. Acestea sunt de obicei apropiate mediului lor(slujba,familia,casa) sau unele
mai generale(razboi,calitatea educatiei,impozite,taxe,etc).
Ratiunea si votarea
Situatia cu care se confrunta votantul este diferita. El nu-si alege ocazia sa voteze
problemele si nu are un cuvand de spus in cea ce priveste candidatii. In absenta unei
ideologii care insumeaza toate problemele si ofera o alegere generala a individului intre
doua partide politice , alegerile pot permite votul care contribuie la un set clar de alegeri.
Un individ poate vota cu speranta ca votul lui va creste probabilitatea alegerii partidului
sau candidatului preferat. Dar este aceasta posibila in alegera votului lui? Este posibila
dar putin probabila.
Votul este rational - daca te face sa te simti bine este logic sa votezi , votul fiind un
act tintit asupra obtinerii unor beneficii din partea guvernului. In alegeri ne confruntam cu
alegeri sociale pentru intreaga societate. Preferintele cetateniilor sunt simplificate prin
28
canalizarea intr-un numar limitat de alegeri , alegeri in randul catorva partide, sau intre
acele partide si absenta. Individul este putin probabil sa gaseaca o varianta de votare care
sa-i permita sa faca relavanta o decizie instrumentala axata pe probleme caracteristice.
Ratiunea activitatiilor din campania electorala
Un act important al participarii la activitatiile electorale implica contactarea unui
oficial asupra unor probleme. Un alt factor important este cooperarea cu cetatenii care
sunt interesati de aceeasi problema. Cetatenii se unes si formeaza un grup atata timp cat
problemele lor au prioritate. Cetatenii vor alege sa se implice doar in problemele care
alcatuiesc aria lor de interes. Cooperarea poate fi informala dar si formala prin diferite
organizatii , dar cetatenii tind sa devina membri ai organizatiilor axate pe probleme care
ei le considera importante. Astfel, activitatile din campania electorala combina unele
avantaje ale contactului cu cele a votarii. Un activist din campanie are aceasi pozitie ca
un votant.
Activistii partidelor adera la partide deoarece au anumite scopuri , sperante ca vor
influenta politica guvernamentala in directia dorita. In timp aceste scopuri devin mai
putin importante si beneficiile adiacente devin mult mai importante. La nivele mai joase,
aceste avantaje adiacente tind sa fie de natura sociala in timp ce la nivele superioare, ele
sunt atat sociale cat si materiale.
Diferitele acte politice in care sunt implicati cetatenii formeaza modele esentiale
si constituie moduri specifice de activitate. Sunt grupuri de cetateni specializati intr-un
mod de activitate sau altul. Tipurile alternative de activisti au modele distincte ale
orientarii politice. Modelele alternative de activitate leaga cetateanul de guvernul sau in
diferite moduri. Ele pot influenta diferite tipuri de decizii guvernamentale ,pot permite
participantului sa-si exprime mai mult sau mai putin influenta rezultatului
(Sidney Verba si Norman H. Nie)
Modele Psihologice, Economice i Sociologice de vot
Votul este :
Act afirmativ ?
29
Alegere ?
Aceasta este ntrebarea la care modelele ofer rspunsuri diferite. Cele trei modele de vot
sunt urmtoarele:
1. Modelul de identificare partinicvotul este vzut ca un act expresiv, nu ca un
instrument, votul reflect loialitatea fa de un partid
i are rdcinile n psihologia social;
cunoscut n literatur i ca modelul
Michigan
2. Modelul alegerii raionale votul este o alegere, alegtorii fac alegeri raionale
ncercnd s gseasc partidul care reprezint cel mai bun mijloc pentru a-i
atinge propriile eluri;
i are rdcinile n economie, e numit i modelul
economic
3. Abordarea sociologic accentueaz bazele sociale ale valorilor i intereselor
mai degrab dect mecanismul prin care acestea se transform n voturi
aceasta este o ABORDARE i NU un MODEL
Autorii susin ideea modelului identificrii partinice sprijinit de o analiz sociologic
i istoric a originilor partizanatului. Modelele enumerate difer mai mult n teorie
dect n practic. Diferite modele de vot sfresc prin a identifica factori similari ce
influeneaz votul dar folosesc vocabular diferit pentru a descrie aceti factori.
Modelul identificrii partinice
Conceptul de identificare partinic presupune existena unor sentimente de ataament pe
termen lung pe care alegtorul le dezvolt fa de un anumit partid politic. Nu presupune
neaprat i condiia de membru formal al acelui partid.
Din prisma acestui model alegerea electoral e modelat direct de atitudinea votantului
fa de 3 aspecte ale politicii: candidai, politici, legturile dintre partide i grupuri
sociale.
30
EX: adoptnd o imagine de sine Democrat , votanii vor fi mai nclinai s cread c
partidul acesta este cel care reprezint cel mai bine interesele grupului lui social dei nu
are nicio informaie pe care s-i bazeze argumentul.
Identificarea partinic e influenat de apartenena la un grup social i de familie. A
rndul su identificarea partinic influeneaz atitudinile alegtorului fa de candidai,
politici, beneficiile grupului i astfel e decis VOTUL.
Modelul ofer un ghid facil pentru a sublinia trendurile electorale, o cale de a distinge
influena pe termen lung i scurt asupra votului i astfel o abilitatea de a clasifica
alegerile n funcie de situaiile n care se reflect, nu reflect sau modeleaz structura
partizan a electoratului.
Caracteristici ale modelului:
- funcia identificrii partinice permite alegtorilor s fac fa
informaiilor politice i s aleag cu cine voteaz
- identificarea partinic se consolideaz n timp
- un alegtor care voteaz la o campanie electoral cu alt partid, nu cu cel
care se identific se va ntoarce la partidul de identificare la urmtoarele
alegeri
- distribuia partizanatului n electorat ofer o baz pentru calcularea votului
normal
Limite ale identificrii partinice
1. Este identificarea partinic unidimensional?
Autorii identificrii partinice au presupus c atitudinea electorilor fa de partide pot
fi redate unidimensional cu loialitile puternice poziionate la extreme. Studiile
ulterioare au artat c aceast viziune unidimensional e inadecvat: n SUA avem 2
tipuri de alegtori independeni iar in Europa avem un sistem multipartid i
atitudinile fa de fiecare partid trebuie evaluate separat. E nevoie de o viziune
multidimensional a identificrii partinice ce reprezint o dezvoltare a modelului i
nu o abandonare a acestuia.
31
2. Cum se dezvolt identificarea partinic?
Acest model subliniaz rolul important al FAMILIEI n transmiterea loialitilor
partinice.
Converse : ntr-un nou regim e nevoie de 3 generaii pentru ca partizanatul s ajung
la un echilibru constant, undeva la 70% de electorat s se identifice cu un partid.
Numrul independenilor va scdea gradual odat ce partizanatul prinilor e transmis
copiilor.
Beck: propune un model opus celui descris mai sus. Loialitile scad de la o
generaie la alta astfel nct a treia generaie reprezint un grup de nealiniai.
3. Modelul funcioneaz nafara SUA?
Acest model e favorizat n SUA deoarece: multe funcii bazate pe alegeri, electorii
pot fi nregistrai pentru etapa preelectoral ca fiind democrai sau republicani,
sistemul prezidenial ncurajeaz alegtorii s judece candidaii dincolo de partidul
din care face parte, rolul ideologiei e sczut identificarea partinic reprezint ceva
mai mult dect o reflecie a loialitilor de clas sau religie.
n Europa: identificrile cu grupul social joac rolul pe care identificarea partinic l
joac SUA. Dar autorii susin c dificultatea msurrii conceptului n exteriorul SUA
nu e un motiv pentru a renuna la acest model.
4. Dealignment: slbirea identificrii partinice?
n ultimii 20 de ani se remarc un trend electoral important: slbirea loialitilor
partinice. Cauze: erodarea aliniamentelor existente odat cu succesiunea generaiilor,
reducerea bazei sociale a multor partide, extinderea educaiei, mass-media devine un
canal important de comunicare care nlocuiete presa de partid. Un efect important al
dealingmentului este VOLATILITATEA.
SUA cele mai importante scderi ale loialitilor i o cretere important a
independenilor n rndul electorilor
MAREA BRITANIE declinul loialitilor a fost mai calm dect n SUA dar cea
mai important schimbare a fost cea legat de intensitatea ataamentului
32
EUROPA- imaginea e neclar din lips de msurtori eficiente pe termen lung ale
identificrii partinice; se ntmpl astfel ca dealignment-ul s fie confundat cu efectul
su : volatilitatea
Dealignment i modelul Identificrii Partinice
Dealignment-ul reduce importana modelului care a funcionat bine atunci cnd a fost
dezvoltat, este un model al stabilitii i de aceea are nevoie de completri pentru a
face fa schimbrilor. Se observ defectri dese de la partidul de identificare i avem
de-a face cu o decdere a partizanatului deoarece atitudinea politic fa de candidat ,
problemele devin mai importante.
ns identificarea partinic rmne central analizei comportamentului electoral.
Conceptul ofer o msur precis a dealignmentului i o explicaie iniial a
volatilitii. Ofer cea mai simpl metod pentru a distinge trendurile electorale i
explic de ce ntr-o epoc a dealignment-ului mai sunt persoane care voteaz cu
acelai partid la fiecare alegere
Tipuri de vot
Modelul rational
Teoria conform careia votantul isi recunoaste propriile interese, evalueaza alternativele care servesc cel
mai bine intereselor lui si da votul candidatului care este cel mai favorabil evaluat.
In trei puncte modelul se distinge de modelul identificarii partidice:
Votul este considerat un instrument.
Se focuseaza pe castigurile votantilor.
Votantii sunt instrumentali in a aduna informatie politica.
Modelul rational propus de Anthony Downs:
Intr-un sistem bipartid, cand informatia costa, votantii vor proceda astfel: analizeaza utilitatea pe care a
avut-o guvernul actual, evalueaza performanta guvernului si nu promisiunile facute, evalueaza utilitatea care
ar fi avut-o guvernul daca opozitia ar fi fost la putere, electorii compara cele doua utilitati si voteaza pentru
partidul care este primul.
33
Intr-un sistem multipartid, electorii vor urma aceeasi procedura, si vor sustine partidele care nu au sanse
reale de castig.
Modelul rational este caracterizat de cateva limite:
1. Dezinteresul in analiza valorilor votantilor.
2. Este excesiv de limitat intr-o privinta si foarte larg in alta: promoveaza un cadru care acopera atat
votantii, cat si partidele.Downs si-a pornit cercetarea de la premise ca partidele sunt producatorii, iar votantii
consumatorii, actionand intr-o piata politica.
Votul retrospectiv : Fiorina
Votul retrospectiv inseamna a da voturile ca raspuns la performantele guvernamentale.
Fiorina argumenteaza ca alegatorii isi dezvolta un fel de eticheta in evaluarea retrospectiva, un gen de
atasament emotional pentru un guvernamant.Ce aduce diferit este faptul ca alegatorii sunt influentati de
judecata retrospectiva, si sunt concentrati pe rezultate.
Alegatorii consumatori
Himmelweit vede votantul ca un consummator informat, activ si intelegator.
Alegatorul cauta partidul care se potriveste cel mai bine cu preferintele sale, la fel cum consumatorii
cauta produsul care se potriveste cel mai bine cu nevoile sale.
Modelul consumatorului incearca sa analizeze cum decid votantii, fara a analiza daca ei decid si ignora,
in acelasi timp contextual social, accentueaza sursa preferintelor si neglijeaza preferintele.
Modelul social
Modelul social respinge abordarea individualista atat a modelului identificarii partinice cat si a
modelului rational. Atitudinea este un factor important in structurarea modului in care oamenii voteaza.
Atitudinea fata se sistemul politic este determinata de contextul de mediul inconjurator. Vointa libera a
alegatorului nu exista.
Modelul radical
In acest model, votul reflecta pozitia pe care acestia o ocupa in ierarhia sociala.Modelul radical vede
votantii ca o reflectie a interpretarii ideologice in sistemul politic a diviziunilor sociale.
Concluzii
34
Modelele de votare au la baza diferite background-uri intelectuale, totusi ele tind sa se concentreze pe
viata reala electorala.
Un mod de a impaca cele trei modele, este de a le privi din prisma realiniamentului, astfel:
Pentru realiniament cea mai buna abordare este cea sociologica.
Pentru aliniament --- identificarea partidica.
Pentru dealignement --- alegerea rationala.
Cum se formeaza opinia publica
1. Introducere
Exist 3 ntrebri fundamentale n legtur cu opinia public, care stau la baza tuturor
celorlalte care au ncercat s cuprind fenomenul: Ce este opinia public? Care este
natura opiniei publice (ce caracteristici ar trebui s aib aceasta)? Ct putere politic are
ea (i ct ar trebui s aib)? Tendina modern de a considera rezultatele sonajelor de
opinie ca fiind opinie public a dus la o serie de ntrebri privind rolul sondajelor de
opinie ntr-o democraie.
Majoritatea specialitilor sunt de prere c rolul sondajelor de opinie este foarte
important, crend o participare egal din partea publicului (Sidney Verba). Opinia
public rezultat din folosirea lor este stabil i raional (Benjamin Page i Robert
Shapiro); ba mai mult, politicienii ar trebui s urmeze preferinele exprimate n sondaje
de opinie de ceteni i nu s le deformeze (Lawrence Jacobs i Robert Shapiro). ns
chiar i aceti suporteri admit c exist nc probleme serioase n ceea ce privete
sondajele ca instrumente de msurare: diferite formulri ale ntrebrilor modific
rezultatele, erori de eantionare sau distorsiuni cauzate de non-rspunsuri sunt comune,
iar niveluri sczute ale infomaiei politice (o trstur descoperit n publicul american
nc din anii 50) combinate cu o destribuie in-egal a acestea induc distorsiuni i mai
puternice.
35
Sondajele de opinie sunt percepute ca fiind vocea poporului, reuind s includ pturi
societale care, prin procese politice normale, nu ar fi reprezentate corespunztor; de
asemenea, reprezint o legtur ntre populaie i reprezentanii acesteia pentru perioadele
dintre alegeri. n vreme ce n procesele politice normale grupurile de interes sau
politicienii de carier exercit o influen covritoare asupra deciziei finale, sondajele nu
sunt afectate de aceast problem. Pentru titlul mai sus menionat, sondajele sunt n
concuren cu alegerile populare, care pretind i ele c reprezint voina poporului. ns
i alegerile sunt afectate de probleme specifice: cea a non-participrii i a influenei
disproporionate asupra procesului a unor actori politici cum ar fi mass-media. Din acest
punct de vedere, sondajele au fost considerate superioare: reuesc s ating un grad de
reprezentare care nu este accesibil alegerilor.
Un element specific al sondajelor de opinie este c reuesc s fac o distincie ntre
decizii colective i preferine colective. Astfel, treptat, prin folosirea uzual a sondajelor
de opinie, preferinele colective au nlocuit decizia colectiv ca form a suveranitii
populare. Forma de prezentare a acestor preferine este ns influenate de erorile cauzate
de niveluri sczute de informaie i distribuie a acesteia menionate mai sus6. Doar 2
argumente au putut fi avansate care s ncerce s salveze aceste rezultate n ciuda
distorsiunilor: unul derivat din Teorema Juriului a lui Condorcet, iar cellalt bazat pe
proprietile agregrii statistice i gsit n modelele raionalitii colective din lucrrile
lui Page i Shapiro sau Philip Converse.
Lucrarea lui Althaus ncearc s gseasc rspuns la 2 ntrebri cruciale privind sondajele
de opinie: dac cetenii dein suficient informaie astfel nct s exprime preferine care
sunt consistente cu nevoile i interesele lor, i dac reprezentativitatea sondajelor de
opinie este suficient nct s justifice folosirea lor n procesele democratice. De
asemenea, se ncearc testarea argumentului conform cruia agregarea statistic duce la o
opinie public fidel cu interesele publicului i raional, modalitatea prin care distribuia
inegal a informaiei duce la o reprezentativitate sczut a opiniilor exprimate n sondaje.
Faptul c publicul american prezint un nivel sczut de informaie politic nu mai
reprezint o surpriz pentru specialiti nc din anii 50 (Berelson, Lazarsfeld, McPhee,
6 O critic mult mai puternic, regsit n operele lui Theodore Glassner, Benjamin Ginsberg i Pierre Bourdieu, este reprezentat de afirmaia conform creia sondajele sunt, de fapt, duntoare democraiei, crend ceva (opinia public) care de fapt nu exist.
36
1954). Nivelurile medii de informaie sunt sczute n sine; dac ns ne aplecm asupra
diferenelor dintre cea mai informat quartil i cea mai puin informat, acestea devin
ocante. Aceste rezultate au creat un paradox ntre nivelurile de informaie politic pe
care teoriile clasice ale democraiei le cereau de la public, i cele nregistrate prin
sondajele de opinie. Dac nivelul de informare era att de sczut, cum putea democraia
s reziste?
Primul argument care vine n sprijinul sondajelor de opinie, este acela al beneficiilor
agregrii statistice. n viziunea acestei ipoteze, opiniile aleatorii, care sunt generate de
persoane cu niveluri sczute de informaie, vor avea tendina, atunci cnd sunt agregate,
s se anuleze reciproc, lsnd opiniile adevrate, exprimate de ctre cei informai, s
influeneze rezultatul final. Un alt argument este cel venit din psihologia cognitiv, care
menioneaz c dei nivelurile de informaie brut sunt sczute, cetenii sunt totui
capabili s ia decizii ca i cum ar fi informai, prin intermediul folosirii scurtturilor
cognitive. Un al treilea argument este cel care spune c lipsa deinerii informaiei politice
nu spune nimic despre calitatea deciziilor care se iau. n aceast viziune, informaia
politic, n momentul n care este recepionat, este evaluat; aceast evaluare se adaug
apoi unei evaluri deja existente n memoria persoanei despre actorul politic respectiv,
modificnd-o. n momentul lurii deciziei, rolul principal este jucat de aceast evaluare
(on-line tally), iar nu de ctre frnturile de informaii din care ea a fost construit.
Althaus consider, ns, c nivelul de informaii care vin s sprijine aceste ipoteze este
destul de sczut. Dac oamenii pot folosi scurtturi cognitive aceasta nu nseamn i c le
folosesc n mod curent n cadrul deciziei de vot. O alt critic este c majoritatea acestor
rezultate sunt obinute n experimente de laborator, n condiii care nu reuesc s imite un
mediu real, i cu puini participani. Dar cel mai important este c ele adreseaz numai o
jumtate a problemei, aceea c nivelurile sczute de informaie nu sunt relevante.
Cealalt jumtate, faptul c informaia este distribuit inegal, nc nu a fost adresat
eficient.
Costurile de acumulare a informaiei politice7 atunci cnd sunt comparate cu beneficiile
obinute de pe urma participrii (posibilitatea ca participarea individual s influeneze
7 Definit ca fiind totalitatea informaiei factuale despre politic care este stocat n memoria de lung durat (Delli Carpini i Keeter, 1996);
37
decizia final) ar trebui s duc la o renunare la informare (A. Downs). Cu toate acestea
unii oameni, tocmai cei care ne-am atepta s fie cei mai raionali i s realizeze primii
raportul nefavorabil costuri/beneficii, sunt foarte bine informai. Aceste diferene sunt
cauzate de aciunea inegal a 3 factori: motivaia pentru a fi informat, abilitatea de a
procesa informaia, i oportunitatea (ansa) de a fi ntr-un mediu bogat n informaie
(Delli Carpini i Keeter, 1996). n acest fel, cei ce sunt mai bine informai au o ans mai
mare s fie i absolveni de facultate, mai n vrst, albi, de sex masculin, i cstorii. De
asemenea, informaia este distribuit inegal i n rndul grupurilor care au interese
politice divergente: cei care se identific cu Partidul Republican au o ans mai mare s
fie mai bine informai dect cei care se identific cu Partidul Democrat.
Acestea constituie motive serioase pentru a pune la ndoial calitatea reprezentativitii
pe care susintorii rezultatelor sondajelor de opinie o susin. La aceste distorsiuni se
adaug i cele cauzate de erori de eantionare (n mod uzual, cei fr un domiciliu stabil
sau fr telefon sunt sub-reprezentai) sau de non-rspunsuri (cei ce aleg opiunea nu
tiu/nu rspund sunt mai puin informai, dar sunt scoi din calculele ulterioare datorit
opiunii lor). Dei exist mijloace statistice prin care aceste ultime erori pot fi corectate,
tendina de a exprima preferine care nu sunt n acord cu adevratele interese ale
persoanei, datorat lipsei informaiei suficiente (efect observat de ctre Delli Carpini i
Keeter, 1996), nu poate fi corectat.
Aceste erori cauzeaz, n mod colectiv, ceea ce se numesc efecte ale informaiei:
distorsiuni n forma opiniei publice cauzate de nivelul mic de informaie i de distribuia
neuniform a acesteia. Acestea pot fie schimba direcia opiniei publice ntr-o problem
sau modifica nivelul de suport pentru o cauz.
De-a lungul lucrrii, autorul ncearc s arate c agregarea rspunsurilor de chestionar nu
reuete s anuleze sursele de distorsiune cauzate de efectele de informaie. Acestea
reuesc s influeneze i reprezentativitatea sondajelor de opinie, cei mai puin informai
avnd o tendin mai mare de a se abine de la a da un rspuns. Autorul reuete s arate
c preferinele opiniei publice ar fi semnificativ diferite n cazul n care toi respondenii
ar avea un nivel mare de informare (cap. IV). Exist i cazuri n care preferinele
colective sunt afectate ntr-o mic msur de probleme de reprezentativitate, ns numai
dac sunt prezente dou condiii: dac respondenii cu opinii de substan au acelai mix
38
de caracteristice demografice relevante cu ale grupului pe care se presupune c l
reprezint, precum i dac persoanele care au un nivel mai nalt de informaie politic au
acelai mix de opinii ca i cei care au un nivel mai sczut de informaie.
2. Puterea zgomotului
n acest capitol, autorul ncearc s testeze msura n care agregarea statistic are tendina
de a anula rspunsurile fluctuante ale celor mai puin informai (zgomotul), pentru a se
ajunge la adevrata opinie public, a celor informai (semnalul). Page i Shapiro
(1992) sunt cei mai influeni proponeni ai acestui punct de vedere: acetia susin c
cetenii, ca o colectivitate, dein opinii destul de stabile, reale, i care se modific
predictibil ca urmare a influenelor venite din mediu.
Primele opinii despre sondajele de opinie nu au fost pozitive: lund n considerare
preponderena mic a celor mai informai, se considera c opiniile reale ale acestora
sunt diluate ntr-o mare de opinii false a celor mai puin informai i c nu au
influen asupra preferinelor finale. Oponenii acestei opinii, inclusiv Page i Shapiro,
aduc ca argument rezultatele lui Rousseau i Condorcet. Aceti precursori ai studiului
opiniei publice sunt primii care aduc argumentul agregrii: Rousseau consider c voina
colectiv rezult din agregarea voinelor individuale, proces n care elementele
idiosincratice ale voinelor indiviaduale se anuleaz reciproc; Condorcet arat cum, sub
anumite condiii8, un grup este capabil de a lua o decizie mai bun dect un individ.
Este uor de a observa cum condiiile impuse de Condorcet sunt suficient de restrnse
nct s fac improbabil aplicarea teoremei la alegeri politice. n primul rnd, unii
alegtori vor avea o probabilitate de a alege rspunsul corect mai mic dect 0.5 (datorat
prejudecilor); de asemenea, este greu de imaginat o situaie n care voturile nu ar fi
corelate (datorit ideilor comune). n ultimul rnd, deciziile politice rareori pot fi
ncadrate ca bune sau rele. Mai aproape de subiectul acestei lucrri, Miller scoate n
eviden c teorema funcioneaz n cazul n care informaia este distribuit uniform n
rndul respondenilor.
Bazate pe aceast logic i pe rezultatele obinute de Rousseau i Condorcet s-au bazat 2
modele din tiinele sociale care fac referire la forma opiniei publice. Primul, propus de
8 Decizie cu numai 2 opiuni, una dintre opiuni trebuie s fie adevrat iar cealalt fals, voturile nu sunt corelate ntre ele, fiecare alegtor are o probabilitate mai mare de 0.5 de a alege rspunsul corect.
39
Converse in 1964, se bazeaz pe existena a 2 categorii de respondeni, unii care au
preferine reale, stabile, i ceilali, cu preferine care nu sunt bazate pe informaie i sunt
aleatorii9. Al doilea model, propus de Page i Shapiro, presupune c fiecare rspuns are o
component stabil i una aleatorie (opinie = atitudine adevrat + eroare aleatorie).
Aceste erori din cadrul rspunsului pot proveni din cauza formulrii ntrebrii,
indiferen, valori care intr n conflict, sau nivel sczut de informaie; modelul le
consider ca aleatorii, i astfel susceptibile de a se anula reciproc prin procesul de
agregare. ns mai recent, o serie de studii contrazic aceste supoziii: att c erorile sunt
aleatorii, ct i faptul c n procesul de agregare ele se anuleaz reciproc.
n primul rnd, este dificil de crezut c erorile sunt aleatorii. Mai probabil este c acestea
sunt sistematice, avnd n vedere sursa lor. Ele pot rezulta din formularea ntrebrilor, din
ordinea lor, efecte ale dezirabilitii sociale, precum i din efectul mijloacelor de
comunicare n mas, care au tendina de a influena n acelai sens o proporie
semnificativ din respondeni.
n ceea ce privete proprietile procesului de agregare, autorul identific o eroare
semantic: de cele mai multe ori, erorile aleatorii nu se anuleaz reciproc ci se
echilibreaz. Procesul de anulare reciproc are loc numai atunci cnd erorile sunt
standardizate, cu o medie de zero; atunci cnd ele nu sunt standardizate, procesul de
agregare nu duce la anularea lor, ci la balansarea lor n jurul mediei rspunsurilor. n
acest din urm caz, chiar dac ele se balanseaz resiproc, nc mai influeneaz locaia
mediilor, a modus-urilor, i valoarea procentelor marginale.
Dac aceste erori sunt sistematice iar agregarea nu reuete s le anuleze, cum putem
explica aparentul pattern stabil n rspunsurile oferite n sondajele de opinie? Se pare c 3
factori contribuie la impresia de raionalitate cole