Papagalul nimfa

Cea mai mica specie de papagali cacadu, Nymphicus hollandicus reprezinta o adavarata miniatura. Este

o pasare endemica din Australia, dar poate fi foarte des intalnita in casele oamenilor, ca pasare de colivie,

fiind usor de intretinut. Dupa perus - Melopsittacus undulatus, specie de papagal mic, cu coada lunga -

papagalul nimfa este al doilea ca popularitate in randul iubitorilor de pasari de companie.

Numele speciei - Nymphicus - provine din limba greaca si inseamna mireasa. Reprezentantii speciei

cresc in lungime pana la 40 de cm., au o greutate cuprinsa intre 90 si 110 grame si o durata de viata de 14-

20 de ani. Trasatura distinctiva a nimfei este creasta sa erectila, in functie de care poate fi apreciata

starea pasarii: creasta este verticala cand pasarea este speriata sau excitata, usor oblica atunci cand este

relaxata si turtita aproape de cap cand este suparata sau defensiva. Creasta poate fi turtita, dar nu lipita de

cap, ci cu penele orientate pe spate si in exterior, atunci cand papagalul flirteaza cu partenerul. Coada este

prevazuta cu pene lungi, cantarind aproape jumatate din greutatea totala a pasarii.

Coloratura penajului este, in mare parte, gri, cu dungi albe pe marginea exterioara a fiecarei aripi. Capul

masculului este galben sau alb, in timp ce femela are capul gri deschis, ambele sexe prezinta doua cercuri

portocalii sau rosii in obraji, aproape de urechi. Coloratura obrajilor este mai vie si mai vibranta la

masculii adulti si mai stinsa la femele, diferenta intre sexe fancandu-se dupa aceasta caracteristica. Cea

mai buna metoda de a deosebi un mascul de femela este, insa, coada; care la femela este mai colorata,

avand forme tarcate pe ea.

Sunt unii dintre cei mai rapizi zburatori ai Australiei si pot vedea pana la 100 de cadre pe secunda (ochiul

omenesc surpinde numai 16 cadre). In habitatul natural papagalii nimfa traiesc in stoluri, desfasurandu-si

toate activitatile zilnice impreuna: se spala impreuna, mananca impreuna etc. Retineti ca papagalii nimfa

nu pot trai decat impreuna. In gradinile zoologice in care aceste pasari se gasesc, o practica obisnuita este

aceea de a amplasa peste tot oglizi, astfel incat sa le fie simulat spatiul natural de trai, mai exact stolul.

Este recomandat sa achizitionati papagali nimfa in pereche, un aspect important al convietuirii lor fiind

cel al igienei corporale. Pasarile isi aranjeaza si isi curata penajul reciproc, dedicand cel putin doua ore pe

zi acestei activitati, timp in care fiecare pana este trasa prin cioc.

In general, se adapteaza bine oricarui mediu si nu sunt pasari sensibile. Se reproduc usor in captivitate.

Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la varsta de 9 luni, dar nu este indicat sa le lasati sa

1

cloceasca pana la varsta de 1 an. Depun intre 5-7 oua pe la interval de cate 2 zile, pe care vor incepe sa le

cloceasca dupa al doilea ou, durata de clocire fiind de 18-21 de zile. Ouale vor fi clocite de ambii

parteneri, pe rand. Puii vor sta 5 saptamani in cuib, iar dupa 3 saptamani vor fi capabili sa manance

singuri si vor deveni independenti. Dupa noua luni vor capata penajul si coloratura finala.

Hrana este compusa, in mare parte, din seminte (de foarea soarelui, mei, canepa, iarba, castraveti,

dovleac, lubenita, spanac etc.), insa au nevoie de fructe si legume pentru necesarul de vitamine. Puteti

hrani nimfele cu salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb necopt, prune, visine, ardei si, chiar,

biscuiti. Nu le dati alimente sarate, pentru ca le pot imbolnavi.

Nimfele  sunt foarte atragatoare, prietenoase si pot invata sa vorbeasca sau sa imite sunetele pe care le

aud cu regularitate. Imita foarte bine fluieratul. Sunt foarte galagioase, mai ales dimineata.

Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa

Pentru a se simti confortabil o nimfa trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a

se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 55cm latime, 55cm adancime si

66-70cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula

general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata

cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doua sau mai multe nimfe va trebui sa achizitionati o colivie si

mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau

bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se

poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili

si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea

oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia

potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru

a preveni blocarea capului nimfei intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul

amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe

acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic,

intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea

2

de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, nimfa ar putea sa isi prinda gherutele in

varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati

hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale

pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu

usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a

acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest

material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).

Retineti ca orice nimfa trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si

mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa

cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea

sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta

temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si

prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic

de praf si spalat saptamanal cu un detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele

diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile

trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt

cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale

nimfei! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o

indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile

naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar,

frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu

insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub

stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau

ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi

boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare

3

special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si

manca.

In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si

este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul.

Nimfelor le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar au nevoie de o “baie” o

data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l

umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special

concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca

aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru nimfa, va produce mizerie si va fi necesar sa

stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca

nimfa dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o

sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene

(care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala

nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt

substanta in apa cu care imbaiati nimfa!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l

feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de

pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti

grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti.

Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi

etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati

de catre papagali. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti nimfei

jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special

concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Colivia nimfei NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele

de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea

sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Ea are nevoie de interactiuni umane cat mai

frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in

4

siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in

camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru o nimfa este de 21-

26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe

de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea

sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat

materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de

indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta

foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta

operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia

sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa

indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe

acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice

cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa

murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de

a le reintroduce in colivie.

Papagalii si pasarile in general sunt fiinte sociabile, care adesea adora sa-si acompanieze stapanii la masa.

Acest tip de interactiune este foarte placuta atat pentru stapan cat si pentru papagal, dar trebuie facuta cu

atentie pentru a nu pune in pericol viata pasarii. Astfel, exista mai multe alimente care sunt toxice pentru

papagali si nu trebuiesc oferite in nicio circumstanta. Iata mai jos enumerate 10 dintre aceste alimente:

1. Ciocolata

Ciocolata NU trebuie oferita niciodata pasarilor. Intoxicatia cu ciocolata cauzeaza pasarii intai varsaturi si

diaree, pentru ca ulterior sa afecteze sistemul nervos central, cauzand convulsii si eventual moarte.

2. Seminte de mar

Semintele de mar contin cianuri si sunt foarte periculoase pentru pasari. Desi marul este un fruct indicat

pentru papagali, trebuie sa aveti mare grija ca pasarea sa nu ingereze si semintele fructului.

5

3. Avocado

Consumul de avocado induce probleme cardiace la pasari.

4. Ceapa

Desi cantitati mici de ceapa si usturoi pot fi considerate acceptabile, consumul de ceapa trebuie limitat

pentru ca produce varsaturi, diaree si alte probleme digestive. De asemenea, consumul indelungat poate

duce la anemie hemolitica si ulterior moarte.

5. Alcool

Consumul de alcool nu este recomandat nici macar omului, iar pasarile pot fi usor ucise de intoxicatia cu

alcool. Supravegheati-va intotdeauna papagalul daca este liber atuinci cand dumneavoastra serviti alcool.

6. Ciuperci

Ciupercile provoaca pasarilor probleme digestive sau insuficienta hepatica.

7. Frunze de rosie

Fructul de rosie este benefic papagalilor, dar frunzele si lujerul plantei sunt foarte toxice. Asigurati-va ca

oferiti pasarii doar fructul, indepartand toate partile verzi.

8. Sare

Desi toate fiintele vii au nevoie de anumite cantitati de sodiu in organism, excesul de sare poate provoca

pasarilor deshidratare si insuficienta renala.

9. Cofeina

Cofeina provoaca pasarilor problene carediace si eventual moarte. Asigurati-va deci ca NU oferiti

papagalilor cafea, cola, ceai sau alte bauturi care sa contina cofeina.

10. Fasole uscata

Fasolea cruda uscata, negatita, contine o substanta toxica pentru pasari (hemaglutinina). Papagalii pot

manca fasole uscata fiarta, dar NU le oferiti niciodata boabele uscate negatite.

Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca

Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa

o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de

imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii

6

sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si

exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi

complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii

lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar

putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara

de la un membru al aceleiasi specii.

Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se numara printre speciile care

vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni

imitatori si fluiera foarte frumos, fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele

se rezuma numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva cuvinte

sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri de femele care vorbesc).

Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa

le invatati sa vorbeasca sau sa fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai

fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate vorbi,

desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unele nimfe vor invata sa

vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute.

Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la

ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite, care ies in evidenta si nu fac parte din

registrul obisnuit de zgomote: amuzante, emotionale etc.

Caracteristici

Au o lungime de 40 cm, iar durata de viață este de 14-20 ani dar pot trece și peste 25. Au între 90 – 110 g

greutate. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburători ale Australiei, australienii numindu-i și “Quarrian”.

Nimfele trăiesc de obicei ca perechi, rareori ca mici grupuri, dar s-au văzut și stoluri de câteva sute.

Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii.

Nimfele pot vedea până la 100 de cadre pe secundă pe când ochiul omenesc numai 16. Nimfele își iau

timp cam două ore pe zi pentru a-și aranja și curăța penajul (își trage fiecare pană în parte prin cioc).

Datorită faptului că sunt păsări care trăiesc în stoluri ei își desfășoară toate activitățile zilnice împreună,

adică se orientează după celelalte păsări din stol; se spală împreună, manâncă împreună etc. În grădinile

7

zoologice în care se găsesc aceste păsări, sunt puse peste tot oglinzi pentru a simula spațiul lor natural de

trai, și anume stolul.

Determinarea sexului

Masculul este în mare parte gri iar capul este galben cu două cercuri roșii pe obraji, diferența față de

femelă este că acest punct sau cerc roșiatic este mult mai intens la mascul Femela este în mare parte

galbenă cu unele urme de gri. Cea mai bună metodă de a deosebi un mascul de femelă este coada; coada

la femelă este mai colorată cu forme tărcate pe ea.

Hrănirea

Hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi,

fructe etc. Hrana de bază: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe

de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din

diferite buruieni, semințe de ridichi, pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le

trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe și legume.

Printre favoritele lor se enumeră salată verde, morcovi cu frunze, mere, porumb încă necopt pe șiulete,

cozi de ardei cu semințe, cartofi, orez, semințe de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, vișine, prune,

ardei, sfeclă roșie, castraveți, mazăre.

Spațiul de trai; colivia

Măsurile ideale pentru o volieră sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru o pereche de nimfe iar pentru o olicie

ar trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar așa de sensibile, deci pot fi lăsate chiar

și iarna din când în când în volierele externe.

Reproducerea

Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte

ușor la orice mediu le este și foarte usor sa se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede

apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu

schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la

vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să

nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.

8

Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al

doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni

după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți.

Puii ajung la penajul și culorile finale dupa aproximativ 9 luni.

Informații generale

Toate păsările au aceeași necesitate de bază de a avea un partener. Multe părți din comportamentul lor

natural îl mențin păsările datorită partenerilor lor. Unele păsări tind să înlocuiască partenerul cu omul, dar

în mare parte nu reușesc și repede devin bolnave psihic și încep cu acte autodistrugătoare.

Papagalii nu mănâncă numai mei; nimfele, ca și toate celelalte specii de păsări au nevoie de un meniu mai

diversificat de hrană.

Nymphicus hollandicus (papagalul nimfa)

 

Origine:

 

papagalul nimfa este originar din Australia.

o Nymphicus provine din limba greaca si inseamna mireasa. De obicei nimfele erau ficele zeului Zeus care

se ocupau cu dansuri, cantece si jocuri si ramaneau vesnic tinere. Pe langa toate acestea nimfele insoteau

zeii si raspandeau binecuvantare si fertilitate. Datorita faptului ca aceasta pasare este atat de jucausa,

cantareata si fertila se spune ca ea a insotit nimfele. Se spune ca atunci cand Odyseus a intalnit-o prima

data pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasare, la fel de frumoasa ca si ea.

o

o Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre perimii care au descoperit aceste pasari. El

fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olanda". Abia in 1788 au primit pasarile un nume

stiintific, dat de Gmellin si anume "Psittacus Novaehollandiae" In 1792 la denumit Kerr "Psittacus

Hollandicus" iar in 1832 si-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus".

o

9

o In mijlocul secolului al 19-lea, cand europenii au inceput sa colonizeze Australia, au inceput sa apara si

primele exemplare de nimfe a in Europa. Datorita faptului ca clima in Australia este foarte schimbatoare,

pasarile s-au adaptat relativ repede iar dupa scurt timp au inceput sa se inmulteasca in captivitate.

o In limba engleza i se spune cockatiel ceea ce inseamna kakadu mic. Ei sunt clasificati ca cei mai mici din

genul Cacauidaelor (familia cockatoo)

o

o Spatiul ei natural de trai sunt stepele si savanele Australiei, el fiid pe langa perus unul dintre cele mai

raspandite pasari ale Australiei.

o Oamenii stiintei nu au fost in clar mult timp daca nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a

kakadu. Intre timp este clar ca fac parte din familia de kakadu

Caracteristici:

au o lungime de 40 cm

durata de viata este de 14-20 ani dar pot trece si peste 25

Au intre 90 – 110 g greutate

Este unul dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-l si “Quarrian”

Nimfele traiesc de obicei ca si perechi, rareori ca si mici grupuri, dar s-au vazut si stoluri de cateva sute

Nimfelor le place tare mult sa le ploua, de aceea este bine sa le stropiti mai des cu apa si daca este posibil

sa le puneti si o vanita sa faca baie

Daca lasati nimfele libere prin casa este indicat sa le puneti in colivie cateva crengi de salcie,plop sau alte

soiuri de lemn moale altfel veti avea neplacuta surpriza ca va roade mobila, tapetul cablurile sau orice

altceva ce considera ei ca se poate roade

Nimfele sunt pasari foarte pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii

Nimfele pot vedea pana la 100 de poze pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16

Nimfele isi iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin

cioc)

Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatiile zilnice impreuna,

adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradiniile

zoologice in care veti gasii aceste pasari veti putea observa probabil ca sunt peste tot oglinizi pentru a

simula spatiul natural de trai adica stolul.

Determinarea sexului:

10

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de

femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul

Femela in mare parte galbena cu unele urme de gri

Cea mai buna metoda de a deosebii un mascul de femela, este coada; coada la femela este mai colorata cu

forme tarcate pe ea.

Comportament: 

Creasta sta aproape

vertical, si restul penelor de

pe cap sunt ridicate;

aceasta inseamna ca nimfa

este atenta, arata interes

Creasta este lasata pe spate,

aproape orizontal, unele pene de pe

cap sunt totusi ridicate; aceasta

inseamna ca nimfa este relaxata, se

Toate penele sunt nete, lasate jos,

creasta este tare lasata pe spate;

pasarea este agresiva ii este frica

de ceva

Creasta este tare

ridicata iar penele de pe

cap sunt nete; nimfa

vrea sa se arate

11

pentru ceva afla intr-o perioada de liniste imposanta.

  Hranirea:

Hrana nimfelor se gaseste in marea parte pe jos, ea fiind compusa din seminte de iarba, seminte de pomi,

fructe etc

Hrana de baza: mei, seminte de floarea soarelui (albe sau tarcate), seminte de canepa, seminte de iarba,

seminte de castraveti, seminte de dovleac, seminte de lubenita, seminte de spanac, seminte din diferite

buruieni (numai daca le cunoasteti si stiti ca nu sunt otravitoare), seminte de ridichi,

pe langa hrana de baza formata din diferite seminte, nimfelor le trebe vitamine pe care cel mai bine le iau

din fructe si legume problema este totusi ca multe nimfe nu accepta sau nu le plac acestea. Printre

favoritele lor se numesc salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb inca necopt pe stiulete, cozi de

ardei cu seminte, cartofi, orez, seminte de soc, nuci,  struguri, mandarine, portocale, visine, prune, ardei,

sfecla rosie, castraveti, mazare si altele.

Spatiul de trai; colivia:

Masurile ideale pentru o voliera sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru pereche de nimfe iar oentru o olicie ar

trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar asa de sensibile, deci pot fi lasate chiar si

iarna din cand in cand in volierele externe de aceea este indicat (daca aveti posibilitatiile necesare) sa

aveti pe langa colivia din casa si o voliera externa pentru vara si chiar si partial iarna. Nu este indicat sa

tineti colivia sau voliera in camere intunerici, sau intr-un loc in care bate soarele direct pe ei, nu este nici

indicat sa se fumeze in camera daca aveti colivia intr-un spatiu inchis. Toate acestea pot duce la boli sau

chiar la moartea pasarilor.

Chiar daca aveti voliere si sunt inauntru in casa, este foarte indicat sa le dati drumu macar o data la cateva

zile sa zboare prin camera, aceasta le face bine lasadu-I sa se simta putin mai liberi iar muschii lor de la

aripi se pot dezvolta un pic. Un papagal lasat liber se va apropia si un pic mai usor de stapanul sau.

In colivie sau in volier incercati sa evitati jucarii sau altceva pe ce pot sta nimfele ce este patrat sau

dreptunghiular, toate acestea trebuie sa fie rotunde iar nimfele trebuie sa ajunga sa le cuprinda cu ghiarele

cel putin pe treisfert altfel vor avea probleme mari cu picioarele.

Reproducerea:

Nimfele nu au o vreme anume in an in care se inmultesc si datorita faptului ca se pot acomoda foarte usor

la orice imprejurime le este si foarte usor sa se reproduca in captivitate; de aceea au si fost foarte repede

12

apreciate ca si animale de companie. Special la nimfe este ca masculul si femela clocesc ouale cu

schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali.

Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la o varsta de 9 luni dar nu este indicat sa le lasati sa

cloceasca pana la varsta de 1 an.

Nu este indicat sa lasati pasarile sa cloceasca de mai mult de 2-3 ori pe an

Cuibul trebuie sa fie de 30X20X20 sau 25X20X40 iar gaura de intrare de 8 cm

In cuib este bine sa puneti talaj. Unele nimfe insa prefera sa nufie nimic in cuib dar in acest caz ele vor

curata cuibul.

Nimfele fac intre 5-7 oua pe care le fac la interval de cate 2 zile. Ele vor incepe sa cloceasca dupa al

doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile.

 

Pui vor sta 5 saptamani in cuib iar dupa 3 saptamani dupa ce au parasit cuibul vor manca singuri si vor

devenii independenti.

Pui ajung la penajul si culorile finale dupa aprox 9 luni.

Informatii generale : 

Ce inseamna tinerea, intretinerea si cresterea pasarilor de apartament? Ca este vorba de canar, perus,

zebra australiana sau nimfa, toate pasarile au aceiasi necesitate de baza de a avea un partener. Multe parti

din comportamentul lor natural il mentin pasarile datorita partenerilor lor. Inca majoritatea cumparatorilor

de pasari de apartament isi cumpara papagali fara a se informa un pic despre acea specie, fara a se gandi

la urmari si fara a se gandi la responsabilitatea pe care o au de aceea 97% dintre cumparatori cumpara

13

pasari singure, fara pereche. Unele pasari tind sa inlocuiasca partenerul cu omul, dar in mare parte nu

reusesc si repede devin bolnavi psihic si incep cu acte autodistrugatoare.

Inainte de a achizitiona o nimfa sau chiar o pereche de nimfe, este bine sa va ganditi daca aceste pasari vi

se potrivesc. Ganditi-va ca este foarte indicat sa tineti o pereche de pasari si aceasta inseamna o colivie

relativ mare care ocupa mult loc, ideea ca papagalii mananca numai mei este una foarte gresita, nimfele

ca si toate celelalte specii de pasari au nevoie de un meniu mai diversificat de hrana (vezi in meniu

HRANA) aceasta insemna nu numai bani ci si timp investit pentruprocurarea, prepararea si administrarea

mancarii. Pe langa toate acestea trebuie sa va ganditi ca daca vreti sa plecati intr-o calatorie mai lunga de

2 zile veti avea nevoie de cineva care se ocupa de pasari. La fel trebuie sa va ganditi ca aceste pasari

traiesc in jur de 25 de ani, aceasta inseamna ca in acest timp nu va puteti lua pisici.

Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere.

Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si

blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);

- cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni

enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va

abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore;

- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti

femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea”

oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de

umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat

suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum:

spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc.

In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa

depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si

unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de

sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi

sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea

sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul

de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare.

Specii

14

Ingrijire

Hrana

Sanatate

Dresaj

Reproducere

Reproducere papagali

Imperecherea papagalilor nimfa - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor

Vezi toate articolele despre Nimfa

Verificarea fertilitatii

De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei

pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.

Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa

7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea

embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai

mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara

embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si

bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti

fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va

trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata

inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii.

Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este

infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat

durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina

pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti

ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni

morti trebuiesc indepartate din cuib.

15

Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca,

bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in

acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua.

De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul

incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni

aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu

moartea embrionilor.

Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa

exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si

pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in

cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din

el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de

carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija,

sunt foarte fragile!

Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In

zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip

de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea

celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu

decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu.

Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu

ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de

forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de

obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va

alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa

momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol.

16