Cântec: Carte de povești cu poze
Carte de poveşti cu pozeAstăzi eu te răsfoiescO povaţă pentru viaţăDe la tine să primesc.
Şi povaţa vreau să-ţi fieCălăuza ta mereuLa necaz şi bucurieSă îndrume pasul tău!
Dragă ni-i CenuşăreasaDrag ne e şi DegeţelZâna, zânelor, crăiasaDragă ni-i la fel
Şi piticii puşi pe glumeDeopotrivă-I îndrăgimDeci povestea cui anume S-o istorisim!?
Copil
Bine-aţi venit, dragi invitaţi,
La carnaval să vă distraţi.
Ne-am pregătit şi-am învăţat,
Costume noi am îmbrăcat.
Şi vor veni să se prezinte
Eroi din basme-ndrăgite.
Iată că apare,
De pe o cărare
Cine, oare?
Cântec Scufița Roșie (Florea)
1. O scufiţă roşioară 2. Dacă mama răbdătoare,
Dacă port adeseori. Îmi repetă iar şi iar
Şi un coş la subţioară Să nu ies de pe cărare
Cu merinde şi cu flori Şi prin iarbă să nu sar
Este limpede socot Asta-nseamnă că demult
Că nu-s Barbă-Cot. Nu o prea ascult.
Referen: Scufiţa Roşie eu sunt
Pe glume pusă şi pe cânt.
Străbat de veacuri drumul lung,
La bunicuţa să ajung.
3. Dacă eu încalc povaţa
Stând cu fluturii la sfat
Şi se trece dimineaţa
Şi ajung pe înserat.
Este limpede oricui
Că nu-i bine, nu-i ! Refren ( acelaşi)
Toti: E chiar Scufita Roșie!
Scufita Rosie:Da,vedeti,sunt o fetiță
Toți mă știți după scufiță
Și mai știe fiecare
Că n-am fost ascultătoare.
La bunicuța am plecat
Așa cum v-am povestit,
De mama nu am ascultat,
La lup în burtă am nimerit.
Vai ce spaimă am mai tras!
Ce întuneric e în burta lupului!
Noroc cu vânătorul care trecea pe acolo și m-a salvat!
Cântecul vînătorului (Ogica)
S-a dus vestea despre mine,Printre păsări şi jivine.Sar din calea mea în apăŞi broscoii cei de-o schioapă.
RefrenÎncă nu s-a pomenitVânător mai iscusitDecât mine!Un exemplu de v-aş da Sigur v-aţi încredinţaMult mai bine!
Când mă văd la o adică Lupii dârdâie de frică.Şi din codru şi din luncăDrept în tolba mea se-aruncă.
Refren
Când mă roagă cei de-acasăSă le-aduc vânat la masaEu, degrabă le-aduc raţăBineînţeles din piaţă.Am ochit odată tareÎntr-un nor grozav de mareŞi l-am rupt pe loc în douăDe-a-nceput enorm să plouă
Refren x2
Copil :
Hai să uităm, Scufița mea,
Greșeala ce-ai făcut
Căci de acum mereu vei ști
Părinții să-ti asculți!
Copil - Să mai dăm încă o foaie,
Să vedem cine apare.
Împărăteasa (Ruse):
O cât sunt de frumoasă!
Spune, oglindă, oglinjoară
Cine-i cea mai frumoasă din țară?
Oglinda (Cucu):
Prea Înălțată Împărăteasă,
Acum tu ești cea mai frumoasă
Dar prea multă vreme nu va trece
Și o copilă te va-ntrece.
Împărăteasa (Ruse):
Sfârșește, oglindă, proorocirea,
Cine-mi întrece strălucirea?
Oglinda (Cucu):
E Albă ca Zăpada
Te întrece-n frumusețe
De mii și mii de ori.
Împărăteasa (Ruse):
Albă ca Zapada….? Nu te cred
Trebuie să mă încredințez cu ochii mei
Spuneți, spuneți dragi copii,
Albă ca Zăpada unde-o fi?
Nu c-aș vrea să mă răzbun
Ci aș vrea s-ompodobesc
Și-un pieptene să-i dăruiesc
Mai frumoasă ca să fie
Și-am să joc de bucurie!
Oglindă din perete, oglinjoară,
Spune, cine-i cea mai frumoasă din țară?
Oglinda (Cucu):
Frumoasă esti crăiasa
Ca luna luminoasă
Dar Albă ca Zăpada
E mult, mult mai frumoasă.
Împărăteasa (Ruse):
- Cum îndrăzneşti a-mi spune
Asemenea minciună?
Te-aş sfărâma îndată;
Dar ştii, n-ai nici o vină,
Chiar de mi-e greu a crede că-i adevărat,
De Albă ca Zăpada eu scap imediat.
Să vină vânătorul!
Vânătorul: (Ogica)
- Sosesc, Măria-ta !
Împărăteasa (Ruse):
- Ia copila de aici
Şi-n pădure să o duci!
Acolo să scapi de ea,
Cât trăiesc, n-o pot vedea!
Vânătorul: (Ogica)
- Am înţeles Măria-ta!
Porunca ţi-o voi respecta!
- Haide biata mea copilă!
Ce pedeapsă fără milă!
Albă ca Zăpada: (Dinică)
- Vânător, vânătoraş
Fie-ţi milă, rogu-te-aş!
Cruţă-mi viaţa şi mă lăsă
Aici în pădurea deasă!
Vânătorul: (Ogica)
- Atunci, fugi de-aici, copilă,
Căci de tine-mi este milă,
Iar pe împărăteasa cea rea
O voi păcăli cumva!
Albă ca Zăpada: (Dinică)
O, îți mulțumesc,vânătorule!
Cu bine!
--O, ce obosită sunt! A,dar uite o căsuță! (ciocănește)
--Nu e nimeni acasă?
--Nu e nimeni înăuntru?
--A cui sa fie oare căsuta asta?
--A,uite: șapte scăunele, șapte păhărele, înseamnă că sunt
șapte stăpâni.
Și tare mi-e foame!
A, uite șapte farfurioare
Pline cu mâncare.
Am să gust de la fiecare câte un pic. (gustă)
Și acum să mă apuc de treabă!
Cântă:
În căsuța din pădure
Eu îndată fac curat
Farfurii, ceșcuțe, oale,
Stau acum frumos în raft
La la la la la
Și hăinuțe și pătucuri
Astăzi am aerisit,
Iar piticii pot să vină
Totul este pregătit.
Feciorul de împărat: (Ciobanu)
- Eu sunt acel fecior de împărat,
Ce sus pe munte am descoperit
Sicriul unde fata a dormit
Şi am rămas privind ca fermecat.
Piticii, i-am convins cu greu
Să-mi dea fata, moartă cum era,
S-o iau acasă în împărăţia mea,
Ca să mă uit la ea mereu.
Când mărul i-a sărit din gât
Minune atunci s-a petrecut:
Şi-a revenit mândra crăiasă, Şi-a devenit a mea mireasă.
Prințesa adormită (Bolentiș)
Eu sunt prințesa mult iubităLa ceas de cumpănă născută.Șapte-ursitoare m-au ursitCu tot ce eu mi-aș fi dorit,Una din ele însă-a spus
La deget să mă-nțep c-un fusȘi pentru c-asta-i voia lorLa optsprezece ani să mor.Dar cea de-a saptea ursitoareMi-a fost mult mai folositoare.Blestemul ea l-a indreptatS-adorm când eu m-am ințepatȘi-un prinț frumos și-ndrăgostit mă va găsi
Și c-un sărut mă va trezi!
Copil:
Înc-o pagină răsfoiesc;
Pe cine, oare, găsesc?
Fata moșului (Stoian)
Eu de munca nu mă sperii
Curăț, perii și gătesc
Dar mămica mea și sora
Tot mereu mă necăjesc
Și-am să plec acum în lume
Dar tătuca m-a-nvățat
Sa fiu harnică și bună
Și voi urma al său sfat!
Fata babei: (Ciotîngă)
Cum să spăl cu mâna-mi fină
Javra asta de cățtel
Ori să-mi rup ia cea nouă
Cocoțându-mă în păr?
Iar fantana cea murdară
Și cuptorul cel stricat
Cu aste mânuți gingașe
Cum să le fi curățat?
Copil
- Învăţaţi, copii, de-aici,
Să fiţi harnice furnici!
Pe cei mari să-i ascultaţi,
Pe cei mici să-i ajutaţi.
Greierele (Măcăneață):
Cri, cri, cri, toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă, cât de mică
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică
Fiindcă nu-mi dă niciodată
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut………
Cri, cri, cri, toamnă gri
Tare-s mic şi necăjit.
Povestitor 1 (Gîscă)
Şi-a pierdut vara cântând,
Greierele, şi flămând,
A văzut aşa, deodată,
Pornind viscolul să bată.
Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă,
Şi, nemaigăsind nimic,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.
Povestitor 2 (Stoian)
Muşuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era sub o rădăcină,
Şi, la rând, în multe caturi
Erau saci cu mei sub paturi.
Povestitor 3 (Ciotîngă)
Adunaţi într-o firidă,
Sâmburi roşii de stafidă.
În dulap şi-ntr-un sertar,
Mălai galben şi zahar.
Ouăle cu coajă mică
Erau ouă de furnică,
Căci cumetrele îşi fac
Prăjituri şi cozonac.
Într-un beci închis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe,
Va să zică, cu belşug
Rânduit cu meşteşug.
Greierul 1 (Măcăneață)
- Mă rog maică, dumitale,
Sunt în picioarele goale.
Am rupt opinci şi-obiele
De calc de-a dreptul pe piele.
Straie, ce mai am pe mine
De gol ce-s, mi-e şi ruşine
Am rămas de capul meu,
M-a uitat şi Dumnezeu…..
Luat de vânt, târât de apă,
Plăpând ca foaia de ceapă
Încă de la arătură
n-am mai pus nimic în gură.
Să mă ierţi, de nemâncare
s-a prins burta de spinare.
Uite ce ţi-aş fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut…
Până pe la Mărţişor.
Povestitor 1 (Gîscă)
Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina!
În loc să ia din cămări
Şi să dea, pune-ntrebări
Că aşa o fi bogatul
Darnic mai vârtos cu sfatul.
Furnica 1 (Miruna)
-Cum de ceri cu împrumut?
Astă vară ce-ai făcut?
Povestitor 2
Zise potrivindu-şi baba
Negrii-i ochelari cu laba.
Greierele 1 (Măcăneață)
Ce să fac? De mi-e iertat
Astă vară am cântat.
Am cântat cri, cri, gri, gri
Nopţi cu nopţi şi zi de zi.
Furnica 1 (Miruna)
- Ai cîntat? Îmi pare bine!
Acum joacă dacă-ţi vine!
Povestitor 3
Şi calica de mătuşă
Trânti ivărul la uşă.
Povestitor 1 (Gîscă)
Dacă furnica s-ar fi gândit
Pe greier vara să-l fi poftit
Ca să muncească şi el cu spor
N-ar mai fi tristă povestea lor
Dar furnicuţa a fost cam rea
Şi ajutor n-a vrut ca să-i dea
Sfatul ce bun e binevenit
Dacă îl dai la timp potrivit.
Povestitor 2
Astăzi însă fabula
Nu mai este chiar aşa
Dar cum oare?
Veţi vedea!
Greier 2 (Piticu)
- Draga mea furnică,
Ce cari, mititică?
Furnica 2 (Buzică)
- Boabe car, şi car
Să am in hambar.
Greier 2 (Piticu)
- Pentru cine oare
Cari tu grăuncioare?
Furnica 2(Buzică)
- Pentru pui, pui, pui
Să îi ştiu sătui.
Greier 2 (Piticu)
- Ai cărat, cărat,
Hai şi la jucat!
Furnica 2 (Buzică)
- Cum să mă joc? Cum?
Iarna vine-acum.
Hai surate! Ce mai staţi?
Iată, sacii ne sunt goi,
Să-i umplem până e zi
Şi să ne-ndreptăm apoi Grabnic înspre muşuroi.
Intră un greier cu coasa în spate şi chitara sub braţ.
Furnica 3 (Goia)
Ia te uită-un greieraş,Cu-o chitară subsuoarăŞi o coasă în spinareCe-o mai fi şi asta oare?Ce să fie? Ce să fie?Vrea să pară muncitor.Şi-a luat o coasă-n spateSă-i servească de decor.
Greier 2
Nu vorbiţi fără să ştiţi.
Ce a fost, azi nu mai este.
A rămas doar o poveste.
Ne-am schimbat, furnicilor.
Greşeala bunicilor
Ne-a servit de-nvăţătură.
Intră greierii cu coase şi chitare sub braţ şi rostesc în cor:
Printre grâne, s-avem pâine
Mergem să muncim
Iar seara, cu chitara
Ne înveselim.
Furnica 4 (Frîncu)
Cum puteţi să împăcaţi
Hărnicia, truda, munca
Dacă scripca n-o lăsaţi?
Greier 3 (Babici)
Noi luăm de la străbuni
Ce e de folos şi bun;
Ia gândiţi-vă şi voi
Cât de tristă lume-ar fi
Dacă-n codrii şi-n câmpii
Cântăreţii ar pieri?
Goia: Ce e drept, aşa ar fi!
Greier 2 (Piticu)
Lenea este boală grea,
Noi ne-am lepădat de ea.
Cântul însă l-am păstrat!
Lepădaţi-vă şi voi
De zgârcenia cea rea.
Căci acel ce e zgârcit
De semeni nu e iubit.
În viaţă e frumos
Să fii binevoitor,
La nevoie săritor.
Furnica 3 (Goia)
Ia te uită ce-am ajuns!
Greierele să ne-nveţe
Şi să vină cu poveţe!
Află că dacă muncim
Pentru noi agonisim!
Greier 3 (Babici)
Furnicuţă mititea
Nu fi lacomă şi rea
Cum a fost bunica ta!
După cum am auzit, a muncit, a tot muncit,
Şi la urmă a murit
Numai de inimă rea,
Căci la nimeni nu dădea
Din grămada adunată
Care-ncet se putrezea…
Greier 1 (Măcăneață)
Ştii, pe vremuri chiar bunicul
Zgribulit şi-nfometat
A rugat-o să-l ajute
Cu boabe să-l împrumute,
Şi i-a zis cu glasul stins:
„Recunosc, sunt vinovat,
Dar acum ce pot să fac?
Dă-mi, te rog, si tu un sfat!”
Şi tu ştii ce sfat i-a dat?
„Dacă-n vară ai cântat,
Apucă-te de dansat!”
Şi o boabă nu i-a dat!
Şi-l găsi a doua zi
Lângă uşă îngheţat.
Furnica 4 (Frîncu)
Este trist, da, foarte trist,
S-a purtat neomenos.
Dacă astfel s-a-ntâmplat
Ce-a făcut, n-a fost frumos!
Greier 2
Acum ce a fost, a fost!
Să mai plângem, n-are rost.
Hai să nu mai pierdem timpul
Şi-mpreună să muncim
Voiniceşte să cosim
Furnica 4 (Frîncu)
Voi cosiţi, noi secerăm
Şi la urmă adunăm.
Greier 2 (Piticu)
După-această zi de muncă
Noi cu drag vă invităm
Să veniţi la noi în luncă
La serbarea ce o dăm.
Cu orchestra noastră mică
Un concert am pregătit,
Și alte personaje
Iată că au sosit:
Făt-Frumos al Cosânzenei: (Brabete)
De mine cred c-ați auzit
Nu e poveste unde nu sunt eu
Mereu,mereu fac numai fapte bune
Ajut cu dragoste pe orișicine
Mă lupt cu zgripțuroaica și cu zmei
Și îi răpun cât numeri pân`la trei.
La Cosânzeana dragă și blajină
Alerg acum să-i duc o veste bună
Să se gătească azi de cununie
Și vă poftesc pe toți cu bucurie.
Ileana Cosânzeana: (Trifan)
Iată, eu sunt zâna bună
Cosânzeana mă numesc
Sunt frumoasă și cuminte
Toți copiii mă iubesc
Vă doresc la toți acum
Buni să fiți și drepți să fiți
Să fiți iubitori de carte
Fapte bune să-mpliniți.
Copil
Înc-o pagină răsfoiesc;
Pe cine, oare, găsesc?
Nică: (Gîscă)
Eu sunt Nică cel hazliu
Și de șotii mă cam țiu
Pupăza din tei am luat
La mătușa am plecat
Cireșul l-am scuturat
Și cânepa la pământ i-am culcat!
Râie eu am căpătat
Și casa Irinucăi am dărâmat.
Cîntec: Pupăza din tei (toți)
Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupăză din tei.Las' ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei,Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o sa-ti viu de hac!Si-ajungand la tei caciula peste cuib capcan-o fac.
Si-apoi, scotocind cu mana, prind de gat puiul de drac.
Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc!Si la targ ajuns cu dansa, printre lume imi fac loc,Strigand cat ma tine gura, sa se-auda-n iarmaroc:
Negustor, pupazi vand, marfa mea-i blanda ca un miel.Dar un mos cu barba deasa, de unde-o fi fost de fel,Imi croi cateva bete, luand pupaza cu el.
Ajutor, hai sariti! Hotii, mai, prada-un negustor.Mosul insa, rupand sfoara, zvarle pupaza spre nor,Si dihania, voioasa, o porni spre sat in zbor.
Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi!Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi!Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi.
Copil Înc-o pagină mai dau;
Peste cine, oare, dau?
Zâna Zorilor: (Cucu)
Eu sunt Zâna Zorilor
Soră cu frumoasa Zâna Florilor
Din caleașca-mi de rouă strălucitoare
Eu dau parfum și dau culoare
Fluturilor-fraților, florilor-surorilor.
Seara,când apune soarele
Eu le-nchid gingaș petalele,
Eu le mângâi și le cânt
Să adoarmă în descânt
Doresc tuturor cu gingășie
Sănătosi, veseli, fericiți să fie!
Copil
Înc-o pagină mai dau;
Peste cine, oare, dau?
Cântec Cenușăreasa (Dragnea)
Mai este loc pentru un visÎn lumea asta încurcatăPentru povești cu „A fost odată”Pe care nimeni nu le-a scris.
Ref. : Cenușăreasa nu-i o poveste,Nici vis nu este, E doar o fată frumoasă focCenușăreasa, mai crede-n zâne,În fapte bune şi în noroc.
Cenuşăreasa: (Dragnea)
Bine v-am găsit!
Cenuşăreasa mă numesc
Şi am venit aici să vă povestesc
Cum mi-am pierdut
La bal un condur,
Pentru ca m-am grăbit, pot să jur!
Dar prinţul m-a găsit,
Fiindcă de mine e-ndrăgostit.
Şi nu uitati: Cu suflet de cenuşăreasă
Orice fată va fi norocoasă!
Prinţul Cenușăresei: (Chiru)
Sunt prinţul cel vestit
Care pe-aleasa inimii am găsit
Cu ajutorul condurului de aur,
Aş cum mi-a şoptit un pui de graur.
Zadarnic au încercat şi alte fete
Cu vorbe mieroase să mă-mbete.
Nu le-am văzut şi nu le-am auzit,
Cu gândul doar la ea eu am pornit
Şi-s fericit c-am găsit-o în sfârşit!
Ea e mireasa mea strălucitoare
Şi o împărăţie-i voi pune la picioare.
Copil:
Dar acum să scoatem masca ,
Să ne amintim din nou,
Că ne place tuturora
În lumea copiilor !