View
192
Download
6
Category
Preview:
DESCRIPTION
tahicardia ventriculara
Citation preview
CAPITOLUL I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului cardiovascular
Elemente de anatomie
Aparatul cardiovascular este reprezentat de ansamblul format de cord şi
un sistem de tuburi artere şi vene, prin care circulă sângele.
CORDUL sau INIMA este organul central propulsor al aparatului
cardiovascular aşezat în partea inferioară a mediastinului anterior, între cei doi
plămâni, deasupra muşchiului diafragm, cu o poziţie asimetrică către stânga. Are
forma unui con turtit anteroposterior cu o înălţime de 9 cm si un diametru al
bazei de 10,5cm. Baza inimii este orientată în sus la dreapta şi posterior, iar
vârful în jos la stânga şi anterior, ajungând la nivelul spaţiului 4-5 intercostal
stâng pe linia medioclaviculară.
Cordul este învelit de pericard. Pericardul este o formaţiune fibro –
membranoasă care are o lamă fibroasă ce solidarizeaza inima în torace şi alta
seroasă sau membranoasă.
7
Pericardul fibros este o membrană groasă formată din ţesut conjuctiv
fibros.
Pericardul seros este o membrană subţire care căptuşeşte pericardul
fibros şi înveleşte inima şi baza vaselor mari. Pericardul seros are o foiţă
viscerală – epicard - ce aderă intim la cord şi alta parietală, care se continuă una
cu alta la nivelul bazei şi lasă între ele o cavitate pericardică virtuală cu o lamă
fină din lichid ce favorizează alunecarea.
Configuraţia externă a inimii
Faţa anterioară stenocostală este convexă.
Prezintă două şanţuri: unul longitudinal interventricular şi altul
transversal atrioventricular sau coronar. Deasupra şanţului coronar se află atriile
cu artera aortă şi trunchiul arterei pulmonare mărginite pe laturi de urechiuşa
dreaptă şi stângă. Sub şanţul coronar se află porţiunea ventriculară a inimii
străbătută de şanţul interventricular anterior.
Faţa diafragmatică este formată din ventricule şi prezintă un şanţ
interventricular posterior şi un şanţ coronar posterior.
Faţa pulmonară este rotunjită şi în raport cu pulmonul stâng.
Baza inimii este formată din faţa posterioară a celor două atrii, pe care se
află şanţul interatrial. Pe atriul stâng se afla orificiile de vărsare ale celor patru
vene pulmonare.Pe atriul drept se află orificiile de vărsare ale venelor cave:
superioară şi inferioară.
Vârful inimii este format de ventriculul stâng.
Structura inimii
Inima este împărţită în patru compartimente sau cavităţi: două inferioare :
ventriculele si două superioare : atriile. Un sept longitudinal separă inima dreaptă
de inima stangă: la nivelul atriilor se numeşte sept interatrial iar la nivelul
ventriculelor se numeşte sept interventricular. Atriile sunt despărţite de
ventricule printr-un sept transvers atrioventricular.
8
Ventriculele sunt două cavităţi cu forma piramidală cu vârful la vârful
inimii şi baza la atrii, despărţite de septul interventricular fără comunicare. La
nivelul bazei există orificiile atrioventriculare:mitral pe stânga cu două valve şi
tricuspidian pe dreapta cu trei valve. De la aceste valve pleacă cordaje tendinoase
de care se prind muşchi papilari ce ajung în peretele ventricular.
Ventriculul stâng este situat cu cea mai mare parte posterior având cel
mai gros perete muscular. Pe lângă orificiul atrioventricular stâng prin care
sângele oxigenat trece din atriu în ventricul mai există la nivelul bazei şi orificiul
aortic trivalvular prin care sângele oxigenat este împins din ventricul în aortă.
Aceste orificii sunt formate dintr-un inel fibros de care se leagă valvele prin baza
lor, vârful fiind liber pentru a inchide orificiul. La nivelul orificiului aortic sunt
două valve anterioare si una posterioară denumite valve semilunare sau
sigmoide.
Ventriculul drept are pereţi mai subţiri decât cei ai ventricululi stâng.
Baza ventriculului prezintă două orificii: orificiul atrioventricular drept sau
tricuspidian şi orificiul arterei pulmonare cu trei valve: două posterioare si una
anterioara. Prin orificiul tricuspidian sângele trece din atriu în ventricul iar prin
orificiul arterei pulmonare sângele trece din ventricul în artera pulmonară.
Atriile sunt aşezate la baza cordului având perete mai subţire ca cel
ventricular şi prezentând mai multe orificii. Fiecare atriu prezintă câte o
prelungire cavitară numită auricul sau urechiuşă. Atriile sunt despărţite de septul
interatrial care prezintă fosa ovală - locul fostului orificiu BOTTALO din viaţa
intrauterină.
Atriul stâng aşezat posterior prezintă inferior orificiul mitral, posterior
cele patru orificii ale venelor pulmonare şi lateral auriculul stâng.
Atriul drept situat anterior prezintă superior orificiul venei cavei
superioare, inferior orificiul venei cave inferioare prevăzut cu valvula lui
EUSTACHIO, posterior septul interatrial cu fosa ovală şi intern orificiul
tricupisdian. La unirea dintre peretele posterior şi cel intern se descrie orificiul
9
sinusului coronar prevăzut cu valvula THEBESIUS. Pe peretele lateral se gaseşte
comunicarea cu auriculul drept.
Structura pereţilor cordului
Peretele cardiac este format din endocard, miocard si pericard.
Endocardul este tunica care captuşeşte la interior cavităţile cardiace fără
legatura stânga-dreapta, fiind o membrană netedă şi transparentă formată din
celule endoteliale şi ţesut conjuctiv elastic cu vase şi nervi.
Miocardul este format din două tipuri de ţesut cu rol funcţional diferit:
ţesut cardiac şi ţesut nodal.
Ţesutul muscular striat de tip cardiac formează musculatura atriilor şi
ventriculelor. La nivelul ventriculelor ţesutul cardiac este mai dezvoltat (mai ales
ventriculul stâng) decât la nivelul atriilor. Musculatura se insera pe inelele
fibroase din jurul orificiilor inimii.
Ţesutul nodal excitoconductor este format din ţesut muscular miocardic
de tip embrionar. El are proprietatea de a emite şi difuza în miocard impulsurile
care asigură contracţia automată şi ritmică a inimii. Elementele musculare sunt
dispuse sub formă de noduli şi fascicule, astfel :
-nodulul sino-atrial sau KEITH-FLACK se găseşte în peretele atriului
drept între orificiile venelor cave. El este cel care în condiţii normale comandă
cativitatea cardiacă.
-nodulul atrio-verticular sau ASCHOFF-TAWARA se găseşte în partea
inferioară a septului interatrial tot în atriul drept.
-fasciculul HISS porneşte de la nodulul atrioventricular în jos trecând
prin septul interventricular. El se bifurcă în ramura stangă şi ramura dreaptă care
merg pe feţele dreapta si stanga a septului interventricular. La vârful inimii, din
ramuri se desprind ramificaţii subţiri în grosimea miocardului care formează
reţeaua PURKINJE. Prin aceste ramificaţii se face difuzarea stimulului de
contracţie.
Vascularizaţia inimii
10
Vascularizaţia inimii este asigurată de arterele şi venele coronare.
Arterele sunt reprezentate de două artere coronare, stânga si dreapta, care
irigă cordul în timpul diastolei.
Coronara stângă se desprinde din partea iniţială a aortei de pe faţa stângă
a acesteia. După un scurt traiect se bifurcă în: artera interventriculară anterioară
şi artera circumflexă.
Artera interventriculară anterioară merge în şanţul interventricular
anterior şi trece pe faţa diafragmatică la nivelul vârfului inimii, unde determină
incizura vârfului inimii.
Artera circumflexă pătrunde în partea stângă a şanţului coronar ocolind
inima şi ajunge pe faţa posterioară sau diafragmatică în apropierea şanţului
interventricular posterior.
Coronara dreaptă se desprinde de pe faţa dreaptă a porţiunii iniţiale de
aorta patrunde în partea dreaptă a şanţului coronar, ocoleşte marginea dreaptă a
inimii şi ajunge la nivelul şanţului interventricular posterior coboară prin aceasta
către vârf.
Venele coronare sunt reprezentate de:
marea venă coronară situată pe faţa anterioară
vena interventriculară posterioară
11
vena mică coronară
Inervaţia inimii
Inervaţia intrinsecă este reprezentată de două plexuri proprii: unul
multiganglionar situat în apropierea nodulului sino-atrial şi unul uniganglionar în
apropierea nodulului atrio-ventricular de la care pleacă fibre către miocard.
Inervaţia extrinseca este formată din fibre vagale (parasimpatice) şi fibre
simpatice ale nervilor cardiaci. Acestea formează un plex coronar anterior în
jurul coronarei drepte şi altul posterior în jurul coronarei stângi. Din aceste
plexuri se desprind fibre ce formează două subplexuri, unul subpericardic sau
extern şi altul subendocardic sau intern ce dau fibre spre miocard. Nervii
simpatici sunt cardio-acceleratori iar cei parasimpatici sunt cardio-moderatori.
Anatomia vasculară
Vasele sunt un sistem complex de tuburi elastice prin care sângele circulă
continuu în două directii: dinspre inima prin artere şi către inimă prin vene
indiferent de caracterul său (oxigenat sau neoxigenat).
Structura peretelui arterelor de la interior spre exterior:
tunica internă sau intimă - se continuă neîntrerupt cu endocardul şi
este formată dintr-un strat subţire de celule endoteliale turtite şi alungite în
sensul curgerii sanguine. Acestea sunt aşezate pe un strat de fibre elastice şi
colagene numit limitantă elastică internă. Ea pemite trecerea plasmei sanguine şi
a leucocitelor bisens.
tunica mijlocie sau media, formată în proporţii diferite din fibre
colagene şi fibre elastice cu fibre musculare netede circulare. Astfel avem artere
de tip elastic-arterele mari şi artere de tip muscular-arterele mici. La periferia
tunicii medii se află un strat de fibre elastice numit limitantă elastică externă.
tunica externă sau adventicea, formată din ţesut elastic şi colagen iar
la nivelul vaselor mari conţine vase sanguine şi fibre nervoase.
Arterele pornesc de la nivel ventricular prin artera aortă şi se distribuie
prin capilarizare în toate ţesuturile. Se împart în artere: mari, mijlocii, mici,
arteriole si capilare.
12
Capilarele sanguine derivă din arteriole şi se continuă cu venule formând
reţele fine la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor din organism. Lumenul este
îngust, 5-30 microni şi este variabil cu starea funcţionala a organismului.
Capilarele se interpun între arteriole şi venule dar există şi reţele
interarteriolare în rinichi şi reţele intervenulare în ficat. Ele se numesc reţele
admirabile.
Venele se formează prin confluenţa venulelor în vase din ce în ce mai
mari care se varsă în atriul drept. Raportul vena-artera este de 2/1. Venele
profunde însotesc traiectul arterelor iar venele superficiale nu. Între vene există
multiple anastomoze.
Venele de sub nivelul cordului prezintă din loc în loc valvule semilunare
concave superior care au rolul de a împiedica căderea gravitaţionala a coloanei
de sânge.
Fiziologia aparatului cardiovascular
Inima funcţionează ca o pompă respingătoare,contracţiile ventriculare
ritmice asigurând circulaţia sangvină permanentă prin cele două
circuite :sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprimă un sens
obligatoriu circulaţiei intercardiace a inimii.
Succesiunea unei contracţii-sistola şi a unei relaxări cardiace –diastola
constituie ciclul sau revoluţia cardiacă având o durată de 0,8 sec(70/minut)
13
După terminarea sistolei ventriculare,presiunea intraventriculară scade
rapid devenind inferioară celei atriale şi asfel valvele atrioventriculare se deschid
şi sângele se scurge pasiv din atrii în ventricule.Umplerea ventriculară pasivă
este raspunzatoare pentru aproximativ 70% din sângele care trece din atrii în
ventricule restul de 30% fiind împins ca urmare a sistolei atriale.
Sistola atrială are durata scurtă de 0,1 secunde şi eficienţa redusă
deoarece miocardul atrial este slab dezvoltat.În timpul sistolei atriale săngele nu
poate refula în venele mari datorită contracţiei concomitente a unor fibre cu
dispoziţie circulară care înconjoară orificiile de vărsare ale acestor vene în atrii şi
astfel sângele trece în ventricule.După ce s-au contractat atriile intră în diastolă
0,7 sec.
Sistola ventriculară urmează după cea atrială şi durează 0,3 secunde.
Curând după ce ventriculul a început să se contracte,presiunea intraventriculară
depăşeşte pe cea intraatrială şi se închid valvele atrioventriculare.Urmează o
perioadă scurtă în care ventriculul determină creşterea presiunii intraventriculare.
Când presiunea intraventriculară depăşeşte pe cea din arterele ce pleacâ
din cord , se deschid valvulele semilunare de la baza acestor vase şi începe
evacuarea sângelui din ventricul.Evacuarea sângelui se face la început rapid şi
apoi lent,presiunea intreventriculară scăzând progresiv.În tipul
sistolei,ventriculele expulzează în aortă şi respectiv în artera pulmonară 70-90 ml
sânge-debit sistolic.
După sistolă, ventriculele se relaxează, presiunea intraventriculară scade
rapid şi când ajunge sub nivelul celei din arterele mari,se închid valvulele
sigmoide.Ventriculele continuă să se relaxeze-diastola ventriculară 0,5 sec.
Treptat presiunea intraventriculară scade sub nivelul celei intraatriale,se
deschid valvele atrioventriculare,sângele din atrii începe să se scurgă pasiv în
ventricule şi ciclul reâncepe.
De la sfârşitul sistolei ventriculare pâna la începutul unei noi sistole
atriale,inima se găseşte în stare de repaus mecanic-diastola generală 0,4 sec.
14
Activitatea mecanică a cordului este apreciată pe baza valorii debitelor
sistolic şi cardiac:
-debitul sistolic reprezintă cantitatea de sânge expulzată de ventricule la
fiecare sistolă şi variază între 70-90 ml.
-debitul cardiac(se obţine prin înmulţirea debitului sistolic cu frecvenţa
cardiacă pe minut)are valori de aproximativ de 5,5 litri dar poate creşte în timpul
efortului muscular pâna la 30-40 litri.Debitul cardiac creşte şi în timpul
sarcinii,al febrei şi scade în timpul somnului.
Travaliul cardiac reprezintă lucrul mecanic efectuat de inimă pe o
anumită perioadă de timp.
Zgomotele inimii sunt consecinţa activităţii mecanice cardiace.
Zgomotele percepute la ascultaţie sunt:
-zgomotul sistolic,prelungit şi cu tonalitate joasă este produs de
închiderea valvelor atrioventriculare şi de contracţia muschiului ventricular.
-zgomotul diastolic,scurt şi ascuţit este consecinţa închiderii valvulelor
semilunare ale aortei şi arterei pulmonare.
Circulaţia mare este formată din circuitul: ventriculul stâng, artera aortă
şi ramurile sale,capilare,sistemul venos de întoarcere reprezentat de venele cave
inferioară şi superioară şi atriul drept.
Circulaţia mică sau pulmonară este reprezentată de sectorul vascular
format din ventriculul drept,artera pulmonară ,venele pulmonare şi atriul stâng.
15
CAPITOLUL II
Noţiuni despre boală: Tahicardia ventriculală
Definiţie:
Tahicardia ventriculara se refera la orice ritm cardiac peste 100 batai pe
minut care isi are originea distal de fascicolul Hiss. Ritmul poate avea originea
din miocardul ventricular activ si/sau din sistemul de conducere distal.
Tahicardia ventriculara determina simptome importante precumsincopa,
palpitatiile si dispneea. Este asociata cu riscul crescut de deces subit. Cel mai
frecvent apare pe un cord afectat de boala ischemica, in care cicatricea
miocardica este substratul pentru reintrarea electrica. Se asociaza frecvent cu
instabilitatea hemodinamica, mai ales daca ventriculul sting este afectat sau daca
frecventa cardiaca este foarte rapida.
Etiopatogenie
Tahicardia ventriculara este un termen general care include orice ritm
rapid, peste 100-120 batai pe minut, cu originea in ventriculi. In functie de
mecanismul aritmiei, severitatea simptomelor clinice determina urgenta cu care
tehicardia ventriculara trebuie tratata. In timpul tahicardiei ventriculare, debitul
cardiac este redus datorita frecventei rapide si lipsei contractiilor atriale
coordonate. Ischemia si insuficienta mitrala pot de asemenea contribui la
intoleranta hemodinamica. Colapsul hemodinamic este mai frecvent cind este
prezenta disfunctia ventriculara stinga sau la frecvente foarte rapide. Debitul
cardiac diminuat poate rezulta prin perfuzia scazuta miocardica, alterarea
raspunsului inotropic si degenerarea in fibrilatie ventriculara cu deces subit.
Disociatia atrioventriculara este prezenta la jumatate din episoadele de
tahicardie ventriculara. Aceasta apare cind nodulul sinusal depolarizeaza atriile
la frecventa sa normala, care este mai mica decit frecventa centriculara
patologica. Undele P pot fi vizualizate intre sau in cadrul complexelor QRS, dar
cele doua au frecvente diferite. Pot apare batai fuzionate cu morfilogie mixta.
16
Clasificare:
Tahicardia ventriculara monomorfa.
Cind secventa de activare ventriculara este constanta modelul
electrocardiografic ramine acelasi, iar ritmul este denumit tahicardie ventriculara
monomorfa. Este mai intilnita la pacientii cu boala cardiaca structurala de baza.
Exista o zona de conducere lenta, cel mai frecvent prin cicatrici datorate
infarctelor miocardice anterioare, cardiomiopatiei primare, interventiilor
chirurgicale, hipertrofiei si degenerarii musculare. Tahicardia reintranta apare
cind o unde electrica calatoreste prin zona de conducere lenta, permitind
repolarizarea unui circuit electric. Unda se sparge in cicatrice, activeaza
ventriculii si reintra in zona de conducere lenta.
Tahicardia ventriculara monomorfa este denumita dupa locul de origine,
cele mai frecvente zone sunt tractul ventriculului sting, cel al ventriculului drept,
septul interventricular si radacina aortica.
Tahicardia ventriculara polimorfa.
Aceasta apare cind secventele de activare ventriculara variaza. Poate fi
observata cu sau fara boala cardiaca structurala. Cind se observa in cadrul
sindromului de QT prelungit este denumita torsada virfurilor. Cauzele includ
anumite medicamente si defecte cardiace ereditare in structura si expresia
canalelor ionice. Cele mai frecvente cauze sunt administrarea de quinidina,
eritromicina, haloperidol.
Factori de risc
Tahicardia ventriculara este consecinta unei boli cardiace ischemice sau
structurale sau unei tulburari electrolitice (hipokaliemia, hipocalcemia,
hipomagneziemia).
Poate fi declansata si de urmatoarii factori:
-consumul de agenti simpatomimetici: cafeina, cocaina, metamfetamina
-medicamente care prelungesc complexul QT: antiaritmice de clasa 1A,
droperidol, fenotiazide
-afectiuni reumatologice: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida
17
-afectiuni cardiace congenitale: displazia ventriculara drepata, tetralogia
Fallot
-toxicitatea la digitalice
-ischemia, inflamatia si apnea de somn
-cauze mecanice: tumorile miocardice, cateterele intraventriculare
-cauze metabolice: tulburarile electrolitice, acidemia, hipoxia, febra
-cauzele inflamatorii: carditele virale, si alte miocardite
-miopatiile electrice: sindromul Brugada, sindromul de QT patologic.
Tablou clinic
Unii pacienti cu tahicardie ventriculara nu prezinta nici un simptom.
Pentru cei la care tabloul clinic este evident, acesta include dispneea, ametelile,
sincopa, durerea precordiala si senzatia ca inima a sarit o bataie sau palpitatii.
Pacientul poate prezenta hipotensiune, iar in cazurile severe stop cardiac si
colaps.
Principalele simptome si semne cuprind:
-discomfortul toracic, dispnea, greata
-diaforeza, palpitatiile, anxietatea sau senzatia de moarte iminenta
-sincopa si presincopa.
Sincopa cardiaca in contrast cu cea mediata nural se caracterizeaza prin
instalare brusca, asociata cu exercitiile fizice, incontinenta, convulsii si
recuperare rapida cind aritmia este tranzitorie. Palpitatiile sunt comune in
sincopa cardiaca si cea mediata neural. In timpul episoadelor benigne aceste
palpitatii sunt descrise drept batai puternice la o frecventa scazuta, comparate cu
pulsul rapid identificat cind tahicardia declanseaza sincopa. Sincopa in prezenta
unei boli cardiace cunoscute sau aparente necesita presupunerea existentei unei
aritmii severe.
Pre-sincopa sau ametelile. Majoritatea pacientilor cu ameteli episodice,
cefalee usoara sau alte simptome presincopale prezinta diagnostice benigne sau
autilimitante.
18
Palpitatiile. Pacientii cu extrasistole ventriculare si cei cu aritmie sustinuta
raporteaza palpitatii simptomatice.
Diagnostic pozitiv
Examenul fizic
Primii pasi in stabilirea diagnosticului de tahicardie ventriculara sunt
obtinerea istoricului medical al pacientului si realizarea examenului fizic:
pulsul este rapid (mai mult de 100 batai/min), mai mult sau mai putin
regulat
tensiunea arteriala este normala sau scazuta
pot apare semne de edem pulmonar acut (invadarea alveolelor de
catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor) sau soc cardiogen
(sindrom determinat de insuficienta severe de pompa a inimii) mai ales cand
frecventa tahicardiei ventriculare este mare,apare pe un cord anterior bolnav, cu
fractie de ejectie scazuta.
Analizele de sange sunt utile in diagnosticarea cauzei aparitiei tahicardiei
ventriculare:
nivelul de potasiu , magneziu si calciu din sange
cantitatea de medicamente (digoxin, aminofilin) si droguri din sange
enzimele miocardiace (creatininfosfokinaza, troponine) pot fi
efectuate pentru stabilirea diagnosticului de infarct miocardic acut
dozarea gazelor sangvine (pentru a se obiectiva acidoza sau
hipoxemia)
peptidul natriuretic de tip B este util pentru a diagnostica insuficienta
cardiaca (complicatie a tahicardiei ventriculare).
Diagnosticul diferential
Se face cu urmatoarele afectiuni:
flutter atrial,
torsada virfurilor,
tahicardia supraventriculara,
hipocalcemia,
19
hipomagneziemia,
edemul pulmonar,
insuficienta cardiaca congestiva,
infarctul miocardic acut,
extrasistolele ventriculare,
sindromul de QT patologic, sindromul de pacemaker,
sindromul Wolff-Parkinson-White, r
itm idioventricular accelerat.
Evolutia bolii.
La pacientii cu tahicardie ventriculara monomorfa, riscul mortalitatii se
coreleaza cu gradul de boala structurala. Boala cardiaca de baza, cum ar fi
cardiomiopatia ischemica, cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica,
boala Chagas si displazia ventriculara dreapta sunt asociate cu tahicardie
ventriculara monomorfa sau polimorfa care degenereaza in fibrilatia
ventriculara.
Daca tahicardia ventriculara se asociaza cu colapsul hemodinamic,
morbiditatea la pacientii resuscitati poate include encefalopatia ischemica,
insuficienta renala acuta, disfunctia bentriculara tranzitorie, pneumonia de
aspiratie si trauma.
Daca tahicardia ventriculara este tolerata hemodinamic tahicardia poate
determina o cardiomiopatie dilatativa, care se dezvolta dupa o perioada de citeva
luni si este rezolvata prin controlul eficient al tahicardiei.
Tratament
In unele cazuri de tahicardie ventriculara, fara boala cardiaca nu este
necesar nici un tratament. Daca totusi acesta se impune, cel mai indicat este cel
farmacologic, cu agenti care stopeaza ritmul cardiac anormal si previn reaparitia
acestuia. In ultimii ani alternativa la terapia farmacologica include ablatia prin
cateter, care este recomandata pacientilor fara boala cardiaca de baza sau pentru
cei cu anumite tipuri de tahicardii.
Tratament profilactic.
20
- Consumul de acizi graşi omega-3 din ton, hering, sardine si macrou, au
micsorat riscul de producere a tahicardiei ventriculare si a mortii subite cardiace.
- Evitarea consumului de stimulante în cantităţi mari: alcool, cofeină,
medicamente.
- Profilaxia bolilor favorizante
- Controlul periodic la medic pentru depistarea cazurilor precoce
Tratament igieno-dietetic
- Evitarea alimentelor bogate în lipide
- Regim hiposodat
- Se interzice consumul de alcool
Tratamentul medicamentos
Mai multe medicamente antiaritmice pot fi eficiente in tratamentul
tahicardiei ventriculare.
Lidocaina ,injectat intravenos in doza de 1 mg / kg ,este cel mai frecvent
utilizat in criza de tahicardie ventriculara.Lidocaina blocheaza canalele de
descarcare de potential ale sodiului din membrana celulara. Amiodarona poate fi
utilizata singura sau in combinatii, in special atunci cand tahicardia ventriculara
este rapida sau exista o disfunctie a ventriculului stang.Amiodarona nu trebuie
utilizata pe cale injectabila decat intr-un mediu spitalicesc specializat si sub
supraveghere continua (ECG, TA). Alte medicamente antiaritmice administrate
injectabil in caz de tahicardie ventriculara sunt procainamida si sotalolul.
Antiaritmice clasa 1C (flecainida, propafenona) sunt la fel de eficiente,
dar mai greu de manipulat, deoarece au efect proaritmogen (favorizeaza aparitia
altor aritmii) si inotrop negativ (scade contractia muschiului cardiac).
Beta-blocantele sunt adesea folosite in doze mici, in asociere cu
amiodarona, in special la pacientii cu boala coronariana.
Defibrilarea
Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul
normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea
presupune aplicarea ,cu ajutorul a doua padele care se fixeaza pe toracele
21
pacientului, a unui soc electric cu intensitatea cuprinsa intre 300-360 J care
"reseteaza" ritmul cardiac. Aceasta metoda trebuie sa fie utilizata imediat in caz
de fibrilatie ventriculara.
Stimularea endocavitara
Stimularea endocavitara este o metoda eficienta pentru reducerea
aritmiilor. Se impune cand tahicardia ventriculara este tolerata suficient de bine,
astfel incat pacientul are timp pentru a fi transferat intr-o clinica specializata.
Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice
conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in
cavitatile cardiace. Atunci cind generatorul ramane in afara corpului pacientului,
se realizeaza o cardiostimulare temporara. Sonda poate fi apoi lasata pe loc
pentru cateva zile pentru a reduce orice recurenta a tahicardie ventriculare.
Tratament chirurgical
Implantarea de defibrilator-cardioverter
Tratamentul pe termen lung impune ,cel mai frecvent,implantarea unui
defibrilator-cardioverter (ICD). Acest aparat monitorizeaza ritmul cardiac al
pacientului si, daca este necesar,poate administra un soc electric pentru a corecta
ritmul cardiac anormal (aritmii).
Ablatia prin radiofrecventa
Consta in eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de
radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde
de radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat
semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a
bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune
restabileste ritmul cardiac normal.
.
22
CAPITOLUL III
Rolul asistentului medical în pregătirea bolnavului pentru
investigaţiile specifice
Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic
Trebuie apreciată starea bolnavului. Trebuie controlate permeabilitatea
căilor respiratorii, pulsul si tensiunea arterială si se ascultă inima. Se
examinează ochii, starea pupilelor şi reflexele pupilare. De asemeni, se
examinează toracele, abdomenul si membrele, pentru a decela eventualele
leziuni, malformaţii.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asigurarea unui examen
clinic medical sunt următoarele:
- pregătirea psihică a bolnavului;
- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;
- asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;
- aşezarea bolnavului în pat după examinare şi facerea patului;
Pregătirea psihică a bolnavului:
Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l
ajuta; crearea climatului favorabil, atitudinea apropiată constituie factorii
importanţi ai unei bune pregătiri psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să
lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să
reducă la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde
încrederea în noi.
23
Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar:
Pentru examenul clinic medical, asistenta medicală pregăteşte
următoarele:
- stetoscopul;
- mănuşi sterile de cauciuc;
- un termometru;
- o tăviţă renală;
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea lor de
funcţiune, apoi vor fi aşezate pe o tavă medicala.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări,
însă dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea
cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie practicată căci aceasta poate ascunde o
serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria
de spital.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe
pentru a nu provoca dureri.
Auscultaţia este realizatăde medicul cardiolog, asistenta medicală avind
rolul de a pregăti pacientul şi materialele necesare.
Rolul asistentului medical în efectuarea electrocardiogramei
Electrocardiograma apare sub forma de unde care formeaza
complexul PQRST. Unda P reprezinta depolarizarea atriala, complezul QRS
reprezinta depolarizarea ventriculara , iar unda T reprezinta repolarizarea
ventriculara.
Materiale necesare:
aparatul de EKG
hartie pentru tiparit
comprese
gel
24
Pregatirea echipamentului:
se plaseaza aparatul in apropierea patului pacientului , pe o
suprafata plana
se verifica aparatul de EKG sa aibă hartie de printat
Efectuarea:
se confirma identitatea pacientului
se seteaza aparatul conform cerintelor de plasare a electrozilor
se explica procedura pacientului si faptul ca nu va trebui sa
vorbeasca si sa se miste in timpul acesteia
se aseaza pacientul in decubit dorsa in pat , cu mainile pe langa el
se vor expune etremitatile mainilor si picioarelor pentru a atasa
electrozii
se verifica ca picioarele pacientului sa nu atinga tablia patului
se vor aplica electrozii pe zone plate, nu pe muschi, pentru a nu
interfera cu activitatea aparatului
daca anumite zone prezinta pilozitate crescuta aceatsa va trebui
indepartata prin radere sau scurtare
se aplica gel pe locurile de plasare a electrozilor. Nu se va folosi
alcool deaorece poate distruge electrozii
se verifica electrozii sa fie curati si apoi se aplica pe extremitatile
mebrelor , conform indicatiilor de pe electrozi si culorilor ajutatoare ( rosu
pentru mana dreapta, galben pentru mana stanga, negru pentru piciorul drept,
verde pentru piciorul stang)
electrozii de pe piept se vor aseza astfel: V1 – spatiul 4 intercostal
in dreapta sternului , V2- spatiul 4 intercostal in stanga sternului, V3 – la
jumatatea distantei dintre V2 si V4 , V4 – spatiul 5 intercostal in dreptul liniei de
mijloc a clavicului, V5 - la jumatatea distantei dintre V4 si V6, V6- spatiul 5
intercostal in dreptul liniei de mijloc a axilei, la acelasi nivel cu V4 (adica, de la
dreapta pacientului spre stanga : rosu, galben , verde, negru, maro, negru, violet)
daca KG-ul trebuie facut la o femeie, electrozii se vor plasa sub sani
25
se deschide EKG-ul si se lasa cateva secunde sa apara traseul
se verifica daca traseul inregistrat indica pozitionarea corecta a
electrozilor
se cere pacientului sa se relaxeze si sa respire normal, sa stea
nemiscat si sa nu vorbeasca
se printeaza rezultatul
se indeparteaza electrozii, se sterge pacientul de gel, se ajuta sa se
acopere, se sterg electrozii si se strange aparatul de EKG
Consideratii speciale:
daca pacientul are pacemaker, procedura se va face cu sau fara
magnet, conform indicatiilor medicului si se va specifica aceasta
electrozii pot fi asezaţi în diverse moduri pentru a obţine diverse
informaţii necesare în diagnosticarea bolilor inimii. Asfel, pentru a vedea
funcţionarea ventricului drept ( a carui functionalitate este afectata in 50% dintre
pacientii cu infarct miocardic) electrozii extremitailor se vor plasa la fel ca la
EKG-ul standard, dar cei de pe piept se vor plasa astfel: V1 in spatiul 4
intercostal stang langa stern, V2 in spatiul 4 intercostal drept langa stern, V4
inspatiul 5 intercostal stang, V3 la mijlocul distantei dintre V2 si V4, pe acelasi
nivel cu V4 la dreapta liniei axilare mediane se va aseza electodul V6, V5 la
mijlocul distantei dintre V4 si V6
26
un alt mod de a pozitiona electrozii ( in identificarea infarctului de
perete posterior) este pozitionarea pacientului pe partea stanga si adaugarea a trei
electrozi la EGK-ul standard astfel: V7 de partea stanga a linie axilare stangi la
nivelul intercostal 5 si se va ataSa cablul de la V4, V8 se va pozitiona pe partea
stanga a spatelui pacientului, in stanga liniei scapulare, la nivelul spatiului 5
intercostal se se va atasa cablul de la V5, V9 se va pzitiona pe spatele
pacientului in stanga coloanei vertebrale, la nivelul spatiului 5 intercostal si i se
va atasa cablul de la V6. Pacientul poate fi pozitioat si pe partea dreapta si
montati electrozii in acelasi fel, dar pe dreapta, pentru a evalua partea posterioara
dreaptă.
Electrocardiograma Holter
- monitorizarea Holter inregistrează continuu activitatea inimii timp de 24 pana
la 48 de ore, pacientul vine la clinică unde i se ataşează electrozii la un
minielectrocardiograf portabil şi pleacă acasă unde işi desfăşoară activităţile
zilnice.
Radiografia toracică
Pregătirea psihică a pacientului:
Se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea (cameră în semiobscuritate)
Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie
27
Se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul
examinării (va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în
apnee, după o inspiraţie profundă.
Pregătirea fizică a pacientului:
Se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se
leagă pe creştetul capului); se îndepărtează obiectele radio-opace.
Se aşază pacientul în poziţie ortostatică, cu mâinile pe şolduri şi
coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul
apropiat de ecran sau de caseta care poartă filmul.
Când poziţia verticală este contraindicată, se aşază pacientul în
poziţie şezând sau în decubit.
În timpul examenului radiologic, se ajută pacientul să ia poziţiile
cerute de medic.
Îngrijirea pacientului după examen:
Pacientul va fi ajutat să se îmbrace; după terminarea examenului
radiologic, va fi condus la pat.
Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi
data.
Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete
(echografia)
Obiective
28
- Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor,
structurii, poziţiei;
- Monitorizarea terapeutică.
Pregătirea materialelor
- Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
- Prosop textil sau din hârtie;
- Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când
examenul se face ambulator).
Pregătirea pacientului
a) Psihică :
- Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;
b) Fizică :
- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se
interpun în faţa fluxului undelor ultrasonice;
- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul
nu se poate face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);
- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează
plaga;
- Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la
nevoie se sedează;
- În cazul echogafiei Doppler nu se fumează;
- Este necesară sedarea preprocedurală în echocardiografia
transesofagiană în care se efectuează şi teste de coagulare.
29
Participarea la efectuarea procedurii
- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în
funcţie de organul examinat;
- Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;
- Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între
transductor şi tegument, la nevoie se mai aplică gel;
- Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări
digitale;
- Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;
- Se transportă la salon.
Îngrijirea pacientului
- Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi
ambulator;
- Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de
afecţiunea pentru care este spitalizat;
- Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în
ecografia transvaginală şi în echografia de prostată şi rect.
Notarea procedurii
- Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se
completează în buletinul de examen;
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator
În fibrilatia atrială, recoltarea probelor de laborator se realizează la
indicaţia medicului şi se practică determinarea hemoleucogramei, fibrinogenului,
VSH-ului, timp Quik, timp protrombină, prinpuncţie venoasă
Puncţia venoasă
Definitie
Punctia venoasă reprezintă crearea unei cai de acces într-o vena prin intermediul
unui ac de puncţie.
Scop
30
Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator
precum cele biochimice,hematologice, sreologice si bacteriologice
Terapeutic
o administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei
intravenoase
o recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
o executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui
Locul punctiei
venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se
formeaza un "M" prin anastomozarea lor
venele antebratului
venele de pe fata dorsala a mainii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil
mic)
Pregatirea punctiei
Materiale necesare - Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru
sprijinirea bratului, musama si aleza. Pentru a dezinfecta locul unde va fi
executata punctia se foloseste alcool medicinal si tampoane.
Se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in
fuctie de scop), seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale.Toate aceste
materiale sunt de unica folosinta.
Executia punctiei:
Pacientul se aseaza într-o pozitie confortabila atat pentru el cat si
pentru cel care executa punctia (in decubit dorsal). Se examineaza calitatea si
starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la
nivelul bratului.Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si
extensie maxima, se dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de
31
7-8 cm deasupra locului unde se va executa punctia, strangandu-l astefel incat sa
opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera. Este recomdat ca pacientul sa
stranga pumnul, venele devenind astfel devind turgescente. Asistentul medical
imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav. Se fixeaza vena cu policele
mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si
tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in
sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa
fie de 30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana
cand acul inainteaza in gol. În lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm,
si se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa. Se continua
tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie. In caz de sangerare, se
prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in vasul
colector, garoul ramanand legat de brat. Dupa executarea punctiei se
indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului. Se aplica
tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se
retrage brusc acul din vena.Se comprima locul punctiei timp de 1-3 minute,
braţul fiind in pozitie verticala.
Accidente
In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa accidente
Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul
trebuie sa intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3
minute
Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in
lumenul venei
Ameteli, paloare, lipotimie
H.L.G
Recoltarea se face prin puncţie venoasă strict 2ml de sânge pe cristale
E.D.T.A.(acid-etilen-diamino-tetraacetic 1%) 0,5ml. Valori normale:
32
Celule albe (leucocite)
- Barbati si femei: 4,500–11,000/mcL3 or 4.5–11.0 x 109/litru (SI unitati)
Celule rosii
- Barbati: 4.7–6.1 milioane RBCs per microlitri (mcL) or 4.7–6.1 x
1012/litru (SI unitati)
- Femei: 4.2–5.4 milioane RBCs per mcL or 4.2–5.4 x 1012/L
- Copii: 4.0–5.5 milioane RBCs per mcL or 4.6–4.8 x 1012/L
Hematocrit (HCT)
- Barbati: 42%–52% or 0.42–0.52 volum fractionar (SI unitati)
- Femei: 37%–47% or 0.37–0.47 volum fractionar
- Copii: 32%–44%
Hemoglobina
- Barbati: 14–18 grame per decilitru (g/dL) or 8.7–11.2 millimoli per litru
(mmol/L) (SI unitati)
- Femei: 12–16 g/dL or 7.4–9.9 mmol/L
- Copii: 9.5–15.5 g/dL
Platchete (trombocite)
- Copii: 150,000–450,000 plachete per mm3 or 150–450 x 109/litru (SI
unitati)
-Adulti: 150,000–400,000 plachete per mm3 or 150–400 x 109/litru (SI
unitati)
VSH
- 1,6 ml de sânge cu 0,4 ml citrat de Na 3,8% fără stază venoasă. Valori normale:
barbati 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
femei 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
copii mici 7-11 mm la o ora
Timp de protrombină
- 4,5 ml de sânge cu 0,5 ml oxalat de K. Valori normale:
- timp Quik: 12’’-14’’
33
- timp Howell: 1’30’’-2’30’’
Rezerva alcalină:
- se recoltează 5ml sânge prin puncţie venoasă cu anticuagulant
(heparină). Valori normale: 55-60vol.CO2
Uree sanguină:
- se recoltează 5ml sânge prin puncţie venoasă fără anticuagulant.Valori
normale: 0,20-0,40g/1000ml.
Ionograma :
- 5 ml singe prin punctie venoasa fără anticoagulant. Valori normale: Na-
130mEq/l, K-5mEq/l,
34
CAPITOLUL IV
Îngrijiri specifice bolnavului cu tahicardie ventriculară
Asigurarea condiţiilor de microclimat
Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare
care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.
Secţiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să
aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de
igienă cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau
sud-vest. Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii,
dau posibilitatea respectării cubajului indicat de normele de igienă (3- 4 metri
pătraţi pentru un bolnav).
Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului,
după tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este
cazul. Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este
absolut obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile
respiratorii superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte
cel puţin ¼ din suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii
patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza
repaosul bolnavului. Lumina artificială indirectă, difuză contribuie la starea de
confort a bolnavilor.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se
controlează continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele
de adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.
35
Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,
pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit.
Alimentaţia bolnavului:
Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii: regim care să cuprindă
glucide, proteine, vitamine, celuloza pentru o bună digestie;.
Se evită supraalimentaţia şi alimentaţia bogată în grăsimi; se
interzic tutunul şi alcoolul.
Regimul alimentar va fi în funcţie de afecţiunile pacientului. Dacă
acesta are impus un regim de la medicul curant , va fi respectat în totalitate
Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea pulsului, a tensiunii
arteriale, a diurezei, a respiraţiei O importanţă deosebită o are si supravegherea
stării psihice a pacienţilor.
Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată
pe un plan osos: artera radială, temporală, carotidă, femurală, humerală, pedioasă
posterioară.
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu,pentru fiecare
36
linie orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
Tensiunea arterială
Se noteaza în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală
de culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de
mercur.Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat.
Valorile normale la adult fiind de:tensiune arterială maximă 115-140
mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.
Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale.Pot să
apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă,care vor
fi notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.
Respiraţia
Pe foaia de temperatură se notează cu verde,fiecare linie orizontală
reprezentînd două respiraţii.
Valorile normale la adult:seara 20 respiraţii/minut,dimineaţa 18
respiraţii/minut.
Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă
prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă,cu respiraţii bruşte,rapide
şi superficiale.
Diureza
Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune,în mod normal
37
în decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria,
ischiuria, nicturia, disuria, incontinenţa urinară.
Tot în acest scop se va adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol
care nu modifică reacţiile chimice ale urinii.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai
mare 1200-1800 ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
Administrarea tratamentului
Tratamentul medicamentos va fi administrat de catre asistenta medicală
la indicaţia medicului, respectând orarul şi doza prescrisă de catre acesta.
Pacientul va fi informat şi invăţat cum să isi ia tratamentul la domiciuliu
respectând doza şi orarul.
Pregătirea preoperatorie
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contra indicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la
pat.
Pregătirea locală:
- se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-
se să se producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la
efectuarea dezinfecţiei);
- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter
- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
- se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:
- se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore
înaintea intervenţiei chirurgicale;
38
- îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama
(pentru bărbaţi) şi şosete în picioare;
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon
şi puse în noptiera bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
- îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa
lor face dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul
extremităţilor);
- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau
se efectuează sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un
barbituric (fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora
injectării sunt indicate de medicul anestezist.
Supravegherea postoperatorie
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea
completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru restabilirea
funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea
complicaţiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu
toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi cornean),
până la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de
altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor reflexe.
Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi,
realizându-se astfel o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care
pot surveni.
Principalii parametri monitorizaţi sunt:
- Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura
ventriculară, presiunea venoasă centrală, EKG.
- Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea
mişcărilor respiratorii.
39
- Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră,
densitatea urinei, ureea sangvină si ureea urinară.
- Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate,
calitatea).
- Curba febrilă.
Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:
pozitia bolnavului în pat- decubit dorsal.
calmarea durerii postoperatorii- intensitatea durerii postoperatorii
urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operaţiei,
pentru ca apoi să diminueze progresiv, la 48 de ore postoperatorii.
Analgeticele pe bază de opiacee se folosesc cu prudenţă pentru că
deprimă respiraţia, accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventualele
complicaţii.
40
CAPITOLUL V
Elaborarea planurilor de îngrijire
Cazul I
Culegerea datelor:
1. Interviul
Numele: M.
Prenumele: S.
Vârsta: 50 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: căsătorit de 32 ani
Ocupaţie: pensionar
Religie: ortodox
Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţia şi o nepoată într-o casă cu 4 camere.
Diagnostic medical la internare: - Tahicardie ventriculară
Elemente fizice:
RH – pozitiv \ Grupa sanguinǎ – AB IV
2. Motivele internǎrii :
dispnee,
tahicardie,
fatigabilitate,
ameţeli,
3. Istoricul bolii :
Pacient în vârstă de 50 de ani, în evidenţa clinicii medicale din anul 2004
cu Fibrilaţie atrială se internează pentru reevaluare clinicobiologică.
4. Antecedente personale: - în urmă cu 2 ani a fost operat de hernie
inghinală,
5. Antecedente heredocolaterale: - mama a murit în urmă cu 2 ani în
urma unui infarct de miocard.
6. Simptomatologie obiectivă:
41
Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 76,5 kg,
Stare de nutriţie: alterată
Stare de conştienţă: păstrată
Facies: simetric
Tegumente: palide
Mucoase: normal colorate.
Fanere: normal implantate.
Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat;
Sistem ganglionar: superficial, nepalpabil.
Sistem muscular: normoton, normotrof, normokinetic.
Sistem osteo-articular: aparent integru.
Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice,
sonoritate pulmonară normală, dispnee la efort
Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, dureri precordiale, iar
obiectiv, semne de marire a inimii stângi AV=120/min, TA=150/95 mmHg,
Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii,
depresibil, nedureros, spontan la palpare.
Tranzit intestinal: fiziologic.
Ficat, căi biliare, splină: în limite normale: ficat cu marginea inferioară la
rebordul costal; splină nepalpabilă.
Aparat urogenital: loje renale libere, nedureroase, manevra Giordano Θ
bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml (declarativ), urini normocrome.
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială;
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr.crt.
NEVOIA FUNDAMENTALĂ
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
SURSA DE DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o
bunǎ circulaţie
- dispnee cu tahipnee(22
R/minut)
-aritmie
42
- palpitaţii
2. A bea şi a mânca -deshidratare -stare de boală
3. A elimina - -
4. A se mişca, a avea o
bunǎ posturǎ
-ameţeli -aritmie
5. A dormi, a se odihni - fatigabilitate -boală cardiacă
6. A se îmbrǎca şi
dezbrǎca
- -
7. A menţine temperatura
corpului în limite
normale
- -
8. A fi curat, îngrijit -tegumente uscate,
palide
-deshidratare
9. A evita pericolele -anxietate -spitalizare
10. A comunica -necomunicativ -anxietate
11. A practica religia -pacientul nu-şi poate
practica religia
-mediu spitalicesc
12. A se realiza - -
13. A se recrea -imposibilitatea de a se
recreea
-palpitaţii
14. A învǎţa -lipsa de informaţii
despre boală
-lipsa cunoştintelor
despre fibrilatia
atrială
43
Plan de îngrijire cazul I
PROBEMA DE DEPENDENŢĂ OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE
AUTONOME ŞI DELEGATE
EVALUARE
Alterarea respirației ( dispnee 22
R/ min
Pacientul să nu prezinte
dispnee
- am învǎţat pacientul cum sǎ
facǎ exerciţii de respiraţie
- am mǎsurat respiraţia şi am
notat în F.O.
- am aerisit salonul
- am aşezat pacientul
semişezând pentru a favoriza
respiraţia
- am administrat oxigen 3L/min
la indicaţia medicului
R= 20/ min
P= 95/min
TA=125/80 mmhg
Pacientul prezintă
ameliorarea dispneei.
Stare generală stabilă
Alterarea ritmului cardiac
( tahicardie 120 bat./ min.
Pacientul să nu prezinte
tahicardie
- monitorizez funcţiile vitale şi
le notez în FO
La indicaţia medicului:
- însoţesc pacientul pentru
Stare generală
influentată
44
efectuarea electrocardiogramă
-asigur o linie venoasă pentru
administrarea dormicum 1f iv.
pregătind bolnavul pentru
conversia electrică
-recoltez sînge pentru analize
de laborator( Hb,Ht, l, Vsh,
Timp protrombină)
- pregătesc psihic pacientul
pentru conversie electrică
-asez bolnavul în decubit
dorsal
-pregatesc defibrilatorul
- servesc medicul şi il ajut la
efectuarea conversiei
R=16 / min
P= 90/ min
TA=120/75 min
Hb-8,5
Ht- 23,6
Vsh-116
T Quik- 16
Deshidratare Pacientul să se hidratee
conform virstei
-hidratez pacientul cu lichide 2
litri pe zi
Pacientul se hidratează
corespunzător
Alterarea starii de conştienţă Pacientul să nu prezinte
ameţeli
-aşez pacientul în pat,
-monitorizez funcţiile vitale şi
Pacientul nu prezintă
ameţeli
45
le notez în foia de observaţii
- măsor TA şi o notez în FO.
-administrez tratamentul
prescris de medic: sr fiziologic
500 ml, Propanolol 1x250 mg
TA= 110 / 60
P= 90 b/min
R=19/ min
Anxietate Pacientul să nu fie
anxios
-monitorizez functiile vitale
-încurajez pacientul
- explic pacientului tehnicile si
tratamentul efectuat pentru a
nu-i fi teamă
La indicaţia medicului la
nevoie administrez Xanax 1cp.
seara
Anxietate diminuată
TA=120/70mmhg
P=85b/ min
R=18/min
Pacientul comunică cu
echipa medicală
Alterarea comunicării Pacientul să fie
comunicativ cu
personalul medical
-comunic cu bolnavul şi îl
incurajez
- îl pun în legătură cu pacienţi
cu aceeaşi boală cu evoluţie
favorabilă
Stare generală stabilă
TA=120/70mmhg
P=85b/ min
R=18/min
Pacientul are încredere
46
în echipa de îngrijire.
Imposibilitate de recreere Pacientul să se recreeze Asigur pacientului reviste,
pentru a citi,
Asigur linişte în salon,
Insoţesc pacientul la plimbare
Monitorizez funcţiile vitale.
Pacientul este relaxat,
P=85/min
R=18/min
TA=125/70 mmhg
Deficit de cunoştinţe Pacientul să cunoască
informaţii despre boală
Educ pacientul despre boală, îi
ofer pliante şi reviste medicale
pentru o bună informare despre
afecţiune
Educ pacientul despre
tratamentul cu anticoagulante
Administrez tratamentul
prescris de medic
Pacientul deţine
informaţii despre
boală
47
Epicriza:
Pacient în vârstă de 56 de ani se interneaza pentru reevaluare
clinicobiologică,fiiind în evidenţa clinicii cu tahicardie ventriculară. Examenul
clinic la internare a relevat tahicardie, ameteli, dispenee la efort. Biologic: valori
normale ale hemoleucogramei,funcţiei renale şi hepatice, absenţa sindromului
inflamator. EKG- RITM SINUSAL 120/min. Pe parcursul internarii s-a
practicat conversie electrică cu evolutie favorabilă ritm sinusal postconversie 90/
min. Recomandari la externare:
- se interzice efortul fizic sustinut
- se interzice consumul de cafea
- regim alimentar hiposodat, hipolipidic
- continuă tratamentul cu CUOMADINE 1x1zi, DIGOXIN 1X2/zi,
PROPANOLOL 1X 3/ zi
- medicul de familie va urmari evoluţia şi tratamentul.
48
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL I.Numele M. Prenumele S. Salonul 4
Ziua
Zile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
p D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
300035 30 160
41O
2500 30 25 14040O
200025 20 120
39O
1500 20 15 10038O
1000 15 10 8037O
500 10 5 6036O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
49
Cazul II
Culegerea datelor:
1.Interviul
Numele şi prenumele: P. M
Vârsta: 27 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: căsătorit de 3 ani
Domiciliu : Iaşi
Ocupaţie: Inginer
Naţionalitate : românǎ
Religie: catolic
Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu soţia într-un apartament cu 3 camere.
2.Motivele internǎrii :
palpitatii,
tahicardie
lipotimie,
hipotensiune arterială,
3. Istoricul bolii :
Pacient în vârstă de 27 de ani, acuză palpitatii de mult timp,, se
internează pentru investigaţii si tratament
4. A.P.P : - amigdalectomie la 9 ani
5. A.H.C : - mama în vârstă de 58 de ani este hipertensivă.
6. Simptomatologie obiectivă :
Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 75 kg,
Stare de nutriţie: alterată
Stare de conştienţă: păstrată
Facies: simetric.
Tegumente: normal colorate.
50
Mucoase: normal colorate.
Fanere: normal implantate.
Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat; edeme importante, godeu.
Sistem ganglionar: superficial, nepalpabil.
Sistem muscular: normoton, normotrof, normokinetic.
Sistem osteo-articular: aparent integru.
Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale
simetrice, sonoritate pulmonară normală, mişcări ventilatorii fiziologice, dispnee
la efort
Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, AV=130/min, TA=130/75
mmHg, soc apexian spatial v intercostal sting , artere periferice pulsatile
Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii,
depresibil, nedureros, spontan la palpare.
Tranzit intestinal: fiziologic.
Ficat, căi biliare, splină: în limite normale: ficat cu marginea inferioară la
rebordul costal; splină nepalpabilă.
Aparat urogenital: loje renale libere, nedureroase, manevra Giordano Θ
bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml (declarativ), urini normocrome.
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială; fără
semene de iritaţie meningeană; OTS, ROT present bilateral, simetric.
51
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr.Crt
.
NEVOIA FUNDAMENTALĂ
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
SURSA DE DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o bunǎ
circulaţie
- dispnee cu tahipnee(25
R/minut)
- puls filiform, frecvent
110 bătăi/minut
- T.A 95/60 mmHg
-aritmie
2. A bea şi a mânca -inapetentă - spitalizare
3. A elimina - -
4. A se mişca, a avea o bunǎ
posturǎ
-imobilizare - stare de boală
5. A dormi, a se odihni -insomnie anxietate
6. A se îmbrǎca şi dezbrǎca - -
7. A menţine temperatura
corpului în limite normale - -
8. A fi curat, îngrijit - -
9. A evita pericolele -anxietate -spitalizare
10. A comunica -indispozitie -stare de boală
11. A practica religia -pacientul nu poate
practica religia
-spitalizare
12. A se realiza - -
13. A se recrea tristeţe - anxietate
14. A învǎţa cunoştiinţe insuficiente
despre boală
-lipsa educaţiei
sanitare
52
Plan de îngrijire cazul II
PROBEME DE DEPENDENŢĂ
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE AUTONOME SI DELEGATE
EVALUARE
Alterarea
respirației
Pacientul să nu
prezinte dispnee
- am învǎţat pacientul cum sǎ facǎ exerciţii de
respiraţie
- monitorizez funcţiile vitale
- am aerisit salonul
- am aşezat pacientul semişezând
-la indicaţia medicului am efectuat pacientului
oxigenoterapie (6 l/h)
R= 19/ min
P= 130min
TA=130/75 mmhg
Pacientul prezintă
dispnee ameliorată
Alterarea ritmului
cardiac
Tahicardie-130/
min
Pacientul să nu
prezinte palpitaţii
- monitorizez funcţiile vitale si le notez in FO
-informez pacientul despre intervenţia chirurgicală
pentru inserţia pace-maker
-obtin consimţămîntul pacientului
-asigur o alimentaţie usor digerabilă
-asigur o igienă riguroasă a tegumentelor
-educ bolnavul să întrerupă alimentaţia cu 12 ore
inaintea intervenţiei
-efectuez clisma evacuatorie
Stare generală influenţată
R=18 / min
P= 90/ min
TA=130/75 min
Vsh-117
Hb-9,3
Ht- 24,6
Ts- 8
53
-conduc bolnavul la sala de intervenţii
-postoperator monitorizez funcţiile vitale
-aşez pacientul în pat, decubit dorsal
La indicatia medicului:
-recoltez sânge pentru analize( vsh, hb, timp Quik,
Ts, Tc,)
-conduc pacientul pentru efectuarea
electrocardiogramei
-administrez dormicum 1f iv. pentru liniştirea
bolnavului
Tc- 15
T. Quik- 16
Ritm sinusal postoperator
90 /min
Deficit de
cunostinţe
Pacientul sa cunoasca
cum să îşi păstreze
sanătatea
- educ pacientul despre cum sa îsi pastreze starea
de sanătate
- ii aduc pliante despre regimul igieno-dietetic si
il ajut să inteleagă importanta tratamentului în
procesul de vindecare
Pacientul este receptiv la
cele spuse
Alterarea
comunicării
Pacientul să fie
comunicativ cu
personalul medical
-comunic cu bolnavul şi îl incurajez
- îl pun în legătură cu pacienţi cu aceeaşi boală cu
Stare generală stabilă
TA=120/70mmhg
54
evoluţie favorabilă P=90b/ min
R=18/min
Pacientul are încredere în
echipa de îngrijire.
Anxietate Pacientul să nu
prezinte stare de
anxietate
- comunic cu pacientul
- îl incurajez sa comunice cu colegii de salon
- - explic pacientului tehnicile si tratamentul
efectuat pentru a nu-i fi teamă
Stare generală stabilă
TA=130/70mmhg
P=85 b/ min
R=17/min
Epicriza:
Pacient în vârstă de 27 de ani , se internează în clinica medicală pentru investigaţii si tratament. Examenul clinic
( anamneza, auscultaţia, inspecţia) şi examenele paraclinice( electrocardiogramă, analize de sînge, electrocardiogamă Holter)
susţin diagnosticul de Tahicardie ventriculară. Pe parcursul internarii sa intervenit chirurgical pentru introducerea unui pace-
maker cu evoluţie favorabilă, ritm sinusal postoperator 90 /min. Se externează cu recomandările:
- propanolol 1x1,5 / zi
- regim alimentar hiposodat, hipolipidic
- se prezintă la control la nevoie
- se interzice emoţiile puternic esau situaţii conflictuale
55
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL II.Numele P. Prenumele M. Salonul 3
ZiuaZile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
pD S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
300035 30 160 41O
2500 30 25 140 40O
200025 20 120 39O
1500 20 15 100 38O
1000 15 10 80 37O
500 10 5 60 36O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
56
Cazul III
Culegerea datelor :
1.Interviul
Numele : R.
Prenumele: V.
Vârsta: 70 ani
Sex: feminin
Domiciliu : Iaşi
Ocupaţie: pensionarǎ
Religie: creştin-ortodoxǎ
Condiţii de viaţǎ: locuieşte singurǎ într-o casǎ cu 2 camere; în condiţii
salubre. Are 2 copii, cǎsǎtoriţi, care o viziteazǎ regulat.
2.Motivele internǎrii :
- palpitaţii
- hipotensiune arterială
- dispnee
3. Istoricul bolii:
Pacientă în vârstă de 70 de ani, cunoscută cu F.A. din anul 2000 se
internează pentru reevaluare clinico-biologică.
4.A.P.F : - menarha 13 ani \ douǎ naşteri la termen / menopauza la 50
ani
A.P.P : - apendicectomie la 15 ani \ litiazǎ renalǎ dreaptǎ
5. A.H.C. : - nesimnificative
6.Simptomatologie obiectivă:
Stare generală: afebrilă, talie 1,70 m, greutate: 65 kg,
Stare de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: păstrată
Facies: simetric
57
Tegumente: normal colorate
Mucoase: normal colorate.
Fanere: normal implantate.
Ţesut conjunctiv adipos: normal reprezentat;
Sistem ganglionar: superficial, nepalpabil.
Sistem muscular: normoton, normotrof, normokinetic.
Sistem osteo-articular: aparent integru.
Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice,
sonoritate pulmonară normală, mişcări ventilatorii fiziologice.
Aparat cardiovascular: subiectiv, palpitatii, diferite grade de dispnee, iar
obiectiv, AV=116/min, TA=130/90 mmHg, artere periferice pulsatile
Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii,
depresibil, nedureros, spontan la palpare.
Tranzit intestinal: fiziologic.
Ficat, căi biliare, splină: în limite normale: ficat cu marginea inferioară la
rebordul costal; splină nepalpabilă.
Aparat urogenital: loje renale libere, nedureroase, manevra Giordano Θ
bilateral, micţiuni fiziologice – diureză 1800 ml, urini normocrome.
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: orientare temporo-spaţială; fără
semene de iritaţie meningeană; OTS, ROT present bilateral, simetric.
58
Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr.Crt.
NEVOIA FUNDAMENTALĂ
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
SURSA DE DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o
bunǎ circulaţie
-dispnee
-tahicardie
-boală cardiacă
2. A bea şi a mânca -inapetentă -spitalizare
3. A elimina - -
4. A se mişca, a avea o
bunǎ posturǎ
-imobilizare -spitalizare , vârsta
5. A dormi, a se odihni -insomnie -dispnee
6. A se îmbrǎca şi
dezbrǎca
-dificultate in a se
imbraca si
desbraca
-vârsta înaintată
7. A menţine temperatura
corpului în limite
normale
- -
8. A fi curat, îngrijit -igienă precară -stare de bătrâneţe
9. A evita pericolele - -
10. A comunica -necomunicativă -stare de boală
11. A practica religia -pacienta nu îşi
poate practica
religia
-spitalizare
12. A se realiza - -
13. A se recrea -imposibilitate de a
se recreea
-boală cardiacă
14. A învǎţa -pacienta nu are
informaţii despre
boală
-lipsa cunoştintelor
despre afecţiunea
cardiacă
59
60
Plan de îngrijire cazul III
PROBEME OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE AUTONOME ŞI DELEGATE
EVALUARE
Alterarea
respirației
Pacienta să nu
prezinte dispnee
- am mǎsurat respiraţia
- am aerisit salonul
- am aşezat pacienta semişezând pentru
favorizarea respiraţiei
La indicaţia medicului am administrat oxigen
4l/min
R= 19/ min
P= 116/min
TA=130/90 mmhg
Pacienta prezintă dispnee
ameliorată
Alterarea ritmului
cardiac
Tahicardie / 120
b/min
Pacienta să nu
prezinte palpitaţii
- monitorizez funcţiile vitale şi le notez în FO
-asigur o linie venoasă pentru administrarea
medicamentelor
La indicaţia medicului :
-recoltez sânge pentru analize( Hb,Ht, Vsh, T.
Quik, -conduc pacientul pentru efectuarea
electrocardiogramei
-administrez Digoxin 1mg iv lent
.administrez propanolol 1f-1mg iv.
R=18 / min
P= 98/ min
TA=140/75 min
Stare generală influentată
Vsh-118
Hb-7,3
Ht- 25,5
Ts- 7
Tc- 15
61
T. Quik- 17
Insomnie Pacienta să prezinte
un somn liniștit.
- am aerisit salonul
- am comunicat cu pacienta pentru a se liniști.
La indicatia medicului administrez Diazepam
1cp
În urma intervențiilor
pacienta are un somn
odihnitor.
Deficit de
cunoştinţe
Pacientul să
cunoască informaţii
despre boală
Educ pacienta despre boală, îi ofer pliante şi
reviste medicale pentru o bună informare despre
afecţiune
Pacienta deţine infirmaţii
despre boală
Incapacitate în
satisfacerea igienei
Pacienta să prezinte
o igienă riguroasă.
- am efectuat toaleta pe regiuni
- am schimbat lenjeria de pat și de corp
Pacienta prezintă
tegumentele integre şi
curate
Risc de
complicatii
Pacienta să nu
prezinte complicatii.
- am aerisit salonul,iar temperatura să fie de 18-
20°C
- am schimbat lenjeria de pat şi am protejat-o cu
muşama şi aleză;
- am supravegheat cu atenţie : faciesul,
comportamentul, funcţiile vitale și vegetative
În urma intervențiilor
pacienta nu prezintă
complicații. Stare generală
stabilă
R=17/ min
P= 85/ min
62
- am schimbat poziţia în pat;
La indicatia medicului:
- administrez digoxin 1 mg iv.
- administrez cuomadine 1ml sc
TA=130/75 min
Anxietate Pacienta să nu fie
anxios
-monitorizez funcţiile vitale
-încurajez pacienta
-explic pacienta tehnicile şi tratamentul efectuat
pentru a nu-i fi teamă
La indicatia medicului la nevoie administrez
Xanax 1cp.
Pacienta nu prezintă
anxietate
Epicriza:
Pacienta în vârstă de 70 de ani este cunoscută clinicii cu diagnosticul de Tahicardie ventriculară se internează pentru
revaluare clinico-biologica. Pe parcursul internării sa administrat tratament antiaritmic cu Digoxin, Propanolol să tratament cu
anticoagulante Cuoamadine. În urmă tratmentului pacienta prezintă ritm sinusal 90 b/min. Se externează cu recomandarile :
- Digixin 200mgx 3/zi
- Regim hiposodat, hipolipidic
- Se interzice consumul de cafea, alcool
63
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI CAZUL III.
Numele R. Prenumele V. Salonul 5
ZiuaZile de boalå
D.
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
p D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
300035 30 160
41O
2500 30 25 14040O
200025 20 120
39O
1500 20 15 10038O
1000 15 10 8037O
500 10 5 6036O
0 0 0 40 35
Lichide ingerateScauneDietă
64
CAPITOLUL VI
Educaţia sanitară a pacientului cu tahicardie ventriculară
Măsuri de profilaxie primară
Urmăreşte reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire prin educarea
populaţiei de a preveni aritmiile. Educarea constă în conştientizarea populaţiei
asupra efectelor pe care le are alcooolul si cofeina asupra inimii si a circulaţiei.
Regimul alimentar bogat în grasimi animale este de asemenea nociv pentru
inimă şi sănătate în general.
Măsuri de profilaxie secundară
Aplicarea în timp util a măsurilor generale de tratament: utile atât în
ambulator, cât si în spital, asigură evoluţie favorabilă fără complicaţii:
- Efectuarea unei electrocardiograme
- Monitorizarea holter timp de 24 ore pentru a vizualiza stimulii
electrici ai inimii.
- Menţinerea unui regim de viaţă fără excese culinare sau de
stimulante
- Efectuarea de activităţi uşoare care să nu conducă la aritmii.
- Administrarea tratamentului antiaritmic recomandat de medic, zilnic
respectând doza si orarul cu stricteţe.
- Administrarea de anticoagulante
- Efectuarea de analize de sânge pentru determinarea Tc, Ts,
- Control periodic
- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic
Măsuri de profilaxie tertiară: se realizează prin acţiuni destinate
diminuării incapacităţilor funcţionale ale bolnavilor şi prevenirea apariţiei
complicaţiilor şi a reintegrarii bolnavului în câmpul muncii.
65
66
Recommended