Atelier pentru specialiştii - psihologi din cadrul Serviciilor

raionale/municipale de asistenţă psihopedagogică

08 decembrie, 2015

Comportamentul agresiv

MINISTERUL EDUCAŢIEI

AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL REPUBLICAN

DE ASISTENȚĂ

PSIHOPEDAGOGICĂ

Tatiana Lungu, psiholog, CRAP

CE ESTE COMPORTAMENTUL

PROBLEMATIC?

• Nu corespunde aşteptărilor adultului

(părinte, cadru didactic).

• Afectează negativ dezvoltarea şi

menţinerea legăturilor sociale.

• Pune copilul în pericol.

Piramida trebuinţelor

Abraham Maslow

• Nevoia de supravieţuire (mâncarea, băutura, somnul,

eliminarea reziduurilor, respiraţia).

• Nevoia de siguranţă (să fie protejat, recunoscut, iubit, să

poată iubi, să poată fi înţeles, să se poată exprima şi, mai ales,

să fie ascultat cu adevărat).

• Nevoia de socializare şi de a aparţine unei familii, unui

mediu, unei etnii, unui ansamblu de credinţe.

• Nevoia de recunoaştere şi de participare (să fie implicat, să

coopereze, să facă singur ceva, creativitatea).

• Nevoia de diferenţiere: “Sunt unic şi tot ceea ce simt îmi

aparţine”.

• Nevoia de a evolua: “Ceea ce este bun pentru

mine la un moment dat, poate să se dovedească

mai apoi insuficient” Această nevoie este o

completare a celei de diferenţiere.

• Nevoia de actualizare, de individualizare:

“Trăiesc în plin prezent, chiar dacă sunt deşirat de

trecutul meu şi neliniştit de viitorul meu”.

• Nevoia de armonizare, de reîntregire: “Dincolo

de conflictele mele, de rezistenţele mele, de

contradicţiile mele, trebuie să fiu în acord cu

diferitele mele părţi, trebuie să mă simt întreg.

Simt nevoia unei axe centrale”.

COMPORTAMENTE SI NEVOI

Cele mai frecvente nevoi pentru a căror satisfacere

apar comportamente problematice la elevi sunt:

Atenţia adultului

Recunoaştere din partea colegilor

Confort emoţional

Siguranţă (securizare)

COMPORTAMENTE SI NEVOI

NEVOIA COMPORTAMENTE

PROBLEMATICE

COMPORTAMENTE

DEZIRABILE

1…..

2….

3….

4….

Un comportament problematic sa va menţine atîta timp cît ÎN SPATELE LUI SE

ASCUNDE O NEVOIE, indiferent de sancţiunile care îi sunt aplicate.

Definiţii Agresivitatea

Agresiunea - orice comportament, care

conţine ameninţări sau care provoacă daune

altor persoane (Buss (1961))

Cercetătorii, Berkowitz 1974, 1981; Feshbach,

1970, considera, pentru ca o acţine sau alta să

fie calificată ca agresivitate, ele trebuie să

conţină intenţia de a ofensa, de a jigni şi nu pur

şi simplu să aducă la alte consecinţe.

Agresivitatea – este...

Orice formă de comportament orientată în

sens distructiv, în vederea producerii unor

daune fie ele materiale, moral-psihologice sau

mixte, altei fiinţe vii care nu-şi doreşte o

asemenea atitudine.

Factorii ce generează agresivitatea

• Predispoziţii naturale (probleme de ordin neuro-

fiziologic, disfuncţii psihice, aspiraţii socio-

culturale, să fii la rîndul tău victimă).

• Predictori timpurii ale comportamentului violent

(copilul -victimă a unor abuzuri, comportamentul

violent faţă de animale, piromanie, comportament

excentric).

• Factori de circumstanţă (întreruperea unui tratament

medicamentos, prezenţa unor potenţiale victime,

permisivitatea folosirii unor arme în special a

armelor de foc)

• Factori familiali ( lipsa unor deprinderi de educaţie

din partea părinţilor, disciplina dură, o supraveghere

severă, reacţii afective reci şi neimplicarea din partea

părinţilor faţă de copii, evenimente extreme.

• Factori sociali (influenţele familiale şi culturale,

traficul de droguri, influenţa grupului, a culturii,

tradiţiei, prezentarea de către societate a unor modele

prin intermediul mass-mediei, structura şcolară

inadecvată-orar supraîncărcat, program neadecvat la

cerinţele elevilor etc.)

• Condiţii favorizate (aglomeraţia, zgomotul ridicat,

poluarea sonoră, plictiseala, recompensarea pentru

agresivitate, cadre didactice necalificate)

Profilul copilului agresiv • Crize de furie intense

• Certuri frecvente cu adulţii

• Enervarea intenţionată a altor persoane

• Opoziţie faţă de regulile şi indicaţiile

adulţilor

• Învinovăţirea altor persoane pentru propriile

greşeli;

• Se simte jignit foarte uşor şi este iritabil, se

enervează uşor.

• Este frecvent răutăcios şi are gânduri de

răzbunare;

• Îi ameninţă sau îi intimidează pe ceilalţi.

• Iniţiază frecvent bătăi.

• Foloseşte obiecte pentru a provoca răni fizice grave

altor persoane (de exemplu pietre, sticle sparte, cuţite).

• Chinuie alte persoane, de exemplu copii mai mici

sau animale.

• Distruge intenţionat proprietatea altora.

• Fură (de exemplu furt din magazine) sau le ia colegilor

lucrurile.

• Iese în afara casei peste noapte fără permisiunea părinţilor

(de exemplu doarme la un prieten deşi i se interzice acest

lucru).

• Chiuleşte frecvent de la şcoală.

Caracteristici ale

comportamentului agresiv

• un comportament sfidator, ostil, care se repeta des, fata de

tine, colegi sau chiar persoanele care il ingrijesc la

gradinita/ scoala.

• isi pierde cumpatul foarte usor

• se cearta continuu cu adultii

• se implica deliberat in actiuni care stie ca deranjeaza pe

ceilalti

• da vina pe cei din jur

• se arata enervat sau mereu sensibil

• este mai mereu furios, suparat

• este dusmanos, razbunator

Consecinţele comportamentului agresiv

• Performanţe şcolare scăzute.

• Eşec şcolar, suspendare, excludere sau părăsirea voluntară a şcolii.

• Asumarea violenţei ca formă acceptabilă de rezolvare a problemelor/

Conflictelor.

• Efort suplimentar din partea profesorilor şi administraţiei pentru gestionarea

problemelor de disciplină (comportamentele disruptive de la clasă şi agresive

din pauză necesită atenţie şi supraveghere suplimentară), ceea ce duce la

scăderea eficienţei predării şi limitarea oportunităţilor de învăţare pentru

ceilalţi elevi.

• Imagine negativă din partea colegilor şi a profesorilor.

• Marginalizarea elevului.

• Sentimente de izolare şi singurătate.

• Consum de alcool, droguri.

• Acte de delincvenţă în adolescenţă.

• Criminalitate şi psihopatologie la vârsta adultă.

PLAN DE ACŢIUNE ÎN

SOLUŢIONAREA PROBLEMEI

3. Stabilirea

resurselor şi

elaborarea

planului de

acţiune

1.

Identificarea problemei

2.

Evaluarea

problemei

4.

Implementare

a planului de

acţiune

PLAN DE ACŢIUNI Planul de acţiuni include:

• activităţi, ce vor fi întreprinse întru

soluţionarea problemei (ce?);

• mijloace, modalităţi de aplicare a acţiunilor

(cum?);

• beneficiarii (pentru cine?);

• termenii, perioada de aplicare a acţiunilor

(până când?).

Sistem interactiv

Cogniţie

Gînduri,

convingeri

Afect

Stări

emoţionale

Comportament

Ceea ce face

sau spune

cineva

Fiziologice

Stări ale

corpului

Comportamentele problematice ale

copilului şi managementul acestora

1.Realizeze o listă cu comportamentele

problematice ale copilului;

• Cînd apare un comportament problematic?

• Unde apare comportamentul/în ce context?

• Cine se află în prezenţa copilului?

• Care este reacţia adulţilor?

• Cînd nu apare comportamentul?

2. Cum se manifestă comportamentul?

Pentru fiecare comportament în parte, să

noteze: frecvenţa comportamentului

(de câte ori apare într-un interval de

timp), intensitatea comportamentului

(pe o scală de la 1 la 10), durata

comportamentului şi latenţa (la ce

interval de timp a apărut comportamentul

după apariţia stimulului.

activator).

3.Identifice cauza comportamentului - este un

comportament normal pentru stadiul de

dezvoltare al copilului, este un comportament

rezultat al temperamentului, este un

comportament rezultat al reactivităţii

emoţionale sau este un comportament rezultat în

urma unor abilităţi insuficient învăţate şi

exersate.

4.Identifice propriile reacţii emoţionale şi

convingeri cu privire la acele comportamente.

să facă distincţia dintre convingeri realiste (ex.

“este prea activ pentru că este obosit”) şi

convingerile nerealiste sau problematice (ex. “iar

vrea să mă enerveze, copilul ăsta e rău”).

5.Aplice modelul ABC pentru unul sau două

comportamente problematice ca exerciţiu de

modificare comportamentală.

6.Exerseze aplicarea metodelor adecvate de

discplinare pentru unul sau două comportamente.

Plan de acţiune. Paşi relevanţi în soluţionarea problemei.

O evaluare prin cooperare

Participanţi: profesorul, CDS, terapeuţi, psihologul şcolii,

directorul, preşedintele CMI, părintele, elevul.

1.Întrunire regulată între Cadru didactic şi părinte pe parcursul

anului de studii (Ce dificultate există la moment, ce este deosebit?

Care este cea mai importantă problemă? Care sunt motivele pentru

această dificultate? Ce pot face cei implicaţi pentru îmbunătăţirea

situaţiei? Pe ce puncte forte se poate construi?)

2.Descriere succintă a situaţiei curente din pespectiva fiecăruia

(Care este cea mai importantă problemă? Poate că e important să se

menţioneze şi sentimentele elevului.

3. Paşi de acţiune concreţi pentru fiecare actor implicat în acest

proces.

Strategii şi intervenţii utile Sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce.

Stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor.

Antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa.

Stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea

elevului în activităţile extraşcolare (activitati sportive, centre de

pictură) .

Motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei

obţine ....”).

Învăţaţi-l să devină empatic (să se pună în locul celui agresat).

Recompensaţi cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a

comportamentului.

Recomandări în lucrul cu copii cu

comportament agresiv

1. Modificarea mediului înconjurător.

2. Folosirea unui limbaj pozitiv.

3. Copilul trebuie luat în serios.

4. Copilul trebuie ajutat să-şi

exteriorizeze emoţiile şi

preocupările.

5. Trebuie luate măsuri din timp.

Reducerea comportamentului agresiv

1. Observarea comportamentului elevului

2. Operaţionalizarea comportamentului agresiv (etichetă lingvistică ce

desemnează o clasă de comportamente)

3. Monitorizarea şi înregistrarea obiectivă a datelor

4. Analiza funcţională a comportamentelor înregistrate

5. Construirea ipotezei de lucru pentru modificarea comportamentală

6. Selectarea tehnicilor de modificare comportamentală.

7. Implementarea planului de intervenţie.

8. Monitorizarea continuă a comportamentelor pentru verificarea

validităţii ipotezei de lucru şi evaluarea planului de intervenţie (ex.

dacă comportamentele agresive urmărite se menţin, scad sau cresc

ca frecvenţă în timpul intervenţiei, comportamentele alternative

prosociale cresc ca frecvenţă de apariţie).

Mulţumesc

pentru atenţie!