Etapele experimentului

Cuprins: Alegerea problemei Trecerea in revista a lucrarilor de referinta Obiectivul cercetarii Identificarea constructelor ipotetice Stabilirea variabilelor Crearea definitiilor operationale Stabilirea si formularea ipotezei Alegerea metodei Planuri de cercetare Experimentul-pilot Prelucrarea rezultatelor Evaluarea critica a studiului Tipuri de experimente

Alegerea problemei Observatia zilnica este o sursa a problemelor de cercetare.Problema ne

poate fi oferita si prin observatii empirice pe care le facem fata de ceea ce se intampla in jur.Se poate ivi si din studiile stintifice care ne pot sugera o anumita tema,ea poate fi impusa din exterior(de profesorul de psihologie experimentala),constituind debutul oricarei investigatii stintifice.

Trecerea in revista a lucrarilor de referinta Un cercetator nu poate trece direct la aplicare atunci cand studiaza un

comportament.Fiecare domeniu al psihologiei (sociala,cognitiva a varstelor sau psihopatologica) prezinta o arie larga de date,terminologie,ipoteze si teorii stabilite.

Obiectivul cercetarii Trebuie sa ingustati domeniul de cercetare la o chestiune specifica ce

poate fi testata.De exemplu,sa testati ideea ca oamenii la grupuri mici,se simt mai putini curajosi in exprimarea propriilor opinii.Puteti presupune ca pe masura ce grupul se largeste,membrii lui au mai mult curaj.

Restul procesului experimental nu va fi decat un test empiric al ipotezei.

Identificarea constructelor ipotetice

In scopul declansarii unei investigatii,trebuie sa decidem ce intelegem prin conceptele pe care ne bazam cercetarea.De exempul,conceptele de invatare.perceptie sau inteligenta sunt termeni generali ce se refera la o varietate larga de reactii,acesti termeni se numesc constructe ipotetice.Un construct ipotetic este un concept abstract folosit intr-o maniera teoretica particulara pentru a descrie diferite comportamente in conformitate cu trasaturile si cauzele lor de baza.

Stabilirea variabilelor Mai intai alegem variabila dependenta si,pe calea inversa,identificam variabila

independenta.Astfel,avem un demers deductiv de inferenta(de la efect la cauza).In cercetarea psihologica,variabila reprezinta orice aspect masurabil al unui comportament sau infulenta asupra comportamentului care se poate schimba.Variabila poate fi o actiune fizica sau o reactie fiziologica.

Crearea definitiilor operationale Cercetatori folosesc definitiile operationale pentru a indica exact ceea ce vor sa spuna

cand pun in discutie orice aspect al unui comportament sau al unei situatii.Traducand constructele ipotetice in definitii operationale specifice ale variabilelor,cercetatorii incearca sa atinga scopul stintific al observatiilor empirice,obiective si controlate

Stabilirea si formularea ipotezei Unii autori considera ipoteza momentul creator al cercetarii.Primul moment

creator este alegerea ,identifiacarea unei probleme din viata reala pe care s-o supunem investigatiei.Al doilea moment creator este definirea precizarea variabilelor.Vom incepe intodeauna cu variabila dependenta.Ipoteza este o explicatie anticipativa ,o afirmatie previzorie care descrie o relatie de cauzalitate menita sa explice un fenomen.Cei mai multi autori trei niveluri sau etape in stabilirea si formularea ipotezei:ipoteza generala,ipotezele operationale sau de lucru si ipoteza statistica sau ipoteza de nul.

Alegerea metodei Analiza literaturii de specialitate va releva sarcinile,aparatura subiectii

standard elemente folosite in general in studierea unei anumite probleme.Din motive practice si teoretice,trebuie urmata procedura standard cat mai aproape posibil,si sa deviem numai acolo unde este necesar.

Metode descriptive Ipoteza descriptiva o testam prin utilizarea metodelor descriptive sau

nonexperimentale.

Alegerea valorilor stimulilor Multe experimente implica numai doua conditii,ca prezenta sau absenta unei

variabile.Ne vom referi la experimentele care cer mai mult conditii de stimulare in interiorul grupului.Se cer a fi respectate cateva reguli:

-stimulii trebuie sa acopere cat mai mult din sfera respectiva de activitate practica -stimulii trebuie sa fie cat mai apropiati unul de altul -intervalele dintre stimuli trebuie sa fie egale

Selectia subiectiilor In procesul selectiei intra consideratii de ordin practic si etic.In mod ideal subiectii ar

trebui alesi la intamplare din populatia pe care doriti sa generalizati rezultatele studiului.In laboratorul de psihologie experimentala se aplica randomizarea (random-selectie aleatorie).Nu putem studia toti subiecti,asa ca vom studia un esantion reprezentativ.Un esantion este un subgrup relativ mic dintr-o populatie,care este selectat sa reprezinte sau sa inlocuiasca populatia.Tehnica de baza pentru selectarea esantionului este selectia aleatorie.Grupurile de subiecti pot fi independente sau perechi.Se vor testa subiectii.se vor prelucra statistic datele si vor fi alesi subiectii care se situeaza la acelasi nivel.Dupa aceea,ei vor fi impartiti intr-o maniera aleatorie in cele doua grupuri.Acest factor se numeste variabila de echivalenta,care constituie un factor care ar putea influenta variabila dependenta.

Instrumente,aparatura

Pot fi cartonase colorate,cronometru,liste de cuvinte,stimuli simpli sau complecsi ori aparate sofisticate de investigatie a unor functii complexe dar si situatii experimentale elaborate in raport cu cerintele experimentului.Indicat este sa cunoastem foarte bine diversele probe,tipul de variabile care descriu proba respectiva,sa le aplicam,inainte de toate pe noi insine si abia apoi sa decidem cum sa le folosim mai bine.

Procedura Termenii echivalenti in literatura de specialitate:proiect.model sau design.Orice

experiment este organizat dupa un plan o schema logica ce descrie ordinea.Acestea pot corespunde unei diferente cantitative sau calitative.

Comparatia se face prin intermediul unui test statistic.

Planuri de cercetare -Planuri nonexperimentale Putem desprinde urmatoarele tipuri de abordari nonexperimentale:cercetarea

ex-post-facto,cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest,cercetarea cu un singur grup cu masurarea pretest-posttest,cercetarea pretest-posttest cu grup de control

-Cercetarea ex-post-facto

-cercetatorul studiaza comportamentul curent al subiectilor care se raporteaza la experienta naturala(necontrolata) anterioara.

-Cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest -acest tip de cercetare se realizeaza pe un singur grup,fara manipularea

variabilei independente,prin masurarea efectului situatiei-stimul dupa ce variabila si-a manifestat efectul.Asadar variabila subiect nu poate fi controlata,in timp ce variabila independenta suporta o manipulare,dar fara interventia cercetatorului.

-Cercetarea cu un singur grup cu masurare pretest-posttest -variabila subiect este evaluata inainte si dupa aplicarea situatiei-stimul,pentru ca

apoi sa se procedeze la o comparatie intre cele doua momente. -Cerecetarea de tip pretest-posttest cu grup de control -consta in utilizarea unui grup de control.Grupul experimental si cel de control nu

sunt selectate aleatoriu,ci sunt luate ca atare.In acest caz,grupul experimental este supus pretestarii si testarii ulterioare aplicarii situatiei stimul(tratament).In schimb grupul de control este supus pretestarii si testarii dupa,fara aplicarea situatiei-stimul(tratament).

-Planuri experimentale a)Planuri experimentale de baza intre grupuri independente -prezinta o singura variabila independenta

-planul experimental cu subiecti selectati aleatoriu,grup de control si evaluare posttest

-in acest caz se urmareste manipularea variabilei independente si masurarea efectelor acestei manipulari in conditiile asigurarii unui control riguros al variabilei independente.Pe langa selectia aleatorie a grupurilor experimentale si de control se adauga echivalenta celor doua grupuri. -planul experimental cu subiecti selectati aleatoriu,un singur grup de control si

evaluare pretest-posttest -acest plan impune o selectie aleatorie a subiectilor,controlul echivalentei grupurilor este realizat prin procedura de selectie aleatorie.Variabila independenta poate fi manipulata in prezenta celor doua niveluri:cu si fara aplicarea situatiei stimul(tratament). -planul experimental cu o singura variabila independenta,pe mai multe niveluri si

subiecti selectati aleatoriu in grupuri diferite -in acest caz sunt selectate aleatoriu mai mult de doua grupuri de participanti,diferite intre ele si supuse fiecare unui nivel de manifestare a variabilei independente.

plan experimental cu o singura variabila indepententa ,pe mai multe

niveluri si subiecti selectati aleatoriu,in grupuri diferite -valorile rezultate la posttest se compara perechi,se constituie un test de comparatie intre performantele grupurilor respective. -planul experimental al lui Solomon cu patru grupuri de participanti -grupurile sunt selectate aleatoriu,sunt grupuri independente si fiecare grup este supus unui plan experimental. Astfel,se va folosi testul Mann-Whitney sau U-test iar pentru date masurate pe o scala interval/raport se va folosi testul t sau analiza de varianta,respectiv ANOVA unifactoriala pentru trei sau mai multe niveluri ale variabilei. b)Planuri experimentale de baza(cu o singura variabila independenta)pe grupuri

dependente -controlul variabilei independente este realizat prin echivalenta totala a grupurilor:acelasi grup supus la toate nivelurile variabilei independente.

-plan experimental cu subiecti pereche -utilizeaza subiecti diferiti in situatii experimentale diferite(niveluri ale variabilei independente),dar subiectii sunt selectati aleatoriu in perechi.Astfel,fiecare subiect din fiecare grup corespunde unui alt subiect avand trasaturi si caracteristici asemanatoare(varsta,nivel educational) Analiza datelor obtinute cu ajutorul acestui tip de plan experimental se realizeaza tot cu metoda ANOVA unifactoriala.

-planul experimental cu un singur subiect -acest model experimental se foloseste in evaluarea efectului tratamentului sau in schimbarea comportamentului.

c)Planuri factoriale(cu mai multe variabile) -contin doua sau mai multe variabile independente. Experimentele realizate pot fi impartite in: -unifactoriale:un singur factor cu un singur nivel -bifactoriale:cuprind doi factori experimentali -multifactoriale:cuprind N factori cu N niveluri

Experimentul-pilot

Experimentatorii renumiti pentru proiectele lor excelente sunt,cel mai adesea,cei care efectueaza experimente-pilot extensive.Sunt experimentatori care nu incep experimentul principal pana nu isi fac o idee clara despre ce vor descoperi pe baza protestarii.

Cand s-a realizat studiul pilot,urmat de experimentul principal care a fost efectuat o data si repetat o data sau de mai multe ori,credibilitatea descoperilor creste infinit mai mult decat in cazul unui experiment care nu a fost precedat de studiul-pilot.

Etapa in care planul este tradus in procedeu si apoi in studiul-pilot necesita adesea mai mult timp decat experimentul propiu-zis.Nu este un lucru neobisnuit ca studiul litaraturii si etapa planului la un proiect sa necesite trei sferturi dintr-un semestru,in timp ce examinarea subiectilor poate lua o sapatamana.

Prelucrarea rezultatelor

Dupa ce s-au stabilit obiectivele,variabilele,ipotezele si dupa ce a fost aplicat studiul-pilot,putem trece la infaptuirea efectiva la experimentului.Datele obtinute vor fi notate cu atentie in foile de observatie,ca de altfel orice reactii constatate sau interventii neasteptate ale unor factori externi.Dupa se va trece prelucrarea statistica a acestora,pentru a verifica validitatea ipotezei stabilite la inceputul experimentului.

In procesul de prelucrare a rezulatelor urmarim testarea(verificarea)ipotezei experimentului prin descoperirea unei relatii.

Scopul cercetatorilor este sa demonstram relatiile,sunt preocupati nu numai de relatia constatata si observabila intr-un esantion dat-ei vor cauta sa estimeze masura in care relatia dintre variabile ar putea fi atribuita si altor subiecti din populatie,daca masurarea acestora ar fi posibila.

Evaluarea critica a studiului

Evaluarea critica a unui studiu inseamna sa raspundem la intrebarea:cat de siguri suntem ca rezultatele reflecta intr-adevar constructele,variabilele si comportamentele pe care noi credem ca le reflecta,si cat de siguri suntem ca relatia observata reflecta,de fapt,relatia pe care noi credem ca o reflecta?

Investigatia experimentala poate fi mai mult sau mai putin empirica,obiectiva sistematica si controlata.Problema o constituie faptul ca exista mai multe cai de a defini un construct sau o variabila si ca fiecare definitie prevede o perspectiva foarte apropiata,iar investigatia concreta poate descrie o imagine eronata a comportamentelor.

Preocuparea principala,atunci cand realizam un studiu,este sa examinam fiecare definitie operationala a variabilelor,subiectilor si situatiilor observate.

Tipuri de experimente

Experimentul de confirmare (sau provocat) -este varianta clasica in care fenomenele sun controlate in conditii

contolate pentru a verifica ipoteza de cercetare,actionandu-se in mod deliberat asupra elementului studiat.

Experimentul de laborator -indica doar locul in care este efectuata cercetarea.In mod

obisniut,experimentul provocat se desfasoara in laborator,pentru ca numai in acest cadru se poate asigura un contro riguros al variabilelor experimentale.

Experimentul natural -se realizeaza,de obicei,in locul unde subiectul isi desfasoara activitatea.

Experimentul psihopedagogic -este o varianta a experimentului natural.desemnand faptul ca el se

desfasoara in mediul scolar. Experimentul invocat -sunt situatii in care cercetatorul nu poate interveni in provocarea

fenomenelor(ele sunt provocate de natura sub forma unor dereglari patologice cum ar fi boala,infirmitate)-este vorba de asa numitele fenomene invocate.In aceste situatii,cercetatorul studiaza doar efectul dereglarilor asupra comportamentului.

Experimentul de tip explorator -in astfel de experimente nivelul de anticipatie este mai scazut,la fel si

nivelul de structurare.Acest gen de experimente este adeseori solicitat de catre studenti sau cercetatori tineri.

Bibliografie:

Psihologie experimentala/Mihai Anitei.-Iasi:Polirom,2007