Gestiunea afacerilor on-line

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I – SISTEME INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT

1.1. Sistemul informaţional. Elemente generale

1.2 Afacerile ca sistem

1..3. Prelucrarea informaţiei

1.4 Conceptele sistemelor informaţionale

1.5. Atribute ale calităţii informaţiei

1.6 Tehnica de calcul

CAPITOLUL II – PROIECTAREA DE SISTEME INFORMATICE ON-LINE

2.1 Sistemul informatic, instrument de creştere a eficienţei

2.2. Tipuri de sisteme informatice

2.3. Comerţul electronic

2.4. Elemente de securitate

2.5. Comanda electronică

2.6. Modalităţi de plată electronică

2.7. Opţiuni de publicitate pentru magazinul virtual

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1Scopul cercetarii

3.2 Universul cercetarii

3.3 Obiectivele cercetarii

3.4 Ipotezele cercetarii

3.5 Metodologia cercetarii

CAPITOLUL IV – Studiu de caz

4.1. Prezentare companie

4.2. Strategia de marketing

4.3. Vânzări Internet

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

O caracteristică importantă a epocii contemporane o reprezintă dezvoltarea în ritm

accelerat a tehnicii de calcul şi a tehnologiei comunicaţiilor. Aceasta a condus la introducerea

tehnicii de calcul în tot mai multe domenii de activitate, inclusiv în domeniul activităţilor

economice.

Apariţia şi dezvoltarea Internet-ului au condus la o modificare a relaţiilor economice

prin creşterea vitezei de circulaţie a informaţiilor dar şi prin apariţia unor instrumente şi

modalităţi noi de desfăşurare a afacerilor (B2B – business to business, E-commerce etc.).

Una din aceste noi modalităţi de desfăşurare a afacerilor este comerţul electronic sau

comerţul on-line.

Comerţul on-line presupune folosirea exclusivă a calculatorului şi a Internetului pentru

efectuarea tranzacţiilor. Aceasta înseamnă că toate etapele operaţiei de vânzare – cumpărare

să se efectueze prin Internet. Astăzi, în România, încă nu sunt disponibile toate instrumentele

necesare unor tranzacţii on-line complete astfel că plata produselor se realizează, în general,

în sistem ramburs.

Conducerea unei afaceri de tipul comerţului on-line presupune existenţa unui suport

puternic din partea instrumentelor software care formează ceea ce se numeşte un sistem

informatic.

Lucrarea de faţă tratează problematica sistemelor informatice pentru management,

efectuând un studiu de caz pentru o societate comercială cu activitate în domeniul desfacerii

sistemelor de calcul şi al asigurării conexiunilor Internet (provider Internet) şi anume

Flamingo Computers S.A.

Comerţul on-line a cunoscut o dezvoltare destul de puternică şi în România, în ciuda

lipsei instrumentelor adecvate pentru plata electronică. Cu toate acestea el se află într-o etapă

de cristalizare a tehnicilor şi metodelor de lucru.

CAPITOLUL I – SISTEME INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT

1.1. Sistemul informaţional. Elemente generale

Sistemul informaţional reprezintă o componentă vitală a oricărei organizaţii

economice, indiferent de tipul activităţilor desfăşurate. El asigură suportul pentru desfăşurarea

activităţii organizaţiei, iar la nivelul managementului oferă informaţiile necesare pentru

fundamentarea deciziilor luate. (Hicks, 1992)

În continuare sunt prezentate câteva concepte legate de conceptul de sistem

informaţional.

Datele sunt reprezentări simbolice ale unor fenomene, procese, obiecte etc., care pot fi

stocate şi manevrate pe suporţi de memorie externă.

Informaţia reprezintă semnificaţia pe care omul o acordă datelor. Informaţia se obţine

prin prelucrarea datelor şi are sens doar într-un anumit context. Totodată, informaţia este o

resursă de bază pentru orice afacere, o resursă pe care indivizii şi organizaţiile trebuie să o

aibă pentru a supravieţui şi reuşi în societatea de azi. Acesta este motivul pentru care

sistemele informaţionale sunt atât de importante.

Sistemul informaţional reprezintă ansamblul de oameni, proceduri şi resurse care

colectează, transformă şi diseminează informaţia într-o organizaţie. Organizaţiile de astăzi se

bazează pe o serie de tipuri de sisteme informaţionale, dintre acestea putând menţiona:

sisteme informaţionale manuale (folosesc documentele tipărite pe hârtie), sisteme

informaţionale computerizate (activitatea se desfăşoară cu ajutorul calculatorului) şi sisteme

informaţionale mixte, care folosesc atât tehnicile vechi cât şi tehnicile moderne bazate pe

utilizarea calculatorului.

Sistem informaţional managerial. Acest termen este folosit de mulţi oameni ca un

sinonim pentru sistemul informaţional. Alţii îl utilizează pentru a descrie un sistem ce

furnizează informaţii sub formă de rapoarte standard şi informaţii afişate pe display pentru

manageri. În cele ce urmează, se foloseşte termenul de sistem informaţional managerial

pentru a descrie o clasă largă de sisteme informaţionale care sunt proiectate pentru a furniza

informaţiile necesare pentru deciziile efective luate de manageri.

Toate acestea fac din termenul de sistem informaţional managerial un termen popular

în domeniul sistemelor informaţionale. Ca urmare, termenul este folosit de multe organizaţii

ca denumire pentru departamentele de servicii informatice, ca nume pentru sistemele

informaţionale pe care acestea le dezvoltă şi ca denumire folosită de multe universităţi pentru

departamentele lor şi programele academice din domeniul sistemelor informaţionale. (Hicks,

1992)

Utilizatorul (end user-ul) reprezintă persoana care utilizează fie un sistem

informaţional fie informaţia pe care o produce sistemul informaţional. De obicei, termenul se

aplică majorităţii angajaţilor dintr-o organizaţie pentru a-i deosebi de numărul mic de angajaţi

care sunt specialişti în sisteme informaţionale, cum ar fi analişti de sistem sau programatori

profesionişti.

Utilizatorul (end user-ul) managerial reprezintă un manager, antreprenor sau un

specialist cu atribuţii manageriale care utilizează sistemul informaţional. De asemenea, poate

fi managerul unui departament sau o altă unitate organizaţională care se bazează pe sisteme

informaţionale.

 

1.2 Afacerile ca sistem

Orice organizaţie poate fi considerată ca un sistem. Figura 1.4. accentuează faptul că o

firmă de afaceri este un sistem organizaţional deschis, adaptativ, care operează într-un mediu

de afaceri. O afacere este alcătuită din următoarele componente de sistem interdependente:

Elementul de intrare. Resursele economice, cum ar fi: oameni, bani, materiale, maşini,

terenuri, facilităţi, energie şi informaţii, care sunt preluate de către o afacere de la mediul său

şi utilizate în activităţile sale de sistem.

Prelucrarea. Procesele organizaţionale ca marketingul, producţia şi finanţele

transformă elementul de intrare în element de ieşire. Alte procese organizaţionale sunt

ingineria, cercetarea şi dezvoltarea, serviciile juridice şi altele. (Lungu et all, 1995)

Elementul de ieşire. Produsele şi serviciile, plăţile angajaţilor şi ale furnizorilor,

dividendele, contribuţiile, taxele şi informaţiile sunt elemente de ieşire produse de o afacere şi

schimbate sau transferate mediului său.

Feedback. Un rol fundamental al sistemelor informaţionale este acela de a servi ca şi

componentă feedback pentru un sistem organizaţional. Acestea furnizează informaţii pentru

management relativ la performanţele organizaţiei.

Controlul. Managementul este componenta de control a unui sistem organizaţional.

Managerii controlează operaţiile unei afaceri astfel ca performanţa sa să atingă scopurile

organizaţionale cum ar fi: profitabilitate, cota de piaţă şi responsabilitatea socială. Feedback-

ul referitor la performanţa organizaţională este comparat cu standardele de performanţă

stabilite de management. Managerii iau apoi decizii în vederea ajustării performanţei pentru

atingerea ţelurilor organizaţionale.

Mediul. O afacere este un sistem deschis, adaptiv, care partajează elementele de

intrare şi elementele de ieşire cu alte sisteme din mediul său.

Figura 1.4. Structura unui sistem de afaceri

 

O afacere este un sistem unde resursele economice (elemente de intrare) sunt

transformate de diferite procese organizaţionale (prelucrare) în bunuri şi servicii (elemente de

ieşire). Sistemele informaţionale furnizează informaţii (feedback) despre operaţiile sistemului

către management, pentru a direcţiona şi întreţine sistemul (control), deoarece acesta

interschimbă elementele de intrare şi elementele de ieşire cu mediul său. (Lungu et all, 1995)

O afacere trebuie să întreţină relaţii corespunzătoare cu alte sisteme economice,

politice şi sociale din mediul său. Acest grup de sisteme include mai mulţi factori, ca de

exemplu: clienţi, furnizori, competitori, acţionari, uniuni sindicale, instituţii financiare, agenţii

guvernamentale şi comunitatea, fiecare având un interes în succesul afacerii. Sistemele

informaţionale pot ajuta o afacere să modeleze relaţiile sale cu fiecare din aceşti factori.

1..3. Prelucrarea informaţiei

Este necesar să se cunoască sistemele informaţionale în contextul utilizării lor în

prelucrarea informaţiei, operaţie care este numită şi procesarea datelor. Procesarea datelor sau

a informaţiei se poate defini ca fiind prelucrarea datelor pentru a le face mai utilizabile şi mai

inteligibile, deci transformarea acestora în informaţie. (Lungu et all, 1995)

Date şi informaţii

Datele sunt definite în general ca fiind fenomene şi observaţii primare, de obicei

despre fenomene fizice sau tranzacţii de afaceri. De exemplu, lansarea unei navete spaţiale

sau vânzarea unui automobil ar putea genera o mulţime de date care descriu aceste

evenimente. Datele reprezintă de fapt măsurători obiective ale atributelor (caracteristicile)

entităţilor (cum ar fi: oameni, locuri, lucruri şi evenimente). Aceste măsurători sunt de obicei

reprezentate prin simboluri cum ar fi numere şi cuvinte, sau prin coduri compuse dintr-un

ansamblu de caractere numerice, alfanumerice şi alte tipuri de caractere. În general datele iau

o varietate de forme, incluzând date numerice, text, voce şi imagini. (Hicks, 1992)

Termenii dată şi informaţie se pot substitui unul cu altul. Totuşi, este util să ne

imaginam datele ca resursele materiale primare care sunt prelucrate în produse finite de tip

informaţie. Informaţia poate fi definită ca o dată care a fost convertită într-un context

inteligibil şi util pentru utilizatori specifici. Desigur, data poate să nu necesite procesări pentru

a constitui informaţie pentru un anumit utilizator. Totuşi datele nu devin utile până când ele

nu sunt supuse unui proces calitativ, unde:

forma sa este agregată, manipulată şi organizată,

conţinutul său este analizat şi evaluat,

este plasat într-un context corespunzător pentru un utilizator.

Deci, informaţia ar putea fi imaginată ca o procesare de date plasată într-un context

care îi dă acesteia valoare pentru utilizatorii specifici (Figura 1.5.).

 

Figura 1.5. Relaţia dintre date şi informaţie

De exemplu, nume, cantităţi şi sume băneşti înregistrate în vânzări reprezintă date

despre tranzacţiile de vânzări. Totuşi, un manager de vânzări poate să nu le ia în considerare

ca informaţii. Numai după ce astfel de fapte sunt organizate şi manipulate corespunzător,

informaţiile de vânzare pot fi adaptate, specificând, de exemplu, cantitatea de vânzări prin

tipul de produs, teritoriul de vânzare sau agenţii de vânzare.

1.4 Conceptele sistemelor informaţionale

În prima parte, sistemul informaţional s-a definit ca fiind un ansamblu de oameni şi

resurse care colectează, transformă şi răspândesc informaţiile într-o organizaţie. În cele ce

urmează se menţionează că un sistem informaţional este un sistem care acceptă date ca date

de intrare (input) şi le prelucrează (procesează) în produse de tip informaţii ca date de ieşire

(output).

Cum reuşeşte un sistem informaţional să realizeze aceasta? Ce componente şi activităţi

ale sistemului sunt implicate?

Modelul de sistem informaţional

Figura 1.6. ilustrează un model de sistem informaţional care furnizează cadrul

fundamental sau un model al componentelor şi activităţilor majore ale sistemului

informaţional.

Un sistem informaţional utilizează resurse hardware (maşini şi media – suport de

informaţie), software (programe şi proceduri) şi oameni (specialişti şi utilizatori) pentru a

realiza date de intrare, procesarea, date de ieşire, stocarea şi controlul activităţilor care

convertesc datele în produse informaţionale. (Hicks, 1992)

 

Figura 1.6. Model de sistem informaţional

 

Acest model de sistem informaţional ajută la luarea în considerare a multor realităţi şi

concepte implicate în studierea sistemelor informaţionale bazate pe sisteme de calcul. Se

evidenţiază trei concepte majore:

Hardware (maşini şi media – suport de informaţie), software (programe şi proceduri)

şi oameni (specialişti şi utilizatori), sunt resursele primare necesare pentru a îndeplini

activităţi de procesare în sistemele informaţionale.

Datele sunt transformate într-o varietate de produse informaţionale de către activitatea

de procesare a informaţiei de sistemele informaţionale.

Procesarea informaţiei constă din activităţile de bază ale sistemului, relativ la intrări,

procesare, ieşiri, stocare şi control.

Activităţile sistemului informaţional

În continuare se vor analiza fiecare din activităţile de procesare a informaţiilor primare

care apar în sistemele informaţionale. Apoi se va discuta despre resursele necesare îndeplinirii

acestui obiectiv.

 Intrările de date

Datele pentru tranzacţiile de afaceri şi alte evenimente trebuie capturate şi regăsite

pentru procesare de către activitatea de introducere a datelor primare, de înregistrare şi

editare. Utilizatorii înregistrează într-un mod caracteristic date despre tranzacţii într-un anume

tip de mediu fizic, ca de exemplu format tipărit pe hârtie sau introducerea într-un sistem

computerizat. Aceasta include de obicei o varietate de activităţi de editare pentru a se asigura

faptul că datele au fost înregistrate corect. Odată introduse, datele pot fi transferate pe un

mediu de stocare, ca de exemplu un disc magnetic sau bandă magnetică, până când este

necesară procesarea lor.

De exemplu, datele despre tranzacţiile de vânzare pot fi înregistrate pe documente

sursă ca de exemplu facturile. (Un document sursă este înregistrarea formală originală a unei

tranzacţii). Pe de altă parte, datele relative la vânzări pot fi înregistrate de agenţi utilizând

tastatura calculatorului sau dispozitivele de scanare optice. Acest lucru le oferă acestora o

interfaţă utilizator (user interface) mai simplă şi mai eficientă. Metode ca scanările optice şi

meniurile, formularele de completat ajută utilizatorul la introducerea corectă a datelor într-un

sistem informaţional. (Lungu et all, 1995)

Prelucrarea datelor

Datele sunt prelucrate de către activităţi cum ar fi: calculul, sortarea, clasificarea.

Aceste activităţi organizează, analizează şi prelucrează date convertindu-le în informaţii

pentru utilizatori. Calitatea oricărei date stocate într-un sistem informaţional trebuie de

asemenea menţinută printr-un proces continuu de corectare şi actualizare.

De exemplu, datele despre o achiziţie pot fi:

Adăugate la totalul rezultatelor vânzării;

Comparate cu un standard pentru a determina eligibilitatea unui discount al unei

vânzări;

Sortate într-o ordine numerică bazată pe indicatorul produselor;

Clasificate în categorii de produse (ca de exemplu articolele alimentare sau

nealimentare);

Totaluri pentru a furniza unui manager informaţii variate despre categorii de produse;

Folosite pentru a actualiza documentele de vânzări.

Ieşiri ale produselor informaţionale(Lungu et all, 1995)

Informaţia în diferite forme este transmisă utilizatorilor şi făcută disponibilă pentru ei

în activitatea de obţinere a rezultatelor. Scopul sistemelor informaţionale este producerea

celor mai potrivite produse informaţionale pentru utilizatori. Produsele informaţionale

comune pot fi display-urile, documentele tipărite şi înregistrările audio care ne furnizează

mesaje, forme, rapoarte, liste, expuneri grafice şi altele. Produsele informaţionale se utilizează

pentru a îmbunătăţi performanţele personale şi profesionale deoarece munca se desfăşoară în

organizaţii şi trăim în societate.

Stocarea datelor, a modelelor şi a bazelor de cunoştinţe

Stocarea este o componentă de bază a sistemelor informaţionale. Stocarea este

activitatea sistemului informaţional în care datele şi informaţiile sunt păstrate într-o manieră

organizată pentru uz ulterior. De exemplu, în acelaşi fel în care un text este organizat în

cuvinte, propoziţii, paragrafe şi documente, stocarea datelor este în general organizată în

câmpuri, articole, fişiere şi baze de date (Figura 1.7). Această organizare facilitează ulterior

procesarea sau regăsirea datelor.

 

Figura 1.7. Stocarea datelor

 

Datele şi informaţiile sunt resursele organizaţionale vitale care pot fi stocate în

sistemele informaţionale într-una din următoarele forme:

Baze de date, care stochează date prelucrate şi organizate;

Baze de modele care stochează modele conceptuale, matematice şi logice care

exprimă relaţiile de afaceri sau tehnicile analitice;

Baze de cunoştinţe care stochează cunoştinţe în diferite forme cum ar fi fapte şi reguli

de inferenţă (deducţie) despre subiecte variate.

De exemplu, datele despre vânzări sunt acumulate şi stocate în baze de date ale

vânzărilor pentru o prelucrare ulterioară. Bazele de date produc zilnic, săptămânal şi lunar

rapoarte de analiză a vânzărilor pentru management. (Lungu et all, 1995)

Sistemele de suport ale deciziei se bazează pe modelele de bază pentru regulile

decizionale şi tehnicile analitice, care ajută managerii la luarea deciziilor.

Sistemele expert utilizează bazele de cunoştinţe pentru a dezvolta deducţii despre

subiecte specifice şi sugerează utilizatorilor sfaturi utile.

Controlul performanţelor sistemului

Un sistem informatic poate produce un feedback asupra datelor de intrare (input),

procesării, datelor de ieşire (output) şi activităţilor de stocare. Acest feedback trebuie

monitorizat şi evaluat pentru a determina dacă sistemul va atinge standardele de performanţă

stabilite. Apoi activităţile de sistem corespunzătoare trebuie ajustate în aşa fel încât produsele

informaţionale să fie generate pentru utilizatori. De exemplu, un manager poate descoperi că

subtotalurile valorilor de vânzare într-un raport de vânzări nu corespund cu vânzările totale.

Ca urmare, datele de intrare (input) sau procedurile de prelucrare vor trebui schimbate pentru

a aduna corect toate tranzacţiile de vânzări acumulate şi prelucrate de sistemele

informaţionale de vânzări. (Dubois.2001)

Resursele sistemului informaţional

Un sistem informaţional include patru resurse majore: hardware, software, oameni şi

date. Se vor evidenţia pe scurt câteva concepte de bază şi exemple despre modul în care aceste

resurse contribuie la activitatea de procesare a informaţiei de către sistemele informaţionale.

Resursele hardware

Conceptul de resurse hardware include toate dispozitivele fizice şi materiale utilizate

în procesarea informaţiilor. Specific, acesta include nu numai maşinile, respectiv

calculatoarele, dar şi toate datele media care sunt reprezentate de toate obiectele tangibile pe

care pot fi înregistrate datele, începând cu foile de hârtie şi terminând cu discurile magnetice.

Exemple de resurse hardware în sistemele informaţionale:

Computere main frame, minicalculatoare şi sisteme microcomputerizate;

Staţii de lucru care utilizează o tastatură pentru introducerea datelor, un ecran sau o

imprimantă pentru afişarea informaţiei şi discuri magnetice sau optice pentru stocare.

Reţele de calculatoare, care sunt constituite din calculatoare, staţii de lucru, procesoare

de comunicaţii şi alte dispozitive interconectate printr-o varietate de elemente media de

telecomunicaţii pentru a furniza putere de calcul pentru întreaga organizaţie. (Orzan, 2001)

Resurse software

Conceptul de resurse software include toate seturile de instrucţiuni de procesare a

informaţiilor. Acest concept generic de software include nu numai seturile de instrucţiuni de

procesare numite programe, care direcţionează şi controlează hardware-ul, dar şi un set de

instrucţiuni de procesare a informaţiei necesare oamenilor, care sunt denumite proceduri.

Exemple de resurse software:

Software de sistem, ca de exemplu sistemul de operare, care conduce şi coordonează

operaţiile sistemului computerizat.

Software de aplicaţie, reprezentate de programele care conduc procesarea pentru o

utilizare particulară a componentelor, de către utilizatori.

Procedurile, care sunt instrucţiuni de operare pentru utilizatorii sistemului

informaţional. Exemple ar fi instrucţiuni pentru completarea unui formular sau pentru

utilizarea unui pachet software.

Resurse umane

Oamenii sunt necesari pentru funcţionarea tuturor sistemelor informatice. Aceste

resurse umane includ:

Specialiştii sunt persoane care dezvoltă şi conduc sistemele informatice. Ei includ

analişti de sistem, programatori, operatori şi alt personal managerial şi tehnic. Analiştii de

sistem proiectează sistemele informaţionale, bazându-se pe cerinţele informaţionale ale

utilizatorilor; programatorii dezvoltă programe pe calculator bazate pe specificaţii ale

analiştilor de sisteme, iar operatorii deservesc sisteme computerizate mari. (Orzan, 2001)

Utilizatorii (end users) sunt persoane care utilizează sistemul informatic sau

informaţiile pe care un astfel de sistem le produce; ei pot fi contabili, agenţi de vânzări,

ingineri, funcţionari, clienţi sau manageri.

Date

Data reprezintă materia prima a sistemelor informaţionale. Conceptul de dată a căpătat

un sens mai larg în accepţiunea managerilor şi profesioniştilor în sistemele informaţionale. Ei

şi-au dat seama că datele şi informaţiile constituie o resursă organizaţională valoroasă. Astfel,

datele şi informaţiile stocate în baze de date, baze de modele şi baze de cunoştinţe sunt

considerate ca făcând parte din resursele de date sau resursele de informare ale unei

organizaţii.

Datele pot lua mai multe forme, incluzând date alfanumerice tradiţionale, compuse din

numere şi caractere alfabetice şi speciale care descriu tranzacţiile de afaceri şi alte evenimente

şi entităţi. Datele text sunt constituite din propoziţii şi paragrafe utilizate în comunicaţiile

scrise, iar datele imagine cum ar fi modele grafice şi figurile sunt forme importante de date.

Totuşi, forma cea mai frecventă a unei date este data video, dată prezentată pentru vizualizare

pe o varietate de dispozitive de afişare video. Alte forme de date: data audio - vocea umană şi

alte sunete, data tactilă, generată de materiale senzitive şi data senzorială, rezultată din

măsurători fizice provenite de la o varietate de senzori utilizaţi în controlul proceselor fizice.

(Orzan, 2001)

Datele sunt în general înregistrate şi stocate pe o multitudine de tipuri de suporturi de

date, incluzând hârtie, suport magnetic, optic sau film. Astfel de exemple pot fi: documentele

scrise, discurile magnetice, discurile optice, microfilmele şi cipurile electronice.

1.5. Atribute ale calităţii informaţiei

Informaţia a fost definită ca fiind o dată (fapte reale sau observaţii) care urmează a fi

transformată într-o formă inteligibilă şi utilă pentru oameni. Altfel spus, informaţia este data

plasată într-un context care să-i dea valoare pentru anumiţi utilizatori.

Informaţia care este expirată, inexactă sau greu de înţeles nu va fi utilă sau nu va avea

multă valoare pentru manageri. Ei doresc informaţie de mare calitate, aceasta fiind informaţia

a cărei caracteristici, atribute sau calităţi o ajută să posede valoare pentru ei. Este necesar a se

percepe informaţia ca având trei dimensiuni: timp, conţinut şi formă. (Dubois.2001)

Figura 2.1. evidenţiază atributele importante ale informaţiei şi le grupează în cele trei

dimensiuni.

Figura 2.1. Dimensiunile calităţii informaţiei

 

În continuare se va realiza o detaliere a fiecărei dimensiuni a informaţiei.

Dimensiunea timp

Planificare: Informaţia va trebui să fie furnizată atunci când este necesară.

Actualitate: Informaţia va trebui să fie actuală când este furnizată.

Frecvenţa: Informaţia va fi furnizată de câte ori este necesar.

Perioada de timp: Informaţia poate fi furnizată pentru o perioadă de timp trecută,

prezentă sau viitoare.

Dimensiunea conţinut

Acurateţe: Informaţia trebuie să fie lipsită de erori.

Relevanţa: Informaţia trebuie să fie legată de cerinţele informaţionale ale unui

recipient pentru o situaţie specifică.

Completitudine: Vor trebui furnizate toate informaţiile de care este nevoie.

Conciziune: Se vor furniza numai informaţiile de care este nevoie.

Scop: Informaţia poate avea un scop mai general sau mai limitat, sau un interes intern

sau extern.

Performanţa: Informaţia poate dezvălui performanţa prin măsurarea activităţii

îndeplinite, a programului realizat sau a resurselor acumulate.

Dimensiunea formă

Claritate: Informaţia va fi furnizată într-o formă care este uşor de înţeles;

Detalierea: Informaţia va fi furnizată într-o formă detaliată sau sumară;

Ordine: Informaţia poate fi aranjată în secvenţe predeterminate;

Prezentare: Informaţia poate fi prezentată într-o formă narativă, numerică, grafică sau

în alte forme;

Media: Informaţia furnizată într-o formă de documente tipărite, expuneri video sau

alte suporturi.

Dimensiunea timp

Informaţia este adeseori dependentă temporal. Luarea unor decizii bune în viaţa de zi

cu zi când lucrezi, când conduci, necesită informaţii, atunci când avem nevoie de ele

(planificare), de câte ori avem nevoie (frecvenţă) şi acestea sunt actualizate atunci când le

recepţionăm (actualitate). Din acest motiv dimensiunea temporală a informaţiei este

importantă. Astfel, sistemele informaţionale pot fi proiectate pentru a furniza informaţii de

câte ori le dorim (rapoarte de cerere), de câte ori apar condiţii specifice (rapoarte de excepţie)

sau la intervale regulate de timp (rapoarte periodice). De exemplu, un departament de vânzări

care poate avea un sistem de realizare a tranzacţiilor de vânzare care preia date de la

terminale, actualizând fişierele cu date despre vânzări. Informaţiile despre analiza vânzărilor

pot fi apoi furnizate managerilor la staţiile de lucru executive, ori de câte ori vânzările sunt

sub sau peste un anumit nivel, sau la începutul oricărei zile de lucru. (Dubois.2001)

Un alt atribut important al dimensiunii temporale este perioada de timp pe care o

descrie informaţia. Avem frecvent nevoie de informaţii despre trecut, prezent şi viitor. De

exemplu, managerilor trebuie să li se furnizeze informaţiile care-i ajută să recunoască şi să

evalueze impactul viitoarelor tendinţe. Nu este suficient a furniza managerilor informaţii şi

analize istorice (backward-looking). Trebuie furnizate informaţii şi previziuni (forward-

looking) relative la tendinţele de dezvoltare din interiorul organizaţiei sau din mediul de

afaceri. De exemplu, o analiză a vânzărilor din trecut nu va furniza managementului

informaţii adecvate. Rapoartele manageriale de vânzări pot furniza previziuni ale tendinţelor

ce se prefigurează în vânzări şi factorii care ar putea afecta performanţele de vânzare. Astfel,

informaţiile despre tendinţele viitoare sunt cunoscute şi sub denumirea de informaţii de

planificare, cu rezultate în previziuni, programe, bugete şi planuri pentru o organizaţie.

(Orzan, 2001)

Dimensiunea conţinut

Conţinutul informaţiei este considerat adesea cea mai importantă dimensiune.

Acurateţea este un atribut vital. Totuşi, daca informaţia este corectă dar nu este în legătură

directă cu cerinţele informaţionale, atunci ea nu este relevantă şi nu este valoroasă. De

asemenea, chiar dacă informaţia este clară şi relevantă, poate fi inadecvată dacă este

incompletă. Astfel, completitudinea informaţiei este importantă, ca şi existenţa unei informaţii

concise. Trebuie limitată tendinţa sistemelor informatice de a furniza managerilor informaţii

nefolositoare. (Dubois.2001)

Informaţia trebuie să dezvăluie frecvent performanţa atinsă de indivizi sau organizaţii.

Prin urmare, informaţiile pot să se refere la activităţi realizate pe parcursul unei perioade

specifice, ca de exemplu rezultatele vânzărilor săptămânii trecute. Sau informaţia se poate

referi la progresul realizat relativ la obiective specifice sau standarde. De exemplu, informaţia

poate arăta progresul înregistrat în previziunile de vânzări sau în planificările proiectelor.

Acest lucru este legat de conceptul de stadiu informaţional, deoarece informaţia poate

dezvălui stadiul unui proiect sau a eforturilor unui departament de a se menţine în cadrul

bugetului său operativ. Mai este legat şi de conceptul de raport excepţional care raportează

informaţii numai dacă performanţa depăşeşte anumite limite. În sfârşit, informaţiile despre

performanţă dezvăluie frecvent resursele acumulate de indivizi sau organizaţii la un moment

dat. De exemplu, oamenii de afaceri necesită informaţii despre calitatea şi cantitatea bunurilor

lor financiare, echipamente, mijloace fixe, personal şi alte resurse. (Dubois.2001)

Dimensiunea formă

Dimensiunea formă a informaţiei subliniază faptul că informaţia trebuie să fie

atractivă şi uşor de înţeles şi utilizat. În trecut, această dimensiune a fost desconsiderată de

sistemele informaţionale. Atunci se punea mare accent pe producerea de informaţii precise şi

complete (dimensiunea conţinut) într-o manieră temporală (dimensiunea timp). Oricum, în

prezent se apreciază ca informaţia care este neatractivă sau dificil de înţeles s-ar putea să nu

fie utilizată corespunzător. Deci, se pune un nou accent pe îmbunătăţirea interfeţei utilizator şi

a ”ambalării” produselor de tip informaţii pentru a le face mai atractive şi utile pentru

utilizatori.

De exemplu, un sistem informaţional poate produce:

Liste detaliate ale tuturor tranzacţiilor de vânzare;

Rapoarte sumare ale produselor vândute, care arată totalul vânzărilor pentru fiecare

produs;

Rapoarte sumare de execuţie mult mai condensate, care arată totalul vânzărilor

fiecărui departament.

Nivelul de detaliere depinde de necesităţile informaţionale ale unui utilizator. Astfel,

agenţii de vânzare pot dori o listă detaliată a vânzărilor pe care le-au făcut, în timp ce

managerii de departament pot fi satisfăcuţi cu rezumatele activităţii de vânzare pentru

produsele departamentelor lor. (Lungu et all, 1995)

Este vital modul în care informaţia este prezentată în vederea înţelegerii şi folosirii ei.

Informaţia de înaltă calitate trebuie să fie prezentată corespunzător, utilizând prezentarea

narativă, numerică sau alte forme grafice de prezentare.

De exemplu, un bun raport de vânzări pentru management ar trebui probabil să fie un

mixaj între informaţia de fond narativă, totaluri numerice ale rezultatelor vânzărilor şi

prezentări grafice ale tendinţelor de vânzări.

Dezvoltările recente în software grafic şi în modul de prezentare fac ca informaţia să

fie mult mai uşor de prezentat utilizatorilor de către microcalculatoare. Informaţia de înaltă

calitate trebuie să utilizeze un mediu care uşurează accesul, înţelegerea şi folosirea de către

utilizatori. Din acest motiv, expunerile video au devenit atât de populare şi folosirea

informaţiei audio se dezvoltă în continuare.

1.6 Tehnica de calcul

În peisajul contemporan al lumii afacerilor, companiile nu se mai pot considera ca

nişte „insule” izolate de lumea exterioară şi având comunicaţii limitate în cadrul structurilor

interne. Dimpotrivă, companiile de azi trebuie să adopte o atitudine deschisă, cu strategii de

dezvoltare şi implementare la o scară mai mare decât până acum.

Acum mai mult ca niciodată, informaţia joacă un rol central în lărgirea posibilităţilor

de acţiune în afaceri. Iar acest fapt, la rândul său, obligă pe orice manager responsabil să

reevalueze rolul IT (Information Technology) în planurile companiilor lor.

Succesul continuu al oricărei companii depinde de reacţiile elastice la schimbările

pieţei, de capacitatea de a implementa rapid noi soluţii, de a se reorganiza sau de a îngloba

alte firme în mod eficient, de a lua prompt decizii.

Valoarea informaţiei este recunoscută nu ca segmente disparate de date, ci ca părţi

integrante a unui întreg ce poate asigura un sprijin vital în procesul adoptării deciziilor.

Proiectele IT trebuie să fie îndeajuns de mobile încât să se adapteze schimbărilor anuale din

domeniu, dar cu o orientare pe termen lung care să anticipeze efectul asupra organizaţiei

respective al unui cadru tehnologic în mare măsură variabil, pe o durată de cinci-şapte ani.

Astfel, se poate afirma că aspectul primordial legat de utilizarea tehnologiei informatice este

acela de a crea soluţii competitive. (Lungu et all, 1995)

În acelaşi timp, responsabilii IT trebuie să se asigure că investiţiile în IT, componentă

majoră a bugetului, produc valoare maximă pentru companie, valoare ce se poate manifesta în

mai multe moduri:

Proceduri specifice bine adaptate. Acestea sunt realizabile numai prin conceperea de

noi aplicaţii pentru a se conforma schimbărilor de priorităţi în domeniu.

Superioritate concurenţială mai accentuată. Utilizatorii au nevoie de acces imediat la

date, pentru a le permite să detecteze şi să exploateze tendinţele pieţei şi a adopta măsuri

competitive.

Reduceri substanţiale ale costurilor. Se pot realiza doar printr-un control ferm asupra

inflaţiei pe piaţă calculatoarelor şi restructurarea IT pentru a se putea adapta necesităţilor

schimbătoare ale pieţei.

Forţa concurenţială este cel mai important factor care determină profilul unui sector,

motiv pentru care adaptarea la cerinţele ei constituie o prioritate strategică pentru companii.

Dincolo de rivalitatea dintre firmele unui sector, se evidenţiază alte patru forţe ce

explică intensitatea concurenţei: rolul şi puterea de negociere a furnizorilor şi clienţilor

aferenţi sectorului, ameninţarea fabricanţilor de produse de substituţie şi ameninţarea noilor

intraţi în sector.

Managerii trebuie să ştie să utilizeze tehnica de calcul ca instrument al

managementului pentru a formula o strategie computerizată. Elementul forte al tehnicii de

calcul constă în colectarea şi analizarea datelor şi apoi prezentarea acestora ca informaţie

managerială pentru a lua decizii asupra modificării planului de marketing şi a activităţii

companiei. Tehnica de calcul poate, de asemenea, să schimbe modul în care sunt conduse

afacerile cu furnizorii şi clienţii, ca spre exemplu, reducerea de la 10 la 2 zile a duratei de

expediţie a unui produs şi a onorării comenzilor sau analizarea datelor asupra furnizorilor

pentru a decide dacă este cazul să fie înlocuiţi.

Conceptele tehnologice fundamentale constau în faptul că datele pot fi înmagazinate în

baze de date şi afişate pe monitor. Aplicaţiile soft cu caracter economic sunt astfel gândite

încât să permită operatorului accesul uşor la datele stocate. Aceste programe permit

introducerea datelor de la tastatură, după care acestea sunt procesate conform procedurilor

programului respectiv, iar apoi, în decurs de câteva secunde, rezultatele sunt afişate

utilizatorului. Acest răspuns tehnologic rapid permite implementarea unei strategii în cadrul

companiei îndreptată spre o mai rapidă servire a clienţilor.

Odată făcut acest prim pas către dezvoltarea bazelor de date şi a programelor de

calculator, compania poate începe să-şi lărgească aria utilizării tehnicii de calcul şi să creeze

noi facilităţi în desfăşurarea afacerilor.

Impactul tehnicii de calcul asupra relaţiilor cu clienţii şi furnizorii

Analizând două categorii de activităţi economice cu caracter general, respectiv relaţiile

cu clienţii şi cu furnizorii, se pot evidenţia câteva idei referitoare la modul în care colectarea

datelor despre comenzile clienţilor şi livrările furnizorilor pot genera informaţii de folos în

scopul depistării unor facilităţi şi reducerii ameninţărilor asupra companiei.

Dacă se consideră că o companie a reuşit să-şi informatizeze procesul de prelucrare a

comenzilor clienţilor săi şi să-şi creeze baze de date asupra clienţilor şi produselor, apar multe

posibilităţi de a exploata aceste baze de date şi a înştiinţa clienţii despre noile produse şi

servicii, ca de exemplu:

O companie îşi înştiinţează clienţii pentru a-i încuraja să revină la magazin şi să facă

cunoştinţă cu noua gamă de produse. Compania colectează date asupra fiecărui client privind

articolul cumpărat, data şi preţul acestuia etc. Preferând să nu aştepte revenirea clienţilor,

strategia acestei companii este de a o lua înaintea altor companii printr-un marketing agresiv,

care porneşte de la ipoteza conform căreia clientul este important şi el va beneficia de preţuri

corespunzătoare dacă va reveni la companie pentru o nouă afacere.

Compania ia decizii profitabile în baza cărora procurarea anumitor produse se

suspendă, iar a altora, dimpotrivă se extinde. Datele asupra clientului şi produsului sunt

analizate pentru a evidenţia ce tip de clienţi cumpără anumite articole şi în ce perioadă a

anului. Atunci când datele asupra clientului şi produsului sunt combinate, managerul poate lua

decizii eficiente în lupa cu concurenţa. În acest caz tehnica de calcul oferă companiei un

avantaj concurenţial net.

Extinzând baza de date asupra clientului şi produsului pentru a include şi date asupra

furnizorului se permite companiei analiza costurilor şi performanţelor furnizorilor. Dacă

strategia urmăreşte depistarea furnizorilor cu preţurile cele mai mici, care dau garanţia

livrărilor şi a produselor, atunci acest lucru poate fi îndeplinit cu succes creând o bază de date

completă, oportună asupra furnizorilor.

Tranzacţiile cu furnizorii reprezintă o strategie de cost şi servicii care poate avea

serioase implicaţii asupra strategiei competiţionale, existând o multitudine de situaţii în care

utilizarea bazelor de date şi a tehnicii de calcul poate avea un impact important, cu ar fi:

Dacă strategia companiei este de a fi lider al preţurilor scăzute, adică de a vinde la cele

mai mici preţuri de pe piaţă, va fi necesar să se menţină costurile interne la cel mai scăzut

nivel posibil. În acest caz compania trebuie să păstreze în mod riguros o bază de date asupra

preţurilor furnizorilor, a calităţii şi performanţelor de expediţie.

Un lider al preţurilor scăzute depinde, de asemenea, de garanţia respectării

programului de livrare al furnizorilor. Furnizorii care întârzie anumite livrări sau care, în mod

periodic, nu pot livra anumite produse, pot provoca pierderi financiare şi reduceri ale

volumului vânzărilor pentru compania beneficiară. Datele asupra modului de livrare pot fi

înregistrate la fiecare tranzacţie cu furnizorii. Analizând aceste date şi identificând furnizorii

cu performanţe slabe, compania se poate orienta asupra unor furnizori mai buni care să

permită oferirea unor servicii superioare clienţilor companiei în cauză.

În cazul în care compania promovează o strategie de furnizare a produselor de înaltă

calitate, trebuie ţinută o evidenţă a reclamaţiilor clienţilor asupra deficienţelor produselor

comercializate pentru a putea identifica şi păstra acei furnizori cu cele mai puţine defecte ale

produselor lor. Pentru a păstra loialitatea clienţilor şi reputaţia companiei, baza de date asupra

furnizorilor trebuie să permită evidenţierea performanţelor acestora, astfel încât managerul să

poată decidă în timp util cu ce furnizor va sista colaborarea. Bazele de date referitoare la

furnizorii ce furnizează produse de calitate pot ajuta compania să obţină un avantaj sau să îl

menţină pe cel existent. Informaţia este cheia succesului unei companii aflate în competiţie

într-o economie de piaţă. Rolul tehnicii de calcul în sprijinirea strategiilor competitive

constă în colectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor managerului astfel încât acesta

să-si poată da seama cum merg costurile şi livrările furnizorilor sau să depisteze noi facilităţi

din informaţiile disponibile asupra vânzărilor către client şi a orientării produsului.

Având la dispoziţie experienţa companiilor străine precum şi o importantă ofertă de

software în domeniul economic, se poate concluziona că şi companiile româneşti trebuie să

implementeze fără reţineri aceste aplicaţii economice pe calculator. În acest fel ele vor putea

să integreze şi să combine aplicaţii şi baze de date pentru furnizarea de date amănunţite, mult

mai amănunţite asupra operaţiilor de marketing şi a furnizorilor, în sprijinul unor strategii de

afaceri mai complexe şi mai eficiente.

CAPITOLUL II – PROIECTAREA DE SISTEME INFORMATICE ON-LINE

2.1 Sistemul informatic, instrument de creştere a eficienţei

Creşterea eficienţei firmelor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară largă a

sistemelor de calcul. Acestea, prin intermediul programelor software, au permis companiilor

să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activităţile. În prezent, aproape toate

activităţile, în special cele economice, se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. Fie că se referă

la date care pot fi accesate în câteva secunde, fie că se fac calcule complexe, calculatorul a

devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.

Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu,

îmbogăţindu-se. Dacă sistemele de calcul au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai

rapidă a unor calcule anevoioase, treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru

gestionarea şi administrarea bazelor de date. În final, scopul utilizării calculatorului, alături de

cele menţionate mai sus, este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare.

Concretizând definiţia generală a unui sistem, ca o colecţie organizată de părţi legate

prin interacţiuni determinate, prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism

(economic, ştiinţific, social-cultural) se înţelege un ansamblu structurat şi corelat de reguli,

proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de

metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite, măsurabile

între anumite limite.

Cu alte cuvinte, a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în

mod concret regulile, procedurile, mijloacele şi metodele, cu precădere automate, utilizate în

cadrul sistemului pentru a determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste

mărimi.

Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli, proceduri, mijloace şi

metode, cu precădere automate, folosite pentru culegerea, transmiterea, prelucrarea şi stocarea

datelor.

Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte

a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere şi stocare cu

ajutorul sistemelor de calcul.

Sistemul informaţional face legătura între sistemul de conducere (management) şi

sistemul condus (Figura 3.1.):

Figura 3. 1 Structura unui sistem informaţional

În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional, se

poate aprecia că sistemul informatic tinde spre a egala sfera de cuprindere a sistemului

informaţional, însă acest lucru nu va fi posibil din cauza limitelor sistemului informatic. Tot

timpul în sfera sistemului informaţional vor exista o serie de activităţi ce nu vor putea fi

automatizate.

Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional, sistemul informatic

cuprinde ansamblul tuturor resurselor, regulilor, procedurilor, mijloacelor, metodelor şi

tehnicilor (Figura 3.2), prin care se asigură prelucrarea automată a datelor:

Figura 3.2. Componentele sistemului informatic

Resurse sunt:

ansamblul de echipamente (hardware)

SISTEMINFORMA-ŢIONAL SISTEM INFORMATIC

SISTEM CONDUS

SISTEM DE CONDUCERE

Resurse Metode Reguli Proceduri

Mijloace: suporţi, maşini, oameni

sistemul de programe (software), care cuprinde programele sistemului de operare şi

programele de aplicaţii

baza de date

ansamblul de personal şi cadrul organizatoric

Prin metode se înţelege căile de determinare şi punere în funcţiune, de perfecţionare şi

optimizare a funcţiunilor organismului, pentru a atinge obiectivele predefinite.

Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii, metode ale statisticii

economice, analiza stocurilor, programarea liniară, programarea dinamică, metode de

simulare, teoria grafurilor, teoria utilităţii, teoria deciziei, metode de previziune.

Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. Acestea

sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau

matematice.

Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea

informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului.

Ca exemplu, se poate arăta metoda gestiunii stocurilor, în care se găseşte regula de

calcul a nivelului de stoc, pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de

calcul.

Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi

instrumentelor manuale, automate, inclusiv software, utilizate pentru efectuarea de operaţiuni

asupra informaţiei: captare, culegere, pregătire, control, introducere şi extragere, transmitere,

concentrare, stocare, transformare, prelucrare prin calcul aritmetic şi logic, analiză şi

interpretare.

Mijloacele cuprind suporţi, maşini şi oameni:

Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau

stocarea ei în timp şi spaţiu. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi:

Materiale, sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace

sau transparente);

Câmp electric, magnetic sau optic, transmis prin semnale şi pachete;

Experienţa umană, sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul

muncii;

Prin maşini în cadrul unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi

dispozitivelor utilizate pentru a efectua operaţiunile de mai sus:

Sisteme de calcul, de diferite generaţii şi configuraţii;

Echipamente de captare, culegere, pregătire, transmitere, stocare, redare, analiză şi

interpretare etc.

Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub formă de experienţă umană la

nivelul suporţilor, ca specialişti pentru elaborarea, utilizarea şi exploatarea sistemului

(administratori, analişti, programatori, ingineri de sistem, operatori) sau ca utilizatori ai

sistemului în regim off-line sau on-line (cybernavigatori, analişti digitali, internauţi, etc.)

Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei ”cutii negre”

(Figura 3.3) bazată pe intrări, ieşiri, reguli, proceduri, mijloace şi metode, aşa cum este

prezentat în figura următoare:

Figura 3.3. Mecanismul intern al sistemului informatic

În afară de aceste componente (intrări, ieşiri şi mecanismul cutiei negre) mai există

altele două componente, adiţionale:

Feedback-ul (răspunsul)

Controlul

Feedback-ul reprezintă datele care caracterizează performanţele sistemului. Această

noţiune este tot mai des utilizată în ultimul timp.

Controlul implică monitorizarea şi evaluarea feedback-ului în scopul de a determina

măsura în care sistemul se îndreaptă către îndeplinirea obiectivelor. Funcţia de control face

necesară ajustarea intrărilor pentru a asigura că acestea vor produce ieşirile corespunzătoare.

De asemenea, se efectuează ajustări în activitatea sistemului pentru a-i corecta deficienţele.

Principalele activităţi dintr-un sistem informatic sunt cele de prelucrare a informaţiilor.

Acestea includ:

INTRĂRI

DocumentaţieMacheteSuporţiReţele de comunicaţie

Resurse: oameni maşini suporţi

Reguli

Proceduri: programe baze de date Prelucrări

Metode

IEŞIRI

FormulareRapoarteDocumente

Inte

rfeţ

e de

ieşi

re

sist

em

SISTEM

Introducerea datelor

Procesarea datelor pentru obţinerea de informaţii

Ieşirea produselor informaţionale

Stocarea resurselor informaţionale

Controlul performanţelor sistemului

Introducerea datelor – datele despre tranzacţiile comerciale sau despre alte evenimente

trebuie să fie prinse şi pregătite pentru prelucrare. Introducerea se referă la editarea de

înregistrări. Odată introduse, datele pot fi transferate pe un suport magnetic până la prelucrare.

Prelucrarea datelor – datele sunt subiectul activităţilor de prelucrare care cuprind:

calcule, comparări, sortări, clasificări sau însumări. Aceste activităţi organizează, analizează şi

manipulează datele, convertindu-le în informaţii pentru utilizatori.

Ieşirea produselor informaţionale – informaţiile rezultate în urma prelucrărilor apar în

forme variate pentru a fi transmise utilizatorilor în forma solicitată de aceştia. Informaţiile

trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate ce se referă în general la:

timp – viteza cu care informaţia ajunge la utilizator

conţinut – atributele care conferă valoare informaţiei

forma – felul în care ajunge la utilizator

Stocarea produselor informaţionale - stocarea datelor şi informaţiilor nu constituie o

componentă importantă în cadrul SI. Aceasta reprezintă activitatea dintr-un SI în care datele şi

informaţiile sunt depozitate într-un mod organizat în vederea unei utilizări ulterioare. Procesul

de regăsire este necesar să corespundă cerinţelor utilizatorilor prin rapiditatea şi acurateţea sa.

Suporturile utilizatorilor pentru stocarea datelor şi informaţiilor sunt în general magnetice sau

optice.

Controlul performanţelor sistemului – reprezintă o activitate de mare importanţă şi se

realizează prin mecanismul feedback-ului.

2.2. Tipuri de sisteme informatice

O viziune sistemică a organizaţiei permite câteva opţiuni în a o defini. Se poate

construi un model logic alcătuit din subsisteme bazate pe circuitul resurselor: muncă, bani,

materii prime. Totodată putem avea în vedere nivelurile managementului, care în funcţie de

modalitatea de luare a deciziilor poate fi alcătuit din subsisteme cum ar fi cele de natură

geografică, regională a pieţei.

Evoluţia sistemelor informatice:

Anii 1950 – 1960. Prelucrare electronică a datelor – rolul SI era de a procesa

tranzacţiile, de a întreţine (edita) înregistrările şi de a oferi diverse rapoarte.

Anii 1960 – 1970. Managementul SI – avea rolul de a oferi managerilor (ca utilizatori

ai SI) diverse rapoarte predefinite de management care le asigurau informaţiile necesare

pentru luarea deciziilor.

Anii 1970 – 1980. Sisteme pentru fundamentarea deciziei – aceste sisteme nou apărute

aveau rolul de a oferi managerilor utilizatori un suport ad-hoc pentru fundamentarea deciziei.

Acest suport era croit pentru anumite probleme specifice şi era mijlocit de compartimente

specializate (informaticieni).

Anii 1980 – 1990 – sisteme orientate utilizator.

Sisteme de prelucrare pentru utilizator – utilizatorii finali (fără a fi specialişti în

informatică) pot utiliza resursele de calcul pentru a-şi fundamenta deciziile fără a mai apela la

intermediari (compartimentul informatic).

Sisteme informatice pentru execuţie – rolul acestor sisteme informatice este de a da

nivelului decizional de vârf posibilitatea de a obţine informaţiile necesare pe care le doresc,

când doresc, în forma pe care o doresc.

Sisteme expert – rolul acestor sisteme este de a servi drept consultanţi (experţi) pentru

utilizator în anumite domenii, de obicei limitate.

Anii 2000. Sisteme informatice strategice şi globale:

Sisteme informatice strategice – rolul acestor sisteme este de a oferi un component

integral al proceselor de afaceri, de producţie şi service care ajută organizaţia pentru a câştiga

un avantaj competitiv.

Sisteme informatice globale – au rolul de a utiliza reţelele (Internet sau altele) globale

în scopul de a interconecta utilizatorul cu organizaţia, de a asigura comunicaţia şi colaborarea

între subsistemele organizaţiei pentru a asigura suportul desfăşurării afacerilor la un nivel de

eficienţă maximă.

Sistemele informatice din prezent pot fi construite în aşa fel încât să poată fi utilizate

atât în mod centralizat, cât şi descentralizat în activităţile operaţionale şi de luare a deciziei.

Avantajele centralizării:

acest mod de lucru poate conecta toate componentele unei organizaţii prin

reţele de comunicaţii care conferă managementului posibilitatea de a centraliza

procesul de luare a deciziei (deciziile ce erau luate la nivelul

de jos) .

se poate promova centralizarea operaţiilor care reduce numărul de birouri,

depozite şi alte spaţii de muncă.

Avantajele descentralizării:

utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe puncte de lucru ce

oferă managerilor de vârf posibilitatea de a delega deciziile la nivelul

managementului de mijloc.

managementul poate descentraliza activitatea operaţională prin creşterea

numărului de grupuri care au acces la informaţie şi comunicaţie.

La începutul utilizării calculatoarelor sistemul de lucru era organizat într-un

compartiment distinct, iar descentralizarea era singura opţiune.

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei, a computerelor puternice a determinat

centralizarea hard-ului, soft-ului şi a specialiştilor din sistemele informatice la nivelul

corporaţiilor.

După această perioadă, dezvoltarea de PC-uri a determinat o tendinţă de

descentralizare, mai ales că au apărut reţelele de calculatoare ce puteau fi accesate de orice

utilizator. În perioada următoare a apărut necesitatea de a se stabili un control asupra

resurselor informaţionale ale organizaţiei, rezultată din descentralizarea de la nivelul unor

organizaţii şi centralizarea de la nivelul altora ceea ce ar semăna cu nişte sisteme hibrid.

În fine, se remarcă în prezent tendinţa de a transfera funcţiile sistemelor informatice

unor firme din afara organizaţiei ca integratori de sistem.

Sistemele informatice joacă un rol important în a asigura suportul activităţilor

manageriale şi operaţionale în afaceri. Din acest motiv există posibilitatea de a clasifica SI la

nivel conceptual în:

-Sisteme informatice operaţionale

-Sisteme informatice pentru management

-Sistemele informatice operaţionale ar putea cuprinde:

sisteme informatice operaţionale

sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor

sisteme pentru controlul proceselor

sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei

-Sistemele informatice pentru management cuprind:

sisteme informatice pentru management (în general)

sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei

sisteme informatice pentru activitatea executivă

-Sisteme informatice operaţionale – sistemele informatice sunt necesare pentru a

prelucra datele generate şi utilizate în operaţiile de afaceri. Aceste SI operaţionale produc o

varietate de produse informaţionale pentru uz intern sau extern. Aceste informaţii vor fi

prelucrate mai departe de către SI pentru management. În general, acestea au rolul:

-de a procesa date privind afacerile

-de a controla procesele industriale

Sisteme informatice pentru prelucrarea tranzacţiilor – sunt orientate către prelucrarea

datelor rezultate din afaceri: vânzări, cumpărări, inventar şi oferă o varietate de produse

informatice (liste, situaţii) de uz intern sau extern. Prelucrarea datelor se face în urma

acumulării (la o perioadă de timp) acestora în timp real.

Sisteme informatice pentru controlul proceselor – sunt sisteme care utilizează

computerul pentru a controla anumite procese fizice (linii de producţie automate, fabrici

automate, etc.).

Sisteme informatice pentru colaborarea la nivelul organizaţiei – sunt sisteme care

utilizează o gamă largă de tehnologii informatice pentru a asigura colaborarea, comunicarea

între angajaţii unei firme. Aceasta ajută la schimbul de idei, împărţirea resurselor,

coordonarea între membrii. Scopul acestor SI este de a creşte productivitatea şi creativitatea

echipelor şi grupurilor de lucru dintr-o firmă modernă.

Sisteme informatice pentru management (în general) – aceste SI sunt focalizate în a

oferi suport şi informaţii pentru autoritatea efectivă de luare a deciziei. Acestea asigură

suportul pentru necesităţile decizionale de la nivelul de vârf (strategic), la cel de mijloc

(tactic) sau cel operaţional. SI pentru management oferă o varietate de rapoarte specifice

folositoare în activităţile manageriale curente. Produsele informatice pot fi obţinute la cerere,

periodic sau când apar necesităţi excepţionale.

Sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei – oferă managerilor utilizatori

informaţii într-un mod interactiv ori de câte ori este nevoie. Managerii îşi generează

informaţiile de care au nevoie pentru decizii folosind modele decizionale şi baze de date

specializate.

Sisteme informatice pentru activitatea executivă – asistă nivelul mediu şi de vârf al

managementului firmei. Oferă un acces imediat şi uşor la informaţiile necesare atingerii

obiectivelor strategice. Au un mod uşor de operare şi înţelegere.

În continuare, voi prezenta mai în detaliu cele mai importante categorii şi anume:

Sisteme informatice de prelucrare a tranzacţiilor

Sisteme informatice de management

Sistemele informatice de prelucrare a tranzacţiilor întreţin înregistrările de rutină ale

activităţii organizaţiei. Aceste sisteme se concentrează asupra înregistrărilor de zi cu zi şi

desfăşoară activităţi de procesări de date. Exemple: evidenţa vânzărilor, sisteme de rezervări,

contabilitate operativă, evidenţă bancară, etc. Aceste sisteme, procesând datele de rutină, sunt

considerate structurate deoarece datele introduse sunt prelucrate în concordanţă cu procedurile

operaţionale standard. Sunt utilizate mai ales de funcţionari, agenţii de vânzări, operatori care

au puţine (sau deloc) atribuţii manageriale. Rareori se iau decizii pe baza datelor de ieşire

furnizate de aceste sisteme. Este prelucrat un volum mare de date într-o perioadă scurtă de

timp, asta depinzând şi de intensitatea activităţii desfăşurate şi de alte elemente de piaţă.

Datele trebuie să fie corecte şi la timp. Rezultatele prelucrării sunt bazele de date în care se

regăsesc tranzacţiile efectuate şi care devin punctul de plecare pentru sistemele informatice

pentru management şi a sistemelor informatice de fundamentare a deciziilor. Aceste sisteme

au o mare şi continuă utilizare.

Sistemele informatice de management oferă informaţii managerilor prin generarea de

rapoarte (de rutină sau periodice) necesare activităţii de zi cu zi sau strategice. Sistemele

informatice de management sunt utilizate şi pentru depistarea de probleme sau oportunităţi.

Exemple: analiza bugetului, rapoarte de personal, rapoarte agregate ale vânzărilor. Utilizarea

acestor sisteme în scop de control se canalizează în general la nivelul departamentului,

diviziei sau al corporaţiei. Sistemele de acest tip utilizează atât date interne (date din

tranzacţii), cât şi externe (de la clienţi, observaţii) şi le însumează pentru activităţile de

planificare şi control. Sistemele informatice de management se utilizează mai rar decât

sistemele de prelucrare a tranzacţiilor şi se focalizează asupra informaţiei şi a eficienţei.

Managerii se confruntă cu următoarele stări de fapt:

-volum mare, viteză mare de desfăşurare a lucrului

-varietate, fragmentare

-preferinţă pentru activitatea curentă, superficialitate

-complexitatea relaţiilor, interacţiunilor şi contractelor

-preferinţă pentru forma verbală de media

Se constată că nu există suficient timp pentru manageri să se implice în profunzime

într-o varietate mare de probleme, având o mulţime de activităţi de efectuat, dar şi timp puţin

pentru a le rezolva pe fiecare în parte.

În general, managerii preferă speculaţiile, discuţiile facile, admiţând şi informaţiile

nesigure în opoziţie cu cele din trecut, mult mai sigure. Informaţiile de rutină se bucură de o

atenţie redusă. Managerii vor să lucreze cu aspecte curente, specifice şi ad-hoc. Totodată ei

sunt implicaţi într-o reţea complexă şi diversă de contracte care acţionează ca un sistem

informaţional.

Alte tipuri de sisteme informatice:

Sisteme expert - sunt sisteme bazate pe un computer care îşi utilizează cunoştinţele în

aplicaţii specifice cu o complexitate ridicată şi acţionează similar cu un consultant uman.

Aceste sisteme se compun dintr-o bază de cunoştinţe şi nişte module software care se

interferează şi comunică răspunsul la întrebările utilizatorului.

Sisteme de management a cunoştinţelor – cele mai multe organizaţii au realizat că au

devenit companii de creare de cunoştinţe pentru a supravieţui şi se dezvoltă într-un mediu de

afaceri într-o continuă şi rapidă schimbare. Aceste sisteme sunt dezvoltate pentru a gestiona

învăţământul organizaţional.

Sisteme informatice strategice – rolul strategic al sistemelor informatice implică

utilizarea tehnologiei informaţiei pentru dezvoltarea de produse, servicii, care se vor constitui

în avantaje strategice faţă de competitori pe piaţa globală. Această necesitate a creat sistemul

informatic strategic care sprijină poziţia competitivă şi strategia firmei. Un sistem informatic

strategic poate fi orice tip de sistem informatic care ajută organizaţia să câştige un avantaj

competitiv, să reducă din distanţa competitivă sau să-şi îndeplinească obiectivele strategice.

Sisteme informatice pentru afaceri – pot sprijini direct atât activităţile operaţionale, cât

şi pe cele de management din zona afacerilor: contabilitate, finanţe, managementul resurselor

umane, marketing, turism, şi managementul operaţional.

Sisteme informatice integrate – sistemele informatice din lumea reală sunt de fapt

combinaţii integrate a mai multor tipuri de sisteme informatice. Acestea sunt elaborate pentru

a produce informaţii şi pentru a sprijini luarea deciziilor la diferite niveluri ale

managementului, dar şi pentru ţinerea de diverse evidenţe şi prelucrare a tranzacţiilor.

2.3. Comerţul electronic

Comerţul electronic reprezintă un schimb electronic de informaţii între o afacere şi

clienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet,

pentru a enumera doar câteva dintre mijloace. (Orzan, 2001)

Este desigur o definiţie extrem de generală. Se impune ca procesul de construire a unui

magazin virtual are o desfăşurare cronologică firească - fiecare lucru la timpul potrivit. Va

trebui să luăm nu una ci o serie de decizii, să facem o serie de alegeri.

Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, "integrate" ca să folosim un

termen la modă, pe care le oferă tehnologia Internet. Asta înseamnă că o multitudine de

aplicaţii şi de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze

într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic să poată funcţiona. De multe

ori o prima alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune în mod automat o serie de

opţiuni impuse.

2.4. Elemente de securitate

Este un subiect fierbinte care a ţinut de nenumărate ori cap de afiş în presa scrisă, TV

şi, în special pe Internet. Ştim cu toţii că, odată ce informaţiile pe care

le-am transmis în site, părăsesc calculatorul personal şi îşi încep călătoria pe Internet, ele

aparţin domeniului public. Un hacker priceput ar putea să le intercepteze şi să le folosească

aşa cum crede de cuviinţă. Nu este deloc uşor, este puţin probabil, dar este posibil.

În ceea ce-l priveşte pe consumator, el va fi foarte interesat de garanţiile de securitate

pe care le oferim. Cum vor fi transmise prin Internet informaţiile asupra plăţii (de cele mai

multe ori este vorba de datele cărţii sale de credit)? Există riscul ca acestea să fie interceptate?

Unde sunt stocate aceste informaţii? Ar putea fi la îndemâna hackerilor?

Soluţia utilizată pe scară largă la această ora este SSL (Secure Socket Layer) - server

securizat de date - în combinaţie cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul

Digital este cel care recunoaşte standardul şi confirmă că serverul pe care se afla web site-ul

utilizează într-adevăr criptarea SSL atunci când primeşte şi transmite datele. În momentul în

care sunt accesate pagini în care se cer informaţii de plată de la consumator, acestea trebuie să

se afle pe un astfel de server securizat. Paginile de acest fel au în URL "https:" (Hyper Text

Transfer Protocol Secure). Fără SSL şi un Certificat Digital, nici un consumator avizat nu-şi

va transmite datele cărţii de credit prin Internet.

Obţinerea SSL şi Certificatului Digital în mod normal n-ar trebui să fie o problemă,

pentru ca atunci când cumpărăm un pachet de comerţ electronic de la un furnizor internaţional

de web hosting, ele sunt incluse în pachet. Nu este valabil şi în cazul furnizorilor români. Ar fi

bine totuşi să ne asigurăm că softul necesar provine de la companiile VeriSign sau Thawte,

care sunt recunoscute ca autorităţi în domeniu, şi că, vom putea astfel afişa logo-ul unuia

dintre ei pe paginile securizate.

2.5. Comanda electronică

Există mai multe opţiuni pentru expunerea produselor şi trimiterea comenzilor on-line.

Cea mai obişnuită este pagina simplă HTML (pentru expunerea produselor) şi un formular

electronic de comandă. Dacă avem un număr mic de produse aceasta este varianta de care

avem nevoie. Dacă numărul de produse pe care intenţionăm să le vindem este mai mare şi

clienţii cumpără în mod frecvent un număr mai mare de produse avem nevoie de un sistem de

scripturi mai complex. (Orzan, 2001)

În acest caz, soluţiile se împart în două opţiuni principale:

Scripturi Java sau CGI (freeware sau shareware);

Aplicaţii găzduite.

Soluţia scripturilor gratuite este ieftină şi poate fi suficientă în etapa de început.

Comparată însă cu soluţiile de comerţ electronic oferite de furnizorii de web hosting au

următoarele limitări, inconveniente:

Sunt mai dificil de instalat;

Sunt mai greu de întreţinut din punct de vedere al actualizărilor;

Sunt mai puţin dinamice, nu au funcţii pentru promoţii încrucişate;

Nu sunt întotdeauna compatibile cu diferite platforme sau browsere;

Nu oferă instrumente pentru administrarea portofoliului de clienţi;

Au posibilităţi limitate de expunere a produselor;

Se încarcă uneori destul de încet.

Pentru versiunile shareware mai apare inconvenientul de a lucra pe o versiune demo.

Unele dintre aceste versiuni expiră în timp şi nu se justifică efortul consumat cu instalarea lor

pe serverul de web.

Majoritatea furnizorilor de web hosting oferă însă pachete speciale de aplicaţii pentru

comerţ electronic - sisteme de shopping cart. Aceste aplicaţii au o interfaţă pentru baze de

date şi utilizează instrumente de programare complexe. Pot genera pagini dinamice pentru

expunerea produselor, calcularea preţului şi a taxelor (inclusiv a celor de expediere).

Furnizează de asemenea rapoarte complete de urmărire a clienţilor şi nenumărate opţiuni de

întreţinere şi actualizare. Anumite componente permit chiar promoţii speciale, promoţii

încrucişate sau personalizarea conţinutului în funcţie de preferinţele clientului. Multe dintre

aceste aplicaţii pot fi utilizate şi în site-urile comerciale de tip "Business to Business" (B2B).

Cel mai mare avantaj al acestei soluţii este însă ca întregul proces de instalare a

aplicaţiei se face prin intermediul browser-ului pe care îl utilizaţi în mod obişnuit (Netscape

Communicator sau Internet Explorer). Mai mult decât atât, cei mai mulţi furnizori de hosting

oferă şi suport tehnic la instalare pentru companiile care au sute de produse.

Alte avantaje care merită luate în considerare:

Sunt mult mai uşor de instalat. Sunt foarte uşor de întreţinut. Magazinul poate fi

administrat prin intermediul browser-ului Au incluse funcţii de urmărire a clienţilor.

Numărul de produse poate fi extins sau diminuat în funcţie de necesităţi Includ

instrumente pentru promoţii speciale, încrucişate. Integrează soluţii pentru tranzacţii în timp

real. Chiar dacă pare o opţiune mai costisitoare decât cea bazată pe scripturi

freeware/shareware, sunt de luat în considerare şi costurile de timp pentru instalarea şi

menţinerea sistemului, precum şi performantele ulterioare instalării.

2.6. Modalităţi de plată electronică

Alegerea metodei de plată depinde în primul rând de ce fel de site de comerţ electronic

administraţi: de tip B2C (adresat consumatorului) sau B2B (dedicat tranzactiilor de afaceri).

Câteva dintre modalităţile de plată obişnuite sunt:

Ordinul de plată, viramentul, plata prin carte de credit sau debit, cecurile. În timp ce în

site-urile de tip B2C cea mai frecventă metodă de plată este cartea de credit, la cele de tip

B2B sunt mai degraba utilizate ordinele de plata şi viramentele bancare.

În comerţul electronic de tip B2B, clienţii implicaţi în tranzacţii deţin de obicei cont de

firmă şi solicită eliberarea unei facturi. Este necesară verificarea solvabilităţii clientului

înainte de trimiterea mărfii.

Sistemul de shopping cart pe care îl alegeţi trebuie să poată furniza mecanismele

pentru colectarea informaţiilor necesare expedierii produsului şi procesării tranzacţiei

(inclusiv facturare, dacă este cazul).

În cazul tranzacţiilor prin cărţi de credit, există 2 opţiuni:

Procesarea manuală;

Procesarea în timp real.

Procesarea manuală implică următorii paşi:

Autentificarea: confirmarea ca numărul cărţii de credit este valid

şi nu este furat;

Autorizarea: confirmarea că există fondurile necesare plăţii;

Iniţierea procesului de transferare a banilor. (Orzan, 2001)

Aceste etape sunt parcurse offline, prin transmiterea informaţiilor de pe cartea de

credit prin telefon sau prin intermediul unui terminal POS furnizat odată cu contul de

comerciant. Autentificarea şi autorizarea se fac înainte de expedierea produsului în timp ce

transferul banilor are loc numai după ce produsul este în drum spre consumator.

Procesarea în timp real este în totalitate computerizată şi implică mai mulţi furnizori

independenţi de servicii : banca firmei şi banca clientului, companiile de cărţi de credit sau

debit etc. Întregul mecanism va fi pus în mişcare prin apăsarea unui simplu buton: "Cumpără

acum". Deşi pare foarte complicat, furnizorul de web hosting asigură funcţionarea întregului

sistem iar interfaţa către client este foarte uşor de administrat. Atenţi însă la TAXE!

Procesarea în timp real nu este întotdeauna necesară. Gândiţi-vă însă ce s-ar întâmpla

daca aţi avea de procesat 120 de tranzacţii şi aţi avea nevoie de aproximativ 4 minute pentru

fiecare. Ar fi necesare nu mai puţin de 8 ore pentru a finaliza procesul.

2.7. Opţiuni de publicitate pentru magazinul virtual

Sintagma "Construieşte-l şi vor veni" nu este valabila nici pentru site-urile

tradiţionale, aşa cum s-a spus multă vreme, şi nici pentru magazinele virtuale. Strategiile de

marketing şi publicitate sunt absolut necesare pentru a obţine succesul pe Internet.

Mai întâi, publicaţi adresa web pe toate materialele printate - cărţi de vizită, foi cu

antet - cadouri promoţionale (pixuri, agende) , reclame în presa, la radio sau TV. După aceea,

stabiliţi ce mijloace de promovare prin Internet v-ar avantaja?

Programe afiliate

Este un tip de program care stimulează vânzările oferind site-urilor care se înscriu într-

o astfel de reţea (afiliate) comisioane pentru fiecare vânzare realizată prin intermediul lor.

Pentru promovarea produselor şi a serviciilor puse în vânzare, se folosesc atât link-uri grafice

(casete publicitare şi bannere) cât şi link-uri text. Sistemul de afiliere asigură urmărirea

clienţilor şi contorizarea vizitelor şi a vânzărilor fiecărui site afiliat în parte, printr-un cod unic

de identitate. Pentru detalii vizitaţi AffiliateWorld.com

Directoare cu plată

Sunt directoare specializate de obicei pe un segment de piaţă care percep taxe pentru

listarea site-urilor.

Campanie de bannere

Bannerele sunt link-uri grafice plasate de obicei la începutul paginilor care

înregistrează traficul cel mai mare dintr-un site. Taxele pentru plasarea unui banner se

calculează de obicei în raport cu numărul de impresii (expuneri) sau de clickuri. Ex. La o taxa

de 0,013USD/impresie pentru plasarea bannerului pe o pagină care este afişată de 3.500.000

ori pe luna ("page views"), la o rata de 1:10 (1 impresie=10 afişări de pagină), costurile s-ar

ridica la 5600 USD pe lună. Cel care vinde însă spaţiile publicitare trebuie să deţină un

program statistic de urmărire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete despre

campania publicitară cu plata (aşa-numitul server de publicitate - "ad server"). (Orzan, 2001)

Înscrieri în motoare de căutare

Este o formă de publicitate gratuită dar care necesită foarte multă muncă pentru a fi

eficientă. Se ştie că este bine ca site-ul să fie înscris în AltaVista, Lycos, HotBot, Google,

Excite sau Infoseek dar dacă nu se obţine listarea între primele 20 de site-uri la căutarea pe cel

puţin 2-3 cuvinte cheie, site-ul este puţin probabil că va fi accesat. (Onete, 2001)

Directoare gratuite

Există directoare gratuite cum sunt Yahoo sau Snap.com de mare audienţă şi unele cu

un trafic mai redus dar cu un public ţintă deja selectat, specializate pe domenii (afaceri,

călătorie, muzică etc.). Listarea în acest tip de directoare se obţine însă destul de greu, în urma

unor înscrieri repetate şi necesită multă răbdare la completarea unor serii de formulare

electronice.

Link-uri reciproce

Este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate online şi nu este deloc

costisitoare. Greutatea constă în a găsi site-uri cu conţinut complementar, dispuse să accepte

un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor părţi.

Programe de schimb de bannere

Cel mai utilizat mijloc publicitar online din România este schimbul de bannere în

reţea. Există deja mai multe reţele pentru care puteţi opta: Goldenbanners.ro sau

Goldenclick.ro sunt cele mai cunoscute. Rata de expunere poate fi de la 1:1 la 1:3 - adică

primiţi expunerea unui banner într-un site din reţea în schimbul a 1, 2 sau 3 expuneri de

bannere în site-ul vostru (de la caz la caz). Evident cea mai bună rată de schimb este de 1:1

dar este foarte rar practicată, din motive comerciale. Cele mai multe reţele utilizează rata de

1:2. Pentru a obţine o mai bună vizibilitate a bannerului în reţea se pot cumpăra expuneri

suplimentare. (Onete, 2001)

Inele web (web ring)

Inelele web se constituie de obicei din site-uri cu o tematică înrudită, comună. Spre

exemplu: "muzica pop românească". Site-urile participante se leagă unul de altul prin link-uri

de text, afişate de obicei la încheierea unei pagini sub forma: vizitaţi site-ul precedent din inel,

vizitaţi site-ul următor din inel.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1Scopul cercetarii

Comerţul electronic oferă oportunitatea de a câştiga mai mulţi clienţi si de a comunica mai

strâns cu aceştia. Pe web, fiecare afacere are o prezenta totala "non-stop", si indiferent daca

afacerea este mica, medie sau mare, aceasta îşi poate câştigă clienţi din întreaga lume sau se

poate adresa unei clientele specializate.

Scopul acestei cercetării este prezentarea unei societăţi si modul în care aceasta îţi

organizează strategia de vanzari on-line si strategia de marketing. Cercetarea evidenţiază

importanţa pe care societatea o alocă vanzarilor la nivel on-line, care se adresează atât

persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

3.2 Universul cercetarii

Cercetarea s-a desfărurat în cadrul companiei Flamingo Computers, care este una dintre

primele companii de vanzari de produse IT din România, punând accent pe mediul on-line al

vanzărolor.

3.3 Obiectivele cercetarii

Prin metodele şi tehnicile folosite am urmarit:

Prezentarea unui scurt istoric al companiei

Identificarea produselor, structura vanzărilor şi veniturilor obţinute

Prezentarea strategiei de marketing

Evaluarea vanzărilor on-line

3.4 Ipotezele cercetarii

Cercetarea are în vedere următoarele ipoteze : 

necesitatea implementării unui sistem informatic de evidenţă a vânzărilor de internet;

implementarea unei strategii de maketing are ca scop creşterea numărului de clienţi;

avantajul investiţie în vînzările on-line reprezintă o creştere a productivitaţii.

3.5 Metodologia cercetarii

Ca metodă ce cercetare am ales studiul de caz deoarece acesta oferă posibilitatea de a observa

evenimente pe parcursul unei perioade de timp .

Studiul de caz este doar una din metodele de a efectua cercetări in domeniul ştiinţelor sociale.

În general, studiile de caz constituie strategia perfectă atunci când se pun întrebări de genul « cum » şi « de ce ». (Chelcea, 2001)

Cercetarea in cazul studiului de caz este intensivă, scopul cercetării fiind descoperirea

unui lucru unic cu privire la cazul studiat.

Specificul studiului de caz îl reprezintă faptul că fenomenele studiate sunt complexe,

neputând fi abordate experimental, iar concluziile acestui tip de cercetare “ nu conduc la

extrapolarea rezultatelor la alte populaţii decât cele investigate.” (Chelcea, 2001).

De asemenea, ca şi metoda cercetare am folosit şi observaţia care consta in colectarea

datelor despre diferite comportamente, relaţii, activităţii, obiecte etc pe baza ghidului de

observaţie, presupunâd observarea comportamentelor in desfăşurarea lor naturala, fara a le

schimba condiţiile.

Pe lângă observaţia, am folosit ca metodă de cercetare ştiinţifică şi reprezentarea

grafică. Aceasta facilitează înţelegerea şi memorizarea, invitând la elaborarea intuitivă a

ipotezelor cu privire la legităţile specifice obiectivelor cercetării, cu privire la conexiunile

posibile cu alte fenomene şi procese

CAPITOLUL IV – Studiu de caz

4.1. Prezentare companie

Flamingo Computers este una dintre primele firme de vânzări de produse IT din

România. Activitatea ei a început acum aproape zece ani, marcând o permanentă dezvoltare şi

ajungând ca în aceste zile să aibă reprezentanţe în afara graniţelor ţării, fiind una dintre

puţinele firme cu capital integral românesc ce a reuşit acest lucru într-un interval relativ scurt

de la lansarea pe piaţă. Spre exemplu, anul acesta a participat, în luna martie, pentru a patra

oară consecutiv, la unul dintre cele mai importante târguri IT din întreaga lume, şi anume

CeBit 2004, Hanovra, Germania.

Cifrele din graficele următoare ilustrează dimensiunea Companiei. Observăm o

permanentă creştere a veniturilor (Figura 5.1) încă din anul 1995.

Figura 5.1. Grafic pentru venitul anual

În perioada 1995 – 2001, Compania continuă să-şi mărească veniturile într-un ritm

mai accelerat decât industria IT din Balcani. Prin rata de creştere estimată pentru următorii

trei ani, precum şi datorită cifrelor existente, Flamingo se situează pe primul loc într-un

clasament al companiilor ce vând produse IT din peninsula balcanică.

Din totalul veniturilor, aproximativ 95% provin din vânzările de produse IT, restul de

5% revenind serviciilor (hardware şi software), precum şi vânzărilor de soluţii Internet.

În domeniul vânzărilor, o reprezentare grafică a structurii acestora este prezentată în

Figura 5.2.

Figura 5.2. Graficul structurii vânzărilor

Prin volumul vânzărilor, numărul de clienţi, numărul de redistribuitori din ţară, gama

largă de produse şi servicii oferite, Flamingo este liderul pieţii autohtone. Graficul din Figura

5.3 prezintă structura produselor oferite:

Figura 5.3. Graficul structurii produselor oferite

În prezent Compania înregistrează peste 600 de angajaţi, 2.800 metri pătraţi numai

pentru spaţiul de birouri de lângă aeroportul Otopeni, unde se află sediul central,

reprezentanţe în ţări ca: Bulgaria, Croaţia, Grecia, Olanda, Ungaria, Italia, Macedonia,

Moldova. Fiecare angajat are o căsuţă de e-mail unică, care împreună cu parola contului

reprezintă identitatea lui în tot ceea ce face în interiorul firmei.

Structura organizaţională a Companiei (Figura 5.4) se bazează în principal pe diviziile

comerciale: Distribuţie, Vânzări, Internaţional şi Achiziţii. Alte departamente, ce nu au

caracter comercial, sunt: Relaţii Publice, Marketing, Tehnic, Comunicaţii, Software,

Contabilitate, Resurse Umane, toate acestea având în spate departamentul Administrativ.

Fiecare şef de divizie sau departament răspund direct către un Manager de vârf, făcând astfel

ca lanţul de conducere să fie scurt şi eficient.

Atât ca activitate, cât şi ca număr de angajaţi, cea mai importantă verigă este cea de

Vânzări. În Bucureşti există 15 magazine dintre care cele mai importante sunt: Lahovari

(primul magazin IT din Bucureşti deschis Non-Stop), Unirii, Dorobanti, Ştirbei, Titulescu,

Victoriei, etc. În ţară există 12 reprezentenţe în oraşe ca: Cluj-Napoca, Ploieşti, Alexandria,

Sibiu, Deva, Râmnicu Vâlcea, Timişoara, Tulcea, etc.

Divizia Internaţional coordonează activităţile legate de vânzările la nivel mondial ale

reprezentanţelor din străinătate, precum şi activităţi legate de reprezentanţele ce încă nu sunt

active.

Divizia Achiziţii este reprezentantă de o puternică echipă ce întreprinde şi activităţi de

marketing, import-export, logistică externă şi legate de managementul produselor

(caracteristici, nivel de performanţă, preţ, calitate, etc.).

Departamentul Administrativ (poate unul dintre cele cheie) asigură buna desfăşurare a

tuturor celorlalte echipe şi se ocupă de: coordonarea bugetelor,

uz-intern, mentenanţă, asigurând toate facilităţile pentru o bună comunicare între

departamente.

Departamentul Comunicaţii se ocupă cu tot ceea ce înseamnă reţele, Internet, telefonie

fixă şi mobilă şi alte mijloace de comunicare atât în interiorul firmei cât şi în exterior. În

cadrul acestui departament există şi echipa ”Surf”, cea care administrează din punct de vedere

tehnic soluţiile de Internet oferite clienţilor noştri.

Principalul obiectiv al departamentului Relaţii Publice este de a promova imaginea

firmei în exterior. Sunt organizate târguri, întâlniri cu partenerii şi chiar petreceri. Spre

exemplu, în fiecare săptămână, la sediul central din Otopeni, este organizată o petrecere cu

invitaţi din lumea artiştilor, a modei şi alte domenii, moment de destindere dar şi de legare de

noi prietenii şi de ce nu, afaceri.

Departamentul Software a fost creat recent ca un răspuns la creşterea nevoilor interne

de a informatiza activităţile din cadrul firmei, dar şi de promovare a imaginii şi produselor

prin site-uri Web.

Departamentul Tehnic are, poate, misiunea cea mai dificilă de a asigura service-ul

produselor comercializate. Aici cuvintele de ordine sunt: rapiditate, profesionalism, eficienţă.

Figura 5.4 - Structura organizaţională

Concomitent cu dezvoltarea progresivă a firmei an de an, şi structura organizatorică

devine tot mai aşezată şi tot mai matură.

Obiectivele Companiei nu pot fi îndeplinite decât prin munca eficientă a tuturor

departamentelor.

Putem afirma că această structură organizaţională evoluează către o ”mutare spre

Web”, ceea ce înseamnă că fiecare departament are (sau ar trebui să aibă) un site de

prezentare, disponibil atât angajaţilor pentru o mai bună comunicare în firmă, dar şi clienţilor,

uşurând astfel munca pentru achiziţionarea unui calculator, upgrade-ul, service-ul sau accesul

la Internet.

Site-ul http://www.flamingo.ro/ este cel mai important dintre toate site-urile

Companiei şi este destinat în principal promovării produselor comercializate. Aici găsim

informaţii despre cele mai noi componente, lista de preţuri actualizată zilnic, promoţiile lunii,

Adunarea Generală a Acţionarilor

Consiliul de Administraţie

Manager

Vânzări

Manager Dezvoltare

Manager Marketing

Manager Contabilitate

Manager Resurse Umane

Manager Administrativ

Comercial

Relaţii

Publice

Marketing Administrat

iv

Resurse

Umane

Contabilitat

e

TehnicComunica

ţii SoftwareVânzăriAchiziţii

Distribuţi

e

Internaţionl

al

informaţii despre magazine, ştiri despre ceea ce se întâmplă în ţară pe piaţa IT, dar şi

informaţii de pe pieţele din străinătate, etc.

Cum intrăm pe http://www.eflamingo.ro/, ne întâmpină o fereastră care ne informează

că putem cumpăra de la Flamingo şi în rate. Avem o machetă în care, în funcţie de anumite

date (durata împrumutului, valoarea facturii), putem calcula rata lunară, etc. Acest site este un

magazin virtual prin care, printr-un simplu click de mouse, putem achiziţiona un calculator,

sau doar unele componente.

Site-ul http://www.diablo.ro/ este destinat celor care îşi petrec foarte mult timp în faţa

calculatorului, jucându-se. Diablo reprezintă numele unui calculator comercializat de

Flamingo destinat celor împătimiţi de jocuri. Noutăţi, forum, jocuri PC, articole, multimedia

sunt cuvintele de ordine pentru vizitatorii noştri

http://www.upgradepc.ro/ este un site destinat celor care urmăresc în permanenţă să

menţină ritmul cu noile tehnologii şi sunt clienţi fideli. Paşii sunt simpli: intri pe site, vezi ce

îţi place şi ce ţi se potriveşte, rezervi şi apoi achiziţionezi, fie direct de la magazinul nostru

special destinat upgrade-urilor, fie, dacă ai comandat destul (minim 100 Euro), îţi vor fi aduse

produsele acasă.

Site-ul http://www.surf.ro/ prezintă soluţiile de acces Internet oferite de firmă. Acestea

vor fi prezentate mai în detaliu într-unul din următoarele capitole.

http://www.lan.ro/ reprezintă un punct de sprijin pentru cei care doresc să îşi formeze

o reţea locală. Cele mai performante echipamente, cele mai noi tehnologii, forum, suport,

glosar sunt doar câteva din subiectele avute în prim plan în acest site.

http://www.softpc.ro/ este un site de prezentare a produselor software comercializate

de Flamingo, de la sisteme de operare, la jocuri, de la platforme de dezvoltare soft la aplicaţii

profesionale.

4.2. Strategia de marketing

În ceea ce priveşte strategia de marketing, Flamingo s-a axat în principal pe

următoarele activităţi:

monitorizarea celor mai noi produse şi a celor mai importanţi şi renumiţi

producători

monitorizarea preţurilor competitorilor

corelarea propriilor preţuri cu cele ale firmelor concurente, atât din ţară, cât şi

din străinătate

organizarea de evenimente IT ca: târguri, întâlniri cu dealerii

campanii de publicitate în reviste şi TV

publicare de materiale printate gratuite, cum ar fi cataloagele de produse sau

mici pliante

coordonarea activităţii de marketing pe Web. (Patriciu, Comert electronic)

Flamingo organizează de patru ani la World Trade Plaza propriul târg IT sub

denumirea de Flamingo Computers Show. Aici au loc numeroase conferinţe de promovare a

celor mai noi produse, precum şi mari reduceri de preţuri la calculatoare şi componente.

Alte târguri la care firma a mai participat:

IFABO şi CERF, România

InfoKom Skopje, Macedonia

BaitExpo Sofia, Bulgaria

CompFair Budapest, Ungaria

Info Zagreb, Croatia

4.3. Vânzări Internet

Oferta de Internet Flamingo Computers a venit ca un răspuns a cererilor numeroşilor

clienţi interesaţi de acest serviciu, clienţi care în ultimii ani au fost în continuă creştere. În

consecinţă, Compania a decis în urmă cu circa patru ani să facă investiţii şi în acest domeniu,

urmând direcţia evolutivă impusă de colegii din departamentul Vânzări. . (Patriciu, Comert

electronic)

În prezent, oferta Internet a firmei se adresează în principal către două mari categorii

de utilizatori: firme care au nevoie de o conexiune permanentă (Surf Corporate) şi clienţi

obişnuiţi care se conectează de acasă sau firme mai mici ce au nevoie doar temporar de

Internet (Surf Home).

Abonamentele Surf Corporate sunt disponibile în două variante de conectare: linie

închiriată şi CATV (cablu TV). Oricare din aceste două variante poate fi una din cele din

tabelul de mai jos:

Corporate Easy Surf

Se asigură un canal maxim de 64 kb.

Preţ: 45

EURO

Surf Corporate 5 GB

Se asigură un canal minim garantat de 16 Kb, recomandat pentru 10-20

utilizatori. Trafic inclus 4,8 GB.

Preţ: 89

EURO

Surf Corporate 10 GB

Se asigură un canal minim garantat de 32 Kb, recomandat pentru 10-40

utilizatori. Trafic inclus 9,6 GB.

Preţ: 175

EURO

Surf Corporate 20 GB

Se asigură un canal minim garantat de 64 Kb, recomandat pentru 20-70

utilizatori. Trafic inclus 19,2 GB.

Preţ: 349

EURO

Surf Corporate 38 GB

Se asigură un canal minim garantat de 128 Kb, recomandat pentru 40-150

utilizatori. Trafic inclus 38,4 GB.

Preţ: 750

EURO

Toate tipurile de abonamente sunt cu trafic nelimitat. Cifrele de 10, 20, 38 GB se

referă la traficul garantat şi traficul mediu lunar care se poate realiza pentru canalul respectiv,

specificat în contract ca fiind minim garantat.

Abonamentele Surf Home sunt următoarele:

Surf Home 8

Serviciu dedicat în principal pentru consultarea e-mail-ului, dar şi pentru

navigare.

Preţ: 5

EURO

Surf Home Unlimited

După cum îi spune şi numele, se poate folosi absolut oricând. Nu are nici

o limita, nu expira decât după o lună.

Preţ: 11

EURO

Surf ISDN

Flamingo Computers iţi oferă cea mai fiabilă soluţie de conectare la

Internet: o linie ISDN de cea mai bună calitate la cele mai mici costuri.

Preţ: 19

EURO

Oricare din abonamentele prezentate mai sus sunt disponibile în orice magazin

Flamingo din Bucureşti. Pentru abonamentele de tip Corporate există posibilitatea negocierii

în funcţie de mai mulţi factori:

clientul are calculatoare cu componente cumpărate

din Flamingo Computers

clientul a mai avut în trecut şi alte tipuri de abonamente Surf Corporate sau chiar Surf

Home

Ceea ce se negociază este:

-preţul

-canalul minim garantat

-traficul garantat

Problemele tehnice legate de soluţiile Internet sunt rezolvate în cadrul departamentului

Comunicaţii de către echipa ”Surf”. Ea trebuie să comunice în permanenţă cu colegii din

divizia Vânzări din fiecare magazin.

Având în vedere toate aspectele prezentate până acum trebuie justificată necesitatea

implementării unui sistem informatic de evidenţă a vânzărilor de Internet în Flamingo

Computers. . (Patriciu, Comert electronic)

În cadrul firmei toate activităţile comerciale sunt gestionate global de un sistem

informatic denumit Scala, produs achiziţionat de la o Companie specializată în proiectarea de

astfel de componente software, dar şi altele. În fiecare departament sau divizie, în funcţie de

necesităţile sale interne, mai există şi alte sisteme informatice adiţionale. Spre exemplu, în

cadrul departamentului Tehnic, există o aplicaţie on-line prin care orice client poate să vadă

care este starea produsului său adus în service (rezolvat, aşteaptă componente, în curs de

soluţionare, etc.)

În cadrul departamentului Comunicaţii legat de vânzările de Internet nu există decât

site-ul http://www.surf.ro, ce prezintă abonamentele oferite de firmă. Datele despre orice cont

nou sau prelungire de cont deja existent, sunt trimise prin e-mail de către angajaţii Flamingo

din diversele locaţii din Bucureşti şi din ţară, operatorilor din cadrul echipei ce se ocupă de

suportul tehnic, care la rândul lor creează aceste conturi sau le prelungesc. În acest mecanism

există mai multe neajunsuri:

-pe de o parte, dependenţa de funcţionarea e-mail-ului intern al fiecărui angajat, iar în

cazul în care apare o problemă, rapiditatea de reconectare a clientului are de suferit, făcându-l

să fie nemulţumit deoarece activitatea sa de afaceri sau personală este afectată.

-pe de altă parte, încasările lunare legate de acest domeniu nu se delimitează de

celelalte şi nu putem avea o evidenţă clară a veniturilor şi profiturilor aduse de domeniul

vânzărilor de soluţii Internet.

-un alt aspect legat de necesitatea unei astfel de aplicaţii în firmă se referă la faptul că

obţinerea de date referitoare la conturi în vederea informării cât mai precise a clientului se

face greoi şi ineficient, în sensul că fiecare angajat trimite conturile într-o manieră diferită, iar

uneori datele sunt insuficiente şi se impune un schimb de e-maluri între el şi operatorul de la

Suport, care înseamnă întârziere în informarea clientului şi timp pierdut pentru angajatul

Flamingo.

CONCLUZII

Despre managementul afacerilor on-line se pot trage următoarele concluzii:

realizarea unei afaceri electronice nu se poate realiza fără suportul sistemelor

informatice on-line. Acest tip de sistem informatic utilizează tehnologia Internet

pentru realizarea aplicaţiilor si permite accesul utilizatorilor prin Internet la o parte din

componentele sale

afacere electronică are numeroase avantaje prin faptul că are un caracter diferit faţă de

celelalte modalităţi de afaceri, în sensul că, promptitudinea şi rapiditatea cu care se

realizează operaţiunile sunt foarte importante pentru clienţi deoarece ei, pe lângă

conturile de Internet, primesc şi un cont de e-mail, pe care adesea îl folosesc în

comunicarea cu partenerii de afaceri sau în interes personal.

utilizarea intensivă a tehnicii de calcul implică totodată mai multă rigoare în realizarea

evidenţelor firmei, astfel că, managerul poate avea informaţii exacte asupra

activităţilor desfăsurate în orice moment.

O necesitate a acestui tip de afacere este dată de necesitatea sporirii gradului de

informare a clienţilor. Vor trebui dezvoltate servicii de suport, prin care clienţii pot comunica

telefonic cu operatorii firmei pentru a afla date despre starea conturilor lor. Operatorii firmei

având toate informaţiile concentrate într-un singur loc, pot satisface nevoile clienţilor printr-o

eficienţă crescută.

Trebuie să se asigure suficiente mijloace de plată astfel încât un client să nu fie blocat

în a efectua o tranzacţie deoarece nu are cont la o anumită bancă sau un anumit tip de card.

Comunicarea între client şi server să se facă securizat. Nivelul de securitate poate fi

setat la o cota minimală sau la un nivel maximal prin care absolut toate informaţiile să fie

criptate. Securitatea tranzacţiilor efectuate este importantă, deoarece informaţiile prelucrate de

sistem sunt confidenţiale: numai clientul trebuie să cunoască parola contului său, iar

informaţiile privind volumul vânzărilor aparţin în exclusivitate firmei.

BIBLIOGRAFIE

1. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Economică, Bucureşti, 2001.

2. Costake N., Vintilă C. – Managementul sistemelor economice, Editura Transdata,

Ploieşti, 1999.

3. Dubois P., MySQL, Editura Teora, 2001.

4. Dumitraşcu L., Petrescu M.G. (coordonatori), Sisteme informatice de management,

Editura Universităţii din Ploieşti, 2004.

5. Duşmănescu D., Baze de date, suport de curs.

6. Duşmănescu D., Proiectarea sistemelor informatice, suport de curs.

7. Hammer M., Champy, J. – Reengineering-ul întreprinderii, Editura tehnică, Bucureşti,

1996.

8. Hicks J. O. – Management Information Systems: A User Perspective, West Publishing

Company, 1992.

9. Lungu I., Bodea C., Ioniţă C., Bădescu G., Baze de date. Organizare, proiectare şi

implementare, ALL, 1995.

10. Lungu I., Sabău Gh., Bodea C., Surcel Tr., Proiectarea sistemelor informatice

economice, Siaj, 1994.

11. McCarty B., PHP4, Editura Teora, 2002.

12. Onete B., Sisteme informatice, Editura ASE, Bucureşti, 2001.

13. Orzan G., Sisteme informatice de marketing, Uranus, 2001.

14. SamsNet, Securitatea în internet, Editura Teora, Bucureşti, 2000.

15. Velicanu M., Bodea C., Lungu I., Ioniţă C., Bădescu G., Sisteme de gestiune a bazelor

de date, Editura Petrion, 1999.

Patriciu V.V., Comerţ Electronic: ghid pas-cu-pas, articolul a fost publicat pe site-ul

http://www.academiainternet.ro/biblioteca/ghiduri/comert/index.html

webmaster@academiainternet.ro

*** Colecţia Revistei BUSINESSTECH INTERNATIONAL.