PROIECT ERASMUS + , ACȚIUNEA CHEIE 1- MOBILITĂŢI

INDIVIDUALE PENTRU ÎNVĂŢARE - 2014-1-RO01- KA102-001057

Proiect finanţat de Uniunea Europeana prin programul Uniunii Europene pentru

educaţie,formare profesională,tineret şi sport 2014-2020

PORTUGALIA

Acest material reprezintă punctul de vedere al autorilor,

nu în mod necesar opinia ANPCDEFP sau a Comisiei Europene

DATE GENERALE

Denumirea oficială: Republica Portugheză

Capitala: Lisabona

Principalele orașe: Porto, Braga, Coimbra, Evora, Aveiro, Faro

Limba oficială: portugheza

Suprafața: 92.152 kmpSuprafața: 92.152 kmp

Locuitori: 10.562.178 (recensământ 2011)

Religia: romano-catolici 84,5%, ortodocși, protestanți și alți creștini

Moneda: euro

Ziua națională: 10 iunie – Ziua Comunităților Portugheze și a poetului Luis de Camoes

Forma de guvernământ: republică, condusă de un președinte

Portugalia este membră a Uniunii Europene din anul 1986

ISTORIA PORTUGALIEI

Teritoriul Portugaliei este locuit de iberieni încă din antichitate.

În secolele VI-V a.Chr., grecii întemeiază colonii

În secolele I - II a.Chr., triburile iberice ale lusitanilor au fost supuse de romani

Lusitania, provincie a Imperiului Roman, a fost cucerită în secolul al V-leap.Chr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al VI-lea de către vizigoți,p.Chr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al VI-lea de către vizigoți,intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor.

Din secolul al X-lea, ținuturile cuprinse între râurile Minho și Douro au fostdesemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle,al orașului Porto.

În timpul Reconquistei (secolele IX - XIII), pe teritoriul eliberat de subdominația arabă a luat ființă, în anul 1095, comitatul Portugaliei, vasalRegatului León, iar în anul 1139 Regatul Portughez.

În anul 1147 a fost recucerită Lisabona(care va înlocui Coimbra ca reședințăregală), în anul 1249, provincia sudicăAlgarve, ultima aflată sunt stăpânirearabă.

La încheierea Reconquistei au fosttrasate hotarele cu Spania vecină (1267),Portugalia fiind primul stat europeancare-și fixează definitiv frontierele,rămase neschimbate până astăzi.rămase neschimbate până astăzi.

În anul 1415 începe cucerirea primelorașezări de pe coasta nord-africană(Ceuta), apoi expansiunea pe litoralulAfricii Occidentale (călătoriile lui HenricNavigatorul); Bartolomeu Diaz atingeCapul Bunei Speranțe, Vasco da Gamadescoperă drumul maritim spre India, iarPedro Álvares Cabral debarcă în anul1500 pe litoralul Braziliei.

În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea, Portugalia devine omare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial: (insula CapuluiVerde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsulaMalacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului și al înfloririieconomice și culturale fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 –1521).

La jumătatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putereLa jumătatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare puteremaritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secoleleXVII-XVIII, de Olanda și Anglia.

Între anii 1580 și 1640, Portugalia a fost anexată de către Spania. Declinul nupoate fi oprit nici de reformele din timpul regelui Jose I de Braganca (1750-1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în anul 1822.

În anul 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamăindependența.

Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) șiconservatori (regaliști), care răbufnește în frecvente războaie civile.

În ziua de 5 octombrie 1910, monarhia a fost abolită, iar Portugalia se proclamărepublică.

Lovitura de stat militară, din 28 mai 1926, inițiată de generalul Carmona, a deschiscalea dictaturii lui Antonio de Oliveira Salazar (ministru de finanțe din 1928), apoiprim-ministru (1923-1968), care impune, în anul 1933, o constituție de tip fascisto-prim-ministru (1923-1968), care impune, în anul 1933, o constituție de tip fascisto-corporatist.

În 1940 Portugalia devine membru fondator al NATO.

La 25 aprilie 1974 o insurecție militară (Revoluția Garoafelor Roșii), inițiată de forțelearmate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar(președintele Américo Tomás și prim-ministrul Marcelo Caetano) și deschide calearestaurării democrației.

Se prăbușește, astfel, fără vărsare de sânge, ultimul și cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale.

Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare și suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-și independența Guineea-Bissau insulele Capului Verde, São Tomé și Príncipe, Mozambic și Angola. Tomé și Príncipe, Mozambic și Angola.

O relativă instabilitate politică, tensiuni și tentative de puciuri militare de stânga și dreapta, frecvente restructurări în lumea partidelor politice jalonează drumul Portugaliei spre o democrație pluralistă echilibrată.

Portugalia a devenit membru al Uniunii Europene în anul 1986

PUTERILE STATULUI

Conform Constituției din 1976, statul este republică prezidențială

Puterea legislativă este exercitată de: Președinte, Consiliul de stat și Adunarea Republicii (Parlamentul)

Durtata mandatului este de patru ani

Puterea executivă este exercitată de președinte și de Consiliul de miniștri, numit de președinte cu acordul Adunării Republicii

Președintele este ales prin vot direct

Există sistemul multipartitism

GEOGRAFIA

Portugalia este situată în Europa de sud-vest, în vestul Peninsulei Iberice

Portugalia mai cuprinde Arhipeleagul Azore și Arhipelagul Madeira

Vecinii Portugaliei sunt:

În nord – Spania

În est – Spania

În sud – Oceanul Atlantic

În vest – Oceanul Atlantic

Relieful Portugaliei

De-a lungul coastei atlantice se întinde o câmpie cu țărmul drept, cu puține golfuri și estuare, în nord mai îngustă și în sud mai largă.

În estul acestei câmpii se ridică Messeta – platoul central iberic (300-900 m altitudine) tăiat de văile apelor.

La nord sunt lanțuri muntoase paralele, nu prea înalte, orientate de la nord-est La nord sunt lanțuri muntoase paralele, nu prea înalte, orientate de la nord-est către sud-vest: Serra de Marao, Serra de Noqueira, Serra de Estrella, cu cel mai înalt vârf din țară – Pico de Serra (1991 m).

La sud de fluviul Tejo se întind platouri joase și câmpii vălurite, înconjurate de lanțuri muntoase.

Arhipelagul Azore, aflat la 1500 km de Portugalia, este vulcanic

Arhipelagul Madeira se află la 500 km de coasta Marocului

Rețeaua hidrografică

Râurile: Minho, Douro/Duero, Tejo/Tagus, Guadiana vin din Spania, sunt navigabile și se varsă prin estuare în Oceanul Atlantic

Clima

Climă este temperat-oceanică

Temperatura medie anuală este de 4 grade Celsius în nord și 10 grade celsius în sud în luna ianuarie și 21 grade Celsius în nord și 24 grade Celsius în sud în luna iulie.

Precipitațiile sunt de la 510 mm/an în sud, la 2.800 mm/an în Serra de EstrelaPrecipitațiile sunt de la 510 mm/an în sud, la 2.800 mm/an în Serra de Estrela

Climatul este adesea cald și uscat, mai ales vara

Flora și fauna

Pădurea cuprinde 28 % din teritoriul Portugaliei

Pășunile 16 %

Vegetația este alcătuită din maquis și garriga

Fauna este mai săracă decât cea din Spania.

ECONOMIA

Economia Portugaliei este predominant rurală, deși a fost primită încă din anul 1986 în Comunitatea Economică Europeană.

Agricultura este asociată trilogiei: viță de vie (vestitul vin de Porto), măslin, cereale (grâu).

Industria prelucrează aceste produse, Portugalia fiind o mare prelucrătoare de struguri și vin.vin.

Industria prelucrătoare a crescut rapid după 1986: electrotehnică, montaj autovehicule, contrucții de mașini, prelucrarea lemnului, a petrolului, petrochimică, metalurgie neferoasă, pielărie, hidroenergetică, siderurgică, ciment.

Portugalia este cel mai mare producător și exportator mondial de plută.

Industrii tradiționale: textilă și alimentară.

În Portugalia se cultivă: cereale (orez, grâu), porumb, tutun, pomi fructiferi (citrice, măsline, smochine).

Pescuitul are un important rol în economie.

Se cresc animale: ovine, porcine, bovine, caprine, asini.

Resurse minerale: pirită, wolfram.

Import: fier, oțel, cărbune, bumbac, petrol, grâu, utilaje industriale.

Turismul este dezvoltat. Cele mai importante puncte de atracție turistică sunt la: Lisabona, Riviera Portugheză (cu multe stațiuni balneoclimaterice) Porto, insulele Lisabona, Riviera Portugheză (cu multe stațiuni balneoclimaterice) Porto, insulele Madeira și Azore.

Transporturi și comunicații

Căi ferate, căi rutiere și o importantă flotă comercială

Porturi la: Lisabona, Porto, Setubal, Coimbra, Breaga, Vilanova de Gaia.

Aeroporturi la: Lisabona, Porto, Faro

PROVINCIA BRAGA

În provincia Braga au fost descoperite așezări omenești datate încă dinpreistorie. În epoca fierului a trăit aici, ca și în intreaga Galicie și în nordulPortugaliei actuale, tribul Bracarilor Calaici (Bracarenses sau CallaiciBracarii). El a construit sate fortificate caracteristice de tip castrum.

Pe la 136 a.Chr., regiunea a început să fie controlată de romani, iar prin 20a.Chr., în timpul domniei lui Octavianus Augustus a luat ființă aici orașulBracara Augusta, dedicat, așa cum îi arată numele, lui Octavian August însuși.

Cetatea Bracara Augusta a cunoscut o mare dezvoltare în cursul primuluisecol al primului mileniu p.Chr.., în vremea împăratului Vespasianus ajungândsă fie capitala așa numitului Conventus Bracarensis.

Apogeul înfloririi ei l-a atins însă în cel de-al doilea veac. Aproximativ în anul216 ca urmare a reformelor administrative ale împăratului Caracalla a luatființă provincia Hispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană),în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtuluiGallaecia.

La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția decapitală a provinciei separate noi inființate Gallaetia. În vremea invaziilortriburilor migratoare germanice puterea romană în regiune, inclusiv la Bracaratriburilor migratoare germanice puterea romană în regiune, inclusiv la BracaraAugusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor, poporgerman din centrul Europei.

În anul 410 suebii au pus temeliile unui regat pe tot cuprinsul Spaniei de nord-vest, având capitala la Bracara. În anul 584 noi cuceritori germanici, vizigo ții,în frunte cu regele Leowigild au invadat Peninsula Iberică și au ajuns, larândul lor, hegemoni în această regiune.

În anul 714, în cadrul campaniei sale victorioase pe meleagurile actuale ale Portugaliei,comandantul maur Abd al-Aziz Ibn Musa a cucerit și Braga din mâinile vizigoților.Deoarece locuitorii cetății au opus rezistență îndârjită, cuceritorii au distrus-o fără multemenajamente. Totuși stăpânirea musulmană în regiune a fost destul de șubredă.

Până în anul 740, Alfonso I, regele Asturiei, a izbutit s-o izgonească din Galicia, inclusivdin Braga. Când după decesul regelui Alfonso al III-lea regele Leonului, (866 -930) s-ahotărât împărțirea regatului între fiii săi, Galicia a trecut în mâinile lui Ordoňo al II-lea(910-924) care pentru moment a ales Braga drept reședință.

Când, după moartea fratelui său, Garcia (914) Ordoňo a luat în posesia sa și regatulLeonului, Braga a încetat de a mai fi capitală. După atacuri repetate în zonă, în anul 985,Leonului, Braga a încetat de a mai fi capitală. După atacuri repetate în zonă, în anul 985,atotputernicul regent al Califatului Cordobei, Al-Mansur Ibn Abi Aamir a reușit sărecucerească orașul, iar episcopii s-au văzuți siliți să fugă la Lugo

Cel care a eliberat din nou Braga din mâinile maurilor a fost în anul 1040 regele Castilieiși Leonului, Fernando I (1036 -1065). În anul 1070 s-a reconstituit la Braga și instituțiaepiscopiei sub conducerea episcopului Pedro care a inițiat și reluarea construcțieicatedralei. Mai apoi, în vremea lui Afonso Henriques fondatorul Portugaliei independente,Braga a devenit parte a noului stat creștin.

Intre anii 1093-1147 Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze.

Biserica San Paulo din Braga, sec.al XVI-lea

Spre deosebire de Lisabona, Évora și Coimbra, Braga nu a beneficiat înveacul al XVI-lea de profiturile aduse de Perioada Marilor descoperiri.

Ea a ieșit totuși din situația economică mai precară datorită numeroaselorlucrări publice finanțate de arhiepiscopul Diogo de Sousa, care au incluslărgirea străzilor, construcția de pieți publice, ridicarea de spitale și debiserici.

El a făcut ameliorări ale clădirii catedralei și i-a adăugat o nouă capelă în stilmanuelian. Datorită lui Diogo de Sousa orașul a intrat din era medievală înmanuelian. Datorită lui Diogo de Sousa orașul a intrat din era medievală încea a Renașterii și a devenit cu adevărat „Roma Portugaliei”.

In secolul al XVIII-lea Braga a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate cândarhiepiscopi și arhitecți precum André Soares și Carlos Amarante i-au dăruitîncă un șir de edificii publice impunătoare în stil baroc.

Atunci au fost clădite o nouă primărie, biblioteca publică, sanctuarul catolicBom Jesus do Monte și numeroase palate.

Obiective turistice și de pelerinajBraga și zona înconjurătoare se distinge printr-o mare bogație de locuri de importanțăistorică ca de pildă Catedrala (Se), Sanctuarul Bom Jesus și Samiero.

Catedrala din Braga (Sé de Braga) , sec. XII-XVIII, este cel mai însemnat loc istoric alorașului. Se caracterizează printr-un amestec de numeroase stiluri artistice și arhitectonice:romanic, manuelin, gotic tarziu, baroc etc. A fost zidită aproximativ în anul 1070 prininițiativa episcopului Pedro cel Sfant de Braga pe locul unei biserici antice, Santa Maria, cefusese distrusă de mauri cu patru veacuri în urmă. Lucrările de construcție au fost patronatefusese distrusă de mauri cu patru veacuri în urmă. Lucrările de construcție au fost patronatede conții de Portugalia - Enrique de Burgundia (1093 -1112) și soția sa, Teresa, părințiicelui dintâi rege al Portugaliei, Afonso I ( 1112 - 1185), precum și de arhiepiscopul Geraldode Moissac care a pus aici temeliile instituției arhiepiscopiei orașului. Începând din 1128noua catedrală a fost construită dupa canonul ordinului benedictin, sub supraveghereaarhiepiscopului Paio Mendes Se Maia. Turnurile însă i-au fost distruse de cutremurul dinanul 1135. Clădirea cateralei s-a prelungit până în secolul al XVIII-lea. În anul 1930 s-adeschis la fața locului un muzeu al tezaurului artistic al catedralei. Pe peretele exterior alCapelei centrale se poate vedea statuia Fecioarei Maria alaptându-l pe copilul Iisus -Madona Laptelui ( Madona do Leite).

Catedrala din Braga (Sé de Braga)

• Biserica Populo, construită în secolul al XVI-lea în stil neo-clasic.

• Igreja da Misericórdia în stil renascentist

• Igreja de São Paulo

• Igreja de São Vicente -

• Igreja do Carmo

• Igreja dos Congregados

Muzee

• Muzeul Biscainhos• Muzeul Biscainhos

• Muzeul Medina

• Muzeul Nogueira da Silva

• Muzeul Dom Diogo de Sousa

• Muzeul tezaurului catedralei

• Muzeul Pius al XII-lea

• Muzeul Tabloului

• Muzeul instrumentelor de coarde

Alte obiective•Fonte de idolo- Făntâna idolului - dedicată zeului local Tongoenabiagus, din veacul I al erei creștine,acoperit de basoreliefuri și inscripții.

•Torre de Menagem - turnul gotic al cetății Braga - rămășiță a cetății vechi din secolul al XIV-lea

•Capela dos Coimbras (sec.al XVI-lea),în stil renascentist și manuelin

•Paço Arquiepiscopal - Palatul arhiepiscopal - zidit în secolul al XIV-lea-XVIII-lea, având porțiuni în stilgotic, manierist si baroc , adăpostește astăzi Biblioteca municipală.

Primăria muncipiului Braga şi făntâna pelicanului, ambele din secolul al XVIII-lea•Arco da Porta Nova - Poarta Nouă, în stil baroc din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit o versiune mai•Arco da Porta Nova - Poarta Nouă, în stil baroc din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit o versiune maiveche gotică

•Camara de Braga - cladirea barocă a Primăriei (vezi imaginea)

•Palatul Raio din secolul al XVIII-lea, în stil baroc -rococo ieșit din comun, cu fațada bogat ornamentată

•Theatro Circo din secolul al XX-lea

•Jardim de Santa Bárbara - grădina Sfânta Barbara

•Făntâna Aguas Ferreas

•Casa dos Crivos

Primăria muncipiului Braga şi făntâna pelicanului, ambele din secolul al XVIII-lea

În afara centrului orașului•Sanctuarul Bom Jesus do Monte (Sanctuarul Bunului Iisus de pe munte) (din secolul al XVIII-lea -începutul secoulului al XIXX-lea): biserica, aflată la periferia orașului,la 5 km în nord-est, este un locînsemnat de pelerinaj, cu scări magnifice în stil baroc, având și un funicular cu mecanism hidraulic, celmai vechi din Peninsula Iberică.

•Biserica Falperra(sec. XVIII): cu un paviment pentagonal și o fațadă rococo, este un bun exemplu dearhitectură barocă.

•Mănăstirea Tibães (secolele XVII-XVIII): o mănăstire benedictină, de mare importanță din punct devedere artistic, cu faimoase lucrări de orfevrerie, folosind aur importat din Brazilia

Sanctuarul Sameiro (secolele XIX-XX): centru însemnat de pelerinaj consacrat Fecioarei Maria.•Sanctuarul Sameiro (secolele XIX-XX): centru însemnat de pelerinaj consacrat Fecioarei Maria.

•Estádio Municipal de Braga, Stadionul Municipal, zidit în dealul Monte Castro, de unde se poatecuprinde cu vederea întreg orașul.

•Capela Santo Frutuoso Chapel, (în stil preromanesc) clădită în veacul al VII-lea.

•Biserica Santa Eulalia, biserică în stil romanesc, în apropierea sanctuarului Bom Jesus do Monte.

•Dealul Chamor, cu monumentul Inimii Sacre,înalt de 20 m

•Sete Fontes - vechiul sistem de aprovizionare cu apă potabilă al orașului

•Castelul Dona Chica, un castel romantic la Palmeira, opera arhitectului Ernesto Korrodi .

Sanctuarul Bom Jesus do Monte (Sanctuarul Bunului Iisus de pe munte)

ORAȘUL BARCELOS

Barcelos este un oraș portughez din districtul Braga, în regiunea de nord și sub-regiunea Cávado cu aproximativ 20 625 de locuitori.Orașul se învecinează la nord cu comunele Viana do Castelo și Ponte Lima, la est cu Vila Verde și orașul Braga, la sud cu Vila Nova de Famalicao, la sud-est cu Povoa de Varzim și la est cu esposende.Cel mai înalt punct din oraș este situat în Sao Goncalo la o altitudine de 488 Cel mai înalt punct din oraș este situat în Sao Goncalo la o altitudine de 488 metri la parohia Fragoso.

ORAȘUL BARCELOS

CinemaOrașul Barcelos este deservit de două cinematografe conduse de compania Cinemas Cinemax. De asemenea, dispune de Societatea de Film Barcelos care realizează proiecții de film în Sala Bibliotecii Municipale.

Biblioteci•Arhiva Municipală

•Biblioteca Municipală Barcelos

•Bibliotecile grupurilor școlare

CulturăÎn municipiul Barcelos există 11 monumente naționale, 8 imobile de interes public și 5 monumente în procesul de clasificare.

Semnificația cocoșului din Barcelos

Cocoșul din Barcelos este un suvenir aducatorde noroc și unul dintre simbolurile naționaledin Portugalia. Legenda spune ca în timpulunui ospăț, dat de un mare moșier dinBarcelos, a disparut un obiect pretios dinargint.Unul dintre oaspeti a fost acuzat sitrimis in fata judecatii pentru furt. Contrardovezilor puternice care il incriminau, acestadovezilor puternice care il incriminau, acestainsista sa isi afirme nevinovatia, iarjudecatorul i-a acordat o ultima sansa de a si-odovedi. In acel moment, acuzatul a vazut inapropierea lui un cocos asezat intr-un cos denuiele , si a proclamat: "Daca sunt nevinovat,cocosul acesta o va marturisi !"In acel moment cocosul a incepu sa strige"Cucurigu!", iar acuzatul a fost eliberat.

Conform unei alte legende, din secolul al XIV-lea, locuitorii orasului Barcelos erau terifiati de o crima ramasa nerezolvata. Intr-o buna zi, un pelerin care traversa orasul in drumul sau catre St-Jacques-of-Compostelle a fost suspectat de savarsirea acestei crime, si apoi judecat si condamnat la moarte prin spanzurare.

In drum catre spanzuratoare, barbatul a cerut sa il vada pe judecatorul care il condamnase la moarte. Cererea fiindu-i aprobata, a fost dus in fata judecatorului care benchetuia impreuna cu mai multi oaspeti. In fata ochilor neincrezatori ai mesenilor, incercand pentru ultima data sa isi pledeze neincrezatori ai mesenilor, incercand pentru ultima data sa isi pledeze nevinovatia, el a aratat un cocos fript asezat pe o tava, si a spus ca acesta va incepe sa cante in momentul in care va fi spanzurat.

In mijlocului rasetelor generale, pelerinul a fost scos din incapere; desi mesenii nu ii dadusera crezare, nici unul dintre ei nu a indraznit sa se atinga de apetisantul cocos .La un moment dat cocosul fript a saltat pe masa si a inceput sa cante. Plin de perplexitate, judecatorul a dat fuga la locul de executiei si l-a gasit pe condamnat cu streangul pus, cu funia nereusind insa sa se stranga inca in jurul gatului. Pelerinul a fost eliberat imediat si lasat sa isi continue drumul.

In amintirea acestui episod, cativa ani mai tarziu a fost inaltat in Barcelos un mic monument, gazduit in zilele noastre de muzeul de arheologie de aici.

Orasul Barcelos este situat in provincia Braga, in apropierea localitatii Porto. localitatii Porto.

Simbolizand trimful dreptatii atunci cand oamenii se lupta pentru implinirea acesteia, infatisat intr-o multitudine de forme, cocosul din Barcelo a devenit o parte integranta a vietii cotidiene din Portugalia.

PORTOEste cel mai important oraș din apropierea orsașului Barcelos și este al doilea oraș camărime și importanță din Portugalia. Este situat în nordul țării, la nord de râul Douro,aproape de coasta Oceanului Atlantic. Țara și vinul de Porto (portugheză: Vinho do Porto)și-au luat numele de la orașul Porto. Locuitorii Porto-ului și-au spus tripeiros, nume careeste în uz și astăzi.

Referințele istorice merg până în secolul V, pe timpul Imperiului Roman. În perioada dedinaintea formării Portugaliei era numit Portus Cale - Portul lui Cale. Regiuneaînconjurătoare a fost numită de aceea Condado Portucalense. Aceată regiune a devenitregatul independent al Portugaliei, care s-a extins de-a lungul timpului până la frontiereleactuale. Orașul a fost de asemena scena mariajului dintre João I și Ecaterina de Lancaster,simbolizând alianța militară ce a durat mult timp dintre Portugalia și Anglia, care era cândrespectată, când nu.

Unul dintre produsele Portugaliei apreciate la nivel mondial este Vinul de Porto. Numelesău vine de la faptul că stătea închis în pivnițele din orașul-soră al Porto-ului, Vila Nova deGaia, cel de peste râu. Arhitectul italian Nasoni a desenat un turn care a fost construit înzonele centrale ale orașului, devenind pictograma sa: Torre dos Clérigos.

PORTO

Între secolul XVIII și secolul XIX orașul a devenit un centru industrial important.Un pod de oțel de două etaje (Ludovic I) și un pod feroviar (Maria Pia), au fostcontruite amândouă de arhitectul Gustave Eiffel, la fel ca gara (considerată a fiuna dintre cele mai frumoase din Europa). Bursa și universiatea au fost deasemenea create între timp.

O rețea de tramvaie în continuă de dezvoltare a fost creată în oraș, dar în zielelenoastre doar o linie a mai rămas, care merge prin râu și pe țărmul mării, în specialîn scopuri turistice. În secolul XX alte poduri au fost contruite, ca și Arrábida.Apoi a venit S. João, înlocuitorul lui Maria Pia, Freixo, pentru a completa Luís I,Apoi a venit S. João, înlocuitorul lui Maria Pia, Freixo, pentru a completa Luís I,și mai recent, Infante pentru a înlocui al doilea nivel al lui Luis I.

Cel mai vechi ziar portughez (Jornal de Notícias) este de asemenea din acest orașși clădirea în care este relizat (care are același nume cu periodicul), este unadintre cele mai înalte ale orașului.

Bursa orașului (Bolsa do Porto) a fuzionat cu cea din Lisabona, original Bolsa deValores de Lisboa, care a fuzionat mai târziu cu Euronext, împreună cuAmsterdam, Bruxelles, LIFFE și Paris.

De curând (1996), centrul istoric (care datează din Evul Mediu) a intrat înpatrimoniul cultural mondial UNESCO. În 2001 Porto a împărțit titlul decapitală culturală europeană împreună cu orașul olandez Rotterdam).

În prezent cel mai important proiect de dezvoltare este metroul său. Este cel maiscump proiect în contrucția publică din Europa, în principal din cauza soluluiorașului, care este extrem de complex, din perspectiva tehnică. O consecință esteconstrucția unui nou pod, pentru trafic, și dedicarea podului Ludovic I metroului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Andrei I., Erikos A., Teslaru S., Statele lumii de la A la Z, Editura Tess-M, Constanța, 1997.

Berstein Serge, Milza Pierre, Istoria Europei, vol. I, II, III, IV,V, Editura Institutul European, 1998.

Berstein Serge, Milza Pierre, Istoria secolului XX, vol. I, II, III, Editura All, 1998.

Geiss Imanuel, Istoria lumii. Din preistorie până în anul 2000, Editura All, 2002.

Larousse, Cronologia universală. Cele mai importante evenimentepolitice, culturale, religioase și științifice din istoria omenirii, Editura Lider, București, 1996.

Oțetea Andrei (coord.), Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, București, 1969.

Popa D. Marcel, Matei C. Horia, Mica enciclopedie de istorie universală. Statele lumii contemporane, Editura IRI, București, 1993.