16 iulie 2011

SÂMBÃTÃSÃPTÃMÂNA A XV-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el;

veniþi sã-l adorãm.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el;

veniþi sã-l adorãm.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

O, Cristoase, Domnul slavei nesfârºite, tu cel careDuhul dragostei în lume îl reverºi cu-mbelºugare,Pe tot omul care umblã pe cãrarea vieþii triste,Mila ta sã-l însoþeascã, cu iubire sã-l asiste.Curmã boala care trupul ni-l consumã ºi ni-l roade,ªi din minte izgoneºte cugetãrile neroade,Stinge patimile rele ce ne-mping pânã la crimã,Varsã-n inimi alinare când tristeþea ne oprimã.Ne inspirã totdeauna gânduri sfinte ºi senine,Sã ne fie fãrã piedici drumul nostru cãtre tine.Dã-ne dreapta moºtenire în lãcaºurile sfinte,Nu îngãdui s-o pierdem, s-o schimbãm pe-un vas de linte.

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an2

Toate cele ºapte zile câte sunt pe sãptãmânãReprezintã viaþa pânã se întoarce în þãrânã;Ziua-a opta este-aceea când al vieþii fir ni-l seceri,Când ne chemi la judecatã; este ziua marii treceri.La aceastã judecatã ne gândim de bunã seamã,Pãcãtoºi fiind cu toþii, cu neliniºte ºi teamã.Dar sperãm cã-n ziua-aceea lângã noi alãturi fi-vaMaica ta ºi Maica noastrã, Preacurata, Milostiva.Celor ce sub steagul crucii lupta vieþii o înfruntãLe-ai promis un loc în ceruri, la ospãþul tãu de nuntã.ªi pe noi ne du în ceruri, nu la locul de osândã,Sã-l slãvim în veci pe Tatãl, contemplându-i faþa blândã.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptelelui minunate faþã de fiii oamenilor.

Psalmul 106 (107)

Aduceri de mulþumire pentru eliberareDumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, careaduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos

(Fap 10,36).I

1 Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, *veºnicã este îndurarea lui!

2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, *cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului,

3 pe care i-a adunat din toate þãrile: †de la rãsãrit ºi de la apus, *de la miazãnoapte ºi de la miazãzi;

4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate *ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate

în care sã poatã locui;5 sufereau de foame ºi de sete; *

viaþa se stingea în ei.

Oficiul lecturilor 3

6 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul *ºi i-a mântuit din necazurile lor;

7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, *ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui.

8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, *pentru minunile pe care le-a fãcut

în folosul fiilor oamenilor.9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat *

ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând.10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, *

robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri,11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu *

ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt.12 El le-a zdrobit inima în necazuri, *

cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor.13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul *

ºi i-a mântuit din necazurile lor;14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii *

ºi lanþurile lor le-a rupt.15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, *

pentru minunile pe care le-a fãcutîn folosul fiilor oamenilor.

16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã *ºi a frânt zãvoarele de fier.

Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptelelui minunate faþã de fiii oamenilor.

Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui.II

17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii *ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi,

18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã *ºi au ajuns pânã la porþile morþii.

19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul *ºi i-a mântuit din necazurile lor.

20 A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, *i-a scãpat de la nimicire.



în folosul fiilor oamenilor.22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire *

ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie!23 Cei care plecau pe mare în corãbii *

ºi fãceau negoþ pe apele cele mari,24 ei au vãzut lucrãrile Domnului *

ºi minunile lui în adâncuri.25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna *

care a ridicat valurile mãrii:26 se suiau spre ceruri, †

se prãbuºeau în adâncuri; *sufletul lor se topea de groazã.

27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat *ºi toatã priceperea lor pierise.

28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul *ºi i-a mântuit din necazurile lor;

29 a domolit furtuna *ºi valurile s-au potolit.

30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit *ºi el i-a condus la portul dorit.


în folosul fiilor oamenilor.32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului *

ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor.Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui.

Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vorînþelege bunãtatea Domnului.

III33 El a schimbat râurile în loc uscat *

ºi izvoarele de apã în pãmânt arid,34 pãmântul roditor, în sãrãturã, *

din cauza rãutãþii locuitorilor lui.


35 Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã *ºi pãmântul uscat în izvoare de apã

36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, *iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã.

37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii *ºi ele au adus roade îmbelºugate.

38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit *ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor.

39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi *din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor.

40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, *i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri.

41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz *ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele.

42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura *ºi orice nelegiuit îºi va închide gura.

43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea *ºi va înþelege bunãtatea Domnului.

Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vorînþelege bunãtatea Domnului.V.Doamne, adevãrul tãu este pânã la nori.R. Iar judecãþile tale sunt ca abisul cel mare.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea a doua a Regilor 2,1-15

Ridicarea la cer a lui Ilie

În zilele acelea, 1 când Domnul avea sã-l ridice peIlie în vârtej de vânt la cer, Ilie ºi Elizeu au plecat de laGhilgal. 2 Ilie i-a zis lui Elizeu: „Rãmâi aici, te rog, cãciDomnul mã trimite pânã la Betel”. Elizeu a rãspuns:„Viu este Domnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voipãrãsi”. ªi au coborât la Betel. 3 Fiii profeþilor, careerau la Betel, au ieºit în întâmpinarea lui Elizeu ºi i-auzis: „ªtii cã Domnul îl rãpeºte astãzi pe stãpânul tãudeasupra capului tãu?” ªi el a rãspuns: „ªtiu ºi eu, dar


tãceþi”. 4 Ilie i-a zis: „Elizeu, rãmâi aici, te rog, cãciDomnul mã trimite la Ierihon”. El a rãspuns: „Viu esteDomnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi!” ªiau ajuns la Ierihon. 5 Fiii profeþilor, care erau la Ierihon,s-au apropiat de Elizeu ºi i-au zis: „ªtii cã Domnul îlrãpeºte astãzi pe stãpânul tãu deasupra capului tãu?” ªiel a rãspuns: „ªtiu ºi eu, dar tãceþi”. 6 Ilie i-a spus luiElizeu: „Rãmâi aici; pe mine Domnul mã trimite laIordan”. Elizeu i-a rãspuns: „Viu este Domnul ºi viueste sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi!” 7 ªi au plecatamândoi. Cincizeci dintre fiii profeþilor, care i-au urmat,s-au oprit la distanþã, în timp ce ei doi s-au oprit pemalul Iordanului. 8 Ilie ºi-a luat mantia, strângând-ovãlãtuc, a lovit cu ea apele, care s-au despãrþit în douã,într-o parte ºi alta. Amândoi au trecut ca pe uscat.

9 În timp ce treceau, Ilie i-a spus lui Elizeu: „Cere cevrei sã fac pentru tine, înainte de a fi rãpit de la tine!”Elizeu i-a rãspuns: „Vreau ca duhul pe care l-ai primittu sã fie în mine de douã ori mai puternic!” 10 Ilie i-arãspuns: „Ai cerut un lucru greu de îndeplinit! Cu toateacestea, dacã mã vei vedea atunci când voi fi rãpitdeparte de tine, þi se va acorda, în caz contrar, nu þi se vaacorda!” 11 Pe când mergeau împreunã ºi vorbeau, a apã-rut un car de foc cu cai de foc, i-a despãrþit pe unul decelãlalt ºi Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt.

12 Elizeu l-a vãzut ºi a început sã strige: „Pãrintelemeu, pãrintele meu! Carul lui Israel ºi vizitiul lui!” ªinu l-a mai vãzut. Atunci, a luat propriile haine ºi le-arupt în douã. 13 A luat mantia pe care Ilie o lãsase sã-icadã, s-a întors ºi s-a oprit pe malul Iordanului. 14 Cumantia lui Ilie a lovit apele, dar ele nu s-au dat la oparte. Atunci, Elizeu a spus: „Unde este, aºadar, Dum-nezeul lui Ilie?” A lovit încã o datã, apele s-au despãrþitîn douã ºi Elizeu a trecut dincolo.

15 Fiii profeþilor care erau în faþa Ierihonului, când l-auvãzut, ºi-au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elizeu”. ªii-au ieºit înainte ºi s-au închinat pânã la pãmânt înain-tea lui.


RESPONSORIUL Mal 3,23-24b; Lc 1,15a.17aR. Iatã, îl voi trimite pe Ilie, profetul, înainte de a

veni ziua cea mare ºi înfricoºãtoare a Domnului, * ºi seva întoarce inima pãrinþilor cãtre copii ºi a copiilorcãtre pãrinþi.V. Ioan va fi mare înaintea Domnului. Va merge

înaintea lui cu duhul ºi cu puterea lui Ilie. * ªi se vaîntoarce.

LECTURA A DOUA

Din tratatul Despre sacramente,de sfântul Ambroziu, episcop

(Nr. 52-54.58: SCh 25 bis, 186-188.190)

Sacramentul pe care îl primeºtise realizeazã prin cuvântul lui Cristos

Noi constatãm cã harul are o eficacitate mai maredecât natura ºi totuºi mãsurãm încã harul binecuvân-tãrii profeþilor. Dacã binecuvântarea unui om a avutatâta putere încât sã schimbe natura, ce sã spunem despreconsacrarea divinã, în care acþioneazã înseºi cuvinteleDomnului ºi Mântuitorului? Cãci acest sacrament pecare îl primeºti se realizeazã prin cuvântul lui Cristos.Dacã cuvântul lui Ilie a avut atâta putere încât sã coboarefoc din cer, oare cuvântul lui Cristos nu va fi în stare sãschimbe natura elementelor? Despre creaturile din între-gul univers, ai citit: El a spus ºi toate s-au fãcut, el aporuncit ºi toate au fost create (Ps 32,9). Cuvântul luiCristos, aºadar, care a putut sã creeze din nimic ceea cenu exista, nu poate oare sã schimbe lucrurile care suntîn ceea ce nu erau? Cãci nu este mai uºor sã dai exis-tenþã lucrurilor, decât sã le schimbi în altceva.

Dar de ce sã ne folosim de argumentãri? Sã ne folosimde exemplele sale ºi sã dovedim adevãrul misteruluiprin însuºi misterul întrupãrii. Oare s-a urmat cursulobiºnuit al naturii atunci când Isus Domnul s-a nãscutdin Maria? Dacã observãm ordinea naturii, este normalca femeia sã nascã din unirea cu bãrbatul. Este clar,


aºadar, cã Fecioara a nãscut în afara ordinii naturii. Eibine, ceea ce noi realizãm este trupul nãscut din Fecioarã.De ce cauþi ordinea naturii aici, în trupul lui Cristos,dacã însãºi naºterea Domnul Isus din Fecioarã este înafara cursului naturii? Trupul lui Cristos din sacramenteste cu adevãrat trupul lui Cristos, cel care a fostrãstignit ºi a fost înmormântat. Acest sacrament, aºadar,este cu adevãrat sacramentul trupului sãu.

Însuºi Isus Domnul proclamã: Acesta este trupulmeu. Înainte de binecuvântarea cuvintelor cereºti, estenumitã o altã substanþã; însã, dupã consacrare, este desem-nat trupul sãu. El însuºi îl numeºte sângele sãu. Înaintede consacrare, îl numeºte cu un alt nume. Dupã consa-crare, este numit sânge. Iar tu spui: „Amin”, adicã„Este adevãrat”. Ceea ce rosteºte gura sã recunoascã ºimintea. Ceea ce enunþã cuvântul sã audã ºi inima.

ªi Biserica, vãzând un har atât de mare, îi îndeamnãpe fiii ei, îi îndeamnã pe prietenii ei sã se apropie desacramente, spunând: Mâncaþi ºi beþi, prietenii mei, îmbã-taþi-vã, fraþilor (Ct 5,1). Ce mâncãm, ce bem, Duhul þi-aspecificat în alt loc, prin profet, spunând: Gustaþi ºivedeþi cât de bun este Domnul, ferice de omul care seîncrede în el (Ps 33,9). Cristos este în acest sacrament,pentru cã este trupul lui Cristos. Aºadar, nu este o hranãtrupeascã, ci o hranã spiritualã. De aceea, ºi Apostolulspune, vorbind despre figura ei: Pãrinþii noºtri au mâncatcu toþii aceeaºi hranã spiritualã ºi au bãut aceeaºi bãu-turã spiritualã (1Cor 10,3-4). Cãci trupul lui Dumnezeueste un trup spiritual, trupul lui Cristos este trupul spiri-tului divin, deoarece Cristos este spirit, aºa cum citim:Cristos Domnul este spirit înaintea feþei noastre(cf. Lam 4,20 LXX). Citim ºi în Scrisoarea sfântuluiPetru: Cristos a murit pentru voi (1Pt 2,21). În sfârºit,aceastã hranã întãreºte inima noastrã ºi aceastã bãuturãînveseleºte inima omului (Ps 103,15), dupã cum aamintit profetul.

RESPONSORIUL Mt 26,26; cf. Iob 31,31R. În timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecu-

vântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o discipolilor ºi le-a spus:


* Luaþi, mâncaþi, acesta este trupul meu.V. Atunci au spus oamenii din poporul meu: Cine ne

va da carne ca sã ne sãturãm? * Luaþi.

Rugãciunea de încheiere

Dumnezeule, tu le arãþi celor rãtãciþi lumina adevãrului,ca sã se poatã întoarce pe calea ta; dã-le tuturor aceloracare poartã numele de creºtin tãria de a înlãtura tot cese împotriveºte acestui nume ºi de a îndeplini ceea ce îicorespunde. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu,care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Astrul zilei în tãrie îºi aratã faþa sfântã,Cu luminã dulce, linã, tot pãmântu-l înveºmântã,ªi sãgeþi de foc aruncã din lãcaºu-i de splendoare,Încercând sã nimiceascã rãutatea de sub soare.Ce-am greºit în întuneric la luminã-acum apare;A rodit în noi pãcatul doar regret ºi remuºcare.Orice urmã, orice patã, de pãcat în noi lãsatãTu o ºterge, Doamne sfinte, în iubirea ta de tatã.Aºteptãm întru speranþã sã ne vinã zi seninã,Zi în care chiar tu, Doamne, sã fii soare ºi luminã.ªi, privindu-te în faþã, faþa sfântã ºi mãreaþãSã ne fie bucurie ºi eternã dimineaþã.


E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã;Pentru soare, pentru toate, preamãrire þie, Tatã!Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire,Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire!

Amin.

PSALMODIAAnt. 1 Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale

sunt adevãr.

Psalmul 118 (119),145-152

XIX (Qof)145 Am strigat din toatã inima mea,

ascultã-mã, Doamne, *ºi voi pãstra îndreptãrile tale.

146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã *ºi voi pãzi poruncile tale.

147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, *îmi pun încrederea în cuvintele tale.

148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, *ca sã meditez la fãgãduinþele tale.

149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, *dã-mi viaþã dupã judecata ta!

150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; *se îndepãrteazã de legea ta.

151 Dar tu, Doamne, eºti aproape *ºi toate poruncile tale sunt adevãr.

152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, *cã le-ai statornicit pentru vecie.

Ant. Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale suntadevãr.

Ant. 2 Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne,ºi sã lucreze cu mine.

Cântarea Înþ 9,1-6.9-11

Doamne, dã-mi înþelepciune

Laudele 11

Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea staîmpotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15).

1 Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, *care ai fãcut toate prin cuvântul tãu

2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om *ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine

3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate *ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã,

4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron *ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi,

5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, †om slab ºi cu viaþã scurtã, *puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile.

6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºitîntre fiii oamenilor, †

dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, *va fi socotit ca un nimic.

9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; *când ai fãcut lumea, ea era de faþã

ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi *ºi ce este drept potrivit poruncilor tale.

10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, *ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale,

ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, *ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta.

11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate †ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã *ºi mã va ocroti cu slava sa.

Ant. Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºisã lucreze cu mine.

Ant. 3 Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna.

Psalmul 116 (117)

Lauda îndurãrii DomnuluiNaþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentruîndurarea lui (Rom 15,9).


1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, *preamãriþi-l, toate popoarele.

2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, *ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna.

Ant. Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna.

LECTURA SCURTÃ Fil 2,14-15

Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, casã fiþi fãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dum-nezeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãciteîntre care voi apãreþi ca niºte luminãtori în lume.

RESPONSORIUL SCURT

R.Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãpareamea! Am strigat.V.Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti

scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat.

Ant. la Benedictus: Lumineazã-i, Doamne, pe cei carestau în întuneric ºi în umbra morþii.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,

Laudele 13

74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *sã-i slujim fãrã teamã,

75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *în toate zilele vieþii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *cãci vei merge înaintea Domnului

sã pregãteºti cãile sale,77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *

întru iertarea pãcatelor,78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *

cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric

ºi în umbra morþii *ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în

întuneric ºi în umbra morþii.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu, care a voitca Maria, Maica lui Cristos, sã fie mai presus de toatefãpturile din cer ºi de pe pãmânt:

Priveºte la Maica Fiului tãu ºi ascultã-ne!Pãrinte al îndurãrilor, îþi mulþumim pentru cã ne-ai dat-ope Maria ca Mamã ºi exemplu:– sfinþeºte-ne inimile prin mijlocirea ei.Tu, care ai fãcut-o pe Maria atentã la cuvântul tãu ºi sluji-toarea ta fidelã,– prin mijlocirea ei, dãruieºte-ne roadele Duhului Sfânt.Tu, care ai întãrit-o pe Maria când stãtea sub cruce ºi aiumplut-o de bucurie prin învierea Fiului tãu,– prin mijlocirea ei, scapã-ne de încercãri ºi întãreºte-ne

speranþa.Tatãl nostru.


Rugãciunea de încheiereDumnezeule, izvorul mântuirii, dã-ne harul ca prin

viaþa noastrã sã dãm mãrturie slavei tale, astfel încât ºi înceruri sã nu încetãm nicicând a te lãuda. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentrua face binele.

Ora medie 15

Psalmul 118 (119),121-128

XVI (Ain)121 Am fãcut judecatã ºi dreptate, *

nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã!122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, *

ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi!123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale *

ºi a promisiunii dreptãþii tale.124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta *

ºi învaþã-mã orânduirile tale.125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg *

ºi voi cunoaºte învãþãturile tale.126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, *

cãci au cãlcat legea ta.127 De aceea eu iubesc poruncile tale *

mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat.128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale *

ºi urãsc orice cale a minciunii.Ant. Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a

face binele.Ant. 2 Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi.

Psalmul 33 (34)

Domnul e mântuirea celor drepþiVoi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3).

I2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, *

lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea.3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! *

Sã audã cei umili ºi sã se bucure!4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, *

sã înãlþãm numele lui împreunã!5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns *

ºi m-a eliberat de orice teamã.


6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, *ºi feþele voastre nu se vor ruºina.

7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat *ºi l-a scãpat din toate necazurile sale.

8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el *ºi-i scapã din primejdie.

9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, *ferice de omul care se încrede în el.

10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, *cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el.

11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, *dar cei care îl cautã pe Domnul

nu duc lipsã de nimic.Ant. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi.Ant. 3 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã.

II12 Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, *

vã voi învãþa frica de Domnul.13 Cine este omul care doreºte viaþa, *

care vrea zile multe ca sã vadã binele?14 Fereºte-þi limba de rãutate *

ºi buzele de vorbe înºelãtoare;15 fugi de rãu ºi fã binele, *

cautã pacea ºi urmeaz-o.16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi *

ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor.17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, *

pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt.18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude *

ºi-i scapã din orice strâmtorare.19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã *

ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit.20 Multe încercãri se abat peste cel drept, *

dar Domnul îl elibereazã din toate.21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, *

nici unul dintre ele nu va fi zdrobit.

Ora medie 17

22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, *iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa.

23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, *nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul.

Ant. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã.

LECTURA SCURTÃ Ier 17,9-10Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o

poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrundrãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºidupã roadele pe care le aduce.V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã.R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu.

Rugãciunea de încheiereDoamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne

harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim petine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine,într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R.Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN

Vesperele I




IMNUL

Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul,Cãci totul în tine îºi aflã izvorul;

Duminica a XVI-a de peste an18

Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã,De-aceea te cântã, te binecuvântã.Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrareaAsemenea nouã când cade-nserarea,Cãci tot truditorul puterea-ºi refacePrin somnul de noapte, în tihnã ºi pace.Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne,Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne:Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii,Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii.Amurgul acestei vieþi aºteptându-l,La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul;Sã nu ne condamni la a ta judecatã,Aratã-þi atuncea iubirea de tatã.Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului.

Psalmul 121 (122)Ierusalimul - cetatea sfântã

V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeuluicelui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22).

1 M-am bucurat când mi s-a spus: †„Sã mergem la casa Domnului”. *

2 Iatã, picioarele noastre au ajunsla porþile tale, Ierusalime!

3 Ierusalimul este zidit *ca o cetate bine întãritã.

4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, †dupã legea lui Israel, *ca sã laude numele Domnului.

5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, *tronurile casei lui David.

Vesperele I 19

6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: *„Sã fie în siguranþã cei care te iubesc!

7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale *ºi liniºtea în palatele tale”.

8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, *eu spun: „Pace þie!”

9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, *mã rog pentru fericirea ta!

Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului.Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufle-

tul meu îl aºteaptã pe Domnul.

Psalmul 129 (130)

Dintru adâncuri strig cãtre tineEl va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21).

1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, *2 Doamne, ascultã glasul meu!

Pleacã-þi urechea ta *la glasul rugãciunii mele.

3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, *Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta?

4 La tine însã este iertare *ºi ne temem de tine.

5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; *sufletul meu se încrede în cuvântul sãu.

6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul *mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, *7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,

cãci la Domnul este îndurare *ºi belºug de mântuire.

8 El îl va mântui pe Israel *de toate fãrãdelegile lui.

Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletulmeu îl aºteaptã pe Domnul.


Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiulîn cer ºi pe pãmânt, aleluia.

Cântarea Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, *

nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu,7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav †

ºi devenind asemenea oamenilor. *Dupã înfãþiºare era considerat ca om.

8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, *ºi încã moartea pe cruce.

9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat †ºi i-a dãruit un nume *care este mai presus de orice alt nume,

10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: *al celor din cer, al celor de pe pãmânt

ºi al celor din adâncuri,11 ºi orice limbã sã proclame,

spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: *„Isus Cristos este Domnul!”

Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul încer ºi pe pãmânt, aleluia.

LECTURA SCURTÃ 2Pt 1,19-21Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine

cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întu-necos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafã-rul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sãºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se inter-preteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþianu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii,conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.

RESPONSORIUL SCURT

R.De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sãfie numele Domnului. De la rãsãritul.

Vesperele I 21

V.Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fienumele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritulsoarelui pânã la apus, lãudat sã fie numele Domnului.

Ant. la Magnificat: Adunaþi mai întâi neghina ºilegaþi-o în snopi, ca sã fie arsã, iar grâul adunaþi-l înhambarul meu, spune Domnul.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *

lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Adunaþi mai întâi neghina ºi legaþi-o în snopi, casã fie arsã, iar grâul adunaþi-l în hambarul meu, spune Domnul.


RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor caresperã în el:

Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne!Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi,care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu,– dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minu-

nate.Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei– dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credin-

cioºi ai tainelor împãrãþiei tale.Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care con-duc popoarele,– ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi.Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei,a stãrii sociale, a limbii sau a religiei– ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea.Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubireata, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã– alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheierePriveºte cu îndurare, Doamne, la slujitorii tãi ºi înmul-

þeºte cu bunãtate asupra lor darurile harului tãu, pentruca, înflãcãraþi în speranþã, credinþã ºi iubire, sã stãruiecu grijã pururi treazã în împlinirea poruncilor tale. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

CompletoriulV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Completoriul 23


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.

Psalmul 4Aducere de mulþumire

Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviatdin morþi (sf. Augustin).

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †

din strâmtorare, m-ai scos în larg: *ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? *

Pânã când veþi iubi deºertãciuneaºi veþi alerga dupã minciunã?


4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minunipentru cel credincios: *

când strig cãtre el, Domnul mã aude.5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! †

Meditaþi acestea în inimile voastre, *în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptate *ºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” *Fã sã rãsarã peste noi, Doamne,

lumina feþei tale!8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea *

decât au ei atunci când li se înmulþeºtegrâul ºi vinul.

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, *cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.

Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

Psalmul 133 (134)Rugãciune de searã în templu

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui,toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).

1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnulvoi toþi, slujitorii Domnului; *

voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului.2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar *

ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, *

el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este

singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul

Completoriul 25

tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toateputerile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi leporuncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºisã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pedrum, când te culci ºi când te scoli.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereViziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta,

pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºidomneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:


Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Documents

16 iulie 2011