3.Orientarea Cognitiva Si Social-cognitiva

8/16/2019 3.Orientarea Cognitiva Si Social-cognitiva

1/17

MANAGEMENTUL ÎNVĂȚĂRII ȘIDEZVOLTARE PERSONALĂ

Asist. dr.

Marius BAZGAN

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOVFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI


2/17

I. Teorii ale învățării și implicațiile lor educaționale

2. Orientarea cognitivă asupra

învățării

2.1. J. Piaget – Teoria dezvoltării cognitive2.2. J. Bruner – Teoria învățării prin descoperire

3. Orientarea social-cognitivă asupra

învățării3.1. A. Bandura – Teoria învățării sociale3.2. L. Vîgotsky – Teoria socio-culturală adezvoltării


3/17

1. 2. Orientarea cognitivă asupra

învățării Orientarea cognitivă î ți propune să cerceteze și să explice

ceea ce se întâmplă între stimul și răspuns;

Cognitiviști critică behaviorismul și consideră învățarea ca fiind

un proces intern ce nu poate fi observat direct; Individul este văzut ca un constructor activ al propriei

cunoașteri, care prin intermediul proceselor mentale

transformă informația percepută, o codifică, o depozitează la

nivelul memoriei – pentru ca mai târziu să o reactualizeze

pentru a o utiliza.

Stimul (S) Răspuns (R)


4/17

1.1. J. Piaget – Teoria dezvoltării cognitive

J. Piaget consideră omul ca fiind oființă activă, exploratorie, ce caută săcontroleze și să acționeze asupra mediului,

dar să se și adapteze cerințelor acestuia.

Conceptul central al teoriei este cel de

adaptare.

Adaptarea este văzută ca o continuăînvățare și interacțiune cu mediul, pentrua-l prevedea și a-l controla într -o anumitămăsură.


5/17

Procesul de adaptare (Paloș, 2012, p. 62)

Adaptarela mediu

ACOMODARE

Schimbarea sistemului

intelectual în contact cunoile experiențe la care

trebuie să facă față

ÎNȚELEGEREAREALITĂȚII

în funcție de structurilecognitive existente care

se schimbă continuu pentru a se adapta la noilecaracteristici ale mediului

ASIMILARE

Interpretarea noilor

experiențe realizată deintelect, astfel să searmonizeze cu ceea ce a

fost deja înțeles



6/17


J. Piaget vorbește despre trei tipuri de scheme care

contribuie la adaptarea la mediu:

1. scheme senzorio-motorii – care se referă la deprinderi saucunoștințe comportamentale (mersul, manipularea

obiectelor etc.);

2. scheme cognitive – reprezentate de concepte, imagini, idei,raționamente (discriminarea între plante și animale,raționamentul cauză-efect etc.);

3. scheme verbale – ce fac referire la abilitatea de comunicareși de înțelegere a semnificației cuvântului (asociereanumelui cu aspectul fizic, stăpânirea regulilor gramaticale

etc.)


7/17


Constribuția majoră aautorului este reprezentată destadiile dezvoltării intelectuale.

1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani)

- apar şi interiorizează schemele de acţiune de tip cauză-efect;- recunoaşterea propriei persoane ca agent al acţiunii şi apariţia primelor acte intenţionate (ex. scuturarea unei jucării care producezgomot);

- achiziția majoră a acestei perioade este permanența obiectului(conștientizarea faptului că un obiect continuă să existe chiar dacă numai este prezent în zona de percepție).


8/17


9/17


3. Stadiul operațiilor concrete (7-11ani)- decentrare - copilul acum poate să ia simultan în considerare maimulte aspecte ale unei situații;- reversibilitatea - adică abilitatea de a înțelege faptul că fiecareoperație asupra unui obiect implică și reversul ei;- raţionamentul progresiv (deductiv) - de la cauză la efect, de lacondiţie la consecinţă;

Copilul rămâne totuși cantonat în limitele informației prezente și nu

se poate detașa de datele actuale sau ale experienței imediat anterioare.


10/17


4. Stadiul operaţiilor formal-logice (începând cu 11-12 ani)- apare abstractizarea în gândire;- proporţionalitatea, raţionamentul prin analogie fără feed-backconcret, capacitatea de a rezista contraargumentelor;

- este preocupat în legătură cu viitorul, cu problemele ipotetice și celeideologice;

- se conturează preferințele și antipatiile de durată, se arborează principii și teorii.

https://www.youtube.com/watch?v=TRF27F2bn-Ahttps://www.youtube.com/watch?v=TRF27F2bn-A


11/17

2.2. J. Bruner – Teoria învățării prin descoperire

El afirma că persoana învațăcând este activ implicată într -osituație problematică, utilizândraționamentul inductiv și gândireaintuitivă.

Reprezentarea internă amediului extern se realizează în treietape:

1. reprezentarea enactivă – este ceaîn care gândirea se bazează peacțiuni fizice învățate din practică,

prin exercițiul cu obiectele;


12/17

2.2. J. Bruner – Teoria învățării prin descoperire

2. reprezentarea iconică – devine posibilă odată cu cu dezvoltareaimaginilor mentale (vizuale,

auditive, olfactive etc.) și acapacității copilului de aexperimenta și de a construi oimagine a mediului;

3. reprezentarea simbolică – este

posibilă atunci când copilul sefolosește de limbaj și de alte sistemesimbolice (cifre, note muzicale,

formule).


13/17

1. 2. Orientarea social cognitivă

Orientarea social-cognitivă pune accent pe originea socială a

comportamentului și importanța proceselor cognitive

(motivație, emoții, acțiune);

Oamenii pot învăța vicariant – prin observarea modului încare celelalte persoane se comportă într-un anumit cadru

social, dar și din propria experiență;


14/17

2.1. A. Bandura – Teoria învățării sociale

Oamenii pot asimila un volumimens de informații (deprinderi,atitudini, convingeri) urmărind ceeace fac ceilalți și care suntconsecințele comportamentului lor.

Pentru ca această învățare să se poată realiza, este nevoi de parcurgerea a patru pași în procesulde modelare.

1. Observarea și orientarea atențieispre acea persoană care serveștedrept model pentru comportament;


15/17

2.1. A. Bandura – Teoria învățării sociale

2. existența abilităților fizice șiintelectuale pentru a putea imitaceea ce a fost observat;

3. sunt necesare anumite așteptări înraport cu consecințele acțiunilor,adică trebuie să existe un motiv

pentru care să faci sau să nu faci unanumit lucru.

Bandura menționează aici pedepsele șirecompensele anterioare sau imaginate,

recompensele și pedepsele vicariante(văzute la ceilalți).

https://www.youtube.com/watch?v=zerCK0lRjp8https://www.youtube.com/watch?v=zerCK0lRjp8


16/17

2.2. L. Vîgotsky – Teoria socio-culturală a dezvoltării

Vîgotsky privea copilul ca pe oființă curioasă, capabilă să rezolve probleme și având un rol activ în propria formare.

El acordă o importanță mai marerolului celorlalți, intervenției

persoanelor mai bine informate îndezvoltarea copilului, care

dobândește mecanisme de gândire șiînvățare care rezultat al interacțiuniicu adulții din jur.


17/17

2.2. L. Vîgotsky – Teoria socio-culturală a dezvoltării

Teoria lui Vîgotsky se bazează pe potențialul de învățare alindividului și pe capacitatea acestuia de a învăța în interacțiuneacu ceilalți (învățarea prin cooperare).

Zona proximei dezvoltări

Ceea ce este

deja cunoscut

Cunoștințe, abilități

greu de stăpânit pe cont propriu dar care pot fi

dobândite cu ajutorul șiîncurajarea unei/unor persoane mai bine

pregătite

Ceea ce nu

este cunoscut
https://www.youtube.com/watch?v=Du6vqSOj7UUhttps://www.youtube.com/watch?v=Du6vqSOj7UU

Documents

3.Orientarea Cognitiva Si Social-cognitiva