59360966 Studiu de Caz Evoulutia Indicatorilor Economico Financiari

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind estimarea nivelului indicatorilor economici

prin metodele de previziune cantitativa

CAPITOLUL 1

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND LOCUL ŞI ROLUL PREVIZIUNII ÎN

STABILIREA OBIECTIVELOR ŞI CĂILOR DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII

ECONOMICE

Odată cu apariţia şi dezvoltarea ştiinţei conducerii activităţii s-a pus problema unui

nou mod de organizare a economiei în care să funcţioneze şi un element de reglare conştientă

a proceselor economice, capabil să reducă amplitudinea oscilaţiilor şi să asigure o stabilitate

relativă a sistemului. S-a ajuns astfel la ideea orientării şi reglării conştiente a dezvoltării

economico-sociale.

Activitatea previzională, în accepţia cea mai cuprinzătoare, a însoţit din totdeauna

iniţiativele şi acţiunile omului, fiind o expresie a modului firesc de comportare a acestuia ca

fiinţă raţională. Aşa cum spunea filosoful francez Auguste Compte (1798-1857),

întemeietorul sociologiei ca disciplină ştiinţifică autonomă, „a ştii înseamnă a prevedea

pentru a putea (savoir par prevoir pour pouvoir)”. Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării

previziunii o constituie munca socială, desfăşurată în mod conştient, potrivit unui anumit

scop. Previziunea îşi găseşte geneza în acţiunea umană în genere deoarece omul, prin natura

sa îşi reprezintă apriorii, cel puţin mental, orice activitate pe care o urmează să o întreprindă.

Omul îşi creează conştient un mod propriu de existenţă şi acţiune orientat spre

înfăptuirea unor scopuri.Iniţierea, organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţilor

economico-sociale, presupun în scopul atingerii obiectivelor urmărite, alegere şi decizie.

Caracterul previzional al conducerii activităţilor economice, este impus de particularităţile

evoluţiei contemporane, care antrenează schimbări esenţiale în condiţiile şi cerinţele de viaţă

ale oamenilor, concomitent cu schimbări importante în tehnologiile şi forţele de producţie.

Pagina 1 din 83


Conducerea previzională a activităţii amplifică, argumentează capacitatea colectivă de

organizare şi concentrare a eforturilor spre realizarea unui obiectiv bine definit în timp.

Conducerea previzională este chemată să asigure desfăşurarea cu raţionalitate maximă

a întregii activităţi umane contemporane. Astăzi există numeroşi factori care determină şi

care concură, la afirmarea şi la relativa autonomie a activităţii previzionale. Aceşti factori

sunt de două feluri: - generali – sunt consideraţi acei factori a căror existenţă şi influenţă se

manifestă permanent şi care rezultă din caracteristicile generale ale evoluţiei economice şi

sociale; - specifici.

Factorii generali sunt:

Evoluţia tot mai rapidă a ştiinţei şi tehnicii care antrenează schimbări profunde în

desfăşurarea producţiei bunurilor materiale.

Sporirea volumului şi diversificarea necesităţilor, procese caracteristice societăţii

moderne.

Creşterea continuă a dimensiunii activităţilor economice în mod deosebit a celor

producătoare de bunuri şi servicii.

Perfecţionarea continuă a procesului managerial care impune alegerea elementelor

componente ale activităţii viitoare.

Amplificarea şi diversificarea schimburilor internaţionale mai ales cele de natură

economică ce au loc între diferite categorii de agenţi economici şi la diferite nivele.

Dezvoltarea economică prin atingerea continuă a parametrilor de înaltă performanţă,

impune extinderea capacităţii previzionale.

Condiţiile ecologice reprezintă un factor deosebit de important al desfăşurării

ansamblului activităţii economice şi sociale.

Cu cât activitatea concentrează mai mulţi oameni şi mai multe mijloace, cu cât se

adânceşte diviziunea muncii şi se înmulţeşte numărul de compartimente şi legăturile dintre

ele, cu atât se impune necesitatea unei structuri şi corelări pe criterii ştiinţifice a activităţii

economice pe diferite paliere ale acesteia. Activitatea umană devine tot mai complexă

trebuind să fie tot mai concepută iar activitatea previzională este tot mai mult un produs al

gândirii şi al experienţei umane aflate pe trepte superioare ale evoluţiei.

Dar activitatea previzională nu este numai necesară ci şi posibilă. Experienţa arată că

dezvoltarea generală a societăţi şi caracterul tot mai complex al acestei evoluţii generează atât

creşterea şi rafinarea activităţii previzionale cât şi îmbogăţirea metodologiei şi mijloacelor ce

Pagina 2 din 83


i se oferă. Tot odată se observă că fenomenele şi procesele economice tind spre o dezordine

maximă, în timp ce mecanismele de reglare tind spre ordine maximă.

Problemele conducerii activităţilor economico-sociale sau ale managementului au

constituit obiect de studiu al specialiştilor de mult timp. Ele au generat soluţii diferite

confirmate sau infirmate de practică sub aspectul oportunităţii sau eficienţei. Printre primii

care s-au ocupat de aceste probleme se numără americanul Frederic Taylor (1850-1915) şi

francezul Henry Fayol (1814-1925). Epoca noastră se caracterizează printr-un sistem rapid al

schimbărilor care se produc în diverse domenii ale societăţii influenţând evoluţia activităţilor

desfăşurate în sectorul economic şi social.

În momentul în care transformarea ce urmează a avea loc devine o necesitate

schimbările corespunzătoare acesteia să fi fost determinate, decizia de a le realiza să fi fost

luată, iar în condiţiile înfăptuirii lor să fi fost argumentată.

Cercetarea structurii viitorului trebuie să pornească de la premisa că aceasta este

rezultatul evoluţiei proceselor sau fenomenelor, pe baza unor condiţii obiective şi subiective.

Unii specialişti consideră că în prezent asistăm la o degradare a „actualului” sub imperiul

unui „şoc al viitorului” , şoc al schimbărilor rapide şi profunde, care trebuie anticipate, fie şi

în liniile sale fundamentale.

Viitorologul englez „John Mc.Gale” menţiona: „omul supravieţuieşte numai prin

capacitatea sa de a acţiona în prezent pe baza experienţei trecute în termenii consecinţelor

viitoare.” În acelaşi timp, specialiştii apreciază că viitorul conştientizat este reprezentat prin

soluţii multiple. Ca urmare a studierii combinate a viitorilor care aparţin unui sistem s-a ajuns

la concluzia că există mai multe categorii de viitori cum sunt: viitorii posibili şi imposibili

sau viitorii dezirabili şi indezirabili.

Aceasta este premisa datorită căreia investigaţia viitorului se referă la posibilitatea

cunoaşterii unor viitori posibili şi dezirabili, posibili şi indezirabili (cum ar fi creşterea

gradului de poluare în anumite condiţii) şi imposibili dar dezirabili (dorinţa oamenilor de a

realiza un viitor, călătorii spaţiale care nu se pot înfăptui în condiţiile actuale).

În previziune se impune previzionarea pe termen scurt, mediu şi lung. În cercetările

previzionale obiectul de investigaţie îl constituie viitorul relativ (cel care i-a în considerare

axa timpului).

Managementul ca disciplină interdisciplinară, tinde să structureze într-un sistem

organic, diferite curente de gândire şi diferite experienţe reuşite, verificate în practica social

economică. Gândirea asupra managementului s-a dezvoltat din necesitatea de a identifica

funcţiile vitale ale activităţii umane. Managementul aplicat în viaţa economică are, în esenţă,

Pagina 3 din 83


rolul de a antrena şi organiza resursele disponibile în vederea soluţionării problemelor ce

condiţionează trebuinţele, interesele, aspiraţiile oamenilor s-au ale unor grupuri sociale.

Managementul acţionează în prezent în vederea realizări unei dinamici economico-

sociale în conformitate cu scopul de perspectivă. Astfel este necesară activitatea previzională

de anticipare a acţiunilor şi rezultatelor viitoare.

Astfel managementului îi este caracteristică funcţia de previziune care în practică se

realizează prin prognozare, programare şi planificare. Funcţia de previziune a

managementului presupune stabilirea obiectivelor de realizat, resursele necesare, căile de

acţiune, dinamica şi eficienţa unei acţiuni sau sistem de acţiuni.

Se disting câteva etape ale dezvoltării gândirii despre management (conducere):

Etapa 1: S-au conturat principii şi metode având în centrul atenţiei studiul sistematic

al organizării muncii.

Etapa 2: Se caracterizează prin conceperea unor structuri organizatorice primordiale

cuprinzând diferite forme de decizii şi supraveghere pe trepte ierarhice.

Etapa 3: A adus pe prim-plan concepţia de conducere prin obiective, ce presupune

interpretarea conducerii ca un proces prin care se aleg şi se înfăptuiesc anumite obiective în

care scop se aleg şi se înfăptuiesc o serie de activităţi previzionale şi organizatorice.

Etapa 4: O importanţă deosebită are delimitarea corectă a locului previziunii în

sistemul funcţiilor managementului. Aceste funcţii sunt:

Funcţia de informare care constă în asigurarea informaţiilor necesare fundamentării

deciziei;

Funcţia previzională (de anticipare) care presupune realizarea unor lucrări de

prospectare în timp, având ca scop întocmirea de previziuni. Prin aceasta se predetermină cu

mijloace specifice obiectul şi structura, dinamica şi eficienţa unei acţiuni;

Funcţia de coordonare care constă în sincronizarea tuturor factorilor implicaţi în

acţiunea procesului managerial astfel încât fiecare factor să depindă de ceilalţi;

Funcţia de antrenare constă în folosirea unui ansamblu de mijloace (proprii)

economice, financiare prin care se determină sau se potenţează interesul unităţilor sau al

angajaţilor în direcţia realizării obiectivelor urmărite;

Funcţia de control constă în evaluarea rezultatelor obţinute şi compararea lor cu

obiectivele şi standardele stabilite iniţial.

Pagina 4 din 83


Un rol deosebit de important în problema variabilelor decizionale aferente actelor

manageriale, mai ales în domeniu economic îl are factorul timp. Pe de altă parte, orientarea in

actele manageriale pe termen scurt este suficientă pentru a concura evoluţia în domeniu

economic îl are factorul timp. Pe de altă parte, orientarea în actele manageriale pe termen

scurt este suficientă pentru a concura evoluţia în timp a unor fenomene şi procese, pentru că

efectul deciziilor luate se întinde pe o perioadă mai lungă.

Pentru a decide pe baza alegerii şi opţiunii este nevoie de a avea formulată o strategie,

care este rezultanta managementului strategic. În activitatea economică trebuie parcurse etape

ca: - stabilirea obiectului previziunii; - stabilirea orizontului a ariei de previziune; - stabilirea

informaţiilor necesare elaborării previziunii; - alegerea metodelor de previziune şi elaborarea

propriu-zisă a previziunii; - selecţia variabilelor cele mai probabile şi posibile. Activitatea

previzională este un instrument indispensabil elaborării strategiilor la nivel de agent

economic sau în stabilirea programelor de activitate.

Informaţia este o noţiune care prezintă într-o măsură mai mare sau mai mică starea de

fapt existentă şi totodată comunică date referitoare la anumite evenimente sau acţiuni

urmărite. În domeniul economic informaţia este prezentată sau exprimată printr-un sistem de

indicatori cantitativi sau valorici, aceştia din urmă putând fi analitici şi sintetici.

Pagina 5 din 83


Fig.1 Sistemul Informaţional

Din punct de vedere al utilităţii lor, informaţiile aferente activităţii sistemului

informaţional pot fi:

Informaţii de stare ce prezintă situaţia existentă la un moment dat;

Pagina 6 din 83


Informaţii de schimbare care arată modificările în timp în desfăşurarea activităţilor

urmărite;

Informaţii de mediu care evidenţiază caracteristicile sistemelor exterioare cu care are

legătură sau în care se încadrează obiectul previziunii;

Din punct de vedere al timpului de referinţă informaţiile se grupează:

Informaţii privind o perioadă mai mare de timp ce delimitează principalele tendinţe

conturate într-o evoluţie dată;

Informaţii caracteristice unei perioade medii sau scurte ce permit cunoaşterea

mutaţiilor aleatoare care influenţează, într-un sens sau altul evoluţia de ansamblu.

Sistemul informaţional al activităţii previzionale poate fi considerat ca un ansamblu

interconectat de activităţi care vizează culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea şi

stocarea informaţiei, realizată de un personaj specializat care utilizează procedee, mijloace,

tehnici, metode şi punând în mişcare un ansamblu de resurse circuite şi procedee

informaţionale. Totodată sistemul informaţional are rolul de legătură între cele două

componente ale organismelor economice respectiv sistemul condus sau operaţional şi

sistemul conducător sau decizional.

Sistemul informaţional al activităţii previzionale trebuie să îndeplinească următoarele

obiective:

Asigură informaţii necesare şi suficiente pentru activitatea previzională pe toate

treptele organizatorice;

Asigurarea unei calităţi înalte a informaţiei vehiculate, prelucrate şi valorificate în

sistem;

Reducerea continuă a timpului de răspuns al sistemului informaţional, pentru

operativitatea corespunzătoare în previzionare.

Componentele principale ale sistemului informaţional al activităţii previzionale sunt:

Sistemul de prelucrare a datelor (SPD) definit ca un ansamblu de oameni, mijloace şi

metode destinat ca prin transferări succesive aplicate datelor de intrare, în conformitate cu un

sistem de reguli (algoritm) determinat ca anterior să asigure obţinerea datelor de ieşire;

Pagina 7 din 83


Sistemul de cerinţe puse în faţa sistemului informaţional care poate fi definit ca un

sistem corelat şi unitar de indicatori;

Sistemul fluxurilor informaţionale format din mulţimea conexiunilor informaţionale şi

decizionale care se stabilesc între diferite componente. Totodată când vorbim de sistemul

informaţional operăm cu noţiunile de flux informaţional şi circuit informaţional;

Fluxul informaţional reprezintă totalitatea informaţilor transmise, într-un interval de

timp determinat de o sursă de informaţie la un receptor, printr-o mulţime de canale

informaţionale. In raport cu locul unde există fluxurile informaţionale se clasifică în două

categorii:

Fluxuri informaţionale la nivel macroeconomic;

Fluxuri informaţionale la nivel microeconomic

Fiecare dintre ele se împart în fluxuri verticale şi fluxuri orizontale.

Fluxurile verticale sunt cele care reprezintă circulaţia informaţiilor între agenţii

economici şi unităţile administrativ teritoriale pe de o parte şi organul central de sinteză şi

organul central de sinteză care are atribuţiuni de previziune macroeconomică pe de altă parte.

Fluxurile orizontale sunt destinate transmiterii informaţiilor între unităţile, organismul

şi instituţiile de pe aceeaşi treaptă organizatorică.

Circuitul informaţional reprezintă traseul sau itinerarul parcurs de informaţii de la

locul culegerii până la locul de utilizare a acestora. Întrucât rezultatele previziunii au un rol

important în activitatea managerială, construirea sistemului informaţional al acestuia

presupune luarea în considerare şi a caracteristicii sistemului informaţional al

managementului.

Optimizarea sistemului informaţional constă în găsirea celui mai bun compromis între

cantitatea de informaţii pe care o asigură un sistem informaţional şi cheltuielile necesare

creării, implementării şi exploatării acesteia. Un caz particular este minimizarea cheltuielilor

pentru transmiterea unui anumit volum de informaţii.

CAPITOLUL 2

S.C. GUBAN S.A. – SCURT ISTORIC, OBIECT DE ACTIVITATE ŞI

RETROSPECTIVA EVOLUŢIEI PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-

FINANCIARI

Pagina 8 din 83


2.1. Scurt istoric şi obiect de activitate

Elemente de identificare a firmei:

a. Denumirea: S.C. ”GUBAN” S.A. Timişoara;

b. Sediu social: B-dul. Eroilor nr.30-40, Timişoara;

c. Telefon/Fax: 056/224033;224036;

d. Nr. Înregistrare la O.R.C. J/35/26/1991;

e. Cod fiscal: R1812502;

f. Formă juridică: Societate pe acţiuni, cu capital privat;

g. Durată de funcţionare Nelimitată.

Societatea Comercială GUBAN are sediul în Timişoara B-dul. Eroilor nr.30-40.

Timişoara este unul dintre oraşele mari ale României, situat în partea de vest a ţării, la o

depărtare de 600 km de capitala Bucureşti, 300 km de Budapesta şi 150 km de Belgrad.

Societatea Comercială GUBAN se găseşte la începutul zonei industriale din partea de

sud a oraşului Timişoara. Din punct de vedere economic Societatea Comercială GUBAN se

situează printre agenţii economici cu tradiţie, cu marcă de firmă cunoscută şi recunoscută în

ţară pentru calitatea şi diversitatea produselor.

Producţia este eterogenă, cu un profil complex şi prezentând un grad înalt de

integrare. După anul 1989, Societatea Comercială GUBAN s-a menţinut în topul firmelor

timişorene după cifra de afaceri şi profitul obţinut.

1937

Societatea Comercială ”GUBAN” S.A. Timişoara provine din fosta fabrică

”GUBAN” fondată în anul 1937 de muncitorul pantofar GUBAN BLAZIU şi înregistrată la

Registrul Comerţului cu numărul ” Fi.soc.45/1037/1937 ”, sub denumirea de Uzina Chimice

GUBAN Timişoara, cu un profil de activitate restrâns, şi anume : produse chimice pentru

sectorul de pielărie şi pentru întreţinerea încălţămintei.

1952

În anul 1952 fabrica este donată statului, devenind întreprindere restantă şi avându-l

ca director pe fostul patron GUBAN BLAZIU. În decursul anilor fabrica a funcţionat sub

diferite denumiri, astfel:

Pagina 9 din 83


1952-1953

În perioada anilor 1952-1953 sub denumirea de Fabrica GUBAN Timişoara ;

1954-1964

Între anii 1954-1964 sub denumirea de Fabrica ”BELLA BREINER” Timişoara ;

1965-1966

În perioada anilor 1965-1966 sub denumirea de Întreprinderea Industrială de Stat

”VICTORIA” – fabrică de încălţăminte şi mase plastice ;

1967-1971

Între anii 1967-1971 sub denumirea de Întreprinderea Industrială de Stat

”VICTORIA” – fabrică de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice ;

1972

În anul 1972 sub denumirea de Fabrica Mase Plastice şi Încălţăminte „VICTORIA”

Timişoara ;

1973

Începând din anul 1973 şi până în anul 1991 sub denumirea de Întreprinderea de Mase

Plastice şi Încălţăminte ”VICTORIA” Timişoara ;

1991

În baza Hotărâri de Guvern nr.1277 din 8.12.1990, s-a înfiinţat SOCIETATEA

COMERCIALĂ GUBAN, SOCIETATE PE ACŢIUNI, înregistrată la Registrul Comerţului

judeţul Timiş sub numărul J/35/26/1991 şi având capital de stat în proporţie de 100%.

1993

În 21.05.1993 s-a făcut transferul de 30% din capitalul social al societăţii la FONDUL

PROPRIETĂŢII PRIVATE V OLTENIA şi 70% din capital la FONDUL PROPRIETĂŢII

DE STAT.

Pagina 10 din 83


1995

În anul 1995 SOCIETATEA COMERCIALĂ GUBAN SOCIETATE PE ACŢIUNI

se transformă în societate comercială cu capital privat 100% prin cumpărarea acţiunilor de

către ASOCIAŢIA GUBAN, constituită în baza Legii nr.77/1994, în numele membrilor săi.

Profilul de fabricaţie al SOCIETĂŢII COMERCIALE ”GUBAN” S.A. cuprinde

produse destinate sectorului industrial şi produse destinate sectorului public, adică bunuri de

larg consum. Fiecare secţie de producţie are grupa specifică de produse:

MASE PLASTICE:

- înlocuitori de piele pe bază de PVC, destinaţi industriei de încălţăminte,

marochinărie, îmbrăcăminte, tapiţerie, mobilă, capitonaj auto, etc ;

folii PVC plastifiate, cu grosimea de 0.12-0.40 mm, imprimate sau colorate în masă.

ÎNCĂLŢĂMINTE:

- încălţăminte din piele naturală pentru femei : pantofi, sandale, botine.

MAROCHINĂRIE:

produse de marochinărie se adresează tuturor gusturilor şi vârstelor, executate într-o

bogată paletă cromatică şi evidenţiate prin multifuncţionalitate şi linie modernă,

confecţionate din piele naturală, textile sau înlocuitori de piele:

poşete şi sacoşe pentru femei ;

ghiozdane, serviete, mape, coperţi cărţi şi caiete pentru şcolari şi studenţi ;

genţi voiaj, sac voiaj, portcasete, genţi frigorifice, marochinărie pentru sport şi

turism ;

articole de micromarochinărie (port-ochelari, curele, port-chei, etc.).

ACCESORII METALICE:

candelabre, veioze, lampadare, lămpi de birou ;

măsuţe demontabile din metal şi sticlă securit ;

scrumiere de diferite tipuri şi dimensiuni ;

rame pentru poşete ;

accesorii ornamentale şi funcţionale pentru articole de marochinărie şi încălţăminte,

din metal sau din mase plastice.

Pagina 11 din 83


CHIMICALE:

vopsele pentru finisarea pieilor naturale şi produse pentru întreţinerea articolelor din

piele ;

cremă pentru încălţăminte ;

produse de uz casnic: ceară, pardoseli, produse şi soluţii pentru realizarea şi

întreţinerea curăţeniei ;

soluţii pentru cosmetică ;

creioane de ceară.

S.C. ״ GUBAN ״ S.A a suferit modificări importante în structura sa organizatorică în

special începând cu anul 1989. Aşa cum bine se ştie economia românească după decembrie

1989 a intrat într-o perioadă de tranziţie la economia de piaţă. Această trecere sau acest

impact au fost resimţite şi de S.C. ״ GUBAN ״ S.A. atât la nivel managerial cât şi la celelalte

nivele.

Societatea începând cu anul 1995 se transformă în societate cu capital privat. Acest

lucru a fost posibil prin cumpărarea acţiunilor de către ASOCIAŢIA GUBAN. În această

situaţie conducerea societăţii este asigurată de către Adunarea Generală a Acţionarilor

(AGA), iar conducerea curentă de către managerul societăţii care trebuie să ducă la

îndeplinire deciziile AGA. Gestiunea societăţii este controlată de comisia de cenzori aleasă

de AGA dar şi de acţionari.

Conducerea executivă a societăţii este asigurată de :

- Directorul Departamentului Contabilitate ;

- Directorul Vânzări Marketing ;

- Directorul Biroului de Privatizare şi Statistică ;

- Directorul Biroului Centru de Gestiune, etc.

Organigrama societăţii cuprinde diviziuni structurale fără personalitate juridică şi se

prezintă astfel :

Pagina 12 din 83


Organigrama S.C. ” GUBAN ” S.A.

2.2. Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari a S.C. „GUBAN ” S.A. în

perioada 1997-2001

2.2.1. Dinamica principalilor indicatori economici şi caracteristicile acesteia

Activităţile de producţie şi organizare reprezintă obiective importante ale societăţilor

comerciale indiferent de forma de proprietate deoarece prin aceasta se satisfac nevoile

individuale şi sociale. Pentru dimesionarea şi analiza activităţi de producţie şi comercializare

se foloseşte un sistem de indicatori valorici care prin conţinut pot caracteriza anumite aspecte

ale activităţi unei firme.

Evoluţia principalilor indicatori economici şi financiari la valoarea reală, în perioada

1997-2000

Pagina 13 din 83


Tabelul

nr.1

Nr. Crt

Specificaţie U.M Perioada de Analiză

1997 1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri

(CA)

mil. 46.804 49.085 47.198 42.990 41.079

2

Volumul

fondurilor fixe

(VFF)

mil. 6.124 5.698 6.208 2.650 11.222

3 Volumul

investiţilor

(VI)

mil. 2.227 1.983 919 1.462 5.913

4 Cheltuielile

totale (CHT)

mil. 43.988 49.787 48.691 46.844 54.692

5

Cheltuielile

materiale

(CH.Mat)

mil. 23.278 24.689 22.269 20.032 20.957

6

Cheltuielile cu

personalul

(CH.Pers)

mil.

11.849 16.867 18.947 17.100 15.625

7 Productivitatea

muncii (Wm)

mil. 39 46 48 65 95

8 Rentabilitate

(Ren)

mil. 0.37 0.34 0.21 - -

9 Număr

personal

(Nr.Per)

pers. 1.186 1.075 977 636 432

10 Profit(+)/

Pierdere(-)

mil. (+)3.207 (+)2.378 (+)2.786

(-)1.190 (-)1.722

În perioada unei creşteri puternice a preţurilor, dacă indicatorii economici nu se

corectează cu inflaţia, informaţiile îşi pierd din relevanţă, şi concluziile asupra acestora sunt

Pagina 14 din 83


deformate, inflaţia având efecte asupra fluxului de exploatare, fluxului de finanţare asupra

patrimoniului, etc.

De aceea în analiza indicatorilor firmei am folosit valorile actualizate puse în

concordanţă cu rata inflaţiei pentru perioada de calcul. Dacă rezultatele viitoare sunt

exprimate în unităţi monetare constante care nu ţin seama de inflaţia viitoare ele trebuie

actualizare cu o rată care nu include inflaţia numită ”rată de actualizare deflatată”. Indicele

inflaţiei plecând de la anul 1997 care este considerat an de bază este:

1997 = 1; 100%

1998 = 1.4; 40.6%

1999 = 1.5; 54.8%

2000 = 1.4; 40.4%

2001 = 1.3; 30.3%

Evoluţia principalilor indicatori economici şi financiari la valorile actualizate faţă de

anul 1997, în perioada 1997-2001

Tabelul

nr.2

Nr. Crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri

(CA)

mil. 46.804 35.060 22.475 14.624 10.749

2

Volumul

fondurilor fixe

(VFF)

mil. 6.124 4.070 2.956 901 2.936

3 Volumul

investiţilor

(VI)

mil. 2.227 1.476 438 497 1.547

4 Cheltuielile

totale (CH.T)

mil. 43.988 35.562 23.186 15.933 14.310

5

Cheltuielile

materiale

(CH.Mat.)

mil. 23.278 17.642 10.604 6.814 5.483

Pagina 15 din 83


6

Cheltuielile cu

personalul

(CH.Pers.)

mil.

11.849 12.041 9.022 5.816 4.088

7 Productivitatea

muncii (Wm)

mil. 39 46 48 65 95

8 Rentabilitate

(Ren.)

mil. 0.37 0.34 0.21 - -

9 Număr

personal

(Nr.Per)

pers. 1.186 1.075 977 636 432

10 Profit(+)/

Pierdere(-)

mil. (+)3.207 (+)1.699 (+)1.327

(-)405 (-)450

Evoluţia principalilor indicatori economici faţă de anul 1997 (1997 =100 % )

Tabelul

nr. 3

Nr. Crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri

(CA)

% 100% 75% 48% 31% 23%

2

Volumul

fondurilor fixe

(VFF)

% 100% 66% 48% 15% 45%

3 Volumul

investiţilor

(VI)

% 100% 64% 20% 22% 69%

4 Cheltuielile

totale (CH.T)

% 100% 81% 53% 36% 33%

5

Cheltuielile

materiale

(CH.Mat)

% 100% 76% 46% 29% 24%

Cheltuielile cu % 100% 101% 76% 49% 48%

Pagina 16 din 83


6 personalul

(CH.Pers)

7 Productivitatea

muncii (Wm)

% 100% 118% 123% 167% 244%

8 Număr

personal

(Nr.Per)

% 100% 91% 82% 54% 36%

9 Profit(+)/

Pierdere(-)

% 100% (+)53% (+)41%

(-)13% (-)14%

Evoluţia principalilor indicatori economici şi financiari faţă de anul precedent (în %)

Tabelul

nr. 4

Nr. Crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri

(CA)

% 100% 75% 64% 65% 74%

2

Volumul

fondurilor fixe

(VFF)

% 100% 66% 73% 30% 326%

3 Volumul

investiţilor

(VI)

% 100% 66% 30% 113% 311%

4 Cheltuielile

totale (CH.T)

% 100% 81% 65% 69% 90%

5

Cheltuielile

materiale

(CH.Mat)

% 100% 76% 60% 64% 80%

6

Cheltuielile cu

personalul

(CH.Pers)

% 100% 101% 75% 64% 70%

7 Productivitatea % 100% 118% 104% 135% 146%

Pagina 17 din 83


muncii (Wm)

8 Numă personal

(Nr.Per)

% 100% 91% 91% 65% 68%

9 Profit(+)/

Pierdere(-)

% 100% (+)53% (+)78%

(-)13% (-)111%

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri este socotită indicatorul fundamental al volumului activităţi agentului

economic şi evident nu lipseşte din nici un sistem de indicatori folosiţi în diagnosticarea şi

evaluarea economică a întreprinderi, din aprecierea eficienţei managementului practicat.

Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor rezultate din livrările de bunuri,

executarea de lucrări şi prestările de servicii, alte venituri din exploatare, mai puţin drepturile,

remizele şi alte reduceri acordate clienţilor (Legea Contabilităţi nr.82/1991).

Scopul analizei cifrei de afaceri vizează cunoaşterea dinamici vânzărilor unei firme, a

factorilor care condiţionează evoluţia lor în vederea elaborări strategiei de piaţă şi

fundamentări previziunilor principalilor indicatori economico-financiari. Ea este principala

formă de venit a întreprinderii şi reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluat la preţul

pieţei. Ea se determină astfel:

C.A. = Venitul din vânzarea mărfurilor + Producţia vândută

Reprezentând suma veniturilor din operaţiunile comerciale efectuate de o firmă

(vânzare de mărfuri, produse, prestări de servicii) într-o perioadă de timp, cifra de afaceri nu

include veniturile financiare şi veniturile excepţionale.

Dinamica cifrei de afaceri trebuie să prezinte o tendinţă de creştere în preţuri

comparabile de la o perioadă la alta, pentru a asigura creşterea reală (ţinând cont de efectul

inflaţionist) a afacerilor firmei.

Cifra de afaceri după unii autori poate fi privită ca:

Pagina 18 din 83


cifra de afaceri totală (C.A), (reprezintă volumul total al afacerilor unei firme evaluată

la preţurile pieţei, respectiv încasările totale). Într-o definiţie dată de Ordinul Experţilor

Contabili din Franţa se apreciază că cifra de afaceri reprezintă valoarea afacerilor realizate de

firmă cu terţi prin executarea curentă a activităţii sale profesionale;

cifra de afaceri medie ( ) , (reflectă încasarea pe o unitate de produs s-au serviciu).

; Q – volumul fizic al vânzărilor

cifra de afaceri marginală (CAmg ), (exprimă variaţia încasărilor unei firme (ΔCA)

generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a cantităţi vândute (ΔQ))

cifra de afaceri critică (CAmin), reprezintă acel nivel al încasărilor la care se asigură

acoperirea cheltuielilor, pragul de la care firma începe să producă beneficii.

CF- cheltuieli fixe,

CV- cheltuieli variabile,

CT-cheltuieli totale

- rata medie a cheltuielilor variabile în cheltuieli totale

Cifra de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

nivelul său să acopere cheltuielile din exploatare şi să permită realizarea de profit

să deţină ponderea de minim 85% din veniturile din exploatare, respectiv cel puţin

75% din veniturile totale ale firmei, pentru care se reflectă o situaţie normală de realizare a

activităţi;

în dinamică se prezintă o tendinţă de creştere reală; pentru a asigura creşterea reală a

volumului de afaceri al firmei.

Tab

elul

Specificaţie U

M

Perioada de analiză Simbol

1997 1998 1999 2000 2001

Pagina 19 din 83


nr.

5

Nr.

crt

1 Cifra de afaceri mil 46.804 35.060 22.475 14.622 10.749 CA=

Pv+Vvmf

2 Evoluţia faţă de

1997

% 100% 75% 48% 31% 23% -

3 Venit din

vânzarea

mărfurilor

% 100% 75% 64% 65% 74%

4 Venit din

vânzarea

mărfurilor

mil 2.790 2.448 2.559 1.799 2.586 Vvmf

5 Producţia vândută mil 44.014 46.637 44.639 42.990 41.079 Pv

6 Ponderea cifrei de

afaceri în venituri

din exploatare

% 94% 64% 43% 34% 23%

7 Ponderea cifrei de

afaceri în total

venituri

% 94% 63% 42% 32% 20%


anul precedent

% 100% 75% 64% 65% 74% -

9 Indicele de

creştere a

veniturilor din

producţia vândută

% 100% 106% 96% 92% 93%

Pagina 20 din 83


Figura 1.

Pornind de la relaţia CA=W·Ns se poate analiza influenţa fiecărui factor

(productivitatea muncii şi numărul salariaţilor), asupra scăderii cifrei de afaceri.

ΔCA=CA2001 – CA2000 = -3.878

ΔCA (W) = 60.420 - 41340 = 19.080

ΔCA(Ns) = 41.040 – 60.420 = -19.380

La o primă privire de ansamblu se observă că în toţi anii cifra de afaceri este într-o

scădere continuă. În acelaşi timp numărul de salariaţi scade şi el, ajungându-se în 2001 la un

număr de salariaţi mai mic decât jumătate din numărul lor existent în 1997; totodată se

observă şi o creştere continuă a productivităţii muncii.

Dacă ne referim numai la ultima perioadă 2000-2001 numărul salariaţilor a generat o

influenţă negativă asupra cifrei de afaceri, ducând la reducerea acesteia cu 19380 milioane ,

iar creşterea productivităţii muncii a determinat creşterea cifrei de afaceri cu 19.080 milioane

lei, după cum se observă o sumă aproximativ egală, dar această majorare nu a fost suficientă

pentru acoperirea reducerii generate de scăderea numărului de personal şi de aceea se observă

reducerea cifrei de afaceri cu 3.875 milioane lei. Această scădere a cifrei de afaceri denotă o

situaţie de criză a întreprinderii, cu implicaţii asupra tuturor indicatorilor financiari.

Scăderea cifrei de afaceri a fost generată de scăderea producţiei vândute; a vânzării

mărfurilor într-o măsură mai mică deoarece acestea au crescut (cel puţin de la 2000 la 2001

cu 787 milioane lei) ; dar în special datorită scăderii numărului de salariaţi; perioadă în care

Pagina 21 din 83


fondurile fixe au înregistrat o creştere bruscă de la 901 milioane la 2936 milioane, creştere

rezultată din realizarea unor reevaluări de terenuri.

Ponderea cifrei de afaceri în veniturile din exploatare înregistrează valori foarte

proaste, adică sub orice critică (cu excepţia anului 1997 când aceasta depăşeşte minimul

admisibil de 85% adică este de 94%), ceea ce confirmă o realizare anormală a obiectului de

activitate. De asemenea ponderea indicatorului în veniturile totale (cu excepţia aceluiaşi an

1997 când este de 94% adică peste minimul de 75% admisibil) este necorespunzătoare.

Nivelul său nu permite acoperirea cheltuielilor din exploatare şi obţinerea de profit (s-

au înregistrat pierderi ) ceea ce reflectă nevalidarea de către piaţă a activităţii firmei.

Se observă totodată din analiză că în structura cifrei de afaceri ponderea cea mai mare

la realizarea acesteia o deţin veniturile din producţia vândută. Acest fapt reprezintă o situaţie

pozitivă şi denotă o importanţă crescândă a activităţii de bază (productivă) a firmei. Tot din

tabel se observă evoluţia firmei de la un an la altul şi diferenţelor pe care le înregistrează.

Pentru perioada 1997-1998 se înregistrează o scădere a cifrei de afaceri cu 25%, pentru ca în

perioada 1998-1999 să se înregistreze o scădere cu 36%; în 1999-2000 cu 35%; iar în 2000-

2001 cu 26%.

Aceste descreşteri se pot datora în special reducerii numărului de salariaţi datorită

apariţiei concurenţei sau poate restrângerii pieţei prin restrângerea activităţii. Din analiza

acestui indicator se ajunge la concluzia că întreprinderea a înregistrat o scădere a volumului

de activitate şi este necesară adoptarea unei strategii de redresare prin care să se încerce;

adaptarea în timp real a întreprinderii la noile condiţii economice. Valorile cifrei de afaceri

înregistrate constituie un semnal de alarmă, deoarece dacă se continuă în acelaşi ritm se poate

ajunge la faliment.

Volumul fondurilor fixe

Folosirea resurselor materiale formează un vast domeniu în cadrul căruia, se identifică

permanent importante rezerve interne care pot fi folosite pentru creşterea producţiei şi a

productivităţii.Viabilitatea într-o economie concurenţială este asigurată de măsura în care

aceasta dispune de potenţial material ai cărei parametrii tehnici şi funcţionali corespund

noilor exigenţe ale economiei de piaţă. Eficienţa fondurilor fixe este strâns legată de

asigurarea cantitativă a întreprinderii cu potenţial uman în măsură să valorifice resursele

materiale. În principiu dinamica, fondurilor fixe trebuie să fie corelată cu efectele pe care le

Pagina 22 din 83


produce concretizate în indicatori de rezultate ai firmei ca: cifra de afaceri, valoarea adăugată,

profit brut.

Tabelul

nr.6

Nr.crt.

Specificaţie U.M Perioada de analiză

1997 1998 1999 2000 2001

1 Volumul

fondurilor fixe

mil. 6.124 4.070 2.956 901 2936


1997

% 100% 67% 48% 15% 45%


anul precedent

% 100% 66% 73% 82% 1.23%

Figura 2.

Analizând fondurile fixe (în funcţie de valorile actualizate şi indicatorii inflaţiei ) la

S.C. GUBAN S.A. se prezintă astfel:

-în anul 1997 volumul fondurilor fixe atingea valoarea de 6.124 milioane lei. Ca

urmare a scăderii CA corelată, cu o scădere a investiţiilor dar şi cu înregistrarea unor pierderi,

volumul fondurilor fixe a suferit o scădere (de la 6.124 în 1997 la 4.070 în 1998 ), ca de altfel

şi pe tot parcursul perioadei de analiză cu excepţia ultimului an, când înregistrează o creştere

bruscă la 2936 milioane lei. Dar CA este influenţată şi de scăderea producţiei vândute şi de

scăderea vânzărilor de mărfuri. Ritmul de creştere a mijloacelor fixe este superior ritmului de

Pagina 23 din 83


creştere a producţiei valorii adăugate şi a CA ceea ce arată o folosire nu chiar atât de eficientă

a fondurilor fixe.

În anul 1998 se observă din nou o reducere a fondurilor fixe care bineinţeles este

reflectată şi în cifra de afaceri. Prin compararea celor doi ani se observă o scădere cu 34% a

volumului fondurilor fixe.

Trecerea de la 1998 la 1999 a avut ca rezultat tot o scădere a fondurilor fixe. În 1999

nivelul acestora atinsese valoarea de 2956 (adică 48%), ceea ce reprezintă o scădere cu 52%

faţă de anul de bază 1997.

În anul 2000 fondurile fixe înregistrează din nou o diminuare dar de data aceasta este

o reducere cu 85% faţă de anul de bază 1997, iar faţă de anul precedent o scădere cu 18%.

În anul 2001 volumul fondurilor fixe atinge brusc nivelul de 2936 milioane lei,

aceasta în urma unor reevaluări de terenuri dar şi datorită investiţiilor care au crescut.

Creşterea reprezintă un aspect pozitiv pentru întreprindere şi duce la recuperarea fondurilor

investite.

Gradul de valorificare a scăzut ceea ce are influenţă negativă asupra vitezei de

recuperare a fondurilor investite pentru creşterea gradului de înzestrare tehnică a muncii în

vederea intensificării forţei sale de producţie.

Unul din obiectivele firmei este scurtarea timpului de recuperare a capitalului investit.

Numărul de personal

Ca factor de producţie munca reprezintă o activitate specific umană, desfăşurată în

scopul obţinerii de bunuri economice. Este de neconceput realizarea oricărei activităţi

economico-sociale fără prezenţa şi intervenţia omului, care este nu doar purtătorul unor nevoi

de consum, ci şi posesor al unor abilităţi cei permit să acţioneze în scopul satisfacerii acestor

nevoi.

Efectivul, calitatea (competenţa) utilizarea timpului de muncă, randamentul,

reprezintă prin sine o dimensiune a potenţialului economic al întreprinderii şi bineînţeles,

cuplate cu factorul tehnic, tehnologic, generează un lanţ de efecte economice şi financiare ce

concură la capacitatea concurenţială a agentului economic la viabilitatea acestuia.

O modificare a producţiei fizice duce la modificarea unor indicatori cum ar fi: cifra de

afaceri; producţia vândută; producţia exerciţiului; producţia stocată; valoarea adăugată.

Producţia fizică constituie totodată baza de calcul a costurilor fizice, modificarea acestuia

Pagina 24 din 83


duce la modificarea costurilor materiale, costurilor cu salariile, costurilor pe unitate valorică

de producţie, costurilor variabile. În condiţiile în care personalul este insuficient se pot

promova măsuri prin care să fie compensat acest lucru cu creşterea productivităţii muncii şi

îmbunătăţirea utilizării timpului de lucru.

Nr. Crt. Specificaţie U.M. Perioada de analiză

1997 1998 1999 2000 2001

1 Număr de personal mil. 1.186 1.075 977 636 432


1997

% 100% 91% 82% 54% 36%


anul precedent

% 100% 91% 91% 65% 68%

Tabelul nr.7

Evoluţia numărului de personal

11861075

977

636

432

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

nr.pers.

NR.PERS.

Figura 3.

Societatea GUBAN în anul 1997 dispunea de 1.186 persoane. Comparativ cu perioada

1987 în anul 1998 numărul de personal s-a redus de la 1.186 la 1.075, adică cu 9,36% (ceea

ce înseamnă că au fost disponibilizaţi 111 salariaţi).

Pagina 25 din 83


În anul 1999 se observă din nou o scădere a numărului de personal, aceasta datorită

pierderilor datorate structurii producţiei şi probabil unei ineficienţe în utilizarea factorilor de

muncă. Astfel în acest an 1999 societatea GUBAN avea 997 de persoane ceea ce înseamnă în

procent faţă de anul 1997 (82%), iar faţă de anul 1998 un procent de 91%. Aceasta înseamnă

că dacă comparăm cele două perioade 1997- 1998 şi 1998-1999 se vede că în a doua perioadă

numărul de personal s-a redus cu 78, deci un număr mai puţin de persoane au fost

disponibilizare.

Scăderile de personal pot fi rezultatul unui management prost, s-au al unei politici

defectuoase. Totodată reducerea numărului de personal poate reprezenta un lucru bun,

deoarece ar putea creşte productivitatea, întreprinderea poate cuceri noi segmente de piaţă, şi

se poate încadra în acel decor economico-social prevăzut. În anul 2000 întreprinderea se

confruntă cu un nou val de disponibilizări, de această dată s-a ajuns la 636 persoane ( în

procente reprezentând 65% faţă de anul de bază şi 54% faţă de anul precedent). Acesta este

cel mai mare număr de persoane disponibilizate, pe parcursul întregii perioade de analiză

urmat de anul 2001 când s-a ajuns la un număr de persoane de 423 (adică 36% faţă de anul

1997 şi 68% faţă de anul 2000).

După cum bine s-a observat în anii 2000 şi 2001 societatea GUBAN a înregistrat şi

pierderi. Reducerea numărului de personal poate fi şi cauza traversării de către întreprindere a

unor dificultăţi de natură şi de amploare diferită.. Scăderea CA şi creşterea pierderilor

înregistrate de firmă a dus la o reducere masivă în rândul salariaţilor. Prezenţa şi intervenţia

omului este unul din elementele de bază în funcţionarea oricărei activităţi.

Cheltuielile totale

Zona cheltuielilor întreprinderii cuprinde o arie largă de fenomene economice legate

în esenţă de consumul şi utilizarea factorilor de producţie muncă, natură, capitalul. Aceasta

trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern întrucât de utilizarea şi consumul

factorilor de producţie depinde în mare măsură capacitatea concurenţială a întreprinderii.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru : consumul,

lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului, consumuri

excepţionale.

Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionate de realizarea unui

anumit “element de activitate” al unei întreprinderi.

Pagina 26 din 83


Cheltuielile pot fi: -cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe dacă avem în vedere

comportamentul faţă de volumul de activitate; iar după natura cheltuielilor se împart în :-

cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare şi cheltuieli financiare) şi cheltuieli excepţionale;

după conţinutul lor avem: -cheltuieli cu salariile şi cheltuieli materiale (consum cu materii

prime, materiale, combustibil).

Tematica cheltuielilor de producţie este o problemă internă a fiecărei întreprinderi,

care trebuie să fie circumscrisă într-un cadru legislativ general vizând aspecte organizatorice

ale evidenţei.

Din punct de vedere al activităţii practice de analiză a cheltuielilor, aceasta trebuie să

fie prin excelenţă o componentă majoră a managementului intern al firmei care să asigure

realizarea unor costuri competitive.

Tabelul

nr.8

Nr.crt.


1997 1998 1999 2000 2001

1 Cheltuieli totale mil. 43.988 35.562 23.186 15.933 14.310


1997

% 100% 81% 53% 36% 33%


anul precedent

% 100% 81% 65% 69% 90%

Evoluţia cheltuielilor totale

43988

35562

23186

15933 14310

0

10000

20000

30000

40000

50000

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

mil.lei

CH.T.

Figura 4.

Pagina 27 din 83


La societatea GUBAN SA evoluţia cheltuielilor totale după cum bine se observă este

descendentă. În anul 1997 cheltuielile totale erau de 43.988 milioane lei din care ponderea

cea mai mare era deţinută de cheltuielile materiale (adică peste 52%).

În anul 1998 s-a ajuns la reducerea cheltuielilor totale la valoarea de 35.562, adică la

81% (ceea ce reprezintă faptul că acestea au scăzut cu 19%). Unul din factorii care au dus la

reducerea cheltuielilor totale a fost reducerea cheltuielilor materiale cu 5.636 milioane, dar tot

în această perioadă se observă o reducere a cheltuielilor cu personalul deşi numărul de

persoane s-a redus. Tot în această perioadă se observă o reducere a cifrei de afaceri.

În anul 1999 are din nou loc o reducere a cheltuielilor totale însoţită de o reducere atât

a cheltuielilor materiale cât şi a cheltuielilor cu personalul, pe fundalul unei CA în continuă

descreştere. Acestea s-au redus la nivelul de 53% faţă de anul de bază 1997, dar comparativ

cu anul 1998 au ajuns la un procent de 65%.

După cum se vede dinamica cheltuielilor în anii 2000 şi 2001 este în continuă

reducere ajungând la nivelul de 15.933 (36% faţă de 1997) în anul 2000 şi la 14.310 (33%

faţă de 1997) în anul 2001.Tot pe parcursul acestei perioade se observă o reducere şi a

cheltuielilor materiale, a cheltuielilor cu personalul (ca urmare a disponibilizărilor efectuate).

Cheltuielile materiale

În funcţie de profilul întreprinderii, cheltuielile materiale deţin o pondere mai mare

sau mai mică. De regulă, cheltuielile materiale deţin ponderea determinantă în totalul

cheltuielilor de exploatare. Cheltuielile materiale sunt formate din: -cheltuieli cu materiile

prime;- cheltuieli cu materiale consumabile, cheltuieli privind energia şi apa precum şi alte

cheltuieli materiale.

În analiza diagnostic cheltuielile materiale se examinează atât pe total, cât şi pe

grupări (variabile şi fixe) sau pe cheltuieli componente (materii prime, materiale, energie şi

apa, amortizări şi provizioane).

Tabelul

nr. 9


1997 1998 1999 2000 2001

Pagina 28 din 83


Nr.crt.

1 Cheltuieli

materiale

mil. 23.278 17.642 10.604 6.814 5.483


1997

% 100% 76% 46% 29% 24%


anul precedent

% 100% 76% 60% 64% 80%

Figura 5.

În anul 1997, societatea GUBAN SA înregistrează un nivel al cheltuielilor de 23.278.

Comparativ cu nivelul cheltuielilor salariale, acestea deţin ponderea cea mai mare (în jurul

valorii de 53%). În anul 1998, societatea se confruntă cu un nivel al cheltuielilor mult mai

mic comparativ cu anul 1997, adică de 17.642 milioane lei ceea ce înseamnă că acestea au

scăzut faţă de anul precedent cu 24%.

Această scădere a cheltuielilor poate fi rezultatul unei noi strategii pusă în aplicare de

conducerea întreprinderii privind cheltuielile :-achiziţionarea de materii prime şi materiale

preţuri mai mici dar menţinându-se calitatea, achiziţionarea de materii prime şi materiale în

cantităţi mai mici dar de o calitate net superioară celorlalte.

În anul 1999 se evidenţiază cheltuielile materiale la suma de 10.604 milioane

reprezentând o reducere a acestora faţă de 1998 cu 40% şi faţă de 1997 cu 54%. Acesta

Pagina 29 din 83


reprezintă un alt obiectiv atins de întreprindere care se datorează posibilităţii îmbunătăţirii

prelucrării materiilor prime, prin dotarea cu mijloace fixe mai performante, diminuării

consumurilor specifice de materii prime şi materiale prin proiectare şi execuţia produsului.

În anul 2000, cheltuielile materiale la societatea GUBAN SA reprezintă 6.814

milioane, adică reprezentând 29% faţă de anul 1997 ceea ce reprezintă o scădere a lor la 64%

faţă de anul precedent, pentru ca în 2001 să se reducă cheltuielile materiale la 5.483 (adică

reprezentând 24% faţă de 1997) şi o micşorare a lor faţă de anul 2000 cu 20%. O concluzie

care s-ar desprinde dacă privim pe toată perioada de analiză (cei 5 ani ) ar fi că cheltuielile

materiale au scăzut în mod continuu de la an la an şi că acestea sunt în fiecare an într-un

procent mai mare comparativ cu cheltuielile salariale în cadrul cheltuielilor totale.

Cheltuielile cu personalul

În accepţiunea de cheltuieli salariale se au în vedere toate cheltuielile firmei privind

remunerarea muncii ca factor al producţiei şi contribuţia pentru asigurări şi protecţie socială.

Dacă ne referim la o analiză a eficienţei cheltuielilor salariale o atenţie aparte se acordă

salariilor de bază în care se reflectă calitatea factorului uman (calificarea) şi diferitelor forme

de adaosuri (de vechime, compensaţii, prime).

Totalitatea salariilor de bază şi acelor suplimentare constituie fondul de salarizare,

baza de calcul pentru diferitele reţineri salariale datorate bugetului de stat. Acest fond de

salarii trebuie să fie corelat cu productivitatea muncii şi stabilirea în funcţie de posibilităţile

financiare ale fiecărei întreprinderi astfel încât plata drepturilor salariale să poată fi asigurată

din venituri proprii.

Dacă avem în vedere costul utilizării forţei de muncă acesta cuprinde două aspecte:

costul suportat de firmă (salariile nete, contribuţia pentru asigurările sociale, contribuţia

pentru ajutorul de şomaj) şi costul suportat de salariaţi (impozitul pe salarii, contribuţia

pentru pensia suplimentară, contribuţia pentru ajutorul de şomaj).

Totodată trebuie avută în vedere şi corelaţia dintre dinamica productivităţii muncii şi a

salariului mediu care reprezintă un mecanism de punere în evidenţă a eficienţei muncii.

Cerinţa corelaţiei este ca dinamica productivităţii muncii, indiferent de forma de exprimare a

ei să devanseze pe cea a salariului mediu.

Pagina 30 din 83


Caracterul necesar al respectării corelaţiei decurge din faptul, că la creşterea

productivităţii muncii concură şi ceilalţi factori de producţie pentru a căror reproducere sau

remunerare trebuie asigurate premise (profit).

Tabelul

nr. 10

Nr.crt.


1997 1998 1999 2000 2001

1 Cheltuieli cu

personalul

mil. 11.849 12.041 9.022 5.816 4.088


1997

% 100% 101% 76% 49% 48%


anul precedent

% 100% 101% 75% 64% 70%

Figura 6.

Societatea GUBAN SA se confruntă (înregistrează) un nivel al cheltuielilor cu

personalul de 11.849. Acestea reprezentând 26,93% din nivelul cheltuielilor totale. În anul

1998 aceste cheltuieli au crescut cu 192 milioane ajungând la valoarea de 12.041 milioane,

aceasta datorită creşterii productivităţii muncii, ceea ce s-a reflectat şi în creşterea veniturilor

salariale ale angajaţilor.

Pagina 31 din 83


Modificarea a avut efecte pozitive asupra veniturilor salariaţilor societăţii, însă la

nivelul societăţii, acestea s-au contorizat într-o producere a profitului faţă de anul 1997.

În anul 1999 societatea înregistrează o evoluţie descendentă a cheltuielilor cu

remunerarea personalului, situându-se în jurul valorii de 9.022 milioane, ceea ce reprezintă o

scădere faţă de anul de bază cu 24% a cheltuielilor şi faţă de anul precedent cu 25%. Această

reducere se datorează în special reducerii numărului de salariaţi. Tot o evoluţie descendentă

înregistrează indicatorul şi în anii 2000 şi 2001 când atinge nivelul de 5.816 respectiv de

4.088.

În 2000 şi 2001 se înregistrează o scădere faţă de anul de bază 1997 cu 49% respectiv

cu 48%. În mărimi relative indicatorul de rezultate al cheltuielilor în anul 2000 a atins nivelul

de 64%, faţă de anul precedent , iar în 2001 de 70% faţă de anul 2000. Pentru a se ajunge la

această reducere şi-au impus pregnant amprenta disponibilizările de personal.

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii este un indicator care caracterizează nivelul de utilitate al

resurselor de muncă, sau mai bine zis utilizarea intensivă a resurselor de muncă.

Productivitatea muncii poate fi definită ca fiind eficienţa sau rodnicia cu care se

consumă munca în procesul de producţie a unei întreprinderi. Calculul economic şi analiza

productivităţii muncii utilizează un sistem de indicatori prin care se exprimă fie cantitatea de

produse obţinute cu o anumită cheltuială de muncă, fie cheltuiala de muncă eficientă pentru

obţinerea unei unităţi de produs. Formula consacrată de calcul a productivităţii muncii este

cunoscută în două variante :

sau

Funcţie de modul de exprimare a consumului total de muncă putem vorbi de trei tipuri

de productivitate:

Productivitatea anuală a muncii -când consumul de muncă se exprimă în număr total

de salariaţi sau de muncitori ;

Pagina 32 din 83


Productivitatea medie zilnică a muncii –când consumul de muncă se exprimă în total

om-zile lucrate ( Total om-zile =Np Nr. de zile lucrate în medie de o persoană pe an ) ;

Np =număr de persoane ; Nr. =număr de zile ;

Productivitatea medie orară a muncii –când consumul de muncă se exprimă, în total

om-ore lucrate ( Total om-ore =Np Nr. de zile lucrate în medie de o persoană pe an Nr.

de ore lucrate în medie de o persoană pe zi ).

Dacă avem în vedere determinarea acesteia pe baza indicatorilor valorici modificarea

productivităţii muncii se reflectă în : -valoarea producţiei exerciţiului ; -valoarea adăugată ; -

cifra de afaceri. Productivitatea muncii poate fi analizată riguros utilizând modelul bazat pe

numărul de ore lucrate şi productivitatea medie orară. Astfel putem avea :

Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor

pe an :

- Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de zile lucrate de un

muncitor pe an ;

- Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor

pe zi.

Influenţa determinată de modificarea producţiei medii orare realizate de un muncitor:

- Influenţa determinată de modificarea structurii producţiei;

- Influenţa determinată de modificarea nivelului individual al productivităţii muncii

orare pe produse.

Tabelul

nr. 11

Nr.crt.


1997 1998 1999 2000 2001

1 Productivitatea

muncii

mil. 39 46 48 65 95


1997

% 100% 118% 123% 167% 244%


anul precedent

% 100% 118% 104% 135% 143%

Pagina 33 din 83


Evoluţia productivităţii muncii

3946 48

65

95

0

20

40

60

80

100

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

mil.lei

Wm

Figura 7.

Urmărind datele din tabel se observă o creştere de la un an la altul a productivităţii

muncii.

În anul 1997 (an de bază) productivitatea muncii era de 39 milioane, pentru ca în anul

1998 să fie de 46 milioane. Ne dăm seama că a fost înregistrată o primă creştere a

productivităţii muncii mai mult cu 18% faţă de anul 1997. Ca o activitate să fie considerată

eficientă trebuie ca sporul cifrei de afaceri să-l depăşească pe cel al cheltuielilor cu munca

vie.

În anul 1999 productivitatea muncii creşte ajungând la nivelul de 48 milioane adică

reprezentând o creştere faţă de anul de bază cu 23% şi faţă de anul precedent cu 4% ( adică

atinge nivelul de 104% ). Observăm totodată că cifra de afaceri de la anul 1998 la anul 1999

are o evoluţie descendentă de la 35060 milioane la 22475 milioane, la fel şi numărul de

personal s-a redus de la 1075 la 977.

În anul 2000 avem un nivel al productivităţii muncii de 65 milioane (în condiţiile în

care cifra de afaceri a înregistrat tot o scădere ca de altfel pe tot parcursul perioadei analizate

dar şi numărul de personal a ajuns la nivelul de 636 milioane şi cheltuielile cu personalul au

înregistrat şi ele o scădere adică au ajuns la 5816 milioane. Această creştere a productivităţii

se traduce procentual printr-o sporire faţă de 1997 cu 67% şi faţă de anul precedent cu 35%.

În anul 2001 indicatorul are nivelul cel mai ridicat de pe parcursul întregii perioade

analizate ajungând la 244% şi reprezintă o creştere cu 43% faţă de anul 2000. Pe parcursul

Pagina 34 din 83


întregii perioade productivitatea muncii a crescut ( în ciuda faptului că numărul de pesoane s-

a redus ) ceea ce a avut un impact pozitiv asupra întreprinderii.

Profit / Pierdere

Într-o definiţie sintetică rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza

profit, necesar atât reproducţiei şi dezvoltării, cât şi remunerării capitalurilor. În asigurarea

acestei capacităţi este interesat deţinătorul şi utilizatorul factorilor de producţie. Orice firmă

caută să realizeze un profit suficient pentru a remunera convenabil capitalurile de care

dispune, de a menţine potenţialul său tehnic şi economic, de a asigura o expansiune raţională

ţinând seama de evoluţia pieţei şi tendinţele conjuncturale.

Reprezentând mobilul activităţii agenţilor economici, profitul se plasează în prim-

planul bateriei de indicatori ai acesteia. În concordanţă cu structura veniturilor şi cheltuielilor

din contul de profit şi pierdere în analiza rentabilităţii întreprinderii se operează cu următorii

indicatori:

Rezultatul brut al exploatării (RBE) reuşeşte să surprindă cel mai bine capacitatea

activităţii de exploatare de a genera profit prin faptul că nu este afectat de politica de

amortizare sau politica financiară promovată de întreprindere şi nici de politica fiscală a

statului.

RBE=VA+VSV-S-I

unde: RBE- rezultatul brut din exploatare;

VA- valoarea adăugată; S – salarii;

Vsv- venituri din subvenţii; I – impozite şi taxe.

Rezultatul financiar (Rf) se formează ca diferenţă între nivelul total al veniturilor

financiare şi nivelul total al cheltuielilor financiare.

Rf=Vf-Chf

Pagina 35 din 83


unde: Rf- rezultatul financiar;

Vf- venituri financiare;

Chf- cheltuieli financiare.

Rezultatul curent (Rc) măsoară nivelul cumulat al performanţelor din activitatea de

exploatare şi din cea financiară, acestea fiind considerate activităţi pe care întreprinderea le

desfăşoară în mod curent pe parcursul unui exerciţiu financiar.

Rc=RE+Rf

unde: Rc- rezultatul curent;

RE- rezultatul din exploatare;

Rf- rezultatul financiar.

Rezultatul excepţional (Rexc) are caracter întâmplător, el neputând fi luat în calcul

pentru aprecierea performanţelor viitoare ale unei întreprinderi atât datorită lipsei de

regularitate în apariţii cât şi datorită sensului foarte alertant (profit/pierdere).

Rexc= Vexc-Chexc

unde: Rexc- rezultatul excepţional;

Vexc- venituri excepţionale;

Chexc- cheltuieli excepţionale.

Rezultatul net (Rn) poate lua forma de profit net sau pierdere el reuşind cel mai bine

să confirme sau nu rentabilitatea scontată de proprietari pentru activitatea în care şi-au

investit capital.

Rn= Rb-IP

unde: Rb- rezultatul brut ;

Ip- impozit pe profit.

Pagina 36 din 83


Tabelul

nr. 12

Nr. crt.

Specificaţie U.M. Perioada de analiză

1997 1998 1999 2000 2001

1 Profit/Pierdere Mil. (+)3.207 (+)1.669 (+)1.327 (-)405 (-)450


1997

% 100% (+)53% (+)41% (-)13 (-)14


anul precedent

% 100% (+)53% (+)78% (-31)% (-)111%

Evoluţia profitului sau a pirderii

3207

16691327

-405 -450-1000

0

1000

2000

3000

4000

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002timp

mil.lei

Pr./Pier.

Figura 8.

În anul 1997 societatea avea un profit de 3207 milioane lei. În anul 1998 deşi a scăzut

numărul de personal profitul întreprinderii s-a redus la 1699 milioane lei ceea ce reprezintă în

procente o descreştere cu 47% faţă de anul de bază.

Toate măsurile luate măcar în vederea menţinerii profitului la acelaşi nivel, au fost în

zadar, deoarece în anul 1999 profitul ajunge la 1327 milioane lei adică o scădere procentuală

cu 56% faţă de anul de bază şi cu 22% faţă de anul precedent.

În anul 2000 deloc surprinzător întreprinderea înregistrează pierderi ce se situează în

jurul valorii de 405milioane lei, ca în anul 2001 această pierdere să se majoreze la 450

milioane lei ceea ce asupra întreprinderii are un impact negativ şi oarecum îi deteriorează

imaginea.

Pagina 37 din 83


Volumul investiţiilor

Noţiunea de investiţie defineşte o categorie financiară pe cât de complexă, pe atât de

controversată. Investiţia reprezintă o alocare permanentă (pe o durată adesea nedeterminată )

de capitaluri, în achiziţia de active fizice şi/sau financiare, care să permită desfăşurarea unor

activităţi rentabile, superioare ratei normale de rentabilitate acoperitoare pentru riscurile

asumate.

Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital economisit, în speranţa

obţinerii viitoare a unor fluxuri de venituri sau, mai exact a unor fluxuri de trezorerie.

Tipologia investiţiilor se poate prezenta după mai multe criterii. În realitate distincţia

nu este foarte netă. În funcţie de riscul pe care îl implică pentru perspectivele întreprinderii,

investiţiile sunt de mai multe feluri:

De înlocuire a echipamentului complet uzat, cu un risc foarte scăzut, întrucât nu

presupune modificări ale tehnologiei de fabricaţie.

De modernizare a echipamentului existent în funcţiune şi care implică un risc redus ca

urmare corecţii neesenţiale în tehnologia de fabricaţie.

De dezvoltare (de extindere) a unor secţii, uzine, fabrici noi, investiţii care presupun

un risc mai mare, antrenat de nevoia de lărgire a pieţelor de aprovizionare, a forţei de muncă,

de capital şi de desfacere.

Strategice, privind crearea unei filiale în străinătate, fuzionarea cu o altă societate

comercială, robotizarea întregului proces de fabricaţie.

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă, şi certă

în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare.

În sens contabil, aceeaşi investiţie desemnează alocarea unei trezorerii disponibile

precum procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli

de exploatare. Din punctul de vedere al politicii generale a interprinderii putem distinge două

categorii de investiţii, fiecare dintre ele fiind rezultatul unei strategii de dezvoltare: investiţii

interne şi investiţii externe.

Investiţiile interne constau în alocarea capitalurilor pentru achiziţia de active materiale

şi nemateriale (echipamente, construcţii, licenţe, stocuri suplimentare), pentru dezvoltarea şi

perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie a bunurilor şi serviciilor întreprinderii.

Investiţii externe constau în plasamente de capital pentru creşterea participării financiare la

formarea capitalurilor ( proprii şi împrumutate) ale altor societăţi comerciale. Cheltuiala

Pagina 38 din 83


iniţială, într-un proiect de investiţii, reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru

punerea în exploatare a investiţiei.

Elementele componente ale sumei iniţiale a investiţiei sunt formate din:

-costul achiziţiei activelor fixe, fizice sau financiare (maşini noi, instalaţii, constucţii);

-cheltuieli de instalare şi montaj al echipamentelor şi instalaţiilor noi şi cheltuielile de

specializare a personalului în exploatarea noii tehnologii;

-creşterea nevoii de fond de rulment, respectiv creşterea stocurilor şi a creanţelor-

clienţi minus creşterea datoriilor de exploatare, determinate de noua capacitate de producţie;

-preţul de vânzare , eventual, al activelor fixe dezinvestite (înlocuite) prin noua

investiţie, inclusiv plus sau minus valoarea rezultată din această cesiune.

Tabelul nr. 13

Nr.crt

.

Specificaţie U.M 1997 1998 1999 2000 2001

1 Volumul

investiţiilor

Mil. 2.227 1.476 438 497 1.547


1997

% 100% 66% 20% 22% 69%


anul precedent

% 100% 66% 30% 113% 311%

Pagina 39 din 83


Evoluţia investiţiilor

1997

1998

1999 2000

2001

0

500

1000

1500

2000

2500

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

mil.lei

V.I.

Figura 9.

Dacă privim graficul şi tabelul alăturat se observă că investiţiile în anul 1997 (an de

bază) au atins nivelul cel mai ridicat de pe parcursul întregii perioade de analiză.

În anul următor (1998) nivelul investiţiilor atinge cifra de 1476 milioane lei,

reprezentând o scădere a investiţiilor faţă de anul 1997 cu 36%.

În anul 1999 nivelul investiţiilor devine şi mai mic atingând cifra de 438 milioane lei

ceea ce înseamnă o reducere cu 8% (adică 20%) faţă de nivelul anului 1997şi o reducere cu

70% faţă de nivelul anului precedent. Pe parcursul întregii perioade analizate subvenţiile

pentru investiţii existau dar o parte reprezentau subvenţii primite de la stat.

În anul 2000 se înregistrează o creştere lentă a investiţiilor, realizate fiind în special

investiţii nemateriale (programe informatice, investiţii comerciale), acestea reprezentând

497milioane lei .

Procentual comparativ cu anul de bază acestea evidenţiază o reducere la 22%

(traducându-se printr-o scădere cu 78% faţă de 1997); iar prin raportare la anul 1999 se

remarcă o creştere a investiţiilor cu 13%.

La sfârşitul perioadei de analiză (adică anul 2001) volumul investiţiilor înregistrează o

revivifiere bruscă majorându-se la 1547 milioane lei ceea ce înseamnă o diminuare a acestora

faţă de anul de bază cu 31% şi o creştere a lor comparativ cu 2000 la 311% (adică cu 211%).

2.2.2. Evoluţia principalilor indicatori de performanţă economico-financiari

Pagina 40 din 83


În acest capitol, pentru a realiza o previziune corectă cu privire la desfăşurarea

activităţii întreprinderii se analizează şi evoluţia nivelului indicatorilor de performanţă

economico-financiari.

Nivelul indicatorilor de performanţă economico-financiari între anii 1997-2001

Tabelul

nr.14

Nr.crt.

Indicatori U.M. Simbol Perioada de analiză

1997 1998 1999 2000 2001

1 Rata stabilităţii

financiare

% Rsf 55.89 49.44 49.32 48.80 50.64

2 Rata de îndatorare

globală

% Rîg 45 51 51 72 61

3 Rata autonomiei

financiare globale

% Rafg 55 49 49 49 51

4 Viteza de rotaţie a

clienţilor

Rot. Nr.de

rotaţii

10,5 9,9 9,3 9,4 6,8

5 Viteza de rotaţie a

furnizorilor

Rot. Nr.de

rotaţii

16,6 18,72 14,7 9,02 8,62

6 Lichiditatea

curentă

- Lc 1,5 1,44 1,40 1 1,06

7 Lichiditatea

imediată

- Li 0,003 0,008 0,002 0,003 0,001

8 Lichiditatea

rapidă

- Lr 0,40 0,35 0,31 0,20 0,26

9 Indicele general

de solvabilitate

- Isg 2,26 1,98 1,97 1,381 1,64

Rata de stabilitate financiară

Pagina 41 din 83


Rata stabilităţii financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare

cu caracter permanent (stabil) faţă de total resurse. Preponderenţa capitalului permanent în

resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanţării activităţii, conferind grad

ridicat de siguranţă prin stabilitate în finanţare.

Capitalul permanent reprezintă suma dintre capitalul propriu şi datoriile pe termen

mediu şi lung. Atunci rata stabilităţii financiare se calculează ca raport între capitalul

permanent şi pasivul total. O altă modalitate de calcul a ratei stabilităţii financiare este ca

raport între datorii pe termen scurt şi pasivul total.

După cum se observă din tabel indicatorul doar în 1997 şi 2001 depăşeşte valoarea

minim acceptată, în ceilalţi ani avem de a face cu creşteri şi scăderi ale indicatorilor. De la

2000 şi 2001 se înregistrează o ameliorare datorită creşterii mai lente ca ritm a resurselor

curente faţă de cele permanente, creşterea valorii reflectă creşterea ponderii resurselor

permanente în finanţarea activităţii firmei. Tot în ultimul an firma îşi finanţează decât 50%

din activitate din capitalul permanent şi putem spune că beneficiază de o stabilitate financiară

bună faţă de anul precedent când era cu 1,24% mai slabă.

Evoluţia ratei stabilităţii financiare

Ta

bel

ul

nr.

15

Nr

.

crt

.

Specificaţie U.M Perioada de analiză Simbol

1997 1998 1999 2000 2001

1 Capital

permanent

mil. 14.310 15.110 16.598 15.409 23398 Cpm=Cp +

Dtml

2 Indicele de - 1 1,05 1,09 0,92 1,51 Icpm

Pagina 42 din 83


creştere a

Cpm.

3 Pasiv total mil. 25.602 30.561 33.653 31.570 46.199 PT= Cpm +

Dts

4 Indicele de

creştere a PT

- 1 1,19 1,10 0,93 1,46

5 Rsf % 55,89 49,44 49,32 48,80 50,64

6 Valoarea

minim

acceptabilă

%

50 50 50 50 50

Min

Evoluţia stabilităţii financiare la SC."GUBAN"SA.

56.89%

49.44% 49.32%48.80%

51.64%

50%

48%49%50%51%52%53%54%55%56%57%58%

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

procenteRsf

VAL.MIN.

Figura 1.

Rata de îndatorare

Rata îndatorării globale (Rîg) reflectă ponderea tuturor datoriilor pe care le are

unitatea în pasivul total al acesteia. Valoarea maxim acceptată a acestui indicator poate fi de

66% deşi se consideră că o valoare de 50% este mai sigură. Îndepărtarea de valoarea de

siguranţă semnifică o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creştere a autonomiei

Pagina 43 din 83


financiare. Creşterea indicatorului reflectă o situaţie normală numai când se contractează

credite bancare pe termen mediu şi lung (cu condiţia ca firma să beneficieze de efectul de

levier) şi cresc datoriile din exploatare (ca urmare a reflectării termenelor de plată).

Există şi o rată a îndatorării la termen (Rît) ce măsoară datoriile pe termen mediu şi

lung care participă la formarea resurselor permanente. Valoarea maxim acceptată este de

50%. Peste acest nivel firma se află în pericol de insolvabilitate. Posibilităţile de îndatorare

sunt cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută.

Evoluţia ratei de îndatorare

Tabel

ul

nr.16

Nr.crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 Datorii

totale

mil. 11.521 15.450 17.054 22.826 28.118 Dt=Dts+

Dtml

2 Indicele de

creştere a

Dt

- 1 1,34 1,10 1,33 1,23

3 Pasiv total mil. 25.602 30.561 33.653 31.570 46.199 PT

4 Indicele de

creştere a

PT

- 1 1,19 1,10 0,93 1,46

5 Rîg % 45 51 51 72 61

6 Valoarea

maxim

acceptată

% 66 66 66 66 66 MAX.

Pagina 44 din 83


Din acest punct de vedere putem afirma că situaţia firmei este destul de bună,

deoarece din 1997 până în 1999 indicatorul se află sub valoarea maxim admisibilă. Din 1999

până în 2000 acesta a crescut permanent ajungând în 2000 la valoarea de 72%, depăşind

valoarea maxim admisibilă, şi aceasta datorită

Evoluţia îndatorării globale la SC."GUBAN"SA.

45%51% 51%

72%

61%66%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

procente

Rig

VAL.MAX.

Figura 2.

creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de capitalurile proprii. În anul 2001

se observă o revenire şi încadrare în limitele normale, deci are loc o scădere a acestei rate şi o

restabilizare a acesteia (61%). În ultimul an firma utiliza din resursele împrumutate cu 11%

mai puţin faţă de anul anterior.

Autonomia financiară

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arată gradul de independenţă financiară a

societăţii. Se consideră că existenţa unui capital propriu de cel puţin 33% din pasivul total

constituie o premisă esenţială pentru autonomia financiară a societăţii; deşi se consideră că

sursele proprii ar trebui să contribuie la finanţarea în proporţie de cel puţin 50% . Între aceste

Pagina 45 din 83


valori firma se poate împrumuta, însă trebuie obligatoriu să beneficieze de efectul de levier al

îndatorării.

Tot aici putem calcula şi o rată a autonomiei financiare la termen (Raft) care reflectă

proporţia în care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente.

Valoarea minim admisibilă a acestui indicator este de 50%. Sub această limită se află

într-o situaţie nefavorabilă, în ceea ce priveşte riscul de insolvabilitate.

Evoluţia autonomiei financiare

Tabel

ul

nr.17

Nr.crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 Capital

propriu

mil. 14.080 15.111 16.599 15.409 23.398 Cpr

2 Indicele de

creştere a

Cpr

- 1 1,07 1,09 0,92 1,51

3 Pasiv total mil. 25.602 30.561 33.653 31.570 46.199 Pt=Dtml+Dts

+Cpr

4 Indicele de

creştere a

PT

- 1 1,19 1,10 0,93 1,46

5 Rafg % 55 49 49 49 51

6 Valoarea % 33 33 33 33 33 Min.

Pagina 46 din 83


minimă

Evoluţia autonomiei financiare globale la SC."GUBAN"SA.

55%49% 49% 49% 51%

33%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002timp

procenteRafg

VAL.MIN.

Figura 3.

În ultimul an firma îşi finanţează activitatea într-o proporţie de 51%, din resurse

proprii adică cu 2% mai mult decât în anul anterior. Acest fapt s-a datorat creşterii mai

rapide, ca ritm, a resurselor proprii faţă de resursele atrase şi împrumutate. Firma dispune de

o autonomie globală bună pe toată perioada de analiză, cu tendinţă de creştere ca urmare a

faptului că, creşterea resurselor împrumutate şi atrase este devansată de o creştere a celor

proprii.

Gestiunea creditului –client

Rata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi) ne arată în câte zile

îşi încasează contravaloarea mărfurilor de la clienţi, putându-se aprecia fie prin numărul de

rotaţii, fie prin durata de încasare în zile a creditului comercial acordat.

Această rată exprimă creditul client acordat de firmă, adică durata medie în zile de

încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiar. Adică indică decalajul mediu în zile între

data facturării şi data încasării contravalorii mărfurilor vândute.

Pagina 47 din 83


Valoarea minimă ce asigură o stare acceptabilă este de 8 rotaţii cel puţin care

corespunde unei durate medii de încasare de 45 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile.

Dacă durata credit-client este mai mare decât durata credit-furnizor, atunci se creează un

deficit de resurse financiare.

Evoluţia vitezei de rotaţie a creditului-client

Ta

bel

ul

nr.

18

Nr.

crt


1997 1998 1999 2000 2001

1 CA mil. 46.804 49.085 47.198 42.990 41.079 CA

2 Clienţi mil. 4.433 4.952 5.068 4.563 6.020 Cl

3 Nr. de

rotaţii

Rot. 10,5 9,9 9,3 9,4 6,8

4 Durata unei

rotaţii

Zile 35 37 39 39 53

5 Valoarea

maximă

Zile 45 45 45 45 45 MAX.

6 Indicele

vitezei de

rotaţie

asupra

clienţilor

% 100 94,28 93,93 101 72,34

7 Presiune(-

Relaxare(+)

Mil. - -6 -6 +1 -28 Efecte

Pagina 48 din 83


Viteza de rotaţie a creditului-client la SC."GUBAN"SA.

35 37 39 39

53

45

0

10

20

30

40

50

60

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002timp

Dz DzRot.

VAL.MAX.

Figura 4.

În ultimul an de analiză creanţele clienţi se roteau prin CA de 6,8 ori, recuperându-se

într-un termen de 53 zile. Valoarea indicatorului comparativ cu 2000 şi cu ceilalţi ani

analizaţi este defavorabilă, faţă de 2000 numărul de rotaţii a scăzut cu 26, adică sub valoarea

minimă de 8 rotaţii iar durata medie în zile a unei rotaţii a crescut de la 39 la 53, adică peste

valoarea maxim acceptată (45zile) ceea ce înseamnă prelungirea duratei medii de recuperare

a lor.

În ultima perioadă s-a manifestat o tendinţă de reducere a numărului de rotaţii,

respectiv de creştere a duratei medii a unei rotaţii, fapt ce a generat efecte negative asupra

trezoreriei în sensul decalării în timp a încasărilor de la clienţi (prelungirea duratei medii a

creditului comercial) care este rezultatul politicii de expansiune pe piaţă.

A)

Cl(1999-2000)=(5068+4563)/2=4816

Cl(2000-2001)=(4563+6020)/2=5292

Pagina 49 din 83


B)

Dacă ne referim numai la ultimii doi ani (2000 şi 2001) şi făcând o analiză a

modificării duratei de rotaţii a creditului-client, observăm că a avut loc o scădere a numărului

de rotaţii şi o creştere a duratei în zile a unei rotaţii. Această modificare a vitezei de rotaţie a

clienţilor a fost determinată de modificarea CA (care a scăzut cu 4,5) respectiv modificarea

valorii medii a clienţilor (care a crescut cu 9,8) evoluţia ambilor factori având o influenţă

negativă asupra indicatorului.

Scăderea numărului de rotaţii a fost determinată de scăderea CA cu 0,4 rotaţii şi de

reducerea valorii medii a clienţilor cu 0,76 rotaţii. Ponderea cea mai mare în modificarea

numărului de rotaţii a avut-o modificarea valorii medii a clienţilor (65,51%).

Creşterea duratei medii de încasare a clienţilor cu 6,14 zile a fost determinată atât de

modificarea CA (+1,19) cât şi de modificarea nivelului mediu al clienţilor (+4,23). Încasarea

cu 6,14 zile mai târziu a clienţilor este un aspect negativ pentru gestiunea întreprinderii, fapt

care este evidenţiat şi de durata de încasare din perioada curentă, care este peste durata

normală de decontare (30 zile) aceasta fiind de 47,02.

Gestiunea creditului-furnizor

Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie a furnizorilor) ne arată în câte zile

firma îşi achită obligaţiile sale faţă de furnizor. Aceasta exprimă creditul furnizor primit de

firmă, adică durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziţionate de la

furnizori, cu alte cuvinte reprezintă decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăţii

contravalorii bunurilor cumpărate.

Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotaţii şi exprimă o stare acceptabilă a datoriilor

faţă de furnizor, ce corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 45 de zile. Valoarea

optimă ar fi de 30 de zile.

Pagina 50 din 83


Evoluţia vitezei de rotaţie a creditului-furnizor

Tabelu

l nr.19

Nr.crt.

Specificaţie U.M

.

Perioada de analiză Simbol

1997 1998 1999 2000 2001

1 CA mil. 46.804 49.085 47.198 42.990 41.079 CA

2 Furnizori mil. 2.809 2.622 3.210 4.763 4.763 Fz

3 Nr.de rotaţii Rot. 16,6 18,72 14,7 9,02 8,62

4

Durata unei

rotaţii

Zile 22 19 25 40 42

5 Valoare minimă Zile 45 45 45 45 45 Min.

6 Presiune(-;Relax

are(+)

mil. - +12 -23 -39 -4 Efecte

Viteza de rotaţie a creditului-furnizor la SC."GUBAN"SA.

2219

25

40 4245

0

10

20

30

40

50

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002timp

DzDzRot.

VAL.MIN.

Figura 5.

Se observă că aproape pe toată perioada numărul de rotaţii este în descreştere în

special din 1998 spre 2000, iar în ultimul an datoriile faţă de furnizori se roteau prin CA de

Pagina 51 din 83


8,62 ori, ceea ce însemnă că se achită într-un termen mediu de 42 de zile. Această valoare

poate fi considerată aproape normală deşi tinde spre înrăutăţire faţă de anul precedent

numărul de rotaţii a scăzut, iar durata medie în zile a unei rotaţii a crescut cu două zile; ceea

ce înseamnă prelungirea duratei medii de achitare a lor, fapt care are efecte pozitive asupra

trezoreriei, în sensul că firma a beneficiat de o durată mai ridicată a creditelor comerciale

acordată de furnizor.

A)

Fz(1999-2000)=(3210+4763)/2=3987

Fz(2000-2001)=4763

B)

În perioada analizată a avut loc o scădere a numărului de rotaţii a creditului-furnizor

cu 2,08 rotaţii respectiv o creştere a duratei de plată a furnizorilor, cu 8,5zile. Această

modificare a vitezei de rotaţie a creditului-furnizor a fost determinată de faptul că CA a

scăzut cu 4,5% iar valoarea medie a datoriilor faţă de furnizor a crescut cu 19,4%.

Reducerea numărului de rotaţii a furnizorilor a fost determinată de scăderea CA care a

determinat reducerea numărului de rotaţii cu 0,84 şi de creşterea valorii medii a datoriilor faţă

de furnizori care a determinat reducerea numărului de rotaţii cu 1,68.

Creşterea duratei medii a furnizorilor cu 8,5 zile a fost determinată de creşterea

nivelului mediu al datoriilor faţă de furnizori cu 6,9 zile ce nu poate fi compensată de

Pagina 52 din 83


creşterea CA cu 1,57 zile. Plata furnizorului cu 8,5 zile mai târziu ar putea fi un aspect pozitiv

pentru gestiunea întreprinderii, dar nu se ştie sub aspectul relaţiilor cu furnizorii.

Din analiza comparativă a duratelor de încasare a clienţilor şi duratelor de plată a

furnizorilor se poate constata că în anul 2000 decalajul dintre ele este de 7,08 zile, adică se

încasează mai greu decât se plătesc furnizorii, iar în anul următor 2001 decalajul se

micşorează adică este de 4,72 zile, putându-se spune că situaţia se mai ameliorează, dar tot se

mai confruntă cu un decalaj de finanţare de 47 de zile care trebuie acoperit din surse externe

(credite de trezorerie).

Lichiditatea

Analiza lichidităţii firmei urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile

curente din resurse curente. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacităţii de

plată pe termen scurt.

Lichiditatea curentă arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama

activelor curente.

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt de: 1-valoarea minim acceptată; 2valoarea

maxim acceptată. Din analiza celor cinci ani se înregistrează următoarele valori ale

indicatorului: în 1997este de 1,5;în 1998 este de 1,44 ;în 1999 este de 1,40 ;în 2000 este de

1 ;în 2001 este de 1,06. Se poate spune că valoarea acestui indicator se află în limitele

normale, în ultimul an ajungând la valoarea de 1,06, adică a crescut cu 6% mai mult decât în

anul 2000. Această sporire se datorează în primul rând creşterii ca ritm a activelor curente

faţă de pasivele curente. În anul 2000 indicatorul atinge valoarea de 1, adică valoarea minim

acceptabilă, dar a reuşit să-şi revină în 2001. Firma este capabilă pe toată perioada analizată

să-şi acopere integral pasivele curente pe seama activelor curente, ceea ce arată că este bine

asigurată împotriva incapacităţii de plată.

Pagina 53 din 83


Evoluţia lichidităţii curente la SC. "GUBAN" SA.

1.5 1.44 1.4

1.061

2

0

0.5

1

1.5

2

2.5

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

valori

Lc

VAL.MIN.

VAL.MAX.

Figura 6.

Lichiditatea rapidă exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt

din creanţe şi disponibilităţi băneşti. Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele

curente de plată acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul potenţialului de

transformare în lichidităţi a activelor circulante.

Valoarea minim acceptată este de 0,65 şi valoarea maxim acceptată este de 1. Din

analiza perioadei rezultă următoarele valori ale indicatorilor :-în anul1997 indicatorul este de

0,40, pentru ca în 1998 să scadă la valoarea de 0,35, în 1999 să scadă din nou la 0,31, în anul

2000 are valoarea de 0,20 şi în anul 2001 să fie de 0,26. Din 1997 până în 2001 firma se află

în incapacitate de plată pe termen scurt deoarece valorile acestui indicator descresc continuu.

Aceasta datorită creşterii într-un ritm mai rapid al pasivelor curente comparativ cu creanţele

şi disponibilităţile. Comparând ultimii doi ani se observă o creştere a acestui indicator de la

0,20 la 0,26 dar totuşi se află sub valoarea minim acceptată de 0,65.

Pagina 54 din 83


Evoluţia lichidităţii rapide la SC. "GUBAN" SA.

0.4 0.35 0.31

0.02

0.26

0.65

1

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

valoriLr

VAL.MIN.

VAL.MAX.

Figura 7.

Lichiditatea imediată apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot

fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti; pune în corespondenţă elementele cele mai

lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Acest indicator are limita minim acceptabilă de 0,35 şi limita maximă de

0,65.Valorile înregistrate de indicator sunt : 0,003 în anul 1997; în anul 1998 de 0,008 ; apoi

în 1999 de 0,002 ;ca în 2000 să fie de 0,003 şi în 2001 de 0,001. În ultimul an valoarea

indicatorului nu se încadrează în limitele normale, de altfel înregistrează şi cea mai scăzută

valoare de 0,001 de pe parcursul întregii perioade de analiză. Valorile sunt atât de mici

deoarece nu au fost luate în considerare ordinele de compensare şi biletele la ordin.

Comparând cu 2000 aceasta scade cu 0,002 în valoare absolută; aceste reduceri se

datorează creşterii mai rapide ca ritm a pasivelor curente exigibile faţă de disponibilităţile

băneşti. Acest fapt se datorează echilibrului financiar precar pe termen scurt.

Pe întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului nu este asiguratoriu, ceea ce

înseamnă că firma este incapabilă să-şi acopere pasivele curente pe seama disponibilităţilor şi

a plasamentelor.

Pagina 55 din 83


Evoluţia lichidităţii imediate la SC."GUBAN" SA.

0.003

0.008

0.0020.003

0.0010

0.001

0.0020.0030.004

0.0050.0060.007

0.0080.009

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

valoare Li

Figura 8.

Solvabilitatea

Analiza solvabilităţii firmei urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile

totale din resursele totale. Pe baza solvabilităţii se evaluează riscul incapacităţii totale de plată

pe termen lung. Indicele de solvabilitate generală (Isg) arată măsura în care activele totale ale

firmei pot acoperi datoriile totale; adică măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama

activelor.

Nivelul minim acceptat este de 1,66, sub acest nivel firma se află în incapacitate de

plată, iar nivelul optim este considerat 3. Nivelurile înregistrate ale indicatorului sunt de 2,26

în 1997; 1,98 în 1998 ; de 1,97 în 1999, apoi scade în 2000 la 1,38 iar în 2001 este de 1,64. Pe

perioada 1997-1998 indicele de solvabilitate generală este peste limita minimă permisă, cu

excepţia anului 2000 când acesta este de 1,38 şi 2001 când este de 1,64.

Din anul 2000 până în 2001 s-a înregistrat o creştere cu 0,26 unităţi a indicatorului

aceasta ca urmare a creşterii mai rapide a activelor totale faţă de datoriile totale ca ritm, dar

totuşi firma în cei doi ani nu este capabilă să-şi acopere integral datoriile pe seama activelor.

Pagina 56 din 83


Evoluţia indicelui de solvabilitate generală la SC."GUBAN"SA.

2.261.98 1.97

1.381.641.66

0

0.5

1

1.5

2

2.5

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

timp

procenteIsg

VAL.MIN.

Figura 9.

CAPITOLUL 3

METODE ŞI TEHNICI DE PREVIZIUNE CANTITATIVE

Consolidarea şi dezvoltarea unei ştiinţe se bazează în general pe desprinderea şi

evidenţierea unor reguli care delimitează obiectul şi conţinutul acesteia faţă de alte domenii.

În baza acestor elemente s-a fundamentat metodologia de previziune prin care se încearcă

obţinerea unor rezultate cât mai aproape de realitatea viitoare.

Se are în vedere tot odată ca aceste rezultate să fie şi controlabile. Autonomizarea

activităţii previzionale a dat un impuls extrem de puternic extinderii şi perfecţionării continue

a metodologiei respective.

Metodologia previzională reprezintă ansamblul regulilor, principiilor, metodelor,

tehnicilor şi instrumentelor folosite în procesul (activitatea) de elaborare a previziunilor. De,

menţionat că într-o accepţie mai largă metodologia elaborării prognozelor presupune

selectarea şi adaptarea la condiţiile şi specificului operaţiunilor de previzionare a unor

metode, tehnici şi instrumente preluate de la alte ştiinţe, cu deosebire de la ştiinţele exacte.

Pagina 57 din 83


Varietatea metodelor folosite în previziune poate da impresia că metodologia

previzională este lipsită de un caracter unitar şi sistematic. Această imagine este creată şi de

faptul că studiile asupra evoluţiei proceselor şi fenomenelor din diferite domenii sunt

investigaţii cu caracteristici proprii, care introduc metode diferenţiate corespunzător tipului

de cercetare şi scopului urmărit prin prospectare.

Ţinând seama de caracterul probabilistic şi de incertitudinea relativă, inerentă

cercetărilor previzionale, se recomandă respectarea unor reguli sau cerinţe la elaborarea

previziunilor şi anume :

1. intervalul de timp, dintre enunţarea condiţiilor şi producerea evenimentului să fie

suficient de lung.

2. previziunea poate fi cât de cât corectă numai dacă se formulează pe baza unor legi

adevărate, care pot descrie aproximativ condiţiile şi modalităţile semnificative ale apariţiei şi

desfăşurării evenimentelor sau procesului investigat ;

3. necesitatea ca relaţiile dintre condiţii şi consecinţe (efecte ) să fie corect stabilite,

ceea ce impune ca metodele ce se aleg pentru a fi utilizate, să corespundă urmărească şi

reprezinte asemenea relaţii.

Având în vedere aceste premise şi experienţa acumulată în activitatea previzională, în

scopul sporirii eficacităţii rezultatelor obţinute, este necesar de a se introduce în orice

explorare a viitorului unele criterii de ordin prospectiv :

a privi departe, adică procesele şi tendinţele trebuie examinate în perspectiva evoluţiei

lor pe termen lung.

a privi larg şi cuprinzător, ceea ce înseamnă că direcţiile de evoluţie şi acţiunile

posibile sa fie studiate în complexitatea şi consecinţele lor multiple ;

a privi în adâncimea proceselor si fenomenelor investigate, adică a urmării factorii

determinanţi ai evoluţiei viitoare şi posibila lor modificare în corelaţie cu dinamica altor

procese sociale.

Metodele şi tehnicile de previziune se refera doar la domeniul economic şi pot fi

clasificate, după modalităţile de realizare a previziunii :

1) După modalitatea de estimare a evoluţiilor viitoare, metodele se împart în :

- explorative – când se porneşte de la evoluţii trecute pentru a stabili mersul de viitor ;

Pagina 58 din 83


- normative – atunci când se stabilesc unele obiective şi se investighează toate

posibilităţile viitoare de acţiune şi a consecinţelor probabile în vederea atingerii obiectivelor

respective ;

- bazate pe modalitatea economico – matematică -ce utilizează relaţiile matematice cu

care se încearcă să se stabilească evoluţiile viitoare în funcţie de legăturile existente între

mărimi ce exprimă obiective, factori determinanţi ;

- intuitive – care au la bază experienţa, iniţiativa, imaginaţia şi puterea de sinteză a

specialiştilor din diferite domenii de activitate.

2) din punct de vedere al modului de elaborare al previziunilor folosite pot fi împărţite

în două categorii :

- metode raţionale –care se bazează, în mod deosebit, pe utilizarea unor modele

economico-matematice ;

- metode empirice – întemeiate mai ales pe aprecieri ale specialiştilor.

3) În funcţie de domeniile social – economice unde pot fi, sunt :

- metode generale - cu aplicabilitate în, toate sau în orice caz , într-un număr foarte

mare de domenii ;

- metode specifice – unor anumite domenii (de pildă evoluţia progresului tehnico-

ştiinţific, evoluţia demografică, activitatea comercială).

Metodele de previziune cantitative cele mai des utilizate de regulă în previzionarea şi

analiza indicatorilor economico-financiari sunt următoarele:

a) metoda corelaţiei;

b) metoda funcţiilor de producţie.

Metoda corelaţiei

În funcţie de modul de separare a liniei de evoluţie dintre diferitele influenţe, există

extrapolarea mecanică, aceasta se bazează numai pe tendinţa principală şi extrapolarea

euristică, aceasta porneşte de la analiza perioadei precedente, introducându-se anumite

corecturi în linia evoluţiei sau între legăturile dintre variabile, în funcţie de modificarea

previzibilă a derulării fenomenului sau în funcţie de opţiuni ale factorilor de decizie. În raport

cu datele disponibile şi de specificul problemei analizate, se utilizează diferite proceduri de

extrapolare şi anume :

Pagina 59 din 83


- extrapolarea analitică ;

- extrapolarea fenomenologică ;

- extrapolarea prin curbă înfăşurătoare.

La această metodă avantajul constă în determinarea intensităţii şi direcţiei legăturilor,

a gradului de influenţă a diferiţilor factori şi a măsurii în care se modifică fenomenul. În

metoda corelaţiei se pune accentul pe fenomene de corelaţie, corelaţie cu decalaj,

multicoliniaritate, care creează dificultăţi serioase în utilizarea practică a metodelor de

corelaţie.

Extrapolarea analitică cu ajutorul funcţie de corelaţie constă în proiectarea variabilelor

dependente „ Y ” în corelaţie cu evoluţia variabilelor independente „ X ”.

Y = f (x)

Este obligatoriu ca între cele două variabile să existe relaţii cauzale, iar coeficienţii de

corelaţie dintre ele să fie cât mai mari, iar abaterea medie pătratică să fie cât mai mică. Aceste

cerinţe trebuie urmărite când se alege forma funcţiei (sau se alege acea funcţie care satisface

cel mai complet aceste exigenţe). Extrapolarea de acest tip pleacă de la ipoteza ca oricare din

valorile reale ale seriei dinamice se obţine prin suprapunerea următoarelor elemente : -

variaţia statică de lungă durată, numită tendinţă, care dă sensul general al evoluţiei ; variaţii

periodice în jurul acestei tendinţe ; variaţii întâmplătoare (aleatoare). În acest caz relaţia de

mai sus devine :

Y = f (x) + u unde : u – variabila aleatoare (perturbatoare)

Funcţiile care se utilizează în extrapolarea analitică sunt funcţii de regresie şi funcţii

de tendinţă (trend), de formă liniară sau neliniară. Există un număr mare de funcţii ce pot fi

folosite pentru stabilirea trendului (tendinţei) sau a corelaţiei simple dintre două variabile la

nivelul orizontului previziunii, cele mai frecvente fiind funcţii liniare, parabolice,

exponenţiale, logaritmice şi logistice. O importanţă crescândă au căpătat funcţiile ce exprimă

corelaţii multiple, în care variabila dependentă (Y) este exprimată în funcţie de mai multe

variabile independente (xi) :

Pagina 60 din 83


În cazul în care se include şi variabila perturbatoare, relaţia ia forma :

Dacă variaţia variabilei dependente este influenţată în mod explicit de variabila de

„ timp ”, aceasta va fi introdusă ca atare între variabilele independente ale funcţiei de

corelaţie. De exemplu :

Y = a + bx + ct

Este important să fie cunoscute şi în acest caz, intensitatea legăturii dintre variabile şi

fidelitatea cu care funcţia aleasă descrie evoluţia procesului economic studiat.

Succesiunea calculelor pentru realizarea unei extrapolări analitice bazate pe funcţii de

corelaţie este următoarea :

Stabilirea mărimilor (variabile ) de previziune pentru care se analizează corelaţia cu

condiţia ca între ele să existe o dependenţă reală. În caz că se foloseşte o corelaţie multiplă se

va urmări ca între variabilele independente să nu existe o influenţă reciprocă (să nu fie

autocorelate) ;

Alegerea perioadei statistice pentru care şirurile de date disponibile sunt concludente ;

Reprezentarea grafică a şirurilor de date statistice, obţinându-se în acest fel o primă

indicaţie asupra formei funcţiei ce poate fi utilizată ;

Verificarea ipotezei cu privire la forma funcţiei ;

Determinarea parametrilor funcţiei, de regulă prin metoda celor mai mici pătrate ;

Calculul estimatorilor statistici, pentru a stabili intensitatea legăturii ;

Determinarea prin extrapolare a mărimii variabilei dependente pentru anul de

prognoză sau de plan/program ;

Analiza critică a rezultatelor obţinute, care se compară cu cele dobândite prin alte

metode.

Pagina 61 din 83


Y1,Y2,Y3,….,Yn - analiza calitativă a fenomenului studiat şi a factorilor de

influenţă ;

unde : – valorile variabilei dependente calculate ;

– caracteristica nedependentă ( variabile omogene) ;

i - numărul termenilor seriei ;

a, b – parametrii ecuaţiilor (a – termenul liber , b – coeficient de regresie) ;

Determinarea valorii parametrilor funcţiei analitice folosind metoda celor mai mici

pătrate şi estimarea parametrilor modelului :

minim

unde : Yi -- date reale (empirice) ale seriei statistice ;

n – numărul termenilor seriei statistice ;

Dacă înlocuim pe „ „ cu expresia analitică a ecuaţiei dreptei, rezultă :

minim

Condiţia de minim este îndeplinită, atunci când derivatele parţiale ale expresiei în

raport cu fiecare dintre cei doi parametrii sunt egale cu zero.

;

n a + b∑xi = ∑Yi

a∑xi + b∑xi2 = ∑Yixi ( cazul când funcţia este de gradul I)

Pagina 62 din 83


Dezvoltând câte o serie de date pentru fiecare parametru şi ordonând termenii celor

două serii obţinem sistemul de ecuaţii :

n a + b1∑x1 + b2∑x2 + …….+ bn∑xn = ∑y

a∑x1 + b1∑x12 + b2∙x1∙ x2 + …….+ bn∑x1xn = ∑yx1

a∑x2 + b1∑x1x2 + b2∑x22 + …….+ bn∑x2xn = ∑yx2

…………………………………………………….

a∑xn + b1∑x1x2 + b2∑x2xn + …….+ bn∑xn2 = ∑yxn ( caz general )

Pentru soluţionare se va folosi metoda substituţiei.

Determinarea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă

se face cu ajutorul coeficientului de corelaţie „ r ” .

(coeficientul de corelaţie liniară simplă)

Acesta poate lua valori cuprinse între {-1;+1} şi arată existenţa, intensitatea şi sensul

corelaţiei dintre fenomen şi factorii săi, astfel : - {0;-1}, legătura dintre cele două variabile

este de sens invers ;- {0;+1}, corelaţia este directă ;-cu cât se apropie de 1 legătura este mai

intensă.

Verificarea funcţiei se face prin două modalităţi :

Pagina 63 din 83


A. Verificare analitică. Aceasta urmăreşte testarea semnificaţiei parametrilor funcţiei

şi determinarea intervalului de încredere în care se aşteaptă să se situeze în viitor. În cazul

funcţiei de regresie liniară simplă, testarea se face folosind criteriul „ t ” din distribuţia

„ Student ”:

unde : tca – valoarea lui „ t ” calculată pentru parametrul „ a ” ;

Sa – eroarea standard a

parametrului „a ” .

unde : - abaterea medie pătratica ;

În cazul parametrului „ b ” :

unde : tcb – valoarea lui „ t ” calculată pentru parametrul „ b ” ;

Sb – eroarea standard a parametrului „ b ”

Pagina 64 din 83


Dacă avem un anumit nivel de semnificaţie „ q ”, se determină probabilitatea

calculată, în tabelul de distribuţie a funcţiei „ Student ” găseşte valoarea lui „ t ”. Parametrii

sunt semnificativi dacă tca > t şi respectiv tcb > t.

B. Verificarea globală. Presupune compararea valorii empirice a coeficientului de

corelaţie, respectiv a raportului de corelaţie şi a coeficientului de determinare cu anumite

nivele considerate ca acceptabile în practică.

Raportul de corelaţie :

Raportul variabilei sau variabilelor independente la modificarea variabilei dependente

reprezintă coeficientul de determinare. Se calculează prin ridicarea coeficientului respectiv

raportul de corelaţie la pătrat.

d = r2 sau d = R2

În cazul corelaţiei multiple se calculează atât coeficientul de determinare totală cât şi

coeficienţii de determinare parţială :

unde : D – coeficient de determinare multiplă ;

- coeficient de corelaţie multiplă.

Metoda funcţiilor de producţie

Pagina 65 din 83


Extinderea modelării economico-matematice a permis adâncirea studierii proceselor

economice atât pe verticală, în sensul pătrunderii în esenţa lor, cât şi pe orizontală, stabilind

legături cu alte procese şi fenomene economice.

Între metodele economico-matematice se include şi metoda funcţiilor de producţie.

Funcţia de producţie exprimă legătura funcţională ce se stabileşte între rezultatele unei

activităţi de producţie şi factorii ce concură la realizarea sa. Funcţia de producţie este redată

sub forma:

Q = f(x1,x2,x3,........,xn)

unde: Q – rezultatul activităţii productive ;

x1,x2,x3,..........xn – factorii antrenaţi în desfăşurarea activităţii respective.

În utilizarea factorilor de producţie se porneşte de la următoarele ipoteze:

Atât factorii de producţie cât şi rezultatul activităţii desfăşurate, pot lua orice valoare

reală şi pozitivă;

x1,x2,x3,......,xn > 0

Q > 0

Pentru un anumit rezultat al activităţii, se impune limitarea la minimum a cantităţii

consumate din fiecare factor ;

Cu o combinaţie fixă de factori, se urmăreşte obţinerea unui rezultat maxim.

Proprietăţile funcţiilor de producţie sunt următoarele :

Cu un volum dat al factorilor de producţie, se poate obţine un rezultat mai mare sau

cel puţin egal cu suma rezultatelor obţinute folosind separat fiecare factor în parte ;

Pagina 66 din 83


f (x1,x2,x3,........,xn) f (x1) + f (x2) + f (x3) +.......+ f (xn)

Multiplicând cantitatea din fiecare factor de producţie de un număr de ori, rezultatul

obţinut va creşte de acel număr de ori ;

f ( kx1,kx2,kx3,........,kxn ) = kn f (x1,x2,x3,.........,xn)

Funcţia de producţie este derivabilă şi derivatele ei parţiale sunt pozitive :

Derivata funcţiei ne arată cu cât creşte rezultatul la o creştere cu o unitate a cantităţii

din factorul „i”, în ipoteza menţinerii neschimbate a cantităţii din ceilalţi factori .

Funcţia Cobb – Douglas este cea mai generală funcţie de producţie. Această funcţie

de producţie ia în considerare cele două elemente indispensabile desfăşurării oricărui proces

de producţie: forţa de muncă şi capitalul fix.

Expresia analitică a funcţiei, este de forma :

Q = A Kα Mβ

Q – rezultatul activităţii producţiei desfăşurate, ca de pildă volumul productivităţii

venitului, profitului etc. ;

A – coeficientul de dimensiune (proporţionalitate) ;

K – capitalul fix ;

M – forţa de muncă ;

α,β - coeficienţi de elasticitate.

Aceşti coeficienţi de elasticitate arată cu cât va spori rezultatul la o creştere cu o

unitate a factorului de influenţă respectiv.

În funcţie de mărimea coeficienţilor de elasticitate α,β putem avea următoarele

cazuri :

α + β = 1

Pagina 67 din 83


Când rezultatul se referă la volumul producţiei, atunci aceasta va spori proporţional cu

suma creşterii capitalului fix şi a forţei de muncă. Creşterea producţiei este rezultatul exclusiv

al influenţei celor doi factori, iar proporţia creşterii este dată de mărimea coeficientului de

dimensiune.

α + β < 1

Când există această situaţie sporirea producţiei este rezultatul şi al altor factori decât a

capitalului fix şi a forţei de muncă. Creşterea cu o unitate a celor doi factori, va determina o

sporire sub o unitate a rezultatelor producţiei. Majorarea de la o perioadă la alta a

coeficienţilor de elasticitate, ne indică o eficienţă descrescând a factorilor utilizaţi.

α + β > 1

Dacă această inegalitate există, arată că producţia va spori într-un ritm superior

factorilor luaţi în considerare. Creşterea de la o perioadă la alta a coeficienţilor α, β reflectă o

îmbunătăţire a eficienţei folosirii capitalului fix şi a forţei de muncă.

α / β > 1

Situaţia evidenţiază faptul că dezvoltarea producţiei are loc în condiţiile sporirii

gradului de înzestrare a muncii cu capital fix şi a eficienţei folosirii capitalului fix.

α / β < 1

Inegalitatea presupune că producţia va sporii, în special, prin creşterea cantităţii de

forţă de muncă şi a îmbunătăţirii folosirii acesteia.

Cunoaşterea cazului existent pentru analiza previzională este foarte utilă, deoarece pe

această bază se pot face aprecieri cu privire la raportul dintre rezultatul obţinut şi modalitatea

de antrenare şi utilizare a factorilor de producţie.

Utilizarea funcţiilor de producţie presupune determinarea rezultatelor activităţii

desfăşurate în raport de mărimea factorilor luaţi în considerare şi coeficienţii de elasticitate

corespunzători. Capitalul fix şi forţa de muncă fiind cunoscute pentru perioada trecută şi

Pagina 68 din 83


curentă iar pentru perioada viitoare sunt date ca mărimi exogene, atunci coeficienţii de

elasticitate se impun a fi calculaţi.

Dacă se notează perioada de bază sau de referinţă cu „0” , şi cu „t” perioada curentă

„t+n” perioada de perspectivă, se procedează la stabilirea coeficienţilor de elasticitate,

pornind de la faptul că în forma cea mai generală, aceştia pot fi calculaţi ca un raport între

creşterea rezultatelor şi creşterea factorului de influenţă, respectiv :

unde : α ׳-coeficientul de elasticitate parţialǎ.

Coeficientul exprimǎ creşterea producţiei la o creştere cu o unitate a cantitǎţii din

capitalul fix, fǎcând abstracţie de influenţa forţei de muncǎ. Pentru forţa de muncǎ se

întâmplǎ în mod analog:

= unde : β׳-coeficientul de elasticitate parţialǎ.

Creşterea rezultatului producţiei trebuie interpretatǎ în raport cu factorii luaţi în

considerare şi intensitatea influenţei lor, exprimatǎ prin intermediul coeficienţilor de

elasticitate. În aceste condiţii coeficienţii de elasticitate parţialǎ pot fi determinaţi astfel:

=

=

Putem observa astfel influenţa fiecărui factor asupra sporirii rezultatelor de producţie:

;

Dupǎ rezolvarea celor douǎ integrale vom obţine:

Pagina 69 din 83


ln

din care rezultǎ cǎ mǎrimile coeficienţilor de elasticitate parţialǎ, α׳ şi β׳ , sunt :

Prin însumarea celor douǎ ecuaţii :

2ln

iar influenţa factorilor va fi :

Dacǎ se noteazǎ :

şi

înlocuind în relaţia de mai sus, aceasta devine :

Prin antilogaritmare, se obţine cǎ :

Pagina 70 din 83


iar în mǎrimi absolute:

Qt = Ktα Mt

β

Deoarece legǎtura între rezultatul unei activitǎţi de producţie şi factorii de influenţǎ se

face prin intermediul coeficientului de dimensiune (A) care este o constantǎ, relaţia de calcul

devine :

Qt = A Ktα Mt

β

În aceastǎ relaţie, singura necunoscutǎ rǎmâne coeficientul de dimensiune.

Pentru a estima producţia posibilǎ a se realiza în perspectivǎ, se porneşte de la

premisa menţinerii şi în viitor la acelaşi nivel al coeficientului de dimensiune şi a

coeficienţilor de elasticitate, estimând doar valorile celor doi factori de influenţǎ, conform

relaţiei :

Qt+n= AKαt+n Mβ

t+n

Funcţia de producţie în aceastǎ formǎ exprimǎ legǎtura între rezultatele activitǎţii de

producţie şi factorii de influenţǎ, atunci când sporirea activitǎţii are loc în condiţiile

menţinerii calitǎţii factorilor (nivel tehnic al capitalului, calificarea forţei de muncǎ etc.).

Sporirea volumului rezultatelor s-ar datora în exclusivitate laturii cantitative a fiecǎrui factor

(volumul capitalului fix, numǎrul persoanelor angajate etc.).

Când rezultatul activitǎţii de producţie sporeşte într-un ritm superior factorilor de

influenţǎ, rezulta cǎ diferenţa este determinatǎ de latura calitativǎ a cǎrui raport poate fi

preluat global prin intermediul unei variabile reziduale de trend şi explicat în cea mai mare

parte cu ajutorul progresului tehnic.

Qt= Q0 (1+rq)t

Kt=K0(1+rk)t

Pagina 71 din 83


Mt=M0(1+rm)t

unde : rq , rk , rm - ritmul evoluţiei rezultatelor activitǎţii desfǎşurate, capitalului fix şi

forţei de muncǎ.

Înlocuind în formula iniţialǎ a funcţiei, aceasta devine :

Q0(1+rq)t = A[K0(1+rk)t]α [M0(1+rm)t]βeλt

Dar cum pentru perioada de bazǎ, funcţia se obţine :

Q0 = A K0α M0β

Dacǎ se împarte aceastǎ funcţie, se obţine :

(1+rq)t = A(1+rk)αt(1+rm)βteλt iar pentru perioada de previziune va fi :

(1+rq)t+n = A(1+rk)αt+n(1+rm)βt+neλt+n

Funcţia de producţie în forma sa generalǎ poate fi utilizatǎ pentru a evidenţia legǎtura

dintre productivitatea muncii şi înzestrarea cu capital fix a forţei de muncǎ, astfel :

W = A unde : W – productivitatea muncii.

Rezultǎ cǎ productivitatea muncii este în funcţie de înzestrarea forţei de muncǎ cu

capital fix şi elasticitatea înzestrǎrii cu capital fix. În aceste condiţii coeficientul de

elasticitate „α” , exprimǎ creşterea productivitǎţii muncii la sporirea cu o unitate a înzestrǎrii

muncii cu capital fix. De asemenea, creşterea productivitǎţii muncii este datǎ de modificarea

raportului dintre capitalul fix şi forţa de muncǎ, sporirea înzestrǎrii muncii cu capital fix, când

„A” şi „α” rǎmân constante.

Dacǎ productivitatea muncii creşte atunci când se menţine aceeaşi înzestrare a muncii

cu capital fix, mutaţiile calitative intervenite în structura capitalului fix şi a forţei de muncǎ

Pagina 72 din 83


vin sǎ explice sporirea productivitǎţii muncii. În acest caz, funcţia de producţie include şi o

variabilǎ referitoare la progresul tehnic.

W = A eλt

Sau:

W = AIαkeλt

unde : Ik – înzestrarea cu capital fix a forţei de muncǎ.

Cele prezentate ne aratǎ cǎ folosirea funcţiilor de producţie oferǎ multiple posibilitǎţi

de analizǎ a utilizǎrii factorilor de producţie şi implicit permite evidenţierea caracteristicilor

şi nivelurilor economice viitoare.

CAPITOLUL 4

ESTIMǍRI PRIVIND EVOLUŢIA UNOR INDICATORI ECONOMICO-

FINANCIARI LA SC.”GUBAN” SA. CU AJUTORUL METODELOR DE PREVIZIUNE

CANTITATIVE

În cadrul metodelor de previziune cantitative, metodele cele mai folosite în vederea

estimǎrii evoluţiei unor indicatori sunt: -metoda funcţiilor de producţie (funcţia Coob-

Douglas) ; -metoda corelaţiei. Metodele de previziune se realizeazǎ pe dezvoltarea

fenomenelor şi proceselor studiate în perspectiva cǎrora viitorul apare ca o extindere

argumentatǎ a trecutului şi prezentului.

Utilizând datele din bilanţul financiar şi contul de rezultate şi totodatǎ şi datele din

tabele, vom încerca cu ajutorul metodelor de previziune cantitative sǎ estimǎm pe o anumită

perioadǎ nivelul urmǎtorilor indicatori: - cifra de afaceri şi cheltuielile totale.

4.1. Estimarea evoluţiei nivelului cifrei de afaceri funcţie de volumul fondurilor fixe

şi eficienţa utilizării lor

În vederea previzionǎrii evoluţiei cifrei de afaceri pe o perioadǎ viitoare vom folosi

metoda funcţiilor de producţie şi metoda corelaţiei luând în calcul volumul fondurilor fixe şi

eficienţa utilizării lor. Vom nota :

Pagina 73 din 83


CA – cifra de afaceri (variabila dependentǎ);

VFF – volumul fondurilor fixe (variabila independentǎ);

EFF – eficienţa utilizării fondurilor fixe (variabila independentǎ).

1. Metoda funcţiilor de producţie are urmǎtoarea formǎ :

(forma generalǎ) ; A – coeficient de dimensionare

(cazul nostru) α , β – coeficienţi de elasticitate

Tabelul nr.20

Indicatori

Perioada de analizǎ

2000 2001

CA 14.622 10.749

VFF 901 2.936

EFF 16 4

Determinǎm coeficienţii α şi β astfel :

de unde vom avea

de unde vom avea

În continuare vom calcula indicii :

→ →

→ →

Funcţia de producţie este de forma :

Pagina 74 din 83


- pentru aflarea coeficientului de dimensionare A vom logaritma :

ln10749 = ln A - 0,13ln 2936 + 0,11ln

9,28 = ln A – 1,03 + 0,15

A = e10,16 A = 25848,29

Pentru o perioadǎ viitoare considerǎm cǎ VFF cresc cu 8,3% şi EFF cu 27%, iar cifra

de afaceri va fi:

unde :

VFFprev =VFFn (1+8,3%) = 2936 (1+0,083) VFFprev = 3179,68 mil.lei

EFF = EFF n (1+27%) = 4(1+0,27) EFF = 5,08 mil.lei

CAprev = 25848,29 × 3179,68 – 0,13 × 5,08 0,11

Logaritmând întreaga relaţie avem :

ln CAprev = ln 25848,29 - 0,13ln 3179,68 +0,11ln 5,08

ln CAprev = 9,28 CAprev = e 9,28

CApre = 10.721 mil.lei

2. Metoda corelaţiei pleacǎ de la urmǎtoarea formǎ a ecuaţiei :

y = a + bx1 + cx2

unde : y – cifra de afaceri ;

x1 – volumul fondurilor fixe ;

x2 – eficienţa utilizării volumului fondurilor fixe ;

Pagina 75 din 83


a – coeficientul liber ;

b,c – coeficienţii alăturaţi variabilelor.

CA = a + bVFF + cEFF

Tabelul

nr.21

Indicatori


1997 1998 1999 2000 2001

CA 46.804 35.060 22.475 14.622 10.749

VFF 6.124 4.070 2.956 901 2.936

EFF 8 9 8 16 4

În vederea aflǎrii parametrilor a, b şi c rezolvǎm urmǎtorul sistem :

n a + b∑x1 + c∑x2 = ∑y

a∑x1 + b∑x12 + c∑x1x2 = ∑yx1

a∑x2 + b∑x1x2 + c∑x2 2= ∑yx2 vom avea n = 5

Pentru a simplifica rezolvarea sistemului vom împărţi datele cu 1000.

Tabelul

nr.22

Anii

y x1 x2 x12 x2

2 x1x2 x1y x2y

1997 46 6 0,008 36 0,000064 0,048 276 0,368

1998 35 4 0,009 16 0,000081 0,036 140 0,315

1999 22 2 0,008 4 0,000064 0,016 44 0,176

2000 14 0,9 0,016 0,81 0,000256 0,0144 12,6 0,224

2001 10 2 0,004 4 0,000016 0,008 20 0,04

Total 127 14,9 0,045 60,81 0,000481 0,1224 492,6 1,123

5a + 14,9b + 0,045c = 127

14,9a + 60,81b + 0,1224c = 492,6

Pagina 76 din 83


0,045a + 0,1224b + 0,000481c = 1,123

Rezolvând sistemul obţinem următoarele valori ale parametrilor :

a = 0,241mil.lei

b = 3,426 mil.lei

c = - 40,49 mil.lei

Calculăm CA previzionată pentru o perioadă viitoare consideră volumul fondurilor

fixe creşte cu 8,3% şi eficienţa utilizării fondurilor fixe creşte cu 27%.

VFFprev =VFFn (1+8,3%) = 2936 (1+0,083) VFFprev = 3179,68 mil.lei

EFF = EFF n (1+27%) = 4(1+0,27) EFF = 5,08 mil.lei

CAprev = 0,241 + 3,426 × 3179,68 – 40,48 × 5,08 = 10.688 mil.lei

Se observă că metoda funcţiilor de producţie dă rezultate mai apropiate de realitate

decât metoda corelaţiei şi de aceea se recomandă a fi utilizată la realizarea previziunii.

4.2. Estimarea evoluţiei nivelului cheltuielilor totale funcţie de volumul cheltuielilor

materiale şi volumul cheltuielilor cu personalul

Factorii care influenţează cheltuielile totale la nivelul unui gen de activitate sunt

cheltuielile materiale şi cheltuielile cu personalul.

I. Metoda funcţiilor de producţie are forma generală :

iar în cazul nostru :

Pagina 77 din 83


unde : CT – nivelul cheltuielilor totale ;

CM – nivelul cheltuielilor materiale;

CP – nivelul cheltuielilor cu personalul;

A – coeficient de dimensionare;

α , β – coeficienţi de elasticitate.

Tabelul nr.23

Indicatori


2000 2001

CT 15.933 14.310

CM 6.814 5483

CP 5816 4088

Se determină coeficienţii de elasticitate α şi β :

de unde vom avea

de unde vom avea

Se vor calcula indicii :

Funcţia de producţie va fi de forma :

Pagina 78 din 83


Pentru aflarea coeficientului de dimensionare A vom logaritma expresia :

ln A = 6,17

A = e 6,17 A = 478,18

Pentru o perioadă viitoare considerăm că volumul cheltuielilor materiale vor creşte cu

2,4% şi volumul cheltuielilor cu personalul cu 1,3% iar cheltuielile totale previzionate vor fi :

unde :

CM prev = CM n (1 + 2,4%) = 5483 (1 + 0,024) = 5614,59 mil.lei

CPprev = CPn (1 + 1,3%) = 4088 (1 + 0,013) = 4141,14 mil.lei

Prin logaritmare obţinem :

ln CT prev = ln 478,18 – 0,25ln 5614,59 + 0,15ln 4141,14

ln Npers prev = 9,55

Npers prev = e 9,55 = 14.045 mil.lei

II. Metoda corelaţiei

Ecuaţia este de forma :

y = a + bx1 + cx2

unde : y – volumul cheltuielilor totale ;

x1 – volumul cheltuielilor materiale ;

Pagina 79 din 83


x2 – volumul cheltuielilor cu personalul ;

a – coeficientul liber ;

b,c – coeficienţii alăturaţi variabilelor independente.

CT = a + bCM + cCP

Tabelul

nr.24

Indicatori


1997 1998 1999 2000 2001

CT 43.988 35.562 23.186 15.933 14.310

CM 23.278 17.642 10.604 6.814 5.483

CP 11.849 12.041 9.022 5.816 4.088

Pentru aflarea parametrilor a, b, c, se va rezolva sistemul de ecuaţii :

n a + b∑x1 + c∑x2 = ∑y

a∑x1 + b∑x12 + c∑x1x2 = ∑yx1

a∑x2 + b∑x1x2 + c∑x2 2= ∑yx2 vom avea n = 5

Pentru a simplifica rezolvarea sistemului vom împărţi datele cu 1000.

Tabelul

nr.25

Anii

y x1 x2 x12 x2

2 x1x2 x1y x2y

1997 43 23 11 529 121 253 989 473

1998 35 17 12 289 144 204 595 420

1999 23 10 9 100 81 90 230 207

2000 15 6 5 36 25 30 90 75

2001 14 5 4 25 16 20 70 56

Total 130 61 41 979 387 597 1974 1231

Pagina 80 din 83


5a + 61b + 41c = 130

61a + 979b + 597c = 1974

41a + 597b +387c = 1231

Rezolvând sistemul obţinem următoarele valori ale parametrilor :

a = 4,372 mil.lei

b = 1,461 mil.lei

c = 0,462 mil.lei

Calculăm CT prev pentru o perioadă viitoare şi considerăm că volumul cheltuielilor

materiale vor creşte cu 2,4% şi volumul cheltuielilor cu personalul cu 1,3% :

CM prev = CM n (1 + 2,4%) = 5483 (1 + 0,024) = 5614,59 m

CPprev = CPn (1 + 1,3%) = 4088 (1 + 0,013) = 4141,14 mil.lei

CT prev = 4,37 +1,46 × 5614,59 + 0,46 × 4141,14 = 10.852 mil.lei

După realizarea calculelor se observă că metoda funcţiilor de producţie este mai

apropiată de realitate decât metoda corelaţiei şi de aceea se recomandă a fi utilizată.

CONCLUZII

După realizarea unei analize asupra societăţii SC. “GUBAN” SA. din Timişoara se

pot desprinde următoarele concluzii cu privire la activitatea desfăşurată şi poziţia societăţii pe

piaţa românească :

reducerea cifrei de afaceri cu mult faţă de anul 1997, ca urmare a diminuării

volumului de activitate, ceea ce constituie un rezultat negativ pentru dezvoltarea

întreprinderii ;

Pagina 81 din 83


se observă scăderea continuă de la un an la altul a numărului de salariaţi, datorită

restrângerii activităţii sub influenţa mediului economic şi a unor factori organizaţionali

interni : scăderea cheltuielilor totale, scăderea cifrei de afaceri etc ;

pe parcursul întregii perioade analizate observăm o reducere continuă a volumului

fondurilor fixe, cu excepţia anului 2001 când se înregistreză o creştere bruscă datorită unor

reevaluări de terenuri;

diminuarea cheltuielilor cu personalul cât şi a cheltuielilor cu materialele, reprezintă

un aspect pozitiv şi totodată atingerea unuia din obiectivele propuse de întreprindere ;

creşterea productivităţii muncii în condiţiile reducerii numărului de persoane

reprezintă un aspect favorabil întreprinderii ;

sporirea volumului investiţiilor în 2001, comparativ cu anul 2000, reprezintă un

început pentru dezvoltarea activităţii ;

din analiza indicatorilor financiari reiese că întreprinderea nu prezintă garanţii majore

şi de aceea nu poate apela la credite (lichiditatea şi solvabilitatea nu se încadrează în limitele

normale) ;

din analiza comparativă a duratelor de încasare a clienţilor şi duratelor de plată a

furnizorilor se poate constata că se încasează mai greu decât se plătesc furnizorii, ceea ce

reprezintă un decalaj de finanţare, care trebuie acoperit din credite externe.

În vederea eliminării punctelor slabe ale societăţii considerăm necesare următoarele :

extinderea pieţei de desfacere la export şi totodată mărirea pieţei interne ;

închiderea secţiilor care se consideră că au înregistrat pierderi şi sunt considerate

neproductive ;

adoptarea unui program de investiţii pe termen mediu şi lung în vederea redresării şi

chiar a extinderii societăţii ;

urmărirea atingerii unuia dintre obiectivele propuse de către orice firmă : un cost de

producţie cât mai scăzut posibil în condiţii eficiente.

Pagina 82 din 83


Pagina 83 din 83

http://www.tocilar.ro/

Documents

59360966 Studiu de Caz Evoulutia Indicatorilor Economico Financiari