Alimente nepermise:

- carne si produse din carne (mezeluri);- cascaval, branza topita, branzeturi fermentate, braza grasa;- fructe necoapte, fructe uscate, fructe prea acide, castane, fructe cu samburi mici: struguri, capsuni; -seminte: alune, migdale, nuca;- mustar, ardei iute, piper, curry, muraturi;- paine de secara, integrala, proaspata, produse de patiserie;- prajeli, sosuri, rantasuri, maioneze, inghetata;- fasole boabe, linte verde uscata, mazare uscata, varza de orice fel, conopida, ridichi, ceapa, usturoi, spanac, ardei, macris, conserve;- ciocolata, cacao, bauturi carbogazoase, alcool, sucuri din comert, creme.____________________________________________________________________________________Regimul alimentar recomandat pacientilor cu hepatita

February 25, 2013

Hepatita virala este o afectiune a ficatului provocata de virusii A, B, C, D si E, care distrug celulele hepatice, fapt ce conduce la degradarea functiilor ficatului.

Hepatita de tip A este cauzata, in general, de igiena precara a mainilor si a alimentatiei si poate fi prevenita prin vaccin. Tipurile de hepatita B si C sunt afectiuni virale si infectioase, care se transmit in special prin sangele unei persoane infectate.

Este important de retinut faptul ca virusul hepatitei de tip B este de 10 ori mai infectios decat HIV. In acest caz, e foarte important sa stiti care este regimul alimentar in hepatita B pentru a mentine echilibrata starea de sanatate si pentru a evita complicatiile ulterioare.

Hepatita de tip D se dezvolta doar in prezenta virusului hepatitei B, in timp ce hepatita de tip E este cauzata de infectia cu virusul heptic E.

Indiferent de tipul virusului care determina aparitia hepatitei, pentru protejarea functiilor hepatice, dar si pentru sustinerea recuperarii organismului, este necesar ca bolnavii de hepatita sa respecte un anumit regim alimentar. Acesta consta in alimente recomandate si alimente interzise cu desavarsire pacientilor cu afectiuni hepatice.

Regimul in hepatita alimente recomandate

Din regimul alimentar al oricarui bolnav de hepatita nu trebuie sa lipseasca: Fructe proaspete, bogate in vitamine si antioxidanti (in special citrice, fructe de padure, mere). Fructele cu un continut mare de zahar, precum strugurii sau bananele trebuie consumate cu moderatie. De asemenea, pentru evitarea balonarilor, toate fructele trebuie consumate inainte de masa, nu dupa, pe post de desert.

Legume verzi si gatite in aburi. Cu cat afectiunea este mai grava, cu atat trebuie sa fie mai mare consumul de legume proaspete, in special radacinoase si legume cu frunze verzi: sfecla rosie, morcovi, telina, pastarnac, radacina de patrunjel, salata, patrunjel, spanac. Alaturi de acestea, mai pot fi consummate, in functie de sezon, urmatoarele legume: castraveti, rosii, dovlecei, conopida. Atat varza alba, cat si varza rosie sunt recomandate, insa cu moderatie, deoarece provoaca balonari.

Cereale integrale. Indiferent de forma in care sunt consummate (paine, musli, fulgi, tarate) cerealele integrale nu trebuie sa lipseasca din meniul zilnic al bolnavului de hepatita. Acestea asigura un aport semnificativ de fibre si minerale si mentin echilibrul tractului digestiv.

Carne de pui, curcan si vita. Carnea este o sursa importanta de proteine si minerale, precum fier, potasiu, magneziu si zinc, insa trebuie consumata cu moderatie, astfel incat organismul sa nu fie asaltat de o cantitate prea mare de grasimi si cholesterol. Carnea va fi preparata numai pe gratar sau prin fierbere.

Peste. Bogat in acizi grasi Omega-3, pestele este un aliment recomandat in dieta bolnavilor de hepatita, deoarece reprezinta o sursa importanta de proteine si are un continut scazut de colesterol. Pestele va fi pregatit numai pe gratar sau la cuptor, fara adaos de ulei.

Leguminoasele trebuie consummate cu prudenta de catre pacientii cu hepatita, deoarece provoaca balonari si pot crea stari de discomfort biliar. Totusi, organismul are nevoie de aceste alimente, deoarece sunt surse importante de fibre solubile, care sustin procesul de detoxifiere al organismului.

Lapte si derivate ale acestuia. Sunt recomandate lactatele degresate si fara adaosuri de sare sau alte condimente: lapte, iaurt, branza de vaci, cas.

Grasimi sanatoase. Pacientii bolnavi de hepatita au voie sa consume grasimi sanatoase, precum: unt, smantana, ulei de masline sau de porumb, insa in cantitati moderate si numai cu garantia ca sunt proaspete.

Oua regimul bolnavilor de hepatita permite consumul a maximum doua oua fierte pe saptamana.

Asadar, regimul alimentar recomandat bolnavilor de hepatita nu este foarte restrictiv, nici pretentios sau costisitor. Cu adevarat importante sunt modalitatea de pregatire a alimentelor, precum si prospetimea acestora si orele la care bolnavul isi programeaza mesele.

Cum se pune diagnosticul?Diagnosticul de hepatita B poate fi stabilit numai prin teste specifice de sange, care identifica asa numitii markeri ai hepatitei virale B. Acestia pot confirma diagnosticul de hepatita si pot diferentia infectia acuta de cea cronica. Ei constau in substante produse de virus, denumite antigene si substante produse de sistemul imun al organismului in lupta cu virusul (anticorpi).

Antigenul de suprafata al virusului B (Ag HBs). Testul pozitiv pentru acest antigen semnifica faptul ca pacientul este purtator si poate transmite virusul altor persoane. Testul negativ inseamna ca probabil nu este infectat la acel moment.

Anticorpi anti HBs. Un rezultat pozitiv inseamna ca aveti anticorpi impotriva virusului HVB, fie datorita unei infectii anterioare de care v-ati vindecat, fie in urma vaccinarii. Nu exista riscul de a va infecta sau de a infecta alte persoane, deoarece sunteti protejat de vaccin sau de imunitatea obtinuta pe cale naturala.

In cazul in care sunteti diagnosticat ca infectat cu virusul hepatitic B, medicul va efectua o serie de teste care sa stabileasca severitatea infectiei si starea ficatului dvs

_____________________________________________________________________________________Definiie i caracteristici:Anticorpii hepatitei B sunt produi ca rspuns la infestarea organismului cu virusul hepatitic B (VHB). Testele pot detecta prezena acestor anticorpi sau pri (antigene) ale virusului. Cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepatitei BAnti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.Anti HBs sunt detectabili toata viata. Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta.In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si succesului vaccinarii anti HVB.Ce indic:Exist mai multe teste utilizate pentru a detecta prezena anticorpilor de hepatita B. Anticorpii sunt produi de ctre organismul uman pentru a oferi protecie la antigeni (proteine strine).Testul Anticorpi HBs reprezint una dintre examinrile efectuate pentru virusul hepatitei B.Examenul medical pentru anticorpii de suprafa ai hepatitei B (anti-HBs) este testul cel mai frecvent efectuat. Prezena anticorpilor indic expunerea anterioar la VHB, chiar dac virusul nu mai este prezent n organism iar persoana nu poate infesta alte persoane. De asemenea, anticorpii protejeaz organismul mpotriva unei infeciii viitoare cu VHB.Domeniul de masurare -2.00-1000 UI/l ( defineste limita de detectie si maximum curbei de referinta). Valorile sub limita de detectie se exprima astfel < 2.00UI/L.Valorile peste limta de detectie se exprima astfel > 1000 UI/L sau > 100 000 UI/L pentru esantioanele diluate 1/100 ( dilutia se face manual sau automat cu ser fiziologic sau ser uman negativ ptr HVB, iar rezultatul se inmulteste cu factorul de dilutie).Esantioanele al caror rezultate sunt > 10 UI/L sunt pozitive. Esantioanele al caror rezultate sunt < 10 UI/L sunt negative.Cnd se efectueaz:Aceste teste sunt efectuate pentru a determina dac vaccinul a produs efectul dorit de imunitate a organismului, precum i pentru a diagnostica i a urmrii parcursul unei infecii.____________________________________________________________________________________Informatii generaleHepatita virala B se vindeca in totalitate la 90% dintre pacienti in decurs de 12 saptamani, cu disparitia AgHBs si aparitia anticorpilor protectori anti-HBs1.Anti-HBs sunt prezenti in ser la 4-6 luni de la debutul bolii si raman detectabili la 80-90% dintre pacientii cu virusul eliminat4.Prezenta anticorpilor anti-HBs fara AgHBs detectabil indica vindecarea dupa o infectie cu VHB, absenta contagiozitatii si imunitate fata de o infectie ulterioara cu VHB; in caz de expunere, pacientul nu necesita administrarea de gamaglobuline; sangele lui poate fi transfuzat1;4.Anti-HBs apar si dupa transfuzii prin transfer pasiv1;4.Prezenta anti-HBs poate fi utilizata pentru a demonstra eficienta programelor de imunizare. Apar la 90% dintre adultii sanatosi dupa administrarea a 3 doze imunizante; 30-50% dintre acestia pierd anticorpii dupa 7 ani si necesita revaccinare1;4.Recomandri pentru determinarea anti-HBs monitorizarea evolutiei infectiei acute cu hepatita B; monitorizarea eficientei programelor de imunizare1;4.Pregatire pacient - jeun (pe nemancate)2.Specimen recoltat - sange venos2.Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8C sau la -20C2.Volum proba - minim 0.5 mL ser2.Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen lipemic; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian2.Stabilitate proba - serul este stabil 6 zile la 2-8C; timp indelungat la -20C; evitati decongelarea/recongelarea2.Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)2.Valori de referinta - 5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu2.

Bibliografie

1. Jacques Wallach. Hepatita B (Anti-HBs). In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 312-315.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Hepatitis B Surface Antibody. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

4. Lothar Thomas. Hepatitis B (Antibodies to HBsAg). In Clinical Laboratory Diagnostics Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1266-1268.

Hepatita virala B

Virusul hepatitei B (HBV) are drept unica gazda naturala cunoscuta omul. Responsabil de o endemie mondiala majora, HBV produce la nivel hepatic leziuni care variaza ca intensitate de la o infectie acuta, uneori severa, pana la infectii cronice cu evolutie spre ciroza hepatica si carcinom hepatocelular, acesta din urma fiind a 8-a tumora ca frecventa in lume. 80% din cancerele hepatocelulare au drept punct de plecare infectia cu HBV.HBV apartine familiei Hepadnaviridae si genului Orthohepadnavirus. Este un virus ADN, foarte rezistent la conditiile de mediu (rezista cativa ani la -20C, cateva luni la +30C, cateva ore +60C), dar este inactivat in cateva minute la 100C si de catre hipocloritul de sodiu.

Virusul hepatitei B se gaseste la nivel sanguin, in materiile fecale si in alte secretii ale pacientilor infectati (saliva, lapte, sperma, secretii vaginale). Transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre invazive sangerande la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare) si intrapartum (in timpul nasterii de la mama infectata la nou-nascut). Transmiterea transplacentara, in timpul sarcinii, este rara.

Indiferent de calea de contaminare, organismul uman raspunde la infectia cu HBV printr-o sinteza intensa de interferon si prin dezvoltarea anticorpilor specifici.

Perioada de incubatie medie este de 10 saptamani (poate varia intre 45 de zile si 6 luni), iar peste 70% dintre infectiile acute sunt asimptomatice. Hepatita acuta manifesta cu virus B poate prezenta simptome nespecifice: un sindrom pseudogripal cu o durata de cateva zile ce cuprinde o stare de rau general, oboseala, anorexie, greturi, stare ce precede instalarea unui sindrom icteric, cu urini intens colorate si agravarea semnelor generale. Icterul poate persista intre 2 si 3 saptamani, fiind urmat de convalescenta, cu disparitia progresiva a anorexiei, oboselii si a celorlalte semne generale. Formele anicterice sunt zgomotoase, iar suspiciunea de hepatita B poate fi ridicata de sindromul pseudogripal asociat cu tulburari digestive, artralgii si prurit. Hepatita B acuta fulminanta se intalneste in mai putin de 1% din cazuri, dar distructia celulelor hepatice este masiva iar prognosticul este sever.

Majoritatea hepatitelor acute cu HBV se remit spontan, dar 5-10% din cazuri evolueaza spre cronicizare.

Diagnosticul de laborator al infectiei cu HBV se bazeaza pe depistarea antigenelor virale (antigen HBs, antigen HBe), a ADN-ului viral si a anticorpilor specifici (anticorpii anti-HBs, anti-HBe, anticorpii anti-HBc de tip IgM si anti-HBc totali) in serul pacientilor.

Antigenul HBs (Ag HBs):

Este antigenul de suprafata al virusului, fiind markerul esential al infectiei cu HBV;

Se gaseste in saliva, materiile fecale, bila, urina, sange, in citoplasma celulelor hepatice (hepatocite) infectate, uneori, fiind exprimat chiar pe suprafata membranei celulare a acestora;

Este primul antigen decelabil in sange, cu 2-4 saptamani inaintea cresterii transaminazelor serice, persistenta sa in ser fiind intre 4 -6 saptamani;

Dispare din sange dupa normalizarea transaminazelor si este primul semn de evolutie favorabila a unei hepatite virale acute cu virus B;

Indica o evolutie spre cronicizare a infectiei in conditiile in care ramane detectabil in ser mai mult de6 luni;

Poate fi detectat in sangele prelevat din cordonul ombilical sau in serul nou-nascutilor, din mame purtatoare ale acestui antigen, in primele zile de viata, prin transfer pasiv intrapartum, fara a fi neaparat un marker de infectie viitoare la copil;

Este utilizat, ca o metoda de screening la pacienti, inaintea aparitiei semnelor clinice evocatoare,

pentru o infectie acuta sau cronica cu HBV, la donatorii de sange sau organe si obligatoriu, in timpul primelor 6 luni de sarcina;

Atunci cand este pozitiv, se impune determinarea celorlalti markeri complementari ai HBV, in special a anticorpilor anti-HBc totali si a celor anti-HBc de tip IgM, in aceeasi proba de sange, precum si confirmarea pozitivitatii sale ulterioare, intr-o noua proba sanguina.

Informatii suplimentare: util ca metoda de screening inaintea aparitiei semnelor clinice evocatoare pentru o infectie acuta sau

cronica cu HBV, la donatorii de sange sau organe si, obligatoriu, in timpul primelor 6 luni de sarcina;

determinarea sa cantitativa este utila in urmarirea evolutiei bolii;

Interpretare:Ag HBs pozitiv poate indica:

- hepatita B acuta

- evolutia spre cronicizare a acesteia (daca persista in ser mai mult de 6 luni)

Anticorpii anti-HBs:

Au specificitate de tip si subtip fata de Ag HBs;

Apar dupa vindecarea unei hepatite acute, imunoterapie pasiva sau dupa o vaccinare eficienta;

Sunt produsi exclusiv fata de Ag HBs in timpul unei hepatite acute sau cronice;

In majoritatea cazurilor nu sunt detectabili in ser pana in faza de convalescenta, de obicei, la 2-4 saptamani de la disparitia Ag HBs;

Prezenta lor asociata cu cea a anticorpilor anti-HBc semnaleaza o hepatita B veche;

Titrurile la care sunt prezenti in ser difera de la pacient la pacient, iar disparitia lor poate fi rapida sau lenta;

In mod exceptional, pot persista dupa vindecarea unei hepatite B, chiar daca anticorpii anti-HBc nu mai sunt detectabili in ser;

La unii pacienti imunodeprimati, in special la cei hemodializati, productia de anticorpi anti-HBs dupa o hepatita acuta poate fi redusa sau chiar absenta, acesti pacieni avand un raspuns imun redus si dupa vaccinarea anti-HVB;

Sunt considerati markeri de urmarire a eficientei vaccinarii;

Pot fi detectati concomitent cu Ag HBs in rare circumstance clinice, si anume:in cazul hepatitei B fulminante( raspunsul imun este foarte intens si rapid);

in hepatita B cronica: la copiii nascuti din mame purtatoare de Ag HBs (vaccinati la nastere) sau dupa transplant hepatic si imunoterapie cu imunoglobuline specifice anti-HBs;

in timpul evolutiei hepatitei B cronice la pacienii hemodializati;

Anticorpii anti-HBc totali (CORE):

Sunt anticorpi produsi de organismul uman impotriva antigenului HBc (Ag HBc) al nucleocapsidei HBV. Ag HBc poate fi detectat doar in celulele hepatice prin metode imunohistochimice, nu apare niciodata in sange, dar, fiind foarte imunogen, declanseaza o sinteza precoce si prelungita de anticorpi anti-HBc;

Reprezinta cel mai bun marker al infectiei cu HBV; sunt produsi intotdeauna, indiferent de prezenta sau absenta simptomelor clinice ori a evolutiei acute sau cronice a infectiei cu HBV;

Pot fi singurii markeri detectabili in perioada cuprinsa intre disparitia Ag HBs si aparitia anticorpilor anti-HBs ("fereastra serologica);

Persista timp indelungat dupa vindecarea hepatitei B acute, dupa disparitia celorlalti anticorpi sau in cazul hepatitelor B cronice partial oculte (fara Ag HBs detectabil);

Detectarea lor izolata in sange poate semnifica:o hepatita B acuta, foarte recenta, surprinsa in timpul ferestrei serologice (dupa disparitia Ag HBs siinaintea aparitiei anticorpilor anti-HBs): anticorpii anti-HBe si/sau anti-HBc de tip IgM sunt prezenti sipermit orientarea diagnosticului, transaminazele (TGO, TGP) fiind in limite normale;

o hepatita B mai veche, vindecata, dupa disparitia anticorpilor anti-HBs: toti ceilalti anticorpi sunt negativi, ADN-ul viral nu este detectabil, iar transaminazele sunt normale;

o reactie fals-pozitiva;

o hepatita B cronica fara Ag HBs detectabil (hepatita B oculta, foarte rara), datorata unei mutatii in genomul viral: transaminazele sunt crescute, iar ADN- ul viral este detectabil;

Anticorpii anti-HBc de tip IgM (CORE-M):

Sunt detectati in sange de la debutul simptomelor clinice, pana in faza de invazie virala si de crestere a transaminazelor;

Persista in titruri crescute de-a lungul intregii faze acute a hepatitei B, apoi scad progresiv;

Pot fi prezenti si la pacientii care au eliminat Ag HBs;

Prezenta lor asigura un diagnostic precoce al hepatitei acute cu HBV, in timp ce absenta lor asociata cu pozitivitatea antigenului HBs este sugestiva pentru diagnosticul unei hepatite B cronice;

pot fi inalniti in titruri mici in timpul reactivarilor hepatitelor cronice B, ceea ce poate face dificildiagnosticul in absenta datelor anamnezice;

Antigenul HBe (Ag HBe):

Se regaseste doar in serul pacientilor cu Ag HBs pozitiv;

Desi apare in sange tranzitoriu in faza acuta a hepatitei virale B, poate persista si la purtatorii cronicide Ag HBs;

Este un bun marker al replicarii virale: prezenta sa este asociata cu cea a particulelor virale complete,traducand o infectiozitate crescuta;

Disparitia sa in cazul unei hepatite acute, semnifica momentul seroconversiei, adica aparitiaanticorpilor anti-HBe; aceasta seroconversie se produce inaintea aparitiei anticorpilor anti-HBs si traduce oprirea replicarii virale, fiind urmata de normalizarea transaminazelor;

Persistenta sa este un indicator de prognostic nefavorabil, al evolutiei spre cronicizare;

Informatii suplimentare: util pentru aprecierea evolutiei spre vindecare a unei hepatite B acute;

persistenta sa indica replicarea virala activa si evolutia spre cronicizare;

Interpretare:Ag HBe pozitiv poate semnifica infectia acuta cu HBV, persistenta bolii si evolutia spre cronicizare sau reacutizarea bolii cronice (indica replicarea virala);

Negativarea Ag HBe, concomitent cu aparitia anticorpilor anti-HBe, in cadrul hepatitei acute, indica incetarea replicarii virale;

Anticorpii anti-HBe:

Apar dupa anticorpii anti-HBc si inaintea celor anti-HBs;

Sunt detectabili in ser dupa disparitia Ag HBe, corespunzator incetarii replicarii virale;

Aparitia lor semnifica o evolutie favorabila spre vindecare a hepatitei B acute;

Alaturi de anticorpii anti-HBc sunt singurii markeri pozitivi pe parcursul ferestrei serologice (dupadisparitia Ag HBs si inaintea aparitiei anticorpilor anti-HBs);

In hepatita cronica B netratata, seroconversia Ag HBe spre anticorpii anti-HBe nu semnifica intotdeauna incetarea replicarii virale; in acest caz poate fi vorba de aparitia unei mutatii pre-C;

Aparitia lor alaturi de negativarea Ag HBe in cazul hepatitelor cronice aflate sub tratament este un indicator de evolutie favorabila a bolii si de reducere a riscului de recidiva;

Dubla pozitivitate sau dubla negativitate a Ag HBe si a anticorpilor anti-HBe poate fi intalnita pe parcursul evolutiei hepatitelor cronice B tratate sau nu, in timpul seroconversiei Ag HBe spre anticorpii anti-HBe sau in timpul reactivarilor virale;

Informatii suplimentare: utili in aprecierea evolutiei spre vindecare a hepatitei acute virale B;

in cazul hepatitelor cronice aflate sub tratament sunt un indicator de evolutie favorabila a bolii si de

reducere a riscului de recidiva;

Interpretare:Anticorpii anti-HBe pozitivi indica evolutia spre vindecare a hepatitei acute B;

Sunt un indicator de evolutie favorabila si de reducere al riscului de recidiva in cazul hepatitelor cronice

aflate sub tratament (alaturi de negativarea Ag HBe).

Detectarea ADN-ului viral prin tehnica PCR (Real Time PCR): Este un test in vitro ce permite masurarea nivelului de ADN-HBV in plasma sau serul pacientilor

infectati;

Este un indicator util al evolutiei hepatitei B, atunci cand este asociata cu semnele clinice si cu

prezenta celorlalti markeri de laborator ai infectiei cu HBV;

Permite urmarirea eficientei terapiei antivirale prin determinarea repetata a nivelului de ADN viral;

Este un test obligatoriu in evaluarea si managementul pacientilor cu hepatita B cronica;o incarcatura

virala initiala redusa este un factor de prognostic favorabil pentru un raspuns bun la terapia antivirala;

Pacientii cu incarcatura virala initiala crescuta dezvolta mai des rezistenta la tratament si prezinta un

risc crescut de a dezvolta carcinom hepatocelular;

Informatii suplimentare: util in evaluarea si managementul pacientilor cu hepatita B cronica;

Interpretare:Incarcatura virala initiala redusa este un factor de prognostic favorabil pentru un raspuns bun la terapia antivirala;

Pacientii cu incarcatura virala initiala crescuta dezvolta mai des rezistenta la tratament;

Bibliografie: Laboratoire Pasteur Cerba, Guide des analyses specialisees, 5e edition, 2007- - - - - - - - - -Interpretation of Hepatitis B Serologic Test Results

Hepatitis B serologic testing involves measurement of several hepatitis B virus (HBV)-specifi c antigens and antibodies. Different serologic markers or combinations of markers are used to identify different phases of HBV infection and to determine whether a patient has acute or chronic HBV infection, is immune to HBV as a result of prior infection or vaccination, or is susceptible to infection.

HBsAg anti-HBcanti-HBsnegativenegativenegativeSusceptible

HBsAg anti-HBcanti-HBsnegativepositivepositiveImmune due to natural infection

HBsAg anti-HBcanti-HBsnegativenegative

positiveImmune due to hepatitis B vaccination

HBsAganti-HBcIgM anti-HBcanti-HBspositivepositivepositivenegativeAcutely infected

HBsAganti-HBcIgM anti-HBcanti-HBspositivepositivenegativenegativeChronically infected

HBsAganti-HBcIgM anti-HBcanti-HBsnegativepositivenegativeInterpretation unclear; four possibilities:1. Resolved infection (most common)2. False-positive anti-HBc, thus susceptible3. Low level chronic infection4. Resolving acute infection

Hepatitis B surface antigen (HBsAg):A protein on the surface of hepatitis B virus; it can be detected in high levels in serum during acute or chronic hepatitis B virus infection. The presence of HBsAg indicates that the person is infectious. The body normally produces antibodies to HBsAg as part of the normal immune response to infection. HBsAg is the antigen used to make hepatitis B vaccine.

Hepatitis B surface antibody (anti-HBs):The presence of anti-HBs is generally interpreted as indicating recovery and immunity from hepatitis B virus infection. Anti-HBs also develops in a person who has been successfully vaccinated against hepatitis B.

Total hepatitis B core antibody (anti-HBc):Appears at the onset of symptoms in acute hepatitis B and persists for life. The presence of anti-HBc indicates previous or ongoing infection with hepatitis B virus in an undefi ned time frame.

Adapted from: A Comprehensive Immunization Strategy to Eliminate Transmission of Hepatitis B Virus Infection in the United States: Recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices. Part I: Immunization of Infants, Children, and Adolescents. MMWR 2005;54(No. RR-16).

www.cdc.gov/hepatitis____________________________________________________________________________________

Anticorpii HCV:Sistemul nostru de autoaprare (imun) produce substane de aprare, denumite anticorpi. Dac la analiza sngelui se gsesc anticorpi specifici mpotriva unei anumite boli, este aceasta de obicei o dovad c are loc o infecie provocat de un anumit virus. Acest principiu este valabil i n cazul HCV. Anticorpii mpotriva HCV apar n mod normal n snge la 2-6 luni de la data producerii infectrii. n cazul pacienilor bolnavi HIV, a celor care necesit dializ sau dup transplaturi, anticorpii pot apare i mult mai trziu. Uneori exist i rezultate false, care relev anticorpii, fr ca viruii s fie prezeni n corp.

Daca testul Anti-HCV este negativ, probabilitatea s nu fii infectat este foarte mare, dar nu complect exclus. Daca testul este pozitiv aceasta nseamn c: probabil este prezent o infecie acut cu virusul Hepatitei C sau o HCV cronic, dar se poate s fie vorba i de o infecie cu virus care s-a vindecat de la sine, prin propria for a sistemului imun sau s fie vorba de un rezultat fals. (Aproximativ al 15 rezultat Anti-HCV pozitiv este fals pozitiv, mai ales cnd sunt prezente alte boli ca de ex. Reumatismale, autoimune, diabet, cdere a rinichilor sau alte forme de virui).

HCV-PCR: n cazul analizei PCR la hepatita C se relev direct virusul. Aceast analiz are marele avantaj c poate releva o infecie mult mai timpuriu, deja dupa 1-3 sptmni. Acest lucru este deosebit de important mai ales n cazul transfuziilor de snge, asfel putndu-se exclude un donator infectat, chiar nainte ca la respectiva persoan s apar proprii anticorpi. O alt problem cu anticorpii HCV este c, n ciuda unei vindecri, ei rmn pozitivi. Cu ajutorul PCR se poate decide o terapie sau constata o vindecare. Chiar i la relevarea unei infecii la sugarii de pn la un an se poate stabili o infecie numai cu ajutorul analizei PCR, cci anticorpii nu spun nc nimic. Aceasta nseamn ca boala a fost luat de la mam.

Interpretarea HCV-PCR:- Negativ: o infecie cu HCV este foarte puin probabil. n cazul unei terapii, negativ ne arat o reuit a terapiei. Unii consider c trei teste PCR pozitive, la intervale de un an, arat o vindecare definitiv. Mai nou ns, procentul de a rmine vindecat la cei testai negativ dupa terapie este considerat a fi de 99%.

- Pozitiv: Pozitiv nseamn o infecie actual, acut sau cronic. n cazul terapiei, arat un insucces sau succes parial al acesteia. n privina vindecrii, exist i cazuri n care, dei PCR este pozitiv, valorile ficatului se normalizeaz.

Testul cantitativ HCV-PCR (stabilirea incarcturii virale):Cu PCR se poate nu numai stabili dac, dar i ci virui exist n snge. Aceasta procedur se numete testul cantitativ PCR (ncrctura viral). Prin acest test se ncearc evaluarea unui eventual succes terapeutic, controlarea terapiei i evaluarea gradului de infectare. Pentru diagnoz nu este nevoie de un PCR cantitativ. Muli consider ns o evaluare a ncrcturii virale nainte de nceperea terapiei ca avnd sens.

Stabilirea genotipului HCV: Cu PCR se pot stabili i diferitele tipuri de virui ai Hepatitei C (aa numiii genotipi). i acest lucru este considerat ca important de a fi stabilit nainte de nceperea terapiei.