IM

Anul II Un număr 8 0 fii. ( 4 0 baai).

B l a j , Duminecă, 7 Martie 1920. Nr. 10.

a B O n a m e n t u l 40 cor, (20 Lei)

^ de a n ' . . 2 0 cor. 0 0 Lei) lin număr 80 flleri (40 bani.)

lese odată la săptămână. Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , Jud. Alba-de-jos.

Director: Alexandru Lupeanu-Melin, deputat.

Iată o vorbă care ne-a fimas din vremea iobâgiei. Părinţii noştri numeau 'domni pe nemeşii unguri­lor, pe grofi şi baroni, Wi aveau în stăpânirea fior pământul şi bunătăţile 'lai, aveau paloşul de ju­decată şi biciul de bătaie, î Aceştia erau domnii, iar moşii şi părinţii noştri «au slugile cari scurmau

• /^ktul, trudeau şi plân-

| Şi după iobăgie tot cam jw au rămas domni, căci fericirea pământească nu i-a părăsit aici după şter­gerea urbanilor. Puterea

j§i sârma tot ei au moşte-"ait-o, iar această cârmă ei

w folosit-o numai spre binele şi întărirea domniei 'or şi a naţiei de care se ţineau.

Aceşti domni purtau , m a i mult haine negre; j4tll« şi nădragi cu şinoare, j*r Pe deasupra neşfe le-

e r n e i e tot negre sau în-r e c a t e > ca să se deose-

ascâ-de şei .«ari nu se i n s c u t e c e c u

* •emeşeşti. Iobagii,

«Mar -J e r a u oprit1

J t e hain «e

r prin lege să poarta decât cămăşi şi sumane de

— Nici chiar preoţii n» *T*« tăgăduită sâ poarte

afl, „domni*. aici au «ram, ş i ******

^ ' W f i t s i tt«a«aa<A

nici e» n» erau so-

domni nu numai pe ne­meşii cari loeuiau în „co-şteie< (castele), oi şi p e

Mdrăgarii de la oraşe, cari purtau slujbele şi tistiile ţării. Aceştia erau şi ei străini, de altă limbă şi de altă lege, cari nu ne slujeau noua, deci cu drept şuvânt îi numea naţia > domni", ca pe stăpânii lor.

Noi nu aveam domni, căci însuşi vlădica' Româ­nilor nu era decât un Preasfînţit Părinte sufle­tesc, iar pr®topopii şi preoţii preacucernici sau cucernici păstori de su­flete. Domnia nu s'a legat de naţia noastră din Ar­deal, căci plugarii văilor şi ciobanii munţilor nu râvnesc la şinoarele de fală ungurească, nici la nădragii cerniţi ai nemţilor.

-Faţă cu acestea stări ale trecutului, astăzi ne-am trezit,, că se face atâta deo­sebire între domni şi ne-domni chiar între fiii ace­luiaşi popor românesc, încât ne simţim îndemnaţi să ne întrebăm: eum stă lucrul cu domnia asta şi de când atâţia domni în naţia noastră, că doar' mai de mult aici vlădica nu era-domn, decât un preacuvios călugăr cu ini­mă ţi cu barbă românească?

Cine-i domn ţi cine HU-i doina* astăzi?

lată e u » stăm cu dosuri*: in cursul nemuritor

domni &a laeepat sâ 8 0

aamaaMÂ ta* «»ei ea*

au apucat la cunoştinţa slovelor şi a învăţăturii, toţi acei cari pentru înde­mâna îmbrăcămintei au prins a purtă haine oră-şăneşti şi a trâi din meşte­şugul penei şi al cărţilor. Ori, într'ua cuvânt, toţi purtătorii de nădragi şi de surtucuri nemţeşti.

Până foarte târziu, a-proape de zilele noastre, noi nici domni de aceştia nu am prea avut. - Căci au fost vremuri, chiar după iobăgie, când întreg Ardealul eu avea decât un singur advecat de naţie românească." Va 1 să zică, până încoace, încoace de tot, domni în Ardeal erau şi sunt mare perte şi as­tăzi tot numai străinii. Feciorul iui badea Nuţu de ^pe. Murâş eri de pe Târnave, care a învăţat preoţia la Blaj, ori dăscă­lia la Sifepiu,- s'a. fiâcut „domnişor" numai după port, iar sufletul şi inima i-au rămas tot româneşti ca şi ale părinţilor şi în­văţătorilor săi. Tot aşa feciorul protopopului Ni-chita, care s'a făcut advo­cat sau doftor la oraş.

Aşadar* la noi, Românii din Ardeal, cuvântul „domn" a fost şi este mai mult un cuvânt de onoare, de cinste, dat unui fiu din popor pentru truda cu c a r e a putut sâ-şi câştige o învăţătură bună, deştep­tătoare de minte.

Astfel de doraai au ră­sărit dintre noi, demni eari au ţinut harţă stator­nici e« •doaaaii" unguri­lor, «* patemtofr del* Budapesta £ de * * u r c » p » n a - « * © r » * r i , i i r f t P t r , l h u

ANUNŢURI Şl RECLAME se primetc ' » Administraţie pi su

p lă tesc : un sir mi ronţ udata 1 co r .

a doua ţi a treia ori 80 (il

Românesc. Şi mulţi dintre ei au mucezit prin temni­ţele din Vaez, din Segedia şi din Cluj, pentrucâ au fost români şi au vorbit în numele poporului din care se trăgeau.

Dascălul Sandu.

Noul Mitropolii dela Sibiiu

Vinari în 27 Februarie au ales la Sibiiu pe noul Mitropolit, care este tâ­nărul profesor de abia, 40 de ani, Dr. Nicolae Bălan. Dintre celea 6t de voturi, 60 au fost pentru dânsul, iară 8 au fost albe, aşa că se poate sice, cu drept cuvânt, că Dr. Nicolae Bălan este alesul tuturora.

Noul mire al bisericii greco orientale din Ar­deal este unul dintre eti mai cuminte şi mai de omenie oameni ai bise­ricii greco orientale, si ceeace ne înveseleşte mai mult este cucernici* Inaltpreasfinţiei Sale. A Jost totdeauna omul bi­sericii şi al neantului. Na dat greş nici odată şi suntem siguri, că toatd dorinţa Sa este înainta­rea bisericii.

11 ştim şi cunoaştem de omul păcii şi al bunei înţelegeri, de om învăţat şi înţelept, care este de­stoinic a conduce natm, bisericii şi prin salurtte şi vremurile grele dt astăni.

Nai ii dorim sănătate şi wieaţă îndelungată t0-nărnlni MitrtflU 0I bisericii surori.

0

Pilda profesorilor din Beiuş. O buna prietină a gazetei

soastre, doamna profesoară Jlarta Iepure, ne scrie, că profesorii din Beiuş s'au pus pe brom şi muncesc din greu pentru fericirea neamului no-i*rti. Ei au înfiinţat adecă fn Beiuş un ram al »Tovărăşiei taturor profesorilor din Ro-«rilnfa-Mare< şi au hoiârît sâ fttcâ armatoarele lucruri bune şi de laudă:

1. Aa înfiinţat o şcoală pentru neştiutorii de carte; acolo vor ţinea prelegeri în fiecare Duminecă domnii în­văţători Nevringeano şi Co-steav

2. Vor ţinea prelegeri (în­văţături) din isteria Româ­nilor, pe înţelesul tuturora.

3. In zilele de serbitoare Raţionale (cam a fost 24 Ia­nuarie) vor trimite pe sate fir*f/sorl şi învăţători, cari ssor avea să arate însemnă­tatea zilei.

4. Pe copiii deia şcoli li var duce în vacanţă în toate $4rtile loguite de Români, jusfltruca. sâ cwnoască ţara aa numai din carte şi de pe mapă, ci s'o vadă şi cu oebii,

He bucurăm din inima de fcarârîrile harnicilor profesori *'a Seiuş şi îs dorim spor şi izbândă.

i i M f g g A P O P O R U L U I

D e l a s a t e ne rine mereu câte o veste bună. Ne îmbucuri aault, când vedem, că In vremile astea de goană după bani, iubiţii noştri săteni petrec aşa de cu minte serile, Indulcinda-s« de ştiinţa cărţilor bune şi a aântecului.

Aşa primim şi acum dc departe — din Fâlfâlăul de lângă Reghin — ştirea, că tineretul nostru român de acolo !n Dumineca lăsatului de carne a dat o producţie cu teatru şi cântări de eor.

In 7 pfunebe de program au dat frumos dovada muncii puse fn lungile seri de iarna, dar şi a destoiniciei lor. — *I>nnul regat* şi »Poemul Unirii* au iost frumos În­ceput.

Declanşarea: » Cu toţii una< 1-a arătat pe tinărul fosa soldat I. Târnăvean vrednic de toate aplauzele şi laudele, ce i-s'au adus, şi a fost bun şi In yŞloim*.

în yRuga dela Chisitău« s'a purtat Sim. Borotea ca atâta isteţime şi îndrăzneală, cât şi celor mai puţin Îndrăz­neţi le-a dat curaj.

Pot fi mândri conducătorii cu astfel de tinerime/dar şi satul «u conducătorii săi, preot şi-Învăţător, cari aşa

fksagii ministrului Mihalacie.

«Eram latr'un vagoa de olasa a d»ua. Plasam spre Siliatra mai zilele trecute la nişte neamuri «e le am acolo.

Im tren era o tabu lml i de naveţi unde-anmca un ac. Va­goanele erau plina de lume ai de departe ţi-se păreau aa nişte «lupi dc albiae.

Prin tereştri vedeai oamoni, ţ* sc&ri oameni, pe tampoane1) «maicui. Ciae putea străbate si-si &*ute un loe de şezut trabuc «ă fi fost bărbat nu şagl.

La o gari muaai «e vid ei la oprirea trenului se şi repede spr* vagon ua ţăran vornic ai aktpeş. bine îmbrăcat, şi curat de'aus şi până jo*. Din oekii lai ai de pe faţă simina el *u «r» toflmai din cei de rând. Era

...parei mai deştept de cât cei îmbrăcaţi eu «uman c* dânsul.

Cuşma de aatrafcia*), lisată

•) FlerM* c»ri >e lo»etc dwUlti «*ad se, IntftUeso vae«wnle<

» BîaaS de mie» tncreflti *i foait» ««S, adortl d(a 'Artrita» (Rusifto.

o leaci c&m pe-o ureebe, desagi noi pe umăr, încărcaţi nu ştiu «a ce. Venea da undeva?... sau se ducea?... au ştia. Numai cc*l vid ei-şi face loe printre oa­meni şi se duce îatr'o despărţi­turi unde şezuse un ofiţer ce te eoborise tocmai ataaci.

Îşi puse desagii sus pe poliţa ceia şi s* aşez* în fufid pe laiţă, aşa cum i-se şedea mai bine între oamaai. E» şedeam In picioare Ungi o fereastră şi şi a i uitam la dânsul gâadin-du-mi, cum dracal de au m'am dus e« în locul lui. Dar... i-atâta. Ku mai pot face nimioi. Şi to­tuşi tad *ra drag, m ştiu de ca, s i mi uit la daaauL-Umblam •i-l tatreb da unde-i şi unde se dace, ca si tatra'n vorbi cu dineul, dar parcă au ladriznoam. Zic. cine atie eine-o fi,

Şi tocmai osad uablam s i C M C gura sâ vorbesc cu dansul, iaciti oi via nişte aeiri*) nu stlu «« dala tren, se u u i prin vagon «i-l zireste «tind pe scaiu latre alte pareoant.

») Sw mM*pu «e ţwnieţtb 1» caile ferata «1 t« fee rt ^ ^

ştiu să Intrebuinţere timpul lor liber.

Calea aoeasta a progre­sului e singura, care poate asigură şi Întări România-mare.

Sala raare a şcolii era plina plinuţâ. Incassări peste 2 0 0 0 cor.

Că lă to ru l .

Jertfa Saşilor în războiu.

acest

Consistornl săsesc din Si-biiu a făcut o socoatâ amă­nunţită despre jertfele aduse de Saşii din Ardeal în cur­sul marelui -războiu. Dela anul 1 9 1 4 — 1 9 1 8 au Intrat sub arme 37 , 533 Saş i , la lucru de războiu 4 2 0 2 . Din­tre «ei Intraţi sub drapel au murit 3532, li-s'a pierdut urma la 1318. Vadnve au rămas 1318, orfani 4 3 4 6 . S'au rănit 4775 , au fost ră­niţi mai mult dc odată 1012 . Au căzut în prinsoare 4 8 1 1 , invalizi (cari nu mai pot lucra) sunt 1449. Ciuntiţi de tot sunt 79 . Distinşi au fost 10,343, a.şadara tot ai treilea om. Bisericile au sub­scris 14 milioane şi jumătate coroane Împrumut de războiu. Băncile, societăţile şi boco-tanii Saşilor au iscălit nu

mai puţin d* m , oane de cotot^ ^1 mutul de stat ^ cmstvt de buni gata, de alem^H turi şi alteia '.ta pĂ miliarde 347 de mii şi U coro ţ. 1

AbunâBeaaxa cv^ţj şilor e destul de ^ A Românilor va fi ^ bună seama mult dară Sa noi na ^ socoteală aşa de atnia şi astfel noi mi stare sa arătam cat ne-a ooătat lntrc|it«^ pei noastre Roraanii.

Sâ învăţăm deci din ţ Saşilor, sâ învăţăm 44, rinduială, căci ne npi foarte bino

Acei cetitori, cari num doresc să le vini „Un Poporului", si o t » înapoi, scriind pe faşă t o u r " ; altfel îi socotim, abonaţi şi trebuie si | tcflBcă abonamentul „Uni»' Poporului' înccpindcinjp a c e s t a este de sine »till toarc şt nu msi apare n+

număr poporal de joi» i; „Unirii". I

Vrei să te irabo|î#:

— Cumpără loturi «V Orfelinatului din BUjl

_ „Cc biktaid-taî Ian dâ-1 încoace si-l vedem! Apoi looul d-talc au-i aici. Dute în claaa a treia". Aici «re să vie o cu­coană.

Şi aici una, nici două, cum li Românul iute, mi ţi-1 Inşfaoi şirl dau afară. N'o avut când s i zici biotul om nimici deeât: ,Lisaţi-ml oameni buni si-mi iau desagii, c i doari n'am si - i las aici* — „K'avem vreme s i stim de vorbi cu d-ta! Pleacă trenul şi soi avem de lucru \ u

— Cucoana c*ia ae aue şi sc aşează în looul lui, Bietul o a ce să faci? Sa act ţ i r i sus pe vagoa. In învălmăşeala ceia de oameni, ba eu coborttul, ba eu urcatul, au ştiu cuta s'a făcut « i desagii omului au tntrat e'an păssâat.

Namai nu-i vid şi pace. Tre­nul pornise şi acarii vc«ia Inoi na aşezase bine pe cucoana lor.

l>ar eaul de sus, cum a'o plecat de pe vagon, D-ze« tl stie, aumai ci-1 vid că bate in-«etinel e ' 0 cârji î» ceaiul fa-raatru şi utrtabi da desagi. «Doşamule, fii b t t t i 4 | s a a t

«• **m «ei statt •* piardă.

Te ro* Vtzi el tceii A avut nici atâta suflet H« lase si mi'i iau cu »a«'

VQSohid lereâsttt fi-i ¥ că nu vii nici oitufliiiM Nu ştiu cine i-aluat drept citri narii oti&otiu4l fi font, şi-i întreb.' .iWe^1] $zgii domnului m'mtn &

Ce aţi făcut ci dinţii10

I-a lăsat aici la vag« 0 , I-ai dat ihri. M*T de sus de pe vigmf

Atunci p&r'ci H * ,fî!

trăsnet fntre toţi elMW* Acarii nu ştiau c« *lf'ţ

Au scos daasgii Mp"' ' nuai, şi cit ai W'* tf\ oprii irtnul Ia vrio2^fi parte de gări. C*l fiB

pe' nas a Alergai Ia t**U,

«Irigi JBghiţâad H W U * C ţ | v A a t ' , ^ ,Po(tim iomaule *» «sta lot. . . „• esta loa. . -JF (

Desagii ââ»t«Mf ^ d-voasiri. P o ^ V / f

e l a'aa «ti»*- ^ Şosp«*»rol *•

U N I R E A P O P O R U L U I

P P I I I I U I E M U N A L B Ă .

^ O IntâmpJare adevărată. •• •

Dinu Nalba era cel din­am intre fruntaşii din comuna Arboraşi- ,Avea : gospodărie Leasă, cum rar poţi <a L I eăseşti. Toamna, cănd Sâdunâ f â n u l * bucatele I , s * . - s c .părea-ci mantele Ceahlău s'a mutat in curtea l B j aşa erau de mari stogu­rile de grâu şi clăile de fân. jar coşerele pline cu cacuruzi, stau ca tunurile românilor pe marginea Tisei. Boi ca şi ai lui Dinu nu s'au pomenit în Întreg ţinutul Arberaşilor.

Casă curată şi împodobită ca şi a lelit Oana, soţia lui Dinu, nu era în tot Arboraşul. Aveau şi trei copii, destul de mărişori.

Preot îa Gomunâ era Mir-cea Cedreanu, om tinăr, eu multă învăţătură, adusă chiar dela Blaj. Nu-de-mult a venit Io Arboraş, şi doria să-şi cu­noască mai de aproape cre­dincioşii. De aceea adeseori Dumineca şi în sărbători după amiazi mergea când la unul, când la altul dintre credin­cioşi şi ştiricea starea şi ne­voile în cari se afla fiecare,

Intr'o Duminecă merge şi la Dinu Nalbă.

' E poftit în casa dinainte. I Aenea Dina aduce 0 căntuţă \ <•« rin, iar lelea Oana un l fer eu âcoruşe, de cari pre-! gitiâ aproape îa-fiecare" Du-; ifiinecă.

Mânca şi beau eu toţii şi

«Snd se urcă în vagon, lumea s e «'n lături, de parci'ar fi năpustit un uliu între găini, «ţălesese cum stă treaba şi *e ^ c e a i că-i chiar ministru. "M.Ca. sânu mă deie de gol.

tr'° cl»P* despârţitura aceia u ? o l i t rămas singur îa-

Peste puţia ţăranul deschide *M»:miiice: „Domnule poftim

N'aa a v u t e â a d B e d a n i c .

« e « C a i a Î B C e p u t a r â d s > d e

.• we • ' * 8 a r n e a p e n o L D d a

h t » , ? n e ' f l 3 ^? 6 »®, căci nu î ! e , B » râde c u h o h o t j c u î a n e

Pag. 3-

povestesc despre stările din lume şi ţară, despre sfatul cei mare al păcii, despic incâpăţiaarea. ungurilor şi despre răutăţile bolşevicilor. Printre poveşti vine voiba şi despre copiii lei nenea Dinu.

—. Unde-i Petruţ ? — în­treabă Părintele Codreanu.

— Nu ştiu. Poate e pe afară, se joacă cu vre-un copil din vecini — răspunde lelea Oana.

— Dar Goriţa ?-—întreabă mai departe Părintele. - — E prin sat eu prie­tinii de seama lui — răs­punde Oana.

— Şi Măriuţa, fatst cea mai mare?

— Poate e pe la vre-o casă în poveşti — fu răs­punsul. Pe Părintele Codre-ams îi durea aceasta negrijă faţă de copii, dar nu z'ce nimic.

Se ridică şi voieşte să se depărteze. Nenea Dinu Nalbă îl pofteşte, sâ-i vadă vitele, uneltele economice, grajdel, ^ura, coşerele şi tot ee avea prin curte. Toate erau în bună rânduialâ şi bine îngri­jite, mai ales vitele erau de toată framseţea..

— Ei bine; nene Dinuîe, pentruce legi vitele Ia iesle? De ce nu le laşi deslegate, le merge eu mult mai bine?

— NuPărîhterNu se poate. S'ar sparge, cu coarnele şi ar fugi în toate părţile, aşa că mi-sşi putea da şi anfletul alergând după ele şi tot nu

H dl 1 * 1 V ' t e m â n d u - e e *1 nu Ucu] „ r â P° amândoi din ttiştri. ° 8 t r U î n a d e v ă r d® m i -

^Uii a-Unci a'àla r â s d e

Hăt t . , ? 1 B i e i B ' o i u nui râde, fc-vorSuà t â r *« dat »chiţi -V ftwjându-n» pe la *ot**POTtatit «uite,mult».

% »*r* «îşi.- - •

t ^ o t u f ****** Hasul ' *** 9 1 9 1 c u p e 6 . ^ u r i à*

ta» m * e *««s m petree

avem ministru pe domnul Mihalache, care-şi poartă portul gospodăresc de-acasă din satul lui*.

Aşa mi-a povestit prietenul meu păţania sa cu «desagii ministrului" şi-am râs şi noi de ne-am strâmbat. (Dia „Glasul Bucovinei".)

I. Dominti.

— j ) a c ă se întâmplă ceva pe la Dumneavoastră, ori dacă aveţi vre-un gând bun pe care aţi dori să-1 ştie şi alţii, ori aveţi vre-o poveste, sau vre-un cântec frumos, — scrieţi la Redacţia noa­stră, oare primeşte astfel de lueruri şi Ie tipăreşte cm drag în gazetă.

Ai lipsă «le vaci cu viţii? — Cumpăr i barimi «n_Ioz «U<*1 Orfelinatului din Blaj!

Ai Hţ«* scroafă ic — Ceraşără Uwui 4«"*fc OîfeKiurt«!oi «Un BUjl

le-aşi putea aduna şi ţinea la un ioc.

— Sărmani Pctruţ, Goriţa şi Măriuţa - suspina Părin­tele Codreanu — dacă aţi fi şi voi vite, de bună seamă stăpânii,, părinţii voştri ar griji mai bine de voi şi ar şti pe unde vâ aflaţi şi ce faceţi.

Vorbele preotului Mircea Codreanu au prins. De acum încolo nenea Dinu Nalbă şi lelea Oană s'au îngrijit de copii, dacă nu mai mult, cel puţin aţâţa cât se îngrijesc de vite.

Ion Popu—Câmpeanu.

Nu vă prădaţi argintul şi aurul.

De-o vreme încoace o seamă de samsari din neamul lui Moise cutrieră satele şi îmbie o grămadă de bani pe argintul şi aurul oamenilor. Au fost zile, în cari o co­roană se plătea şi cu 40 de coroane de hârtie, acuma zice, că le-ar cumpăra cu câte 30—35 coroane. In aeeiaş vreme au scăzut leii binişor, aşa că astăzi se plă­teşte leul abia cu 2 ooroane 4 0 — 5 9 fileri. , „ \ . '

Care poate fi oauza acestei schimbări aşa dintr'una? Spe­cula şi nimic alta. Sunt adecă atâţia oameni, căror» nu Ie.place să luere, ci să umble dintr'o crâşmă într'alta şi dintr'un oraş într'altul, să na lucre ci să câştige banii cât se poate de uşor. Ace ştia apoi ştiind, că coroanele ungureşti nu mai plătesc o aală,-— o coroană ungurească face astăzi un filer elveţian — îşi cumpără cu coroanele acestea lei, şi mai bucuros încă afgint. Argintul se vinde astăzi ca un franc şi 20 bani elveţieni. Ei îl plătesc săte­nilor cu 30—40 coroane un­gureşti, adecă 30—40 fileri elveţieni; II adună din toate părţile şi apoi .11 vând cu 1 franc şi 20 bani. Aaadară ei câştigă la fiecare coroană de argint câte 80—90 bani «lveţieni. Ban câştig nu-i aşa?

Dar '"pajaba noastră? I i adec* adună aurul şi argintai, tl «ţuc în ţ*ri străin», iar* noua ne W coroanele de

hârtie. De »**c» * c a d c **» dintr'ooa valoaroa bănuiai

«nfurc»e.

Siguranţa noastră publică, ori poliţia, cum sc mai nu­meşte, a pus însă mâna pe mai mulţi samsari de aceştia şi i a băgat la răcoare.

Să-i dăm aşadară şi noi pe toţi aceştia pe mâna po­litiei. Alttel ne sârâcim ţara.

Daruri pentru Orfelinat. Comuna Tuşin din venitul

representaţiei teatrale 261 cor., Parohia Cisteiu din ve­nitul petrecerii 200 cor., Pa­rohia Juriul de câmpie 123 cor. Adunaţi la jocul miresei cu prilejul cununiei dlui Giigor Ana şi Ana Muntean dia Teiuş 150 cor., la cununi» dlui Emil Hulea şi Elena Pop din Mihalţ 520 cor., kt cununia dlui George Ghcjas şi Măria Florea din Şona 104 cor., On. Ludovic Lu»a dia Alba-Iulia din prilegiafl logodnei fieei 9ale Eleonoră 100 cor., Păr. Vasile Srni-gelschi din Sâncel 100 cor., Dr. Hetcou, directorul liceu­lui din Târgul-murâş întru amintirea soţiei sale Cornelia n. Pop 1000 cor. Orfanii se roagă zilnic pentru sufletele binefăcătorilor.

Fostul Oaizăr WM-helm îşi alege moartea-Toată lumea ştie, oă ţările biruitoare, întovărăşite îm­potriva Germaniei, au oerut să fie pedepsiţi toţi pricinui­torii acestui crâncen ră&bqi, şi mai cu seamă caisării Wilhelm. Marele Sfat.pentru paee l'a şi cerut dela Olanda, unde s'a refugiat; Olanda însă n'a voit să-l dea pe mâna judecătorilor. Vazâad in sfârşit această ţărişoară, că de dragul caizărulu* n» se poate pune în poară «1 toată lumea a hotărlt să-I trimită undeva depărfce, pe o insulă îndepărtată, de unda nu va mai putea eâ turbure pacea omenimei. S e poate că-1 vor duce pe insul*!* Antilicc şi anume pe iasak Curaca.

Insuş fostul lmpârat WM-lelm e foarte supărat, niei nu mai vorbeşte cu «ei dtk urul siu şi a 8p»s, că decât

ti fie judecat din parte* Marelui Sfat pentru f>atf«, mai bine Işi n 5 * a f t * * ditnpreuiià •« teoioml s ă .

U N I R E A P O P O R U L U I

cei mai mare, cu fosta! me-#enitor de tron. Această voinţă a "sa a spus-o nu nu­mai celor diri jurul său, ci a adus-o la cunoştinţa prin scrisoare şi guvernelor ţărilor întovărăşite. ,

Cum trece mărirea lumii acesteia şi cum se'schimbă lumea! Dacă înainte cu un an iVar fi adus aminte cineva calzarti!ui da ceeacc avea să se întâmple, oare ce ar fi j&cet?

F r i g ä t i r e a c h i a g i i l u î .

E vremea când fatfi vacile si eile. Lapte avem din feelsüg, putem să şi vindem, te «uite părţi Insă pentruca sâ mergem, la oraş unde se eiimpări lapte mai mult şi e» preţ mai ben, ne trebuie fceseape o zi întreagă. Atâta vreme fosă nu putem sâ fardam, căci mai avem şi alte Înecuri. De aceea e bine s i .-pregătim din lapte caş şi iv&uăâ, cari stau mai mult ţj îe putem duce la oraş l a V ö anumită zi, când e fciVf de săptămână, ori când avem vreme mai multa.

Pentru pregătirea eaşului avem trebuinţă de ckiag. In alte vremuri pnteam cumpăra. eaiagoA dela farmacie. Astăzi îas* îl găsim ca greu şi îa f&rmacia şi nici nu e aşa Hun cum era mai înainte Fe lângă aceea e şi scump.

GaiaguL putem să-l pre­gătim ai acasă. Mult* trudă $ ştiinţa nu ne trebuie.. Să vreai numai -şi ori ce putem t i facem. Ei bine, dar să-l pregătim, ; Laptele ce Vana muls mai latAi dela vaca c e ne-a fătat ß auaem într'o oală curata, largă la gară, ori mai bine tatr 'o sticlă do acelea, în cari ne-am obicinuit să jm-mem aastraveţii. In acest fante, oare e foarte groa şi are o coloare galbime, au-Heai ranga pe care am lnat-o Iacă înainte de Crft-ăian dela porcul ce l-am ucis. Aceasta rânză încă atunci a trebuit s'o spâl&m Wae, s'o sărăm şi împlântaţi ttttr'uo beţigaş a'o punem la grindă să se uşte. Acum tăiem fălii mărunte rânsa şi o punem îa lapte. Pe lângă «ceasta mai punem în lapte brânza de cea mai pişcă-aleasă şi sare e&t de mulţi-Şpara. Oala c a aceasta a-eaestecătura o punem tntr'ua fee aaai călduros, andava Ung* cupter, ori pe p*>liţa din casa. C* o Unguri de

lemn in fiecare zi mesteeâm laptele cu rânza, sarea şt brânza din el. După-două săptămâni începe să se lim­pezească, adunându-se bucă­ţelele de rânză de asupra, formând o peliţă destul de groasă, iar sub peliţă e chia-gui da o coloare gălbuie. Cu q lingură dăm la o parte aeeasta peliţă şi scurgem chiagul în alte oale, ori in sticle curate, pe cari le ţinem astupate, să nu se răsufle.

Cu acest chiag putem sâ şt închiegâm laptele şi să pregătim caşul şi brânza pe cari în anumit© zile, când avem vreme, putem să le ducem la oraş şi să le vin­dem domnilor înmănoşaţi şi gătiţi ca scoşi dia ladă, cari ni-le plătesc destul de bine, dar despre cari totuşi pe dreptul putem să xicem: »decât mănuşe tn -mână, mai bine brânză şi smântână*.

I< P. Cârnpianu.

I s p r ă v u r i f r u m o a s e

î n . F e l d i o a r a .

Bravul popor roman din co­muna Feldioara (jud. Solnoc-Dobâca) a serbat ziua de 24 Ia­nuarie cu măre paradă româ­nească.

Dupâ sfârşitul slujbei-biseri­ceşti, la care au luatparteaproape toţi, cu mic, cu mare îmbrăcaţi aa de setbătoafe, au pornit cu muaică şi cu steagul trticolor cântând frumos cu toţii cântiti aaţie-nale, percurgând străzile mai mari. In mijlocul comunei sau înşirat la frumoasa »kera«, după oare au mers cu toţii iară până la localul de jucat, unde şi-au petrecut până târziu în li­nişte şi dragoste frăţească. Sunt vredeici de lauda toţi românaşii noştri din Felioara peatru pur­tare» lor atât de frumaasâ ca ocasiuaea silei de 6 Februar, în «ieosebi eel mai mare merit îl « e jadcle cemuail l«sif Mua-tean, eare şi la «leg t r e a de deputat din toamnărşi-ad»» eoă-sătenii eu steag n»uaic« ia şir frdmos de câta 4, «Aat4ad.fra.mei cinuri acţioaale ea şi w u m , <fc pe toţi eciaietţi ateg«iWi d m l l t , comune i'au au» îa uimire. La reuşita framoaaa.a sereâtorit dia 6 Febr. junele iu»»^ J a t r a t e >

care e un băiat baa , | luci a osteait foarte mefc^e*! teaca: i-.e «uvine mere cinsteai laudă!

E d e î»se«a*t' laţi. câ fa p<».

eomu«răa ^ tWMte

^ ' « - M » d A u t « i a

.^ •^• taea ţ lăeeş t i reaua*

mulţi ca ei, şi î»e* cu mult mai bogaţi. Cu toate acestea, simţemintele lor bune romaneşti au şi-le-au schimbat, ori cat au avut de-a suferi pentru asta, şi cu toate că au fost săraci, nu şi-au vândut conştiinţa naţioaală pentru cât bun a fost pe lume. Peatru asta sânt vrednici de toată dragostea şi cinstea tu­turor românilor.

Da, câcî «cest popor român, eare abia are 80 fumuri, inainte cu ceva de isbuenirea risboiulni, ţi-a zidii o biserică ţi cisA paro hială din cărămidă, cari cidtri ar face cinite oricărui oraş. Amândouă colorate în colori ro­mâneşti, iar biserica pictată in-iâuntru toata cu n*otire re-mâ-nejt*. tot a** în ooiori româneşti e şi iconostasul, l'ăreţii bise­ricii presum şi iconostasul s'au pictat pe spesele preotului ro­mân din Feldioara.

După cum »m arătat mai sus, atât biseric» eât şi casa «unt In colori româneşti. Dar e de În­semnat şi vremurile grele, in eari s'au colerat astiel. Atunci când nu era Iertat doar românilor din Ardeal nici să gândească româ­neşte, nu să facă ceva tn asta privinţă şi totuşi s'a făcut aşa cum nouă ne-a plăcut. Da, fiind­că a tost mare curajul românilor dia mica Feldioara. Şcoala tacă şi-au. »usţinm-o bravii noştri Feldioereni; nu şi-au dat-o pe danii ungureşti... cum au făcut alţi români din alte comune, cari au avut mai slabă conştiinţă naţio­nali atât ei cât şi preoţii Ier.

O durero marc au bieţii noştri români, căci din eelea 4 clopote, cari cântau aşa duios, ducând vestea până departe... deepre vrednicia şi dărnicia lor, au ră­mas aumai cu unul, deoarece trimişii Kaiserului In o zi de Crăciunul românesc au venit şi le-au dus departe, ştie bunul Damnezea în eare parte, dar Ies, că ţi coroane tiranului s'a dus cu tronul aurit cu tot. Mult rîa a adas ei p« M p u i românilor, Şi daci era biruitor ne strivea de tot, «şa eă din aeamul remâ-a«8c au se mai alegea nimic. Dar bunul Danweseu a visut dm ceriul său năeasul nostra « 1 mult şi greu şi nc-a mântuit o* toţi tiranii noştri. Acum s* fim oameni si ne ţinem ee avem!

A v ì a .

La biserica gr.-cat. dia Şotn-falău se afli de vantare 1 tablă neagră cu psdestal şi 14 bănci de şcoaJâ corispuniătoare ai în star* aproape, nouă. Cei iate-resaţi să s* adreseze oficiului paroaial dia Şomîalău (Sóvény-UJve) iud. Târnava raid.

Kicome Platon, Fuoh gr.-cat, r.-prat. ©*>

\ A Xţ o \ungâ suferit 4 - v \ din vveaţâ retiti ^ al aearau\uì tvostj4 ^

A. D- &*n<>t«l.

Răposatul ptoitsot unul dvattecei

cu mai scrisul luptători

P r o p o v ă d u i t e i

<°arte f r u m o a s ă H

c " e a dobândifo, ^ l e s a l e î n ^ , , aie Pansulu, ' - y j de-o dragoste pentru neamul rentors în Ţara a a | u ,» iesor la Universitate» | Iaşi. A scris: ,Jsktit\ mânihr* in 6 wl«We, şi >Domnia iui Aitm

Casa Vodâ<. - tn 2 \ IncA alte preţioase «tţ ştiinţă istorică — ptio 1 a apârât cu multă stiâj drepturile poporului \J împotriva strâiaiior bttiiJ Pentru această preţioiâj po.-tolie Academia Rtaiţ l'a ales de membra oria! şi inainte cu câţivaatitl| Academia Francezidiofu. i'a ales de membra U — un semn acesU preţuire pentru popomlij mânesc şi psntru alesolilj care a fost râpositulft fesor: A. D. Xenopd.

Dumnezeu l'a ^ sâ ajungă sa ' rada f j sămânţa sămâsati pri»» sul aău luminat p » » r

bân4a silelor «tri ale poporului

Dumnezeu tâ-1» şi sll-i facă parte •»*«!

pare In W cete r e _ d a a « t â ^ ^ Anton Gabor. Aboam^ «cepe cu 1 lanvtde, 1 0 Iei pe aa. Cei«*":

» e s c auswrila iţiiuitp *«ea« dată.

prmdo multe ştiţi H*^ catolici dt tettar

Preoţilor şi invltitorill-11 ţ w « st triMt fi Proti. A i e adr»» :f2' r a c i l e i nL%mìni frai

Mr. î# .

tă lumea şi Răvaşul

tata. in Ţ a r ă -

Far laeaei i t i t l ram&ue. @fee*ce • am vestit In n«-

•^grul- trecut al gazetei rma-•âfgţtj e& blocul pariam? ntar ...•^i' ."strângă râsdoriie, astăzi

' a iyst împlinit. Urmarea a-«*sf«i Capt e, c â s'a' întărit .-aosiâator starea guvernului. Âispa, ca toată năzuinţa a-

"•.«WcanUor şi liberalilor, şi m teata demisia dlai Aurel Vî*4 deia ministerial de 6-

a ^ Q t S j despre schimbarea gu­vernului pe de-a întregul «iei w?yM nu mai fsate pi, nici ciît&r după întoarcerea dini Vitiiti- V»ev*d di» străinătate,

raţii* 'atâta se poate • sasme, că se vor schimba «aii membrii ai guverauiui, dar toi ca oameni dia siaul klecalui. Presupunerea acea-

,sH ni-se pare, câ se apropie ««ai tare do adevăr,, îatrucât fi f M . a « « m au demisionat Stei siniştri.

Dar deşi ae va schimba î« parle gmemul, parlamea • $al are s i rămână tot cel de atât». Pcia aceasta s* tw--prăştic 4a vânt nădejdile a-aera, de-a vedea' disoivat

..îpriaraeattrf. Vorka vine: niei a'ar fi

potrivit sâ se disolve teemai " câad ia faţa straină-

"toebue.a inearată» mai -*"H ti toc@tai câad guvernul ^**tfeăă prezinte ta Cămara | f t i Senat proiectele sale ;dfe legi.'

®a» i i î t f ^ î^® Camailialvi H l H g a a t . ••

partidul -austru năţieaaî; Ardeal* precum ş t i» , a

deaSinţarea Conailiulai %i§emt dela Cluj. Dapăce le®* « e s t Consiliu a foit

st gris.voinţa poporului dia Ardeal în aduaa-

dels Alba-Ialia, şi pria J^s te ta l - i ige ai Maj. Sale ^ N a i Ferdinand, «ici dea-^ * r e a aa s« poat# face ftra * * * * * aeeatoya. Şi ifeadei

P@f@fuiai astăai o re-i * ^ i M a t t e ! ; va trtf*

tului u » proiect de lege privitor la desfiinţarea Coft-siliului. Ori ai mai bine eis, eu contopirea lai în guvernul central, ar t reba isăsc mute la Bucureşti « mulţime de slujbaşi. Iar la Bucureşti e a lipsă grozavă de cortele. — Care va sâ z M se poate latâropla tare. aşor, c a exe­cutarea desfiinţării sfk oe Mai amâne multişor.

' â>«sginţarea Marelai Gărilor S e a e r n l .

Ia orice ţari pe timpul râsboiului se alcătuieşte un sfat militar, care poartă grije de armată. Aşa s'a făcut şi la nei.' Şfatal acesta militar se ehiamâ . »Mare Cartier General.* Marele Cartier are foarte mare putere, şi n«-l pokte trage la răspundere decât regele. Dar ta echiaip na are putera decât in răs-boia. • " ;. - : :'- !-"

Aşa! se întâmpla,-că acum'' mulţi, «ari cred, c ă râsboîul s'a sfârşit, eer desfiinţarea MaraSai Cartier. Intre aceştia e şi Aurel Vlad. 0 cere şi din pricisa, fiindcă e de cre-diafaV câ Marele Cartier a trecut uneori peste marginile paterii sale.

Dar Marele Cartier crede altfel, şi ziee, câ răs'boiui tneă nu s'a sfârşit. Şi nu g'a sfârşit, pentrucă armatele bolşevicilor sunt ia graniţă şi paeea ca Ungaria tncâ n«-i subscrisă. -

săptămânii. Uayarli Moştri.

Frământările şi mai ales nădejdile ungurilor dela noi «a măi au sfârşit. Nu este ei, tn care să nu aducă foile ştiri despre conjuraţii, des­pre descoperiri de arme,

muniţii, granatc şi alte baza­conii. Ne doare, când li ve­dem lucrând spre propriul lor râu. Şi ne pare rău, când vede», că numai Curtea Marţială mai are leao la În­fumurarea lor.

Din Lumea Largă.

Noul aş» ni-se pare, eâ Marele Cartier are dreptate. Dar îa urma urmelor, mărtu­risind drept, ao cunoaştem !a amănunte afacerea, şi «şa nici ou patern sâ «punem * părere hotărttă. Ori cum ta fi, sânte» caofiaşi, eâ toţi » u *iai bine!» ţării 11 voiesc

I « t e » r e a r » » 9M Torida».

Ziarul »Patria* di» Qaj seri«i câ prim miaietru V â i i * y*md ae tatoirce data Laa-

dra, pna fart* 1* h

3 Martffc

Bolşevicii cer pace. Din Bucureşti primim

vastea, că Cicerin împuter­nicitul aovietelor pentru afa­cerile streine a Îmbiat pace României prin primul nostru ministru Vaida-Voevod.

Cuvernul sovietelor e de părerea, eă toate neînţele­gerile dintre România şi Rusia ae pot netezi pc calt paşnică, chiar şi acele, cari privesc Basarabia.

In urmare România e pof­tită să facă cunoscut locul şi ziua,-unde se pot îatâlni trimişii celor două ţări.

Unde şi cine face i»' ţelesul da împăcare?

Pertractările de pace Intre Româriia şi Rusia vor avea lac în Varşovia, capitala Poloniei, unde vor merge şi trimişii Litvaaiei, Fielandoi şi Poloniei, ea astfel toate ţările taveeinate cu Rusia să atee deodată fn faţa trimi­şilor Rusiei. Se crede, cape aceaată «ale «e vor putea primi condiţii bune de îm­păcare, cu atât mai vâr-tes, câ la spatele acestor ţări stau taate poterile Apusului.

Trimişii Komâoiei vor fi dl flore teu, ministrul dela Varşovia, şi dl Cingureanu.

România încă nu şi'» dat răspunsul.

Cererea bolşevicilor deşi na a wcait pe neaşteptate, totuf râspuas au i-se poate da, până nu vin lndramâri dela di Vaida Voevoa, cara ţiae sâ fie Înainte şi pe de-plia laţele» co patarile Apo-

sil*l.

Cu cin* se poat« î n ţ e lege Rusia mat uşor?

Toate ştirile comglăsuiesc, eă Ruşii cu noi ae pot fm-pftea mai uşor, şi astfel sta­rea noastră nici pe depărta nu se poate asămăaa cu starea Poloniei, Litraniei şi Finlandei. Pricinile sânt multe. Înainte de taate România na ia din fosta Rusie decât Ba­sarabia, caro oricât de bo­gată e, e boga>ă numai tn bucate şi vite, de cari şi Rusia are destule. Polonia şi celelalte se rup tnsă aproapa pe deafnrregul dia fosta Rusie, şi altmintrelea indus­tria rusească tocmai tn ţă­rile acestea era mai Înflo­ritoare.

Anglia îşi schimbi politica faţă de Rasta.

Câ noi dorim pacea cu Ruşii na a mare mirare. Oâr că şi Anglia doreşte sâ se împace ca ei, e mai bătător la och*, pentrucă tocmai Anglia era ţara, cara voia. să doboară pe bolşevici ca puterea armelor. Acum tnsâ dupăca vede, eă şi-a cheltuit Insădar peste 2 miliarde, şi •ă sprijiniţii ei: (Colceag, Denikin şi Iwdenici), sunt risipiţi, spune, că nu mai are wst tft încerce eu bătaia, ei a mai bine, ca Anglia st reia comerţul (aegoţal) cu Rusia. Mai sunt lasă şi alta cauze, cari ladeamaă pe Aa-glia să faoă pasul aeeste. Astfel tnainte do toata se ştie, e i Italia şi America nici oând au aa consimţit al poarte răsboiu deschis cir bolşevicii. In râadal al doiioe a «broscoi iarâş, oă Rusia are baeate multe, fi câ ta oeeahUW parte • Btropel a

Hpsă simţită de bucate, pe care nici e altă ţară nu o poate suplini. Pentru aceasta a zis Lloyd George, eă nu are Înţeles, că din pricina bolşevismului, care poate fi bun pentru Rusia, să lăsăm bucatele ei nefolosite.

Cum stăm dar? Din cele spuse până aci

e limpede, că o pace grab­nică cu bolşevicii nu e peste putinjA. Rămâne Insă şi pe mai departe Întrebarea, că oare vreau ei pacea cu tot dinadinsul, ori numai se fac, ca să ne presară nisip In ochi, şi să na le vedem pre­gătirile militare? La toată Întâmplarea dacă bolşevicii sunt gata să recunoască ueatâmarea Poloniei, Liv-landei şi Finlandei, şi dacă nouă ne lasă Basarabia În­treagă, pacea are sâ fie În­cheiată.

Cum stăm cu Ungaria? Sfatul Păcii dela Londra

a prelungit încă cu 8 zile terminul de iscălire a trata­tului de pace din partea Ungurilor '••

Tiaspul acesta de 8 zile Ungurii — fireşte — caută să-1 folosească cât mai bina. In fronfea lor stă Âppoayi, care mişcă toate pietrile la Londra să schimbe în pa­guba noastră graniţele ste-torite, încă în Octomvrie din anul trecut, la Paris. Aduce atatistici —- mincinoase de bună seamă, — face istorie pe aceeaş oale, ţine vorbiri In câte trei patru limbi, câ doară, doară. Svârcolirile lai nici nu umblă în pustia, Întrucât sunt şi Englezi de aceia, cari sunt gata să-i creadă. Aşa s'au aflat, între alţii, doi, cari chiar şi in ca mera englezească, au făcut întrebare guvernulei, câ oare nu se face nedreptate Un gurilor prin tratatul de pace S'au ridicat însă atât Lloyd George cât şi Balfour, şi au spus, că dacă stai aă te iei după văicărelile ungurilor, atunci de bună seamă ti se face nedreptate. Dacă insă cunoşti cu deamăftuntul toate chiţibuşurile păcii cu Ungaria,

i i u r P K À P O P O R U L U I

înţelesul nostru. E uşor de gâeit, că Un­

gurii au vor fi tndestuliţi cu pacea. Şi se poate întâmpla să cerce o împotrivire cu arme, când va fi verba sâ se ducă la îndeplinire cele hotărâte de Sfatul Păcii. E i dar nici Românul nu-i chiar orb. Pentru a preveni orice surprindere, sunt toe/nai acom în curs pertractări între noi, Iugoslavia şi Cehoslovacia, ca la cazul când ungurii nu s'ar supune să fie încolţiţi din toate părţile, şi siliţi sâ primească pacea, aşa cum Ii se dă.

Trupele noastre se retrag dela T i sa .

Iscălirea păeii ungureşti se apropie cu paşi repezi, bemn pentru aceasta e retragerea trupelor, noastre spre graniţa statorită la Paris. Mişcarea trupelor se face In cea mai mare ordine, şi astfel se des-mint ştirile, că ungurii ar fi încercat să ne atace în re­tragere. De altfel, cu greu s'ar fi putut crede să cut«ze aşa ceva, dupâce bine ştiu, eă trupele noastre, cunosc drumul Budapestei.

Chitighaza şi Aletea nc rămân nouă.

Sfatul dela Paris a fost hotărît ea oraşele aceste să fie ale Ungariei. Primim acum vestea, că la dovezile aduse de Vaida-Voevod, acelaş Sfat ni i&-a judecat nouă. Semn că totuş stăm bine şi la Londra.

C e spun gazetele engleze despre dl. Vaida?

în legătură cu călătoria Dlui Vaida Veevod la Lon­dra, e bine să ştim.ce spun gazetele de acelo despre el ca sâ ne convingem, eă mer­sul lui In capital» Angliei ni-e de mare folos.

Ziarul .Times., care a r e

nu mai puţin de doaă mili­oane şi jumătate de cititori scrie astfel: '

„S'a zte adeseori, că arde lenii sunt „„ p o p o r m a aşa eum le cuneaşte Sfattsl ^ m m

Pftcii atunci nici pomană bărbat, deeât fraţii j o r ^ nu poate fi de nedreptate, regat. De bună seamă au cu atât m«i vârtos, că tra- Var fi put.t a l H e U R r e _ tatul de paee a siaterit legi prezentat mai premie al

îi rămân Romăniei, * « r e «re t«au J«»w?irile • pa-

terniee a , c « < » e , e n i l o r - I n

acelaş timp dl. Vaida tste un om cu vederi largi, şi de o Inrâţatară rara europeană, care cunoaşte Apusul şi do­reşte eă-şi înfrăţească ţara cu acest Apus*.

Nu cu mai puţină laudă pomeneşte pe el ziarul >Man-chester-Guardian*, caie ia-răş are aproape tot atâţia cititori ca «Times*. Peste tot toate gazetele din Anglia scriu cu mare însufleţire de dl. Vaida şi leagă cele mai mari nădejdi. în vederea unei strânse şi sincere prietinii cu România.

Ucraina cere ajutorul României .

Din Paris se vesteşte, că preşedintele Consiliului Su­prem (Slotul Păcii) a primit la sine pe Tiskitwici, care i-a dat rugarea guvernului ucranian, In care se cerc, ca România şi Polonia să meargă alături de Ucraina contra bolşevicilor.

N e m ţ i : strânşi iarăşi cu uşa.

Pacea cu Nemţii avea une>e puncte, grele ce c drept, dar de Împlinirea lor atârna tn bună parte binele Franţei. Nemţii se tot codesc sâ le Împlinească. Acum Franţa, văzând că.Germania tot întârzie, i-a triwis o pro­vocare, In care se spune, că dacă Germania nu • împli­neşte strâns şi la vreme sla-torită condiţiile de pace, ali­aţii sunt siliţi să ţină ocu­pată Germania pe timp ne-hotărît.

Turci i chemaţi iarăş la Sfatul Pâcii.

Turcia a fost poftită din nou sâ se înfăţoşeze la Paris. Preşedintele al trimişilor turci a fost numit Teufik-Paşa:

Noul guvern sârbest. Principele moştenitor al

Sârbiei, Alexandru, a iscălit decretnl prin care Stoian Protici e numit primministra ai Sârbiei, loanovici miaistru de răsbom şi Trumbiei sni-mstra al afacerilor steiae.

V w i s i f e e i o faptă bună? £ ^ » P 3 * » îoauri «Vale ®*fefe»t*J*i d ^ fila*

Arborele de tămâli In comun. Arbora,, în P o s ^

sfintelor Paşti, oamenii mtnZ fiecare zi la biserică. Le1-place să meargă, doar su 0 £ serică aşa de frumoasă conu, este în tot jurul Arboraşal^ Aici tot ce îi încunjurâ, | e

suflă cucernicie şt ti face S | | e

mai buni şi mai cu friea tfi Dumnezeu. — Se roagă din toi sufletul ca Dumnezeu $| ^ ierte păcatele. Aduc jertfă pentru ei şi pentru cei morţi ai Iot.

De câte ori însă duc pres­curi şi lumini la biserici ,^ uită să ducă şi câteva bucăţele de tâmâie.

Părintele Vasilie când 's'*. adunat tăinăie mai multă, oig-necuvânti şi o dă crâsniculti Milie, care o grijeşte cu seu»-pătate într'o lădiţă ce este aşe­zată Intr'un colţ al altarului.

De câte ori trebuie, ia câtevt firicele de tămâie şi pune h cădelniţă, ba mai dă şi 1» câte-o femeie, care are copS mic, să-1 afume dacă nu poife durmi.

Intr'un an, fn postul Paştilor, s'a adunat mult;! tămâie în li-diţă. Crainicul Milie o pasta ca pe un lucru sfânt şi totdea­una, când da femeilor timtfe să-şi afume copiii, le spusei să grijească şi să nu ca vre-un firicel jos, că e păcat.

într'o Sâmbătă după slojsr pentru morţi, ce se cugeft Milie? De douăzeci de a»l ,t crâsnic la biserică, şi a aduMţ atâta tămâie In lădiţă, dar » H J odată nu şi-a dai seama « unde e tsmâia şi cum se pro­duce.

Pe cale cătră casă lice aă-rintelui Vasile :

— Părinte, cu ştiu din Se**; tură că cei trei crai dela rs«&-rit, au dus daruri Domnul» Hristos: aur, smirnă şi t ă m T ^ Şi tot ca dar Domnului Hris»* aducem şi noi acum tămâie biserică. In cărţile bătrâne* * cari eu mă pricep, n'am ceii

însă niciodată cum şi pe «e face tămâia. Te. rog Pariat» lămureşte-mă:

Ş» Părintele Vasilie îi «P**** Tămâia se face pe unit^f

mic, de 3 pană în 6 m. arbore nu creşte pe fa noi, 4 Prin alte părţi ale lumii f» * nume prin Africa, îa ţara *f numiţi a Somalilor şi Arabia in apropierea Roşie. Aiei prin cr«. stâncilor din munţi şi P"*" 2 trişurile de lângă mvt lis* foarte mulţi ztbori de *****

Frunzele arborei»» * e "ffjfr sunt aşezate ca fi eels <*e **? îa formă de peana, tàfi florile auof albarii. ^ . • IM stearţa arfeerela» tâietwi ia JaBgJBje. m '

crepul

Nr. 10.

fiie «cele* se «curge tm suc >Ja>!os, care Îndată ce vine tu •.iftagere-'cu aerul, se sleîeşte şl 4 « formează In bucăţele aproape

-. elunde şi de coloare gllbuie. bucăţelele acestea sunt tămâia •pi care o folosim la biserică.

Cras ni cu f Milie a mulţumit ^âriateîui pentra lămuririle ce . f>»,dat fi de câte ori da vre­unei femei tămâie să-şi afume tupilal îi «punea să grijească jteatocă tămâia e scumpă şi vim de pe lângă Marea Roşie, ţţt. *«nde creşte arborele de Urnii*.

I. P . c .

U N I R E A P O y n p „ T „ r

•Cirfi filtrate ia Redacţie.

(râsete nouă. •' A'apărut- numărul 1 ai

••*$e«fn$tiui' Românesc pentru despre care scrisesem

0 în număra! trecat al'ga-' te*ei noastre. Es te gazeta smkk anume peatrti popor « cdui mai mare Învăţat al «camuiv.t nostru, dl Nicolae îkrga, şi se poate abona •••gffiairu 20 de lei din Bueu-refţi, strada Domniţa Ana-:ttasta Nr.. 6.

* A apărut Nr. 3 din » Ţărd-

organul »Partidului Ipfcrâoescc. Fondatoral ' ga-setei gate: Nicolae Mintencu, ««a' redactorul responsabil: fa«l Haurelinc. Redaeţia:

-Csrnătţţi, strada gărei 20. Afeonaraentuî pe an 6 0 cer.

Dorim vieaţă lunga şi fe-lieîtt surorilor noastre.

P«sr. 7.

Câm faptele de mai sits | n . . . . . . • J ,

SE FIA*- £ -4 I I vptreei do ani dela vor fi savdrştt în sco- nastwea lui Tit M a l o puldeaspi9na,sautradaATe3' T . V* . ™ M

A

aI° se aplică pedepsei* fre- 1 ' Academ,a Roniftn* vămtte de tegile penale tn-vigoare în timp de „Unirea Poporului"

eclilă şî lăudată în Paris. Un român de bine, dl Dr.

Simion Turcu. care petrece In Paris ţi in raţă la şcolile cele înalte de acolo, ne scrie, ce bucuria ruare a simţit cântd a cetit cei dintâi nu­meri din »Unirea Poporului». Iată «e spune D-Sa: »Mi-a pricinuit mare bucurie; aici între strâini ţi-se pare atât de dulce slova românească.

3Aflu câ e bine condusă, şi scrisă pe.înţelesul şi gustul săteanului, şi pentru o gazeta poporală capul lucrului e, să afle drunaul la inima aceluia, pe seama căruia este scrisă*.

Ne pare bine, câ gazete noastrft este lăudată şi bine primita chiar ţi în Paris.

Împotriva răspândi­rilor de ştiri.

1 - \ F # r fi canmderdţi •ea-infractori:

*) A»ci cari fără rea frin localuri &&Mce gări, trenuri, pe -4fNbf, «te., mor comu-

colporta, comentă ^ chip, ştiri fie *&*®âr®te, fie imaginare, păreri relative la ®ţ*raimmile de rdnboiu, tâtmţia şi dislocarea tru-J*J**> disposiţiunile au-****wţilor militare, sau Ţfetehestium privitoare * famata r&mănă.

Această infracţiune se

2J- fi condamna

TT88*» mstamţă, eu (**•

"*J*--—mţgm pândi kt

ŞTIRI. - Căiră Iubiţii «oştrî;

Cititori. Rugăm pe iubiţii noştri cetitori să gră­bească a ne trimite a-bonamentul. Cei ce din pricind neregularităţii poştei n'ar primi vre-un număr din gaselă să ne serte, şi noi le trimitem a doua oră numărul dorit.

Cei ce primesc foaia şt nu ni-o trimit înapoi sunt datori ^să ne tri­mită şi preţul abonamen­tului. La aceasta \i con-strîngenu numai cinstea de români şi de creştini, ci chiar şi legea. Nime­nea nu poate adecă dori, să cetească caseta în

Noi aşteptăm bucuroşi, pentrucă vedem şi noi că sunt greutăţi cu tri­miterea din mele părţi a banilor, dară vă ru­găm să faceţi tot ce vă stă in putinţă şi să ne trimiteţi banii. Altfel nu putem scoate feaia şi faceţi nedreptate şi ce-titoriior regmteţi*

Prâznuit tn săptămâna tre cută optzeci dc ani dela naşterea marelui învăţat al Românilor: Tit Maiorescu fost primministru al României la 1913.

tn acea serbătoreasca şe­dinţă de pioasă pomenire, profesorul Simion Mehedinţi a zugrăvit o frumoasa icoană a marelui cugetător dela a cărui naştere se împlinesc acum 80 de ani.

Tit Maiorescu era dintre acei fruntaşi ai neamului ro­mânesc, care a dorit din tot sufletul său unirea tuturor românilor, dar n'a avut şi norocul să radă şi Înfăptuirea acestui vis.

La 1916 Tit Maiorescu a fost acela care a spus, că România nu poate Intra ală­turi de Unguri.

A fost cel mai mare critio cercetător şi cunoscător al limbii româneşti şi cutezător propovăduitor al crezului ro­mânesc — şi un strălucit vorbitor. Amintirea lui va rămânea veşnică In inimile tuturor Românilor precum se cuvine memoriei marilor bărbaţi cari prin cuvântul şi faptele lor au luminat şi po vătuit poporul românesc pre-gătindu-1 „pentru zilele mari de azi.

Oameni buni! N u e niei creştin, nici român bun, care nu cumpără barămi un loz deal Orfelinatului din Blaj!

- Mulţumită publică. îmi ţin de datorinţă să raul-ţămese — şi pe caiea aceasta — următorilor credincioşi ai parohiei noastre, oafi au a-vut bunăvoinţa să mă as­culte şi, la loc să Întrebuin­ţeze beutură la pomenile făcute pentra morţii familiei, au dăruit — dapăcât le-au Îngăduit mijloacele — bani li biserică, anume:

Ioas Stiniciu Nr. 27 cor. 2 0 0 0 — , loao Maoiţiu Nr. 49/3 cor. 3 0 0 — , Nicolae Bordeanu cor. 200 '—, Ana Colceriw «or. - 2 0 0 — Iosif Mnntsanu 40 '—. Total cor. 2740 —

Dussnesett să le răsplă­tească *« prisosinţă, iar topta lorssrft jasel de pilol

vrednică de urmat pentru toţi credincioşii biaericOi noastre.

Cârţa, jud. Făgăraş, la 20 Februarie 1920. . Preot: Romul Moldovan.

— Fondul de zidire a bi.scricci gr.-cat. din Şomfală* in anul 1919 a crestut prin daruri şi rescumpârarea po­meni pentru cei morţi cu sama de 2145 cor. L* acea­sta sporire a fondului au fon­dului au contribuit cu «urne mai Însemnate următorii: Sfatul naţional din loo bani din revoluţie 428 cor. Din disc, (buni udunaţi In biserică cu tierul) 244 cor. Vasile Demian 200 cor. Siofrănia Sav 140 cor. Ioan Popoviciu, loan Cocoş câte 100 cor. Ştefan Milea şi Anica De­mian câte 60 cor. Toma Mantean, Teodor Pop câte 50 cor. Aai - fondul numără 11,000 cor. Pentru aceste daruri aduc mulţăraitâ.

Şomfalâu la 24/11 1920. Platon paroh.

— Ungurii din Târ-gul-Murâş duşmani de moarte ou noi De altfel nu ne mirăm de ei. Ungurul, e neastâmpărat dela fire şi e născat nemeş. Cum să se supună el valahului pu-turas de mai Înainte. Aşa-dară na numai la Orado, Timişoara şi Odorheiu, ci şi la Târgul-Murăş a'au desco­perit tovărăşii anume împo­triva României, cu arme şi mitraliere ascunse. Şi se ror descoperi poate nu peste mult şi In alte oraşe ungu­reşti. Cu toate acestea Insă România-Marc va dăinui, pen tracă o vom apăra au o miit de ani ca pe Ungaria duşmană nouă, ei atâta vreme cât va mai eurge sânge In vinele noastre româneşti. Iar cânii pot să latre, 1i vom lovi cu piciorul.

- O parto dintre fnnoţionorii străini din Ardeal r o r fl inlooulţl ou Bomânl, şi anume «eiee se află pe eeritorul (locul) dintre graniţa noastră cu Jngaria şi Munţii Apuseni. Aceasta te face pentrucă n« mai putem avea încredere in ei. Şi e tar» bine aşa, cal puţin vor laviţa minte fi cei răssaşi p« la noi

\

N F » P F A P O P O R U L U I Nr. i o

— Nu ne vine gazeta este plângerea zilnică a ce­titorilor noştri. Spunem drept, noi nu mai ştim ce să facem; destul am umblat în toate părţile şi ne-am plâns. Ne von îngriji însă de acuma să punem mâna pe păcă­toşii, cari ne nimicesc gaze­tele, fi pe care l-om prinde îl vom da pe mâna judecă­torilor. Mai aveţi aşadară niţică răbdare iubiţi cetitori.

— Şi tutunul se scum­peşte. Vai de capul bieţilor fumători! Nu-i destul, că nu mai afli tabac în trafice, şi că e scump, ca şofrantfl, pentrucâ aeuma se scum­peşte şi mai tare. Va fi, cel puţin în Vechiul Regat deo­camdată, încă odată aşa de scump, ca mai înainte.

Leac împotriva ecumpetei acesteia nu este altul, ci să ne lăsăm şi de această plă­cere. Şi dacă ne-am lăsa cât mai mulţi, sâ vedeţi, că iarăş s'ar ieftini, altfel tot mai scump are sâ fie.

— A soăpat eu visata o fata de a Ţarului, a-nume marea ducesă Tatiana, care împreuaă cu vre-o 200 femei ruseşti a sjosit aileiele trecute la Varaa, în Bulga­ria şi acuma este găzduită tn mănăstirea Sf. Pantilimon de lângă Varea. '

T e doare de soartea or ' fanilor ? — Cumpără lozuri de-ale Orfelinatului din B l a j !

— Retragerea trupelor româneşti dela Tisa. In arma. inţâlesului făcut. între ţara noastră şi Marele Sfat pentru pace, trupele noastre se vor retrage până In ziua de 11 Martie dela Tisa şi vor ocupa graniţele ade­vărate ale Remâniei-Mari. Ungurii până acuma se poartă bine, aşa că Intre trupele noastre şi cele uagureşti nu s'a întâmplat nici o ciocnire.

Prisonierii noştri din Siberia vor veni acasă. Dl ministru Ştefan Cicio Pop t spus In ziua de 24 Febru arie în Senatul (sfatul bătrâ­nilor) din Bucureşti, că nu peste mult vor soar acasă şi pri­sonierii noştri din Siberia însuş principele moştenitor Carol s'a pus t» fruntea a cestui lucru şi prin legăterile pe cari le ase tu împăratul

din Japonia >i *or putea veni peste Japonia cu năr japoneze.

— întâia vorbire a unşi deputat-femeie în parlament s'a rostit zilele trecute în Londra, capitala Angliei. Această femeie este Lady Astor. Ea a vorbit 4 0 de minate. Bărbatul ei a fost şi el de faţă, dar ne-fiind depistat' a ascuUat-o numai de pe galerie. Se vede, că în Anglia de acuma bărbaţii vor iace răntaşul, şi femeile vor fi bărbaţi.

Betragerea coroanelor in Iugoslavia. Nu peste mult Sârbii nu vor mai avea de a face socoteala în co­roane. Ei sunt mai norocoşi decât noi, pentru că guvernul sârbesc a şi dat poruncă, că peste câteva săptămâni va spune hotărât şi ziua, din care nu vor mai umbla co ­roanele. La noi care va fi ziua aceea fericită?

Frinoipele Carol a ple­cat in străinătate. Prin alipirea ţinuturilor româneşti la România-Mamă, ţara noastră este una dintre cele mai mari ţări ale Europei, care trebuie să aibă legături cu toate ţările lumii. Iară in urnsa neajunsurilor mari, cari suntastăziînţarâ, e de lipsă să aducem multe lucruri, ee ac lipsesc, din străinătate. De aceea înţeleptul nostru Rege ţii guvernul său au hotărât să trimită două- deputaţiuni în ţările prietine nouă; una prin Egipet, India şi Japonia, şi alta prin Cehoslovacia, Po­lonia, Estcmisj şi Finlanda, n fruntea celei dintâi depu­

taţiuni, care a şi plecat din Constanţa zilele trecute, este

însuş Alteţa Sa Regală, Princi­pele nostru moştenitor Carol. Alteţa Sa a trecut prin Con-stantinopol, unde i-s'a fâcet o primire strălucită şi a sesit tn Egipet. In Japonia va face totul, ca prisonierii noştri din Siberia să poată ^ cât mai curâad acasă.

r . C o i d u o ă t o r l â i a B o -mftnia-i|iam a ! u

^ Ardeal K n t r u c \ înţelegerea între B o i

nn ?. ce din V.ehia! R e g a t «a fia «ăt wai b e » ă c A r l l *

Ardeal conducători politici de dincolo. Astfel a fost ales «Iele' trecute dl general A-verescu la Orăştie, dl Take Ionescu la Bigbetul Marina-ţiei şi dl Toma Stelian la Şoborşin.

— Lecuirea oelor muş­caţi de câni turbaţi se se va faoe de aoi înainte la Cluj nu numai la Bucu­reşti, ca până acuma. Aşa au hotărât conducătorii noş­tri, pentrucă la Bucureşti nu ojai era loc pentru atâţia bolaaw. Şi e foarte bine aşa, cel puţin nu se va mai putea întâmpla, ca unul sau altul dintre bolnavi să întârzie şi să nu poată fi vindecat.

— Iară se eoumpeşte hârtie. La începutul răs-boiului un chilogram de hâr­tie era 32 fileri, 9*a ridicat apoi la 4 cor., nu peste mult la 6, la 8, la 10; a-euma e 14 cor. B a am au­zit, că va fi şi mai scumpă. Şi asta din pricina, că nu sunt cărbuni şi fabricile nu mai lucrează. Să nu vă mi­raţi aşadară dragi cetitori dacă au peste mult iarăşi »e vom vedea siliţi să ur­căm preţul abonamentului. Foile ungureşti din Cluj ne vând astăzi cu 2 cor. exem­plarul, Gare când se va raai isprăvi odată şi scumpetea aceasta?

Pentru orfani. In 15 Faur a fost nunta

tinerilor: Gligor Topârcean şi Rafila Viad, din Cut. Nuni au fost Dna şi Dl Dr. Cărnii Velţan director de finanţe in Deva, originar din Cut.

Nunii au ţinut să fie şi ei hi portul poporului, că şi prin aceasta sâ arete îm­preună simţirea c« poporul Şi să arete împreună simţirea cu poporul şi să arete cin­stea ce trebuie aă o dâra portului nostru poporal

Am văaut lacrimi de mân­drie în oebii ta r n u n t a ş i

«an privea* cu s e * c p e

m b J . ta.pert saţioaal. Să ft gâadit m m s . a n

schimbat vremile. Româueaseâ a f e s t R Q n t a

a c e s t a # P n u . & f t t i c ă nea-taşir şi-au a d w a f f i * t « şi de

orfa»ţo r . rjj ş f

Velţan le spunea a şa ^ frumos celor cu cari i m p ^ una purtase arma, să-şi a d f t e l

aminte cum acolo pe f r 0 i t

ar fi fost in stare să-şi C l v

feascâ tot ce aveau R U W A L sâ se vadă In mijlocul e»-pilaşilor săi. Să nu-şi B i t e

acum de copii acelora, cari n'au ajuns aceasta fericiră Cuvintele în sufleţite a t

aflat răsunet în inima naa-taşilor şi'n fuga s'au adunat pentru orfanii din Blaj suma suma de 3 0 5 cor. Au dâr-jt Dr . Camil Velţan 100 cer. Aurel Marcu 7 0 cor. loaa Moise şi Ilie Dinea câte 20-cor. Vasile Vlad, Simtoa Mutu, llie Moise, Ioan Si-mescu, câte. 10 cor. Aaa .Moise 7 cor. Rafila Mate,, Vasile Mutu, Vasile Vlad 1. Ion, Ion Simescu câte Scor. Vasile Câlnicean şi ScvaşUeft Simescu câte 4 cor. loaa. Coltor 3 cor.

Am dori i r . u k , ca ia cli­pele de b E C u r i e sâ ne adu-* cem mereu nminte de "or­fanii noştri—?.i căror pâiinţr au murit pentru înfăptuirea României mari.

Se aduce la cunoştinţa tutfliâr acelora, cari au Cvole la î d w -ţirea ,Plugarul" din Blaj, «* adunarea generală din 15 Fear-a. c a decis urcarea valoriiu««i Cvote dela 10 la 100 cor.

Prin urmare sunt rugaţi tsfc

aceia, cari au avut mai pa 1 8

de 10 Cvote respective au pî*' tit în Ctul Cvotelor mai puţiŞ de 100 cor., să-şi întregească suma Ia 100 cor. - DomjJ cari până la 1 Octomvrie W» nu vor răspunde acestui a t j îşi vor primi banii plătiţi ia* nici-o altă recarnpensă * » partea însoţirii.

De asemenea sunt ragsJV aceia să-şi îamulţiască * « * \ rul Cvotelor la o suma e* poate împărţi cu o, sută.

Ca spese de emis iune•** de a se plăti de fiecare t*» â 100 cor. câte 10 cor.

t - a . * W « * ţ « L i * * -insoltre economica » p •

P o p p a 5 l u L u r > ' tre să ten i ^

Kedeetor re&r-"-. _ «