Apostolat nr 46

8/8/2019 Apostolat nr 46

http://slidepdf.com/reader/full/apostolat-nr-46 1/16

Anul IV, nr. 46noiembrie 2010

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

Învaþã copilul sã descoperefarmecul de a sta singur, de ase descoperi pe sine însuºi ºi,astfel, pe Dumnezeu.

(pag. 13)

Omul modern nu mai estecapabil sã recunoascã va-loarea inviolabilã a proprieivieþi, considerând-o a fi unsimplu obiect. (pag. 8)

Un interviu cu PãrinteleVasile Onciu. (pag. 6-7)

Eutanasia - oare chiarputem înºela moartea?

„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadã

din viaþa mea”

Independenþa, cel maifrumos dar pe care

îl poþi face copilului

Din cuprins:Sfinþii români au mãnãstire

la ªinca Nouã

(pag. 4-5)

Falsa rãbdare ºifalsa nãdejde

Nu poþi sã te gândeºti laveºnicie decât înzestrat cubucuria rãbdãrii ºi a nãdej-dii. Veºnicia nu se poate trãi în grabã ºi, ca atare, nu sepoate intra în veºnicie decât

fiind „prietenul rãbdãrii”. Sã aduni roadedin seminþele puse în pãmânt presupuneun efort important din partea ta, iar efor-tul este atât fizic, cât ºi spiritual, sufletesc.

Efortul fizic stã în munca depusã pânãcând planta ajunge la maturitate, iar efor-tul sufletesc stã în rãbdarea ºi nãdejdea cucare ne înarmãm de când semãnãm ºipânã culegem. Dar trebuie avut în vedereca pãmântul în care semãnãm sã fie unulbun. Omul cel înþelept pune seminþele înpãmânt bun, roditor.

Tot cu rãbdare ºi cu nãdejde trebuie

sã ne înarmãm ºi atunci când e vorba de acreºte viaþa noastrã spre bunã rodire.Viaþa fiecãruia nu e altceva decât un altfel de „sãmânþã bunã”, iar datoria noastrãeste sã creºtem aceastã „sãmânþã” (adicãviaþa noastrã) de când încolþeºte în apaBotezului ºi pânã la rodirea în Viaþa ceaveºnicã din Rai, înarmaþi cu armele rãb-dãrii ºi nãdejdii.

Azi, tot mai puþini oameni sunt îmbrãcaþi în hainele unei rãbdãri auten-tice ºi aproape nu mai existã semeni caresã aibã o orientare bunã a nãdejdii lor.Sunt prea nerãbdãtori sã-ºi creascã

„nivelul de trai” de aici, de pe pãmânt, ºisã caute parcã tot mai des „cele ºase noro-coase”. Tot mai mulþi fraþi au ajuns sã-ºipunã nãdejdea în... „ºase norocoase” ºi în„cartoanele portocalii” (asemãnarea cuorice partid de aceeaºi culoare este pur întâmplãtoare), adicã în Noroc. Au ajunsunii atât de disperaþi, încât se roagã sãaibã Noroc. Da! Aºa am scris: SE

ROAGÃ SÃ AIBÃ NOROC! Alþii seroagã la... Þociu ºi Palade. Sã te rogi ecategoric nu numai spre folos, dar ºi reco-mandat. Dar sã te rogi… sã câºtigi laLoterie!?

Au ajuns unii creºtini sã creascã în„rãbdare” de la o extragere la alta aLoteriei ºi cresc ºi „nãdejdile” lor:„Sãptãmâna viitoare sigur o sã câºtig ºieu!” Cumpãrã omul în loc de pâine biletela Loto ºi apoi zice cã e sãrac de nici banide pâine nu mai are. ªi uite aºa maiajunge sã creascã ºi-n „postire”.

ªi uite cum, din vorbã-n vorbã, am

ajuns sã le spun eu Trei „Norocoase”.Mai bine mã opresc aici, cã ajung sã maizic trei ºi le stric fraþilor „ºansele lanoroc”. Acum ce pot sã mai zic decât cã- politicos fiind din neam în neam - dacãfraþii vor noroc, atunci noroc sã aibã.

- Când?- Dar de ce mã întrebaþi Când? Pãi

n-aþi spus cã sãptãmâna viitoare?

Editorial de Pr. Marius Demeter



2

Cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinþituluiLaurenþiu, Mitropolitul Ardealului, înseara zilei de 24 septembrie, PreasfinþitulDaniil, episcop al românilor ortodocºi dinSerbia ºi apropiat al Pãrintelui Arsenie,aducea ca binecuvântare pentru ÞaraFãgãraºului halatul cu care adeseori pãrin-tele a fost vãzut îmbrãcat atunci când seafla la Drãgãnescu, unde a pictat timp de15 ani acea „capelã sixtinã” a neamuluiromânesc. Preasfinþitul Daniil aevocat atunci, în cuvântul sãu,marea personalitate a PãrinteluiArsenie, precum ºi contribuþia

Preacuvioºiei Sale la întoarcereape calea cea dreaptã a multor oa-meni debusolaþi ºi rãtãciþi. Totatunci, Pãrintele Episcop ne-a pusla suflet un cuvânt important.Ne-a spus cã, deºi trupul pãrin-telui se odihneºte în cimitirul de laMãnãstirea Prislop, duhul Pãrin-telui se aflã în Þara Fãgãraºului,acolo unde pãrintele ºi-a desfã-ºurat primii zece ani de activitatemisionarã prin transformarea uneimulþimi mari de credincioºi, înconºtiinþa cãrora duhul Pãrintelui

lucreazã pânã astãzi.Într-adevãr, duhul PãrinteluiArsenie este prezent în Þara Fã-gãraºului. Îl gãsesc cei care urcãspre "fereastra" Munþilor Fãgãraº,la Chilia sãpatã în stâncã cu daltaºi ciocanul, acolo unde s-a rugat ºia plâns pentru mântuirea neamu-lui românesc. Îl gãsesc ºi cei caresorb din „apa cea vie” care iz-vorãºte din izvorul Pãrintelui dinapropierea mãnãstirii, unde cre-dincioºii aleargã sã-ºi astâmperesetea cea duhovniceascã, cu nã-

dejdea tãmãduirii de bolilesufleteºti, dar ºi de cele trupeºti.Duhul pãrintelui Arsenie sãlãº-luieºte ºi în vechea bisericã amãnãstirii, acolo unde erau mãr-turisiþi ºi eliberaþi de pãcatele lorcei care bãteau distanþe lungi pe

jos pentru a ajunge acolo.Duhul Pãrintelui îl descoperã

ºi cei care-ºi poartãpaºii pe cuprinsulmãnãstirii de la Sâm-bãta: pe aleile ce ducde la biserica mãnãs-

tirii la vechea stãreþie, în grãdina amena- jatã de Sfinþia sa, unde în unele fotografiipoate fi zãrit alãturi de acea amforã anticã;la acea piatrã de râu din faþa paraclisuluiMitropolitului Nicolae Mladin, aºezatãacolo de dânsul; la crucea din spatele fos-tei clopotniþe ºi, nu în ultimul rând, laaltarul de varã din pãdure, unde PãrinteleArsenie a slujit atâtea Sfinte Liturghii ºi deunde i-a îndrumat prin cuvântul sãu spre

cele cereºti pe credincioºii sãi.Cu siguranþã cã duhul Pãrintelui

Arsenie lucreazã ºi astãzi, întrucât roadelemisiunii sale pe pãmântul fãgãrãºean sepot vedea în viaþa ºi în casele cre-

dincioºilor care l-au cunoscut ºi care aualãturi de icoane ºi câte o fotografie aPreacuvioºiei Sale, în semn de cinstire ºirespect, dar ºi în ziua de prãznuire a tre-cerii la cele veºnice, când în poiana de laPrislop, neîncãpãtoare pentru mulþimile decredincioºi care-ºi aratã recunoºtinþa ºimulþumirea pentru ajutorul primit, se aflãºi mulþi fãgãrãºeni.

Pr. Vasile Stan

Eveniment

Duhul Pãrintelui Arsenie în Þara Fãgãraºului Dupã ce în septembrie am sãrbãtorit 100 de ani de la

naºterea Pãrintelui Arsenie, marele duhovnic ºi îndrumãtor spiritual al fãgãrãºenilor, în aceastã lunã, pe 28 noiembrie,vom prãznui 21 de ani de când Pãrintele Arsenie s-a mutat dintre noi la cele veºnice.

Preoþii din Proto-popiatul Fãgãraº auparticipat marþi, 2 no-iembrie, la conferinþacu tema „AutocefaliaBisericii Ortodoxe Ro-mâne”, desfãºuratã înprezenþa Înaltpreasfin-þitului Laurenþiu, Mitro-politul Ardealului, ºi apr. acad. prof. dr. Mir-cea Pãcurariu. Temaconferinþei a fost prezen-tatã de cãtre doi preoþireferenþi, care au vorbit

despre contextul ºi pro-blemele recunoaºteriioficiale a autocefalieiBisericii Ortodoxe Române, de la care se îm-plinesc 125 de ani. Prezentarea a fost întregitã

în final de cãtre Pãrintele academician MirceaPãcurariu, care a sintetizat concluziile nece-sare în urma comemorãrii acestui eveniment.

Dupã încheierea conferinþei, PãrinteleMitropolit, împreunã cu un sobor de preoþi, apoposit la catedrala ortodoxã din Fãgãraº.Cupola mare a clãdirii aflate în construcþie afost acoperitã de curând cu tablã de inoxtitanizat, iar acum au sosit la catedralã ºi cele

patru cruci pentru turnurile din jurul cupolei.Aici a avut loc slujba de sfinþire a celor patrucruci, de doi metri fiecare, care vor fi puse pecele patru turnuri ce înconjoarã cupola ceamare. Slujba a fost oficiatã de PãrinteleMitropolit, alãturi de pãrintele protopop IoanCiocan ºi de un sobor de preoþi ºi diaconi.

Achiziþionarea celor patru cruci a fostposibilã cu ajutorul mai multor fãgãrãºeni,

printre care ºi primarul oraºului. „Câtevafamilii din jurul meu, câþiva prieteni am pusban lângã ban ºi am contribuit la achizi-þionarea uneia dintre cele patru cruci. Este obucurie a noastrã sã facem acest lucru ºi sperca ele sã fie un semn de ocrotire pentru toþilocuitorii Fãgãraºului”, a spus Sorin Mãnduc,primarul municipiului.

„Fiecare eveniment de acest fel este unprilej de bucurie, pentru cã se înalþã acum, alã-turi de cupola centralã ºi de crucea de pe ea,

alte patru mici turnuleþe, cu însemnele crucii.Semnul crucii este pentru noi o pavãzã puter-nicã, pentru cã este crucea pe care s-a rãstignitMântuitorul nostru Iisus Hristos”, a spusPãrintele Mitropolit. Cu aceastã ocazie, ÎPSLaurenþiu a transmis ºi o chemare cãtre fãgã-rãºenii de pretutindeni de a contribui la con-tinuarea lucrãrilor la catedralã.

Natalia Corlean

S-au sfinþit crucile catedralei



3Eveniment

Un an altfel cu Pãrintele Teofil La Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, sute de fii duhovniceºti din

toatã þara au participat la pomenirea unui an de la plecarea la Domnul a PãrinteluiTeofil. Sfânta Liturghie ºi slujba parastasului au fost oficiate sâmbãtã, 23 octombrie, de un sobor de preoþi ºi diaconi condus de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitro- politul Ardealului, ºi Preasfinþitul Sofian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe

Române a Germaniei. Momentul a fost prilej de aduceri-aminte ºi trãiri deosebite:

Bucuria Pãrintelui Teofil este sã ne ºtie aproape de

DumnezeuNoi toþi venim astãzi cu dragostea

noastrã, cu mirul cinstirii, cu gândurilenoastre ºi cu tot ce avem mai frumos pen-

tru Pãrintele Teofil ºi pentru Dumnezeu.Toþi cei care sunteþi aici puteþi sã vã con-sideraþi purtãtori de mir, mironosiþe ºimirofori în cinstea Pãrintelui. Plecând dela acest lucru, sã ne gândim cã tot aºa ºitrebuie sã fim ºi cinstitori ai MântuitoruluiÎnviat, pentru cã bucuria Pãrintelui Teofileste sã ne ºtie aproape de Dumnezeu.

PS Sofian Braºoveanul

Prezent aieveaMi-amintesc cã 29 noiembrie 2009

ºi-a scos capul ciufulit de ploi fãrã sã trã-deze nimic din taina grea a zilei. De dimi-

neaþã, pe o reþea de comunicare, o prietenã scrise-se scurt: „a murit Pãrintele Teofil”. Am recitit decâteva ori, clipind des. Nu putea fi o glumã, darprimul lucru pe care l-am putut întreba tâmp afost dacã e adevãrat. Era. Peste zi am primit con-firmarea - pe internet, pe telefon, chiar ºi la ºtiri.

Un an mai târziu, tot pe nepregãtite a venitvestea pomenirii de-un an a Pãrintelui. Când tre-cuse? S-au înghesuit atâtea în rãstimp, dar parcãieri a fost.

Un soare cald ne-a mângâiat pe cei care ne-amuitat în sus, cântând Hristos a Înviat, în jurul mor-mântului sãu. Mi-a revenit întrebarea: chiar e ade-vãrat? Parcã-l simþeam pe Pãrintele ca atuncicând era „acasã”. Ca atunci când ºtiam cã e acolo,chiar dacã nu îl zãream - gânduri vechi îmi jucau

în minte: poate spovedeºte ori primeºte pe cine-va; poate e la chilie. Pe vremuri aproape cã îl pân-deam. Doar ca sã-l vãd, sã spuie cald „dragã” ºisã zâmbeascã neapãrat.

Mã aºteptam sã regãsesc mãnãstirea cumvapustiitã fãrã prezenþa-i cuprinzãtoare a toate. ªitotuºi, era acolo. Plecase, de vreme ce stãteam

înaintea mormântului, dar era prezent. Sâmbãtanu era vãduvitã de duhovnicul ei ºi nici cei carel-au cunoscut. Au primit binecuvântarea-i deo-potrivã ierarhi, cãlugãri, pelerini veniþi anume sauajunºi întâmplãtor - ca mine, studenþi de departecare i-au sãrutat mâna la conferinþe - dupã ce i-au

sorbit cuvintele ºi lumina, bãtrâni care ºi-au vãr-sat ani de-a rândul amarul înaintea Pãrintelui saucopii nevinovaþi care s-au bucurat de excursie ºicolãcei. Era acolo.

Ceva mai târziu, la trapezã, am aruncat pefuriº o privire spre capul mesei în care-l vãzusemºezând odinioarã. Ciudat, de data asta masa nuavea scaun în capãtul ãla. Sau poate avea ºi nu-lvedeam? Oana Dobrin

Mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din învãþãtura sa

Vestea trecerii la cele veºnice aPãrintelui Teofil a fost pentru mulþidintre credincioºi ºi pentru toþi uceni-cii sãi o mare supãrare, o mare durereºi o mare mâhnire. Dar ea s-a transfor-mat într-o bucurie. Ascultându-l cutoþii pe tot parcursul acestui an în ne-numãrate zile la Radio Trinitas, ne-amtrezit dimineaþa ºi ne-am culcat seara ascultându-i cuvintele de învãþãturã, pen-

tru cã a avut o activitate binecuvântatã de Dumnezeu atât de rodnicã, în cei 20de ani de la Revoluþie, încât mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din

învãþãtura sa ºi dragostea sa, transmisã prin cuvintele mântuitoare, cuvinte demângâiere ºi de îmbãrbãtare. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului

Am pornit la drum cu emoþia uneiviitoare întâlniri, dar ºi cu întrebarea stã-ruitoare: cum o sã fie la Sâmbãta fãrãPãrintele? Dar, de cum am ajuns aco-lo, aceastã întrebare nu-ºi mai avearostul, pentru cã Pãrintele Teofil eraprezent acolo între noi, pregãtit, ca defiecare datã, sã ne zâmbeascã, sã ne sa-

lute, sã ne îmbrãþiºeze, sã ne îmbãrbã-teze, sã rãspundã întrebãrilor ºi frã-mântãrilor noastre ºi sã ne înveseleascã.

În acea zi, Dumnezeu ne-a zâmbitchiar ºi prin peisajul acela de toamnã

de la poalele Fãgãraºului, cu stâncilede neclintit, cu tonurile vii de galben,verde, maro ºi roºu ale pãdurii ºi cu oluminã caldã ºi delicatã, care semãnafoarte mult cu o îmbrãþiºare a Pãrinte-lui Teofil. Pentru mine Pãrintele a fosto bucurie ºi în prezenþa lui simþeai cãeºti în siguranþã, îþi dãdea acea sigu-

ranþã ºi acea încredere în Dumnezeu,avea puterea sã-þi arate cum e raiul.Aºa a fost ºi la întâlnirea de acum.

Roxana Jurca

În aºteptarea tainicã areîntâlnirii

23 octombrie 2010 - o zi fru-moasã de toamnã cu soare ºiamintiri în „tinda raiului, casa luiDumnezeu, poarta cerului ºi locul

împlinirilor”, de unde PãrinteleTeofil ne-a deschis uºa inimii sale

spre a ne vesti Iubirea lui Hristos.Gânduri calde, gânduri dragi,

amintiri... Fiecare clipã lângã Pã-rintele Teofil e o amintire ºi o pu-nem deoparte cu sfinþenie la adã-postul sufletului nostru. Iar viaþa efrumoasã ºi curge neºtiut mai de-parte, în aºteptarea tainicã a reîn-tâlnirii... Emanuela Ciocan

Existã nãdejde de revedereE greu sã te desparþi de un om al bucu-

riei, de un pãrinte care ne-a cuprins în dra-gostea sa pe toþi cei care l-am cunoscut.Existã însã nãdejde de revedere. Sã luãmaminte la toate cele rãmase de la Pãrintelepentru noi. Sã ne împropriem Gânduricare duc la cer . Sã ne curãþim de patimica sã avem Gânduri senine. Sã ne iubimunii pe alþii în aºa fel, încât sã dobândimCredinþa lucrãtoare prin iubire. Sã o cin-stim pe Maica Domnului - raiul de tainãal Ortodoxiei ca sã gãsim Calea sprebucurie. Iar când mintea ne va fi strãbã-tutã de Lumini de gând , când vom petreceSãrbãtori fericite ºi ne vom ospãta Dinospãþul credinþei, atunci Hristos va fi înmijlocul nostru ºi ne vom reîntâlni cuPãrintele Teofil. Cosmin Matic

Pãrintele avea puterea sã îþi arate cum e raiul



CMYK

4 Eveniment

Sfinþii români au mãnãstire la

Pãstrãtori fideli ai OrtodoxieiDupã mãrturiile vremii, pe hotarul

ªincii au existat patru schituri „unde a fostvenind tinerime din tot Ardealul, la

învãþãturã, unde au fost învãþând de lacãlugãri” (ªt. Meteº). Începutul mãnãs-tirii trebuie aºezat, potrivit unei tradiþii, pevremea evlaviosului domn munteanNeagoe Basarab, care ºi-a luat aici omoºie cu gândul de a ridica o mãnãstirefrumoasã. În jurul acesteia s-au aºezatºincanii noi, pãstrãtori fideli ai credinþeiortodoxe, hotãrând „împreunã cucãlugãrii laolaltã sã ia arme, iar uniaþianici într-un fel sã nu primeascã” (I.Puºcariu).

Prima Liturghiedupã 250 de ani

Aºa cum consemneazã Actul de înaltãapreciere oferit Preasfinþitului AndreiFãgãrãºeanul din partea Primãriei Comu-nei ªinca Nouã: „Sosit-a vremea sã dãmrevenirii viaþa monahalã în acest binecu-vântat loc de mãnãstire ºi de pomenire.S-a îndurat întru aceasta Pãrintele Lu-minilor vãzând cum, din acest pãmântamestecat cu pulberea de trupuri româ-neºti, s-a ridicat necontenit la cer cur-cubeul rugãciunii celei fãrã de sfârºit (…)ca sã lege veac de veac ºi sã sesãvârºeascã liturghie dupã liturghie (…),ca dimpreunã sã trãim învãþãtura creºtin-ortodoxã în toatã profunzimea ºi în toatãsinceritatea noastrã”.

Prima Liturghie ce reînnoadã ºirulrugãciunii neîncetate ºi al vieþii de obºte laªinca Nouã a fost oficiatã de PreasfinþitulEpiscop Andrei Fãgãrãºeanul, alãturi deun sobor de preoþi, care, împreunã cu ceiaproximativ 2000 de credincioºi prezenþi,au venit sã încununeze prin rugã ºi bine-

cuvântare munca ºi truda neostoitã a Pã-rintelui stareþ Matei ºi a ucenicului sãu,monahul Nectarie - „împlinitori ai rugã-ciunilor bunilor biruitori mucenici dinLunca Mãnãstirii”.

Cuvântul de „Laudatio” ce însoþeºteActul de înaltã apreciere oferit Pãrinteluistareþ de cãtre domnul primar DumitruFlucuº, în numele comunitãþii din ªincaNouã, exprimã necesitatea ºi totodatãbucuria reactivãrii vieþii monahale peaceste locuri: „A rânduit Dumnezeu, laplinirea vremii, sã-l cheme sub brazdanoastrã de cer pe Preacuviosul PãrinteMatei, cunoscându-i vocaþia de semãnãtoriscusit al cuvântului Evangheliei ºi de zi-ditor al lucrului bine fãcut. Ne rugãm luiDumnezeu sã pãstrãm aprins, împreunãcu Pãrintele nostru Matei, rugul credinþeiortodoxe prin jertfelnicia vieþii noastre,

însoþindu-l pe Cuvioºia Sa, cu timp ºi fãrãtimp, în necurmata ºi vrednica trudã dea-ºi potrivi rostul vieþii sale cu firea pã-mântului binecuvântat al acestor locuri.”

Sub ocrotirea Sfinþilor RomâniÎncepând de acum, noi file de calen-

dar vor marca existenþa credincioºilorºincani ºi nu numai, odatã cu prãznuireaSfinþilor Români, a Sfintei AnastasiaRomana ºi a Sfântului Nectarie, ocroti-torii sfintei mãnãstiri, pentru bucurianetrecãtoare a binecredincioºilor închi-

nãtori ºi pentru cinstirea veºnicã a cã-lugãrilor din aceste locuri.

În felul acesta, s-a scris o nouã filã deistorie bisericeascã, semnatã, cum e ºifiresc, de toþi cei prezenþi, care sã vor-beascã peste veacuri despre râvna, dãrni-cia, credinþa ºi jertfelnicia oamenilor trãi-tori pe aceste meleaguri.

Prof. dr. Gheorghe Malene

Dupã câteva secole de la pustiirea vechii vetre monahale, provocatã de inter- zicerea vieþii monahale prin decretele date de stãpânirea de altã credinþã din acelevremuri, prima Sfântã Liturghie a fost oficiatã la ªinca Nouã duminicã, 31 octombrie, de cãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului,

împreunã cu Pãrintele Matei, egumenul mãnãstirii, ºi un sobor de preoþi ºi diaconi.

Loc de mãnãstire ºi de pomenire Pentru ºincanii noi, urmaºi demni ai luptãtorilor pentru Ortodoxie în vre-

muri de grea încercare pentru credinþa noastrã, pãstrarea frumoaselor boltiri ale trecutului reprezintã darul de a fi, peste veacuri, împlinitori ai rugãciunilor bunilor biruitori mucenici, jertfiþi în Lunca Mãnãstirii, locul cu lespezi zugrãvite - „un zid frumos cu flori” - ce vorbeºte despre biserica de piatrã a mãnãstirii „de la Trestioara”, cum îi ziceau sãtenii.

«Anul trecut, când au aflat de plecareapãrinþilor de la ªinca Veche, oamenii dinªinca Nouã i-au rugat sã vinã la ei, pentrucã îºi doreau sã reînvie o vatrã mãnãs-tireascã pe hotarul satului lor. Dupã veacuride aºteptare, visul le-a fost împlinit - pentrucã au cerut de la Dumnezeu ce le e de folos:pãrintele stareþ Matei a primit loc de mã-nãstire la ºapte kilometri de sat, la capãtulunui drum de munte anevoios ºi îngust, înmijlocul pãdurii, unde în ultima vreme n-acãlcat decât picior de urs - dupã cum însuºimãrturisea, dar unde au fost descoperiteruinele unui vechi aºezãmânt care a dis-pãrut în urma prigoanei pusã în aplicare degeneralul Buccow.

Cu mare drag, sãtenii au donat tere-nurile din zona mãnãstirii ºi, pe tot parcur-sul lucrãrilor, au fost trup ºi suflet alãturide pãrinþi. Ceea ce pãrea imposibil atâtpentru ierarh - care a ºovãit sã dea binecu-vântare pentru construirea unei noi mânã-stiri -, cât ºi pentru oameni, raportându-sela vremurile de crizã spiritualã ºi financiarãde acum, s-a plinit uºor cu ajutorul Dom-nului ºi cu iubirea omului, cu „dragosteacare este binevoitoare” (I Cor. 13, 4) ºi decare au dat dovadã din plin sãtenii dinªinca Nouã, în frunte cu primarul lor,Dumitru Flucuº ºi pãrintele paroh Sorin

Suciu.Îndemnul pe care ni l-a dat la sfârºitul

slujbei Preasfinþitul Andrei: sã mãrturisimminunea cã s-a refãcut în scurt timp mã-nãstire la ªinca Nouã ºi cã îl putem regãsiacolo pe pãrintele Matei, în fiecare zi de-acum înainte, slujind vreme de 40 de zile larând Sfânta Liturghie.»

Mãdãlina Matic

Mãrturisiþi minunea

F o t o : A u r e l D r a g n e



CMYK

5Eveniment

ªinca Nouã

Amintitã doar de o troiþãPânã în urmã cu câþiva ani, frumoasa

poianã de la poalele pãdurii, cunoscutãsub numele de Trestioara, era strãjuitãdoar de o troiþã, ce amintea existenþa fos-tului aºezãmânt. Cercetarea arheologicãpe care am întreprins-o în acest loc în-tre anii 2008 ºi 2010, în colaborare cuFacultatea de Istorie a Universitãþii Bu-cureºti ºi Primãria Comunei ªinca Nouã,a condus la descoperirea vestigiilor vechiibiserici mãnãstireºti.

Edificiul de piatrã descoperit com-portã douã etape importante de con-strucþie. Partea mai veche, databilã lamijlocul secolului al XVII-lea, era consti-tuitã din navã ºi altar, potrivit modeluluiconstructiv deja consacrat în spaþiul tran-silvãnean. În decursul secolului al XVIII-lea, bisericii i s-a adãugat pe faþada ves-ticã un pronaos deschis, ce putea avea ºirolul de pridvor. Observaþia este impor-tantã, deoarece aceastã structurã constitu-ie una dintre primele influenþe ale arhitec-turii bisericeºti din Þara Româneascã înspaþiul fãgãrãºean. Elevaþia zidurilor

descoperite conservã pe alocuri registrulinferior al picturii.

Pustiitã ºi ruinatãVechiul aºezãmânt apare consemnat

în documentele vremii. La 1748 avea ºasevieþuitori, cãlãuziþi de preotul Avram,iobag din ªinca ce cãlãtorise la Ierusalim.Zece ani mai târziu, mãnãstirea este po-menitã din nou, având ca vieþuitori doicãlugãri ortodocºi: preotul Avram ºipreotul Iosif, originar din Muntenia. La18 ianuarie 1755, episcopul unit PetruPavel Aron amintea aºezãmântul de aicica fiind ocupat de cãlugãri ortodocºi, iarla 26 aprilie 1779, episcopul unit GrigorieMaior îi scria generalului Preiss cã:„nedãrâmarea ºi restaurarea mãnãstiriischismatice (ortodoxe) din ªinca scanda-lizeazã întreagã Þara Oltului”. Decreteleimperiale din anii 1767, respectiv 1782,au interzis viaþa monahalã, conducând lapustiirea mãnãstirilor transilvãnene cescãpaserã distrugerii din 1761. În aceste

împrejurãri, schitul de la ªinca Nouã afost pãrãsit. Pustiitã, mãnãstirea s-a ruinat

cu trecerea timpului. Acest fapt este con-firmat de rezultatul sãpãturilor arheolo-gice, dovadã absenþa indiciilor care sãateste distrugerea violentã a lãcaºului.

Semn al unei vieþi monahale închegate

Vestigiile bisericuþei erau încã vizi-bile la 1859. Preoþii Gheorghe Flucuº ºiNestor Popa din ªinca Nouã îi scriuMitropolitului Andrei ªaguna cã „mai eraºi o altã mãnãstire, în Trestioara, cu bise-ricã de zid, cu moºie mare ºi grãdinã depoame. Aici se mai vede ºi azi un zid fru-

mos cu flori”; iar preotul Petru Popescu,protopop ortodox al Fãgãraºului, rela-teazã în raportul întocmit cãtre acelaºimitropolit: „Cã umblând eu ºi ispitind dinmai mulþi (...), toþi într-alt chip îmispuserã ºi mã întrebarã sã le spui de careschit vreau sã aflu? Pentru cã în vremilevechi în munþii numitelor sate (ªincaVeche, ªinca Nouã) au fost mai multerenumite mãnãstiri (...). Pânã în vremilelui Iosif împãratul, care de atuncea desfi-inþându-sã ºi stricându-sã, astãzi se maiaflã numai lemnele ruinelor lor.”

Prin vechimea ei, Mãnãstirea de laªinca Nouã constituie un reper important

în istoria monahismului fãgãrãºean ºitotodatã transilvãnean. Biserica de zid amãnãstirii precede cu aproape o jumãtatede veac ctitoria brâncoveneascã de laSâmbãta de Sus, dovedind prezenþa uneivieþi monahale închegate în acest spaþiu

în secolul al XVII-lea. Muzeograf drd. Aurel Dragne,

Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”

„Paºii noºtri au cãlcat pãmânt sfinþit!” Astfel mãrturisea Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul în cuvântul de învãþã-

turã adresat credincioºilor care au venit în numãr impresionant la mãnãstirea de la ªinca Nouã. Reînfiinþatã pe amplasamentul unuia dintre cele patru aºezãminte existente în trecut în hotarul satului ªinca, mãnãstirea reînnoadã tradiþia secularã a vieþuirii monastice din zonã, întreruptã la mijlocul secolului

al XVIII-lea în urma mãsurilor brutale adoptate de administraþia imperialã habsburgicã.

31 octombrie 2010: zi binecuvântatã,

mult-aºteptatã! Pentru nimic în lume n-aºfi vrut sã lipsesc.Ne-am afundat, din sat spre mãnãstire,

pe drumul ce ºerpuia printre livezile verzi,proaspãt cosite, ºi dealurile îmbrãcate înveºmântul des al pãdurii în culorile toam-nei. Deasupra a toate se întindea vãzduhulstrãbãtut de lumina soarelui ºi albastrulsenin ºi curat al cerului.

Mãnãstirea ni se arãtã, în sfârºit, înpoiana înconjuratã de dealuri. Construcþiaalbã aºtepta harul sfinþitor, iar pridvorul

împodobit cu cetini de brad ºi flori încântaprivirea pelerinului, vorbind în tãceredespre hãrnicia mâinilor care-l pregãtiserã.

Poporul aºtepta cuminte.Liturghia începu. Masa altarului, ierar-

hul, stareþul, pãrinþii, pridvorul, poporul,dealurile... De acolo, de la altar, ca dintr-uncentru, se revãrsa concentric o frumuseþecare lua forma tuturor. Duh de sãrbãtoare.

Se citi Apostolul: I Corinteni 13 -Imnul dragostei. Cugetarea se adânci, loculse lãrgi, se diluã cumva. Uitasem undesunt. Nu mai exista spaþiu, ci doar urechi ºiinimã. Cuvintele imnului: „Dragostea

îndelung rabdã, este binevoitoare, nu selaudã, nu se trufeºte... Toate le rabdã, toatele crede, toate le nãdãjduieºte... Dragostea

nu cade niciodatã” nu mai erau rostite degura unui om. Dar de Cine, atunci? Cu-vintele veneau din veºnicie ºi intrau înabisul deschis în inima noastrã...

Prefacerea Darurilor, epicleza: toþisfinþii au venit de faþã. În rândul dintâi -duhurile pãrinþilor ºi fraþilor care slujiserã

în vremuri trecute în mãnãstirea de aici.Predica Preasfinþitului: cuvânt limpe-

de, cuvânt temeinic, cuvântul lui Dum-nezeu rostit prin om. Ierarhul fãcea partedin sãrbãtoare ºi, la rândul sãu, fãcea sãr-bãtoarea mai frumoasã pentru noi.

Primarul ºi sãtenii: vrednicia oame-nilor care luptã ºi înfãptuiesc. Ambiþia de aface, ºi de a face frumos ceea ce fac, câtmai sãrbãtoresc.

Stareþul: este sau trebuie sã devinã unacu mãnãstirea. Taina lui este în suflet. Iardânsul este mereu în sufletul nostru.

Iatã: am ajuns pânã aici, ºi trebuie sãmergem mai departe. Slavã lui Dumnezeupentru cele trecute ºi pentru cele viitoare!

Amalia Dragne

ªinca Nouã - sãrbãtoarea din inimi

F o t o : A u r e l D r a g n e



Se ºtie cã perioada copilãriei nu seuitã niciodatã. Ce amintiri vã leagã de aceastã etapã a vieþii?

Am cunoscut de mic greutãþile vieþii.

În anul 1944 autoritãþile române ne-auevacuat din Bucovina, ca sã nu ne prindãruºii din urmã. Acest lucru s-a întâmplatundeva prin luna lui martie. Þin minte cãafarã era o zãpadã mare, aºa era în locurileacelea iarna. Am plecat împreunã cu pã-rinþii ºi surorile mele cu o cãruþã pânã laCâmpulung Moldovenesc, de unde amurcat într-un vagon pentru animale. Înafarã de familia noastrã au mai urcat cunoi încã trei fraþi de-ai tatãlui meu, împre-unã cu familiile lor. Într-o jumãtate devagon eram noi, iar în cealaltã jumã-tate, animalele pe care pãrinþii le-au

luat de acasã. Þin minte cã tata aslobozit animalele pe care nu le-aputut lua cu noi.

Tatãl meu a aflat, de la cineva depe drum, cã ne putem stabili prinÞara Fãgãraºului. În Vinerea Paºtiloram ajuns în Voila, unde am fost gãz-duiþi de familia lui Relu Fãrcaº carelocuia pe uliþa Voivodenilor. Au fostniºte oameni excepþionali. Ne-auprimit cu cal, cãruþã, pãrinþi ºi copii.Am stat la ei câteva luni, într-o cã-suþã de varã. Apoi ne-am mutat peuliþa bisericii, într-o casã din lemn.

Când am plecat din Bucovina natalãaveam 9 ani, o sorã era de 6 ani, unade 11 ºi alta de 14 ani. În Voila amlocuit 4 ani. În anul 1948 ne-ammutat în Cincºor, unde am fost

împroprietãriþi cu 8 iugãre de pã-mânt. Am locuit în casa unei sã-soaice. În Cincºor am stat 8 ani,dupã care ne-am mutat în Fãgãraº,

într-o casã vizavi de bi-serica Brâncoveanu.

Ce ne puteþi spune despre anii de ºcoalã?Primele patru clase

le-am fãcut în satulnatal, apoi mi-am com-pletat celelalte studii laºcolile din Voila ºiCincºor. În anul 1950am intrat la Liceul„Radu Negru”, pe care

l-am terminat în anul 1954. Pe atunci nuexistau anumite profile de specialitate, senumea doar Liceul „Radu Negru”. În anul1954 am intrat la Institutul Teologic

Universitar din Sibiu. Sunt licenþiat înIstoria Bisericii Universale, sub coor-donarea prof. dr. Milan ªesan, care setrãgea tot din Bucovina. Teza lucrãrii melede licenþã fãcea referire la Facultatea deTeologie din Cernãuþi.

Aveþi o activitate foarte longevivã în plan misionar - 51 de ani. Împãrtãºiþi-ne câte ceva din experienþa dumneavoastrã.

Am fost hirotonit în anul 1959 de cãtrePreasfinþitul Teodor Scorobeþ. Am fostnumit în satul Rucãr, din comuna Viºtea,

unde am stat 32 de ani, dintre care 16 anii-am petrecut efectiv în sat. Dupã ce au

crescut copiii am venit la oraº, de unde amfãcut naveta. La început am locuit într-ocasã modestã, pentru cã atunci casa paro-hialã era ocupatã de cãtre secretarul departid. În doi-trei ani am reuºit însã sã mãmut în casa parohiei. Vremurile nu eraudeloc uºoare, pentru cã pânã în anul 1965nu era curent electric la þarã. Era greu ºi cudeplasarea, pentru cã nu exista pe atuncipod, iar peste Olt treceam cu barca. Peatunci nu existau pretenþii în rândul pre-oþilor tineri cu privire la condiþiile delocuit. Despre un anumit lux nu se puneaproblema.

Cum aþi îmbinat activitatea pre-oþeascã cu cea pe plan administrativ?Care au fost satisfacþiile?

În afarã de preoþie am lucrat mult ºi peplan administrativ, pentru cã am fost iniþi-atorul construirii primului pod de lemnpeste Olt ºi a cãminului cultural din sat.Am fost preºedinte al comitetului de con-strucþie. Munca mea nu a fost uitatã, astfel

încât am fost fãcut cetãþean de onoare alsatului Rucãr de cãtre autoritãþi. Pentrumine a fost o surprizã plãcutã, pentru cã

Dialoguri6

„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadãInterviu cu Pãrintele Vasile OnciuO veche zicalã româneascã spune: ,,Dacã n-ai bãtrâni

sã-i cumperi”. Acest lucru se adevereºte în toate sferele de activitate, mai ales când este vorba de practicã, care este cea mai grea. Nici preoþia, unde îndrumarea omului spre mântuire are o conotaþie aparte, pentru cã implicã o mare responsabilitate, nu face excepþie. Practica misiunii se învaþã mai ales „pe teren”, de aceea trebuie sã învãþãm dela veteranii noºtri care ,,au albit” la altar. Pe pãrinteleVasile l-am gãsit acolo unde ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii: în bisericã. Este unul dintre decanii devârstã ai misionarismului fãgãrãºean, iar povestea vieþii sale este un adevãrat roman. Pãrintele Onciu este o le- gendã vie, are deja 51 de ani de activitate preoþeascã.

Pãrintele Vasile Onciu s-a nãscut la datade 14 decembrie 1934, din pãrinþii Teodor ºiMaria, în comuna Ropcea din JudeþulStorojineþ, în apropiere de Cernãuþi - aflat înBucovina de Nord, ocupatã de ruºi. Tatãl eracojocar de meserie, iar mama casnicã. Au fostpatru copii la pãrinþi: Vasile, Vera, Viorica ºiFelicia. Familia este evacuatã în anul 1944 ºise stabileºte în Þara Fãgãraºului la Voila,Cincºor iar apoi la Fãgãraº.

Primele studii le începe în satul natal iarapoi le completeazã la ºcolile din Voila ºiCincºor. Între anii 1950-1954 urmeazã Liceul"Radu Negru" iar în intervalul 1954-1958 îºidesãvârºeºte cunoºtinþele teologice în cadrulInstitutului Teologic Universitar din Sibiu.

Familia. Este cãsãtorit cu Cornelia - asis-tentã medicalã ºi are trei copii: Carmen-Angela ºi Anca, care sunt economiste, ºiDana, de profesie inginer constructor. Ancaeste stabilitã în Houston, statul Texas - SUA.Între anii 1959-1991 activeazã în parohiaRucãr, iar în 1991 vine la Fãgãraº, în urma

înfiinþãri unei noi parohii în cartierulCombinat.



Actual 7

Hristos e prezent înfiecareSfântã Liturghie

Sã-L cauþi pe Hristos ecategoric un lucru foartebun ºi nu zic cã e rãu sã vreisã calci „pe urmele paºilorLui”. Fiecare dintre cei careau ajuns sã aibã o astfel deexperienþã þin sã ne poves-teascã ºi sentimentele pecare le-au trãit în diverselocuri din Þara Sfântã ºinici asta nu e rãu deloc.

Ceea ce trebuie însã sã înþelegem este cã nu e ne-voie sã mergem pânã acolopentru a ne întâlni cu Hris-tos. Cu Hristos te poþi întâlni la fiecareSfântã Liturghie care se oficiazã în „umila”bisericuþã din satul tãu. Dacã nu-L simþi ºinu-L vezi pe Hristos pe altarul bisericii dela tine din sat, eu cred cã nu-L simþi ºinu-L vezi pe Hristos nici în Þara Sfântã, cie doar o iluzie, o amãgire. Sã crezi cã peHristos nu-L descoperi decât în ÞaraSfântã e de fapt mãrturia necredinþei sau aunei credinþe false. Pãi dacã acum maibine de douã mii de ani Iisus Se „plimba”numai pe la Ierusalim ºi prin împrejurimi-le acestuia, acum El se „plimbã” peste tot

în lume, acolo unde „se adunã doi sautrei” în numele Lui. Eu cred cã e mai marebucuria când te gândeºti cã Hristos vine Ella noi în sat ºi se roagã cu noi în bisericanoastrã din deal (sau din vale).

Diferenþa dintrevizita-excursie ºi pelerinajPentru un creºtin adevãrat, Þara

Sfântã nu este un „muzeu” bun de vizitat,o „staþiune” pitoreascã, un „obiectiv turis-

tic”. Pentru un creºtin adevãrat vizitareaLocurilor Sfinte este o bucurie duhov-niceascã, pe care ne-o face Hristos. Iarcând spun „vizitare” vreau sã se înþeleagãde fapt cã spun pelerinaj. În acest peleri-naj, Ghidul nostru este chiar Hristos, carene poartã pe fiecare prin acele locuri. Lafel trebuie înþeles ºi „mersul” nostru pe lamãnãstiri. Nu ca o „vizitã”, ci ca un peleri-

naj, o bucurie duhovniceascã pe careDumnezeu ne-o dãruieºte.

Unde este Þara Sfântã?Pentru un creºtin adevãrat, a cãlca „pe

urmele paºilor Lui” nu înseamnã a merge„în vizitã” în Þara Sfântã, ci a urmaEvanghelia Lui, adicã a pãºi pe CãrareaÎmpãrãþiei Sale. Degeaba merg sã vãdpeºtera unde S-a nãscut Iisus, dacã nu fac

din sufletul meu o iesle unde sã se nascãEl de Crãciun. Degeaba merg pe MunteleFericirilor, dacã uit sã spun RugãciuneaDomneascã înainte de masã sau nu amhabar de Fericirile rostite de Iisus pe acelmunte. Degeaba merg sã vãd GrãdinaGhetsimani, dacã nu am habar de rugãciu-nea lui Iisus înainte de a Se lãsa prins ºidus la judecatã. Degeaba merg sã vãdGolgota, dacã nu înþeleg cã ºi eu trebuie sãrãstignesc pãcatele ce zac în mine. Eu credcã, pentru creºtinul adevãrat, Þara Sfântãeste cu adevãrat în fiecare bisericã din celmai mic sat sau cãtun „uitat de lume”, iar

pentru „turiºti” Þara Sfântã nu este decât oþarã ca oricare alta.Vã doresc sã vã „plimbaþi” duminicã

de duminicã prin Þara Sfântã din parohiadumneavoastrã, cãlãuziþi de Hristos, iarMaica Domnului sã vã poarte, la fiecareslujbã din biserica dumneavoastrã, prinGrãdina Sa cea minunatã.

Pr. Marius Demeter

nu mi s-a spus pentru ce sunt chemat.Acest eveniment a avut loc în anul 2008.

Fãcând un arc peste timp, cum pri-viþi pastoraþia în mediul rural?

Intervalul de timp petrecut la þarã a

fost cea mai frumoasã perioadã din viaþamea. Tot de acolo vin ºi cele mai fru-moase amintiri. Diferenþa între pastoraþiala sat ºi cea de la oraº a fost ca între cer ºipãmânt. La Boboteazã ºi Ziua Crucii,preotul era aºteptat de oameni încã dincapul uliþei. Toþi lãsau poarta deschisã însemn de respect ºi de cinste pentru preo-tul satului. Oamenii din Rucãr au fost demare ispravã, mai ales în acele timpuri, încare þãranul de altãdatã era de cuvânt.Vorba „da” era „da” ºi „nu” era „nu”. Întot acest timp de 32 de ani am trãit înfoarte bunã armonie cu toþi oamenii din

sat. Am mers pe principiul de a fi preotulcare sã le facã tuturor pe toate. Nefiind oparohie prea mare, am avut mult timp ladispoziþie ºi m-am axat foarte mult ºi pegospodãrie; am þinut animale ºi mi-a plã-cut munca.

V-a fost mai uºor când aþi fost numit în oraº?

În anul 1991 am venit la Fãgãraº, caurmare a înfiinþãrii unei parohii în car-tierul Combinat, unde n-a existat nicio-datã bisericã pânã la venirea mea acolo.Oamenii se duceau la slujbe în oraº sau labisericile din satele înconjurãtoare, Ileni,

Hurez, Râuºor... Am luat totul de la zero,pentru cã la început n-am avut nimic, niciveºminte, nici cãrþi. Împrumutam de lacolegii mei. Am slujit întâi într-o baracã,pe care am transformat-o în capelã. Eratot timpul plinã de credincioºi, pot zice cãerau chiar mai mulþi ca acum. În anul1994 am turnat placa, iar temelia a fostbinecuvântatã de Înaltpreasfinþitul Anto-nie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealuluide atunci. În anul 1998 am definitivatlucrarea ºi am binecuvântat-o. În anul2002, dupã ce am terminat pictura în fres-cã, am avut ºi sfinþirea bisericii.

Pãrinte Vasile, ce sfat le daþi tine- rilor preoþi care se aflã la început de drum?

Preoþii tineri sã-ºi înceapã ucenicia lasat, unde credinþa este mult mai curatã ºimai purã. Acolo oamenii sunt mai ataºaþide Bisericã ºi de pãstorul lor.

Interviu realizat de Pr. ªtefan Botoran

din viaþa mea” Þara Sfântã e în fiecare bisericã Am observat cã în ultimii ani a devenit o modã sã cãutãm cu orice preþ sã vizi-

tãm Þara Sfântã. Nu de puþine ori însã am întâlnit oameni despre care ºtiam cã nu au ajuns sã „viziteze” mãcar o datã ºi propria bisericã parohialã, participând la Sfânta Liturghie, dar au ajuns sã „viziteze” Þara Sfântã.



CMYK

8 Trup ºi suflet

Conceptul de eutanasie arepeste 80 de definiþii. Cea mai"popularã" dintre acestea este:"provocarea morþii unui bol-nav, la cererea acestuia, cumijloace nedureroase".

Eutanasia are mai multeforme: eutanasie activã -reprezintã comiterea unor acte

în vederea provocãrii morþii(cum ar fi: scoaterea din funcþi-

une a unui aparat, adminis-trarea unui medicament într-odozã capabilã sã antrenezemoartea, administrarea uneiinjecþii letale etc.); eutanasiapasivã - constã în neacordareasau întreruperea unui trata-ment, ºtiind cã astfel urmeazãsã se producã moartea pacien-tului în cauzã; o altã formã deeutanasie este sinuci-dereaasistatã medical - medicul sauun alt membru al personaluluimedical îl ajutã pe bolnav sã sesinucidã (de exem-plu, pacien-tului i se prescrie o reþetã cu osubstanþã letalã, i se indicã cumsã opreascã singur aparatele deresuscitare sau i se oferã omascã ºi un tub cu un gaz ceprovoacã moartea).

Prima este aceea cã per-soana are dreptul la o moartedemnã. Or, nicãieri, în nici undocument, nu gãsim dreptul de

a muri; gãsim dreptul la viaþã,dreptul la sãnãtate. A douapremisã greºitã de la care sepleacã este cã totdeauna poþi sãevaluezi corect prognosticulunei boli. A treia premisãgreºitã este aceea cã o persoanãcare are o boalã gravã, însoþitãde dureri, este ºi responsabilã

100% cu privire la suferinþãºi la dreptul la viaþã ºi lamoarte. Gândiþi-vã cã, numai

în momentul unei simpledureri de dinþi, nu prea maipoþi sã raþionezi corect. Înfine, ultima premisã greºitãeste cã, în cazul anumitorafecþiuni, pacienþii au dureriinsuportabile, care nu pot ficontrolate.

Toate aceste premisesunt greºite, pentru cã noi nuputem sã facem un prognostical unei boli; þine de individual-itate. Poþi sã-i spui pacientuluicã mai are trei luni de trãit ºi elpoate sã mai trãiascã trei ani. Adoua chestiune e faptul cã, înacest moment, durerea poate sãfie controlatã ºi, în al treilearând, avem în vedere progresulcare se înregistreazã în rândulºtiin-þelor medicale - boli pecare acum le declarãm incur-abile ar putea deveni curabile

într-un interval foarte scurt detimp.

Eutanasia nu poate fi ac-ceptatã în lumea medicalã dinmai multe motive, spune dr.Vasile Astãrãstoae, preºedin-tele Colegiului Medicilor din

România ºi preºedinte alComisiei de Bioeticã dincadrul Ministerului Sãnã-tãþii. Existã un principiu în

eticã: poþi sã sacrifici partea, casã salvezi întregul. Or, aici,sacrifici întregul ºi nu salvezinimic. Apoi, este o soluþie rad-

icalã, pentru care nu mai ai calede întoarcere. De asemenea,exis-tã posibilitatea abuzului.Me-dicii sau cei care apreciazãcazul nu sunt îngeri; pot sãexiste interese sau pot sã existeabuzuri. Pot sã încalce principi-ile profesiei medicale, în vir-tutea cãrora medicul este dator

a prelungi viaþa. Mâna carevindecã nu poate sã fie aceeaºicu mâna care ucide.

Eutanasia ar introduce unclimat de neîncredere întremedici ºi pacienþi. Mai ales înzilele noastre, când actele med-icale sunt foarte scumpe, poatesã aparã suspiciunea cã medi-cul determinã pacientul sã do-reascã eutanasia, pentru a faceeconomie.

Eutanasia a apãrut ca rãs-puns la neputinþa sau dezintere-sul în a oferi bolnavilor în stãriterminale îngrijiri optime.Chiar dacã nu mai existã niciun tratament disponibil în o-prirea progresului bolii, rã-mâne întotdeauna posibilitateaunei îngrijiri ºi a unui bun con-trol al simptomelor. Mai im-portant decât boala în sine estecum percep eu boala aceasta.

Aºadar trebuie cultivatã ati-tudinea mentalã pozitivã.

Medicina modernã dispunede nenumãrate mijloace de aameliora suferinþa fizicã. Unexemplu excelent de îngrijire abolnavilor ºi bãtrânilor însuferinþã este modelul de tiphospice din Anglia. Modelul a

fost preluat ºi înRomânia, sub denu-mirea de îngrijirepaliativã. Terapia

paliativã nu înseam-nã numai tratamentmedical, ci este o

îngrijire amplã -emoþionalã, psihicã,fizicã ºi spiritualã -de care au atâta ne-voie aceºti oamenisuferinzi.

Credinþa în pur-tarea de grijã a luiDumnezeu îl chea-mã pe creºtin sãabordeze pozitiv nu

doar sãnãtatea sau fericirea, darºi boala, durerea sau necazul.Dumnezeu nu îngãduie relelepentru a-l vãtãma sau a-l slei deputeri, ci pentru ca acesta sãdobândeascã folos sufletesc ºisã se întãreascã. Este suficientca el sã nu îºi priveascã viaþaavând drept unic etalon plãce-rea ºi sãnãtatea trupeascã, ci sãaibã în vedere ºi dimensiuneaei spiritualã. "Când sunt slab",

scrie Sfântul Apostol Pavel,"atunci sunt tare". "Nu cu-noaºteþi câtã rãsplatã aduceboala în inima celui care oacceptã mulþumit ºi slãvindu-L

pe Dumnezeu - spune SfântulIoan Gurã de Aur, nimic nueste egal cu rãbdarea bolii dinpunct de vedere al desãvârºiriiduhovniceºti, deoarece aceastaeste regina virtuþilor ºi cea maivaloroasã coroanã a creº-tinilor".

Moartea bunã sau rea nu

este determinatã în cele dinurmã de forma ei exterioarã, deuºurinþa sau greutatea cu caresurvine, ci de starea interioarãcu care o abordeazã omul.Moartea bunã nu este totdeau-na uºoarã, nici moartea uºoarãnu este totdeauna bunã. Suntrelevante întrebãrile formulate

Eutanasia - oare chiar putem înºela Practicatã în câteva þãri europene ºi numai în anumite condiþii,

eutanasia este în contradicþie totalã cu viziunea creºtin-ortodoxã asupra vieþii ºi a morþii. Pierzând sensul transcendent al fiinþeiumane, omul modern nu mai este capabil sã recunoascã valoareainviolabilã a propriei vieþi, ajungând, astfel, în situaþia de a prop-

une eliberarea de viaþã ca ºi cum ea ar fi un simplu obiect.

Adepþii eutanasiei pornesc de la premise false

Oamenii în suferinþã au nevoie de îngrijire paliativã, nu de eutanasie

Ce este eutanasia?

Moartea bunã sau rea



9

CMYK

Actual

Oaspeþi detrei feluri

Unii, atent educaþi,se sfiiesc sã nu deran-

jeze liniºtea casei. Seaºeazã cuminþi într-uncolþ, privind timid în

jurul lor, pentru a nuderanja ceva sau pecineva de lângã ei.Alþii, joviali, distraþi,aproape nepãsãtori,

dau impresia cã nurealizeazã cã sunt doarsimpli oaspeþi într-o casã strãinã. ªi apoi vin ei,aroganþii, plini de sine, de aere, de auto sufi-cienþã. Intrã în casã sfidând prezenþa tuturorcelorlalþi, dar mai ales a gazdei. Nu se sfiiesc sãtrânteascã uºa de perete, sã intre fãrã sã seºteargã pe picioare la intrare, ducând pânã înmijlocul casei noroiul pe care îl poartã mereu cuei, pe oriunde umblã. Nici mãcar nu au bunulsimþ sã dea bineþe celor din jur. Nici mãcar"Gazda" nu-i impresioneazã. Se aºeazã confort-abil în locurile centrale, care par cele mai favor-abile. Iar dacã li se pare cã un musafir timid sau

unul jovial e prea aproape de ei, ºtiu sã-lloveascã cu cotul pentru a-ºi face locul cât maiaerisit în jurul lor.

TimiziiÎn tot acest timp, Dumnezeu, Gazda

Perfectã, se plimbã ca o adiere suavã printreinvitaþi, reuºind sã nu deranjeze pe nici unuldintre ei. Merge pe la fiecare, servindu-i cubunãtãþile pe care le-a pregãtit dintotdeaunapentru ei, musafirii Sãi. Cei timizi servesc cusfialã ºi mulþumesc Gazdei pentru faptul cã s-aderanjat sã le pregãteascã atâtea bunãtãþi. Seretrag apoi din nou în colþiºorul lor. Îi poþivedea cum gustã delicat din ceea ce au primit,

temându-se ca nu cumva sã pice vreo fãrâmi-turã din palma lor. Nu pentru cã ar fi flãmânzisau sãrãci, ci pentru cã sunt educaþi ºi au bunsimþ faþã de Gazdã. Ba unii dintre ei îºi scotºerveþelul din buzunar ºi pun în pacheþel obucãþicã din acele bunãtãþi. Nu pentru cã ar filacomi. Ci pentru cã ºtiu cã vor întâlni pe cine-va pe care îl vor servi ºi ei, la rândul lor, dinbunãtãþile primite.

JovialiiCei joviali, în veselia ºi joaca lor,

servesc ºi ei de pe platoul bogat, întins cugenerozitate de Gazdã. Einu se sfiiesc sã facã câtevaglume la adresa bucatelorºi apoi la adresa Gazdei;fie sunt prea multe bucate,fie prea puþine, fie preadulci, fie prea sãrate, fieprea prãjite, fie preanecoapte… În joaca ºirâsul lor nici nu bagã deseamã cã Gazda S-a retrastiptil din mijlocul lor, fãrãa primi mãcar o privire de

recunoºtinþã sau de mulþu-mire din partea lor.

ImportanþiiA venit ºi rândul lor, al celor mai "impor-

tanþi musafiri", cãci aºa se considerã ei. Oaspeþiiaroganþi, plini de ifose, atotºtiutori, atotputerni-ci, plini de sine. Aceºtia fileazã de la distanþãtava cu care Gazda se apropie de ei. Deja le poþivedea privirea plinã de dispreþ. Gazda nu leoferã nimic deosebit. Mai mult decât atât. Totceea ce þine Gazda în mâini de fapt ei au produs.Pâinea pe care Gazda le-o oferã este fãcutã dinfãina pe care ei au mãcinat-o, din grâul pe careei l-au semãnat ºi l-au stropit ºi l-au udat ºi l-aufãcut sã creascã, dupã metode pe care numai eiºtiu sã le foloseascã. Dacã nu ar fi fãcut ei aces-te lucrãri, Gazda nu ar fi avut acum cu ce sã-iserveascã. Dar ºi vinul… Aceeaºi poveste. Eiau plantat, au sãpat, au udat, au stropit, au fãcutsã creascã, au stors… "ªi acum Gazda asta mãserveºte ca ºi cum ar fi produse de EL? Asta eprea de tot. De ce sã mai am nevoie de Gazdaaceasta care nu-mi oferã nimic în plus în afarãde ceea ce pot sã-mi ofer eu?"

ªi, iritaþi la culme cã cei timizi, simpli,binecrescuþi, nu contenesc a mulþumi Gazdeipentru bucuria acestei comuniuni, cei mândri ºiaroganþi se hotãrãsc sã dea Gazdei o lecþie. Vorpleca din casã. Dar se opresc în pragul uºii. Dece sã plece ei? Cãci doar ei sunt cei importanþi.Mai bine sã plece Ea - Gazda. Cãci pânã laurmã ºi-au dat seama cã ºi casa Gazdei este tota lor. NU?

O singurã întrebare am acum: nu cumva ºinoi suntem dintre cei care umblãm încãlþaþi înbocanci prin casa lui Dumnezeu?

Pr. Iosif Ciolan

Ne plimbãm în bocanci prin raiullui Dumnezeupe aceastã temã de cãtre

Sfântul Ioan Gurã de Aur:"Oare a fost rea moartea luiIoan, fiindcã i s-a tãiat capul,sau a lui ªtefan, fiindcã a fostomorât cu pietre, sau aMucenicilor, cã ºi-au sfârºitviaþa în chinuri?" ªi rãspundeel însuºi: "Rea nu este moarteaaceasta, ci moartea în pãcat".

Biserica Ortodoxã, spuneateologul grec GeorgiosMantzaridis, considerã cãorice moarte pe care oprovoacã laºitatea omului de-a înfrunta greutãþile vieþii estenecredinþã în purtarea de grijãa lui Dumnezeu. De aseme-

nea, considerã drept "contrarãdeontologiei ºi jignitoare laadresa slujirii medicale" ºiorice faptã care nu contribuiela prelungirea vieþii, cigrãbeºte moartea. În învãþãtu-ra Bisericii, viaþa ºi moarteacreºtinului nu îl privesc doarpe el însuºi, ci au directã legã-turã cu semenii lui ºi, întâi detoate, cu Dumnezeu Însuºi.Astfel, viaþa ºi moartea nusunt aºezate sub prisma drep-turilor individuale, ci în cadrulcomuniunii cu Dumnezeu ºicu aproapele.

Când nu existã nãdejdepentru viaþa de dupã moarte ºitoate sunt abordate în perspec-tiva imediatã ºi în mod eude-monistic (fericirea este privitãca scopul suprem al vieþiiomeneºti), atunci acceptareaeutanasiei este de la sine înþe-leasã. Dar când existã credinþa

în Dumnezeu ºi în viaþa dedupã moarte sau, cu atât mai

mult, când viaþa aceea esteconsideratã ca fiind cea ade-vãratã, iar cea de acum ca unstadiu pregãtitor, atunci nimicnu poate duce la tãgãduireavalorii ei ºi la întreruperea eivoluntarã prin oricare dinformele de eutanasie.

Pr. Alexandru Stanciu

moartea? Nu ºtiu dacã v-aþi întrebat vreodatã cât de

delicat este Dumnezeu în relaþia cu noi. El, gazda perfectã, dispus sã accepte orice atitudine nefireascã din partea noastrã. Noi, simpli oaspeþi

în casa Lui, mai mult sau mai puþin civilizaþi.



Pas în doi

Sã nu-ºi permitã nimic. Este necesar sãse þinã minte cã legea moralã e indestruc-tibilã. În acest caz nu existã situaþii în careai putea fi îndreptãþit, chiar ºi în modexcepþional. Nu poþi spune: „Îmi permitsã-l iubesc pe acest om pentru cã soþulmeu este atât de grosolan, lipsit de deli-cateþe ºi nu avem niciun fel de comunicaresau unitate spiritualã. Dar la X sufletul estealtfel, coincidem întru toate ºi avem ace-leaºi pãreri despre viaþã. Cum sã nu-liubesc atunci?” O astfel de gândire, chiarºi cu un comportament decent, constituietot infidelitate. Sigur cã infidelitatea poatefi de diferite feluri, dar chiar ºi gândul la

acel om se constituie în pãcatul des-frânãrii. Nu putem privi lucrurile altfel.Pentru a lupta cu pãcatul, trebuie sã-ispunem neapãrat pe nume; sã nu numimpãcatul acesta dragoste, ci patimã. Aºavom putea lupta mai uºor împotriva lui.

Femeia care este într-o astfel de situa-þie ar fi bine sã se întrebe: ce înseamnã cã

nu-mi mai iubescsoþul? Faptul cã nu-imai sare inima dinpiept atunci când else apropie de uºaapartamentului?Sau atunci când îlvede nu o ia cu cãl-duri? Ori poate,dimpotrivã, atunci când el o mângâie pecap, ea este iritatã de acest gest?

În viaþa fiecãrei familii existã mo-mente în care tendinþa soþilor de a fi foarteapropiaþi trece în plan secund. Tocmaiatunci este necesarã forþa autenticã a

dragostei: „Îl voi privi la fel ca atunci cândl-am luat”. Aceasta este o lege spiritualãgeneralã. Foarte multe lucruri i se dauomului în dar, dupã care vine o perioadã încare, pentru a pãstra uniunea sfinþitã deBisericã, trebuie sã depui eforturi. Trebuiesã lucrezi încontinuu cu tine însuþi ºi sãnu-þi arãþi iritarea, iar rãceala sã o surmon-

tezi prin eforturi proprii. Nu tre-buie sã îþi permiþi sã stai la servi-ciu peste program, motivândsolicitarea ºefului. Dacã maipriveºti ceea ce se întâmplã însuflet cu mare seriozitate, atunciaceastã perioadã din viaþa defamilie nu va fi finalã. Trebuie sãluptãm cu pãcatul ºi în aceastãluptã ne vor ajuta Spovedania ºiÎmpãrtãºania. Domnul vã va dã-rui o nouã atitudine faþã de soþ.Fiecare familie adevãratã ºtieaceasta. Dragostea creºtinã iu-beºte pânã la sfârºit, nu doar pen-tru un timp. Ea este statornicã ºi

durabilã. Dr. Dmitri Avdeev (în volumul

„Femeia ºi problemele ei - perspectiva psihiatrului ortodox”, Sophia, 2010)

10

Ispita infidelitãþii

RESPECTUL. ªi, dupã lectura multorcãrþi ºi articole, baza a rãmas tot SfântaScripturã. Într-un moment de cumpãnã alvieþii mele, când toatã „teoria” s-a disipatdin mintea mea, singurul precept care mi-arãmas ca sprijin a fost „femeia sã-ºi res-pecte bãrbatul” (Fiecare aºa sã-ºi iu-beascã femeia ca pe sine însuºi; iar femeiasã se teamã de bãrbat - Efeseni 5, 33).

„SUNTSOÞIE”.Am auzit nu mai ºtiu peunde cã „sunt cãlugãr” e un lucru pe care

trebuie sã ºi-l spunã un cãlugãr în fiecaredimineaþã, când se trezeºte. Cã monahis-mul nu e un vot care se depune o datã, latundere, ºi asta ajunge pentru toatã viaþa.Cred cã, aplicat la viaþa de familie, „suntsoþie” e un lucru pe care femeile cãsãtoriteau nevoie sã ºi-l aminteascã în fiecaredimineaþã. Gândul acesta - „sunt soþie” -trãit conºtient (în conformitate cu Taina

Cununiei) poartã în elsãmânþa seriozitãþii cucare îmi asum rolul aces-

ta. ªi poartã în el respec-tul pe care îl acord soþu-lui, respect care e esenþial

pentru bunul mers al unei cãsnicii.O SOÞIE SMERITÃ NU ARE AºTEPTÃRI

DEGENUL„DACÃM-AI IUBI, AI…”.Soþia ecea care trebuie, mai întâi, sã se plece soþu-lui, într-o smerenie care nu o coboarã, ci oridicã la demnitatea pe care o are. O soþiesmeritã (a nu se înþelege prin asta cã tole-reazã un comportament abuziv) poatemuta munþii din loc, prin soþul ei. Sme-renia ei, baza respectului pe care îl are faþãde el, îl va face pe acesta sã strãluceascã

din iubire. Simþind respectul ei, el va puteasã-ºi exprime în realitate întregul potenþialpe care îl are, cu care l-a înzestrat Dum-nezeu.

O soþie smeritã nu are aºteptãri. Nu vaspune niciodatã „dacã m-ai iubi, ai...”. Earespectã în cel pe care l-a ales, din dra-goste, pe Însuºi Domnul (Efeseni 5, 22).

Cristina Sturzu

Foarte uºor. În primul rând, soþul ºisoþia sã fie cuviincioºi unul faþã de altul,sã nu se jigneascã unul pe altul, sã fie deacord în creºterea copiilor. Se întâmplã înfamilii ca tata sã-ºi iubeascã copiii într-unanumit fel, respectându-le toate gusturile,ºi sã-i facã astfel obraznici. Mama cautãsã-i înveþe sã se roage, sã posteascã, sã nuspunã vorbe de ruºine. Or, copilul ascul-tã, e foarte inteligent ºi foarte atent, pri-meºte ºi priveºte în jurul lui, iar acestdezacord între mama ºi tata este un de-zastru pentru el.

Aºa încât smerenia înseamnã înprimul rând bunã-cuviinþã ºi respect reci-proc între soþ ºi soþie; înseamnã luptã

împotrivã mândriei. Acest lucru trebuietransmis în familie ºi, dacã se poate, nunumai copiilor. Copiii sunt influenþaþi:ceea ce vãd în casã, aceea fac în viaþa lor.Mai sunt însã ºi nepoþi, strãnepoþi, cum-naþi ºi cumnate care au nevoie de aceastãvirtute dumnezeiascã, de aceastã smere-nie, care înseamnã, între altele, ºi bunã-cuviinþã faþã de celãlalt. Sã nu spui cevaprin care sã-l umileºti pe celãlalt, sã-l

ruºinezi, ci sã încerci sã-l ajuþi cu ade-vãrat. Dacã îi spui sincer niºte lucruri, elsimte, te aude ºi te respectã. Dacã îi spuicu un aer de învãþãtor, atunci te înghite,dar nu respectã ceea ce-i spui. De aceea,sinceritatea ºi buna-cuviinþã sunt primelevirtuþi care întãresc ºi susþin virtuteasmereniei într-o cãsnicie.

Pãrintele Sofian Boghiu

„Prietena mea are un admirator la serviciu. Acesta îi face complimente, îi dã cadouri ºi ea nu ºtie ce sã facã. I se pare cãel este bãrbatul visurilor ei, dar ea este mãritatã. Ce-i de fãcut?”

Despre dragoste sau „Dacã m-ai iubi, ai...”Se vorbeºte mult în zilele noastre despre îmbunãtãþirea

vieþii de cuplu. Am citit ºi eu multe articole pe aceastã temã, dar sunt genul de om care degeaba îºi face liste de

reguli ori citeºte tone de reþete, pentru cã memoria nu mã ajutã sã pun în practicã exact ceea ce citesc. Am nevoie de medicamente concentrate, pe care sã le iau „o datã pe zi”.

Cum se poate practicasmerenia în cãsãtorie?



GRIJA TRUPULUI. Creºtinulmodern este cetãþean de onoareal acestei lumi, stimat ºi în-drãgit de aproape toatã sufla-rea. El citeºte cu drag din vie-þile sfinþilor ºi culege tot ce-imai digerabil pentru stomacullui sensibil, care în general areindigestie duhovniceascã lanevoinþa trupului ºi la iertareaaproapelui. Vieþile sfinþilorsunt frumoase ºi fermecãtoare,

însã nu putem sã luãm preamulte din exemplul lor, cãci autrãit în niºte vremuri demultapuse, iar acum trebuie sã neadaptãm la cele actuale.

De aceea, sfaturile legatede grija trupului nu se pot apli-ca, întrucât atenteazã la imagi-nea generalã a creºtinului mo-dern. El trebuie sã fie fresh,mereu în ton cu moda, ºi fie-care petic de aspect exterior în-grijit cu mult sârg. De aceea,are o mare nedumerire ºi nu

înþelege care e legãtura dintreexterior ºi interior, dintre trup

ºi suflet, ºi cum se influenþeazãunul pe altul.

Îl vãdeºti pe creºtinul mo-dern destul de uºor, cãci e bunprieten cu tine pânã îi faci atin-gere la ambalajul strãlucitor,iar dacã îl atingi un pic maiapãsat, sã-i afli conþinutul, þipã,sare ºi se vaitã, cãci bubele desub ambalaj îºi cer dreptul.Oh… de ne-am îngriji sufletelecum îºi îngrijeºte creºtinulmodern trupul, fiarele pãmân-tului s-ar culca la picioarele

noastre ºi ar mânca din mânanoastrã fãrã sã se teamã, aºasfinþenie am agonisi.

DINTR-O BARCÃ ÎN ALTA.Creºtinul modern nu se maiplimbã doar cu Barca lui Hris-tos, cãci aceasta nu-i satisfacepe deplin aºteptãrile, ci mai are

încã o barcã, una stilatã ºi

cochetã:barca lumii. Lui ise par interesante ambele bãrci,fiecare cu plusuri ºi minusuri,ºi se plimbã adesea cu un picior

într-una ºi cu un picior într-alta.El este plin de „pace”, cãci aresocotelile încheiate cu sine

însuºi. Se gândeºte în sinea luicã poate sã meargã liniºtit pedrumul mântuirii, în timp cegustã pe sãturate din toateplãcerile lumii.

Când face câte o boacãnã ºi întristeazã pe cineva, creºtinulmodern nu-ºi cere iertare, ci îºicere scuze. Pentru el, cuvântuliertare este vechi ºi demodat,de aceea trebuie uitat, iar a cerescuze este mult mai pe înþele-sul semenilor.

SCUZE ÎN LOC DE IERTARE.Creºtinul modern nu judecã penimeni, nici mãcar pe sine. Deaceea nici nu prea are ce sã-ºireproºeze. Lui îi place calea demijloc, cea lumeascã, nu ceaduhovniceascã, care este cea

mai sigurã de altfel, pentru anu-i trezi conºtiinþa, bineînþe-les. Din Sfânta Scripturã în-þelege ce vrea ºi aude numaice-i place. Astfel se minte sin-gur ºi-ºi trage preºul de subpicioare, iar bobul lui (de cre-dinþã) se preface în tãciune,crezându-se grâu nedreptãþit.Din Bisericã ar scoate unele

învãþãturi ce i se par prea înve-chite ºi cãrora nu le vede rostulpentru lumea actualã. DeSfinþii Pãrinþi nu prea-i place

sã facã pomenire, dar înschimb citeazã cu bucurie„descoperirile ºtiinþifice” alesavanþilor, de la Darwin

încoace.Se fãleºte cu lucruri deºarte

ºi de nimic, dar când trece prinfaþã bisericii îi este ruºine sã-ºifacã cruce în timp ce este

însoþit de cineva cunoscut, iardacã mãnâncã cu necunoscuþila masã, nici nu se gândeºte sã

mulþumeascã lui Dumnezeu învreun fel.

MÂNDRIE CÂT CUPRINDE.În rarele momente de mare

însufleþire, el viseazã sãpãtimeascã pentru DreaptaCredinþã ºi sã fie un mucenic

al lui Hristos, dar nu este înstare mãcar de cele mai ele-mentare nevoinþe: înfrânareapântecelui de la îmbuibare ºi agurii de la vorba rea. Pentruaceasta îºi doreºte o mucenicieglorioasã, dar una care sã fiemodernã, ca ºi el. Eventual sãmoarã repede, fãrã prea multedureri. Preferã întâmplãri du-hovniceºti senzaþionale ºi nu

s-ar da în lãturi de la a primivreo vedenie, pentru întãrireacredinþei sale.

Creºtinul modern are în-credere în Dumnezeu, dar are

încredere ºi în sine însuºi,adicã dumnezeul ãl mai mic,cãruia îi slujeºte mai tot timpul.El ºtie cã a reuºit destule lu-cruri bune în viaþã, de aceeatrebuie sã îºi punã încrederea însine pentru un succes garantat,

ºi nu doar în puterea nemãr-ginitã a lui Dumnezeu.De obicei, dupã o ispravã

duhovniceascã sau cine ºtie cecapãt de bine sãvârºit, care afost întins din mâna Domnuluicu mare milã, creºtinul modernse îndulceºte cu gândul cã multbine a fãcut ºi cã va primi cu-nuni deosebite pentru aceasta.De asemenea, cade uºor la lau-dã ºi se aprinde iute la dojanã.

Însã cel mai bine îl cunoºtipe creºtinul modern citindu-i

prospectul cu ingrediente de peambalajul vieþuirii: mulþumireºi îndreptãþire de sine, comodi-tate ºi mândrie cât cuprinde.

Claudiu Bãlan

Fii tânãr cu Hristos 11

- CITIÞI cu atenþie viaþa Sfântului Andrei de la

rubrica Cãsuþa copiilor (pagina 12) ºi rezolvaþirebusul.

- COMPLETAÞI corect talonul, decupaþi-l ºipuneþi-l într-un plic.

- TRIMITEÞI-l pe adresa:Protopopiatului Fãgãraº, Str. A. Mureºanu,

nr. 2, 505200, Fãgãraº,cu specificaþia „Pentru concurs” , pânã în

10 decembrie. Puteþi fie sã îl trimiteþi prin poºtãsau prin pãrintele vostru paroh, fie sã îl lãsaþi direct

în cutia poºtalã de la sediu.Câºtigãtorul va fi desemnat în data de 16 decem-brie, prin tragere la sorþi dintre rãspunsurile corecte.

Co n c u r s p e n t r u c o p i i Premiul acestei etape:

Biblia istorisitã pentru copii

Numele: ...............................................Adresa: .............................................................Telefon: ...............................

Pe scena mântuirii noastre se perindã de ceva vreme încoace un soi de creºtin mai deosebit, ce a dobândit o întreagã armatã de adepþi. Acesta este Creºtinul Modern.

Creºtinul modern



CMYK

În rândul celor 12 apostoli, chemaþide Mântuitorul sã-L urmeze în ÞaraSfântã, se aflau douã perechi de fraþi,toþi pescari: Ioan ºi Iacov, fiii luiZevedeu; Petru ºi Andrei, fiii lui Iona.

Se spune cã, dintre toþi apostolii,Sfântul Andrei a fost chemat primul deMântuitorul Hristos. Pânã la întâlnireacu Domnul Hristos, Sfântul Andrei îºipetrecea timpul pe lângã Sfântul IoanBotezãtorul. Îi plãcea viaþa lui simplã,dar ºi învãþãturile sale. Atunci când l-aauzit pe Sfântul Ioan Botezãtorul spu-nând cã Iisus Hristos este Mântuitorul pe

care Îl aºteptau toþi, Sfântul Andrei a ple-cat îndatã dupã Domnul Hristos ºi s-afãcut ucenic al Lui. A petrecut mai binede trei ani urmându-L peste tot ºi as-cultându-L pe Iisus, împreunã cu ceilalþi

Apostoli.Dupã moartea ºi Învierea Domnului

Hristos, Apostolii au mai rãmas 50 dezile la Ierusalim, pânã au primit harulDuhului Sfânt. Acesta îi învãþa cum sã seroage ºi ce sã le spunã celorlalþi oameni.Dupã ce au primit Duhul Sfânt, Apos-tolii au plecat în lumea largã, vorbindoamenilor despre Domnul Hristos.

Sfântul Andrei a luat cu el mai mulþi

ucenici ºi a plecat ºi el în cãlãtorie. Aumers foarte mult ºi, pe unde treceau, levorbeau oamenilor despre DomnulHristos. Pe cei care credeau îi botezau ºiaceºtia deveneau creºtini. Trecând prin

mai multe þãri,Sfântul ApostolAndrei a ajuns ºi în

þara noastrã, în Dobrogea de azi. Deaceea noi, românii, îl numimOcrotitorul României.

Spre sfârºitul vieþii, Sfântul ApostolAndrei a vestit pe Mântuitorul Hristos

în cetetea Patras, o localitate în sudulGreciei. Pentru cã învãþãturile sale erau

însoþite ºi de minuni, mulþi dintrelocuitorii cetãþii au crezut în Dumnezeuºi au devenit creºtini; între ei se afla ºisoþia stãpânitorului acelei cetãþi. Dinaceastã cauzã, Sfântul Andrei a fostbãgat la închisoare. Pentru cã nu a vrut sãse lepede de credinþa în Dumnezeu, el a

suferit multe chinuri. Apoi, în ultima zi alunii noiembrie, a fost rãstignit pe ocruce în formã de X, numitã de atunci„crucea Sfântului Andrei”.

ªtiai cã…numele Andrei înseamnã curajos,

viteaz? De aceea ne rugãm SfântuluiAndrei sã ne ajute sã fim ºi noi curajoºi.

Sfântul Apostol Andrei,Ocrotitorul României30 noiembrie

Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã

Talon de participare



CMYK

Educaþie creºtinã 13

Cocoloºirea copilului împiedicã auto-descoperirea

Mamele mai puþin înþelepte cred cãcopilul se plictiseºte ºi trebuie sã fie în-treþinut. Astfel încât sunt cumpãrate jucãriicolorate care sunt balansate prin faþa ochi-lor copilului, obiecte strãlucitoare, purtã-toare de clopoþei, care sã-i sune copilului;mamele povestesc lungi istorii în limbajulcopiilor, cântã cântece ºi, când nimic nureuºeºte, încep dansul prin camerã, copilultrecând din mânã în mânã. Urmarea latoate acestea este cã copilul uitã sã seocupe de el însuºi.

Nu subestimaþi capacitatea de asimi-lare a creierului infantil! Totul este noupentru copil. El face zilnic mii de noi des-coperiri. El nu înceteazã sã se mire ºi sãdescopere. El priveºte propriul picior ca peo jucãrie minunatã ºi face efortul, multãvreme zadarnic, de a-l bãga în gurã, pânãcând marea acrobaþie reuºeºte. Primii anide viaþã constau din adevãrate acrobaþii ºizilnic apar unele mai noi ºi mai frumoase,care trebuie sã fie învãþate puþin câte puþin.Lumina ºi întunericul, diverse voci,schimbarea scutecelor, îmbãiatul, masa -copilul ar putea fi invidiat pentru bogãþiaprogramului sãu de viaþã.

Tiranie ºivid interior

Greºeala acestei cocoloºiria copilului este plãtitã în scurttimp. Cel mic este un fin obser-vator ºi tinde sã devinã un pu-ternic tiran. Dacã observã cã lacel mai mic plâns sau þipãt seadunã în fugã întreaga familie,

el ºtie cã se aflã în po-sesia unui mijloc sigur de a-ºi ademenimama la patul sãu ºi uitã farmecul de a fisingur ºi de a se ocupa de el însuºi.

Nu aþi observat cât de mulþi oamenicare nu suportã sã fie singuri existã?Singurãtatea este un chin pentru ei, în locsã fie o plãcutã pauzã de respiraþie în agi-taþia colectivã a vieþii, în loc sã fie operioadã a reculegerii ºi autoînnoirii. Ei se

înghesuie în cafenele pline de fum, înbaruri îngrozitoare, în cârciumi mai multsau mai puþin rãu-mirositoare, se agaþã deoameni strãini - din purã teamã de sin-gurãtate.

Copiii trebuie sã înveþe sã fie singuri,sã „se dea cu totul lor înºiºi”, sã „se joacecu ei înºiºi”. Dacã mama sau persoanacare îi îngrijeºte le umple fiecare minut de

veghe, ei se obiºnuiesc sã aibã un divertis-ment. Mai târziu, ei devin supãrãtori lamodul cel mai dezagreabil. Cunosc copiicare îºi sâcâie mama încã din primii ani deviaþã, strigând-o mereu:

* „Mama! Ce sã fac?”* Sau: „Mama, spune-mi o poveste.

Mã plictisesc aºa de mult.”Aceºti sãrmani copii suferã greu mai

târziu din cauza propriei lor agitaþii ºividul de timp este pentru ei o problemã denedepãºit.

Independenþase învaþã în

primii ani de viaþã

Cel mai preþios dar pe care-lputem oferi copiilor noºtri esteindependenþa. Dar educaþia înspiritul independenþei trebuie sã

înceapã încã din primii ani deviaþã. Fiecare greºealã este plãtitãamar mai târziu. Numai mediculpsihiatru cunoaºte acele fiinþenefericite care rãmân „veºnicicopii” pentru cã suferã de infan-

tilism psihic. Aºa sunt fetele care pânã secãsãtoresc trebuie sã fie coafate ºi ajutatesã se îmbrace de cãtre mamele lor, cãroramamele trebuie sã le spunã întotdeauna ce

sã îmbrace („Cu ce mã îmbrac astãzi,mamã? Care rochie? Care pãlãrie? Carepantofi?”). Aºa sunt acei tineri bãrbaþi carealeargã prin viaþã nesiguri, care au nevoiemereu de un prieten, de un profesor, de un

înlocuitor de pãrinte, care apleacã urecheatemãtori faþã de fiecare imperativ dinafarã, pentru cã ei s-au dezobiºnuit sãasculte de imperativele proprii, de vocealor interioarã. Suferinþa poate atingeniveluri groteºti. Adulþi care trebuie sã fieconduºi la toaletã ºi spãlaþi de cãtremamele lor, care beau încã din biberon,care se joacã cu jucãrii, citesc basme ºi se

sustrag de la îndatoririle vieþii…Încercaþi sã educaþi copilul în spiritulindependenþei încã de la începutul vieþiilui! Nu uitaþi cã fantezia sa nu are nevoiede niciun sprijin din partea realitãþii. Uncopil se joacã cu o minge ºi cu o bucatã delemn mai bine decât cu cei mai frumoºiursuleþi de stofã, cele mai minunate pãpuºiºi jucãrii mecanice. Fragment din volumul „Recomandãri

psihanalitice pentru mame”, deWilhelm Stekel, Editura Trei

Independenþa, cel mai frumos dar pe care îl poþi face copiluluiVedem adesea cum oamenilor le este fricã sã rãmânã

singuri. Singuri cu ei înºiºi, cu Dumnezeu pânã la urmã...

Radio, televizor, cãºti în urechi - un permanent „zgomot defond” - folosim orice ne ajutã sã fugim de aceastã întâlnire.Preferãm sã trãim viaþa altora, prin ºtiri, filme, seriale, mu-zicã. Discuþia despre ce ºi cum e lungã, însã despre un posi-bil de ce - ne atrage atenþia un psiholog, Wilhelm Stekel, într-un volum apãrut de curând ºi în limba românã. Iatã unfragment despre ce se întâmplã atunci când nu îi învãþãm pecopii sã fie independenþi, sã descopere farmecul de a fi sin-guri, sã se descopere pe ei înºiºi (ºi, astfel, ºi pe Dumnezeu,care îºi face simþitã prezenþa atunci când Îi facem loc):

Fiecare are profunzimi pe care îi este fricã sã le exploreze; în fiecare existã un dezacord inte-rior care îl îngrozeºte. Sã rãmâi cu tine însuþi e unul dintre cele mai înfiorãtoare lucruri ce i se pot întâmpla unui om, dacã face aceasta nu din pornire proprie, ci din necesitate. (…) Iar când încer-cãm sã privim mai profund suntem cuprinºi pur ºi simplu de groazã. Nu din cauza a ceea ce vedem,ci pentru cã explorãm un domeniu absolut necunoscut nouã: cine oare poate spune câþi monºtrise pot ridica din aceste profunzimi? Câtã rãutate, câtã furie, câtã minciunã, cât neadevãr, câtã

fricã? Câtã aviditate - ºi sufleteascã, ºi duhovniceascã, ºi trupeascã? Câtã urã, câtã impasibilitate,câtã cruzime voi vedea dacã voi privi înlãuntrul meu? Ne este, cu siguranþã, mult prea oribil. Însãdacã nu facem asta, dacã refuzãm aceastã groaznicã, înspãimântãtoare întâlnire, nu vom puteagãsi nicicând suficientã bãrbãþie pentru a-L întâlni nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele.

Mitropolitul Antonie de Suroj



Catehism pe înþelesul tuturor

Prima parte a Sfintei Liturghii senumeºte Liturghia catehumenilor sau acelor chemaþi la Botez, deoarece înprimele veacuri creºtine mulþi participanþinu erau botezaþi, însã doreau sã cunoascãcredinþa ºi sã se boteze. Nefiind botezaþi,ei nu aveau dreptul de a se împãrtãºi ºi,deci, nu aveau voie sã participe la întreagaLiturghie. Astãzi, aceastã parte a SfinteiLiturghii o putem numi ºi LiturghiaCuvântului, deoarece Sfânta Evanghelieeste aºezatã în mijlocul mesei Sfântului

Altar, prin aceasta arãtându-se cã înaceastã parte a Liturghiei toatã atenþianoastrã este îndreptatã spre cuvintele vieþiiveºnice rostite de Mântuitorul, care suntcitite din Apostol ºi Evanghelie.

Momentele principale sunt:BINECUVÂNTAREA DE ÎNCEPUT.

Preotul deschie uºile împãrãteºti ºi apoizice: „Binecuvântatã este Împãrãþia Ta-tãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, acum ºipururea ºi în vecii vecilor”. Credincioºiirãspund „Amin”, care înseamnã aºa estesau aºa sã fie. Liturghia începe cu slãvirealui Dumnezeu, Sfânta Treime, deoarece se

cuvine sã-L slãvim pe Creatorul a toatãlumea. Noi alcãtuim Împãrãþia lui Dum-nezeu, Împãrãþia Domnului Hristos, adicãBiserica cea vie.

ECTENIA MARE. Este un ºir de rugã-ciuni pentru toatã creaþia lui Dumnezeu,pentru pace ºi bunãstare, pentru înþelegereºi unitate între oameni ºi între Biserici,pentru roadele pãmântului ºi pentru întrea-ga naturã, pentru cei bolnavi, pentru ceiaflaþi în cãlãtorie etc. Dupã fiecare cerere,strana ºi credincioºii zic: „Doamne, mi-luieºte!”. În ectenie se cer multe lucruri dela Dumnezeu, iar credincioºii întãresc

aceste rugãciuni cu una singurã, aceea de acere mila lui Dumnezeu. Sã spui „Doam-ne, miluieºte!” înseamnã de fapt sã ceri

împãrãþia lui Dumnezeu, cãci miluiþi vor fide Dumnezeu cei ce sunt milostivi (cf. Mt.5, 7), iar cei milostivi vor auzi de la Dum-nezeu cuvintele: Veniþi, binecuvântaþiiTatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea pregãtitã vouã de la întemeierea lumii

(Mt. 25, 34). Prinfaptul cã cerem dela Dumnezeu milaºi deci împãrãþia Sa, împlinim cuvintele:Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeuºi dreptatea Lui ºi toate acestea se vor adãuga vouã (Mt. 6, 33).

ANTIFOANELE I, II ºi III. Sunt niºteimne, cântãri care vestesc slava ºi lauda ceI se cuvin lui Dumnezeu. Primul Antifoneste primul verset din Psalmul 102: Binecuvânteazã, suflete al meu, pe

Domnul ºi toate cele din lãuntrul meu,numele cel sfânt al Lui. Este strigãtulsufletului cãtre Dumnezeu, pentru toatebinefacerile Lui. Cel de al doilea Antifoneste un imn de slavã prin care se exprimã

adevãrurile de credinþã refe-ritoare la persoana lui IisusHristos, a doua Persoanã aSfintei Treimi. Antifonul altreilea îl constituie Fericirile,adicã partea de început aPredicii de pe munte rostitãde Mântuitorul ºi cuprinsã în

Evanghelia dupã Matei,capitolele 5, 6 ºi 7.VOHODUL MIC. Ieºirea

preotului din Altar cu SfântaEvanghelie îl reprezintã pe

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care avenit în lume ºi a adus lumina cea ade-vãratã a credinþei ºi a cunoºtinþei.

APOSTOLUL. Cuprinde fapte, sfaturi, îndemnuri sfinte, învãþãturi din scrierileSfinþilor Apostoli.

EVANGHELIA. Cuprinde faptele ºi în-vãþãturile Domnului nostru Iisus Hristos.

RUGÃCIUNI SPECIALE PENTRU CEI

CHEMAÞI la botez (catehumeni) ºi îndem-nul sã iasã din bisericã. Dupã acestmoment urmeazã liturghia credincioºilor,a celor botezaþi.

Pr. Ovidiu Bostan

Sf. Liturghie, Taina Tainelor

Liturghia celor chemaþi

14

Dupã sãvârºirea Proscomidiei urmeazã Liturghia propriu- zisã, la care participã toþi credincioºii din bisericã, începerea ei fiind anunþatã de sunetul clopotelor. Liturghia se desfãºoarã

sub forma unui permanent dialog între preot ºi credincioºi, care, prin rãspunsurile lor, întãresc rugãciunile preotului.

Slujbele Bisericii sunt esenþiale pedrumul spre mântuire, sunt puncte dereper ºi de sprijin de care nu ne putem lipsi

în viaþa aceasta. Putem vorbi despre feri-cire în viaþa aceasta? Cu siguranþã cã da.Aceastã fericire însã nu o putem trãi cuadevãrat decât în Dumnezeu ºi în Bisericã,unde ne manifestãm comuniunea unii faþãde alþii ºi faþã de Dumnezeu, unde totulcapãtã sens. Sã luãm aminte la douãipostaze din Sfânta Scripturã:

- una este aceea în care ni se spune cãacela care spune cã pe Dumnezeu Îl iu-beºte ºi pe aproapele îl urãºte este minci-nos. În acest sens, întâlnim mulþi oamenicare se numesc pe ei înºiºi credincioºi,

însã în viaþa de zi cu zi, prin comporta-mentul lor, se aratã strãini de Bisericã ºi derugãciunea comunã.

- a doua este cea a vameºului ºi a

fariseului, ºi ne învaþãdespre necesitateasmereniei ºi desprerãutatea mândriei pen-tru sufletul creºtinului.

De ce sã participãm la sluj-bele Bisericii? Motivarea tre-buie sã o avem în noi înºine, nu

în exterior. În Bisericã învãþãm

sã ne rugãm lui Dumnezeu uniicu alþii, unii pentru alþii. În-vãþãm sã trãim împreunã, sã nerespectãm, sã ne îngãduim unii

altora neputinþele ºi sã ne sprijinim reci-proc în lupta împotriva pãcatului. ÎnBisericã, dacã trãim slujbele ºi ne strãduimsã înþelegem ce se întâmplã în cadrul lor,primim harul lui Dumnezeu. Har care necurãþã de mizeriile acumulate în fiecare zi,har care ne ajutã, ne dã putere pentru ziuade mâine, ne pune sub ocrotirea Tatãlui,Care le poartã de grijã în fiecare clipãtuturor celor ce se încredinþeazã Lui.

Vrem ceva mai bun pentru viaþa noas-trã? Atunci este momentul sã luãm atitu-dine ºi sã mergem la Bisericã, sã fim vii.Sigur cã în primul rând este nevoie sãabandonãm ideile ºi influenþele exterioare,prin care ni se ºoptesc tot felul de motiveºi pretexte care ne abat de la adevãr, de lachemarea lui Dumnezeu.

Pr. Gheorghe Dan

Slujbele Bisericii. Sã trãim, sã înþelegem.

Necesitatea slujbelor Biserica este locul în care Dumnezeu ne

cheamã pentru a ne manifesta credinþa faþã de El. Este loc de întâlnire a omului cu Dumnezeu, pe corabia pe care suntem la adãpost de grijile apãsã- toare ale lumii. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne forþeazã mântuirea, ci ea depinde de libertatea, devoinþa noastrã.



Cu Dumnezeu în casã 15

Þara Fãgãraºului se-nchinã

La veºmântul tãu, pãrinte, ce-i alinã.Ne mângâie de-al nostru dorChemându-te, pãrinte, în inimi cu fior.Ne este dor sã-þi ascultãm cuvântulSã ne liniºteºti sufletul ºi gândul,Din norii negri sã trimiþi o razãLa toþi cei ce-au venit sã-l vazã!Al tãu veºmânt poartã multã slujireªi ne-aminteºte de-a ta ocrotire,El poartã lacrimi curate ca cristalulPentru Tãmâia bunã ce a avut Ardealul.În el se simte o inimã bãtândCãldura rugãciunii dogorind,Se simte pacea ºi puterea haricã

De care lumea oare-i vrednicã? Maria-Lucia Cornea

Pe prispa casei

Veºmântul Pãrintelui Arsenie

Din nefericire, la ora actualã gas-tronomia este o artã ºi mai puþin oºtiinþã. Aceastã artã mâncatã, la pro-priu, poate avea un aspect ºi un gust

încântãtoare, dar este indigestã ºi

îmbolnãvitoare de cele mai omeneºtimaladii, ºi anume cele ale civilizaþieimoderne - bolile cronice degenerative.De multe ori convenienþele ºi proto-colul înlocuiesc în mod arbitrar regu-lile nutriþiei ºtiinþifice, desfãtându-nesimþurile, destinzând atmosfera, dar în acelaºi timp atentând „plãcut” ºi subtil lasãnãtatea noastrã.

Iatã câteva proaste obiceiuri alimentare la astfel de mese:- Începem prin a consuma bãuturi alcoolice aperitive care, este adevãrat, ne vorstimula producþia sucurilor gastrice, cu preþul însã al iritãrii mucoasei gastrice, care,

în timp, se poate transforma în gastritã, ulcer, cancer, intoxicarea creierului ºi îmbol-nãvirea ficatului. Pofta de mâncare astfel creatã ne va permite sã îngurgitãm can-titãþi enorme, nepermise fiziologic, de alimente mai mult sau mai puþin calorigene,

mai mult sau mai puþin corect asociate, în timp determinând apariþia supraponde-ralitãþii - obezitãþii ºi cortegiului patologic însoþitor.- Continuãm cu antreuri, platouri reci, calde,cuprinzând alimente foarte diferite, procesate sau maipuþin procesate. Urmeazã felurile principale, înalt elabo-rate, sosate, uneori intervenind ºi supele ºi ciorbele care,având o cantitate mare de apã, pot înrãutãþi digestia celor-lalte alimente.- Intervine ºi modul de preparare prin prãjire, pané-uri,carameluri, rântaºuri, toate nerecomandate.- Desertul - dulciuri, îmbinãri extrem de apetisante ºigustoase, dar pe atât de nesãnãtoase, din cauza asocieriigrãsimilor ºi zaharurilor rafinate cu coca finã, a fructelorcu friºca sau aluaturilor fine etc. În acest mod am mai luat

o dozã de calorii goale, de slabã calitate biologicã, pãrtaºela îngrãºarea noastrã.- Acum deja simþim cã ne sufocãm, poate avem ºi ovagã senzaþie de greaþã… Apare salvatorul, în persoanabãuturilor alcoolice digestive. Desigur, pe moment nesimþim mai bine, dar vai de ficatul nostru sau de sãrmanulpancreas, care uneori pur ºi simplu nu mai suportã ºi neatrage atenþia cã am exagerat ºi îi facem rãu prin câte opancreatitã acutã care ne trimite urgent de la bal, la spital.

Aceasta este adevãrata faþã a gastronomiei actuale… Fragmente din prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi -

„ªi noi ce mai mâncãm?”

„Sã nu se amãgeascã nimeni cu sãturarea pântecelui ºisã nu se lase furat de plãcerea gâtlejului. Pentru cã nu

numai deosebirea felurilor, ci ºi mãrimea cantitãþiimâncãrurilor face sã se aprindã sãgeþile curviei.”

„De bucate numai atât sã ne slujim, cât sã trãim, nu casã ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cumãsurã ºi cu socotealã dã trupului sãnãtatea, nu îi ia sfinþe-nia. Regula înfrânãrii ºi canonul aºezat de Pãrinþi acestaeste: Cel ce se împãrtãºeºte de vreo hranã sã se depãrtezede ea pânã mai are încã poftã ºi sã nu aºtepte sã se sature.”

Sfântul Casian Romanul

Proaste obiceiuri alimentare

Toamna este ºianotimpul dovlea-cului. Deºi, dinpãcate, este maipuþin consumat înzona noastrã, a Fã-gãraºului, în com-

paraþie cu alte zone aleþãrii, dovleacul este ocomoarã nutritivã.

Dulceag ºi par-fumat, miezul de do-vleac conþine sãruriminerale (sodiu, pota-siu, calciu, fier) ºi vita-mine (A, B1, B2, C).Cantitatea mare desodiu îl face extrem defolositor pentru unficat epuizat, însã per-soanele care suferã de

ulcer gastric trebuie sã îl consume cu atenþie,din cauza compoziþieialcaline care poate iritamembrana unui sto-mac bolnav.

Dovleacul poate ficonsumat copt saufiert în plãcinte, supe;

sau crud, în salate,sucuri. Este foarte

nutritiv, rãcoritor,sedativ. Fiinddiuretic ºipurgativ, ajutãmult celor cupredispoziþiela constipaþie

ºi hemoroizi,dar ºi celor care

suferã de rinichi. Natalia Corlean

Farmacia Domnului:Dovleacul

Ingrediente pentru o tavã mare: 3 kg dovleac 3 cãni apãmãlai 200 g zahãr (pentru cei care nu con-

sumã zahãr: miere sau fructozã) 100 ml ulei scorþiºoarã

Dovleacul se curãþã de seminþe ºi secoace în cuptor. Când se rãceºte se curãþã decoajã ºi se dã pe rãzãtoarea mare.

Apa se pune la fiert ºi se face o mãmãligãgroasã, care se amestecã apoi cu dovleacul,uleiul, zahãrul (mierea sau fructoza) ºi scor-þiºoara. Se toarnã într-o tavã mare unsã cu uleiºi se dã la cuptor pânã face o crustã rumenitã.Se taie rece ºi se serveºte ca o plãcintã.

Mãlãiaº cu dovleac



Ctitorie brâncoveneascãÎn pisania bisericii se spune cã s-a ridi-

cat aceastã „Sfântã Bisericã de cãtre buniicreºtini Nicolae ºi Manolache Brânco-veanu, scoborâtorii rãposatului întru Dom-nul Constantin Vodã Brâncoveanu, la anulde la Hristos 1784, ºi s-a zugrãvit la anul1795”.

Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mu-cenic Teodor Tiron, a fost construitã în

stilul brâncovenesc, în formã de navã, fãrãabside laterale. Nava este împãrþitã înpronaos, naos ºi altar, cu catapeteasmã depiatrã, deasupra fiecãreia existând ocupolã bine proporþionatã, care dã mãreþielocaºului. La intrare existã o tindã, un prid-vor pictat cu tema Judecãþii, tot cu boltã,deasupra cãruia se înalþã singura turlã abisericii, care are ºi rol de clopotniþã. Zi-durile sunt masive, de o grosime aprecia-bilã, fãcute din piatrã de râu. Ferestrelesunt cu specific de cetate, largi în interiorºi îngustându-se spre exterior.

Reînnoitã în 1954În ceea ce priveºte pictura, ea a fostrealizatã în stilul bizantin, respectând toatecanoanele, în culori sobre, dar nu lipsite depreþiozitate, care dau o mãreþie ºi o liniºtetainicã interiorului. Pictura veche s-a dete-riorat în timp, iar în 1954 ea a fãcut partedintr-un amplu proces de reînnoire a lo-caºului, care a avut loc în timpul ºi cubinecuvântarea Mitropolitului NicolaeBãlan, protopop de Fãgãraº fiind pãrinteleBrumboiu.

O pisanie menþioneazã cã înnoirea aavut loc „în decursul verii anului de la

mântuire 1954, fãcându-i-se de isnoavã

acoperiºul, cafasul, instalaþia elec-tricã, precum ºi uºile pridvorului”.De asemenea „s-a zugrãvit dinnou, din îndemnul ºi cu ostenelile”preotului paroh Nicolae Toderici,ale Consiliului parohial ºi „ale tu-turor binecredincioºilor creºtinidin parohia Sâmbãta de Sus Apu-seanã”. Lucrarea a fost dusã „labun sfârºit de cãtre pictorul Iosif

M. Vasu din Bucureºti, ajutat deªtefan Chioreanu, pãstrându-se însã pãrþile cele bune din vecheazugrãvealã, ºi anume bolta ºi pãrþile de susdin altar, chipurile evangheliºtilor ºi întregarcul dintre naos ºi pronaos”.

Picturã restauratã ºireparaþii

Pictura a fost restauratã în anul 1991,cu binecuvântarea Mitropolitului AntoniePlãmãdealã, paroh fiind pr. ªtefan Popica,cu ajutorul Consiliului parohial ºi al cre-dincioºilor din aceastã parohie. Resta-

urarea picturii s-a realizat de cãtre pictorii

Gheorghe Zaharia ºi Virginia TaelanVidea.

Exteriorul este zugrãvit în alb, cu unsoclu gri, zidurile având un brâu cu încrus-taþii geometrice. Acoperiºul a fost reparat

în anul 2007, iar exteriorul în 2009.Intrarea în curtea bisericii se face

printr-un portal cu boltã, construit probabilodatã cu locaºul, dar pictat doar la anul1954, la prima reînnoire. O pisanie de peportal menþioneazã toþi preoþii slujitori,

începând cu secolul al XVII-lea.

Pr. paroh Grigorie Moldovan

Trecut ºi prezent

CMYK

B i s e r i c a „S f . Te o d o r Ti r o n” d i n S â m b ã t a d e S u s16

Pr. paroh GrigorieMoldovan

Comuna Sâmbãta de Sus este cunoscutã în toatã þara, datoritã mãnãstirii aflate pe hotarul ei, aºezãmânt monahal mult cãutat de pelerini. Situat în apropierea Munþilor Fãgãraºului, satul este împãrþit de ValeaSâmbetei în douã pãrþi: apuseanã ºi rãsãriteanã, astfel

fiind numite ºi cele douã biserici din localitate. În nu- mãrul acesta aflãm mai multe despre biserica apusea- nã, de la parohul ei, pãrintele Grigorie Moldovan:

Preºedinte fondator:Pr. protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia Corlean

Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL

Corecturã: Amalia DragneTehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile dvs. la adresaredacþiei sau pe e-mail [email protected]

ISSN 2065 - 765X

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã(Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefanBotoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªincaVeche), Pr. Marius Corlean (Bucium),

Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter(Felmer), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. AdrianMagda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº),Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan(Fãgãraº), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com

Fãgãraº, str. A. Mureºanunr. 2. Tel. 0268211790

Documents

Apostolat nr 46