of 30/30
BASME ROMANESTI BUNICUL DE BARBU STEFANESCU DELAVRACEA Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba… peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? – Credeam că s-a umflat vântul… o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui „tata- moșu”. – Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? – Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. – Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? – Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. – O, voinicii moșului!… Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. – Tată-moșule, da’ cocorii un’ se duc când se duc? – În țara cocorilor. – În țara cocorilor? – Da. – Dar rândunelile un’ se duc când se duc? – În țara rândunelilor. – În țara rândunelilor? – Da. – Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. – Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură și un sticlete. – Da… hâ… hâ… poi ce fel… și mie?

Basme Romanesti

  • View
    186

  • Download
    11

Embed Size (px)

DESCRIPTION

basme populare

Text of Basme Romanesti

BASME ROMANESTIBUNICUL DE BARBU STEFANESCU DELAVRACEA

Se scutur din salcmi o ploaie de miresme.Bunicul st pe prisp. Se gndete. La ce se gndete? La nimic. nnumr florile care cad. Se uit-n fundul grdinii. Se scarpin-n cap. Iar nnumr florile scuturate de adiere.Pletele lui albe i cree parc sunt nite ciorchini de flori albe; sprincenele, mustile, barba peste toate au nins anii muli i grei.Numai ochii bunicului au rmas ca odinioar: blnzi i mngietori.Cine trnti poarta? Credeam c s-a umflat vntul o, bat-v norocul, cocoeii moului!Un bietan -o feti, roii i buclai, srutar mnele lui tata-mou. Tat-moule, zise fetia, de ce zboar psrile? Finc au aripi, rspunse btrnul sorbind-o din ochi. Poi, raele n-au aripi? de ce nu zboar? Zboar, zise biatul, dar pe jos.Btrnul coprinse ntr-o mn pe fat i n cealalt pe biat. O, voinicii moului!i zmbi pe sub musti, i-i privi cu atta dragoste, c ochii lui era numai lumin i binecuvntare. Tat-moule, da cocorii un se duc cnd se duc? n ara cocorilor. n ara cocorilor? Da. Dar rndunelile un se duc cnd se duc? n ara rndunelilor. n ara rndunelilor? Da. Tat-moule, a vrea s-mi creasc i mie aripi i s zbor sus de tot, pn n slava cerului, zise biatul netezindu-i barba. Dac i-o crete ie aripi, zise fata, mie s-mi prinzi o presur i un sticlete. Da h h poi ce fel i mie?Fata se ntrist.Btrnul o mngie i zise biatului: Bine, s prinzi i pentru tine, s prinzi i pentru ea. ie dou i mie dou nu e-aa, tat-moule? Firete, ie dou, lui dou i mie una. Vrei i tu, tat-moule? ntreb biatul cu mndrie. Cum de nu?! Mie un scatiu.Ce fericii sunt!Biatul nclec pe un genuchi i fata pe altul. Bunicul i joac. Copiii bat n palme. Bunicul le cnt Mi cazace, czcele, ce cai noaptea prin argeleO femeie usciv intr pe poart cu dou donii de ap. Copiii tcur din rs i bunicul din cntec.E muma lor i fata lui.Cum l vzu, ncepu: I tat, i d-ta iar i rzgi o s i s suie n capBunicul ridic mna n sus, aducnd detele ca un preot care binecuvinteaz, i zise prelung: Lsai pe copii s vie la mine! Biiine, tat, biiine dar tii o, bat-i focul de copii!Femeia intr n cas. S-i bat norocul i sntatea, opti moul ca i cum ar fi mustrat pe cineva, i srut n cretetul capului i pe unul, i pe altul.i iar ncepu rsul, i jocul, i cntecul.Se osteni bunicul. Sttu din joc. Copiii ncepur s-l mngie.Din vorb n vorb, copiii se fcur stpni pe obrajii bunicului. Partea asta este a mea. i partea asta, a mea! Mustaa asta este a mea. i asta, a mea!La barb se-ncurcar. Bunicul i mpc, zicndu-le: Pe din dou.i copiii o i dspicar, cam repede, c btrnul strnse din ochi. Jumtate mie. i jumtate mie.i dup ce o mprir frete, ncepu lauda.Biatul: Mustaa mea e mai lung.Fata: Ba a mea e mai lung!i biatul ntinse d-o musta i fata de alta, ba a lui, ba a ei s fie mai lung.Pe bunic l trecur lacrmile, dar tcu i-i mpc zicndu-le: Amndou sunt dopotriv. -a mea, -a ei! -a mea, -a lui!La obraji cearta se aprinse mai tare. Partea mea e mai frumoas. Ba a mea, c e mai alb!Bunicul zmbi. Ba a mea, c e mai cald! Ba a mea, c e mai dulce! Ba a mea, c nu e ca a ta! Ba a mea, c are un ochi mai verde! Ba a mea, c are un ochi i mai verde!Bunicul abia se inea de rs. Ba a mea! Ba a mea!i biatul, nfuriindu-se, trase o palm n partea fetei.Fata ip, sri de pe genuchiul btrnului, se repezi i trase o palm n partea biatului.Biatul, cu lacrmile n ochi, srut partea lui, i fata, suspinnd pe a ei.Mama lor iei pe ue i ntreb restit: Ce e asta, vermi neadormii!Obrajii bunicului erau roii i calzi. i surznd fericit, rspunse fie-sei: Lsai pe copii s vie la mine!SFRIT

POVESTEA PORCULUI DE ION CREANGCic erau odat o bab i un moneag: moneagul de-o sut de ani, i baba de nouzeci; i amndoi btrnii acetia erau albi ca iarna i posomori ca vremea cea rea din pricin c nu aveau copii. i, Doamne! tare mai erau dorii s aib mcar unul, cci, ct era ziulica i noaptea de mare, edeau singurei ca cucul i le iuiau urechile, de urt ce le era.i apoi, pe lng toare aceste, nici vreo scofal mare nu era de dnii: un bordei ca vai de el, nite oale rupte, aternute pe laie, i atta era tot. Ba de la o vreme ncoace, urtul i mnca i mai tare, cci ipenie de om nu le deschidea ua; parc erau bolnavi de cium, srmanii!n una din zile, baba oft din greu i zise moneagului: Doamne, monege, Doamne! De cnd suntem noi, nc nu ne-a zis nime tat i mam! Oare nu-i pcat de Dumnezeu c mai trim noi pe lumea asta? Cci la casa fr de copii nu cred c mai este vrun Doamne-ajut! Apoi d, mi bab, ce putem noi face naintea lui Dumnezeu? Aa este, monege, vd bine; dar, pn la una, la alta, tii ce-am gndit eu ast-noapte? tiu, mi bab, dac mi-i spune. Ia, mine diminea, cum s-a miji de ziu, s te scoli i s apuci ncotro-i vedea cu ochii; i ce i-a iei nainte nti i-nti, dar a fi om, da arpe, da, n sfrit, orice alt jivin a fi, pune-o n traist i o ad acas; vom crete-o i noi cum vom putea, i acela s fie copilul nostru.Moneagul, stul i el de-atta singurtate i dorit s aib copii, se scoal a doua zi dis-diminea, i ia traista n b i face cum i-a zis baba Pornete el i se duce tot nainte pe nite ponoare, pn ce d peste un bulhac. i numai iaca c vede n bulhac o scroaf cu doisprezece purcei, care edeau tologii n glod i se pleau la soare. Scroafa, cum vede pe moneag c vine asupra ei, ndat ncepe a grohi, o rupe de fug, i purceii dup dnsa. Numai unul, care era mai ogrjit, mai rpnos i mai rpciugos, neputnd iei din glod, rmase pe loc.Moneagul degrab l prinde, l bag n traist, aa plin de glod i de alte podoabe cum era, i pornete cu dnsul spre cas. Slav ie, Doamne! zise moneagul, c pot s duc babei mele o mngiere! Mai tiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat n gnd ieri noapte de una ca asta.i cum ajunge-acas, zice: Iaca, mi bbuc, ce odor i-am adus eu! Numai s-i triasc! Un biat ochios, sprncenat i frumuel de nu se mai poate. i seamn ie, rupt bucic! Acum pune de lutoare i grijete-l cum tii tu c se grijesc bieii: c, dup cum vezi, i cam colbit, mititelul! Monege, monege! zise baba, nu rde, c i aceasta-i fptura lui Dumnezeu; ca i noi Ba poate i mai nevinovat, srmanul!Apoi, sprinten ca o copil, face degrab leie, pregtete de scldtoare i, fiindc tia bine treaba moitului, l purcelul, l scald, i trage frumuel cu untur din opai pe la toate ncheieturile, l strnge de nas i-l sumu, ca s nu se deoache odorul. Apoi l piaptn i-l grijete aa de bine, c peste cteva zile l scoate din boal; i cu tre, cu cojie, purcelul ncepe a se nfiripa i a crete vznd cu ochii, de-i era mai mare dragul s te uii la el. Iar baba nu tia ce s mai fac de bucurie c are un biat aa de chipos, de hazliu, de gras i nvelit ca un pepene. S-i fi zis toat lumea c-i urt i obraznic, ea inea una i bun, c biat ca biatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignit: c nu putea s le zic tat i mam.ntr-una din zile, moneagul voiete a merge la trg s mai cumpere cte ceva. Monege, zise baba, nu uita s aduci i nite rocove pentru ist biat, c tare-a fi dorit, mititelul! Bine, mi bab. Dar n gndul su: Da mnca-l-ar brnca s-l mnnce, surl, c mult m mai ndui cu dnsul. De-am avea pine i sare pentru noi, da nu s-l mai ndop i pe dnsul cu bunti Cnd m-a potrivi eu babei la toate cele, apoi a lua cmpii!n sfrit, moneagul se duce la trg, trguiete el ce are de trguit i, cnd vine acas, baba l ntreab, ca totdeauna: Ei, monege, ce mai tii de pe la trg? Ce s tiu, mi bab? Ia, nu prea bune veti: mpratul vrea s-i mrite fata. i asta-i veste rea, monege? D-apoi ngduiete puin, mi bab, c nu-i numai atta, c, de ce-am auzit eu, mi s-a suit prul n vrful capului. i cnd i-oi spune pn la sfrit, cred c i s-a ncrncena i ie carnea pe tine. Da de ce, monege? Vai de mine! D-apoi, iaca de ce, mi bab, ascult: mpratul a dat de tire, prin crainicii si, n toat lumea, c oricine s-a afla s-i fac, de la casa aceluia i pn la curile mprteti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe i fel de fel de copaci, pe de-o parte i de alta, i n copaci s cnte tot felul de psri, care nu se mai afl pe lumea asta, aceluia i d fata; ba cic-i mai d i jumtate din mpria lui. Iar cine s-a bizui s vin ca s-o cear de nevast i n-a izbuti s fac podul, aa cum i-am spus, aceluia pe loc i i taie capul. i cic pn acum o mulime de feciori de crai i de mprai, cine mai tie de pe unde au venit, i nici unul din ei n-a fcut nici o isprav; i mpratul, dup cum s-a hotrt, pe toi i-a tiat, fr cruare, de le plnge lumea de mil. Apoi, mi bab, ce zici? bune veti sunt aceste? Ba i mpratul cic s-a bolnvit de suprare! Of! monege, of! boala mprailor e ca sntatea noastr! Numai despre feii de mprat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, c mare jale i alean or fi mai ducnd mamele lor pentru dnii! Mai bine c al nostru nu poate vorbi i nu-l duce capul, ca pe alii la attea iznoave. Bune-s i acestea, mi bab; da bun ar fi i aceea cnd ar avea cineva un fecior care s fac podul i s ia pe fata mpratului, c tiu c-ar ncleca pe nevoie i, Doamne! mare slav ar mai dobndi n lume!Cnd vorbeau btrnii, purcelul edea n culcu, ntr-un cotlon sub vatr, cu rtul n sus i, uitndu-se int n ochii lor, asculta ce spun ei i numai pufnea din cnd n cnd. i cum sftuiau btrnii, ei nde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatr: Tat i mam! eu l fac. Baba atunci a ameit de bucurie, moneagul ns, gndind c-i Ucig-l crucea, s-a speriat i, uimit, se uita prin bordei n toate prile, s vad de unde a ieit acel glas; dar, nevznd pe nime, i-a mai venit n sine. ns godacul iar a strigat: Tat, nu te nfricoa, c eu sunt! Ci trezete pe mama i du-te la mpratul de-i spune c eu i fac podul.Moneagul atunci zise ngimat: Dapoi ai s-l poi face, dragul tatei? Despre asta n-aibi grij, tat, c eti cu mine. Numai du-te i vestete mpratului ce-am spus eu!Baba, atunci, venindu-i n sine, srut biatul i-i zise: Dragul mamei, drag! Nu-i pune viaa n primejdie, i pe noi s ne lai, tocmai acum, strini, cu inima ars i fr nici un sprijin! Nu te ngriji, mmuc, defel; c trind i nemurind ai s vezi cine sunt eu.Atunci moneagul, nemaiavnd ce zice, i piaptn barba frumos, ia toiagul btrneilor n mn, apoi iese din cas i pornete spre mprie i, cum ajunge n trg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul mpratului. Un strjer, cum vede pe moneag c st pe-acolo, l ntreab: Da ce vrei, moule! Ia, am treab la mpratul; feciorul meu se prinde c i-a face podul.Strjerul, tiind porunca, nu mai lungete vorba, ci ia moneagul i-l duce naintea mpratului. mpratul, vznd pe moneag, l ntreab: Ce voieti de la mine, moule? S trii muli ani cu bine, luminate i preaputernice mprate! Fecioru-meu, auzind c avei fat de mritat, m-a trimis, din partea lui, ca s aduc la cunotina mriei-voastre c el, cic, poate s v fac podul. Dac poate s-l fac, fac-l, monege; i atunci fata i jumtate din mpria mea ale lui s fie. Iar de nu, atunci poate-i fi auzit ce-au pit alii, mai de vi dect dnsul?! Dac te prinzi aa, apoi mergi de-i ad feciorul ncoace. Iar de nu, caut-i de drum i nu umbla cu grgunii n cap.Moneagul, auzind aceste chiar din gura mpratului, se pleac pn la pmnt; apoi iese i pornete spre cas, ca s-i aduc feciorul. i, cum ajunge acas, spune fecioru-su ce a zis mpratul. Purcelul atunci, plin de bucurie, ncepe a zburda prin bordei, d un ropot pe sub laie, mai rstoarn cteva oale cu rtul i zice: Haidem, ttuc, s m vad mpratul!Baba, atunci, ncepe a se boci i a zice: Se vede c eu nu mai am parte n lumea asta de nimica! Pn acum m-am chinuit de l-am crescut i l-am scos din toat nevoia, i acum parc vd c-am s rmn fr dnsul!i, tot bocind ea, o apuc lein de suprare. Iar moneagul, de cuvnt; pune cuma pe cap, o ndeas pe urechi, i ia toiagul n mn, iese din cas i zice: Hai cu tata, biete, s-aducem nor mne-ta.Purcelul, atunci, de bucurie, mai d un ropot pe sub laie, apoi se ia dup moneag i, ct col, mergea n urma lui, grohind i muluind pe jos, cum e treaba porcului. Abia ajung ei la porile palatului mprtesc, i strjerii, cum i vd, ncep a se uita unul la altul i a bufni de rs. Da ce-i acesta, moule? zise unul din ei. Dapoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul mpratului. Doamne, moule, Doamne! mult minte i mai trebuie! zise un strjer btrn; se vede c i-ai urt zilele! Apoi d, ce-i scris omului n frunte-i este pus, i tot de-o moarte are s moar cineva. D-ta, moule, cum vedem noi, caui pricina ziua-miazamare, cu lumnare, ziser strjerii. D-apoi asta nu v privete pe d-voastre; ia, mai bine pzii-v gura i dai de tire mpratului c-am venit noi, rspunse moneagul.Strjerii, atunci, se uit lung unul la altul i strng i ei din umeri, apoi unul din ei vestete mpratului despre venirea noilor peitori, moneagul cu purcelul su! Atunci mpratul l cheam naintea sa. Moneagul, cum intr, se pleac pn la pmnt i st la u, smerit. Iar purcelul calc nainte pe covoare, grohind, i ncepe a mului prin cas.Atunci mpratul, vznd aa mare obrznicie, pe de-o parte i-a venit a rde, iar pe de alta se tulbur grozav i zise: Da bine, monege, cnd ai venit n cela rnd, parc erai n toat mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dup tine? i cine te-a pus la cale s m iei tocmai pe mine n btaie de joc? Fereasc Dumnezeu, nlate mprate, s cuget eu, om btrn, la una ca asta! D-apoi, s avem iertare, luminareavoastr, c acesta mi-i flcul, despre care v-am spus mai deunzi c m-a trimis la mria-voastr, dac v mai aducei aminte. i el are s-mi fac podul? D-apoi aa ndjduim n Dumnezeu, c chiar el, mria-ta! Hai! ia-i porcul de-aici i iei afar! i dac pn mine diminea n-a fi podul gata, monege, are s-i stea capul unde-i stau tlpile. nelesu-m-ai? Milostiv este Cel-de-sus, mria-voastr! Iar dac s-a ntmpla, s nu bnuii, puternice mprate! dup dorina luminrii-voastre, apoi atunci s ne trimitei copila acas.i zicnd aceste, se pleac dup obicei, i ia purcelul, iese i pornete spre cas, urmat de civa ostai, n paza crora l-a dat mpratul pn a doua zi; ca s vad ce poate fi una ca asta. Cci mult vorb, mult rs i mare nedumerire se mai fcuse la palat i n toate prile despre o astfel de batjocur nemaipomenit.i, ctre sear, ajungnd moneagul i cu purcelul acas, pe bab o apuc un tremur, de spaim, i ncepe a se vicra i a zice: Vai de mine, monege! da ce foc mi-ai adus la cas? Mie ostai mi trebuiesc? nc mai ai gur s ntrebi?! acestea-s faptele tale; m-am luat dup capul tu cel sec i m-am dus pe coclauri s-i aduc copii de suflet. i acum, iaca n ce chichion am intrat! C n-am adus eu ostaii, ci ei m-au adus pe mine. i capului meu se vede c pn mine diminea i-a fost scris s mai steie unde st!Purcelul ns umbla muluind prin cas dup mncare i nici grij n-avea despre ncurcala ce fcuse. Monegii s-au ciondnit ct s-au mai ciondnit i, ct erau ei de ngrijii, despre ziu au adormit. Iar purcelul atunci s-a suit binior pe lai, a spart o fereastr de brdhan i, suflnd o dat din nri, s-au fcut c dou suluri de foc, de la bordeiul moneagului, care acum nu mai era bordei, i pn la palatul mpratului. i podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iar bordeiul moneagului se prefcuse ntr-un palat mult mai strlucitor dect al mpratului! i, deodat, baba i moneagul se trezesc mbrcai n porfir mprteasc, i toate buntile de pe lume erau acum n palaturile lor. Iar purcelul zburda i se tologea numai pe covoare, n toate prile.Tot n acea vreme, i la mprie stranic zvoan s-a fcut, i nsui mpratul cu sfetnicii si, vznd aceast mare minune, grozav s-au speriat, i temndu-se mpratul s nu i se ntmple ceva de ru, a fcut sfat i a gsit cu cale s dea fata dup feciorul moneagului i de ndat a i trimis-o. Cci i mpratul, ct era de mprat, le dduse acum toate pe una, i nici mcar aceea nu era bun: frica!Nunt n-a mai fcut, cci cu cine era s-o fac? Fata mpratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plcut palaturile i socrii. Iar cnd a dat cu ochii de mire, pe loc a ncremenit, dar mai pe urm, strngnd ea din umeri, a zis n inima sa: Dac aa au vrut cu mine prinii i Dumnezeu, apoi aa s rmie. i s-a apucat de gospodrie.Purcelul toat ziua muluia prin cas, dup obiceiul su, iar noaptea, la culcare, lepda pielea cea de porc i rmnea un fecior de mprat foarte frumos! i n-a trecut mult, i nevasta lui s-a deprins cu dnsul, de nu-i mai era acum aa de urt ca dinti.La vro sptmn, dou, tnra mprteas, cuprins de dor, s-a dus s-i mai vad prinii; iar pe brbat l-a lsat acas, cci nu-i da mna s ias cu dnsul. Prinii, cum au vzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, i, ntrebnd-o despre gospodrie i brbat, ea a spus tot ce tia. Atunci mpratul a nceput s-o sftuiasc, zicnd: Draga tatei! S nu cumva s te mping pcatul s-i faci vrun neajuns, ca s nu peti vreo nenorocire! Cci, dup cum vd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. i trebuie s fie ceva neneles de mintea noastr, de vreme ce a fcut lucruri peste puterea omeneasc!Dup aceasta au ieit amndou mprtesele n grdin ca s se plimbe. i aici, mama sftui pe fat cu totul de alt fel: Draga mamei, ce fel de via ai s mai duci tu dac nu poi iei n lume cu brbatul tu? Eu te sftuiesc aa: s potriveti totdeauna s fie foc zdravn n sob i, cnd a adormi brbatu-tu, s iei pielea cea de porc i s-o dai n foc, ca s ard, i atunci ai s te mntui de dnsa! C bine zici, mam! iaca, mie nu mi-a venit n cap de una ca asta.i cum s-a ntors mprteasa cea tnr seara acas, a i poruncit s-i fac un foc bun n sob. i cnd dormea brbatusu mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, i a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dnsa au nceput a pri i pielea a sfri, prefcndu-se n cioric ars i apoi n scrum; i a fcut n cas o duhoare aa de grozav, nct brbatul pe loc s-a trezit nspimntat, a srit drept n picioare i s-a uitat cu jale n sob. i cnd a vzut aceast mare nenorocire, a lcrimat, zicnd: Alei! femeie nepriceput! Ce-ai fcut? De te-a nvat cineva, ru i-a priit, iar de-ai fcut-o din capul tu, ru cap ai avut!Atunci ea deodat s-a vzut ncins peste mijloc cu un cerc zdravn de fier. Iar brbatu-su i-a zis: Cnd voi pune eu mna mea cea dreapt pe mijlocul tu, atunci s plesneasc cercul acesta, i numai atunci s se nasc pruncul din tine, pentru c ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit i czturile ieste de btrni, m-ai nenorocit i pe mine i pe tine deodat! i dac vei avea cndva nevoie de mine, atunci s tii c m cheam Ft-Frumos i s m caui la Mnstirea-de-Tmie.Cum a sfrit de zis aceste, deodat s-a strnit un vnt nprasnic, i, venind un vrtej nfricoat, a ridicat pe ginerele mpratului n sus i s-a fcut nevzut. Atunci podul cel minunat ndat s-a stricat i s-a mistuit, de nu se tie ce s-a fcut. Iar palatul n care edeau monegii i cu nora, cu toate bogiile i podoabele din el, s-a schimbat iari n srcciosul bordei al moneagului, de mai nainte. Atunci btrnii, vznd ast mare nenorocire i pe nora lor n aa hal, au nceput a o mustra, cu lacrimi n ochi, i a-i zice cu asprime s se duc unde tie, c ei n-au cu ce s-o in.Ea, vzndu-se acum aa de nenorocit i oropsit, ce s fac i ncotro s-apuce? S se duc la prini? Se temea de asprimea tat-su i de ugubaa defimare a oamenilor! S rmn pe loc? Nu avea cele trebuitoare i-i era lehamete de mustrrile socrilor. n sfrit, s-a hotrt a se duce n toat lumea, s-i caute brbatul. i hotrndu-se astfel, a zis Doamne-ajut! i a pornit ncotro a vzut cu ochii. i a mers ea, a mers tot nainte, prin pustiuri, un an de zile, pn a ajuns ntr-un loc slbatic i cu totul necunoscut. i aici, vznd o csu tupilat i acoperit cu muchi, care mrturisea despre vechimea ei, a btut la poart. Atunci se aude dinluntru un glas de femeie btrn, zicnd: Cine-i acolo? Eu sunt, un drume rtcit. De eti om bun, d-te aproape de chilioara mea; iar de eti om ru, du-te departe de pe locurile aceste, c am o cea cu dinii de oel i, de i-oi da drumul, te face mii de frme! Om bun, micu!Atunci i se deschide poarta i drumeaa intr nluntru. Da ce vnt te-a adus i cum ai putut rzbate prin aceste locuri, femeie, hi? C pasre miastr nu vine pe aici, necum om pmntean.Atunci drumeaa a oftat din greu i a zis: Ia, pcatele mele m-au adus, micu. Caut Mnstirea-de-Tmie i nu tiu n care parte a lumii se afl! Se vede c tot mai ai oleac de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Eu sunt sfnta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu. De nume am auzit, micu, dar c te afli n lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodat. Vezi? Tot de noroc s se plng omul!Apoi sfnta Miercuri a strigat o dat cu glas puternic, i pe loc s-au adunat toate jivinele din mpria ei; i, ntrebndu-le despre Mnstirea-de-Tmie, au rspuns toate deodat c nici n-au auzit mcar pomenindu-se de numele ei. Sfnta Miercuri, auzind aceste, s-a artat cu mare prere de ru, dar, neavnd nici o putere, a dat drumeei un corn de prescur i un phru de vin, ca s-i fie pentru hran la drum; i i-a mai dat nc o furc de aur, care torcea singur, i i-a zis cu biniorul: Pstreaz-o, c i-a prinde bine la nevoie. Apoi a ndreptat-o la sor-sa cea mai mare, la sfnta Vineri.i drumeaa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri slbatice i necunoscute, pn ce cu mare greu ajunse la sfnta Vineri. i aici i s-a ntmplat ca i la sfnta Miercuri: numai c sfnta Vineri i-a mai dat i ea un corn de prescur, un phru de vin i o vrtelni de aur care depna singur; i a ndreptat-o i ea cu mult buntate i blndee la sor-sa cea mai mare, la sfnta Duminic. i de aici drumeaa, pornind chiar n acea zi, a mers iari un an de zile prin nite pustieti i mai grozave dect cele de pn aici. i fiind nsrcinat pe al treilea an, cu mare greutate a putut s ajung i pn la sfnta Duminic. i sfnta Duminic a primit-o cu aceeai rnduial i tot aa de bine ca i surorile sale. i fcndu-i-se mil de aceast nenorocit i zdruncinat fiin, a strigat i sfnta Duminic o dat, ct a putut, i ndat s-au adunat toate vietile: cele din ape, cele de pe uscat i cele zburtoare. i atunci ea le-a ntrebat cu tot dinadinsul dac tie vreuna din ele n care parte a lumii se afl Mnstirea-de-Tmie. i toate au rspuns, ca dintr-o singur gur, c nu li s-a ntmplat s aud mcar vorbindu-se vreodat depre aceasta. Atunci sfnta Duminic a oftat din adncul inimii, s-a uitat gale la nenorocita drumea i i-a zis: Se vede c vrun blestem al lui Dumnezeu, sau altceva, aa trebuie s fie, de nu ai parte de ceea ce caui, fiica mea! C aici este captul unei lumi necunoscute nc i de mine, i orict ai voi tu i oricare altul s mai mearg nainte de aici, este cu neputin.i atunci, numai iaca un ciocrlan chiop se vede venind, ct ce putea; i, ovlc, ovlc, ovlc! se nfiaz naintea sfintei Duminici. Atunci ea l ntreab i pe acesta: Tu, ciocrlane, nu cumva tii unde se afl Mnstirea-de-Tmie? Da cum s nu tiu, stpn? C doar pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am frnt piciorul. Dac-i aa, apoi acum ndat ia pe aceast femeie, du-o numaidect acolo, cum i ti tu, i povuiete-o cum a fi mai bine.Atunci ciocrlanul, oftnd, a rspuns cu smerenie: M supun cu toat inima la slujba mriei-voastre, stpn, dei este foarte cu anevoie de mers pn acolo.Apoi sfnta Duminic a dat i ea drumeei un corn de prescur i un phru de vin, ca s-i fie pentru hran pn la Mnstirea-de-Tmie; i i-a mai dat o tipsie mare de aur i o cloc tot de aur, btut cu pietre scumpe, i cu puii tot de aur, ca s-i prind bine la nevoie; i apoi a dat-o pe seama ciocrlanului, care ndat a i pornit, ovlcind.i cnd ciocrlanul pe jos, cnd drumeaa pe sus, cnd ea pe jos, cnd el pe sus. i cnd biata drumea nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci ndat ciocrlanul o lua pe aripioarele sale i o ducea. i tot aa mergnd ei nc un an de zile, cu mare greutate i zdruncen, au trecut peste nenumrate ri i mri, i prin codri i pustieti aa de ngrozitoare, n care fojgiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermectori, vidre cte cu douzeci i patru de capete i alt mulime nenumrat de gngnii i jignii nspimnttoare, care stteau cu gurile cscate, numai i numai s-i nghit; despre a crora lcomie, viclenie i rutate nu-i cu putin s povesteasc limba omeneasc.i, n sfrit, dup atta amar de trud i primejdii, cu mare ce au izbutit s ajung la gura unei peteri. Aici cltoarea s-a suit iari pe aripile ciocrlanului, din care abia mai putea flfi, i el i-a dat drumul cu dnsa pe o alt lume, unde era un rai, i nu altceva! Iaca Mnstirea-de-Tmie! zise ciocrlanul. Aici se afl Ft-Frumos, pe care l caui tu de-att amar de vreme. Nu cumva i-i cunoscut ceva pe aici?Atunci ea, dei i fugeau ochii de attea strluciri, se uit mai cu bgare de seam i ndat cunoate podul cel minunat din ceea lume i palatul n care trise ea cu Ft-Frumos aa de puin, i ndat i se umplur ochii de lacrimi de bucurie. Mai stai! i nu te bucura aa degrab, c nc eti nemernic pe aceste locuri i tot n-ai scpat de primejdii, zise ciocrlanul.i arat apoi o fntn, unde trebuia s se duc trei zile de-a rndul; i spune cu cine are s se ntlneasc i ce s vorbeasc; o povuiete ce s fac, rnd pe rnd, cu furca, cu vrtelnia, cu tipsia i cu cloca cu puii de aur druite ei de cele trei surori: sfnta Miercuri, sfnta Vineri i sfnta Duminic.Apoi, lundu-i ziua bun de la cltoarea ncredinat lui, iute se ntoarn napoi, zburnd nencetat de fric s nu-i mai rup cineva i cellalt picior. Iar nemernica drumea, lcrimnd, l petrecea cu ochii n zbor, mergnd spre fntna ce-i artase el.i cum ajunge la fntn, scoate mai nti furca, de unde o avea strns, i apoi se pune jos s se odihneasc.Nu trece mult i, venind o slujnic s ia ap, cum vede o femeie necunoscut i furca cea minunat torcnd singur fire de aur, de mii de ori mai subiri dect prul din cap, fuga la stpn-sa i-i d de veste!Stpna acestei slujnice era viespea care nlbise pe dracul, ngrijitoarea de la palatul lui Ft-Frumos, o vrjitoare stranic, care nchega apa i care tia toate drcriile de pe lume. Dar numai un lucru nu tia hrca: gndul omului. Talpaiadului, cum aude despre aceast minunie, trimite slujnica degrab, s-i cheme femeia cea strin la palat i, cum vine, o ntreab: Am auzit c ai o furc de aur care toarce singur. Nu i-e de vnzare, i ct mi-i cere pe dnsa, femeie, hi? Ia, s m lai s stau ntr-o noapte n odaia unde doarme mpratul. De ce nu? D furca ncoace i rmi aici pn la noapte, cnd s-a nturna mpratul de la vntoare.Atunci drumeaa d furca i rmne. tirba-baba-cloana, tiind c mpratul are obicei a bea n toat seara o cup de lapte dulce, i-a pregtit acum una ca s doarm dus pn a doua zi diminea. i cum a venit mpratul de la vntoare i s-a pus n aternut, hrca i-a i trimis laptele; i cum l-a but mpratul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumea n odaia mpratului, dup cum avusese tocmeal, i a lsat-o acolo, zicndu-i ncetior: ezi aici pn despre ziu, ca am s vin atunci tot eu s te iau.Hrca, nu doar c optea i umbla ctinel ca s n-o aud mpratul, ci avea grij s n-o aud, din odaia de alturea, un credincios al mpratului, care n toate zilele umbla cu dnsul la vnat.i cum s-a deprtat bboiul de acolo, nenorocita drumea a ngenuncheat lng patul soului ei i a nceput a plnge cu amar i a zice: Ft-Frumos! Ft-Frumos! ntinde mna ta cea dreapt peste mijlocul meu, ca s plesneasc cercul ist afurisit i s nasc pruncul tu!i, srmana, s-a chinuit aa pn despre ziu, dar nzadar, cci mpratul parc era dus pe ceea lume!Despre ziu, Tlpoiul a venit posomort, a scos pe necunoscuta de acolo i i-a zis cu ciud s ias din ograd i s mearg unde tie. i nenorocita, ieind cu nepus n mas i necjit ca vai de ea, s-a dus iari la fntn i a scos acum vrtelnia. i venind iari slujnica la ap i vznd i aceast mare minune, fuga la stpn-sa i-i spune c femeia ceea de ieri are acum o vrtelni de aur, care deapn singur i care-i mult mai minunat dect furca ce i-a dat. Atunci pohoaa de bab o cheam iari la dnsa prin slujnic, pune mna i pe vrtelni, tot cu acelai vicleug, i a doua zi dis-diminea o scoate iari din odaia mpratului i din ograd.ns n aceast noapte credinciosul mpratului, simind ce s-a petrecut i fcndu-i-se mil de nenorocita de strin, -a pus n gnd s descopere vicleugul babei. i cum s-a sculat mpratul i s-a pornit la vntoare, credinciosul i-a spus cu de-amnuntul ce se petrecuse n odaia lui n cele dou nopi din urm. i mpratul, cum a auzit aceste, pe loc a tresrit, de parc i-a dat inima dintr-nsul. Apoi a plecat ochii n jos i a nceput a lcrima. i pe cnd din ochii lui Ft-Frumos se scurgeau iroaie de lacrimi, la fntna tiut, urgisita i zbuciumata lui soie scosese acum pe tipsie i cloca cu puii de aur, cea mai de pe urm a ei ndejde! i cum sta ea n preajma fntnii, numai ce iaca pe slujnica tiut iari o aduce Dumnezeu la fntn, i cnd mai vede i aceast mare minunie, nici mai ateapt s ia ap, ci fuga la stpn-sa i-i spune. Doamne, stpn, Doamne! Ce-am vzut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur i o cloc de aur, cu puii tot de aur, aa de frumoi, de-i fug ochii pe dnii!Bbornia, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicnd n gndul su: Dup ce umbl ea nu se mnnc.i cum vine strina, hoanghina pune mna i pe tablaua cea de aur i pe cloca de aur cu puii de aur, tot cu acelai vicleug.Dar mpratul, cnd a venit n ast-sar de la vnat i cnd i s-a adus laptele, a zis n gndul su: Acest lapte nu se mai bea i, cum a zis, l-a i aruncat pe furi, undeva, i pe loc s-a fcut c doarme dus.Dup ce hrca s-a ncredinat c mpratul doarme, bizuindu-se ea i acum n puterea buturii sale, a adus iari pe strin n odaia lui, tot cu aceeai rnduial ca i n nopile trecute; i lsnd-o acolo, s-a deprtat! Atunci zbuciumata drumea, cznd iari n genunchi lng patul soului ei, se neca n lacrimi, spunnd iari cuvintele aceste: Ft-Frumos! Ft-Frumos! Fie-i mil de dou suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani, cu osnda cea mai cumplit! i ntinde mna ta cea dreapt peste mijlocul meu, s plesneasc cercul i s se nasc pruncul tu, c nu mai pot duce aceast nefericit sarcin!i cnd a sfrit de zis aceste, Ft-Frumos a ntins mna, ca prin somn, i cnd s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, i ea ndat a nscut pruncul, fr a simi ctui de puin durerile facerii. Dup aceasta mprteasa povestete soului su cte a ptimit ea de cnd s-a fcut el nevzut.Atunci mpratul, chiar n puterea nopii, se scoal, ridic toat curtea n picioare i poruncete s-i aduc pe hrca de bab naintea sa, dimpreun cu toate odoarele luate cu vicleug de la mprteasa lui. Apoi mai poruncete s-i aduc o iap stearp i un sac plin cu nuci, i s lege i sacul cu nucile i pe hrc de coada iepei, i s-i dea drumul. i aa s-a fcut. i cnd a nceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica i din Talpa-iadului bucica; i cnd a picat sacul, i-a picat i hrcei capul.Hrca aceasta de bab era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus c dduse moneagul, cresctorul lui FtFrumos. Ea, prin drcriile ei, prefcuse atunci pe stpnusu, Ft-Frumos, n purcelul cel rpciugos i rpnos, cu chip s-l poat face mai pe urm ca s ia vreo fat de-a ei, din cele unsprezece ce avea i care fugiser dup dnsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Ft-Frumos a pedepsit-o aa de grozav. Iar pe credincios cu mari daruri l-au druit mpratul i mprteasa, i pe lng dnii l-au inut pn la sfritul vieii lui.Acum, aducei-v aminte, oameni buni, c Ft-Frumos nu fcuse nunt cnd s-a nsurat. Dar acum a fcut i nunta i cumtria totodat, cum nu s-a mai pomenit i nici nu cred c s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. i numai ct a gndit Ft-Frumos, i ndat au i fost de fa prinii mprtesei lui i cresctorii si, baba i moneagul, mbrcai iari n porfir mprteasc, pe care i-au pus n capul mesei. i s-a adunat lumea de pe lume la aceast mare i bogat nunt, i a inut veselia trei zile i trei nopi, i mai ine i astzi, dac nu cumva s-a sfrit.CIOBNAUL CEL ISTE SAU URLOAIELE BLENDEI, DE PETRE ISPIRESCUA fost odat un mprat i o mprteas.Amndoi erau oameni de treab i frumoi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dar erau tot mhnii i amri c nu fceau copii. Toate leacurile ce luase mprteasa de pe la vraci i vrjitoare nu-i folosise ntru nimic.mpratul i mprteasa se puser pe post i pe rugciune, cu gnd ca doar i va asculta Dumnezeu i le va da i lor un copil.Dup trecere de cteva zile, ntr-una din seri, cnd petrecur ei o parte din noapte rugndu-se mai fierbinte, se culcar i mai trziu. Cum puse capul pe perin, adormir ndat, parc-i lovise cineva cu muchea n cap. Nu trecu mult i mprteasa dete un ipt, rsrind din somn. Da ce ai, draga mea mprteas, zise mpratul, de ipi aa de grozav? Ce s am, mrite mprate, iac am vzut un vis frumos i minunat. Ascult, c voi s i-l povestescSe fcea c eram ntr-o grdin, frumoas, frumoas, cum n-am mai vzut. Erau nite pomi nali, stufoi i bine potrivii de prea c erau scrii, i aezai n trmb pe drumul pe care mergeam. n dreapta i n stnga era o pdure tot cu de astfel de pomi de i plcea s-i priveti. Tot mergnd i minunndu-m, m-am pomenit ctre mijlocul grdinei. Aici era, ce s-i spui? frumuseea de pe lume. Nite crri sucite i cotite, acoperite cu un fel de iarb mrunic, de prea c erau nite covoare aternute.Din loc n loc i mai ct colea, se fcea c erau aezate nite stufiuri, unele rotunde i cu flori, altele lunguiee i cu pomiori, iar altele fcute ca nite ascunztori. Flori cu fel de fel de fee i cu un miros de te mbta. M rtcisem cscnd gura n toate prile, uitndu-m la poamele cu care erau ncrcai pomii i ascultnd la miile de psrele ce cntau pe rmurele i fr a se sfii de mine.Mai ctre mijlocul grdinei se fcea c era o fntn de marmur alb ca laptele, i apa curgea pe de o sut de pri, limpede ca vioara i rece ca gheaa.Tot umblnd ncoa i ncolo, nesturndu-m de privirea florilor i de miros, auz un glas ca de privighetoare care tot zicea: cine m-o mnca, rmne grea! Stau n loc, caut s vz de unde vine glasul, i mi se prea c iese din mijlocul unui stufule de pomiori, mai frumoi dect ceilali pe care i vzusem pn aci. M iau i eu dup glas -o plec ntr-acolo. Cnd, ce s vezi? stufuleul se fcea c era nconjurat de nite iarb verde, subiric i nalt de-mi venea pn mai sus de genunchi: firicelul de iarb i floricica; astfel nct nu te ndurai s calci peste ele. i cnd adia vntul, se culcau i se ridicau de prea c sunt nite valuri de ap. Eu, p, p, binior, m feream s nu stric a frumusee de iarb i flori, i ajung pn la stufule. Acolo, n mijlocul unor pomiori, era unul ceva mai nlticel, pare c de dinadins era fcut aa, ca s-l vaz oricine o trece. Pe ramurile lui sta nite merioare mici i p-o parte rumene, de prea c erau prjite. Stau i ascult. Ele se fcea c mie mi vorbeau, cci nu mai ncetau de a tot zice: cine m-o mnca, rmne grea.Eu n-am mai putut s m opresc. M ntinz peste ceilali pomiori, iau un merior d-alea, l bag n gur s-l mnnc, dar, cnd s m ntorc, dau ntr-un ghimpe. Aa de m-a sgetat pustiul de ghimpe, nct am ipat i m-am deteptat. Frumos vis ai visat, zise mpratul; dar i tare ai ipat, nct m-am speriat.Nu trecu mult dup asta i mprteasa simi c a fost luat n pntece. Dup nou luni, nscu o fat ca o zn. Bucuria i veseliile inur la curtea mprteasc mai multe zile. Fata de ce cretea, d-aia se fcea mai frumoas. mpratul i mprteasa se uita la dnsa ca la soare.Dup ce mai crescu, se vzu c fata este istea i cuminte. i plcea s ias pe cmp s se joace, s adune floricele, s alerge dup fluturei i s se scalde n priaul ce curgea pe la spatele grdinei mprteti i care era limpede ca lacrima.Ddaca bgase de seam c fetei, pe lng alelalte, i plcea s asculte i la viersul ce scotea din fluier un ciobna care avea cteva miele i le ptea dincolo de pria. ntr-una din zile fata mpratului merse cu ddac-sa la cmp i, neauzind fluierul, crezu c sunt singure, se dezbrcar i se scldar. Ciobnaul dormea la rdcina unui copaci i mielele se rtciser pe cmpie. Cnd, un nar l nep aa de tare, nct l detept. Deteptndu-se el, iac fata mpratului c ieea din ap. Rmase uimit de ceea ce vzu.Dup ce se duse fata mpratului cu ddac-sa, i cut i el mielele i se duse i el ntr-ale sale.Pn aci, cntase el nu cntase; dar dup asta i puse i el puterile i zicea din fluier nite doine de te adormea.Vznd ddaca c fetei i plcea prea mult s asculte la fluier, nu zise nimnui nimic, dar se feri de a mai veni cu fata pe acolo.Ciobnaul, un flciandru chipe i tras ca pn inel, daca vzu c nu mai vine fata pe acolo, i lu i el lumea n cap, i se duse n alt parte, la un ora, de se bg argat la vite.mpratul i mprteasa se topea dup fata lor, vznd-o c de ce merge se face mai frumoas i mai cu minte.Cnd ajunse de mritat, mpratul zise mprtesei: mprteasa mea iubit, fata noastr s-a fcut mare; acum s-i cutm un brbat dintre fiii de mprai, tot aa de frumos i de cu minte ca i dnsa. Fata noastr va lua de brbat pe acela, zise mprteasa, care i va ghici semnele ce are pe trup; altfel nu o mrit, Doamne ferete.mpratul ascult de vorbele mprtesei i dete sfar n ar i pe la toate mpriile, precum ca s se tie c oricine va ghici semnele ce are fata mpratului pe trup, aceluia i-o va da de soie.Cnd se auzi de ast hotrre mprteasc, se fcu mare vlv ntre mprai i oamenii locului, i toi cu totul se scular s mearg la curtea mprteasc s-i cerce norocul.Iar daca auzi i ciobnaul, i ceru simbria de la stpnu-su, i mai vndu i ce bruma de oale mai avea, i cumpr un cal de att pe ct i ajunsese bani i haine de primeneal, i lu ceva merinde i plec i el.Cum se vzu la cmp, desclec i, cu ochii nmuiai n lacrmi, fcu o rugciune la Dumnezeu s-i fie de ajutor n cltorie i s izbndeasc, apoi nclec din nou i porni cu voie bun.i aa, aide, aide, merse pn nser i se puse a se odihni. Cnd, ce s vezi d-ta? unde venea o ceat de fii de mprai i de boieri mari, mbrcai numai n fir i pe nite armsari de mncau foc. Se prea c nu-i mai ncape locul. El, biet, se dete mai la o parte. Mai vzuse el cai buni, nelai i nfrnai frumos; mai vzuse i fii tineri de boieri mbrcai cu haine scumpe, auzise c unii dintr-nii sunt limbui, dezmierdai, lutori n rs i nfumurai, de nu le ajunge cineva cu strmurarea la nas, dar ca i acetia, ba, ba, ba!Trase i ei aci spre a mnca peste noapte. Puser deci de le fcu un foc mare de prea c au s frig un bou, se puser pe lng dnsul i, dup ce cinar, ncepur a vorbi verzi i uscate; mai multe rele dect bune. Nu le scpase nimic pe lume de care s nu se alege. Stau tolnii pe nite rogojini pe dasupra crora erau aternute nite veline lucrate cu meteug.Noaptea era frumoas. Pic de nour nu se vedea. Din cnd n cnd greierii i prigoriile te fceau s-i mai aduci aminte c trieti pe lume. Un vnticel adia, nct de abia l simeai c vine s-i mngie obrajii. Ciobanul se fcuse mititel lng un mrcine nflorit, pe lng care ptea calul su, i se pusese pe gnduri. Se uita pe cer la drumul robilor, vedea cum se mica carul, fata care duce apa n donie pe cobilie. Se mira de razele ce ieea din luceafr, i cuta cu mare dorin s cunoasc care din candelele atrnate n cer ar fi aceea a fetei mpratului ca s se nchine la ea.Pe cnd era cufundat n gndire, fiii de mprai i de boieri bgar de seam c mai era cineva. l ntrebar i aflar c merge i el la cetatea mprteasc unde mergeau i ei. i fiindc vzur c el nu le da pricin de vorb, ncepur ei s-i vorbeasc i s-l cam ia peste picior. Iat, zise unul din ei, nc un peitor pentru fata cea frumoas a mpratului. sta negreit c are s-i ghiceasc semnele, zise altul. Da bine are s az fetei mpratului cu st Ft-Frumos, gri un al treilea.Ciobanul tcea i nghiea; asculta i el la vorbele lor cele nesrate i necumptate.Dac vzur i vzur c el nu rspunde nici un cuvinel, merser la dnsul i ntre altele i ziser: Ati fii de domni i de mprai au fost i nimeni n-au putut ghici semnele fetei mpratului, i tocmai dumneata, prietene, o s te gseti mai firoscos? Omul este dator s-i cerce norocul o dat, de dou, mult de trei ori, zise ciobanul, i acela care face aa este om cu minte. Cel ce ns umbl mereu cercnd, este un nesbuit cruia trebuie s-i lipseasc vreo doag. Eu nu aduc nimnui nici o suprare. Nu m ncumet iari c o s ghicesc ceva. Dar-ar Dumnezeu ns s apuce unul din dumneavoastr o aa bucic bun, fiindc vi se cuvine.Feciorii de boieri nu putur mistui vorbele ciobnaului. i puser n gnd s io coac i se culcar.A doua zi ciobnaul se scul de diminea, i spl faa la o fntn, i fcu rugciunea, nclec pe mroaga lui i trei, trei, mergea singur. Feciorii de boieri i de mprai se scular trziu, se mai zbenguir i apoi plecar i ei; l ajunser de pe urm i l i ntrecur. i de ast dat se alegar de dnsul i-i ctau cearta cu lumnarea. Ciobnaul tcu din gur i i cut de drum. El tia c cine tace merge n pace.Seara feciorii de mprai i de domni maser n marginea unei pduri. Cnd, tocmai trziu, hei! ajunse i ciobnaul, ostenit ca vai de el; se puse i el la o parte, fcu un focor, ngriji de cal, apoi cin i se culc. Feciorii de boieri, neastmprai cum erau, voir s-i rz de el. Ateptar pn adormi ciobnaul, mai aar focul, i luar plria i i-o aruncar pe foc. Iar unul din ei, deteptndu-l i zise: Hei, prietene, i-a czut bleanda pe foc, scoal-te de o ia, c se arde. Las-o s arz, rspunse el, i-i ct de somn.Dup ce se culcar i boierii, carii rser pn se inur cu minile de inim, adormir i ei.Ciobnaul se scul i el, le ia toate armele, sulie, sgei, arcuri, paloe, i le puse pe foc. Dup ce se arser de rmaser numai fiarele, i acestea se fcuser roii, fiind ncinse de foc, i scul, pe cnd el rscolea jaratecul cu o andr de lemn, zicndu-le: Ia sculai, boieri, de vedei urloaiele blendei.Cnd se scular boierii i vzur attea fiare arse, nu le venea a crede ochilor. Se duser s-i ia armele de unde le agaser, dar ia-le de unde nu e.Vzur n cele din urm c sunt pclii, se ctrnir de mnie, ns nghiir gluca.Ciobnaul era gata de plecare, fiindc tocmai se ngna ziua cu noaptea, nclec i o lu la sntoasa; vezi c se cam i temea s nu pa ceva din mna boierilor.Boierii iari l ajunser de pe urm i l ntrecur, btndu-i joc de dnsul, cnd erau pn dreptul lui. Seara iari trziu sosi i ciobnaul la locul unde se aezaser ei s conceasc.Cum ajunse, se trase la o parte ca i n ziua trecut, ngriji de cal, apoi cin i se culc.Locul unde maser ei noaptea aceasta era aproape de o lcovite nomoloas. Boierii, cum vzur c ciobnaul a adormit, i luar calul i l nnomolir n lcovite. Apoi deteptndu-l, i ziser: Hei, prietene, scoal c i s-a nnomolit mroaga i nu mai poate iei.Ciobnaul tia c-i priponise calul bine; nelese c trebuie s fie vreo drcie aci la mijloc, i rspunse: Cine dracul a pus-o s se nnomoleasc? las-o c va iei ea de va voi.Rser i de ast dat boierii cu lacrmi, apoi se culcar.Dup ce adormir, se scoal i ciobnaul, le ia armsarii, le jupoaie pieile picioarelor de la copite n sus i le leag cu tei ceva mai sus de genuchi, le pune cte un proap n gur ca s stea cu dinii rnjii i i bg n nomol pe lng calul lui. Apoi se duse s detepte pe fiii de boieri: Sculai, boieri, de vedei minune: armsarii dv., vznd mroaga mea nnomolit n lcovite, i-au sumes ndragii i s-au dus ca s-o scoa din noroi. Pentru aceasta rd, rd, uite, de s se prpdeasc.Cnd auzir boierii de una ca asta, se temur s nu le fi jucat iari vrun renghi, i de unde s nu fie aa, se scular, i cnd vzur cum i-a poticlit ciobnaul, se luar cu minile de pr.N-avur ce zice. Cu toate, unul din ei, care era i mai seme, se otr s se ie de capul ciobnaului, s nu-l lase s se sfineasc.Ciobnaul ns i scoase calul din nomol i, n nvlmeal se strecur binior, i pe ici i-e drumul; plec i i ls cu buzele umflate, cu braele ncruciate i fluiernd a pagub.Boierul cel seme i neruinat se lu dup dnsul, l ajunse, i tot cu oele cu momele mbla pe lng el. Dup ce sosi la cetatea mprteasc, ciobanul se nfie i el la mpratul ca s ghiceasc semnele fetei; dar boierul nu se dezlipea de lng dnsul, nici ct ai da n cremene.mpratul daca vzu pe cioban, dichisit, splel, cu oalele curate pe dnsul i cu mustcioara mijind, i plcu i lui; mai ales c era i mndru i sta nfipt naintea lui i cu coraj, l priimi deci s vie s ghiceasc.nfindu-se naintea sfatului mprtesc, unde se afla i mpratul cu mprteasa i cu fata lor, el, dup ce i arunc ochii ca un arpe la fat, zise: Preamrite mprate i mprteas, fata mriilor voastre are soarele n piept, luna n spate i doi luceferi n cei doi umeri. Aa eram s zic i eu, rspunse de la spatele ciobanului boierul cel neruinat.Toat lumea rmase uimit cnd auzi semnele ce spusese ciobanul i mrturisirea mpratului c aa este; de unde pn aci se auzir, zicndu-se de unii, alii: Ba, c fata ar fi cocoat. Ba, c ar fi chioap. Ba, c ar avea vreun semn de mslin, cirea, coarn ori de alte poame pe care mprteasa, fiind grea cu fata, ar fi poftit la vreuna dintr-nsele, i c ar fi furato spre a-i potoli pofta. C, dup ce ar fi mncat poama, n locul unde a pus mna mai nti pe trupul ei, n acelai loc s-a fcut semnul poamei pe trupul fetei. C acel semn ar fi n cutare ori n cutare loc.Unii, ba, c una. Alii, ba, c alta.mpratul i mprteasa se afla ntr-o mare ncurctur. Nu tia pe care s aleag din doi. Unii din sfatul mpriei zicea s aleag pe fiul de boier mare, fiindc el zisese c tocmai aa era s spuie i el. Alii zicea s aleag pe cioban, fiindc el ghicise cel nti semnele fetei. mpratul ls ca s-i aleag fata pe cine va voi, mine de diminea, tot de fa cu sfatul. Ls adec fetei timpul s se gndeasc pn a doua zi.Pn atunci, mpratul porunci s-i omeneasc pe amndoi ca pe nite mosafiri mari i s-i gzduiasc n palaturile mprteti. Le pregtir o cmar cu dou paturi n care s mie peste noapte.Pn a nu nsera, ciobanul se furie de fiul de boier i se duse de-i cumpr nite floricele-boabe.ntorcndu-se, l ntreb fiul de boier: Dar unde fusei, prietene? M dusei de-mi cumprai un cuita, rspunse el. Ce s faci cu el? mi trebuie.Cum auzi aa fiul de boier, se duse de-i cumpr i el un cuita.Dup ce se ntoarse, cina fiind gata, se puser de cinar, apoi merser s se culce.Cmara n care intrar era aa de mndru mpodobit, nct bietul cioban se mira cum o s calce el pe velinele i scoarele alea scumpele ce erau aternute pe jos. El se ciudi i mai mult cnd vzu pe fiul de boier mare c intr i calc fr mil peste dnsele, ca i cum ar fi fost cine tie ce zdrene.Preii erau albi ca laptele i cu nite vrgi de aur. La ferestre erau nite perdele de mtase d-aia bun i groas, ntinse pe nite drugi de aur. Pe lng prei, nite lavie i o mas de lemn mirositor, lucrate cu meteug.Paturile era de o parte i de alta ale cmrii i cu un fel de oranist dasupra, numai de mtsrie d-aia buna, nmuiate n fir, aezate pe patru stlpi lucrai ca melcul i cu nite dungi de aur. Aternutul era de nite pnz alb ca zpada i subire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era mbrcat cu pnz de borangic de cea mai aleas.Ciobanul intr cu sfial. Abia clca, ca s nu strice velinele. Se puse binior n pat ca s nu se mototoleasc albiturile. Iar fiul de boier, cum intr, se arunc pe un pat, parc-ar fi fost la dnsul acas, i se tolni.Dup ce se stinse luminarea, ciobanul ncepu a roni la floricele prin ntuneric. Cum auzi feciorul de boier, ntreb din patul su: Da ce faci tu acolo, prietene? Iac, ce s fac; mi-am tiat nasul i l mnnc, pentru aceea mi-am cumprat cuitaul.ndat i feciorul de boier i scoase cuitaul, i tie nasul, i ncepu a roni i el, creznd c asta trebuie s fie ceva. Nu-i veni lui s cread c o asemenea fapt no nsemneze vreo izbnd la norocul pe care ndjduia s puie mna.l durea de durut; dar rbda n piele ca un drac, pn o vedea cum o s-o scoa la cale.Mai trziu iar aude pe cioban ronind. Dar ce mai faci tu acolo, prietene? Ce s fac? Iac mi-am tiat urechile i le mnnc.ndat i le tie i feciorul de boier i ncepu a roni i dnsul, ca s nu rmie mai pe jos dect ciobanul.Toat noaptea nu s-a putut odihni de durere. Se zvrcolea ca lipitoarea cnd i dai sare. Dar i era ruine s ipe ori s geam.Ciobanul adormi i trase un pui de somn pn a doua zi, de s se duc vestea.Cnd se scular, fur poftii naintea sfatului mprtesc ca s-i aleag fata un mire; cnd colo, ce s vaz? Feciorul de boier slut, ciont i plin de snge ca un strv, pe care l deter afar ca pe un marafoi i becisnic.Apoi porunci s schimbe hainele ciobanului, i l lu de-l duse la biseric, unde l cunun cu fata. S lsm c veseliile inur mult vreme; dar bgnd de seam mpratul c ginere-su nu e prost, ci c din ce n ce iscusina lui se ascute, l puse s judece cteva pricini din cele mai grele. Ginerele mpratului era din firea lui om drept, blnd i cu frica lui Dumnezeu. Sfatul mpriei rmase cu gura cscat cnd auzi hotrrile cele drepte ce dase el. Atunci mpratul, mndru c i-a trimis Dumnezeu un aa ginere ager la minte, se cobor de pe scaunul mpriei, fiindc era i btrn i puse pe ginere-su mprat n locul lui, care, de va fi trind, mprtete i azi.Nclecai p-un mrcine,S m-asculte oriicine.SFRITFT-FRUMOS CU PRUL DE AUR, DEPETREISPIRESCUA fost odat ca niciodat, c de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.A fost odat, ntr-o pustietate mare, un pusnic. Vecinii si erau fiarele pdurilor i aa era de bun la suflet nct toate dobitoacele i se nchinau cnd se ntlneau cu dnsul. ntr-una din zile, se duse pusnicul la marginea unui ru care curgea aproape de coliba lui, i iat, vzu c vine pe ap un co smolit bine, i auzi un orcit ieind dintr-nsul. Sttu puin de cuget i dup ce zise cteva vorbe de rugciune, intr n ap i, cu o prjin, trase couletul la margine. Cnd l deschise, ce s vaz n el? Un copila cam de vreo dou luni. l scoase din co i, cum l lu n brate, copilul tcu.Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul, dar cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca, l podidi un plans ce nu se mai putea opri. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita de vie si numaidecat crescu si se nalta pana la streasina. Pusnicul se uita la dansa si vazu struguri, unii copti, altii parguiti, altii agurida si altii n floare; ndata lua si dete copilului si, vaznd ca-i mananca, se bucura din tot sufletul. Cu must de vita crescu copilul, pana incepu sa manance si cate altceva.Iara daca se mai mari copilul, pusnicul se apuca si-l nvata sa citeasca, sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat.Dar ntr-o zi, chema pusnicul pe copil si-i zise: Fatul meu, simt ca slabesc din ce n ce; sunt batran, precum ma vezi, si afla ca, de azi n trei zile, ma duc pe lumea cealalta. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat, ci te-am prins pe apa. Daca voi adormi somnul cel vecinic, care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea n tot trupul meu, sa bagi de seama ca o sa vina un leu. Sa nu te sperii, dragul tatei; leul mi va face groapa, si tu vei trage pamant peste mine. De mostenire n-am ce sa-ti las, decat un frau de cal. Dupa ce vei ramane singur, sa te sui n pod, sa iei fraul, sa-l scuturi, si ndata va veni un cal la asta chemare si te va nvata ce sa faci.Dupa cum zise batranul, asa se si ntampla. A treia zi, pusnicul, luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet, se culca si dormi somnul cel lung. Apoi ndata veni un leu groaznic, nevoie mare, si veni racnind si, cum vazu pe batran mort, i sapa groapa cu unghiile sale; iar fiul l ngropa, si ramase acolo trei zile si trei nopti, plangand la mormant. A treia zi foamea i aduse aminte ca era dator sa traiasca; se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere, se duse la vita de vie si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase; atunci, si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui n pod, unde gasi fraul, l scutura, si iata ca veni un cal cu aripi si, stand nainte-i, zise: Ce poruncesti, stapane?Copilul spuse calului, cuvant cu cuvant, toata ntamplarea cu moartea batranului, si i zise: Iata-ma aici singur; tatal, care mi-a fost dat, nu mai este; ramai tu aici, cu mine; dar sa mergem n alta parte, unde sa ne facem o coliba; caci aici, dinaintea astui mormant, nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. Iar calul i raspunse: Nu asa, stapane; noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. Cum? ntreba baiatul, sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim n mijlocul lor? Negresit, i raspunse calul. Atunci, daca-i asa, ntreba copilul, de ce nu vin si ei pe la noi? Ei nu vin, i mai zise calul, fiindca n-au ce cauta p-aici. Trebuie sa mergem noi la dansii. Sa mergem, raspunse copilul cu bucurie.Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie mbracat, fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi, el ramase cam pe ganduri; si calul i zise sa bage mana n urechea lui stanga; si dupa ce baga mana, scoase niste haine pe care le mbraca, ciudindu-se ca nu stia cum sa le ntrebuinteze; calul nsa l nvata, si apoi copilul ncaleca pe dansul, se mbraca si porni.Dupa ce ajunse n orasul cel mai de aproape si se vazu ntre multimea de oameni furnicnd n sus si n jos, se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica, mirndu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea, bagand nsa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. Dar calul, mbarbatndu-l, i zise: Vezi, stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea, dar, trebuie sa stii, ca sa-ti faci si tu un capatai.Si dupa ce sezu acolo cateva zile, mai vorbind cu lumea si obisnuindu-se a trai n huietul ce nnabuseste orasele, pleca, luand cu sine calul sau; si se duse, si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. Dupa ce ajunse la zane, care erau n numar de trei, cauta sa se bage argat la dansele, caci asa-l sfatuise calul sa faca. Zanele, deocamdata, nu prea voiau sa-l ia n slujba, dar se nduplecara la rugamintile lui, si-l primira.Calul adesea venea pe la stapanul sau si, ntr-o zi, i zise sa bage bine de seama cum ca, n una din case, zanele aveau o baie n care la cativa ani, ntr-o zi anume, curge aur, si cine se scalda primul, aceluia i se face parul de aur. i mai spuse sa vaza ca, ntr-unul din tronurile casei, zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine, pe care le pastrau cu grija. El baga bine de seama aceste vorbe si de cate ori avea cate ceva greu de facut, el chema calul ca sa-i dea ajutor.Zanele-i dasera voie baiatului sa umble prin toate casele ca sa deretice si sa scuture, numai n camera cu baia sa nu intre. nsa cand lipsira ele o data de acasa, el intra si lua aminte la toate cate i zisese calul. Ochi si legatura cu haine puse cu grija ntr-un tron. ntr-o zi, zanele au plecat la o sarbatoare, la alte zane si avura grija sa porunceasca argatului ca, n momentul in care va auzi vreun zgomot n camera cu baia, sa rupa o sindrila din streasina casei ca sa le dea de stire lor si sa se ntoarca degraba, fiindca ele stiau ca e aproape sa nceapa a curge apa de aur.Fiul pusnicului pandea, si cand vazu minunea asta, chema numaidecat pe cal. Calul i zise sa se scalde, si asa facu. Iesind din baie, el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa, calare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. Cum calca peste pragul portii, ncepura casele, curtea si gradina sa se cutremura asa de groaznic, ncat se auzi pana la zane, si zanele ndata se ntoarsera acasa. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc, se luara dupa dansul si-l urmarira din loc n loc, pana ce, cand era sa puna mana pe dansul, el trecu hotarele lor si apoi statu.Cum l vazura scapat, zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinda. Atunci ele i zisera: Ah! Fecior de lele ce esti, cum de ne amagisi? Arata-ne, macar, sa-ti vedem parul.Atunci el si rasfira parul pe spinare; iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos, nsa fi bun de ne da hainele.Dar el nu voi, ci le opri si le lua n locul simbriei ce-i datorau zanele.De aici, se duse intr-un oras, si puse o basica de cirivis (grasime topita pastrata n basici) n cap si se duse de se ruga de gradinarul mparatului ca sa-l primeasca argat la gradina mparateasca. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte; dar, dupa multa rugaciune, l primi, l puse sa lucreze pamntul, sa care apa, sa ude florile; l nvata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. Fat-Frumos tinea minte tot ce-l nvata gradinarul, stapanul sau.mparatul avea trei fete; si asa multa grija avea cu treburile mparatiei, ncat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. ntr-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene ales de ele, la masa mparatului. Dupa ce se puse mparatul la masa, venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe cate o tipsie de aur si l pusera dinaintea mparatului.mparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul mparatiei sa-i ghiceasca ce insemna asta. Si daca se aduna sfatul, taie pepenii si, dupa ce vazu ca unul se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase n copt, zise: mparate, sa traiesti multi ani, pilda asta nseamna varsta fetelor mariei-tale, si ca a sosit timpul de a le da la casa lor.Atunci mparatul hotar sa le marite. Dete, deci, sfoara n tara de aceasta hotarare si chiar de-a doua zi, ncepura a veni petitori de la cutare si de la cutarefecior de mparat.Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de mparat, care-i paru mai frumos, se facu mare nunta mparateasca. Si dupa ce sfarsira veseliile, pleca mparatul cu toata curtea, ca sa petreaca pe fiica-sa pana la hotarele mparatiei sale celei noi. Numai fiica mparatului cea mai mica ramase acasa. Fat-Frumos, argatul de la gradina, vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul, chema calul, ncaleca, se mbraca cu un rand de haine, zis campul cu florile, din cele luate de la zane, si, dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate, ncepu a alerga prin gradini n toate partile, fara sa fi bagat de seama ca fiica mparatului l vede de pe fereastra, caci odaia ei da n gradina. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si, cand vazu ca veselia lui facuse paguba, descaleca, se mbraca cu hainele sale de argat si ncepu a drege ceea ce stricase. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea, se lua de ganduri si ncepu a-l certa pe argat de nengrijire, si era atat de suparat, ncat p-aci era sa-l bata.Dar fiica mparatului, care privea de la fereastra toate acestea, batu n geam si ceru gradinarului sa-i trimita cateva flori. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele, le lega si le trimise mparatesei celei mici. Iar ea, daca primi florile, i dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. Atunci gradinarul, vesel de un dar asa de frumos, si puse toate silintele si, n trei saptamaini, facu gradina la loc, ca cum nu s-ar fi ntmplat nimic ntr-nsa.Nu mult dupa aceasta, fata mparatului cea mijlocie si alese si ea un fecior de mparat si-l lua de barbat. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare; iar la sfarsitul veseliilor, fu petrecuta si ea pana la hotarele mparatiei sale. Dar fata cea mica a mparatului nu se duse, ci ramase acasa, prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Argatul gradinii se vazu iara singur, vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii, dar, fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau, si chema calul, se mbraca cu alte haine, numite cerul cu stelele, si lasa parul pe spate, ncaleca si calca toata gradina. Cand baga de seama ca iar faramase tot, se mbraca cu hainele sale cele proaste si, bocindu-se, ncepu sa dreaga ceea ce stricase. Ca si la ntia data, gradinarul, voind sa-l carpeasca, fu oprit de fata cea mica a mparatului, care ceruse flori si care i trimise doi pumni de bani. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata n patru saptamani.mparatul facuse o vanatoare mare si, fiindca scapase de o mare primejdie, ridica un chiosc n padurea aceea si chema, ca sa serbeze mantuirea sa, pe toti boierii si slujitorii curtii, la o masa pregatita acolo. Toti curtenii se dusera la chemarea mparatului, numai fiica sa ramase.Fat-Frumos, vazandu-se iara singur, chema calul si, voind sa se veseleasca si dansul, mbraca hainele, numite cu soarele n piept, luna n spate si doi luceferi n umeri, si lasa parul de aur pe spate, ncaleca calul si-l ncurca prin gradina, ncat nu mai era chip de a o drege. Iar daca vazu aceasta, el ncepu a se vaicara, se mbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa nceapa sa repare stricaciunile. Mania gradinarului intrecu orice hotare, cand veni si vazu acea mare paguba. Dar cand voi sa-l pedepseasca pentru nengrijirea lui, fiica mparatului batu iar n geam si ceru flori. Gradinarul dadea din colt n colt si nu stia ce sa faca; n cele mai de pe urma, cauta si mai gasi vreo doua floricele, care abia scapasera de copitele calului cu aripi, si le trimise. Dar fata de mparat i dete porunca sa ierte pe bietul argat, pentru care i si dadu trei pumni de galbeni.Se apuca dar, croi din nou, si n patru saptamaini, abia putu face ceva care sa mai semene a gradina; iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai ntampla una ca asta, apoi are sa fie zdrobit n bataie si gonit.mparatul cazuse pe ganduri, vazand pe fiica-sa tot trista. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. Hotara, asadar, s-o marite si ncepu a-i spune de cutare, de cutare si de cutare fiu de mparat. Dar ea nu vroia sa auda de nici unul. Si daca vazu asa, mparatul chema sfatul si boierii si i ntreba ce sa faca. Un foisor cu poarta pe dedesubt, i raspunsera ei, pe unde sa treaca toti fiii de mparat si de boieri, si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine n mana, si dupa acela s-o dea mparatul.Asa si se facu. Se dete sfoara n tara ca este hotararea mparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. Toti trecura, dar fata nu lovi pe nici unul. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. nsa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. Trecu si gradinarul, si bucatarul cel mare, si vataful, si slugile, si vizitiii si randasii, dar degeaba; fata nu lovi pe nici unul. Toti se intrebara atunci daca n-a mai ramas cineva netrecut, si se afla ca a mai ramas un argat de la gradina, un argat chel. Sa treaca si acesta, zise mparatul.Atunci chema si pe argatul cel chel si-i zise sa treaca si dansul, dar el nu voi; iar daca fu silit sa treaca, trecu, si, cand trecu, fata-l lovi cu marul! Argatul ncepu a tipa si a fugi, si zise ca i-a spart capul. mparatul, cum vazu una ca aceasta, zise: Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu cred ca l-a ales tocmai pe chelul asta.Caci nu putea sa se nvoiasca a da pe fie-sa dupa dansul, desi il lovise cu marul. Atunci puse iar sa treaca lumea, si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul n cap tot pe chel, care iar fugi, tinandu-se cu minile de cap. mparatul, plin de mahnire, iara-si lua vorba napoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. Daca vazu mparatul ca si de-a treia oara tot chelul a fost lovit, s-a plecat la sfatul mparatiei si i-a dat lui pe fiica-sa. Nunta se facu n tacere, si apoi i goni pe amandoi si nici nu voia sa stie de dansii, atata numai ca, de sila, de mila, i primi sa locuiasca n curtea palatului. Un bordei ntr-un colt al curtii li se dete spre locuinta, iar argatul se facu sacagiul curtii. Toate slugile mparatului radeau de dansul, si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. nauntru nsa, calul cu aripi le aduse frumusetile lumii; nu era n palatul mparatului ceea ce era n bordeiul lor.Fiii de mparat, care venisera n petit la fiica cea mica, se-mbufnara de rusinea ce au patit, fiindca fiica mparatului alesese pe chel si se nvoira ntre dansii ca sa porneasca oaste mare mpotriva lui. mparatul simti mare durere cand auzi hotararea vecinilor sai, nsa, ce sa faca? Se pregati de razboi, ca n-avea ncotro. Amandoi ginerii mparatului se sculara cu oaste si venira n ajutorul sau. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe mparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. mparatul, nsa, o goni, zicandu-i: Du-te dinaintea mea, nesocotito, fiindca, iata, din pricina ta mi se tulbura linistea; nu mai voi sa va vad n ochii mei, nemernicilor ce sunteti!Dar, dupa mai multe rugaciuni, se ndupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. Se pregatira si pornira.Fat-Frumos, cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa, pleca nainte. Ostirea-l ajunse ntr-o mlastina, unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata, tragand-o cand de coada, cand de cap, cand de picioare. Rasera de el cu totii, ostirea, mparatul si ginerii cei mai mari ai sai, si trecura nainte. Dupa ce, nsa, nu se mai vazura dansii, Fat-Frumos scoase iapa din noroi, si chema calul sau, se mbraca cu hainele campul cu florile si porni la campul bataliei; ajungand acolo, se urca pe un munte apropiat, ca sa vada care oaste este mai tare. Ostile, daca ajunsera, se si lovira, iar Fat-Frumos, vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai puternica, se repezi din varful muntelui asupra ei, si ca un vartej se ntorcea prin mijlocul ei cu palosul n mana, si taia, cum se taia, n dreapta si n stanga. Asa spaima le dete iuteala, stralucirea hainelor sale si zborul calului sau, ncat oastea vrajmasa ntreaga o lua la fuga, apucand drumul fiecare ncotro vedea cu ochii. Iara mparatul se ntoarse vesel acasa. Pe drum, ntalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut n argat, muncind sa-si scoata iapa din noroi; si cum era cu voie buna, zise la cativa: Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi.N-apucara sa se aseze bine, si veni veste la mparatul ca vrajmasii lui, cu ostire si mai mare, s-au ridicat asupra lui. Se pregati dara si el de razboi si pleca s-o ntalneasca. Fat-Frumos, iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga, si iara fu huiduit, dar daca dobandi voia, porni iara cu iapa lui. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc, cand l-a vazut ostirea ca iara se nnamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. l lasara n urma, dar el ajunse si acum mai nainte la locul de lupta, prefacut n Fat-Frumos, calare pe calul cu aripi si mbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele.Ostile sunara din surle si se lovira; si Fat-Frumos, iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici, se repezi din munte si-i puse pe goana. mparatul se ntoarse iara vesel, si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu.mparatul se mahni pana n fundul inimii sale, cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare, si ca au si ajuns la hotarele mparatiei sale, cat frunza si iarba; un plans amar l napadi, si planse, pana ce simti ca-i slabesc vederile. Apoi si stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie.Fat-Frumos porni si el, tot pe martoaga lui. Iara dupa ce trecu toata oastea, facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi, se mbraca cu hainele cele cu soarele n piept, luna n spate si doi luceferi n umeri, si lasa parul de aur pe spate, isi incaleca calul si ntr-un minut fu iarasi pe munte, unde astepta sa vaza ce s-o ntampla.Se ntalnira ostile si se lovira de trei ori, atata erau de nversunati ostasii. Iar seara, cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa invinga ostirea mparatului, odata se repezi Fat-Frumos din munte ca un fulger, si unde trasni o data n mijlocul lor, ca se ngrozira de nu mai stiau ce fac; se mprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. Fat-Frumos nsa-i gonea si-i taia ca pe niste foi. mparatul l vazu sangerat la mana, la care se crestase nsusi, si i dete naframa sa ca sa se lege, apoi se ntoarsera acasa, izbaviti de primejdie.Pe drumul de intoarcere, gasira iar pe Fat-Frumos n noroi cu iapa; si iar l scoasera. Cand sosira acasa, mparatul se imbolvani la ochi si orbi. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi, dar nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. ntr-una din zile, daca se scula din somn mparatul, spuse ca a vazut n vis un batran, care i-a zis ca, daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica, isi va redobandi vederea. Auzind astfel, ginerii sai pornira cu totii, cei doi mai mari, singuri, fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase sa mearga macar mpreuna cu dansii. Dar Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri, gasi capre rosii salbatice, le mulse si, cand se ntorcea, se mbraca n haine de cioban si iesi naintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. Ei l ntrebara: lapte are acolo? Iara el le raspunse da, prefacandu-se ca nu-i cunoaste, si ca l duce la mparatul, care visase ca-i va veni vederea, daca va da cu acel lapte la ochi. Ei incercara sa-i dea bani in schimbul laptelui, dar ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani, si ca, daca vor sa aiba lapte de capra rosie, sa zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor, ca el are gand apoi sa se duca si sa nu mai stie de dansii.Cei doi gineri se socotira ca lor, pentru ca sunt mparati si gineri de mparat, n-o sa le pese; se lasara deci de le puse pecetea lui n spinare si apoi luara laptele, zicand pe drum: De se va ncerca nerodul sa ne zica ceva, l facem nebun, si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul.Se ntoarsera, deci, la mparatul, i detera laptele, se unse la ochi si bau; dar nu-i ajuta nimic. Dupa aceea, veni si fie-sa cea mai mica la mparatul si-i zise: Tata, ia acest lapte; el este adus de barbatul meu; unge-te cu dansul, asa te rog.mparatul i raspunse: Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat, ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti, care m-au ajutat asa de mult n razboaie, si tocmai el, ticalosul, o sa-mi poata ajuta? Si apoi, nu v-am zis ca nu aveti voie a va mai arata naintea mea? Cum ai cutezat sa incalci porunca mea? Ma supum la orice pedeapsa imi vei da, tata, numai unge-te, te rog, si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob.mparatul, daca vazu ca atat de mult se roaga fiica sa, se ndupleca si lua laptele adus de ea; si se unse cu dansul la ochi o zi, se unse si a doua zi si, spre marea sa mirare, simti ca parca ncepuse a zari ca prin sita; si dupa ce se mai unse si a treia zi, vazu cat se poate de bine. Dupa ce se nsanatosi, dete o masa si chema toti boierii si sfetnicii mparatiei si, dupa rugaciunea lor, primi si pe Fat-Frumos sa sada n coada mesei. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau, se scoala Fat-Frumos si, rugandu-se de iertare, ntreaba: Marite Imparate, robii pot sedea cu stapanii lor la masa? Nu, nicidecum, raspunse mparatul. Apoi, daca este asa, si fiindca lumea te stie de om drept, fa-mi si mie dreptate, si scoala pe cei doi oaspeti care sed de-a dreapta si de-a stanga mariei tale, caci ei sunt robii mei; si ca sa ma crezi, cauta-i si vei vedea ca sunt nsemnati cu pecetea mea n spinare.Cum auzira asta, ginerii mparatului nu avura incotro si marturisira ca asa este; ndata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta n picioare. Iar catre sfarsitul mesei, Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de mparat la batalie. Cum a ajuns naframa mea n mainile tale? ntreba mparatul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. Ba nu, marite mparate, mie mi-ai dat-o. Apoi, daca este asa, tu esti acela care ne-ai ajutat? Eu, marite mparate. Nu te crez, adauga iute mparatul, daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa.Atunci el se scula de la masa, se duse de se mbraca cu hainele cele mai frumoase , si lasa parul pe spate si se nfatisa mparatului si la toata adunarea. Cum l vazura mesenii, ndata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor, ncat la soare te puteai uita, dara la el ba.mparatul, dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna, se dete jos din scaunul mparatiei si ridica n el pe ginerele sau, Fat-Frumos; iara el cea dintai treaba ce facu fu de a slobozi pe cumnatii sai, si n toata mparatia se facu bucurie mare si masa mparateasca. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea, apa cu ciurul si glume cu caldarea, pentru care capatai:Un naparstoc de ciorbaSi-o sfanta de cociorbaPentru cei ce-s lunga-vorba.SFRIT