Sergiu Celibidache

( 28 iunie 1912 - 14 aug.1996 )

Sergiu Celibidache (n. 28 iunie 1912, Roman, ţjude ţ ul Neamț , România; d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franţa) a fost un dirijor şi compozitor român, membru de onoare al Academiei Române.

S-a născut la Roman. Primii ani după liceul absolvit în oraşul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filosofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). În acelaşi timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Abia sfârşite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcţie, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine şef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepţională exigenţă artistică, nu totdeauna comodă pentru componenții unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceştia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viaţă, ca succesor al lui Furtwängler.

Pentru un timp, nu mai are o funcţie permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Naţională din Paris (Franţa), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 şi 1962 ține cursuri de perfecţionare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franţa) şi la München (Germania) pentru tineri dirijori selecţionaţi cu multă severitate.

În 1979 primeşte funcţia de director muzical general al oraşului München şi de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraş. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum şi al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Dirijorul şi compozitorul Sergiu Celibidache susţinea că înregistrările audio alterează spontaneitatea actului creator, că discurile „păstrează tot, numai esenţialul nu“ şi că adevărata experienţă a muzicii se conturează în momentul producerii ei.

Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat şi mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent,

un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziţii, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii şi al unui Concert pentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincţii, printre care: cetăţean de onoare al oraşului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Ştiinţă şi Artă (Germania, 1993).

A murit la 14 august 1996, la reşedinţa sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).